ICCJ. Decizia nr. 3756/2013. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3756/2013
Dosar nr. 14546/325/2012
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 30 ianuarie 2012 de numita T.M.V., în calitate de soţie a condamnatului T.l.F., cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara sub nr. 2402/352/2012, s-a solicitat revizuirea sentinţei penale nr 1815 din 23 iunie 2011 pronunţată.de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 6054/1/325/2008, prin care T.l.F. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 4 din Legea n.r.241/2005 (6 luni închisoare); art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1 an şi 2 luni închisoare) şi art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. M C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (la pedeapsa de 3 ani închisoare).
Prin sentinţa penală nr. 552 din 27 februarie 2012, Dosar nr. 2402/352/2012, în temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 1815 din 09 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. 6054.1/325/2008 al Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 613/ R din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, reţinându-se că cererea a fost însuşită de către revizuentul T.l.F. (fila 28).
La data de 08 ianuarie 2013 la Dosarul nr. 2402/352/2012 a fost înregistrată cererea revizuentului T.l.F. în care precizează şi alte motive de revizuire a sentinţei penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012).
La data de 31 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Timişoara, a fost înregistrat sub nr. 14546/325/2012 referatul nr. 1235/111/6/2012 al Parchetului de:pe .lângă Judecătoria Timişoara, având ca obiect cererea de revizuire mai sus menţionată.
Prin-încheierea din data de 10 aprilie 2013 s-a admis conexarea la prezentul dosar a Dosarului 32243/325/2012, având ca obiect revizuire formulată de numita T.M.V. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, dosar la care era ataşat Dosarul nr. 6054.17325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
La termenul din data de 08 mai 2013 a fost ataşat Dosarul nr. 29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire formulată de petent împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe cazul reglementat de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., invocându-se faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Astfel, numita T.M.V., în calitate de soţie a condamnatului T.l.F., a susţinut în motivele de revizuire precizate în cererea de revizuire din Dosarul nr. 2402/352/2012 (filele 2-6), precum şi în cererea de revizuire din Dosarul conexat nr. 32243/325/2012 (filele 153 - 157), că starea de fapt reţinuta in baza procesului verbal din 25 ianuarie 2006, întocmit de către D.G.F.P. Timiş nu corespunde realităţii, invocând existenţa unor documente financiar - contabile, respectiv facturile anexate cererii de revizuire (filele 7-25), care nu au fost cunoscute de instanţa la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire o solicită, astfel ca este indeplinita condiţia prevăzuta de art. 394 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.
La pct. a), b) şi c) din cererea de revizuire au fost făcute trimiteri la pag. nr. 5 pct. 3.5 « Impozit pe profit», pag. 6 pct. 3,6 «Taxa pe valoare adăugata», pag. nr. 7 (acelaşi pct. 3.6) «Taxa pe valoare adăugata», din procesul verbal de control, invocându-se că susţinerile sunt nereale, faţă de existenţa facturilor anexate cererii de revizuire.
S-a susţinut că era necesară efectuarea unei expertize tehnice in domeniul financiar - contabil, că hotărârea judecătoreasca s-a bazat numai pe. acuzaţiile aduse de către D.G.F.P. Timiş., fara a verifica daca ele sunt sau nu întemeiate.
S-a arătat că necesitatea efectuării expertizei financiar - contabile este evidenţiata si de scriptui intitulat «Concluzii», in atenţia d-nului administrator al SC D. SRL (anexa nr. 22), din al cărui conţinut s-a citat: «Mai mult, va amintesc ca facturarea se făcea pe baza unui sistem informatic care nu permitea tipărirea facturilor fara datele de identificare, a delegatului si. a persoanei care a întocmit factura », in prealabil, acelaşi script, referindus-e la pct. 3.5. din procesul verbal din 23 ianuarie 2006, întocmit de reprezentanţii D.G.F.P. Timiş precizează : «Acest aspect nu este adevărat, pe facturi sunt trecute numele delegatului, mijlocul de transport, actul de identificare al delegatului, etc.». Acelaşi script menţionează : «La pct. 3.6 Taxa pe Valoare Adăugata se arata ca următoarele facturi nu se regăsesc la societatea comerciala, lipsind toate cele trei exemplare : 1398793 1400434. În legătura cu acest aspect, va prezint exemplarele roşii si verzi din facturile menţionate, iar exemplarul albastru a fost dat delegatului cumpărătorului. În discuţia avuta cu dumneavoastră, mi-ati spus ca, in urma verificării incrucisate la SC U.C.D. SRL, organul de control a decis ca pentru facturile de stomare, pe care vi le imputa societatea comerciala, sa nu isi deducă T.V.A.-ul, prin aceasta recunoscând implicit ca facturile de stornare au existat si au avut ca baza un act de comerţ adevărat. Prin urmare, daca la societatea.cumpărătoare nu s-a permis deducerea T.V.A.-ului inscris pe facturi, atunci nici societatea furnizoare nu datorează plata acelui T.V.A.
În cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2013 revizuentul T.l.F. a precizat şi alte motive de revizuire a sentinţei penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012), arătând că la şedinţa de judecată din data de 03 octombrie 2008 instanţa investită de Tribunalul Timiş să judece, cauza de recurs împotriva sentinţei penale nr. 1485 din 16 iunie 2008 formulat de petenta D.G.F.P. Timiş a pronunţat o hotărâre nelegală şi împotriva legii întrucât soluţia dispusă de instanţă nu este dintre cele prevăzute de art. 385 ind 15 care pot fi pronunţate de instanţa de recurs.
S-a mai arătat că la judecarea recursului din data de 03 octombrie 2008 instanţa Tribunalului Timiş a judecat cauza neavând procedură completă din următorul motiv: inculpatul T.l.F. a fost citat la o adresă greşită în Ioc. Belin, jud. Arad, inculpatul având domiciliul în loc. Sanovita, jud. Timiş.
Totodată revizuientul a arătat că la termenul de judecată din data de 03 octombrie 2008 când instanţa investită de Tribunalul Timiş să judece cauza de recurs formulat de petenta D.G.F.P. Timiş după termenul legal prevăzut de art. 353 C. pen.p. a pronunţat hotărârea prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 în baza art. 2781alin. (80 lit. c) C. pen.p. fără să constate în cauză existenţa sentinţei penale nr. 1485 din data de 16 iunie 2008 pronunţată de instanţa Judecătoriei Timişoara în această situaţie în cauză instanţa Tribunalului Timiş a comis o gravă eroare judiciară prin interpretarea greşită a legii.
S-a mai arătat că art. 2781alin. (8) lit. c) C. proc. pen. prin textul de lege prevede: când probele existente la dosar sunt suficiente reţine cauza spre judecare în complet legal constituit dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.
S-a reţinut că revizuientul a solicitat să se constate: prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 instanţa a pronunţat hotărârea în baza art. 2781 alin. (8) lit. c) C. pen.p. şi greşit a trimis cauza spre soluţionare, instanţei Judecătoriei Timişoara, nelegal şi împotriva legii ca urmare a încălcărilor prevăzute de lege fiind evidentă eroarea judiciară făcută de instanţa investită de Tribunalul timiş prin Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 care conform art. 197 C. pen. pen. atrage nulitatea absolută atât a Deciziei nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 cât şi a tuturor hotărârilor pronunţate după aceasta. Inculpatul arată că în prezenta cauză este evident că instanţa investită de Judecătoria Timişoara nu a fost investită legal să judece cauza în Dosarul nr. 60541/325/2008 şi a pronunţat sentinţa penala nr. 1815 din 23 iunie 2011 nelegal şi împotriva legii.
Revizuentul a solicitat examinarea atentă a probelor prezentate din Dosarul nr. 60541/325/2008, să se constate că următoarele hotărâri.sunt nelegale şi pronunţate împotriva legii: - Decizia nr. 53/ R din 03 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Timiş; sentinţa penală nr. nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara; Dosar penal nr. 1737/ R din 03 noiembrie 201 i pronunţată de Curtea de Apel Timişoara;.mandatul din 04 noiembrie 2011 a Judecătoriei Timişoaraşi să se admită cererea de revizuire astfel cum a fost formulată.
Prin referatul nr. 1235/111/6/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara (filele 3-5) s-a arătat că în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 4 din Legea nr. 241/2005 constând in refuzul nejustificat de a pune la dispoziţia organelor competente documentele legale in scopul împiedicării verificărilor financiare, prezentarea în cadrul unei revizuiri a documentelor pe care anterior a refuzat să le pună la dispoziţia organelor nu constituie fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., existenţa documentelor financiar contabile nefîind cunoscută datorită refuzului revizuentului de a prezenta aceste documente,
S-a menţionat facturile depuse în susţinerile de la punctul a din cererea de revizuire sunt aceleaşi facturi,, care au fost depuse şi în susţinerea celorlalte motive de revizuire prezentate mai sus,, respectiv facturile care nu au fost găsite cu ocazia efectuării controlului, numerele facturilor fiind cele ia care se referă organul de control la pct. 3.6 (pag 6) din în procesul verbal de control din data de 20 ianuarie 2006.
S-a arătat că la pct. 3.5 organul de control reţine că este vorba de alte facturi care nu au completate datele de expediţie, nu cele pe care le depune revizuentul şi despre care susţine că au datele de expediţie completate, aşa cum reiese din situaţiile anexate procesului verbal de control. Fiind vorba de alte facturi depuse decât cele reţinute de organele de control ca fiind cele avute în vedere cu ocazia controlului şi care au fost reţinute în anexele acestui procesului verbal din 20 ianuarie 2006, s-a apreciat că nu este vorba de fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara au fost de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Prin sentinţa penală nr. 1283 din 20 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 14546/325/2012, în temeiul art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire însuşită de către revizuentul T.l.F., formulată de către soţia acestuia, T.M.V., cu privire la sentinţa penală nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 6054.1/325/2008.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara cererea de revizuire formulată personal, de către revizuentul T.l.F. împotriva sentinţei penale nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 60541/325/2008, cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Timişoara la data de 08 ianuarie 2013, în Dosarul nr. 2402/325/2012.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, Judecătoria Timişoara a reţinut că din conţinutul Dosarului nr. 29673/325/2012, având ca obiect cerere de revizuire formulată de petent împotriva aceleiaşi sentinţe penale reiese că motivele invocate de numita T.M.V. în cele două dosare care fac obiectul prezentei cauze, însuşite de revizuent, precum şi înscrisurile depuse în probaţiune, sunt aceleaşi cu o parte dintre motivele de revizuire invocate în Dosarul nr. 29673/325/2012 (filele 97-98), aceste motive fiind analizate în cuprinsul sentinţei penale nr. 3509 din 03 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 1182/ R din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara.
Astfel, s-a constatat că în considerentele sentinţei penale nr. 3509 din 03 decembrie 2012 s-a reţinut că „pentru a fi incident motivul de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. pen. pen. este necesar ca faptele sau împrejurările învederate, deci faptele probatorii să fie noi, şi nu mijloacele de probă, nefiind admisibil ca pe calea de atac a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
S-a reţinut că pot fi considerate ca noi şi mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei, deşi aceasta cunoştea faptele probatorii. Nu pot fi însă considerate probe noi în sensul cerut de lege mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate, cum sunt înscrisurile depuse de revizuent în susţinerea cererii de revizuire.
De asemenea, prima instanţă a subliniat faptul că una din infracţiunile pentru carerevizuentul a fost condamnat este cea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, astfel că prezentarea în cadrul revizuirii a unor facturi fiscale care anterior nu au fost puse la dispoziţia organelor competente nu se circumscrie noţiunii-de fapte sau împrejurări noi.
Prima instanţă a reţinut din precizarea cererii de revizuire din data de 09 iulie 2012, că revizuentul nu se referă la fapte şi împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., tinzând prin înscrisurile depuse, la o prelungire a probatoriului administrat în faza de cercetare judecătorească, aspect inadmisibil pe calea revizuirii" şi prin urmare, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuentul T.l.F.
Instanţa de fond a constatat ca cererea de revizuire formulata in prezentul dosar penal este aceeaşi cu cererea de revizuire ce- a fost formulata de către acelaşi petent şi precizată de soţia acestuia în dosarul penal in care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 3509 din 03 decembrie 2012, rămasă definitivă prin Decizia penală 182/ R din 11 februarie 2013 a Curţii de Apel Timişoara.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (3)1 C. proc. pen., cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si apărări.
Prima instanţă a apreciat ca cererea de revizuire este inadmisibila întrucât exista identitate de persoane (respectiv revizuentul T.I.F., cererea fiind formulată sau precizată de soţia acestuia T.M.V.), de temei legal art. (394 alin. (1) lit. a) C. pen. pen.), de motive si de.apărări (faptul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, depunându-se în dovedire aceleaşi facturi: fiscale) şi prin urmare, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire însuşită de către revizuentul T.l.F., formulată de către soţia acestuia, T.M.V., cu privire la sentinţa penală nr 1815 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. 6054.1/325/2008.
De asemenea, prima instanţă a constatat că cererea înregistrată la data de 08 ianuarie 2013 în Dosarul nr. 2402/352/2012 de revizuentul T.l.F. (filele 36-37 Dosar nr. 2402/352/2012) cuprinde alte motive de revizuire a sentinţei penale nr. 1815 din 09 iunie 2011 decât motivele invocate de soţia sa, T.M.V..
Totodată, s-a reţinut că cererea a fost înregistrată ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 552 din 27 februarie 2012 în Dosarul nr. 2402/352/2012, sentinţă prin care în temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus trimiterea cererii de revizuire împotriva sentinţei penale nr. 1815 din 09 iunie 2011, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în Dosarul nr. 6054.1/325/2008 al
Judecătoriei Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 613/ R din 12 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
Avându-se în vedere faptul că această cerere este o cerere distinctă de cererea formulată de numita T.M.V. şi insuşiă de revizuent,: iar potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. penală cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă.instanţa care a judecat cauza în. primă instanţă în vederea efectuării actelor de cercetare, prevăzute de art. 399 C. pen. pen., după care este sesizată instanţa competentă şi în vederea respectării acestor dispoziţii impertative, prima instanţă a constatat că este necesară trimiterea acestei cereri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara in vederea efectuării cercetărilor prevăzute de art. 399 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 1283/20 mai 2013 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 14546/325/2012 a declarat recurs, în termen legal, revizuentul T.I.F., criticând-o ca netemeinică şi nelegală, şi invocând excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Timişoara, excepţia de neconstituţionalitate, precum şi „excepţia de nelegalitate".
Prin Decizia penală nr. 1111/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-au decis următoarele:
S-a respinge excepţia de nelegalitate formulată de revizuientul T.F.
S-a respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate formulată de revizuientul T.F.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat recursul declarat de revizuientul T.F. împotriva sentinţei penale nr. 1283 din 20 mai 2013 a Judecătoriei Timişoara.
Definitivă cu privire la fondul cauzei, cu recurs în 48 de ore de la pronunţare cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a constatat, în ceea ce priveşte excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara invocată de revizuent, că este nefondată în raport cu dispoziţiile art. 281 pct. 3 C. proc pen. Astfel, cererea de revizuire vizează sentinţa penală nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 60541/325/2008, cauza având ca obiect infracţiunile din infracţiunile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005; art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 11 lit. c) din legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 41. alin. (2) C. pen., infracţiuni pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale nu este condiţionată de formularea unei plângeri prealabile a părţii vătămate. Din motivele invocate de revizuent în susţinerea acestei excepţii rezultă confuzia acestuia între două instituţii juridice diferite, respectiv cea a plângerii prealabile reglementată de art. 279 C. pen. p. - condiţie pentru punerea în mişcare a acţiunii penale şi plângerea împotriva soluţiilor procurorului - reglementată de art. 2781C. proc. pen. - mijloc procedural de. a supune controlului instanţei de judecată soluţiile de netrimitere în judecată ale parchetului, aceasta fiind situaţia în speţă. Pe de altă parte, potrivit art. 407 C. pen. pen. „sentinţele instanţei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. (3) şi art. 406 alin. (1), sunt supuse aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârile la care se referă revizuirea". în speţă, sentinţa penală nr. 1815/23 iunie 2011 a. fost pronunţată de Judecătoria Timişoara după intrarea în vigoare a Legii nr,, 202/2010, sub imperiul acestei legi; a fost prevăzută calea de atac doar a recursului, fiind, de altfel, şi verificată sub aspectul legalităţii şi. temeiniciei în recurs de către Curtea.de Apel Timişoara prin Decizia penală nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011. Ca atare, şi sentinţa pronunţată cu privire la cererea de revizuire a acestei hotărâri este supusă doar căii de atac a recursului, recurs ce revine spre competenţă de soluţionare Curţii de Apel Timişoara.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate, s-a constatat că revizuentul a susţinut neconstituţionalitatea sentinţei penale, nr, 1815 din 23 iunie 201.1 pronunţată de Judecătoria Timişoara, Deciziei penale m. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timişoara şi a. modului de desfăşurare şi judecare a Dosarului nr. 60541/325/2008. Potrivit art. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia:" Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanţa de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate. Acest text legal abilitează instanţa de judecată să verifice îndeplinirea condiţiilor prealabile sesizării Curţii Constituţionale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea.nr. 47/1992 potrivit cărora: excepţia trebuie să privească neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părţi sau-, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. în cauză aceste condiţii nu sunt îndeplinite întrucât excepţia de neconstituţionalitate ridicată,de revizuent vizează hotărâri judecătoreşti şi nu texte legale incidente în speţă, astfel că apare ca inadmisibilă,
În cadrul recursului, revizuentul a invocat şi „excepţia de nelegalitate" a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosarul nr. 60541/325/2008, respectiv a sentinţei penale nr; 1815 din 23 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara, Deciziei penale nr. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 201 la Curţii de Apel Timişoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timişoara. în prealabil, instanţa de recurs constată că o asemenea excepţie nu este reglementată în procedura procesual penală, că se face o confuzie cu excepţia de nelegalitate ce era reglementată în procedura contenciosului administrativ şi care viza acte normative ale organelor administrative. Criticile de nelegalitate ale unor hotărâri judecătoreşti pot fi formulate numai în cadrul căilor de atac reglementate de lege, cu respectarea procedurilor stabilite de C. proc. pen., în speţă, şi nu pe calea unei excepţii prin eludarea acestor prevederi. Ca atare, o asemenea „excepţie de nelegalitate" este inadmisibilă.
Analizând recursul declarat de revizuent prin prisma motivelor invocate de acesta, precum şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. pen. pen., instanţa a constata că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente; în prealabil s-a constatat că revizuentul a mai susţinut şi faptul că cererea de revizuire a fost formulata de soţia sa, numita T.M.V. şi că el nu a făcut nicio declaraţie de însuşire a cererii. Este adevărat că cererea de revizuire a fost formulată de soţia condamnatului, numita T.M.V., prin avocat ales, însă în data de 06 februarie 2012 (fila 27 Dosar nr. 2402/325/2012) se depune cererea condamnatului T.l.F., prin intermediul aceluiaşi avocat, în care se solicită preschimbarea termenului de judecată, motivând în completarea cererii iniţiale; apoi cererea personală a condamnatului, care îşi indică şi calitatea de revizuent, de a fi citat la judecarea cauzei. însuşirea unei cereri :de revizuire nu este necesar să îmbrace o anumită formă, ci trebuie să se deducă, voinţa condamnatului de a continua demersul procesual iniţiat de o persoană care are legitimitate procesuală, însă aceasta este în limitele-conferite de interesul şi manifestarea de voinţă a condamnatului.
În speţă, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de prim control judiciar au examinat în concret şi detaliat fiecare din împrejurările invocate de.către revizuient în susţinerea cererii de revizuire şi au apreciat în mod corect că. aceste împrejurări nu au caracter de noutate, în sensul dispoziţiilor art. 394. alin. (1) lit. a) C. proc. pen., constituind apărări care au fost puse în discuţie, analizate şi lămurite prin probele administrate în ciclul procesual ordinar.
În cauză, se mai reţinut şi împrejurarea că aceleaşi aspecte auformat şi obiectul cererii de revizuire soluţionată prin sentinţa penala nr. 3509 din 03 decembrie 2012 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 29673325/2012, ori prin Decizia nr. 36/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, s-a statuat că „cererile repetate de revizuire şi, respectiv, contestaţie la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărări invocate în soluţionarea acestora.
Împotriva dispoziţiilor de respingere a excepţiei de nelegalitate şi necompetenţă materiaiă a Curţii de Apel Timişoara şi împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a formulat recurs revizuentul condamnat T.l.F.
I. Examinând recursul declarat de revizuentul condamnat împotriva dispoziţiilor de respingere a excepţiei de nelegalitate şi necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara, dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefiniţive, fiind arătate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) lit. c) şi lit. e) din. C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs numai sentinţele pronunţate, :ca instanţe de fond de curţile de apel şi deciziile pronunţate, ca instanţe de apel de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel.
Printre acestea nu sunt prevăzute şi deciziile pronunţate, ca instanţă de recurs, de către o curte de apel, cum este cea atacată în cazul de faţă.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu recursul declarat de către revizuentul T.l.F., împotriva dispoziţiilor cuprinse într-o hotărâre definitivă, respectiv dispoziţiile de respingere a excepţiei-de nelegalitate şi necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara, dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţa, în temeiul art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziţiilor de respingere a excepţiei de nelegalitate şi necompetenţă materială a Curţii de Apel Timişoara, dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
II. Examinând recursul declarat de revizuentul condamnat împotriva dispoziţiilor de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţie cuprinsă în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. secţia penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare/care are legătură cu. soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.;
Dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 reglementează procedura ce trebuie urmată de instanţa de judecată sesizată cu o cerere prin care se invocă o excepţie de neconstituţionalitate, textul abilitând instanţa de judecată să verifice îndeplinirea condiţiilor prealabile sesizării Curţii Constituţionale, reglementate de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr, 47/1992 potrivit cărora: excepţia trebuie să privească neconstituţionalitatea unei Jegi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; să fie ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă; să nu vizeze aspecte constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte. constată că revizuentul a invocat neconstituţionalitatea sentinţei penale, nr. 1815 din 23 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Timişoara, Deciziei penale nr. 583/ R din 03 octombrie 2008 a Tribunalului Timiş, Deciziei penale nr. 1737/ R din 03 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, mandatului de executare a pedepsei din 04 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Timişoara şi a modului de desfăşurare şi judecare a Dosarului nr. 6054/1/325/2008.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, condiţiile mai sus menţionate nu sunt îndeplinite întrucât excepţia de neconstituţionalitate ridicată de revizuent vizează hotărâri judecătoreşti, iar nu texte legale incidente în speţă, astfel că, în mod corect instanţa a respins-o ca inadmsibilă.
În consecinţă, în temeiul art. 38515alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţie cuprinsă în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziţiilor de respingere a excepţiei de nelegalitate şi necompetenţa materială a Curţii de Apel Timişoara, dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 1117/ R din 26 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat T.l.F. împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei de neconsţituţionalitate, dispoziţie cuprinsă în aceeaşi decizie penală.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către, stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 noiembrie 2013,
| ← ICCJ. Decizia nr. 3715/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3764/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
