ICCJ. Decizia nr. 3766/2013. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3766/2013

Dosar nr. 885/84/2013

Şedinţa publică din 29 noiembrie 2013

Asupra cauzei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 38 din 24 aprilie 2013, pronunţată în dosarul nr. 885/84/2013 al Tribunalului Sălaj a fost condamnat inculpatul O.A.

În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., la 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei

S-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă prevenţia, începând cu data de 18 ianuarie 2013, la zi.

S-a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a următoarelor mijloace materiale de probă: 2 cuţite, hainele părţii vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, faţă pernă pat, deget mănuşă,

S-a constatat că partea vătămată O.R., soţia inculpatului, şi respectiv S.J.A. SĂLAJ, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a admis cererea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă - Zalău şi a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate O.R.) actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 şi până la data plăţii efective.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul O.A. a fost cercetat în dosarul nr. 20/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar prin ordonanţele din data de 18 ianuarie 2013, a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l) C. pen. şi art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. şi, totodată, a fost luată faţă de inculpat măsura preventivă a reţinerii, pe o durata de 24 de ore, începând cu data de 18 ianuarie 2013 ora 04⁵⁰ până la data de 19 ianuarie 2013 ora 04⁵⁰, iar prin încheierea penală nr. 2/ C din 18 ianuarie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 19 ianuarie 2013 şi până la data de 16 februarie 2013, inclusiv.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, din data de 31 ianuarie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul O.A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., iar instanţa verificând din oficiu temeinicia şi legalitatea arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 300¹ C. proc. pen., în şedinţa din 05 februarie 2013, a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun privarea de libertate a inculpatului şi în cursul judecăţii, menţinându-se în continuare măsura arestării preventive a acestuia, prin încheierea din data de 20 martie 2013.

În baza întregului material probator administrat în cursul urmăririi penale şi anume: proces-verbal de examinare corporală O.A.; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi fotografii judiciare; declaraţiile învinuitului O.A.; declaraţiile martorului G.V.; declaraţiile martorului O.D.A.; declaraţiile părţii vătămate O.R.; adresa nr. 68/ X/l0 din 18 ianuarie 2013 concluzii preliminare privind pe O.R. şi foaie de observaţie; proces-verbal de la Apeluri de Urgenţă; raport de constatare medico-legală nr. 76/ II/a/2 din data de 22 ianuarie 2013; fişă cazier judiciar (fll); mijloace materiale de probă: 2 cuţite, hainele părţii vătămate o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil culoare deschisă, faţă pernă pat, deget mănuşă, mijloace materiale de probă: 2 cuţite, hainele părţii vătămate, o bluză material textil de culoare verde, o bluză material textil de culoare deschisă, faţă pernă pat, deget mănuşă; proces-verbal de prezentare al materialului de urmărire penală, prin actul de sesizare a instanţei au fost reţinute în fapt, următoarele:

Inculpatul O.A. este căsătorit cu partea vătămată O.R., cei doi locuind, împreună cu fiul lor mai mic, martorul O.D.A., în jud. Sălaj, comuna Pericei, localitatea Bădăcin nr. 274. Inculpatul obişnuieşte să consume alcool, iar când este băut uneori devine agresiv, fapt confirmat prin declaraţiile tuturor celor trei persoane susmenţionate.

În data de 17 ianuarie 2013, după amiază, inculpatul a consumat la locuinţă cantitatea de aproximativ 300 grame de palincă. Apoi s-a certat cu soţia şi fiul său. Enervat, la un moment dat, acesta a luat un cuţit de bucătărie pe care şi l-a pus la brâu. A urcat la etaj unde, din hol se face accesul în 2 dormitoare, în stânga fiind cel folosit de martorul O.D.A., iar în dreapta cel folosit de inculpat şi soţia sa.

La un moment dat, toţi cei trei se aflau în dormitorul inculpatului, unde acesta a scos cuţitul şi a început să îl ameninţe cu acesta pe martorul O.D.A. Martorul s-a retras cu spatele, ajungând pe hol, iar apoi mergând tot cu spatele a intrat în propriul său dormitor, lăsând uşa întredeschisă pentru ca în momentul în care inculpatul îşi va introduce mâna să i-o imobilizeze cu uşa şi să reuşească să îi ia cuţitul. În acest timp, partea vătămată a ieşit pe hol după inculpat, în încercarea de a-şi apăra copilul. Văzând că nu mai ajunge la martor, inculpatul s-a întors şi a lovit-o cu cuţitul pe partea vătămată.

Lovitura a fost aplicată în zona pectorală stângă, sub claviculă. Din actele medico-legale privind-o pe partea vătămată rezultă că plaga avea la suprafaţă o lungime de aproximativ 2 cm, iar canalul plăgii avea lungimea de aproximativ 8 cm, fiind orientat dinspre exterior spre interior. Aceste constatări se coroborează cu declaraţia părţii vătămate, prin care arată că inculpatul i-a aplicat o lovitură puternică, care a trecut prin cele 2 bluze, cu care era îmbrăcată partea vătămată. Obiectele de îmbrăcăminte ridicate confirmă existenţa tăieturii în zona situată sub mâneca stângă, iar pata de sânge confirmă hemoragia declanşată în urma loviturii. În final, în urma măsurătorilor, cuţitului utilizat ca şi corp delict, s-a stabilit că are o lamă în lungime de 13 cm, din care începând de la vârf, pe o lungime de 3-4 cm au fost identificate urme de sânge.

Coroborând toate aceste probe rezultă fără dubii faptul că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică cu cuţitul în zona inimii, producând o plagă înjunghiată care însă a avut un traseu oblic, nelovind nici unul dintre organele vitale. Aceste aspecte sunt confirmate şi de martorul G.V., medicul care a efectuat intervenţia chirurgicală asupra victimei.

Martorul O.D. a auzit ţipătul părţii vătămate şi l-a văzut pe inculpat, care a coborât în fugă pe scări, având cuţitul asupra lui. Martorul a sunat la ambulanţă, relatând că inculpatul, tatăl său, a înjunghiat-o pe partea vătămată, mama sa, aproape de inimă, între umăr şi sân. Transcrierea acestei convorbiri confirmă sinceritatea declaraţiei date de martorul O.D., deoarece şi operatorului îi relatează că inculpatul a vrut să îl lovească întâi pe el cu cuţitul. Din transcriere mai rezultă că inculpatul îi zice părţii vătămate: „N-ai crezut! N-ai crezut! Doamnă, în viaţa ta n-ai crezut!”, fiind în mod evident referiri la ameninţări anterioare agresiunii.

Între timp, partea vătămată s-a dus în cameră încercând să panseze rana. Aici a revenit şi inculpatul care avea încă în mână cuţitul şi l-a pus pe sobă de unde a fost pus în hol, pe calorifer, de către martorul O.D.A.

Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă, unde s-a constatat că prezenta o plagă prin înjunghiere la nivelul hemitoracelui stâng şi un hematom în regiunea pectorală stânga de aproximativ 10 cm diametru. A fost supusă unei intervenţii chirurgicale, constatându-se că canalul plăgii era de aproximativ 8 cm adâncime, aspect confirmat şi de întinderea hematomului. Având în vedere traiectoria plăgii, oblic, din exterior spre interior, aceasta nu a atins organe vitale şi nu a pus în primejdie viaţa victimei din punct de vedere medico-legal. Leziunile cauzate au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Afirmaţiile păţii vătămate care arată că este posibil ca inculpatul să nu o fi văzut când s-a întors către ea, sunt evident nesincere, aceste aspecte nefiind avansate decât după arestarea inculpatului, în momentul în care partea vătămată arată că ar dori să se împace cu acesta. Aceste aspecte nu au fost relevate în primele declaraţii şi aceste apărări nu le-a avansat nici măcar inculpatul. Dimpotrivă, inculpatul a declarat că a lovit-o cu cuţitul din cauză că era nervos pe partea vătămată.

În faţa instanţei, cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă inculpatul a afirmat că poate a vrut să o lovească pe partea vătămată doar în mână. În oricare din ipoteze, este evidentă intenţia de a lovi cu cuţitul.

Dar peste acestea, cele mai concludente sunt probele materiale (respectiv obiectele de îmbrăcăminte purtate de victimă) şi actele medico-legale. Acestea confirmă că inculpatul a aplicat o lovitură cu cuţitul, plaga fiind la suprafaţă de aproximativ 2 cm, deci nu o tăietură pe care o putea produce accidental, iar lovitura a fost puternică, fapt demonstrat, pe lângă declaraţiile părţii vătămate, de străpungerea celor două bluze şi producerea unei plăgi cu o adâncime de 8 cm. Toate acestea exclud o faptă accidentală şi demonstrează că inculpatul a aplicat lovitura cu intenţie directă, în zona inimii.

La primul termen de judecată, din data de 20 martie 2013, partea vătămată O.R. a învederat instanţei de judecată că nu are pretenţii, sens în care nu se constituie parte civilă contra inculpatului O.A., şi că participă în prezenta cauză în calitate de parte vătămată, pentru a pune concluzii pe latură penală.

De asemenea, S.J.A. Sălaj nu a precizat în cursul urmăririi penale dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză cu contravaloarea transportului părţii vătămate la Spital şi nici nu a formulat vreo cerere în acest sens, în dosar, până la acest termen.

În schimb, Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău s-a constituit parte civilă cu suma de 981,62 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 şi până la data plăţii efective, încă din cursul urmării penale.

Pe de altă parte, instanţa a învederat inculpatului că poate uza de prevederile art. 320¹ C. proc. pen., care prevăd că judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmările penală, dacă inculpatul recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia probelor în circumstanţiere, sens în care pedeapsa este redusă cu o treime, inculpatul arătând că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe, solicitând judecarea conform procedurii simplificate, astfel încât, instanţa, admiţând cererea, a procedat la luarea unei declaraţii în acest sens, cele declarate fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

Astfel, apărătorul inculpatului, av. S.S., a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri în circumstanţiere referitoare la inculpat, respectiv: recomandare de la preotul C.B. din Parohia greco-catolică Bădăcin; din partea Primăriei comunei Pericei; precum şi o solicitare din partea numitei SC A.S. SRL, prin care aceasta îţi exprimă acordul ca în cazul în care inculpatul O.A., va fi condamnat la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă, să execute pedeapsa în unitatea sa, ca muncitor necalificat.

La ultimul termen de judecată din data de 17 aprilie 2013, s-a depus la dosarul cauzei, de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O.A., în vârstă de 52 de ani, efectuat la solicitarea instanţei, din care rezultă că inculpatul este un mare consumator de alcool, debutul consumului având loc la vârsta de 17-18 ani când a început să muncească în domeniul producţiei de alcool, însă în ultimii 4-5 ani a consumat mai mult alcool din obişnuinţa de a bea, dar şi pentru că a fost afectat de moartea mamei sale. Astfel, conform propriilor afirmaţii, înainte de a fi arestat, inculpatul consuma sistematic alcool şi se întâmpla o dată, de două ori pe săptămână, să consume alcool în cantităţi mari (300 ml ţuică, bere, vin) ajungând în stare de ebrietate, situaţii în care manifesta agresivitate verbală faţă de membrii familiei (ridica tonul şi le aducea injurii). Conştientizează că în cazul său consumul de alcool reprezintă o problemă, fapt recunoscut şi înainte de comiterea faptei, când soţia, copiii şi ceilalţi membrii ai familiei i-au cerut în mod repetat să renunţe la consumul de alcool, însă inculpatul mărturiseşte că nu va reuşi să se abţină total, deoarece lucrează în domeniul producţiei de alcool, un mediu ce se constituie într-un factor de menţinere a comportamentului adictiv.

În legătură cu infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul susţine că, în data de 17 ianuarie 2013, a consumat ţuică şi vin în cantitate foarte mare şi din această cauză, în jurul orelor 20-21, între el şi soţie a intervenit o ceartă şi la un moment dat „fiind foarte nervos” a luat în mână un cuţit, îndreptându-se spre soţie tocmai în momentul în care aceasta se întorcea la rândul ei spre el, producându-i o plagă înţepată în partea stângă sus a trunchiului. Inculpatul susţine că a luat cuţitul în mână cu intenţia de a o speria pe soţia sa şi pentru a o determina să nu îl mai certe. Recunoaşte că şi de alte ori, tot pe fondul consumului de alcool s-a întâmplat să o agreseze verbal pe soţia sa şi uneori chiar şi fizic, dar „nu aşa de rău încât să ajungă la spital”. Inculpatul arată că regretă sincer fapta săvârşită şi că i-a cerut iertare soţiei cele întâmplate şi că aceasta i-a oferit iertarea şi că este motivat ca după liberarea din penitenciar să depună toate eforturile necesare pentru a avea o relaţie adecvată cu toţi membrii familiei, astfel încât „totul să fie bine” fiind dispus în acest sens să accepte ajutorul unui specialist (pentru decelerarea comportamentului adictiv de a consuma alcool) sau ajutorul preotului din sat. Concilierea dintre cei doi soţi a fost confirmată de către fiul lor şi de restul surselor din comunitate, însă există persoane care privesc cu îndoială această împăcare, considerând că după o asemenea experienţă nu poţi să mai ai încredere în soţ. Cei mai mulţi însă îl compătimesc, atât pe inculpat cât şi pe ceilalţi membri ai familiei, considerând că ceea ce s-a întâmplat a fost un accident nefericit, ce i-a afectat în mică măsură relaţiile şi imaginea. Cu privire la planurile sale de viitor, inculpatul a menţionat că doreşte să-şi continue activitatea în baza proiectului finanţat de U.E., precum şi cea de distilerie, să înfiinţeze o crescătorie de prepeliţe şi să fie alături de familia sa.

În ce priveşte perspectivele de reintegrare în societate, referatul de evaluare psihosocială a inculpatului O.A., concluzionează că lipsa de antecedente comportamentale de acest gen, imaginea pe care inculpatul o are în comunitate, precum şi sprijinul de care se bucură din partea familiei extinse, sun factori de natură să îl sprijine în această direcţie, însă tendinţele sale conflictuale se pot perpetua în cazul continuării consumului de alcool în exces, motiv pentru care, în vederea creşterii autocontrolului, ar fi necesară monitorizarea acestuia şi acordarea la nevoie a unor servicii de asistenţă/consiliere.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175, alin. (1) lit. c), C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2¹) C. pen. Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de constatare medico-legală, declaraţiile părţii vătămate O.R., declaraţiile martorului O.D.A., fiul inculpatului, declaraţiile martorului G.V. şi declaraţiile inculpatului, s-a apreciat că inculpatul O.A. nu a aplicat lovitura de cuţit cu intenţia de a o ucide pe soţia sa, partea vătămată O.R. Rezultă, din probele mai sus menţionate, că, în timp ce inculpatul se îndrepta cu cuţitul spre fiul său, care s-a refugiat în camera vecină, partea vătămată O.R. s-a apropiat de inculpat, iar acesta s-a întors brusc şi, din lateral, i-a aplicat o lovitură cu cuţitul în zona pectorală stângă, sub claviculă, lovitura având o traiectorie lateral oblică şi aproape paralelă cu corpul victimei, iar în urma loviturii, victima a suferit leziuni care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale şi care nu i-au pus în primejdie viaţa. Deşi inculpatul recunoaşte că a lovit-o cu cuţitul pe soţia sa, a arătat că nu a avut intenţia să o omoare, şi în rechizitoriu nu se susţine în mod expres că inculpatul ar fi acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a o ucide pe victimă.

Analizând mai întâi cauza sub acest aspect, tribunalul a găsit că cererea formulată de apărătorul inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice nu poate fi însuşită de instanţă; astfel, în mod judicios procurorul a avut în vedere la încadrarea juridică a faptei, ca fiind infracţiunea de tentativă la omor calificat, raportat la criterii general acceptate în doctrină şi practica judiciară, respectiv obiectul vulnerant utilizat, cuţit cu o lamă în lungime de 13 cm; intensitatea cu care s-a aplicat lovitura; zona în care s-a aplicat lovitura, zona inimii; împrejurările în care s-a săvârşit fapta (stare de nervozitate, pe fondul unei stări avansate de ebrietate). Astfel, din probatoriul administrat rezultă fără dubii că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată cu intenţie şi în mod cert, chiar dacă nu a urmărit, cel puţin a acceptat, într-un moment de maximă surescitare, pe fondul consumului de alcool, urmarea acţiunii sale, respectiv suprimarea vieţii părţii vătămate (intenţie indirectă).

Soluţionând aşadar cauza în fond, doar pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 320¹ C. proc. pen., şi a stării de fapt reţinută prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut ca dovedită fapta inculpatului O.A. care, în data de 17 ianuarie 2013 i-a aplicat o lovitură de cuţit părţii vătămate O.R., soţia sa, producându-i acesteia o plagă cu adâncimea de 8 cm în zona pectorală stângă, care a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului O.A., săvârşită în condiţiile mai sus arătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen. şi a fost condamnat la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară).

La cuantificarea şi individualizarea pedepsei, instanţa de fond a ţinut cont de limitele legale de pedeapsă, după reducerea lor cu o treime, potrivit art. 320 alin. (7) C. proc. pen., precum şi, în conformitate cu prevederile art. 72 şi art. 18¹ alin. (2) C. pen., de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, respectiv starea de ebrietate a inculpatului, precum şi de circumstanţele personale, respectiv vârsta şi lipsa antecedentelor penale, fără a neglija însă nesinceritatea în descrierea faptelor (nu face nici o referire la faptul că l-a atacat iniţial cu cuţitul pe fiul său, ba chiar neagă această împrejurare, minimalizând gravitatea faptelor, inclusiv cu ocazia acordării ultimului cuvânt), lipsa reală de compasiune şi empatie faţă de membrii familiei şi comportamentul agresiv faţă de aceştia în situaţii similare, lipsa unei determinări clare din partea inculpatului în schimbarea comportamentului antisocial.

Evident, raportat la cuantumul pedepsei aplicate, nu s-a putut pune problema unei forme alternative de executare (prin muncă, sub control judiciar) însă, oricum, raportat la dependenţa acestuia de alcool, cu manifestări de agresivitate faţă de cei din jur, de care însuşi inculpatul este conştient că îi va fi foarte greu să se desprindă, cel puţin în viitorul apropiat, instanţa de fond a apreciat că lăsarea acestuia în libertate, constituie un real pericol pentru membrii comunităţii şi în special pentru membrii familiei.

Fiind vorba de pedeapsa închisorii cu executare în penitenciar, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a lit. b) C. pen., privind pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, din momentul în care hotărârea de condamnare rămâne definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen., instanţa de fond a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului raportat la pedeapsa aplicată şi conduita acestuia faţă de membrii familiei şi a dedus din pedeapsă prevenţia, începând cu data de 18 ianuarie 2013 la zi.

În baza art. 109 C. proc. pen., instanţa a dispus păstrarea la camera de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj respectiv camera de corpuri delicte a Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor materiale de probă.

În ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a constatat că partea vătămată O.R., soţia inculpatului, şi respectiv S.J.A. Sălaj, nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 14 C. proc. pen., combinat cu art. 1349, 1357 şi urm. C. civ., art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 s-a admis cererea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă - Zalău şi a fost obligat inculpatul să-i plătească suma de 981,62 lei, despăgubiri materiale (reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părţii vătămate O.R.), actualizată cu dobânda oficială a B.N.R., începând cu data de 18 ianuarie 2013 şi până la data plăţii efective.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul O.A., solicitând desfiinţarea acesteia şi, pronunţându-se o nouă hotărâre, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa, din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovire şi alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2¹) C. pen. şi, în consecinţă, în baza art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (l) lit. h) C. proc. pen., a se dispune în baza art. 180 alin. (4) C. pen., încetarea procesului penal, întrucât părţile s-au împăcat; în subsidiar, redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 86¹sau art. 86⁷ C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei.

În motivarea apelului, s-a arătat în primul rând că, instanţa a făcut o greşită încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului ca fiind tentativă la omor calificat, deoarece din întreg probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a suprima viaţa victimei, având în vedere că: leziunea produsă victimei nu a fost în zona inimii, ci mai mult sub claviculă; nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare a fost de 8-9 zile; leziunile nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Apoi, ţinând seama de numărul loviturilor, atitudinea psihică a făptuitorului în momentul săvârşirii faptei, precum şi raporturile inculpatului cu victima, anterior săvârşirii faptei, în cauză nu se poate susţine că inculpatul a acţionat cu intenţia suprimării vieţii victimei, ci doar cu intenţia de a-i aplica o corecţie. După prima lovitură, inculpatul nu a continuat acţiunea pentru a-şi atinge presupusul scop, ci a procedat la îngrijirea victimei.

S-a apreciat astfel, că inculpatul a comis infracţiunea de lovire şi, prin urmare, deoarece părţile s-au împăcat, se poate dispune încetarea procesului penal.

În susţinerea solicitării subsidiare, de reducere a pedepsei şi schimbare a modalităţii de executare a acesteia, s-a arătat că, în favoarea inculpatului, se poate reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în sensul că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice tulburări determinate de atitudinea victimei care l-a certat şi l-a ameninţat că îl internează la psihiatrie.

Apoi, se pot reţine în favoarea inculpatului, ca circumstanţe atenuante împrejurările privind conduita bună a inculpatului înainte de comiterea prezentei fapte, fiind la prima confruntare cu legea penală; stăruinţa depusă de inculpat pentru înlăturarea rezultatului infracţiunii, rezultă din probele dosarului că, după agresiune, inculpatul a acordat victimei primul ajutor; inculpatul a fost sincer şi a manifestat un real regret pentru cele întâmplate, a cerut iertare soţiei care, împreună cu familia, îl vizitează la penitenciar şi îl sprijină din toate punctele de vedere.

Rezultă, din referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului, că acesta este apreciat în comunitate, duce o existenţă corectă, este încadrat în muncă, este susţinut de familie, prezintă şi anumite probleme medicale, astfel că, în raport de toate aceste elemente, dar şi de restul datelor de la dosar privind atitudinea sa după comiterea faptei, rezultă că scopul pedepsei poate fi realizat şi fără privare de libertate, suspendarea sub supraveghere, cu impunerea unor obligaţii în sarcina inculpatului, fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. De asemenea, executarea pedepsei la locul de muncă ar putea fi benefică inculpatului, reeducării şi reintegrării sale sociale, SC A.S. SRL, dându-şi acordul în acest sens.

Prin decizia penală nr. 132/ A din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul O.A., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinţei penale nr. 38 din 24 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 18 ianuarie 2013 şi până în prezent.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul O.A., solicitând, prin motivele scrise, în raport de pct. 14, 12 şi 17², apoi, oral, prin apărător, doar subsumat punctului 17² al art. 385⁹C. proc. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 175, alin. (1) lit. c) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 180 alin. (2¹) C. pen., în subsidiar solicitând reindividualizarea pedepsei, cu corecta aplicare a art. 320¹ C. proc. pen. şi reţinerea art. 74 lit. a), b), c) şi art. 76 C. pen.

Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, în temeiul dispoziţiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Deşi în expunerea orală a motivelor de recurs, faţă de cele învederate prin cele două înscrisuri înaintate la dosar, cuprinzând motivele de drept şi de fapt ale căii de atac promovate, toate acestea din urmă au fost subsumate punctului 17² al art. 385⁹C. proc. pen., instanţa are datoria decelării între acestea şi a încadrării şi, respectiv, analizării, lor în mod corect şi judicios din punct de vedere legal.

Astfel, textul pct. 15 al art. I al Secţiunii 1 a Capitolului I al Legii nr. 2/2013 stipulează: La art. 385^A9 alin. (1), pct. 14 - 16 se modifică şi vor avea următorul cuprins: „14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

Rezultă, aşadar, că, potrivit noii reglementări, motivele subsumate punctului 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., în conţinutul anterior datei de 16 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel cum au fost învederate oral la termenul de astăzi, nu mai pot fi supuse analizei Înaltei Curţi, ca motiv de casare, în ce priveşte reindividualizarea pedepsei.

Cu toate acestea, în raport de conţinutul actual al textului, se reţine că, urmare a aplicării art. 320¹C. proc. pen., pedeapsa aplicată se încadrează în limitele legale.

De asemenea, unul dintre motivele de recurs invocate, subsumat cazului de casare reglementat de art. 385⁹alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., a fost abrogat în mod expres de Legea nr. 2/2013, situaţie în care criticile circumscrise de recurentul inculpat acestor prevederi legale, nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi între care nu se mai regăseşte şi faptul că greşit nu s- a schimbat încadrarea juridică, prin raportare la situaţia de fapt.

Sub aspectul faptului că apărarea a încadrat, din punct de vedere legal, criticile aduse deciziei din apel, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, şi o nouă limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept, or, cele învederate de inculpat se referă şi se raportează la reanalizarea stării de fapt şi la nereţinerea aspectelor de circumstanţiere, împrejurare care, de altfel, este lăsată la aprecierea instanţei, prin caracterul dispozitiv al normei de la art. 74 C. pen. În consecinţă, nici acest aspect nu constituie o chestiune de legalitate, ci una de apreciere, la latitudinea instanţei, prin raportare tot la elemente de fapt şi care, de altfel, au fost analizate ca atare.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. p.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 17 iunie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 ianuarie 2013 la 29 noiembrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 3764/2013. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 3914/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3715/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 3756/2013. Penal. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3764/2013. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Furtul (art.208 C.p.), înşelăciunea (art. 215 C.p.), asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni (art. 323 C.p.), iniţiere, constituire de grup infrac