ICCJ. Decizia nr. 3928/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2013

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3928/2013

Dosar nr. 6177/97/2012

Şedinţa publică din 10 decembrie 2013

Asupra recursului de faţă.

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 522¹C. proc. pen., a fost admisă cererea de rejudecare formulată de condamnatul U.T.D.

A fost anulată sentinţa penală nr. 246/2008 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007, definitivă prin decizia penală nr. 1455/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doar în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei în privinţa inculpatului U.T.D. şi în consecinţă:

A fost condamnat inculpatul U.T.D., la pedepsele:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza Il, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;

- 2 ani închisoare şi un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹alin. (7) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pe care s-a dispus ca inculpatul să o execute în final.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului U.T.D. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsă durata deja executată începând cu data de 07 ianuarie 2011, la zi.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului U.T.D.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 266/2008 şi emiterea unui nou mandat la rămânerea definitivă a sentinţei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 246/2008 pronunţate de Tribunalul Alba.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 800 lei din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, care s-a dispus a fi virată în contul Baroului de avocaţi Alba.

În baza art. 189 şi 191 alin. (1) C. proc. pen., suma de 300 lei reprezentând onorariului avocatului care a asigurat asistenţa gratuită a părţilor vătămate s-a dispus a rămâne în sarcina statului a fi virată în contul Baroului de Avocaţi Alba din fondurile M.J.

Alin. (4) din dispozitivul sentinţei recurate a fost îndreptat prin încheierea de şedinţă din 20 martie 2013, fiind redat mai sus astfel cum a fost îndreptat.

Pentru a pronunţa sentinţa recurată prima instanţă a constatat următoarele:

La data de 15 octombrie 2012 condamnatul U.T.D. a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat a i se aplica prevederile art. 320¹ C. proc. pen., în dosarul nr. 3965/107/2007, în care a fost judecat în lipsă şi condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, întrucât recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în dosar.

Ulterior, condamnatul a precizat contestaţia într-o cerere de rejudecare după extrădare, arătând că după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare, a fost extrădat din Italia şi abia atunci a aflat de faptul că are de executat o pedeapsă cu închisoare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 246/2008 pronunţată de Tribunalul Alba, în dosar nr. 3965/107/2007, au fost condamnaţi inculpaţii H.T.A., D.E. şi U.T.D., ultimul judecat în lipsă, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a din Legea nr. 678/2001

- trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) lit. a) din Legea nr. 678/2001

- constituire a unui grup infracţional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

După rămânerea definitivă a sentinţei prin decizia penală nr. 1455 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi după emiterea de către Tribunalul Alba a mandatelor de executare a pedepsei închisorii, inculpatul U.T.D. a fost extrădat din Italia şi a solicitat în baza art. 522¹ C. proc. pen., rejudecarea cauzei, arătând că atât urmărirea penală cât şi judecata la instanţa de fond, în apel şi în recurs au avut loc în lipsa lui. Totodată, acest condamnat a învederat instanţei că doreşte să-i fie aplicată procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., întrucât recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. şi nu solicită administrarea de probe, având doar înscrisuri pe care doreşte să le depună pentru a dovedi că în Italia a muncit cu contract de muncă.

Prin Încheierea de la termenul de judecată din 28 ianuarie 2013, prima instanţă a admis în principiu cererea de rejudecare după extrădare, constatând incidenţa art. 522¹C. proc. pen.

Prin rechizitoriul nr. 33/ D/P din 5 noiembrie 2007 al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia inculpatul U.T.D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea în concurs a infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 678/2001, a infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 şi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în prima jumătate a anului 2006 inculpaţii H.T., U.T. şi D.E. au constituit un grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane/de minori şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul U.T.D., a recrutat-o prin înşelăciune, împreună cu inculpatul H.T.A., pe numita D.G.E. şi apoi, împreună cu inculpata D.E., pe partea vătămată minoră L.L.C., ambele fiind transportate în Italia unde au fost exploatate sexual prin obligarea la practicarea prostituţiei.

În drept, faptele inculpatului U.T.D. aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional, prevăzută şi pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Constatând prin prisma dispoziţiilor art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., că din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă că faptele inculpatului U.T.D. sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a se stabili o pedeapsă, prima instanţă a admis cererea de rejudecare după extrădare, a anulat sentinţa penală nr. 246/2008 pronunţată de Tribunalul Alba în dosar nr. 3965/107/2007 (definitivă prin decizia nr. 1455/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), doar în ceea ce priveşte soluţionarea laturii penale a cauzei în privinţa inculpatului U.T.D. şi în rejudecare, în raport de prevederile art. 72 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul U.T.D. cum mai sus s-a arătat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen, apel D.I.I.C.O.T., solicitând desfiinţarea ei şi, în rejudecare, a se dispune:

1. – reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.,

2. – înlăturarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată pentru aceea şi infracţiune prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.,

3. – înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpatului şi a se aplica acestuia un spor de pedeapsă în urma contopirii.

În motivarea primelor două solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T. ca fiind pertinente pentru cazuri de nelegalitate, s-au arătat, în esenţă, următoarele:

- reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., obliga instanţa la aplicarea unei pedepse sub minimul obţinut prin aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen.;

- infracţiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., este sancţionată doar cu pedepse principale, situaţie în care prima instanţă nu putea aplica şi o pedeapsă complementară.

În motivarea ultimei solicitări, apreciate de D.I.I.C.O.T. ca fiind pertinentă pentru caz de netemeinicie, s-au arătat următoarele:

- gravitatea şi numărul mare de infracţiuni, împrejurările săvârşirii acestora (durata lungă de timp, numărul mare al victimelor minore şi majore, consistenţa veniturilor obţinute) nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante şi impun aplicarea unor pedepse mai ridicate şi a unui spor de pedeapsă în urma contopirii.

Inculpatul intimat U.T. şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul admiterii apelului D.I.I.C.O.T. doar în ceea ce priveşte pct. 1 şi 2, respectiv a se reduce cuantumul pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 sub 2 ani şi a se înlătura pedeapsa complementară.

Prin decizia penală nr. 108/ A din 27 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penala şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T. împotriva sentinţei penale nr. 64 din 04 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 6177/97/2012, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 20 martie 2013, a desfiinţat sentinţa numai sub următoarele aspecte:

- al greşitei reţineri a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a);

- al soluţiei de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de constituire grup infracţional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

- al greşitei obligări a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522¹ C. proc. pen.

Rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsă principală şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă complementară, aplicată inculpatului U.T.D. în elementele ei componente:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.;

A înlăturat dispoziţiile art. 76 lit. b) C. pen. şi a reţinut dispoziţiile art. 76 lit. c) C. pen., cu referire la infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., şi art. 74 lit. a) C. pen.

A înlăturat dispoziţia de condamnare a inculpatului U.T.D. pentru infracţiunea constituire grup infracţional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu raportare la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.

A menţinut pedepsele aplicate inculpatului U.T.D. în rejudecare, respectiv:

- 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele principale de 3 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. şi a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani închisoare, care a dispus a fi executată în final, alături de care aplică pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

A menţinut pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., aplicată de prima instanţă.

A înlăturat dispoziţia de obligare a inculpatului U.T.D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522¹C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în cadrul procedurii de rejudecare în baza art. 522¹ C. proc. pen., să rămână în sarcina statului.

A constatat că inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de rejudecare.

A dedus din durata pedepsei rezultante principale de 4 ani închisoare aplicate prin prezenta durat deja executată din 07 ianuarie 2011 şi până la 27 mai 2013.

A dispus, pe data rămânerii definitive a prezentei decizii, anularea mandatului de executare nr. 266/2008 din 19 aprilie 2010, emis înainte de rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3965/107/2007 şi emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii.

A menţinut şi celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus cheltuielile judiciare avansate de stat în prezentul apel să rămână în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că D.I.I.C.O.T. a invocat trei motive de apel, apreciind pe primele două ca fiind de nelegalitate şi pe ultimul ca fiind de netemeinicie.

Curtea a observat, în primul rând, că între primul motiv, de nelegalitate şi al treilea, de netemeinicie, există o contradicţie în sensul că admiterea ca validă a oricăruia dintre ele neagă validitatea celuilalt, pronunţarea unei decizii de apel în sensul ambelor motive, aş cum a solicitat D.I.I.C.O.T., apărând ca imposibilă.

În al doilea rând, Curtea a observat că secundul motiv, apreciat de D.I.I.C.O.T. ca fiind unul de nelegalitate, reprezintă, în fapt, un motiv de netemeinicie, existând posibilitatea pentru instanţă de a aplica pedeapsa complementară şi în cazul infracţiunilor pentru care textul sancţionator nu prevede această pedeapsă ca obligatorie, bineînţeles, cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 64, 65 şi 67 C. pen.

Nu în ultimul rând, Curtea a mai reţinut că, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., nu este limitată la motivele de apel invocate de D.I.I.C.O.T., fiind obligată, chiar, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, fără a pierde însă din vedere dispoziţiile art. 371 alin. (1) şi cu respectarea art. 372 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la natura şi principiile aplicabile cererii de rejudecare după extrădare, instanţa de prim control judiciar a reţinut:

Potrivit prevederilor art. 522¹ alin. (1) C. proc. pen., î n cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Pentru ca această procedură extraordinară să nu poată fi folosită în mod abuziv de către persoanele condamnate şi ulterior extrădate sau predate în baza unui mandat european de arestare, legiuitorul a prevăzut, în alin. (2) al aceluiaşi articol, un filtru de admisibilitate în principiu prin trimiterea procedurii similare aplicabile căii extraordinare de atac a revizuiri.

Deşi instituţia rejudecării după extrădare nu este reglementată, în actualul Cod de procedură penală, în capitolul referitor la căile extraordinare de atac, natura juridică a acesteia este una specifică acestui gen de remedii procesuale, având caracteristici comune legate, mai ales, de posibilitatea repunerii în discuţiei a unei hotărâri definitive.

De altfel, natura juridică a instituţiei rejudecării după extrădare de cale extraordinară de atac este expres recunoscută de Noul Cod de procedură penală, care o reglementează în Partea specială, Titlul III, Capitolul V intitulat chiar Căile extraordinare de atac, asociindu-i şi alte elemente specifice căilor de atac precum termenul de declarare, persoanele care o pot exercita, obligativitatea motivării cererii.

Este fără îndoială că instituţia în discuţie reprezintă un remediu procesual pus la dispoziţia persoanei judecate şi condamnate în lipsă în scopul de a i se da posibilitatea de acces la o noua procedura de judecata care sa-i salvgardeze drepturile la apărare astfel cum acestea au fost cristalizate în jurisprudenţa pertinentă a C.E.D.O. cu referire la art. 6 din C.E.A.D.O.L.F.

Deşi nu este prevăzut expres de către art. 522¹ C. proc. pen., principiul non reformatio in pejus este perfect aplicabil şi în cazul procedurii în discuţie, cum, de altfel, este aplicabil tuturor căilor de atac formulate de oricare dintre părţile procesului penal.

Referitor la fondul cauzei s-a reţinut că inculpatul a fost condamnat, în lipsă.

După cum se poate observa din sinteza ciclului procesual desfăşurat în lipsa inculpatului, acesta, deşi a fost trimis în judecat pentru trei infracţiuni (constituire de grup infracţional, trafic de persoane şi trafic de minori), a fost condamnat definitiv doar pentru două dintre acestea (trafic de persoane şi trafic de minori), cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

De la aceste constatări ar fi trebuit să pornească şi prima instanţă învestită cu cererea de rejudecare a inculpatului U.T.D. şi să observe că nu mai era învestită în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire de grup infracţional nestructurat, pentru care inculpatul a fost achitat în ciclul procesual desfăşurat în lipsa lui.

Din chiar redactarea textului art. 522¹ alin. (1) C. proc. pen., rezultă că procedura rejudecării a fost prevăzută a fi aplicată în cazul unei judecăţi în lipsă urmate de o condamnare. Cu alte cuvinte, aplicarea procedurii este dublu condiţionată de o judecată în lipsă şi de pronunţarea unei soluţii de condamnare, nefiind aplicabilă în cazul soluţiilor de achitare, precum cea pronunţată în speţă cu privire la infracţiunea de constituire de grup infracţional nestructurat.

Unei noi condamnări pentru infracţiunea cu privire la care inculpatul a fost achitat în ciclul procesual desfăşurat în lipsa lui i se opune şi principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, aplicabil şi procedurii prevăzute de art. 522¹ C. proc. pen., cum mai sus Curtea a explicat.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că prima instanţă nu putea să pronunţe o soluţie de condamnare cu privire la infracţiunea de constituire de grup infracţional nestructurat prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, drept pentru care solicitările D.I.I.C.O.T. în legătură cu această infracţiune nu au fost primite.

Cu privire la celelalte două infracţiuni, Curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat.

Astfel, s-a reţinut că din probele administrate în faza de urmărire penală, însuşite de inculpatul U.T.D. prin cererea de aplicare a procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹C. proc. pen., probe readministrate în ciclul procesual desfăşurat în lipsa inculpatului, rezultă, în esenţă, că inculpatul U.T.D., în prima jumătate a anului 2006, a recrutat, prin înşelăciune, pe martora-victimă D.G.E. şi pe partea vătămată minoră L.L.C. (împreună cu inculpata D.E.) cărora le-a propus un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei.

S-a mai reţinut că încadrare juridică pe care prima instanţă a dat-o faptelor comise de inculpat a fost, de asemenea, corectă, întrunind toate elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanţă a procedat şi la o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului în rejudecare pentru cele două infracţiuni, făcând o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de at.72 C. pen., în combinaţie cu cele ale art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cuantumul pedepselor aplicate [(3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001)] răspunzând necesităţii de asigurare a scopurilor de prevenţie generală şi specială prevăzute de art. 52 C. pen.

O singură nelegalitate a observat Curtea cu privire la aplicarea de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen., cu referire la infracţiunea de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) C. pen., în locul dispoziţiilor art. 76 lit. c) C. pen., cum ar fi fost corect având în vedere limitele de pedeapsă obţinute prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Apreciind astfel, Curtea nu a dat curs solicitării D.I.I.C.O.T. de a se înlătura circumstanţele atenuante (opunându-se principiul neagravării situaţiei în propria cerere, atâta timp cât în ciclul procesual desfăşurat în lipsa inculpatului în favoarea acestuia s-au reţinut circumstanţe atenuante) şi a se majora pedepsele aplicate (opunându-se cele mai sus reţinute cu privire la justeţea procesului de individualizare realizat de prima instanţă).

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, apreciind soluţia pronunţată în rejudecarea apelului ca fiind supusă casării în condiţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., cu privire la înlăturarea dispoziţiei de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. proc. pen. şi, respectiv, înlăturarea obligaţiei inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 108/ A din 27 mai 213 şi a sentinţei penale nr. 64 din 04 martie 2013 în limitele criticilor formulate şi în urma rejudecării cauzei să se menţină soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond şi aplicarea unor pedepse privative de libertate în limitele legale reduse conform art. 320¹ C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen.; art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 prin înlăturarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen. şi a dispoziţiilor art. 65 C. pen., cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., precum şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Recursul este fondat.

Examinând decizia penală atacată, actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., cu privire la înlăturarea dispoziţiei de condamnare a inculpatului U.T. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. şi respectiv, înlăturarea obligaţiei inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru considerentele următoare:

Este statuat că scopul reglementării procedurii rejudecării cauzei după extrădare este garantarea dreptului persoanei extrădate ori predate în baza unui mandat european de arestare, la un proces echitabil, cu respectarea dreptului său la apărare.

Aceasta presupune, în mod prioritar, posibilitatea persoanei condamnată în lipsă, de a fi audiată, de a interoga martori sau părţi din proces, de a administra probe în apărarea sa atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere, dar şi de a se putea prevala, în mod concret, de dispoziţiile de favoare, precum cele prevăzute în art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În cauza de faţă, cererea de rejudecare după extrădare, respectiv predare în baza unui mandat european de arestare a fost formulată de către condamnat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor (publicată în M. Of. nr. 174/26.10.2010), iar încheierea prin care s-a apreciat cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii, (stabilindu-se cadrul rejudecării), a fost pronunţată la data de 28 ianuarie 2013, după introducerea procedurii simplificate în cadrul recunoaşterii vinovăţiei, art. 320¹ C. proc. pen.

Dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, se înscriu în prevederile art. 313 – art. 360 C. proc. pen. şi constituie reguli de procedură a judecării cauzei în fond, legiuitorul neînţelegând să le excepteze de la aplicarea în procedura rejudecării după extrădare, atâta vreme cât a prevăzut că se aplică art. 404 – art. 408 C. proc. pen.

Având în vedere procedura reglementată de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în conformitate cu prevederile alin. (4), modificat prin O.U.G. nr. 121/2011 „instanţa soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat”.

În situaţia în care instanţa, examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, constată că acestea nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, procedează conform art. 320¹ alin. (8) C. proc. pen. (modificat prin acelaşi act normativ), respectiv: respinge cererea şi continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.

Faţă de aceste dispoziţii procedurale se apreciază că soluţia instanţei de apel este nelegală în condiţiile în care, fără o cercetare judecătorească, a dispus înlăturarea soluţiei de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la artr.323 C. pen., considerând că, în rejudecarea cauzei, instanţa de fond nu mai era investită cu privire la această infracţiune.

Această interpretare, în sensul că instanţa de fond nu mai era sesizată la acest moment şi cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 este greşită întrucât rejudecarea presupune reluarea cercetării judecătoreşti în raport de actul de sesizare al instanţei şi nu doar cu privire la anumite infracţiuni din dispozitivul acestuia.

Este de menţionat că drepturile inculpatului în această procedură vizează o nouă judecată efectivă, cu privire la toate infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cercetare finalizată cu o nouă hotărâre.

Pe de altă parte, în lipsa unei dispoziţii contrare, rejudecarea în caz de extrădare nu se limitează la înlăturarea unei erori esenţiale asupra faptelor, ci poate avea efecte asupra individualizării pedepsei şi, prin urmare, chiar dacă probatoriul administrat cu ocazia rejudecării confirmă situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, cererea acestuia poate fi admisă, exclusiv, cu privire la individualizarea pedepsei, cu consecinţa pronunţării unei noi hotărâri, dacă probele administrate în circumstanţiere conduc instanţa de rejudecare la o altă concluzie în privinţa individualizării decât cea stabilită în primul ciclu procesual.

Aşa fiind, pentru considerentele arătate, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, a casat în parte atât decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 64 din 4 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 şi rejudecând în aceste limite (numai în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului U.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., referitor la condamnarea inculpatului şi pentru această infracţiune, va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului făcând aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., stabilind un cuantum suficient şi proporţional cu gravitatea acestei fapte.

Totodată, urmează a înlătura pedeapsa complementară aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru această infracţiune.

Cum infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului au fost comise de acesta înainte de a fi judecat ori condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, se va face aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.

În conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Faţă de aceste dispoziţii legale, prin prisma considerentelor mai sus expuse, în urma rejudecării cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri inculpatul, faţă de soluţia de condamnare trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cum în mod corect a dispus instanţa de fond.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchet urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU A CESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În majoritate:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 108/ A/2013 din 27 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penala şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 şi în parte încheierea din 20 martie 2013 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 numai în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D. pentru infracţiunea prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Menţine pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 64 din 04 martie 2013, pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 6177/97/2012 respectiv de: 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. şi 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1) – (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen.;

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., de la 2 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare.

Înlătură pedeapsa complementară de un an privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 C. pen., aplicată inculpatului pe lângă pedeapsa principală de 2 ani închisoarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) şi (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta decizie urmând ca inculpatul U.T.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului U.T.D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.

Dispune anularea mandatului de executare nr. 266/2008 din 19 aprilie 2010, emis înainte de rejudecare de Tribunalul Alba în dosarul nr. 3965/107/2007 şi emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu dispoziţiile prezentei decizii.

Constată că inculpatul U.T.D. se află în executarea pedepsei rezultante aplicate înainte de rejudecare.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului U.T.D., perioada executată de la 07 ianuarie 2011 la 10 decembrie 2013.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat U.T.D., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2013 .

← ICCJ. Decizia nr. 3918/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3933/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3928/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3928/2013. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs