ICCJ. Decizia nr. 3665/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3665/2013
Dosar nr. 4517/87/2012
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din data de 19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în Dosarul nr. 4517/87/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.A., cu domiciliul în Roşiorii de Vede, judeţul Teleorman, cu antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an şi 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare de care a beneficiat inculpatul prin sentinţa penală nr. 58 din 23 februarie 2010 a Judecătoriei Alexandria, definitivă la 09 martie 2010.
S-au descontopit şi repus în individualitatea lor pedepsele componente ale sentinţei sus-menţionate, respectiv: 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 fapte), art. 42 C. pen., art. 74, 76 C. pen. şi 3 (trei) luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 C. pen. (6 fapte), art. 74, 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit aceste pedepse cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul G.A. să execute pedeapsa rezultantă de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 85 alin. (3) C. pen., art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În baza art. 82 C. pen. s-a fixat inculpatului termen de încercare de 4 (patru) ani, ce se va calcula de la data de 09 martie 2010, conform art. 85 alin. (3) C. pen.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
I s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata prejudiciului cauzat părţii civile A.N.A.F. - Garda Financiară Teleorman de 7.838 lei (4.255 lei T.V.A. şi 3.583 lei impozit pe profit) cu majorările aferente, până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 02 octombrie 2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul G.A., cu domiciliu în mun. Roșiorii de Vede , jud. Teleorman, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. şi ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.
S-a reţinut de către organul de urmărire penală că în urma controlului de specialitate efectuat la SC A.G. SRL cu sediul social în mun. Roşiorii de Vede, reprezentanţii A.N.A.F. - Garda Financiară - secţia Teleorman, prin procesul-verbal încheiat la data de 12 octombrie 2009, au constatat că administratorul, respectiv inculpatul G.A. a achiziţionat ţigarete diverse sortimente de la SC T.M. SRL Caracal, jud. Olt, cu factura fiscală din 06 martie 2008 în valoare de 25.295,83 lei. Ulterior marfa a comercializat-o ilicit către diverse persoane fizice, iar veniturile astfel obţinute nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă. De asemenea, nu s-au constituit şi virat obligaţiile de plată către bugetul satului aferente acestei tranzacţii comerciale.
Astfel, s-a concluzionat că societatea administrată de inculpat a cauzat bugetului statului un prejudiciu total în sumă de 7.838 lei, reprezentând 4.255 lei - T.V.A. sustras şi respectiv 3.583 lei - impozit pe profit sustras.
La data controlului efectuat firma deţinută de inculpat se afla în stare de faliment şi se afla sub administrare judiciară prin lichidatorul judiciar A.M.T. Servicii insolvenţă Sprl Craiova.
Inculpatul a recunoscut că factura fiscală mai sus menţionată nu a fost înregistrată în evidenţele contabile ale societăţii, iar sumele de bani obţinute din comercializarea ţigaretelor către diverse persoane fizice nu au fost înregistrate în evidenţa contabilă, fiind folosite pentru plata unor datorii către diverşi creditori (persoane fizice).
Totodată, el a recunoscut faptele şi în instanţă, solicitând ca judecata să fie efectuată pe baza materialului probator deja administrat, potrivit art. 3201 C. proc. pen.
A fost de acord cu plata prejudiciului cauzat părţii civile A.N.A.F. - Garda Financiară - secţia Teleorman.
În raport de materialul probator administrat, respectiv: plângerea penală depusă de Garda Financiară - Secţia Teleorman, proces verbal A.N.A.F. din 12 octombrie 2009, acte contabile, declaraţii învinuit, instanţa a reţinut aceeaşi situaţie de fapt din rechizitoriu.
Fapta inculpatului care nu a înregistrat respectiva factură fiscală şi nici veniturile obţinute din comercializarea mărfurilor, precum şi neconstituirea şi nevirarea obligaţiilor de plată către bugetul statului aferente acestei tranzacţii, întruneşte elementele constitutiva ale infracţiunii prevăzute de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005. Prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la valoarea de 7.838 lei.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere gradul de pericol social relativ redus al faptei, împrejurările şi scopul pentru care a fost săvârşită - în vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale - valoarea redusă a prejudiciului, dar şi circumstanţele personale ale inculpatului care a recunoscut fapta, astfel încât s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientate deasupra minimului special, determinat potrivit art. 3201 C. proc. pen.
De menţionat că prezenta faptă a fost săvârşită în concurs real cu faptele pentru care a fost deja condamnat prin sentinţa penală nr. 58 din 23 februarie 2010 a Judecătoriei Alexandria.
Astfel, din sentinţa sus-menţionată a reieşit că inculpatul a săvârşit faptele ce formau obiectul acesteia în anul 2007, când a emis un număr de 6 file C.E.C. în alb şi fără a avea disponibil în cont, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de doi ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării.
Cum prezenta faptă a fost săvârşită în anul 2008, înainte de rămânerea definitivă (la 09 martie 2010) a sentinţei nr. 58 din 23 februarie 2010, s-a constatat că toate aceste fapte sunt concurente, aplicându-se dispoziţiile art. 85 alin. (1) C. pen. privind anularea suspendării condiţionate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F - D.F.P. Teleorman, criticând-o ca fiind netemeinică motivând că, deşi a solicitat, instanţa de fond nu a dispus în speţă instituirea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii.
Prin Decizia penală nr. 143/A din 10 mai 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul părţii civile A.N.A.F.- D.G.F.P. Teleorman împotriva sentinţei penale nr. 34 din data de 19 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, pronunţată în Dosarul nr. 4517/87/2012.
Onorariul avocat oficiu pentru intimatul G.A. în sumă de 200 lei urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, faţă de critica formulată dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat nefondat apelul.
Conform dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie şi se ia şi de instanţa de judecată în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune, şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului.
În speţă, prima instanţă nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii, conform textelor de lege arătate, întrucât inculpatul nu figurează în evidenţele fiscale cu bunuri mobile sau imobile impozabile (fila 54 dosar de urmărire penală), împrejurări faţă de care s-a constatat că hotărârea atacată este legală şi temeinică, considerente faţă de care s-a respins, ca nefondat, apelul în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 143 din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman.
În motivele de recurs formulate în scris la data de 21 mai 2013, recurenta parte civilă a susţinut că sentinţa penală a fost dată cu încălcarea art. 11 din Legea nr. 241/2005 în sensul că nu s-a pronunţat asupra cererii părţii civile, privind instituirea măsurilor asiguratorii.
A mai susţinut că întrucât instanţa a condamnat pe inculpatul G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală având în vedere art. 11 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 353 alin. (1) C. proc. pen., trebuia să admită cererea de instituire a măsurilor asigurătorii.
În concluzie, recurenta parte civilă a solicitat admiterea recursului şi în consecinţă admiterea cererii de instituire a măsurilor asigurătorii în condiţiile legii.
A învederat că prezenta cale de atac se întemeiază pe dispoziţiile art. 262 alin. (1)3 lit. d) C. proc. pen.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor de recurs invocate de recurenta parte civilă, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente.
Analiza recursului părţii civile se va face prin raportare la modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013.
Astfel, critica recurentei părţi civile privind instituirea măsurilor asigurătorii nu vizează nelegalitatea hotărârii atacate, critică care nu poate forma obiect de analiză în recurs şi care nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare aduse de noile reglementări ale C. proc. pen. prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, din perspectiva luării în considerare din oficiu.
Acest motiv de recurs presupune analizarea de către instanţa de control judiciar a eventualelor motive de nesocotire a unor dispoziţii de drept în soluţionarea cauzei, care ţin de legalitatea deciziei atacate, însă Înalta Curte constată că legalitatea hotărârii nu a fost afectată.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. cadrul adus prin noile modificări ale Legii nr. 2/2013, iar critica formulată de recurenta parte civilă nu se circumscrie acestui cadru legal, această critică nu se va analiza.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 10 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman împotriva Deciziei penale nr. 143/A din 10 mai 2 013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat G.A. , în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Teleorman, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3959/2013. Penal. Denunţarea calomnioasă... | ICCJ. Decizia nr. 3669/2013. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
