ICCJ. Decizia nr. 3915/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3915/2013
Dosar nr. 2501/90/2012
Şedinţa publică din 9 decembrie 2013
Asupra competenţei de faţă;
În baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 391 din 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă cererea formulată de inculpatul D.C., prin avocat ales, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.C., domiciliat în comuna Orleşti, sat. Scăioşi, judeţul Vâlcea, fără antecedente penale, la 8 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 an.
În baza art. 71 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen., şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 5 ani.;
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, şi lit. b) C. pen., respectiv: dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 14 şi 15 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 3.000 lei faţă de partea civilă P.N.C., domiciliată în comuna Orleşti, sat Scăioşi, judeţul Vâlcea.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 899,42 lei către S.J.U. Râmnicu Vâlcea, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţii vătămate P.N.C. şi la 414, 80 lei către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vâlcea, reprezentând contravaloare transport şi acordarea asistenţei medicale părţii vătămate P.N.C.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu urmând să fie plătit din fondul Ministerului de Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 10 aprilie 2012, sub nr. 2501/90/2012, a fost înregistrat rechizitoriul nr. 208/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului D.C., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., constând în aceea că în ziua de 27 octombrie 2011, l-ar fi agresat fizic pe partea vătămată P.N.C., cauzându-i leziuni ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, împrejurare în care partea vătămată s-a apărat ridicând ambele braţe deasupra capului, care i-au fost fracturate, ceea ce denotă intenţia acestuia de a ucide şi nu de a-i produce vătămări corporale, astfel că fapta a fost încadrată în textul legal menţionat mai sus.
În fapt, instanţa de fond a reţinut, că la data de 27 octombrie 2011, inculpatul D.C. a fost după ciuperci cu numitul C.C.
La întoarcere, aceştia au trecut pe lângă poarta părţii vătămate P.N.C., acesta aflându-se în faţa porţii împreună cu fiul său. Fără nici un motiv, partea vătămată, P.N.C. a lovit cu piciorul plasa în care se aflau ciupercile aflată în posesia martorului C.C., ciupercile răspândindu-se pe stradă.
În aceste condiţii, inculpatul D.C. i-a aplicat lovituri cu pumnul părţii vătămate şi i-a tumefiat un ochi.
Mai târziu, când se înserase, partea vătămată P.N.C. împreună cu fiul său, a trecut pe la poarta inculpatului şi la strigat pentru a-i arăta că are ochiul tumefiat.
Inculpatul D.C. a ieşit la poartă înarmat cu un arac de circa 1,5 metri şi i-a aplicat lovituri părţii vătămate, cu intenţia de a-i da în cap, partea vătămată a ridicat mâinile deasupra capului pentru a se apăra şi în aceste condiţii, i-au fost fracturate ambele oase de la mâna stângă.
Cu toate că partea vătămată striga să nu-l mai lovească, inculpatul a continuat acţiunea de lovire şi astfel i-a fracturat şi osul cubitus de la mâna dreaptă.
Partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Vâlcea cu salvarea ce aparţine Serviciului de Ambulanţă Vâlcea, aceasta fiind internată în perioada 27 octombrie - 4 noiembrie 2011.
Din conţinutul Raportului de constatare medico-legală întocmit de S.J.M.L. Vâlcea, rezultă că leziunile de care suferă parte vătămată au fost produse prin lovire cu corpuri dure şi necesită pentru vindecare 80 - 90 zile de îngrijiri medicale.
Prima instanţă a respins cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., formulată de inculpat prin avocat ales, făcând referire la Decizia nr. 361 din 18 ianuarie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a reţinut că potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, declanşarea unei altercaţii, riposta violentă a celui agresat, lovirea acestuia cu o bâtă şi cu picioarele în zona capului şi abdomenului, cu extirparea splinei şi punerea în primejdie a vieţii victimei, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă, fapta fiind săvârşită cu intenţia de a ucide.
Or, în speţă, instanţa de fond a constatat că inculpatul a lovit partea vătămată cu aracul în zona capului, lovitură care i-ar fi pus viaţa în pericol, în condiţiile în care partea vătămată nu ar fi ridicat ambele mâini şi astfel aceasta a suferit leziunile descrise în Raportul de constatare medico-legală.
Inculpatul a recunoscut că a lovit pe partea vătămată, dar a motivat, că acesta din urmă ar fi intrat în curte înarmat, pentru a justifica legitimă apărare sau chiar scuza provocării.
Instanţa de fond a reţinut, că simpla afirmaţie a părţii vătămate nu poate fi primită, în condiţiile în care inculpatul nu a dovedit aceste aspecte.
S-a mai reţinut că mai mult decât atât, din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul, după ce a fracturat mâna stângă a părţii vătămate, cu toate că aceasta din urmă striga să nu-l mai lovească, inculpatul a continuat acţiunea de lovire la nivelul capului, partea vătămată s-a apărat şi astfel i-a fracturat şi mâna dreaptă.
Instanţa de fond a apreciat, că faptele săvârşite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale tentativei infracţiunea de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., infracţiunea fiind săvârşită în public.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele generale prevăzute de norma incriminatoare cu referire la art. 20-21 C. pen., urmare cărora, pedeapsa aplicată pentru tentativă este jumătate din pedeapsa aplicată pentru infracţiunea consumată, faptul că inculpatul are un copil minor în întreţinere, are un loc de muncă, are un comportament demn şi civilizat în comunitate, nu a intrat în conflict cu alte persoane în afară de partea vătămată din actuala cauză.
Ca atare, prima instanţă a considerat că aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. - a se vedea dispozitivul enunţat - este o pedeapsă ce corespunde scopului acesteia, un scop ce vizează prevenţia generală şi specială, cuantumul pedepsei fiind orientat până aproape de minimul special, având în vedere acest aspect şi criteriile vizând persoana inculpatului arătate mai sus.
Partea vătămată P.N.C. s-a constituit parte civilă cu suma 30.000 lei vechi, reprezentând daune morale şi materiale.
În acest sens, instanţa de fond a reţinut că din declaraţia martorei G.A., propusă de partea civilă, a rezultat că P.N.C. desfăşura diferite activităţi productive în comună la diferiţi cetăţeni, fiind plătit cu circa 30 - 40 lei pe zi pe timp de iarnă şi circa 50 lei pe zi pe timp de vară, plus mâncare şi băutură.
Având în vedere prevederile art. 1357 din C. civ., intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform căruia cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare şi în baza art. 14 şi 15 C. proc. pen., instanţa de fond a obligat pe inculpat la 3000 lei faţă de partea civilă P.N.C.
Instanţa de fond a reţinut că în urma actelor de violenţă descrise şi care cad în sarcina inculpatului, partea vătămată a fost transportată la cu ambulanţa la S.J.U. Rm. Vâlcea, cele două instituţii Serviciului de Ambulanţă Judeţean Vâlcea şi S.J.U. Râmnicu Vâlcea constituindu-se părţi civile în cauză.
Pe cale de consecinţă şi în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpatul a fost obligat la 899,42 lei faţă de S.J.U. Rm. Vâlcea, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părţii vătămate P.N.C., şi la 414, 80 lei faţă de Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vâlcea, reprezentând contravaloare transport şi acordarea asistenţei medicale părţii vătămate P.N.C.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul D.C..
Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, în motivele scrise a arătat că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
- În mod greşit nu s-a dispus prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea unor astfel de infracţiuni, ceea ce se impunea potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 78/2008, probe necesare a fi prelevate de la inculpat, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
- În mod greşit a fost înlăturat din conţinutul pedepsei complementare şi accesorii aplicate, interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a) C. pen., considerând că datorită gravităţii faptei, inculpatului nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa, ceea ce impune şi interzicerea acestui drept electoral, pe durata executării pedepsei, ca o măsură proporţională şi justificată ce s-ar impune în cauză.
- Nu s-a dispus potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., confiscarea obiectului contondent - arac - aflat la secţia de Poliţie Rurală Prundeni care a fost folosit la săvârşirea infracţiunii.
- Pedeapsa aplicată este greşit individualizată, cuantumul pedepsei de 8 ani închisoare, la limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, care este de 7 ani şi 6 luni închisoare, nu corespunde gravităţii faptei, a modului în care ea s-a produs, a numărului loviturilor aplicate, intensitatea şi zona vitală vizată, şi anume capul părţii vătămate.
Inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, susţinând că:
- În cauză se impunea schimbarea de încadrare juridică din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât nu subzistă intenţia de a suprima viaţa victimei, aşa cum rezultă din susţinerea parchetului.
- Se impunea aplicarea dispoziţiilor art. 73 C. pen. şi anume, starea de provocare în care a fost săvârşită fapta, precum şi reţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen., ceea ce conduce la orientarea unei pedepse într-un cuantum mult mai mic şi executarea acesteia, în principal, în condiţiile art. 81 C. pen. iar în subsidiar, în condiţiile art. 861 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Vâlcea şi de inculpatul D.C. împotriva sentinţei penale nr. 391 din data de 28 noiembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 2501/90/2012.
A fost desfiinţată în parte sentinţa penală şi rejudecând, a fost înlăturată condamnarea inculpatului D.C. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu toate consecinţele pe latura penală a cauzei.
În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei, din art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul D.C. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fixându-se termen de încercare de 5 ani, conform art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 71 C. pen. s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost confiscat obiectul contondent aflat la secţia de Poliţie Rurală Prundeni, filele 3-5 din dosarul de urmărire penală.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, inclusiv taxa pentru efectuarea expertizei medico-legale, în sumă de 38 lei şi taxa de avizare, în sumă de 35 lei s-a dispus să fie avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat că atât apelul parchetului cât şi al inculpatului, urmează să fie admise, pentru următoarele considerente:
Astfel, la solicitarea inculpatului, în cursul judecăţii, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, care să reaprecieze cu privire la leziunile suferite de partea vătămată, poziţionarea acestora pe unul sau pe ambele braţe, a datei şi a mecanismului de producere a acestora, a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, urmând a se concluziona dacă în urma acestora partea vătămată a rămas cu infirmităţi sau invalidităţi posttraumatice şi dacă astfel de leziuni au pus sau nu persoanei vătămate viaţa în primejdie, în cauză, anterior, în cursul urmăririi penale, efectuându-se numai un raport de constatare medico-legală şi o completare la acest raport.
S-a reţinut că, în urma expertizei efectuate şi anume din 26 martie 2013 (filele 27-28 dosarul instanţei de apel ), s-a concluzionat că partea vătămată P.N.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure, leziuni ce au datat din 27 octombrie 2011, au necesitat 55 zile îngrijiri medicale de la producere, leziuni în urma cărora partea vătămată nu a rămas cu infirmităţi sau invalidităţi posttraumatice şi care nu au pus în primejdie viaţa victimei.
Având în vedere concluziile contradictorii între raportul medico-legal şi expertiza medico-legală efectuată, menţionată mai sus, la solicitarea procurorului, instanţa de apel a dispus avizarea acestora de către Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. „M.M.", care, întrunită în şedinţa din 13 mai 2013, a aprobat raportul de expertiză medico-legală arătat mai sus (fila 43 dosarul instanţei de apel).
Ca urmare a acestei expertize efectuate în cauză, a concluziilor acesteia, a avizului întocmit de I.N.M.L. Bucureşti, instanţa de apel, în urma depunerii acestei expertize şi a avizului menţionat în acest sens a apreciat că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că, în raport de gravitatea faptei săvârşită de către inculpat privită şi prin prisma limitelor de pedeapsă vizate de infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., aplicarea unei pedeapsa de 3 ani închisoare răspunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că faţă de probele administrate, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi nici cele prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen.
Instanţa de apel a considerat că modalitatea cea mai adecvată, potrivit pericolul social al faptei şi persoana infractorului, ca şi criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., este cea prevăzută de art. 81 C. pen., fiind întrunite condiţiile prevăzute la acest articol, cele de la lit. a) şi b), dar şi lit. c, apreciind, în consecinţă, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În ceea ce priveşte motivul de apel invocat de parchet, referitor la omisiunea primei instanţe de a dispune prelevarea probelor biologice, instanţa de prim control judiciar a considerat că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008, cu privire la această prelevare, întrucât nu mai subzistă infracţiunea de tentativă la omor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.C.
Pentru termenul de judecată din dara de 09 decembrie 2013 recurentul inculpat a depus la dosar prin Serviciul registratură al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea, la care a ataşat declaraţia autentificată în faţa notarului public prin care a arătat că înţelege să-şi retragă recursul.
Asupra cererii de retragere a recursului, Înalta Curte reţine următoarele:
Conform art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., părţile pot renunţa la recurs potrivit art. 368 şi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 Cod procedură penal, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel, oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat.
Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie consemnată într-un proces-verbal, de către conducerea locului de deţinere.
Aşa fiind, având în vedere că prin declaraţia autentificată la notarul public, recurentul inculpat D.C. şi-a manifestat în mod expres voinţa de a-şi retrage recursul, până la închiderea dezbaterilor, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi va lua act de retragerea recursului declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.C. împotriva Deciziei penale nr. 68/ A din 10 iunie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3914/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3918/2013. Penal → |
|---|
