ICCJ. Decizia nr. 3600/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3600/2013

Dosar nr. 39102/3/2012

Şedinţa publică din 18 noiembrie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 49 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 39102/3/2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320^: alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 ¹ - 86² C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru condamnat.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor în a cărui rază teritorială domiciliază;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din cauză.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei, perioada reţinerii inculpatului pe durata a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a constatat că infracţiunile sunt concurente şi s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, iar pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin această sentinţă este executată alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul execută pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei, perioada reţinerii inculpatului pe durata a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012."

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantităţi de droguri: 1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 aprilie 2012); de 0,68 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 aprilie 2012) şi 12,30 g. de cannabis rămasă din proba nr. 1 după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 septembrie 2012).

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cântar ridicat de la învinuitul G.M.I. şi depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (dovadă din 25 septembrie 2012).

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul M.M.A. a sumelor de 60 RON, 120 RON, 60 RON şi 120 RON avansate de stat la cumpărarea sub supravegherea investigatorului G.I. de către colaboratorul P.I. de cannabis, la datele de 01 martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012 şi 08 martie 2012.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 194 RON găsită asupra inculpatului M.M.A. şi a sumei de 56 RON ridicată de la inculpatul G.M.I.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.M.A. la plata sumei de 1.800 RON şi pe inculpatul G.M.I. la plata sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 173D/P/2012 din data de 08 octombrie 2012, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor M.M.A. şi G.M.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reţinut că, la datele de 01 martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012, 08 martie 2012 şi 02 iulie 2012 inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I., în mai multe rânduri, cantităţile de 0,65 g., 150 g., 0,40 g., 1,25 g. şi 0,61 g. de cannabis cu sume de 60 RON şi respectiv 120 RON iar la data de 02 iulie 2012 a şi deţinut pentru consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis.

La data de 02 iulie 2012, inculpatul G.M.I. a oferit inculpatului M.M.A. cantitatea de 0,95 g. de cannabis şi a deţinut pentru vânzare şi pentru consum propriu, fără drept, o punguţă din material plastic transparent care conţinea cantitatea de 12,89 g. de cannabis şi o punguţă din material plastic ce conţinea cantitatea de 0,24 g. de cannabis.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 39102/3/2012, inculpaţii declarând înainte de începerea cercetării judecătoreşti că recunosc săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu şi că nu doresc administrarea de probe în faţa instanţei, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere, judecata urmând a se desfăşura pe baza probatoriului din faza de urmărire penală pe care îl cunosc şi şi-l însuşesc.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat şi a reţinut că dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. sunt pe deplin aplicabile în cauză, întrucât acţiunea penală nu vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă, iar probele din faza de urmărire penală au fost legal administrate.

A apreciat că în dosarul de urmărire penală sunt probe concludente privind săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor definite anterior, după cum urmează: activitatea infracţională a inculpatului M.M.A. a rezultat din declaraţia acestuia conform căreia de aproximativ 2-3 ani este prieten cu G.M.I. despre care ştie că este consumator de cannabis, iar în data de 02 iulie 2012, s-a întâlnit cu acesta şi i-a cerut (G.M.I.) să-l ajute să îşi procure cannabis pentru consum. În acest sens, a mai arătat inculpatul, că l-a sunat pe R. de pe telefonul utilizat de către G.M.I., apoi au mers împreună şi prietenul său a cumpărat 15 g. de cannabis cu suma de 800 RON. Pe drumul de întoarcere, inculpatul a declarat că a fost sunat de către M., care i-a cerut cannabis, iar el împreună cu G.M.I., a confecţionat trei pacheţele de cannabis, pentru două dintre acestea primind 120 RON, iar una păstrând-o pentru propriul consum.

A mai arătat că a vândut cannabis în cursul lunii martie 2012 şi că uneori a mai vândut unor prieteni pentru consum, pentru suma de 60 RON.

De asemenea, au fost relevante procesele-verbale întocmite de către organele judiciare, redarea convorbirilor telefonice înregistrate, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică aflate la dosarul de urmărire penală, din care a rezultat că la data de 01 martie 2012, în jurul orei 15.30, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog Bucureşti unde a fost percheziţionat corporal, asupra sa negăsindu-se substanţe interzise la deţinere. L-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit ca loc de întâlnire o staţie de metrou.

Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliţie, la locul de întâlnire, unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui gram de cannabis de la inculpatul M.M.A., tranzacţia fiind finalizată.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 martie 2012 a concluzionat că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conţine 0,65 g. cannabis.

În proba înaintată s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 05 martie 2012, în jurul orei 15.45, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog Bucureşti, unde a fost percheziţionat corporal, asupra sa negăsindu-se substanţe interzise la deţinere după care acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuieşte inculpatul.

Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliţie, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 120 RON pentru cumpărarea a 2 g. de cannabis de la inculpatul M.M.A.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul P.I. a plecat şi s-a întâlnit cu investigatorul G.I. căruia i-a predat pacheţelele din hârtie ce conţineau cannabis, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 martie 2012, care a conchis că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conţine 1,50 g. cannabis.

În proba înaintată s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă, biosintetizată de planta cannabis.

Cantitatea de 1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012.

La data de 07 martie 2012, în jurul orei 13.40, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog Bucureşti unde a fost percheziţionat corporal, asupra sa negăsindu-se substanţe interzise la deţinere.

Aici, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuieşte inculpatul.

Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliţie, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui gram de cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A. i-a remis colaboratorului P.I. un pacheţel din hârtie în care se aflau fragmente vegetale ce păreau a fi cannabis, pacheţel pe care l-a scos din buzunar.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 martie 2012 a confirmat că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conţine 0,40 g. cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 08 martie 2012, în jurul orei 13.10, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog Bucureşti unde a fost percheziţionat corporal, asupra sa negăsindu-se substanţe interzise la deţinere. Acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuieşte inculpatul.

Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliţie, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 1.200 RON pentru cumpărarea de cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A. i-a remis colaboratorului P.I. două pacheţele din hârtie în care se aflau fragmente vegetale care, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 martie 2012, au fost 1,25 g. cannabis.

Cantitatea de 0,68 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012.

La data de 02 iulie 2012, conform procesului-verbal, organele de poliţie au format un dispozitiv de supraveghere operativă, prilej cu care au observat că în jurul orelor 16.40, inculpatul M.M.A. a fost văzut deplasându-se cu bicicleta împreună cu un alt tânăr, pe str. E.P., unde se află un bar, iar în faţa acestuia s-au întâlnit cu numitul G.M.I. împreună cu care şi-au continuat drumul la o adresă din str. V.D., apoi în parcul H. şi mai apoi în B-dul L.T., unde G.M.I. a intrat în imobil, iar M.M.A. a rămas în stradă cu cele două biciclete.

În jurul orei 18.00, din imobil a ieşit G.M.I. şi cei doi şi-au continuat drumul prin parc, unde au rămas mai mult timp, până ce, în urma unui apel telefonic, au mers în lângă un bloc unde s-au întâlnit cu doi tineri suspectaţi a fi consumatori de droguri. Aici a fost observat un schimb de obiecte între M.M.A. şi un tânăr identificat ulterior în persoana numitului B.M.C., după care organele de poliţie i-au legitimat şi au efectuat un control corporal asupra acestora, stabilind că asupra inculpatului M.M.A. a fost găsită suma de 120 RON în buzunarul drept al pantalonilor şi un plic de hârtie cu resturi vegetale, un telefon mobil, suma de 74 RON şi un grinder ce nu prezenta urme de materie, cu privire la care posesorul a declarat că îi aparţin, cannabisul avându-l pentru consumul propriu.

De asemenea, asupra inculpatului G.M.I., în borseta pe care o transporta în coşul bicicletei, s-a găsit o pungă din plastic transparent în care existau 10 g. cannabis, un cântar de precizie, suma de 56 RON şi un portofel în care a fost găsit un pacheţel din hârtie cu fragmente vegetale, despre toate acestea posesorul declarând că-i aparţin, cannabis-ul fiind pentru consum propriu.

Cele consemnate în procesul-verbal la care s-a făcut referire, au fost confirmate de către martorul asistent G.N.

În rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite ulterior, s-a conchis că substanţele vegetale găsite şi ridicate de la cei doi inculpaţi conţin cannabis.

La data de 02 iulie 2012, în baza autorizaţiei din 28 iunie 2012 emisă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, organele de poliţie au efectuat o percheziţie în locuinţa inculpatului M.M.A. din str. D., sector 5, unde nu au fost găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.

Din locuinţa inculpatului M.M.A. a fost ridicat un cântar asupra căruia nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.

Pe lângă cele prezentate, activitatea infracţională a inculpatului G.M.I. a rezultat şi din declaraţia sa în care inculpatul a recunoscut că este consumator de cannabis de aproximativ 2 ani, iar de 5-6 ani îl cunoaşte pe inculpatul M.M.A., împreună cu care a cumpărat de mai multe ori cannabis pentru consum.

Referitor la data de 02 iulie 2012, inculpatul a declarat că a hotărât împreună cu celălalt inculpat să cumpere cannabis de suma de 800 RON de care el dispunea, o parte pentru consum propriu, iar o parte pentru a oferi altor prieteni la un preţ mai mare, spre a-şi recupera investiţia.

Planul lor a fost pus în aplicare, inculpatul G.M.I. declarând că din cantitatea sa de drog, inculpatul M.M.A. a pregătit 4 pliculeţe de hârtie cu cantităţile de 1 g. şi respectiv jumătate de gram de cannabis, banii rezultaţi din tranzacţii urmând a-i fi remişi lui de către coinculpatul M. A recunoscut că organele de poliţie au găsit asupra sa 15 g. cannabis şi un alt pacheţel cu aproximativ jumătate de gram de cannabis care au fost ridicate pentru cercetări, specificând că nu se ocupă cu traficul de droguri şi că este dispus să colaboreze cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a traficanţilor de droguri din municipiul Bucureşti.

Faptele inculpatului M.M.A. care la data de 01 martie 2012, a vândut colaboratorului P.I. 0, 65 g. de cannabis cu suma de 60 RON; la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,50 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON; la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 02 iulie 2012, a vândut un pliculeţ de hârtie în care se afla 0,61 g. de cannabis inculpatului B.M.C. cu suma de 60 RON şi a deţinut, pentru consum, fără drept, cantitatea de 0,34 g. de cannabis întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar vinovăţia sa fiind dovedită, urmează să fie condamnat.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală a reţinut că faptele inculpatului G.M.I., care la data de 02 iulie 2012, a deţinut pentru vânzare şi pentru consum propriu, fără drept, o punguţă din material plastic transparent care conţinea cantitatea de 12,89 g. de cannabis şi o punguţă din material plastic ce conţinea cantitatea de 0,24 g. de cannabis, precum şi fapta de a oferi inculpatului M.M.A. la data de 02 iulie 2012 cantitatea de 0,95 g. de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar vinovăţia sa fiind dovedită, acesta a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite pentru fiecare dintre infracţiunile concurente şi pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi, instanţa a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. şi pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., s-a valorificat conduita bună (a inculpatului M.M.A.) anterior săvârşirii infracţiunilor, acesta fiind la prima încălcare a legii penale, cantitatea de drog traficată, faptul că inculpatul G.M.I. a săvârşit un singur act material, natura drogurilor (de risc) care a intrat în preocuparea infracţională a inculpaţilor, vârsta tânără, şi atitudinea de recunoaştere şi regret sincer faţă de faptă, dar şi numărul mare al actelor materiale reţinute în sarcina inculpatului M.M.A., antecedenţa penală a inculpatului G.M.I., recrudescenţa acestui tip de infracţiuni în ultima perioadă de timp şi consecinţele pe care le are asupra stării de sănătate a oamenilor consumul de droguri pe care inculpaţii l-au încurajat.

Faţă de criteriile de individualizare, instanţa a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

Ţinând seama de aceleaşi argumente, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.M.A., a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, condamnarea în sine fiind suficientă pentru ca inculpatul să-şi reconsidere atitudinea faţă de valorile sociale ocrotite de lege şi să-şi direcţioneze viaţa pe un făgaş normal.

Pentru a beneficia şi de sprijin în acest sens, este necesară însă înscrierea inculpatului într-un program de supraveghere şi reintegrare socială în condiţiile art. 86¹ şi urm. C. pen., interzicându-i-se totodată să păstreze legătura cu ceilalţi inculpaţi din cauză, tocmai pentru a fi ferit de tentaţia ca menţinând relaţia cu cercul de persoane cu care a comis infracţiunile, să reia deprinderea traficului de droguri.

A apreciat că inculpatul G.M.I. nu poate beneficia de acelaşi tratament, respectiv de suspendarea executării pedepsei, deoarece infracţiunile care au făcut obiectul dosarului de faţă au fost săvârşite în termenul de încercare acordat prin sentinţa penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă prin nerecurare, pronunţată în dosarul penal nr. 547772/299/2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea în concurs ideal, a infracţiunilor prev. de art. 208 alin. (4) C. pen. şi art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Instanţa nu a dat curs solicitării apărătorului ales al inculpatului de a face şi în aceste condiţii aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., întrucât textul art. 83 alin. (1) C. pen. este clar în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa a revocat suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Mai mult decât atât, prin decizia pronunţată în interesul legii nr. 1/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 81 C. pen. De asemenea, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C. pen.

Regimul sancţionator impus de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2, se referă şi la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, cu care instanţa a apreciat necesară completarea represiunii, natura infracţiunilor, modalitatea concretă în care au fost săvârşite şi consecinţele pe care le-au avut, impunând aceasta. Ca pedeapsă accesorie, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, comportamentul ilicit-penal manifestat, atrăgând nedemnitatea inculpaţilor de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat. Nu le-a fost interzis acestora dreptul de a alege, nefiind vorba de infracţiuni de natură electorală.

S-au aplicat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 referitoare la constituirea bazei de date genetice judiciare.

De asemenea, s-a dispus confiscarea cantităţilor de droguri în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe, confiscarea cântarului găsit asupra inculpatului G.M.I. şi a sumelor de bani ridicate de la aceştia.

Împotriva sentinţei penale au formulat apel inculpaţii M.M.A. şi G.M.I..

Apelantul inculpat M.M.A. a criticat hotărârea instanţei de fond, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât şi cu privire la modalitatea de executare.

Astfel, deşi instanţa de fond a motivat că „vor fi valorificate conduita bună a inculpatului M.M.A. anterior săvârşirii infracţiunilor, acesta fiind la prima încălcare a legii penale”, aspecte corect reţinute având în vedere conduita evident bună a inculpatului în societate înainte de săvârşirea infracţiunii, faptul că nu era cunoscut cu antecedente penale, era elev în ultimul an de liceu la data săvârşirii faptelor, este bine integrat şi apreciat în mediul său social, dovadă stând caracterizările profesorilor, vecinilor, în mod nelegal, nu a aplicat prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aspectele invocate, în mod evident circumscriindu-se în totalitate acestei atenuante.

Pe de altă parte, a susţinut că instanţa de fond trebuia să ţină cont şi de atitudinea sinceră a inculpatului, atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în mod evident inculpatul având o comportare sinceră în cursul procesului penal, dând dovadă de bună credinţă, recunoscând şi regretând comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, înlesnind descoperirea adevărului şi ajutând la identificarea persoanelor de la care procura drogurile de risc. Elementele impuse de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., pentru ca inculpatul să beneficieze de efectul prevăzut în stabilirea cuantumului pedepsei, sunt distincte şi nu se regăsesc în circumstanţa prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinerea concomitentă şi aplicarea efectelor celor două instituţii de drept penal şi procesual penal nefiind interzisă de lege, însă acesta consideră (chiar cunoscând practica acestei instanţe, practică în schimb neunitară printr-o hotărâre pronunţată într-un recurs în interesul legii) că neaplicarea acestei circumstanţe atenuante este nelegală atunci când probatoriul cauzei demonstrează existenţa atât a unei poziţii procesuale de recunoaştere a faptei de inculpat, cât şi a solicitării de a fi judecat numai pe baza probelor din faza de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o comportare sinceră încă din faza de urmărire penală. Mai existau o serie de circumstanţe asupra cărora instanţa nu s-a oprit în momentul aprecierilor cu privire la scopul pedepsei în toate cele trei valenţe ale sale: preventiv, coercitiv şi educativ, conform prevederilor art. 52 C. pen., cele care definesc pedeapsa şi scopul ei şi a alegerii modalităţii de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv: la momentul săvârşirii faptelor acesta avea o vârstă destul de fragedă (19 ani), fiind un tânăr care nu avea maturitatea fizică şi mai ales psihică pentru a conştientiza consecinţele faptelor sale; cantitatea infimă de droguri de risc (4,41 g. cannabis) traficată către un colaborator, de fapt unul din membrii grupului de consumatori; atitudinea lui, care după punerea sa în libertate în urma reţinerii, a susţinut examenul de bacalaureat, a urmat cu stricteţe programul de supraveghere impus în urma luării şi prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în faza de urmărire penală, ulterior s-a angajat şi nu a mai săvârşit alte infracţiuni, rupându-se de anturajul de consumatori de droguri, a efectuat în perioada cercetării judecătoreşti teste medicale din care a rezultat lipsa oricăror substanţe interzise în organism (depuse la dosarul cauzei), precum şi de faptul că s-a prezentat la toate termenele fixate de instanţele de judecată şi a avut o comportare sinceră, dând dovadă de bună credinţă - toate acestea ducând la concluzia că acesta şi-a reconsiderat deja atitudinea faţă de valorile sociale ocrotite de lege, viaţa acestuia intrând pe un făgaş normal, reintegrându-se în societate, nemaifiind necesară o supraveghere instituţionalizată pe o perioadă îndelungată care ar cauza prejudicii fizice, psihice şi materiale, cu atât mai mult cu cât şi părinţii săi (oameni muncitori şi oneşti) au conştientizat că ar fi trebuit supravegheat mai atent într-o perioadă definitorie pentru formarea personalităţii sale şi a sa ca membru al unei societăţi bazată pe reguli de drept.

Procedând în acest fel, instanţa de fond nu a dat în mod corect efect, prin aplicarea în mod corespunzător, în urma punerii în balanţă, conform art. 80 C. pen., a cauzelor de atenuare, pe de o parte, cu cele de agravare, pe de altă parte (forma continuată în care a fost reţinută infracţiunea avută în vedere de instanţa de fond), dispoziţiilor art. 76 C. pen. şi pe cale de consecinţă aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege.

O altă critică a vizat greşita aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În acest sens, a arătat că este real faptul că în Anexa Legii nr. 76/2008, se prevede la pct. 29 Infracţiunile prevăzute la art. 2, 3, 10 şi 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, dar dintr-o analiză sistematică, pe baze gramaticale şi logice a textului de lege, rezultă că se poate dispune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare doar în cazul condamnaţilor în baza art. 2 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa închisorii, dar în regim de detenţie, aspecte care se coroborează cu prevederile alin. (2) alin. art. 7 al legii menţionate, text de lege unde, de altfel, este descrisă şi procedura de urmat şi în legătură cu care există şi obligaţia de a informa persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) şi b) că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

A mai susţinut că în textul de lege nu se regăseşte o procedură în vederea prelevării de probe biologice şi introducerea în vreuna din bazele de date ce alcătuiesc Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, pentru condamnaţii definitiv pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc sau de mare risc, art. 2 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa închisorii cu suspendare condiţionată prevăzută de art. 81 C. pen. sau cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86¹ C. pen., motiv pentru care acesta consideră că instanţa de fond în mod greşit a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Inculpatul G.M.I. a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse într-un cuantum prea mare, apreciind că se impune reţinerea în favoarea sa a a circumstanţelor atenuante şi personale şi a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Sub aspectul modalităţii de executare a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Prin decizia penală nr. 126/A din 23 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii M.M.A. şi G.M.I., desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 49 din 24 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi, rejudecând:

A redus pedepsele aplicate inculpatului M.M.A. după cum urmează:

- pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 1 an şi 8 luni închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. , prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a constatat că infracţiunile sunt concurente şi a dispus contopirea pedepselor aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 8 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen.

În baza art. 86¹ - 86² C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani.

A redus pedepsele aplicate inculpatului G.M.I., după cum urmează:

- pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare;

- pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, şi a dispus cumularea acestei pedepse cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta.

În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 4 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Curtea a apreciat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, care de altfel nu a fost contestată de apelanţii inculpaţi, făcând aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., probele administrate în faza urmăririi penale dovedind că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpaţi.

Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că la data de 01 martie 2012, inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I. 0,65 g. de cannabis cu suma de 60 RON, la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,50 g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON, la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 02 iulie 2012, a vândut inculpatului B.M. un pliculeţ de hârtie în care se afla cantitatea de 0,61 g. de cannabis cu suma de 60 RON şi a deţinut pentru consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis.

Situaţia de fapt rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare, procesele-verbale de percheziţii corporale, declaraţiile martorului asistent G.N., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 martie 2012, din 09 martie 2012, din 16 septembrie 2012, din 17 septembrie 2012 şi din 04 septembrie 2012, dovezile din 25 aprilie 2012, din 25 septembrie 2012, declaraţiile inculpaţilor M.M.A., G.M.I., B.M.C., procesele-verbale de redare a imaginilor video şi a convorbirilor audio, a proceselor-verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorului P.I., procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire G.I., CD marca C.

De asemenea, a mai constatat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că, fiind dovedită existenţa laturii obiective, a legăturii de cauzalitate şi a urmărilor imediate, precum şi a laturii subiective a acţiunii, inculpaţii acţionând cu vinovăţia cerută de lege, sub forma intenţiei directe, în drept, faptele inculpatului M.M.A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 iar faptele lui G.M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor de către prima instanţă, instanţa de prim control judiciar a reţinut că raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., în privinţa inculpatului M.M.A. circumstanţele sale personale, respectiv că nu are antecedente penale, are loc de muncă, familie organizată, vârsta sa, deci aspecte care ţin de aprecierea judiciară, ulterioară săvârşirii faptelor, asupra comportamentului general al inculpatului, impun o reapreciere asupra gradului de pericol pe care îl reprezintă faptele inculpatului, reflectat în cuantumul pedepselor aplicate.

Astfel, dând eficienţă circumstanţelor personale ale inculpatului, a apreciat că se justifică reţinerea atât a circumstanţei atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), dar şi cea prev. de art. 74 lit. c) C. pen., şi a redus cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat pentru infracţiunile de trafic de droguri de risc şi deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu sub minimul special, redus potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

A apreciat că se poate reţine pe lângă declaraţia de recunoaştere a vinovăţiei, făcută de inculpat potrivit art. 320¹ C. proc. pen. şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., însă doar atunci când nu se referă la comportamentul sincer în faţa instanţei, ci, potrivit normei legale, la atitudinea sa după săvârşirea infracţiunii constând în înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor.

În cazul inculpatului M.M.A., a reţinut că acesta a înlesnit tragerea la răspundere penală a inculpatului G.M.I., de la care a cumpărat cantitatea de 0,95 g. de canabis pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, acesta indicând din momentul efectuării actelor de urmărire penală modalitatea de săvârşire a faptelor, dar şi participanţii (adresa nr. 1082/11/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., din data de 23 aprilie 2013).

Astfel, în privinţa sa a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi i-a aplicat pedepse între limitele legale reduse la jumătate, stabilind o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc şi de 2 luni închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de risc în vederea consumului.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei pentru inculpatul G.M.I. a reţinut că întrucât acesta a săvârşit infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 2 ani şi 4 luni stabilit prin sentinţa penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, nu îndeplineşte condiţiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în considerarea deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii.

Prin decizia menţionată s-a stabilit că suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, care a fost cumulată cu o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate executării acestei din urmă pedepse, chiar în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 81 C. pen., dispoziţii aplicabile, mutatis mutandis şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86¹ C. pen.

De asemenea, nu a reţinut ca fiind întemeiată nici critica privind nelegalitatea aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În conformitatea cu prevederile normative mai sus arătate, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor anume prevăzute este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare. Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază şi în prezenţa unui poliţist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanţei de judecată.

În privinţa inculpaţilor M.M.A. şi G.M.I., a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune prelevarea probelor biologice şi păstrarea profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, aceştia fiind condamnaţi la pedeapsa închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deşi legiuitorul nu a prevăzut procedura efectivă a prelevării probelor pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei, cum este cazul inculpatului M.M.A., făcând referire doar la prelevarea probelor biologice în momentul eliberării din penitenciar, a apreciat că prelevarea se poate realiza, din dispoziţia instanţei şi cu ocazia executării pedepsei, în condiţiile arătate de art. 86¹ C. pen., legea neexcluzând de la această obligaţie persoanele condamnate la executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere.

Soluţia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către inculpaţii M.M.A. şi G.M.I. care au criticat-o sub aspectul nelegalităţii invocând, în drept, cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.M.A. nu şi-a motivat recursul declarat, iar la termenul din data de 07 octombrie 2013 a arătat că înţelege să-şi retragă recursul, Înalta Curte luând act de manifestare de voinţă a recurentului, astfel cum s-a menţionat în încheierea de şedinţă nr. 3030 de la acea dată.

În susţinerea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., inculpatul G.M.I. a solicitat să se constate că i-a fost aplicată o pedeapsă nelegală sub aspectul modalităţii de executare urmare aplicării greşite a legii de către instanţa de prim control judiciar care a dat o interpretare eronată deciziei în interesul legii nr. 1/2011 a Înaltei Curţi de Casatei şi Justiţiei în sensul extinderii efectelor decizie şi la dispoziţiile art. 86¹ C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.M.I. prin raportare la dispoziţiile art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării motivului de recurs formulat de inculpat, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2) şi (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod, prin urmare, verificarea instanţei de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege şi care au fost invocate în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepţie a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluţiei căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 23 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în cauză.

În realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat şi pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpatul G.M.I. a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul greşitei aplicări a legii de către instanţa de apel prin interpretarea eronată a deciziei în interesul legii nr. 1/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, critică care ar putea fi analizată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care nu se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi exarninat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul G.M.I. şi-a motivat recursul numai oral în ziua judecăţii, prin apărătorul său ales, care a depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2013 (al doilea termen de judecată acordat în cauză), încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Aşa cum am menţionat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că nici criticile privind modalitatea de executare, independent de interpretrea dată de instanţa de apel deciziei în interesul legii nu pot fi analizate de Înalta Curte în calea de atac a recursului.

Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.I. şi, având în vedere că acesat este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3594/2013. Penal. Traficul de influenţă...		ICCJ. Decizia nr. 3647/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3600/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3600/2013. Penal