ICCJ. Decizia nr. 3764/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Furtul (art.208 C.p.), înşelăciunea (art. 215 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), iniţiere, constituire de grup infrac
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3764/2013
Dosar nr. 1444/90/2011
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii V.N., C.L.M. şi A.C.P. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 99 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011 s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen, formulate de apărătorii celor trei inculpaţi, ca şi cererile de schimbare a încadrării juridice din art. 215 C. pen. în concurs cu art. 49 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 215 C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.L.M., cu domiciliul în Drăgăşani, la pedepsele de:
-1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
-1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 44 alin. (2)din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 45 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 3201C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2)ndin Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 2 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, 76 C. pen.;
- 1 an şi 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2)C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.;
- 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen.şi art. 74, 76 C. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen.s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la care se adaugă un spor de 1 an, astfel că inculpatul C.L.M. va executa o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a aplicat art. 57 C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010, până la 21 martie 2011.
A fost condamnat inculpatul V.N., cu domiciliul în comuna Olanu, satul Cioboţi, judeţul Vâlcea. la pedepsele de:
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, rap. la art. 323 C. pen. cu aplic, art. 3201C. proc. pen.;
- 1 an închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen.; s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul V.N. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a aplicat art. 57 C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.
A fost condamnat inculpatul A.P.C. cu domiciliul în mun. Arad, judeţul Arad, la pedepsele de:
- 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., cu aplic, art. 3201 C. proc. pen.;
- 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2)din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2)şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 23 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.;
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 33, 34 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 6 luni, astfel că inculpatul A.P.C. va executa o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a aplicat art. 57 C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
S-a dedus din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu 22 septembrie 2010 până la 21 martie 2011.
S-au respins cererile de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi ţara, formulate de inculpaţi.
A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata către părţile civile a următoarelor sume:
- M.S. domiciliat în SUA, ori la Ambasada SUA, Bucureşti, 6.579 dolari SUA;
- S.E. I.N.C. (J.O.); cu sediul în SUA, sau la Ambasada SUA Bucureşti, 25.432 dolari SUA;
- A.M. domiciliat în Australia, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 19.900 dolari SUA;
- J.R.S. domiciliat SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 10.801 dolari SUA;
- L.G.M. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 9.871 dolari SUA;
- D.G. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 8.827 dolari SUA;
- C.C. domiciliat în SUA sau la Ambasada Americii, - 7.000 dolari SUA;
- D.J.W. cu sediul în SUA sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 18.835 dolari SUA;
- S.A.W. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 11.003 dolari SUA;
- K.R.B. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 2.500 dolari SUA;
- F.C. domiciliată în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 6.715 dolari SUA;
- J.B. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, - 8.100 dolari SUA;
- M.S. domiciliată în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 13.499 dolari SUA;
- B.J.L. domiciliat în Australia, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 22.662,88 dolari SUA;
- D.J.M. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 10.573 dolari SUA;
- J.B. domiciliat în SUA, sau la Ambasada SUA, Bucureşti, - 8.624 dolari SUA;
- S.R. domiciliat în Marea Britanie, London, - 42.531 dolari SUA;
- S.L. la Carrollton Bank - 9.000 dolari SUA;
- C.H. domiciliat în SUA, - 9.871 dolari SUA;
- L.M. domiciliat în Texas, SUA - 20.275 dolari SUA;
- J.R. la D.B.A., SUA- 50.562 dolari SUA;
- P.L.D. domiciliat în Austria, Viena-10.249 dolari SUA;
- G.C. domiciliată în SUA, - 7.200 dolari SUA;
- N.D. domiciliat în SUA, - 8.492 dolari SUA;
- R.A.T. domiciliat în SUA, - 3.892 dolari SUA;
- N.P. domiciliată în Canada, Montreal, - 13.306 dolari SUA;
- W.B.D. domiciliat în SUA, - 13.306 dolari SUA;
- R.D.M. domiciliat în SUA, - 5.501 dolari SUA;
- O.V. domiciliată în SUA, - 7.600 dolari SUA;
- M.H. domiciliat în SUA, California - 5.961 dolari SUA;
- F.K. domiciliat în SUA, California - 4.858 dolari SUA;
- N.C.S. domiciliat în SUA, - 4.900 dolari SUA.
Au fost obligaţi inculpaţii C.L.M., V.N. şi A.P.C. la plata, în solidar, către părţile civile a următoarelor sume:
- G.B.L. domiciliat în Italia, Roma, - 1.122,23 euro;
- C.D. domiciliat în Somma Vesuviana in Via Pomigliano, Italia-2.250 euro ;
- T.A. domiciliat în Marsala, în Via Mazara, Italia - 50 euro;
- F.M. domiciliat în Rubano, Italia - 23,23 euro;
- C.L. domiciliat în Pisticci, Italia (domiciliu declarat: Via Toracca - Matera), Italia - 25,15 euro;
- A.V. domiciliat în Agricento, Italia -500 euro;
- G.E. domiciliat în Napoli, Italia -972 euro;
- S.N. domiciliat în Vaserta Vitale Cappelo, Italia - 409,37 euro;
- F.R. domiciliat în Brugnera (P.N.) în Via San Giocomo, Italia-250 euro;
- B.M. domiciliată în Potenza, Italia - 1.250 euro;
- B.C. cu reşedinţa în Masera di Padova, Via san marioano, Italia;
- F.R. domiciliată în Napoli, via Gabriele Jannelli, - 1.500 euro;
- E.M. domiciliat în Sarno (S.A.) Via Sarno - Palma, Italia -118,01 euro;
- T.F. domiciliat în Cavallino via pirandello (Castromediano),Italia- 158,25 euro;
- F.G. domiciliată în Marano di Napoli (N.A.) (Roma, Via del TRullo) Italia- 899,21 euro;
- C.F. domiciliat în Teramo piazza S.Agostino, Italia - 501 euro;
- G.M. domiciliat în Vădi Ligure,Via Piave, Italia- 167,66 euro;
- C.M. domiciliat în Villasanta(M.B.) Via Cafalonieri, Italia -214,35 euro;
- S.E. domiciliat în Assemini (C.A.) Via Adige, Italia - 200 euro;
- S.M. domiciliat în Melzo (M.I.) via Aldo Moro, Italia - 501 euro;
- G.H. domiciliată în Novară (N.O.), Piayyale Lombardia, Italia-377,29 euro ;
- B.D. domiciliat în San Germano Chisone (TO), Borgata Burno, Italia-199,18 euro;
- T.T. domiciliat în Lainate(MI) via Leoncavallo, Italia -500 euro;
- C.C. domiciliată în Roma, via A.Cialdi, Italia - 260 euro;
- V.F. domiciliat în Bosco Marengo (A.L.) Via Tranvai, Italia -201,45 euro;
- P.P. domiciliat în Gissi în via Arcivescovado, Italia -4.950 euro;
- D.A.G. domiciliat în Vibonati în Via Roma, 26, Italia - 290 euro;
- C.G. domiciliat în Lucera în via Rovereto, Italia - 3 85 euro;
- U.T. domiciliat în Pella (N.O.), Via P.Durio, Italia - 250 euro.
A fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumei de 5.891,34 dolari S.U.A. către C.E.B.
- S-a respins cererea formulată de C.E.B. cu privire la suma de 3.000.000 dolari SUA.
- S-a confiscat de la inculpatul A.P.C. suma de 53.835 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plăţii.
- S-a confiscat de la inculpatul V.N. suma de 88.242 euro sau contravaloarea în lei, la cursul zilei efectuării plăţii.
- S-a confiscat de la inculpatul C.L.M. suma de 160.803 euro sau contravaloarea în lei, la cursul din ziua efectuării plăţii.
- S-au menţinut măsurile asigurătorii.
- S-a respins sesizarea cu privire la încălcarea de către inculpatul A.P.C. a obligaţiei de prezentare la organul de supraveghere.
Au fost obligaţi inculpaţii la câte 12.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu urmând a fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- C.L.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de acces fără drept la sisteme informatice, transfer neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a funcţionării unui sistem informatic, deţinerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani şi furt, prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi de art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;
- V.N., sub aspectul infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase, spălare de bani şi complicitate la infracţiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) şi b) C. pen.;
- A.P.C., sub aspectul infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani şi complicitate la infracţiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplic, art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
S-a reţinut, în esenţă, că inculpatul C.L.M. a lansat atacuri gen phishing asupra unui număr mare de angajaţi al Companiei eBay, reuşind să le sustragă I.D.-urile şi parolele, a pătruns în baza de date a companiei apoi, timp de circa 16 ore, a sustras documente interne din bazele de date.
Obţinând user-name-urile şi parolele clienţilor eBay, a folosit aceste date pentru a săvârşi fraude prin intermediul site-ului eBay, oferind spre vânzare, cu ajutorul altor persoane, bunuri pe care aceştia nu le deţineau, provocând astfel o pagubă de circa 411.933 dolari SUA.
Împreună cu V.N. şi un cetăţean italian, C.F., a lansat acelaşi tip de atacuri asupra băncii Poşte Italiene, obţinând datele clienţilor utilizatori de instrumente de plată electronică emise de această bancă, apoi cei trei au transferat din conturile respectivilor clienţi în conturi special deschise sume de bani, provocând, de asemenea, o pagubă de circa 273.661 euro.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor şi au solicitat ca judecata să aibă loc în condiţiile art. 3201C. proc. pen. pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie:
1. Inculpatul C.L., având cunoştinţe avansate în domeniul informatic, a lansat o căutare cu ajutorul Google, folosind extensia @eBay.com, obţinând astfel adresele electronice a numeroşi angajaţi ai acestei companii. Cu ajutorul acestor informaţii, la 08 aprilie 2009, a lansat un atac gen phishing trimiţând mesaje - capcană către 1.784 angajaţi, intenţionând să le sustragă user-ul şi parola. Vectorii atacului au descoperit intenţiile, fapta neproducându-şi rezultatul.
În urma acestui eşec, la 12 aprilie 2009, a luat legătura prin sistemul de comunicare chat cu analistul J.B., angajat al serviciului de asistenţă pentru angajaţi din cadrul eBay. Folosind user-ul dxue, inculpatul C.L. i-a comunicat că este angajat al aceluiaşi departament din oraşul Shanghai şi nu îşi poate accesa contul. Cunoştinţele avansate în domeniu ale inculpatului l-au convins pe respectivul angajat că, într-adevăr, este un angajat important al companiei eBay, astfel că funcţionarul companiei i-a comunicat un user name şi o parolă ce-i asigurau pătrunderea în baza de date. Folosind aceste date, inculpatul C. a pătruns în baza de date a companiei şi, timp de o oră, a sustras şi descărcat în calculatorul său datele de identitate a 22.000 de angajaţi ai companiei, respectiv: numele şi prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu şi telefonul, fişele contabile precum şi patru programe cu diverse utilităţi.
Inculpatul a încercat şi în ziua următoare să obţină accesul temporar la bazele de date, dar analista cu care a luat legătura, T.L., a realizat că se află în faţa unui atac informatic şi a respins cererea.
La data de 12 mai 2009, lansând un nou atac phishing asupra unui număr de 1.521 angajaţi, inculpatul menţionat le-a sustras acestora I.D.-urile şi parola şi a pătruns, din nou, în baza de date securizată, sustrăgând programe, aplicaţii şi alte date informatice.
A rezultat că inculpatul a accesat, în total, timp de 16 ore baza de date a companiei eBay, sustrăgând numeroase fişiere şi documente interne şi, cel mai important, a descărcat o aplicaţie folosită pentru interogarea bazelor de date cu clienţii companiei şi tranzacţiile desfăşurate de aceştia, precum şi o parte a codului sursă ce genera, practic, site-urile companiei.
În fine, la 08 iunie 2009, a lansat un nou atac informatic asupra unui număr de 417 angajaţi, cu scopul de a pătrunde din nou în baza de date la care au acces numai anumiţi funcţionari ai companiei. In acest mod, a generat panică şi a perturbat grav funcţionarea normală a sistemului de licitaţii electronice.
În concret, atacul phishing s-a realizat prin trimiterea pe adresele de mail a angajaţilor eBay a unui mesaj din care a rezultat că datorită restrângerii de activitate, urmează să înceteze raporturile de muncă ale companiei cu angajatul respectiv, dar că, datorită aprecierii de care se bucura angajatul din partea conducerii, puteau obţine o scrisoare de recomandare pentru a-şi găsi cât mai repede alt angajament, recomandând să acceseze un link.
O dată accesat link-ul, angajatul era direcţionat către o pagină falsă de eBay creată de inculpat, unde i se cerea introducerea user-ului şi parolei de angajat, pe care astfel le afla inculpatul, folosindu-le pentru a pătrunde în bazele de date aproape concomitent cu introducerea datelor respective de către ţinta atacului.
Acest atac a avut sorţi mari de reuşită şi pentru că mesajul fusese copiat de inculpat din cazuri reale de restrângere de personal, împrejurări în care directorul compartimentului resurse umane, D.M., le punea la dispoziţia angajaţilor scrisoarea respectivă de recomandare.
Din cei 1.521 de angajaţi ce au primit în 12 mai 2009 mesajul, un număr de 7 au accesat link-ul creat de inculpat şi au introdus user-ul şi parola, fiind suficient însă pentru a asigura logarea inculpatului la reţeaua intranet a Companiei eBay şi explorarea acesteia timp de 16 ore.
Aşa cum s-a arătat mai sus, dintre diversele fişiere însuşite de inculpat au făcut parte şi codul sursă, precum şi programul de decriptare a datelor reale ale clienţilor ce asigurau pătrunderea în conturile deţinute de aceştia pe eBay.
În acest mod, inculpatul a obţinut numele, prenumele, adresa de e-mail, adresa de domiciliu şi numărul de telefon a 3 milioane de utilizatori eBay.
Prin copierea unor date şi a datelor reale ale utilizatorilor eBay, prejudiciul produs a fost de 5.891,34 dolari SUA.
Compania eBay s-a constituit parte civilă şi cu suma de 3.000.000 dolari SUA, reprezentând suma plătită unui colectiv de specialişti pentru realizarea sistemului de securitate a datelor, sistem demontat prin metode ingenioase, prin simplitatea lor, de către inculpat.
2. în anul 2008, inculpatul C.L. a cunoscut, prin intermediul sistemului de comunicaţii Mire, pe un anume D. din Bucureşti, cu care o lungă perioadă a întreţinut corespondenţă electronică.
După ce, în anul 2009, inculpatul i-a comunicat respectivului că şi-a procurat date şi informaţii ce pot asigura obţinerea de beneficii materiale prin infracţiuni informatice, cei doi au hotărât să înceapă să desfăşoare acest gen de activitate infracţională, în condiţiile în care prin intermediul lui „D." au luat legătura şi cu un anume C. din Alexandria, acesta având posibilitatea de a utiliza conturi bancare deschise în Statele Unite, cu titulari de cont cu date fictive.
În realizarea hotărârii infracţionale, C.L. a accesat pe internet un site public, ce conţinea I.D.-ul şi parola tuturor participanţilor la licitaţiile electronice derulate prin eBay. Deşi acestea erau criptate, cu ajutorul codului sursă sustras inculpatul le decripta, aflând datele reale ale persoanelor ce pierdeau licitaţiile şi foarte important suma oferită şi numărul bunului licitat.
Cunoscând aceste date, inculpatul expedia participanţilor ce pierdeau licitaţia un mesaj prin care li se comunica faptul că eBay le acordă a doua şansă de a cumpăra bunul respectiv folosind o adresă de email ce cuprindea în componenţa I.D.-ului extensia @ eBay (de exemplu vpp-invoce@ eBay.v.apl.com, vpp-department @eBay. v. apl. corn).
Persoana ţintă primea apoi de la C. şi D. mail-uri ce păreau a fi trimise, în aparenţă, din partea proprietarului bunului licitat, mail-uri din care rezulta că din cauza lipsei de bani sau a unei oferte mai bune, câştigătorul licitaţiei a renunţat, victima având astfel şansa de a achiziţiona bunul în condiţii avantajoase.
Victima stabilea apoi cu D. ori C. preţul bunului, modul de livrare şi modalitatea de plată, după care inculpatul C., pretins reprezentant al eBay, trimitea acesteia un mail conţinând factura cu preţul bunului, contul bancar în care urma să fie efectuată plata şi un număr de fax pentru confirmarea plăţii.
în realitate, numerele de fax erau asociate cu adrese de mail ale numiţilor D. şi C. în fapt, mesajul transmiţându-se către adresele de mail, şi nu ca fax către un post telefonic.
Conturile menţionate în cuprinsul facturii erau deschise în SUA de cetăţeni moldoveni, ucrainieni ori ruşi.
În general, erau contactate persoane care licitaseră pentru cumpărarea de autoturisme, de multe ori exemplare de colecţie, modele vechi. După recepţionarea datelor de la victime, C.L. trimitea prin sms sau mail lui D. sau C. numele, prenumele şi adresa victimei, numele şi prenumele titularului de cont, banca unde erau transferaţi banii, preţul şi marca autoturismului licitat.
În dosarul de urmărire penală au fost indicate 25 de conturi având ca titular pe un anume M.B., ce nu a putut fi identificat, ori nume ca D.C., M.K. etc, de asemenea persoane rămase neidentificate.
S-au stabilit, în concret, un număr de 33 de persoane prejudiciate cu sume între 5.000 şi 20.000 dolari SUA, prejudiciul total fiind de 411.933 dolari SUA, persoanele vătămate constituindu-se părţi civile în cauză.
Identitatea persoanelor vătămate, sumele cu care au fost prejudiciate şi faptul că autorii faptei sunt C.L., D. şi C., au reieşit din declaraţiile lui C.L., plângerile şi corespondenţa electronică depuse de acestea, datele procurate pe calea comisiei rogatorii, comunicările telefonice şi informatice etc. Cu titlu de exemplu, partea civilă D.G. a fost indusă în eroare cu privire la a doua şansă de a achiziţiona un automobil, pentru suma de 8.499 dolari SUA şi 328 dolari SUA preţul livrării, sumă ce urma să fie virată într-un cont pe numele M.B., deschis la B.A.
La 20 ianuarie 2010, C.L. a trimis către postul telefonic aparţinând lui D. un sms cuprinzând datele de transfer în vederea ridicării sumei.
Încrederea victimelor era practic totală şi explicabilă, din moment ce oferta venea, aparent, din partea companiei eBay, singura în măsură să cunoască datele reale ale participanţilor la tranzacţie, precum şi bunul oferit şi suma licitată. De asemenea, victimelor li se garanta că tranzacţia se desfăşoară sub supravegherea şi garanţia V.P.P., respectiv Compartimentul pentru Protecţia Cumpărării de vehicule, ceea ce presupunea că banii depuşi de victimă nu sunt deblocaţi decât în momentul în care aceasta confirmă primirea bunului plătit.
Singurele două elemente care ar fi putut ridica un dubiu ar fi fost, în primul rând, inexistenţa programului „A doua şansă" şi, în al doilea rând, faptul că în cazul tranzacţiilor desfăşurate cu adevărat prin intermediul eBay, plata era solicitată prin sistemul Pay-Pal şi nu prin cont bancar.
Deşi inculpatul C. a colaborat în vederea identificării numiţilor C. şi D., organele de anchetă nu au reuşit găsirea acestora.
3. Tot inculpatul C.L., în anul 2007, l-a cunoscut prin intermediul reţelei M. pe V.N. Cunoscându-se mai bine, au elaborat un plan de sustragere de bani din conturi deschise la banca Poşte Italiene, prin atacuri lansate de C.V. urmând să asigure ridicarea banilor şi transferul în România. în acest scop, V.N. s-a deplasat în Italia, unde a învăţat limba şi l-a cunoscut pe un cetăţean cu un ridicat apetit infracţional, C.F.
Prin aceeaşi metodă simplă de căutare cu motorul Google şi extensia @it, C.L. a aflat numeroase adrese de email ale utilizatorilor de instrumente de plată electronică emisă de banca sus-menţionată. Şi sistemul de securitate al acestei bănci avea o slăbiciune, detectată de inculpat, în sensul că I.D.-ul clienţilor era reprezentat de numele şi prenumele lor.
Către adresele de mail descoperite prin metoda sus-menţionată, inculpatul a lansat mesaje potrivit cărora banca Poşte Italiene oferea un bonus constând într-o sumă de bani, de regulă 199 euro, însă pentru a intra efectiv în posesia banilor, beneficiarul trebuia să comunice următoarele informaţii: numărul de cârd, data expirării, numele şi prenumele titularului, parola şi codul de verificare. Majoritatea destinatarilor recunoşteau în acest mesaj un atac maliţios însă, potrivit declaraţiei inculpatului C., circa 10%, atraşi de posibilitatea acestui câştig, îi trimiteau datele solicitate, neglijând indicaţiile oricărui emitent de monedă electronică de a nu se divulga niciunei persoane date asociate contului de cârd.
Folosind datele astfel obţinute, se proceda la pătrunderea în conturile bancare asociate şi la transferul sumelor de bani în alte conturi deschise în Italia de complicii inculpatului V.N. Pentru ca inculpatul C. să poată efectua transferul, V. îi comunica prin sms numele şi prenumele săgeţii şi numărul de cârd, iar după realizarea transferului reprimea prin sms data la care săgeata urma să ridice banii, fie de la ghişeu, fie la un ATM. V.N. tot prin sms trimitea informaţiile lui C.F. care coordona operaţiunea de ridicare a banilor.
Pentru reuşita sustragerii de bani era esenţial ca retragerea din cont să se realizeze cât mai repede după transfer, existând astfel riscul ca administratorul serverului să observe că transferul este consecinţa phishing-ului şi să-l anuleze, aşa cum s-a întâmplat în câteva situaţii, ce au generat reproşuri violente între inculpaţi.
După retragerea banilor C.F. îşi oprea 30% din sumă, apoi banii erau transferaţi din Italia prin W.U. către V.N., A.C.P. ori alţi participanţi, cum ar fi V.S., M.G. etc.
Au fost identificate un număr de 509 transferuri, membrii grupului primind 273.661 euro, transferând la rândul lor 75.405,29 euro, din care inculpatul A.C.P. a primit suma de 72.561 euro şi a trimis, la rândul său, 2.382 euro.
în comunicaţiile informatice privind desfăşurarea activităţii infracţionale C.L. a utilizat F.D.-urile „audiqsieben" şi „facemfrauda" iar V.N. I.D.-ul „angelocosta".
Deşi, aşa cum s-a arătat mai sus, au existat date privind 509 de transferuri frauduloase, au fost identificate doar 29 de părţi vătămate, care au şi depus plângere, paguba totală fiind 18.726 euro, sumele transferate fiind cuprinse între 23 euro şi 4.950 euro.
S-a apreciat că faptele inculpatului C.L.M., astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracţiunile de acces fără drept la sisteme informatice, transferul neautorizat de date informatice, perturbarea gravă a unui sistem informatic, deţinerea fără drept de date informatice, fals informatic, fraudă informatică, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea fără drept de date de identificare în vederea de operaţiuni financiare frauduloase, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciune în convenţii calificate şi cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani şi furt, fiind prevăzute de art. 42 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 45 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., şi art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşite în concurs, uneori ideal, alteori real, prev.de art. 33 lit. a) şi b) C. pen., pentru care a fost condamnat.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă, dar şi sinceritatea şi colaborarea de care a dat dovadă încă de la momentul descoperirii sale inculpatul C.L., acesta fiind cooperant pe parcursul anchetei şi încercând să ajute la identificarea celorlalţi participanţi, purtând discuţii cu reprezentanţi ai companiei eBay despre slăbiciunile sistemului lor de securitate, de starea sa de sănătate precară şi dovedită cu acte medicale, de situaţia sa personală şi familială, astfel că a reţinut aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen. însă, pe de altă parte, a avut în vedere şi numărul mare de acte materiale, numărul mare de infracţiuni şi prejudiciul însemnat pe care 1-a cauzat.
Pedepsele au fost contopite potrivit dispoziţiilor prev. de art. 33, 34 C. pen., dându-se spre executare pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având însă în vedere numărul mare de infracţiuni, instanţa i-a aplicat şi un spor de 1 an, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute în total o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenţie.
Din durata pedepsei s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive.
S-a apreciat că faptele inculpatului V.N. astfel cum au fost descrise mai sus, constituie infracţiunile de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, transmiterea de date fără drept în vederea efectuării de operaţiuni financiare frauduloase, spălare de bani şi complicitate la infracţiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşite în concurs ideal şi, respectiv, real prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere, în primul rând, dispoziţiile art. 3201 C. pr.pen., precum şi atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal şi în cursul urmăririi penale a acestui inculpat, participatia sa concretă la actele materiale şi partea din prejudiciu pentru care se face vinovat.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care, faţă de numărul de infracţiuni şi gravitatea acestora, instanţa a adăugat un spor de 6 luni, astfel că s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, deducându-se perioada reţinerii şi arestării preventive.
În sarcina inculpatului A.P.C. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complicitate la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani şi complicitate la infracţiunea de furt, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 C. pen., art. 26 C. pen. rap. art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 23 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. săvârşite în concurs ideal şi, respectiv, real, prev. de art. 33 lit. a) şi b) C. pen.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile prev. de art. 3201 C. proc. pen., atitudinea sinceră şi comportarea bună pe parcursul procesului penal, dar şi numărul mare de acte materiale şi prejudiciul însemnat la a cărui producere a contribuit.
Pedepsele au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care, faţă de numărul de infracţiuni şi gravitatea acestora, instanţa a aplicat un spor de 6 luni, astfel că a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi cu deducerea perioadei reţinerii şi arestării preventive.
Apărătorii inculpaţilor au solicitat instanţei schimbarea încadrării juridice a faptelor din dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003, aflate în concurs, în infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 care prevede o varietate specială a înşelăciunii şi care s-ar aplica cu prioritate, susţinând că reţinerea ambelor infracţiuni ar duce la aplicarea a două pedepse pentru o singură faptă, ori în subsidiar numai în infracţiunea prev. de art. 215 C. pen.
Au mai solicitat şi înlăturarea dispoziţiilor alin. (5) al art. 215 C. pen., arătând că prejudiciul trebuie stabilit în concret pentru fiecare inculpat în funcţie de participatia sa la săvârşirea faptei, şi nu să se reţină pentru fiecare inculpat producerea întregului prejudiciu.
Pentru inculpaţii A.C.P. şi V.N., cererea de schimbarea încadrării a fost respinsă, întrucât aceştia nu au fost trimişi în judecată sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 215 C. pen. şi art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Cât priveşte pe inculpatul C.L.M., într-adevăr acesta a fost trimis pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune calificată în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. şi fraudă informatică art. 49 din Legea nr. 161/2003.
S-a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor este corectă, fiind incidente dispoziţiile privind concursul de infracţiuni.
Nu s-a putut susţine că cele două incriminări privesc modalităţi ale aceleiaşi infracţiuni, una generală şi una specială care s-ar aplica cu prioritate.
S-a reţinut, în primul rând, că obiectul juridic special este diferit. Infracţiunea de înşelăciune protejează în primul rând patrimoniul persoanei împotriva oricărei păgubiri prin inducerea în eroare deci, în subsidiar, protejează încrederea cu ocazia încheierii convenţiilor, pe când infracţiunea de fraudă informatică protejează, în principal, securitatea sistemelor şi datelor informatice, inclusiv atunci când -urmare a atingerii acestora - se produce o pagubă, în subsidiar protejându-se patrimoniul persoanei.
Şi sub aspectul conţinutului constitutiv s-a reţinut că diferenţa este fundamentală. Infracţiunea de înşelăciune are ca element material inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărate a unei împrejurări mincinoase ori ca mincinoasă a unei împrejurări adevărate.
De asemenea, s-a reţinut că pentru existenţa infracţiunii, este necesar ca în urma acestei induceri în eroare să se producă o pagubă.
Infracţiunea de fraudă informatică are ca element material una din acţiunile de introducere de date informatice, modificarea de date informatice, ştergere de date informatice, restricţionarea accesului la date informatice sau împiedicarea funcţionării unui sistem informatic. Intre acest element material şi urmarea imediată, respectiv producerea unei pagube, s-a apreciat că este necesar să existe legătura de cauzalitate, rară să existe medierea unei induceri în eroare. Atunci când paguba nu se produce direct prin introducerea, ştergerea, modificarea de date informatice, ci aceste operaţiuni contribuie la inducerea în eroare a unei persoane, iar paguba este urmarea inducerii în eroare, va exista infracţiunea de înşelăciune, falsul informatic sau frauda informatică fiind doar un mijloc de săvârşire a înşelăciunii calificate.
S-a apreciat că, în cauză inculpatul C. a săvârşit infracţiunea de fraudă informatică în concurs real şi etiologic cu infracţiunea de înşelăciune în convenţii, frauda informatică fiind săvârşită doar pentru a pregăti şi înlesni săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Practic, înainte de a începe săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, inculpatul a introdus date în sistemul informatic al Companiei eBay şi a copiat date informatice din acest sistem, provocând un prejudiciu de 5.891,34 dolari SUA, procurându-şi în acest sens datele reale ale angajaţilor companiei, apoi datele reale ale participanţilor la licitaţii şi ale licitaţiilor, codul sursă şi alte aplicaţii utile activităţii companiei.
Toate aceste activităţi au pregătit şi înlesnit săvârşirea ulterioară a infracţiunii de înşelăciune.
De asemenea, întâi a introdus în sistem informatic datele obţinute pentru a contacta şi câştiga încrederea victimelor, apoi le-a indus în eroare, prezentându-le ca adevărată împrejurarea neadevărată că dacă plătesc în contul indicat o anumită sumă, vor primi bunul pe care nu-1 putuseră primi la licitaţie.
S-a observat deci, că prejudiciul cauzat persoanelor fizice - părţi civile - nu este urmarea directă, imediată a introducerii, modificării, ştergerii de date informatice, ci este urmarea inducerii în eroare a acestor persoane cu privire la achiziţionarea unui bun.
Ca urmare, inculpatul a săvârşit ambele infracţiuni în concurs real şi etiologic.
S-a apreciat că instanţa nu se află nici în situaţia absorbţiei infracţiunii de fraudă informatică în infracţiunea de înşelăciune întrucât, chiar dacă s-ar reţine că frauda informatică reprezintă o modalitate, un mijloc prin intermediul căruia a fost săvârşită infracţiunea de înşelăciune, dispoziţiile alineatului alin. (2) al art. 215 C. pen. prevăd, în mod expres, că în această situaţie sunt aplicabile dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, neexistând o infracţiune complexă.
Nu s-a putut susţine că se ajunge la dubla sancţionare pentru o singură faptă, întrucât pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 se aplică pentru fapta inculpatului de a introduce şi de a-şi însuşi date din sistemul informatic, cu consecinţa producerii unei pagube, iar pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. se aplică pentru o altă faptă, respectiv aceea de a induce în eroare părţile vătămate cu consecinţa producerii unei pagube.
Instanţa de fond a apreciat că în mod corect s-a reţinut prin actul de sesizare alineatul 5 al art. 215 C. pen., întrucât, în concret, inculpatul C.L. a realizat păgubirea tuturor părţilor civile, el fiind practic coordonatorul întregii activităţi infracţionale, ori prejudiciul, în această situaţie, depăşeşte cu mult suma de 200.000 lei prev. de art. 146 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, a fost obligat inculpatul C.L.M. la plata sumelor datorate părţilor civile păgubite prin infracţiunea de înşelăciune cu ocazia convenţiilor încheiate on-line, singur, întrucât ceilalţi doi inculpaţi nu au participat la săvârşirea acestor fapte.
De asemenea, acelaşi inculpat a fot obligat la plata sumei de 5.891,34 dolari SUA către compania eBay, prejudiciu produs prin sustragerea datelor unui număr mare de angajaţi şi clienţi ai companiei.
Cât priveşte suma de 3 milioane dolari SUA solicitată de compania eBay, instanţa a apreciat că nu poate fi admisă. Pe de o parte nu a fost dovedită această sumă, iar pe de altă parte, partea civilă a arătat că această sumă ar reprezenta contravaloarea prestaţiei unui colectiv de specialişti pentru realizarea sistemului de securitate şi pentru îmbunătăţirea acestuia, după ce a fost penetrat de inculpat.
În aceste condiţii, s-a considerat că nu există nici legătură de cauzalitate între fapta inculpatului şi pretinsul prejudiciu, întrucât inculpatul nu a distrus sau deteriorat sistemul de securitate, ci 1-a evitat, prin folosirea fără drept a unui user şi a unei parole puse la dispoziţie de un angajat al companiei, apoi prin folosirea user-ului şi parolei celor 7 angajaţi care au accesat link-ul indicat de inculpat şi au introdus aceste date.
Pentru restabilirea situaţiei anterioare s-a apreciat că este suficientă dezactivarea user name - urilor şi parolelor procurate de inculpat, nu refacerea întregului sistem de securitate.
Cât priveşte constituirile de părţi civile ale persoanelor vătămate prin transferuri din conturile bancare deţinute în banca Poşte Italiene, au fost obligaţi, în solidar, la acoperirea prejudiciului, întrucât la producerea acestuia au contribuit cu toţii.
S-a dovedit însă că, în realitate, numărul transferurilor şi sumele primite prin transfer de către inculpaţi din această activitate infracţională au fost mult mai mari, dar nu au putut fi identificate persoanele păgubite.
S-a considerat că aceste sume au fost produsul infracţiunii de furt şi de operaţiuni financiare frauduloase şi obiectul spălării de bani, ca urmare, în temeiul art. l 18 lit. a) şi e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a diferenţei dintre sumele pe care le-a primit prin aceste operaţiuni de transferuri şi sumele la care a fost fiecare obligat pentru despăgubirea părţilor civile.
S-au menţinut măsurile asigurătorii luate în cauză pentru a garanta recuperarea pagubei şi, eventual, executarea confiscării, iar inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cât priveşte sesizarea privind pretinsa încălcare a obligaţiilor de către inculpatul A.P.C., sesizarea a fost respinsă, motivat de aceea că această încălcare nu a fost urmare a relei-credinţe, aşa cum cer dispoziţiile art. 16010 lit. b) C. proc. pen. şi care ar atrage revocarea liberării şi emiterea din nou a mandatului de arestare, ci datorită neînţelegerii cu lucrătorul de poliţie desemnat să-l supravegheze, care fie nu a putut face dovada că datele i-au fost de la început stabilite şi aduse la cunoştinţă, din anexa la foaia de supraveghere nereieşind data următoarei prezentări, fie, în alte zile, nu a fost găsit de către inculpat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă I. C. C.J. - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea şi inculpaţii C.L.M., V.N. şi A.P.C.
Parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii pentru următoarele motive:
- nu s-a acordat semnificaţia corespunzătoare disp. art. 72 C. pen. şi, pe cale de consecinţă, instanţa a aplicat pedepse greşit cuantificate, care nu corespund gravităţii faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor;
- s-a omis a se dispune confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri ale inculpaţilor: de la inculpatul C. un telefon mobil, un hard disc extern, un laptop şi un hard disc, iar de la inculpatul V. nouă telefoane mobile, două cartele S.U.V.I. şi un laptop, bunuri nominalizate şi identificate în declaraţia de apel.
Inculpaţii, la rândul lor au criticat hotărârea pronunţată sub aspectul modalităţii de executare şi a cuantumului pedepsei, considerând că acestea încalcă principiul proporţionalităţii care ar trebui să existe între gravitatea faptei şi sancţiune, pe de o parte, respectiv între gravitatea faptei şi modalitatea de executare sancţiunii, pe de altă parte.
În acest sens, inculpaţii au solicitat o valorificare mai pronunţată a elementelor care caracterizează pozitiv persoana lor, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 12/ A din 11 februarie 2013, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea împotriva sentinţei penale nr. 99 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 1444/90/2011, pe care a desfiinţat-o, în parte şi, rejudecând, a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a următoarelor bunuri astfel:
- de la inculpatul C.L.M.:
- bun telefon mobil, având încorporate o cartelă S.I.M. Wind şi un card de memorie;
- un hard disk extern de culoare neagră;
- un laptop de culoare neagră;
- un hard disk marca, capacitate 500 G.B.
- de Ia inculpatul V.N.:
- un telefon mobil marca L.G.;
- un telefon mobil N.;
- un telefon mobil N.;
- un telefon mobil marca S.;
- un telefon mobil marca L.G.;
- un telefon mobil marca S.;
- o cartelă S.I.M. Wind;
- o cartelă S.I.M. O.;
- un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.;
- un telefon mobil marca N.;
- un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.;
- un laptop marca C. împreună cu un adaptor şi un cablu de alimentare. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.L.M., V.N. şi A.P.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea a considerat că doar apelul parchetului este fondat, sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 118 C. pen.
Din perspectiva acestor prevederi, s-a considerat că bunurile: un telefon mobil marca N., având încorporate o cartelă S.I.M. Wind şi un card de memorie; un hard disk extern marca W.D. de culoare neagră; un laptop de culoare neagră marca H.P.; un hard disk marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil N.; un telefon mobil N.; un telefon mobil marca S.; un telefon mobil marca L.G.; un telefon mobil marca S.; o cartelă S.I.M. Wind; o cartelă S.I.M. O.; un telefon mobil marca S.E. care are încorporată cartela S.I.M. V.; un telefon mobil marca N.; un telefon mobil marca N., care are încorporată cartela S.I.M. V.; un laptop marca C., împreună cu un adaptor şi un cablu de alimentare, au fost utilizate de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi prin sentinţa apelată.
S-a apreciat, astfel, că situaţia de mai sus, respectiv utilizarea bunurilor în scopuri nelegale justifică confiscarea bunurilor nominalizate, conform art. 118 lit. b) C. pen., impunându-se distrugerea acestora, cu atât mai mult cu cât, pe calculatorul inculpatului C. se regăsesc şi aplicaţiile sustrase de acesta de la compania E.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, dar şi a modalităţii de executare, aspecte contestate deopotrivă de parchet şi de către inculpaţi, Curtea a observat că prima instanţă a valorificat în mod judicios dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 72, art. 52, art. 74 şi art. 76 C. pen. (pentru inculpatul C) dar şi dispoziţiile art. 57 C. pen.
În analizarea motivului de apel circumscris dispoziţiilor legale menţionate, instanţa de apel a reţinut, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, că au fost valorificate mai întâi disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., inculpaţii solicitând judecarea lor în procedură simplificată, dar şi criteriile generale, astfel cum sunt ele arătate în conţinutul art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaţilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, consecinţele infracţiunilor săvârşite de aceştia, reflectate în întinderea prejudiciului cauzat.
În concret, operaţiunile financiare frauduloase (fraudă informatică), spălarea de bani şi infracţiunile de înşelăciune, de furt în forma autoratului ori a coautoratului, după caz, sunt infracţiuni grave care trebuie să se reflecte în cuantumul pedepsei.
Este adevărat că inculpaţii au recunoscut săvârşirea infracţiunilor comise, că nu au antecedente penale, că din punct de vedere al statului social sunt căsătoriţi, au familii, copii, însă aceste elemente, care caracterizează în mod pozitiv persoana lor, nu au forţa juridică necesară atenuării mai accentuate a pedepsei, prin considerarea lor drept circumstanţe în sensul dispoziţiilor art. 74 lit, a), b) şi c) C. pen.
Nici majorarea pedepselor, aşa cum solicită parchetul, nu a fost considerată justificată pentru că la individualizarea pedepsei, nu numai gravitatea infracţiunii şi consecinţele acesteia sunt determinante, ci şi celelalte elemente, care circumstanţiază pozitiv persoana inculpaţilor, astfel cum acestea au fost prezentate anterior.
În aceeaşi ordine de idei, Curtea a reamintit că întinderea sancţiunii trebuie să aibă la bază principiul umanismului, adică pedeapsa nu trebuie să provoace suferinţe mai mari decât cele care decurg, în mod justificat, din săvârşirea unei infracţiuni.
Cuantumul fiecărei pedepse aplicate inculpaţilor a fost apreciat ca fiind în măsură să satisfacă disp. art. 52 C. pen. şi să conducă la reeducarea inculpaţilor, dar şi la prevenţia generală, având ca finalitate descurajarea persoanelor predilecte la săvârşirea unor astfel de infracţiuni.
Modalitatea de executare a pedepsei în condiţii de penitenciar a fost considerată în măsură să atingă dezideratul către care se îndreaptă dispoziţiile sus menţionate, respectiv de formare a unei atitudini corecte faţă de lege şi faţă de valorile sociale ocrotite de aceasta, instanţa de apel susţinând că numai prin executarea efectivă a pedepsei inculpaţii vor conştientiza că repetarea unor astfel de infracţiuni are consecinţe grave asupra persoanei lor, dar şi asupra familiei din care provin, acestea fiind private de compania inculpaţilor.
Împotriva hotărârii pronunţate de către instanţa de apel au declarat recurs inculpaţii V.N., C.L.M. şi A.C.P., susţinând cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17, 17 şi 21 C. proc. pen.
Recurentul inculpat C.L.M. a formulat critici ce vizează cazurile de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 17, 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
Sub aspectul dispoziţiilor art. 3859alin. (1) pct. 17 C. pr.pen. a solicitat schimbarea încadrării juridice reţinută în ceea ce-l priveşte, apreciind că fapta de înşelăciune este absorbită de infracţiunea menţionată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, astfel încât se impune înlăturarea textului art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen şi menţinerea la încadrarea juridică a faptelor săvârşite doar a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu reţinerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., aplicându-se o sancţiune corespunzătoare.
A considerat că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. împreună cu infracţiunea sancţionată de art. 49 din Legea nr. 161/2003, în concurs real, întrucât textul art. 49 din Legea nr. 161/2003 se referă la un prejudiciu patrimonial generat unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restrângerea, restricţionarea accesului la aceste date sau prin împiedicarea funcţionării normale a unui sistem informatic, cu scopul obţinerii unui beneficiu material.
În acest sens, a apreciat că elementul de inducere în eroare nu este, prin el însuşi, generator de prejudiciu, ci chiar o modalitate de comitere a faptei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003.
Inculpatul C.L.M. a mai invocat şi critici circumscrise dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., considerând exagerată pedeapsa rezultantă sub aspectul cuantumului acesteia. în acest sens, a solicitat instanţei să reaprecieze necesitatea adăugării sporului de pedeapsă de 1 an, deoarece apreciază că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este prea severă.
A precizat că nu mai susţine cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., la care s-a referit în motivele scrise de recurs.
Recurentul inculpat V.N. şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referindu-se la neaplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen, şi a menţionat că deşi instanţa de fond şi cea de apel s-au referit la împrejurarea că inculpatului V.N. îi sunt aplicabile circumstanţele atenuante amintite, acestea nu se regăsesc în soluţiile pronunţate, sub aspectul modalităţii de executare stabilite.
A apreciat că instanţa de fond avea posibilitatea să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, în cuantum de .3 ani închisoare, având în vedere că acesta s-a reintegrat în societate, este căsătorit, aşteaptă un copil şi s-a conformat întocmai măsurilor de supraveghere dispuse de către instanţă până în prezent.
Recurentul inculpat A.C.P. şi-a întemeiat recursul, în primul rând, pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., susţinând că judecata a avut loc fără citarea legală a părţilor vătămate, aspect de natură a-l împiedica a lua legătura cu părţile vătămate.
Astfel, s-a raportat la dispoziţiile art. 174 pct. 3 teza a II-a C. proc. pen. care prevede că, în cazul în care părţile civile nu şi-au desemnat un reprezentant comun pentru buna desfăşurare a procesului penal, procurorul sau instanţa de judecată poate desemna prin încheiere, un avocat din oficiu pentru a le reprezenta interesele, iar încheierea va fi comunicată părţilor civile.
În al doilea rând, apărătorul ales al inculpatului a invocat prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C pr. pen. în raport de neaplicarea, de către instanţe a dispoziţiilor art. 74 C. pen, susţinând, în esenţă critici similare celor anterior menţionate, formulate de către recurentul V.N.
A subliniat, în plus, faptul că a participat, în anul 2013, la un concurs internaţional de caiac - canoe, unde a reprezentat ţara noastră şi s-a clasat în primele patru locuri.
Prin urmare, şi în cazul acestui inculpat s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi ale art. 861 C. pen.
Analizând decizia recurată, atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Piteşti la 11 februarie 2013, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care hotărârea menţionată este supusă casării potrivit motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., în formularea în vigoare anterior modificării acestui text prin actul normativ menţionat.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se constată că doar recursul formulat de către recurentul inculpat C.L.M., vizând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 14 C. proc. pen., a fost motivat cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510alin. (2) C. proc. pen. (fiind depus la dosar la data de 23 iulie 2013 - filele nr. 88-94 dosar), în timp ce motivele de recurs formulate de inculpaţii V.N. şi C.A.P. au fost înaintate Înaltei Curţi în şedinţă publică, la termenul din 25 noiembrie 2013, cu nerespectarea prevederilor legale arătate.
I. În legătură cu critica invocată de recurentul inculpat C.L.M., subsumată cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se reţin următoarele:
Solicitarea inculpatului C.L.M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor săvârşite, prin înlăturarea textului art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen şi menţinerea doar a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003 reprezintă o reiterare a aceleiaşi cereri formulată în faţa instanţei de fond.
Reţinând că instanţa de fond a respins cererea inculpatului, iar acesta nu a reluat această critică şi în faţa instanţei de apel, se constată că infracţiunea de fraudă informatică prevăzută în art. 49 din Legea nr. 161/2003 constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea, în orice mod, a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
Rezultă, aşadar, că norma anterior enunţată presupune, ca element material, desfăşurarea unor activităţi specifice (introducere/modificare/ştergere de date informatice, restricţionarea accesului la asemenea date, împiedicarea funcţionării unui sistem informatic) în scopul obţinerii unui folos patrimonial, având ca rezultat producerea unei pagube.
În cazul infracţiunii de înşelăciune, elementul material constă în inducerea în eroare, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust.
Obiectul juridic special al infracţiunii de înşelăciune este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la protecţia patrimoniului împotriva actelor de fraudare realizate în contextul încheierii sau executării convenţiilor, pe când infracţiunea de fraudă informatică are ca obiect juridic special relaţiile sociale care protejează patrimoniul unei persoane, atunci când prezenţa respectivei persoane în spaţiul cibernetic se cuantifică într-un anumit volum de date stocate într-un sistem informatic sau vehiculate într-o reţea.
În ambele cazuri, cauzarea unui prejudiciu este o condiţie de existenţă a infracţiunii în forma consumată, pe când producerea unei pagube constituie doar pentru infracţiunea prev. de art. 215 C. pen. un element al laturii subiective, fiind prevăzută expres ca şi scop al inducerii în eroare.
În speţă, inculpatul, înainte de a începe săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, a introdus, în prealabil, date în sistemul informatic al companiei eBay şi a copiat date informatice din acest sistem, provocând un prejudiciu de 5.891,34 dolari SUA, procurându-şi astfel date reale ale angajaţilor companiei, apoi datele reale ale participanţilor la licitaţii şi ale licitaţiilor, codul sursă şi alte aplicaţii utile activităţii companiei.
De asemenea, din probele administrate în cauză a rezultat că, mai întâi a introdus în sistem informatic datele obţinute pentru a contacta şi câştiga încrederea victimelor, iar apoi le-a indus pe acestea în eroare, precizând, în mod neadevărat, că plata unei sume în contul indicat de inculpat va determina primirea bunului pentru care victimele pierduseră anterior licitaţia.
Drept urmare, în cauza de faţă, la încadrarea juridică nu se are în vedere existenţa unui concurs ideal, caracterizat prin comiterea unei singure acţiuni care întruneşte elementele constitutive ale mai multor infracţiuni, conform art. 33 lit. b) C. pen., ci suntem în prezenţa unor fapte distincte, ce s-au succedat şi care corespund unor norme de incriminare diferite, între cele două infracţiuni existând o relaţie de conexitate de tip mijloc-scop.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prejudiciul cauzat părţilor civile nu este urmarea directă, imediată a introducerii, modificării, ştergerii de date informatice, ci a inducerii în eroare a acestor persoane cu privire la achiziţionarea unui bun.
Potrivit art. 215 alin. (2) C. pen., înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.
Ca atare, atunci când paguba nu se produce, în mod direct şi necesar, doar prin simpla introducere, ştergere, modificare de date informatice, ci aceste operaţiuni contribuie mai apoi la inducerea în eroare a unei persoane, iar paguba produsă este urmarea acestei induceri în eroare, se apreciază că există şi infracţiunea de înşelăciune, de sine stătătoare, frauda informatică fiind doar un mijloc de săvârşire a înşelăciunii în formă calificată.
Prin urmare, critica analizată va fi respinsă, apreciindu-se că instanţa de fond a reţinut în mod corect că inculpatul Concioiu a săvârşit infracţiunea de fraudă informatică în concurs real şi etiologic cu infracţiunea de înşelăciune în convenţii.
II. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocat de inculpatul A.C.P., care a susţinut că judecata cauzei a avut loc fără citarea legală a părţilor vătămate, aspect de natură a-1 împiedica să ia legătura cu părţile vătămate, instanţa de recurs constată că aceste prevederi legale au fost menţionate în cuprinsul motivelor scrise de recurs depuse de recurent la termenul din 25 noiembrie 2013, cu ocazia dezbaterilor (fila nr. 257 dosar).
Astfel, critica a fost invocată cu depăşirea termenului impus de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., anterior menţionat, iar în raport de sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 38510alin. (2)1 C. proc. pen., ce obligă la luarea în considerare doar a cazurilor de casare ce pot fi analizate din oficiu de către instanţă, se observă că cele precizate de inculpat nu se înscriu printre asemenea cazuri.
De asemenea, se are în vedere şi împrejurarea că recursul examinat nu se circumscrie dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., decizia atacată fiind pronunţată în faza procesuală a apelului.
Prin urmare, în raport de aspectele anterior menţionate, se apreciază că susţinerile inculpatului nu se circumscriu niciunui caz de casare ce se examinează din oficiu, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen.
III. Referitor la motivul de recurs formulat de către recurenţii V.N. şi A.C.P., circumscris de către aceştia cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. referitor la neaplicarea de către instanţe a prevederilor art. 74 C. pen., se constată că, în realitate, critica formulată nu se circumscrie cazului de casare arătat, atât timp cât ceea ce se învederează instanţei reprezintă solicitări de reindividualizare a pedepselor aplicate recurenţilor inculpaţi, în sensul fie al aplicării unei pedepse mai blânde, fie al solicitării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în considerarea reţinerii unor circumstanţe atenuante judiciare privind persoana recurenţilor.
Aşa fiind, aspectele invocate de recurenţii menţionaţi nu privesc greşita aplicare a unor dispoziţii legale, ci se înscriu în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prevăzut de reglementarea în vigoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării „în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind şi cazul de casare în temeiul căruia instanţa va proceda la analizarea aspectelor invocate, deopotrivă cu examinarea criticilor similare formulate de recurentul C.L.M.
Din considerentele soluţiei pronunţate de către instanţa de fond, menţinută de către instanţa de apel, rezultă că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.L.M. instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii limitelor de pedeapsă, dar sinceritatea şi colaborarea de care acesta a dat dovadă încă de la momentul descoperirii faptelor sale, de starea de sănătate precară a inculpatului şi dovedită cu acte medicale şi situaţia sa personală şi familială, împrejurările menţionate fiind reţinute ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere şi numărul mare de acte materiale, numărul mare de infracţiuni şi prejudiciul însemnat pe care l-a cauzat, astfel că i-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având însă în vedere numărul mare de infracţiuni săvârşite, instanţa a aplicat inculpatului şi un spor de 1 an închisoare, dispunând ca inculpatul să execute, în total, o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., cu executare în regim de detenţie.
De asemenea, la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor V.N. şi A.C.P., instanţa de fond a avut în vedere, în primul rând, dispoziţiile art. 3201 C. pr.pen., precum şi atitudinea sinceră a acestor inculpaţi pe parcursul procesului penal şi în cursul urmăririi penale, participaţia concretă la actele materiale şi partea din prejudiciu pentru care se fac vinovaţi, astfel că le-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare la care, faţă de numărul de acte materiale şi infracţiuni şi de gravitatea acestora, a adăugat un spor de 6 luni, dispunând ca inculpaţii să execute, fiecare, o pedeapsă de 3 ani închisoare, în regim de detenţie.
Înalta Curte are în vedere împrejurarea că procesul de individualizare al pedepsei trebuie să aibă în vedere dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, cu respectarea principiului proporţionalităţii şi potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei.
În cauză sunt incidente dispoziţiile legale privind sancţionarea concursului de infracţiuni, care presupun, mai întâi, stabilirea pedepselor aplicate pentru fiecare infracţiune concurentă şi, ulterior, aplicarea pedepsei pentru întreg concursul de infracţiuni.
Constatând că pedepsele aplicate inculpaţilor de către instanţa de fond pentru fiecare infracţiune reţinută în sarcina lor au fost corect individualizate, m raport de circumstanţele reale ale comiterii faptelor, natura, gravitatea şi gradul ridicat de pericol social al acestora, dar şi de atitudinea adoptată de inculpaţi în cursul procesului penal, aspect ce a determinat aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se reţine însă că recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei nu poate fi valorificată ca circumstanţă atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. pen., întrucât acestei conduite procesuale nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.
În continuare, se apreciază că aplicarea pedepsei unor persoane care au săvârşit mai multe infracţiuni în concurs se realizează, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., prin raportare la cumulul juridic, operaţiune care impune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care instanţa poate adăuga un spor variabil, reprezentat de stabilirea pedepsei într-un cuantum de până la maximul special al acesteia, iar atunci când aceasta nu este o măsură îndestulătoare, instanţa poate adăuga un spor de până la 5 ani.
Din acest punct de vedere, Înalta Curte consideră că necesitatea aplicării unui spor şi cuantumul acestuia trebuie să se întemeieze pe gradul concret de periculozitate socială rezultat din pluralitatea de infracţiuni şi din întregul context al elementelor circumstanţiale ale cauzei.
În acest sens, unele dintre criteriile cristalizate în practică privesc multitudinea şi gravitatea infracţiunilor şi actelor materiale aflate în concurs - aspecte reţinute de către instanţa de fond - dar şi stăruinţa incupaţilor în acest gen de infracţiuni după finalizarea activităţii infracţionale analizate, comportament de natură a atribui repetării actelor cu caracter ilegal un caracter sistemic, de obişnuinţă, de perpetuitate a comportamentului infracţional. De asemenea, necesitatea aplicării sporului de pedeapsă trebuie să decurgă nu doar din simpla existenţă a dispoziţiilor legale, ci din insuficienţa pedepsei celei mai grele aplicate inculpaţilor, în raport de pericolul social concret al infracţiunii şi de persoana inculpaţilor.
Cât priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţă, aceasta trebuie stabilită în lumina principiului proporţionalităţii pedepselor, astfel încât să se elimine riscul săvârşirii unei noi infracţiuni de către inculpaţi şi să se creeze condiţiile efective pentru ca factorii pozitivi reţinuţi în favoarea acestora să-şi producă efectele în mod real şi să conducă la reinserţia socială a inculpaţilor.
Din aceste perspective, se constată că toţi cei trei inculpaţi sunt persoane tinere, cu un bun potenţial de reintegrare socială şi reabilitare.
Inculpatul C.L.M. nu a mai săvârşit fapte prevăzute de legea penală şi are un înalt nivel de pregătire în domeniul informaticii, inculpatul V.N. nu are antecedente penale, s-a reintegrat în societate, s-a căsătorit şi aşteaptă un copil, lucrând în domeniul vânzărilor, iar inculpatul A.C.P. (de asemenea, fără antecedente penale) este la prima abatere de acest gen şi este sportiv de performanţă, participând în vara anului 2013 la un concurs internaţional de kaiac -canoe, unde s-a clasat în primele patru locuri.
Deşi, în raport de valoarea foarte mare a prejudiciului produs şi de gravitatea infracţiunilor săvârşite, Înalta Curte apreciază că în speţă nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. pentru niciunul dintre inculpaţi, cu toate acestea, în considerarea principiului non reformatio in pejus (fiind investită doar cu recursurile declarate de inculpaţi) şi a argumentelor anterior menţionate, reapreciind asupra modului de individualizare a pedepselor pentru asigurarea aplicării corecte a principiului proporţionalităţii, potrivit scopului preventiv al aplicării pedepsei, instanţa de recurs va dispune înlăturarea sporului de 1 an închisoare aplicat inculpatului C.L.M.
Pentru aceleaşi considerente, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii V.N. şi A.C.P., deşi apreciază ca necesară menţinerea sporului de 6 luni închisoare aplicat acestora, instanţa constată ca îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 861 C. pen., sub aspectul cuantumului maxim al pedepsei aplicate în cazul concursului de infracţiuni, a lipsei antecedentelor penale ale inculpaţilor şi a elementelor referitoare la persoana inculpaţilor anterior arătate, considerând că pronunţarea hotărârii de condamnare şi instituirea unui control judiciar strict constituie un avertisment suficient pentru aceştia.
Faţă de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite, ca fiind fondate recursurile inculpaţilor, dată fiind incidenţa în speţă a cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., urmând a casa în parte decizia şi sentinţa atacate, doar în aceste limite, cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
IV. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor, inclusiv onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi V.N., C.L.M. şi A.C.P. vor rămâne în sarcina statului, sens în care instanţa va face aplicarea Protocolului încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei privind plata onorariilor apărătorilor din oficiu, în considerarea activităţilor desfăşurate, anume studierea dosarului şi asigurarea asistenţei juridice a inculpaţilor pentru susţinerea recursurilor declarate.
V. Prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 5766/1/2013 la 9 decembrie 2013, anterior datei redactării hotărârii de faţă, soluţionând cererea formulată de către inculpatul C.L.M. având ca obiect contestaţie la executarea prezentei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a dispus calificarea sesizării drept cerere de îndreptare eroare materială şi, potrivit art. 195 C. proc. pen., a dispus „îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei Deciziei penale nr. 3764 din 29 noiembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1444/90/2011, în sensul că pedeapsa rezultantă dată spre executare în regim de detenţie inculpatului C.L.M., este de 5 ani închisoare şi nu de 4 ani închisoare."
În consecinţă, făcând aplicarea art. 195 alin. (3) C. proc. pen., dispozitivul prezentei decizii penale include şi îndreptarea erorii constatate prin încheierea din 9 decembrie 2013, anterior menţionată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii V.N., C.L.M. şi A.C.P. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în parte decizia penală mai sus menţionată şi sentinţa penală nr. 99 din 23 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea şi, rejudecând:
1). înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului C.L.M. şi dispune ca acesta să execute în regim de detenţie pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
2). Conform art. 86 alin. (1) şi art. 86 C. pen., dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare stabilită pentru fiecare dintre inculpaţii V.N. şi A.P.C., pe durata unui termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. obligă inculpaţii ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate de consilierul din cadrul Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea - în ce-l priveşte pe inculpatul V.N. şi Tribunalul Arad - în ce-l priveşte pe inculpatul A.P.C.;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă. Atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei penale mai sus menţionate. Cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi rămân în sarcina statului.
Onorariul parţial al avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 29 noiembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3756/2013. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 3766/2013. Penal → |
|---|
