ICCJ. Decizia nr. 3967/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3967/2013
Dosar nr. 2677/116/2007
Şedinţa publică din 11 decembrie 2013
Asupra recursurilor de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 17 iunie 2011 a Tribunalului Călăraşi, s-a respins excepţia nulităţii absolute a actelor procesuale şi procedurale întocmite în cauză, în perioada 11 iunie 2006 - 20 iunie 2011 şi cererea de excludere a depoziţiilor martorilor audiaţi în faza de urmărire penală şi care nu şi-au menţinut declaraţiile în cadrul cercetării judecătoreşti, formulate de apărătorii inculpaţilor D.N., N.A., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I.
În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. formulată de inculpatul D.N., precum şi cererile de achitare formulate de acelaşi inculpat, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi ale art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., inculpatul D.N., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., formulată de inculpatul N.A., precum şi cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată, respectiv cererea de încetare a procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art, 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., formulată în temeiul art. 10 lit. i)1 C. proc. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33 - 34 şi 35 C. pen., inculpatul N.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive, de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpata D. (fostă S.) V.M. a fost trimisă în judecată, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) cu privire la infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
S-a respins cererea de achitare formulată de inculpata D. (fostă S.) V.M., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnată inculpata D. (fostă S.) V.M., domiciliată în mun. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 81-82 C. pen. şi 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celor accesorii pe o durată de 5 ani, termen de încercare ce începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
I s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul N.V.I., din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen. şi art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a Il-a C. pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele şi cererile de achitare întemeiate pe dispoziţiile art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea amintită anterior, pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi a art. 75 lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele şi a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.I., domiciliat în mun. Călăraşi, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele şi a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen., inculpatul N.V.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului N.V.I., exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (inculpatul devenind major la 02 mai 2007) şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul D.Ş.I., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm şi a art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele şi a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.Ş.I., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele şi a art. 75 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.
În baza art. 392 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 11 Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 C. pen. şi următoarele a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul D.Ş.I. a executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (inculpatul a devenit major la 29 septembrie 2006) şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul L.L.G., domiciliat în mun. Călăraşi, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.L.G., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen., inculpatul L.L.G. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 - 01 august 2006.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
S-a respins cererea de achitare formulată de inculpatul B.A.I. în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.A.I., domiciliat în Călăraşi, jud. Călăraşi, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen. inculpatul B.A.I., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 01 august 2006.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul L.P., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi pentru infracţiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.P., domiciliat în municipiul Călăraşi, jud. Călăraşi, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b C. pen.
În baza art. 321 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modif. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen. inculpatul L.P. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi d C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale.
S-au respins cererile de achitare formulate de inculpatul D.B.C., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. 1, 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. î) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.B.C., domiciliat în Călăraşi, judeţul Călăraşi, la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1), 2 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 5 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 şi 35 C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.I., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.I. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1), (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.C. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.D., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 - 34 C. pen. inculpatul I.D. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F.T., domiciliat în mun. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen. a inculpatul M.F.T. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M., domiciliat în mun. Călăraşi, jud. Călăraşi, la 3 ani închisoare.
În baza art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 33-34 C. pen. inculpatul M.M. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. li s-a interzis inculpaţilor I.I., I.C., I.D., M.F.T. şi M.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., începând de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, pentru fiecare dintre aceştia.
S-a luat act că prin încheierea din 10 mai 2011, dată în prezenta cauză, s-a dispus disjungerea cauzei privind pe inculpatul N.A.N., trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. î) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi, pe cale de consecinţă, acţiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părţile civile N.F.E., T.I., T.S., C.N., C.L., C.F., C.V., C.D. şi S.J.U. Călăraşi.
S-a luat act că Spitalul de Chirurgie Oro Maxilo Facială „Dr. D.T." Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Au fost admise, în parte, cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile T.S., C.N., C.L., C.F., C.V. şi C.D. şi obligă în solidar pe inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.Ş.I. (acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.C.), B.A.I., L.P. şi D.B.C. la plata următoarelor sume:
- către partea civilă T.S. - la 10.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale;
- către părţile civile C.V. şi C.D. la câte 5.000 lei, daune morale;
- către părţile civile (copii minori ai defunctului C.P.) C.F., C.N. şi C.L. la câte 8.000 lei daune morale şi la prestaţii periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârşirii infracţiunii (11 iunie 2006) şi până la majoratul fiecăruia dintre aceştia, şi anume:
- pentru C.N. - până la 15 iunie 2012;
- pentru C.L. - până la 10 mai 2010;
- pentru C.F. - până la 10 octombrie 2007.
Au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de părţile civile de mai sus.
S-a luat act că partea civilă T.S., în nume propriu şi pentru minorii C.F., C.N. şi C.L. a încasat un avans de 11.700 lei din despăgubirile stabilite prin prezenta sentinţă, în baza sentinţei civile nr. 2749/2007 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în aplicarea Legii nr. 211/2004, plata fiind făcută cu O.P. nr. 86 din 14 mai 2008 emis de Tribunalul Călăraşi, din fondurile alocate cu titlu de c/valoare compensaţie pentru victimele infracţiunilor (suma urmând a fi recuperată de la inculpaţii obligaţi la despăgubiri şi care răspund, în solidar, faţă de stat, pentru această sumă).
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de S.J.U. Călăraşi împotriva inculpaţilor pentru sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale numiţilor N.A.N., I.L., D.Ş.I., I.F. şi I.I.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a obiectelor - corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat din 2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călăraşi (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuş percutat).
În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la cheltuieli judiciare către stat, după cum a urmat:
- pe inculpaţii D.N., D.V.M., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.B.C., I.D., I.C., I.I. şi M.F.T. la câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând cota din onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu s-a avansat din fondurile M.J.L.C.);
- pe inculpatul D.Ş.I. (în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.C.) la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului de oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.;
- pe inculpatul L.P. la 1.100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.;
- pe inculpatul M.M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile M.J.L.C.).
Celelalte cheltuieli respectiv cota din onorariul apărătorului oficiu al inculpatului N.A. - 100 lei se avansează din fondurile M.J.L.C.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
- D.N., zis „ B.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- L.L.G., zis „L.M.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. Cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- N.A. zis „Z.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- B.A.I., zis „I.Ț.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- N.V.I., zis „V.Z.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi ale art. 75 lit. a) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- D.Ş.I., zis „P.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi a art. 75 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi ale art. 75 lit. i) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 99 şi urm. în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- N.A.N. zis „P.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- L.P. zis „P.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- D.B.C. zis „F.", pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen.; art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- S.V.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- l.I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza 1 C. pen.;
- I.C. zis „M.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- I.D. zis „Ţ.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- M.F.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.;
- M.M. zis „C.", pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; art. 322 alin. (1), (2), (3) teza 1 C. pen., în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
A reţinut procurorul că inculpaţii D.N., L.L.G., N.V.I. şi D.Ş.l., în seara zilei de 11 iunie 2006, cu intenţie, l-au ucis în loc public pe numitul C.P., prin lovirea peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc).
Referitor la uciderea lui C.P., a mai reţinut procurorul că inculpaţii N.A., N.A.N., B.A.I., L.P. şi D.B.C. prin prezenţa înarmată, participarea şi susţinerea morală acordată celorlalţi, le-au oferit suportul moral să comită infracţiunea.
S-a mai reţinut că N.A.N. l-a lovit pe N.F.E. cu o bâtă peste maxilar, producându-i leziuni ce au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale şi că, acelaşi inculpat, pe parcursul altercaţiei din L., l-a înjunghiat pe T.I. în abdomen cu o armă albă, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
De asemenea, s-a reţinut că inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., S.V.M., la data de 11 iunie 2006, înarmaţi cu arme albe, au participat la altercaţii fizice, încăierându-se cu mai mulţi spoitori; s-au manifestat violent şi au tulburatgrav ordinea şi liniştea publică.
S-a mai reţinut că inculpaţii I.I., I.C., l.D., M.F.T. şi M.M. s-au incăierat cu grupul celorlalţi inculpaţi, altercaţii în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N.A.N. şi vătămarea altor persoane, tulburându-se grav liniştea şi ordinea publică.
Pentru dovedirea acestei situaţii de fapt s-au administrat, la urmărirea penală, următoarele probe: acte privind constatările medico-legale, declaraţiile inculpaţilor, părţi vătămate, declaraţii de martori, expertiză medico-legală (A.D.N.), procese-verbale de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren (cu fotografiile aferente).
La termenul din data de 07 februarie 2008, apărătorii inculpaţilor au invocat excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei faţă de faptul că rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi nu poartă viza primului procuror al acestei unităţi de parchet care să ateste verificarea rechizitoriului, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cererea fiind respinsă la 14 februearie 2008.
La termenul din 20 noiembrie 2008 au fost audiaţi inculpaţii L.L.G., B.A.I., N.A., L.P., iar inculpaţii minori D.Ş.l. şi N.V.I. şi inculpatul major I.D. au refuzat să dea declaraţii în faţa instanţei.
Din declaraţia dată de inculpatul L.L.G. rezultă că în ziua de 11 iunie 2006 când era în oraş a fost sunat pe telefonul mobil şi o fată i-a spus că la „R." este bătut nepotul lui „l." Susţine că a ajuns în zona sus-amintită, a parcat maşina lângă cea a lui lcă (B.A.I.) şi că l-a văzut pe nepot (D.Ş.l.), care era bătut, dar şi pe B.A.I., care trăgea de respectivii spoitori.
Inculpatul a precizat că s-a îndreptat spre locul unde erau cei doi, însă nu a ajuns, fiind apucat de braţe şi trântit la pământ, necunoscând persoana care l-a imobilizat. Mai arată că peste el s-au aşezat 5-6 persoane, că a reuşit să se elibereze, a văzut că vin alţi spoitori în frunte cu „M." cel bătrân şi fiul acestuia (ieşit recent din închisoare) şi că pe agresori i-a recunoscut după fotografii, la poliţie.
A arătat că, după ce a scăpat, s-a îndreptat spre scara blocului lui „Z.", a trecut prin scară şi s-a îndreptat spre cimitirul vechi însă, după 5-6 minute, a auzit sirena ambulanţei şi s-a întors pe acelaşi drum până în faţa scării. Susţine că, de la colţul blocului, l-a văzut pe N.A.N. căzut, avea o sticlă de apă alături, că acesta era înconjurat de mai multe persoane care strigau, iar „Z." le cerea să-l lase în pace pe fratele său.
A mai arătat că l-a văzut pe „Z." luat la bătaie de spoitori şi pe B., care l-a tras din respectivul grup, aducându-l către scara unde se afla şi inculpatul L.L.G.
A relatat că toată lumea striga că „vin spoitorii" că la un moment dat, a apărut şi D.N., dar şi că cei din neamul „Z." locuiesc în blocuri apropiate şi au venit, auzind gălăgia, la locul conflictului.
Inculpatul a arătat că grupul de patru persoane (inclusiv el) s-a hotărât să meargă să vorbească cu lancu Vasile (liderul grupării) aşa încât au plecat spre locuinţa acestuia, urmaţi de copii şi alţi curioşi, că au strigat din faţa blocului, dar nu le-a răspuns nimeni, după care au plecat pe un teren din incinta C.O.N.S.I.D. (teren de fotbal, aflat între două centrale).
A susţinut că s-au refugiat pe terenul respectiv şi că au auzit „lumea" spunând că „vin spoitorii", că au rămas acolo aproximativ două ore, timp în care a venit la ei un anume „G.", căruia D.N. i-a spus să le aducă ţigări.
A mai arătat că, pe la miezul nopţii au plecat spre locuinţa lui N.A., pe care nu l-au găsit acasă, fără a şti ce s-a întâmplat cu acesta.
Inculpatul a declarat că nu a fost în relaţii de duşmănie cu spoitorii, că a fost plecat din ţară în 2004-2005, iar la momentul conflictului, venise în ţară de o săptămână.
A susţinut că a aflat despre decesul unei persoane şi de faptul că ei el şi ceilalţi inculpaţi sunt învinuiţi de la prietena sa, G.L., care i-a telefonat şi că în noaptea respectivă şi în dimineaţa următoare, datorită acestui fapt s-a hotărât să sune la poliţie, unde au fost audiaţi chiar în ziua respectivă, iar peste o săptămână au fost arestaţi.
În ceea ce priveşte persoanele care l-au lovit, inculpatul a arătat că nu-i cunoaşte pe l.D. şi nici pe „Ţ." şi că nu a fost lovit de G.L. şi l.F., aşa cum a declarat la urmărirea penală.
A susţinut că nu are nicio legătură cu „Z." şi că a intervenit în conflict la cererea prietenului său, B.A.I.
Inculpatul B.A.I. a arătat că, la data producerii incidentelor era în relaţii de concubinaj cu sora inculpatului N.A., numita N.F. şi că se afla împreună cu aceasta şi cu copilul lor în zona „R." unde se desfăşura o nuntă la care nu erau invitaţi ci doar asistau şi ascultau muzică.
A arătat că a văzut mai multe persoane alergând, iar cumnata sa, inculpata S.V., l-a atenţionat că se bate sau că este bătut nepotul său, D.Ş.I., cerându-i să-l scoată din încăierare.
A susţinut inculpatul că a văzut că nepotul său era bătut de 2-3 băieţi pe care nu-i cunoaşte, că l-a văzut pe inculpatul l.D. (Ţ.) la 2-3 metri şi că acesta nu-l agresa pe D.Ş.I.
Inculpatul a relatat că a intervenit pentru a-şi salva nepotul (care era căzut şi singur) că a primit şi el o lovitură de pumn în faţă (fără a recunoaşte agresorul) după care a fugit, încercând să scape, fiind urmărit de mai multe persoane cu care a şi vorbit la un moment dat (printre spoitori fiind şi persoane cunoscute), dar că aceştia păreau hotărâţi să-l bată, aşa încât s-a ascuns într-o scară de bloc, din care a ieşit peste 5 minute şi s-a întâlnit cu N.A., care l-a întrebat ce s-a întâmplat şi l-a sfătuit să fugă pentru a nu se întâlni cu agresorii.
A susţinut că a mers în spatele unui bloc din apropiere şi a văzut cum mai multe persoane continuau să alerge către zona unde era nunta, că a auzit o femeie strigând că este bătut „Z." de către spoitori şi a văzut cum trei persoane îl loveau, înconjuraţi fiind de mai mulţi.
A indicat pe agresori ca fiind doi dintre „minerii" mai bătrâni, care nu s-au prezentat în dosar şi pe partea vătămată N.F.E. (precizând că-i cunoaşte pe aceştia, deoarece locuiseră în aceiaşi zonă).
A descris modul în care a scăpat şi arată că a auzit strigăte că „este omorât P.", că a văzut mulţi spoitori şi nu a reuşit să distingă ce se întâmplă.
A mai arătat că, în 10 minute, au apărut jandarmii şi poliţia şi chiar în prezenţa acestora, spoitorii vol. au să îi bată.
A mai precizat că, după o jumătate de oră, N.A. a propus să meargă la fratele mai mare al lui „M." şi toate persoanele din grupul lui Z. (mai puţin S.V.M. şi L.P.j au mers de la R. la blocul unde locuia „V.M.", dar auzind mai multe persoane strigând de la balcoane că vin spoitorii, s-au retras pe un teren de fotbal din zona C.O.N.S.I.D.
A revenit şi a văzut că minorii N.V.I. şi D.Ş.l. nu erau cu ei, că au rămas pe terenul respectiv o orâ-două, după care au mers la domiciliul lui N.A., unde au rămas peste noapte.
A negat prezenţa sa şi a persoanelor indicate în cartierul „L." în noaptea incidentului.
Despre N.A.N. a arătat că l-a văzut după conflictul descris anterior, era condus de nişte femei în scara blocului unde locuieşte, avea sânge pe faţă şi pe cap şi că nu ştie când a fost luat de salvare, dar că nu l-a mai văzut în cursul nopţii.
A susţinut că, în deplasarea către locuinţa lui V.M., a avut la el învelitoarea de plastic a unui cablu (1 m lungime) şi un băţ rupt dintr-un pom, dar nu ştie dacă ceilalţi aveau arme albe sau alte obiecte contondente.
A declarat că D.B.C. nu a fost cu grupul celor patru, grup din care făceau parte el şi inculpaţii L., D. şi N.A. şi că nu aveau săbii sau bâte.
A susţinut că venise în ţară de o săptămână şi că locuieşte la aproximativ 200 m de locul unde s-au petrecut incidentele, că în noaptea respectivă a stat în locuinţa lui N.A., blocul aflându-se la aproximativ 50 m de terenul de fotbal amintit anterior.
Inculpatul N.A. şi-a menţinut declaraţiile date la urmărire penală, făcând următoarele precizări:
În ziua evenimentelor, în jurul orelor 6-7, a primit un telefon de la soţia sa, care i-a spus că este o bătaie cu spoitorii în zona lor şi că până să pornească motoscuterul (inculpatul aflându-se la barul „S.") şoferul de pe maşina Poliţiei i-a spus acelaşi lucru.
A mai arătat că în faţa blocului, a văzut multă lume strânsă, inclusiv poliţie şi jandarmi şi o ambulanţă în care se afla un vecin şi că încercând să afle motivul scandalului s-a deplasat în faţa blocului unde locuieşte, strigându-şi soţia deoarece mergeau la o nuntă. Arată că a auzit pe una dintre surori (S.V. sau N.D.) strigând că-l „omoară pe P." şi, la aproximativ 10 m, a văzut mai multe persoane care-l loveau pe fratele său, recunoscându-l pe „M." cel mare, zis Ion, fratele acestuia, pe T., pe unul zis „C." pe copiii lui „M.", Ţ. şi alte persoane.
A susţinut că s-a apropiat de grup, întrebându-l pe „M." de ce-l loveşte pe fratele său şi că acesta, dar şi ceilalţi din grup au început să-l lovească şi pe el, având asupra lor beţe, lopată şi furci.
A arătat că nu a căzut la pământ ci doar s-a sprijinit în genunchi şi a fost tras de cineva (probabil inculpatul B.A.I.) după care a fugit spre scara blocului, ţipând că-i omoară fratele.
A mai arătat că, la 5-10 minute a apărut şi fratele lui, căruia îi curgea sânge şi mergea clătinându-se pe picioare, iar în spatele lui se aflau surorile, care l-au şi legat la cap.
Inculpatul a arătat că a ieşit din scară, lăsându-l pe N.A. acolo pentru a-l lua salvarea şi că împreună cu D.N., cu B.I. şi cu L.L. au hotărât să meargă acasă la „M.", cu care era în relaţii foarte bune şi pe care îl cunoştea de la partid.
A mai arătat că au ajuns la locuinţa acestuia, au bătut în geam dar nu le-a răspuns nimeni, deşi au văzut că se stinge lumina în apartament, că nu au făcut scandal, nu au bătut pe nimeni şi nu au spart geamurile locuinţei, după care au plecat trecând pe lângă terenul de fotbal de lângă cimitir unde s-au întâlnit cu mama inculpatului L.P., care i-a întrebat despre băiatul ei şi le-a spus că vin spoitorii să-i omoare. Auzind gălăgie, au rămas pe respectivul teren (improvizat).
A arătat inculpatul că l-a văzut pe D.G. (vărul soţiei sale) şi i-a cerut acestuia să-i aducă ţigări. La întoarcere, acesta i-a spus că e linişte pe străzi şi în zona locuinţei, doar că se aude larmă.
Nu a putut preciza cât au rămas pe terenul respectiv, însă arată că s-au hotărât să meargă la locuinţa fratelui său, „P." pentru că spoitorii ştiau unde locuieşte inculpatul şi că au rămas acolo până a doua zi de dimineaţă.
A arătat inculpatul că acolo a aflat de ce a pornit conflictul şi anume, de la faptul că „P.l" (D.Ş.) a fost bătut la nuntă de spoitori, că a doua zi a ştiut că fratele său este la spital şi că după aceea au mers la poliţie unde li s-a spus că sunt criminali.
A afirmat că, pe drumul către locuinţa lui „M.", el şi ceilalţi inculpaţi nu au avut obiecte contondente însă au fost urmaţi de mai multe persoane (români, ţigani, spoitori), unele necunoscute.
A declarat că, în seara respectivă nu au ajuns în cartierul „L." şi nici măcar la linia ferată şi că ştie zona, deoarece a avut un loc de casă pe care l-a vândut lui I.M.
Nu a recunoscut infracţiunea de omor şi nici pe cea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.
A arătat că, anterior conflictului, dintre mineri, îi cunoştea după nume şi figură, pe V., T. (în prezent decedat) şi pe inculpatul Ion, iar persoanele nominalizate în declaraţii ca fiind agresorii, le-a recunoscut după fotografiile prezentate la poliţie, la fel şi numele agresorilor lui „P."
Inculpatul L.P., menţinând declaraţiile date în cauză a arătat că nu a participat la conflictul dintre cele două grupuri, din data de 11 iunie 2011. A susţinut că, în ziua respectivă, între orele 16,00-17,00, a stat cu nişte prieteni într-un restaurant din zona Orizont, că nu ştie numele complet al acestora, ci numai porecla unuia, „C." Arată că, după o oră a plecat înspre zona „2 M." unde auzise că a fost scandal, după care a fost anunţat de vărul său, G.V., să meargă la ziua cumnatului acestuia, Robert, ceea ce a şi făcut şi a rămas la petrecere toată noaptea
A arătat inculpatul că, crede că a fost nominalizat ca participant la incident, în considerarea faptului că este în relaţii de amiciţie cu cei din grupul „Z."
La întrebările procurorului şi ale părţilor a precizat că, la momentul în care a ajuns în zona „2 Moldoveni", nu a văzut pe niciunul dintre inculpaţi, că nu a fost anunţat de nimeni despre conflict şi că a mers acolo pentru că este zona în care locuieşte şi că erau persoane adunate în zona magazinelor. A mai arătat inculpatul că la „R." nu era organizată nicio nuntă, nu se aflau poliţişti în zona respectivă.
A precizat că cele două grupuri nu erau în relaţii de duşmănie anterior zilei de 11 iunie 2006.
În şedinţa din 18 decembrie 2008 au fost audiaţi inculpaţii D.V.M., M.F.T. şi I.I.
Inculpata D.V.M. şi-a menţinut declaraţia dată în faţa procurorului, nu şi pe cea dată în faţa poliţiştilor, chiar în ziua incidentelor, după ce a fost agresată de spoitori.
A arătat că, în ziua respectivă, pe la orele 16,30 - 17,00, a mers cu o vecină să asiste la o nuntă de spoitori care se desfăşura în apropierea locuinţei sale şi, după o jumătate de oră, o tânără a venit să-i spună că nepotul lui I. (B.A.I.); l. (D.Ş.l.) este bătut. Mai arată că l-a văzut pe acesta, căzut pe aleea către cimitir şi că-l loveau cinci tineri, Ţ., F. şi încă doi din neamul „M.", al căror nume nu-l ştie şi care nu au fost prezenţi în sală la proces, că au venit mai multe persoane şi din partea agresorilor şi din partea lor, iar l. (D.) a reuşit să iasă de sub ei şi să meargă pe o platformă pentru tomberoanele de gunoi, de unde l-a luat unchiul lui, I., care venise cu maşina.
A declarat că după plecarea celor doi s-a întors la „R." împreună cu alte femei (D.M., F.F. şi sora ei, N.D.) dar, mai mulţi spoitori au venit la ele şi le-au înjurat şi reproşat că din cauza lor s-a „stricat" nunta. Precizează că a auzit sirena unei salvări şi a mers la scara blocului în care locuia N.A., unde un tânăr plângea că a murit fratele lui şi a auzit că este vorba despre un vecin, I.L.
Martora a arătat că după plecarea salvării s-a îndreptat spre scara blocului în care locuieşte şi atunci au anunţat-o nişte copii că este bătut „P." (N.A.N.).
A mai arătat că s-a dus să-i spună şi soţului ei, inculpatul D.N., despre ce auzise de la copiii respectivi, după care s-a dus să-şi caute fratele, pe care l-a găsit căzut în faţa barului de la „R." şi că deasupra lui erau „C.", B., băieţii lui „M." (I.D. şi M.F.T.), dar şi alte persoane al căror nume nu-l ştie.
A susţinut că numitul „C." l-a lovit la picioare cu muchia unei toporişti, iar ceilalţi aveau bâte şi răngi (fără a putea preciza ce obiect avea fiecare).
A arătat că, deşi se aflau la 10 m distanţă de fratele ei, nu a putut interveni şi nu ştie cum a scăpat acesta de acolo.
Nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, susţinând că doar a ţipat la agresori să-i lase fratele în pace, pentru acest lucru fiind reţinută de poliţişti până în dimineaţa zilei următoare.
A mai arătat că la un moment dat a apărut şi N.A. şi că pe N.A. l-au băgat în scara blocului unde locuieşte, l-au spălat de sânge, iar ea a sunat salvarea, au aşteptat 30 minute după care au revenit cu un telefon şi operatorul i-a comunicat că mai este un caz în „L." după care a fost şi un al treilea apel, la care s-a răspuns că maşina este plecată la alt incident.
A arătat că „P." a rămas cu femeile, dar B.A., L.L.G. şi D.N. l-au însoţit pe „Z." (N.A.), acesta intenţionând să meargă la V. „M." pe care-l cunoştea, să-i ceară explicaţii.
Inculpata a declarat că la un moment dat, N.A.N. a dispărut pentru o jumătate de oră, întorcându-se pe aleea cimitirului.
A susţinut că acesta a căzut când a ajuns la colţul blocului, că nu era însoţit şi că au chemat din nou salvarea şi au plecat cu el la spital, fără să ştie că acolo erau un mort şi spoitorii care l-au agresat pe N.A. în timp ce se afla pe targa, iar pe ea au tras-o de păr şi i-au rupt tricoul, fără ca poliţiştii să intervină.
A arătat că au ajuns la spital la orele 22,00-23,00 şi că, de la începutul conflictului şi până la sosirea la spital, nu a agresat pe nimeni, nu a lovit cu pietre, nu a mers în „L."
A relatat apoi modul în care a fost adusă la poliţie pentru declaraţii, faptul că a fost lăsată să aştepte până dimineaţa, ocazie cu care a fost înjurată de I.I. care a vrut să o şi lovească, lucru care l-a amuzat pe poliţist, care a dus-o pentru confruntări într-o cameră unde se aflau 8-9 spoitori care au înjurat-o.
La întrebările părţilor şi ale procurorului, inculpata a răspuns că, după ce N.A. a fost bătut, au sosit două maşini cu poliţişti care i-au ajutat să-l ducă pe rănit la spital, şi au adunat mai multe obiecte contondente (furci, beţe) din zona „2 M.", nu de la „R."
A arătat că au sunat la poliţie, fiindu-le frică să nu fie bătuţi de spoitori, poliţiştii intervenind şi trăgând un foc de armă ca să-i îndepărteze (ulterior fiind adunate obiectele sus amintite), pe la orele 21,30 - 22,00.
A mai arătat că, la sosirea poliţiei, la locul incidentelor se aflau jandarmi, care l-au văzut pe N.A.N. lovit.
Inculpatul M.F.T. a declarat că în ziua evenimentelor a venit cu căruţa în jurul orelor 19,00, a deshămat calul şi, fiind în curte, a auzit că vin ţiganii peste ei (pe stradă erau multe persoane care vorbeau în acest sens).
A arătat că din grupul respectiv de persoane i-a recunoscut pe inculpaţii N.A.N., L.L. şi B.A., care erau în faţă, iar în spatele lor era un alt grup de persoane.
A mai arătat că a ajuns la poartă, a fost lovit în faţă cu un pietroi şi a căzut, revenindu-şi după 20 minute, când l-a văzut pe unchiul său, I.I., jos, lovit de mai multe persoane care au plecat spre linia ferată, către combinat, martorul deplasându-se în urma lor, la fel ca şi tatăl său şi unchiul.
A precizat că grupul de persoane a trecut linia ferată şi, incidentul nu a mai continuat.
Inculpatul a declarat că nu a participat la conflictul de la „R. şi că, în „L.", nu a lovit pe nimeni, a negat că ar fi existat iniţial un conflict mai vechi între rudele lui şi cele ale lui „Z."
Despre grupul de persoane venit în „L.", a arătat că nu a văzut că ar fi avut arme, în afară de N.A., care era legat la cap cu un batic şi avea la el un cuţit (sabie cu lamă de 50 cm), dar a revenit şi a arătat că acestea aveau obiectele pe care le-a nominalizat la poliţie.
A declarat că-l cunoaşte pe L.P. şi că l-a văzut în grupul din „L."
Inculpatul a declarat că-şi menţine declaraţiile anterioare, explică diferenţele prin perioada de timp scursă de la evenimente şi că alte detalii nu-şi mai aminteşte.
Inculpatul I.I. a declarat că, în ziua producerii evenimentelor, în timp ce se afla împreună cu alţi bărbaţi la barul lui B., în „L.", auzind de la copiii de pe stradă că la nuntă a fost un scandal cu cei ai lui „Z.", că aceştia bat pe spoitorii aflaţi pe stradă s-au îngrijorat pentru că aveau copiii în oraş, la nunta respectivă.
Inculpatul a arătat că au plecat (un grup de 15 inşi) şi, la primul bloc de peste linia ferată, au văzut venind din direcţia opusă alţi spoitori, care spuneau că ceilalţi vin spre ei cu săbii şi pistoale, aşa încât s-au întors la colţul unde se află barul amintit anterior şi unde au rămas aproape o oră.
Inculpatul a declarat că l-a sunat fiul său, l.D., care i-a spus că au intrat cei din grupul „Z." în cartier şi că vin peste ei să-i omoare, în special pe cei din neamul „M."
A mai arătat că a pornit spre casă (aflată la 200 m de bar) dar, ajungând la casa fratelui său, a văzut grupul celălalt, recunoscându-i pe N.A. şi pe N.A. (pe aceştia cunoscându-i anterior), ultimul având în mână un pistol, iar primul sabie sau cuţit.
Inculpatul a declarat că, în dreptul locuinţei sale se aflau două grămezi de pietre şi grupul „Z.", dar şi faptul că ei au început să arunce cu pietre unii în alţii, iar N.A. a tras cu pistolul, oamenii începând să fugă. Arată că, de el s-au apropiat N.A. şi N.A. şi alţi doi bărbaţi pe care nu-i cunoaşte şi că el a fost lovit în coaste cu o piatră, dar nu ştie cine a aruncat-o, că nu a văzut cine a lovit cu bâta, dar a ridicat mâna să se apere, că a strigat la copii şi la frate şi aşa a fost salvat.
A mai arătat că un grup de persoane a plecat în urmărirea celor din grupul „Z.", dar că el nu i-a însoţit, datorită loviturilor primite şi că a auzit că alt locuitor din cartier, l-a şi văzut ţinându-se de stomac.
A mai arătat că, la întoarcerea grupului care plecase spre calea ferată, cineva a strigat pe băiatul victimei C.P., spunându-i că tatăl său a fost omorât.
A susţinut că nu a fost la nunta de la „R." şi că nu a agresat pe nimeni.
Despre agresarea lui T.I. a declarat că, în apropierea acestuia i-a văzut pe N.A., N.A., fiind de cealaltă parte a străzii şi că nu a văzut momentul şi persoana care l-a lovit.
A precizat că grupurile care s-au înfruntat nu erau egale şi că şi unii şi ceilalţi avansau, apoi se retrăgeau, fără a se întrepătrunde, dar că, înainte de a fi lovit cu piatra, a văzut că N.A. era lovit de spoitori.
Şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, cu precizarea că nu i-a văzut lângă blocuri pe Dumitrache, pe N.A. şi pe N.A..
Nu a putut afirma cu certitudine că l-a văzut pe D. în „L.", dar arată că a văzut o persoană „mai înaltă şi grăsuţă" şi s-a gândit că ar putea fi acesta.
Inculpatul B.D.C. şi-a menţinut declaraţiile date în cauză, arătând că iniţial a fost audiat ca martor.
A arătat că, în ziua producerii evenimentelor a venit la nunta de la „R.", împreună cu soţia şi copiii, nu ca invitaţi, ci ca să o ia pe fiica cea mare, care venise să asculte muzică.
A precizat că, la un moment dat, a avut loc o altercaţie, care nu l-a interesat, însă a auzit pe unul dintre spoitori vorbind cu lăutarii, muzica s-a oprit şi lăutarii şi-au încărcat instrumentele în dubita cu care veniseră, iar inculpatul i-a ajutat.
A mai arătat că, după ce soţia şi copiii au plecat spre casă, a apărut N.A., care l-a întrebat ce se întâmplă, dar el nu i-a putut da prea multe detalii. Susţine că, în acest timp, a trecut pe acolo N.A., spre magazin.
Inculpatul a arătat că, dinspre linia ferată, au venit mai multe persoane înarmate şi l-au luat la bătaie pe N.A., că fratele lui a mers să-l scape şi a fost şi el luat la bătaie (lucruri văzute de la o distanţă de 30 m).
A precizat că pe fraţii N. i-au atacat un grup format din 7-10 persoane care, după ce l-au doborât şi pe N.A. au plecat, la fel făcând şi inculpatul B.D.C., care susţine că a mers acasă, unde au venit nişte prieteni care au stat până la ora 2,00 dimineaţa.
A susţinut că, înainte de a pleca, „Z." i-a spus că va merge la V. „M." şi ulterior a aflat că l-au însoţit L.L., B.A. şi încă o persoană.
A mai arătat că, în timp ce vorbea cu „Z.", N.A. era întins lângă o maşină, la fel şi „C.", că la locul incidentului se mai aflau şi surorile lui „Z.", care au anunţat salvarea (dar nu a auzit care dintre ele şi când s-a întâmplat acest lucru).
A susţinut că declaraţiile iniţiale au fost date sub influenţa anchetatorilor, dar şi că, după evenimente, „din gura lumii", a aflat că vor veni la bloc să-l incendieze, iar ei vor ajunge în închisoare.
La întrebări, a răspuns că „minerii" aveau bâte şi s-au retras când cineva a anunţat poliţia.
A precizat că a ajuns la „R." la 18,30 - 19,00, iar nunta s-a „spart" într-o oră -două şi că a ajuns acasă când se întunecase.
Inculpatul I.C., a precizat că este cel mai mare dintre fraţii în viaţă, el fiind „M.", nu V., care este mai mic decât el, acesta nefiind şeful, ci doar cu funcţie în partid.
A mai precizat că în ziua incidentelor, „Z." s-au bătut la „O.", cei din familia M. (incident ştiut şi de organele de poliţie), după care au venit în zona „2 M." şi au „stricat" nunta de spoitori care se desfăşura la „R.".
A arătat că au aflat despre incidentul de la nuntă de la copiii care au fost bătuţi şi au venit în „L." ţipând (inculpatul aflându-se cu alţi bărbaţi la „Barul lui B.", (J.N., C.P., T.C., T.C. şi G.P.), că spoitorii s-au dus să se răzbune, dar nu s-au bătut cu nimeni pentru că n-au întâlnit nicio persoană şi s-au întors.
A relatat inculpatul că la orele 21,30 - 22,00 au venit peste ei în cartier persoanele respective având asupra lor săbii, cuţite şi un pistol şi că a auzit focuri de armă.
A precizat că, la acea dată nu funcţiona iluminatul public în zonă şi nu a văzut feţele persoanelor, dar a auzit că sunt „cei ai lui Z.", că aceştia au bătut persoanele pe care le-au prins pe stradă, pe alţii i-au omorât (T. şi C.P.), că nu a stat nimeni dintre locuitorii cartierului (în care agresorii au pătruns prin partea cu fabrica de mobilă), în calea lor.
Contrar celor declarate la urmărirea penală, a declarat că nu a fost în zona „R." în ziua respectivă, că nu a fost lovit, din grupul „Z.", nu-l cunoştea decât pe D.N. şi că nu a făcut parte din grupul care a trecut linia ferată în seara respectivă.
A precizat că fratele său, I.I., a fost lovit chiar în faţa casei sale (i-au fost rupte coastele).
A mai arătat că fratele său, I.I. şi T., s-au aflat în fruntea grupului de spoitori, ei fiind loviţi primii şi că au auzit că pe N.E. l-a lovit o femeie.
Inculpatul D.N., menţinând declaraţiile date în cauză, arată că în dimineaţa zilei de 11,06.2006 a mers în „O." unde s-a certat cu fraţii M., după care s-a întors în cartierul „2 M." şi împreună cu un prieten, D.P., au băut bere, plecând acasă la orele 12,30.
A arătat că a dormit după-amiază şi că, pe la ora şapte fără ceva, l-a trezit fiica sa, spunându-i că unchii ei sunt bătuţi de spoitori (N.A. şi N.A.).
A arătat că s-a întâlnit cu soţia sa în faţa blocului, aceasta spunându-i că l-au omorât pe „Pisoi", după care au mers la scara blocului unde locuieşte acesta şi l-au văzut pe N.A., care le-a spus că un poliţist l-a anunţat că în oraş este o bătaie în zona unde locuieşte.
A declarat inculpatul că N.A. avea urme de lovituri pe faţă, iar N.A. era sprijinit de gard şi rănit la cap.
A mai arătat că acolo se aflau soţia sa, soţia lui N.A., cumnatele M. şi M., inculpaţii B. şi L., că nu erau spoitori însă erau poliţişti şi jandarmi.
A susţinut că inculpatul N.A. le-a propus să meargă la locuinţa lui V. „M." (acesta fiind frate mai mare şi cu funcţie în Partidul Romilor, pentru că văzuse cine l-a bătut - „minerii").
A arătat că au plecat el şi inculpaţii N.A., B.A.I. şi L.L. spre locuinţa lui V.M. (acesta locuind într-un apartament la parter), că au strigat la acesta, dar nu le-a răspuns şi că au plecat fără să agreseze pe nimeni, îndreptându-se spre terenul de fotbal (loc viran) din combinat (pe drum întâlnindu-se cu mama lui L.P., care i-a întrebat de fiul ei).
A arătat că, ajunşi pe teren, cu rândul, se uitau prin gard să vadă dacă vin spoitorii, că au rămas acolo o oră-două, că a venit la ei unchiul soţiei lui N.A. şi le-a adus ţigări, că la plecare, inculpatul a plecat spre locuinţa lui, iar ceilalţi trei spre locuinţa lui „Z.", dar constatând că uşa este puţin forţată, s-a dus şi el spre casa lui „Z.", la spusele soţiei acestuia, venind ulterior, după ceilalţi în apartamentul lui N.A. (aceiaşi femeie spunându-i că soţia lui este plecată cu N.A., la spital).
A precizat că, din locuinţa lui N.A., de pe balcon, se uitau să vadă ce se întâmplă cu celălalt grup şi că în noaptea respectivă, discutând cu B.A. şi cu L.L.G. a aflat cum a început conflictul.
A mai arătat că soţia lui a venit în dimineaţa următoare de la poliţie şi i-a spus că sunt căutaţi pentru infracţiunea de omor, dar că el nu a fost implicat în niciun conflict cu spoitori, că nici nu a văzut spoitori în ziua respectivă, că nu a lovit şi nu a fost lovit de nimeni.
A mai arătat că, anterior acelei zile, nu a avut probleme cu cei din neamul „M.", că nu a anunţat poliţia despre agresarea „Z." pentru că erau deja poliţişti la faţa locului.
A precizat că Lefter avea urme de lovituri, că nu au avut bâte la plecarea spre V.M., doar B. avea un cauciuc, că nu ei au făcut gălăgie în faţa blocului, ci copiii care-i urmau.
A susţinut că pe N.A. l-au lăsat cu soţia şi surorile acestuia, aşteptând „salvarea".
La termenul din data de 14 februarie 2011, inculpatul D.Ş.I. a solicitat să dea declaraţie, precizând că nu-şi mai menţine declaraţiile date la urmărire penală şi că nu el l-a omorât pe T.P.
A arătat că era cu o prietenă (N.G.) la nunta de la „R." când, fără motiv, câţiva din neamul „M." l-au agresat, deşi nu avusese anterior niciun conflict cu aceştia.
A precizat că nu a stat împreună cu N.V.I., că l-au lovit „Ţ." şi F., după care a reuşit să fugă fără să vadă dacă erau şi cunoscuţi de-ai lui în zonă.
A arătat că, după ce a fost agresat, au apărut unchiul său, inculpatul B.A.I. şi apoi L.L., mai precis, că s-a retras la 300 m de „R." şi de acolo i-a văzut pe cei doi venind şi cum nişte spoitori au încercat să-i agreseze, însă persoanele arătate au fugit.
A precizat că a rămas la locul arătat până s-a întunecat, apoi s-a întors la „R.", de unde lumea se împrăştiase şi că, la scară la N.A., l-a văzut pe acesta cu surorile lui care-l bandajau la cap pentru că era plin de sânge.
A mai arătat că acolo erau şi S.I., dar şi alţi vecini din zonă că inculpatul N.A. i-a cerut lui, inculpatului N.V.I. şi martorului S., să-l însoţească în L., spunându-le că merg după N.A., că au plecat toţi patru către „L." şi că pe drum s-au întâlnit cu C.G.V., căruia i-au spus unde merg după care şi-au continuat drumul, trecând linia ferată. Ajunşi în „L." au văzut mai multe persoane care aruncau cu pietre în ei, lucru pe care l-au făcut şi cei patru.
A mai arătat că el avea un băţ rupt dintr-un pom, N.A.N. un cuţit, S.I. o bucată de cornier, dar că nu au ajuns atât de aproape de spoitori încât să folosească aceste obiecte pentru că au văzut că aceştia sunt prea mulţi şi atunci au fugit către linia ferată.
A precizat că, la întoarcere, el a fost împreună cu N.V.I. şi cu S.I., N.A. rămânând în urmă, că s-au întâlnit cu un cetăţean pe calea ferată şi crezând că acesta este implicat în scandal l-au luat la bătaie toţi trei, aplicându-i lovituri cu obiectele pe care le aveau, în zona feţei şi în spate.
A mai arătat că a apărut şi N.A.N., urmărit de spoitori, dar că aceştia s-au retras, bărbatul bătut urmărindu-i şi înjurând, iar în spatele acestuia a venit N.A.N. care l-a lovit cu un cuţit în zona pieptului.
A declarat că, după ce bărbatul a căzut, au fugit în direcţii diferite, la scara blocului întâlnindu-se cu Savin Ionuţ, care i-a cerut să-i permită să doarmă la el, în noaptea respectivă rămânând în locuinţa acestuia.
A precizat că a dat declaraţii la urmărire penală că ar fi vinovat de omor, alături de N.V.I., pentru că aşa le-a spus N.A.N., care i-a promis bani, apoi un apartament (al lui) dar care La şi ameninţat, terorizându-l prin ţipete în faţa blocului şi prin promisiunea că-l va muta în cavou la cimitir.
A motivat faptul că l-au însoţit pe N.A.N. pentru că s-au temut de el, că era foarte nervos şi că după incidente, inculpatul N.A. s-a comportat violent, că l-a bătut în ziua în care l-a chemat la el acasă şi l-a pus să spele un cuţit şi să-l şteargă, ca să-i rămână amprentele pe obiectul respectiv (de faţă fiind soţia inculpatului, fraţi şi surori ale acestuia).
A precizat că a fost bătut când i-a spus inculpatului N.A. că nu poate lua fapta asupra lui şi că are certificat medico-legal şi martorul C.G.V.
A arătat că nu a vorbit cu inculpatul B.A.I. despre cele întâmplate pe calea ferată până anul acesta şi crede că martorul S.l. nu se prezintă la instanţă urmare indicaţiilor inculpatului N.A., care le-a spus ce să declare la parchet.
A arătat că nu cunoaşte pe nimeni din grupul de spoitori că, atunci când fugeau, a auzit o bubuitură, dar nu ştie dacă era foc de armă sau nu.
A precizat că se teme să iasă din casă, de neamul Niţă.
în conformitate cu dispoziţiile art. 65 C. proc. pen. s-a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din acte (54 persoane), administrarea probei făcându-se cu extremă dificultate, chiar dacă s-au luat toate măsurile permise de procedura penală, organele de poliţie comunicând la numeroase termene câ martorii nu pot fi găsiţi, fiind plecaţi din ţară.
S-au admis probele solicitate de părţi în şedinţa din 30 octombrie 2007, respectiv probele cu acte şi martori, respingându-se solicitarea de a se efectua o expertiză judiciară criminalistică (traseologică).
În faza de judecată s-a depus de către apărătorii inculpaţilor N.A.N., D.N., N.A. un raport de expertiză criminalistică - traseologică.
S-au solicitat relaţiile indicate de apărătorii inculpaţilor de la IPJ Călăraşi, instituţie care a răspuns cu adresa din 09 februarie 2010 şi de la Poliţia Mun. Călăraşi, instituţie care a răspuns cu adresa din 15 martie 2010.
În cauză s-a admis şi s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale psihiatrice care să determine dacă inculpatul N.A.N. a avut discernământ la data săvârşirii faptelor. Serviciul Medico - Legal Călăraşi a întocmit raportul de expertiză medico legală psihiatrică din 28 ianuarie 2011 din care rezultă că inculpatul a avut discernământul faptelor sale diminuat şi capacitatea de apreciere critică a conţinutului faptelor sale scăzută.
În raport de faptul că la 18 aprilie 2011 inculpatul a fost implicat într-o altercaţie, suferind leziuni noi, s-a dispus efectuarea unui supliment la expertiza psihiatrică, nefinalizată până la data judecării cauzei în fond, motiv pentru care, datorită duratei mari de soluţionare a dosarului, s-a apreciat, prin încheierea din 10 mai 2011, că se impune disjungerea cauzei privind pe inculpatul N.A.N. trimis în judecată prin rechizitoriul din 28 septembrie 2007, emis în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 321 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c C. pen., de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată şi, pe cale de consecinţă, acţiunile civile alăturate celei penale, împotriva acestui inculpat de părţile civile N.F.E., T.I., T.S., C.N., C.L., C.F., C.V., C.D. şi S.J.U. Călăraşi.
Martora Niţă Florica Cleopatra - soţia inculpatului N.A. - şi-a menţinut declaraţiile date anterior în cauză, precizând că nu a văzut niciunul dintre incidentele din ziua respectivă.
A relatat că a văzut participanţii la o nuntă, dar nimic special, că soţul ei a venit de la serviciu la orele 20,30, i-a spus că i-a invitat la o nuntă naşul lor „Bididiu" şi s-au hotărât să meargă.
A mai arătat că soţul ei, inculpatul N.A.N., a ieşit să-şi cumpere un aparat de ras şi şosete, ea rămânând acasă cu copilul şi că pe la orele 21,00 a auzit ţipete pe scară, fiind chemată pentru că spoitorii l-au omorât cu bătaia pe soţul ei.
Martora a declarat că a coborât şi l-a văzut pe soţul ei pe trepte, la parter, acesta fiind inconştient, având sânge în zona capului şi pielea desprinsă, fiind tăiat în mai multe locuri şi lovit în zona spatelui.
A arătat că lângă el erau cumnatele (inculpatele S.V.M., N.D.) şi nepotul N.V. şi că ea s-a dezbrăcat de capot să-l lege la cap.
Martora a arătat că au trimis-o cumnatele în casă, la copil, ele urmând să sune la salvare şi să meargă la spital cu N.A., că a mers în locuinţă şi la miezul nopţii au venit cumnatul ei, N.A., D.N., L.L. şi B., primul dintre
ei spunându-i să meargă cu copilul la soţia lui acasă, lucru pe care martora l-a făcut şi a rămas acolo toată noaptea, că în ziua următoare a plecat la spital să-şi vadă soţul, nereuşind însă să afle ce s-a întâmplat cu acesta.
A relatat că în faţa procurorului, a recunoscut, pe fotografie, capotul cu care l-a legat pe soţul ei la cap şi că nu ştie cine l-a agresat pe acesta, rudele spunându-i că l-au bătut 20-30 spoitori.
Martorul P.V. - şi-a menţinut declaraţiile anterioare, arătând că este vecin cu N.A., că a lucrat cu acesta, că îşi aminteşte evenimentele (plasându-se în luna august), că era o nuntă în zonă, cu lume multă şi că începuse un scandal între persoane pe care nu le cunoştea.
A arătat că, a coborât şi N.A. care a traversat la magazinul de vis-a-vis de blocul lor şi că, înainte de a ajunge acolo, au apărut nişte persoane, care aveau bâte şi fiare şi, fără să-i spună ceva, l-au lovit pe acesta în zona capului, N.A., căzând.
A susţinut că, între timp au mers la poliţie, iar persoanele respective au plecat şi că pe N.A.N. l-au luat nişte persoane tinere împreună cu N.A., martorul declarând că a văzut când a venit salvarea şi l-a luat pe N.A. (nu ştie cât timp a trecut).
A mai arătat că spoitorii l-au lovit şi pe N.A. şi că la sosirea poliţiei, pe şosea au rămas bâte de lemn şi bucăţi de fier.
Martora Marinescu Măria - mama inculpatului L.P. - a declarat că locuieşte în zonă şi că în ziua evenimentelor, pe înserat, a auzit gălăgie, ţipete de copii, iar de la geamul bucătăriei a văzut un grup de persoane dintre care i-a recunoscut pe N.A., D.N., L.L. şi B.A., mulţi copii alergând pe lângă ei şi că s-a gândit că este şi fiul ei acolo.
A arătat că atunci când a coborât nu mai era nimeni la blocul „P.", copiii alergau prin spatele altui bloc unde este şi un teren de fotbal, i-a urmărit şi i-a văzut şi pe adulţi îndreptându-se spre terenul de fotbal şi a strigat după ei, întrebându-i de fiul ei, N.A. răspunzându-i că nu este şi să meargă acasă.
Martora a declarat că s-a întors spre casă, a văzut spoitori cu obiecte în mâini,a luat-o pe lângă bloc, că i-a avertizat pe cei de pe teren, după care s-a întors, a trecut pe lângă spoitori şi a mers acasă, plasând evenimentele între orele 21,30-22,00.
A arătat că fiul ei locuieşte cu ea şi că în seara respectivă, la orele 22,30 - 23,00 a sunat-o să-i spună că rămâne la un „majorat" şi a venit în dimineaţa următoare.
La întrebări, a precizat că, în faţa blocului vecin, a văzut că cei patru erau agitaţi şi că „Z." era cel care bătea în geam şi spunea „Primare, ieşi afară".
Despre grupul de spoitori întâlnit pe drum a arătat că aceştia erau agitaţi, aveau sape, bâte, răngi, pe unul dintre aceştia ştiindu-1 că este vecinul său.
Martora F.F., a arătat că-şi menţine declaraţiile date în cauză, că locuieşte pe str. X în zona „R." şi că a fost să asiste la o nuntă care se desfăşura în zonă, fără a preciza data,
A precizat că din apartament a auzit gălăgie, a văzut multă lume fugind şi a coborât şi ea, văzând multe persoane.
A arătat că vecinii i-au spus că este o bătaie cu spoitori, a ieşit pe şosea, în spatele ei fiind N.A., cu care susţine că a vorbit şi i-a spus că vine de la mama lui şi că se duce să-şi cumpere ceva de la magazin.
Martora a arătat că a văzut mulţi spoitori care au vorbit între ei şi s-au îndreptat spre N.A. (aceştia având bâte,furci şi săbii), unul dintre ei ridicând sabia.
A mai arătat că mai mulţi l-au lovit pe N.A. dar s-au lovit şi între ei, că N.A. a întrerupt agresiunea, strigându-le să nu-l mai lovească şi atunci cei care-l băteau pe N.A. l-au lăsat şi l-au bătut pe N.A. cu bâtele până l-au doborât şi pe el.
A arătat că spoitorii s-au împrăştiat, că nimeni nu a venit în ajutorul fraţilor N. şi că nu-şi dă seama de ce au fugit agresorii.
Recitindu-i-se declaraţia anterioară, a revenit şi a arătat că N.A. s-a ridicat singur şi s-a îndreptat spre blocul său, unde au coborât sora şi soţia lui.
A mai arătat că până să fie bătuţi, cei ai lui „Z." a mai fost bătut un vecin, Ion Lică, acesta neavând nicio legătură cu scandalul de la „R.", fiind în trecere prin zonă.
A arătat că nu se înserase când au fost bătuţi cei doi.
Martorul Grigore Marian a declarat că ştie de scandalul din „L.", dar că nu a participat la el.
A susţinut că a asistat la nunta de spoitori, dar că a plecat înainte de incidente împreună cu un prieten ţlonuţ) la care a şi dormit în noaptea respectivă.
A precizat că a fost să vadă nunta ziua în jurul orelor 14,00, că a stat o oră şi a plecat, revenind în zonă după scandal, seara deci nu a apucat să vadă nimic din cele întâmplate.
A arătat că-i cunoaşte din vedere pe inculpaţii prezenţi la proces, dar nu le ştie numele şi că nu i-a văzut în ziua respectivă nici în timpul după-amiezii şi nici seara.
Nu şi-a menţinut declaraţiile anterioare pe motiv că nu i s-au citit şi că le-a semnat, fiind neştiutor de carte.
A arătat că, la revenirea în zona „R." a auzit de la o persoană, lonuţ, că ţiganii vor merge în „L." să se bată în continuarea scandalului produs la nuntă şi că l-a sunat pe tatăl său, care era acasă (în cartierul „Livada") spunându-i să se ferească.
A afirmat că nu a declarat că din garsoniera prietenului său ar fi recunoscut persoanele nominalizate în declaraţiile date la poliţie.
A arătat că nu a venit acasă în noaptea respectivă, la îndemnul tatălui său, că a avut cu acesta o singură convorbire telefonică, când scandalul încă nu începuse în „L.".
A mai arătat că ştie că tatăl său, împreună cu mama şi copiii au plecat în cartierul „Mircea Vodă", la bunici.
A precizat că nu ştie să fi existat vreun conflict între cele două grupuri, anterior incidentului.
Martorul Tudorache Vasile Lucian şi-a menţinut declaraţia dată la urmărirea penală (fila 318 dosar urmărire penală) şi arată că a relatat ce a auzit în seara respectivă.
Martora Borlan Măria (soţia inculpatului D.B.C.) şi-a menţinut declaraţiile date în cauză şi a arătat că, în ziua incidentelor din „L.", împreună cu soţul a fost în vizită la cumnatul său, întorcându-se pe înserat.
A mai arătat că au mers în zona „R.", după fata cea mare care privea la o nuntă şi că la cinci minute după ce au ajuns, au văzut o salvare, cei din jur spunându-i că un spoitor l-a lovit pe I.L. cu ceva in cap.
A precizat că începuse zarva între spoitori, că şi-a luat copiii de mână, iar pe soţul ei l-au rugat sa-i ajute să încarce instrumentele.
A arătat martora că s-a întors la „R." unde nu a văzut să se bată cineva, apoi l-a văzut pe N.A. ieşind din scară şi pe mama acestuia care la întrebat unde merge, N.A. răspunzând că la magazin (aflat la 1 m de unde era zona).
A mai arătat că, după ce N.A. a ajuns în faţa blocului, au venit nişte spoitori înarmaţi, dinspre linia de cale ferată, că veneau nuntaşi şi l-au lovit pe N.A., fără ca nimeni să intervină.
Martora a declarat că l-a văzut venind de la serviciu pe N.A. şi i-a spus că fratele lui este bătut şi că, la un moment dat l-a văzut şi pe acesta la pământ, lovit de aceleaşi persoane.
A arătat că l-a văzut pe N.A. că se ridică şi atunci martora şi-a luat copiii şi a plecat acasă.
Martorul Tudorache Petre a declarat că-şi aminteşte scandalul de la ei din cartier şi că era noapte când a auzit strigând că a venit „Z.".
A declarat că nu a recunoscut pe niciunul dintre inculpaţi, nici măcar după vorbă şi că, în declaraţiile anterioare, a scris ce a auzit de la alţii.
A arătat că a auzit focuri de armă, că nu a fost în locul respectiv, nu a fost agresat şi nu a agresat pe nimeni, anterior în ziua aceea.
A precizat că poliţia era deja în cartier când a ieşit din casă, că funcţiona iluminatul public în 2006 ca şi acum, că locuieşte pe altă stradă decât cea unde a avut loc scandalul şi că nu a fost prins niciun moment în conflict.
A susţinut că în declaraţiile anterioare a relatat ce a auzit de la persoanele cu care a stat la poliţie în seara respectivă (20-25 de persoane), inclusiv numele de „Z." şi de B..
Martorul D.R. a declarat că locuieşte în „L." şi în seara incidentelor era în curte cu fraţii din Bucureşti, când a auzit ţipete.
A susţinut că a ieşit din curte târziu, când victima fusese deja tăiată (precizând că erau vecini).
A arătat că a ajuns când era lume strânsă şi vorbeau despre omor (fără să fie şi străini de cartier) şi că oamenii nu aveau asupra lor obiecte contondente.
A mai arătat că de la cei strânşi a aflat că „Zăbălarii" ar fi intrat în cartier, dar că nu-i cunoaşte, că îi ştie doar după figură pe cei arestaţi.
Prezentându-i-se o declaraţie, dată la parchet, nu a recunoscut semnătura de pe declaraţia dată la parchet, numai pe cea dată la politie, dar arată că nu a fost la nuntă la „R."
Martorul I.G. (fratele inculpaţilor I.I. şi I.C. şi vărul victimei C.P.) a arătat că ştie ce s-a întâmplat seara în cartierul „L.", că-i cunoaşte pe câţiva inculpaţi însă, în seara respectivă, nu i-a văzut la faţă pe fraţii „Z.".
A arătat că erau de faţă mai multe persoane la magazinul din cartier şi cineva le-a spus că a fost sunat că vor veni peste ei ai lui „Z." şi s-au strâns mai multe persoane, având beţe, scânduri.
A mai arătat că au mers toţi spre casele lor, la capătul străzii.
Martorul a declarat că nu a văzut faţa vreunei persoane, însă apreciază că erau mulţi, dar că nu s-a aflat mai aproape de 25 m de respectivul grup.
A precizat că cei veniţi s-au oprit lângă casa lui şi au lovit şi unii şi alţii cu pietre (aduse de martor de la demolări).
A mai arătat că s-au dus către ei, dar nu a lovit pe nimeni şi nu poate spune dacă ceilalţi au lovit.
A arătat că ceea ce i s-a spus despre N.A. a declarat şi el, dar că nu a văzut ca acesta să lovească, după cum nu i-a recunoscut nici pe „B." sau „Z.", dar a auzit că aceştia au fost pe acolo.
A mai arătat că Tudose Ionel a fost cu el în timpul incidentului, l-a văzut că era tăiat şi l-a luat salvarea şi că o persoană a „intrat" cu sabia în grupul lor, dar acesta nu era „P.".
A recunoscut că a văzut un om căzând, era cu fiul victimei, între cel căzut şi ei, aflându-se mai multe persoane, care au urmărit celălalt grup până dincolo de calea ferată.
A precizat că la persoanele venite în „L." a văzut sabie şi bâte şi a auzit un foc de pistol (care i-a făcut pe ai lui să se retragă 40-50 m, pe următoarea stradă).
A arătat că I.C. este cunoscut drept „Minerul", la fel ca el şi ceilalţi fraţi şi că toţi au fost seara în „L." şi „Ţ." şi „Florin".
Martorul Mustafa Gheorghe a declarat că nu a dat declaraţii în cauză, având vârsta de 80 de ani.
Martora Viscu Aneta (mama părţii vătămate N.F.E.) a arătat că a mers în ziua incidentelor la nuntă pentru a vedea dacă o găseşte acolo pe nora sa, tinerii fiind despărŢ..
Martora a arătat că era cu soţul şi fiul său, seara, ora 19-20 şi că nu au ajuns la nuntă când au venit spre ei oameni cu cauciucuri şi cuţite, dintre care a recunoscut pe inculpata D.V., pe „Pisoi" şi pe un băiat al cărui nume l-a uitat. A arătat că aceştia au sărit pe soţul său care a căzut, apoi pe băiat, pe care l-a lovit întâi N.A., cu picioarele în zona şoldului, sărind pe el, după care cei trei au început să-1 lovească, la strigătele martorei dându-se la o parte, Minodora şi fiul ei, continuând să-l lovească.
Martora a arătat că s-a aşezat peste fiul său, dar ei au tras-o de păr, dând-o la o parte, lăsându-l pe Nicolae Elvis când au văzut că nu mai mişcă.
A arătat că a ieşit în faţa taxiurilor însă, nimeni nu oprea să-l ia pe fiul ei, că ulterior a venit un bărbat poreclit „Tândală" care l-a ridicat şi l-a dus la spital, unde a constatat martora că era grav rănit şi a fost trimis cu salvarea la Bucureşti.
A precizat că nici ea, nici fiul ei nu-i cunoşteau pe agresori, pentru că ei locuiesc în oraş.
Martora a arătat că agresiunea s-a desfăşurat la „R.", în intersecţia cu aleea cimitirului, că a văzut la cei trei, bâte şi cuţit şi că la sosirea poliţiştilor, inculpatul D. a spus că ea l-a lovit pe fiul său.
A precizat că declaraţiile le-a dat la poliţie, ca şi soţul şi nora şi că menţine declaraţiile cu privire la faptul că cei trei au lovit autoturismul lui I.G. şi vorbeau urât la adresa lor şi a martorei.
Martorul T.C. şi-a recunoscut semnătura de pe declaraţia de la urmărire penală, dar pretinde că nu ştie ce a semnat, că o persoană - liderul romilor din cartierul F.N.C.- a venit cu declaraţia şi a semnat-o, crezând că e vorba de aprobare pentru apă şi canalizare (martorul declarând că nu ştie carte).
A arătat că în seara incidentelor a intrat în casă de la ora 19,00.
Martorul C.N., a arătat că în seara incidentelor se afla la bar, în cartier, când a auzit ţipete de femei şi copii care spuneau că vin oamenii care au provocat scandal la nuntă.
Reluând declaraţia a arătat că a mers cu victima la nuntă ca să se uite după copiii lui, dar nu i-a găsit şi s-a întors la barul din cartier unde au auzit că vin ai lui „Z." şi ai lui „B.", care făcuseră scandal la nuntă cu spoitorii.
Martorul a declarat că „au dat buzna" în cartier, erau 20-30 de persoane, dar nu a putut preciza dacă erau şi inculpaţii, însă atunci când i-a ajuns la calea ferată, i-a auzit pe „Z." şi pe „B." strigând „trageţi-l încoace" fără să ştie că e vorba de victimă şi că „Z." l-a lovit pe acesta, şi nu „B.", cum a declarat la poliţie (declară că acesta era legat la cap şi că îl cunoaşte şi pe fratele lui „Z.", „P.").
A recunoscut că a făcut parte din grupul care i-a dat afară din cartier, că erau mai mulţi decât ceilalţi, că toţi au aruncat cu pietre când s-au întâlnit în dreptul casei lui I.C..
A precizat că i-au dus spre calea ferată, până la lovirea victimei C.P., trecând aproximativ 5 minute, că şi „Pisoi" era printre atacatori şi el fiind legat la cap.
A arătat că a văzut de la 3 metri cum a fost lovită victima, că „Z." şi victima erau pe calea ferată şi că nu era lumină, decât de la blocuri.
A declarat că victima a fost lovită „drept" cu sabia, că acolo se afla şi „B." (cu sabia) şi că în faţa martorului se aflau Damian şi Florin, fiii victimei.
A arătat că l-a văzut în seara respectivă şi pe inculpatul B.-dar nu l-a văzut lovind victima-, nu şi pe L.L..
A revenit şi a arătat că pe „Pisoi" l-a văzut la casa lui I.C. şi nu ştie dacă avea sabie.
A pretins că el a strigat la „Z." să nu-l taie pe C.P., dar era prea târziu.
La întrebări, a răspuns că grupul lor s-a despărţit, unii mergând spre calea ferată (printre ei fiind şi victima C.P.) alţii pe stradă, cu ei mergând şi martorul.
A recunoscut semnăturile de pe declaraţii, dar a arătat că nu ştie carte şi că nu a declarat despre „B.", ci despre „Z.".
A arătat că nu a avut nimic în mâini, dar ceilalţi din grupul lui aveau scânduri, furci, topoare.
A mai arătat că victima avea cămaşă când s-au despărţit, dar când l-au găsit nu o mai avea, presupune că cei trei l-au dezbrăcat şi că după ce i-au tras sabia, au fugit spre blocuri (precizează că a văzut când „Z." i-a tras sabia din pieptul lui C.P.).
Martora M.P., nu şi-a recunoscut semnătura de pe declaraţia prezentată şi a arătat că nu a semnat nicio declaraţie pentru că nu ştie carte.
A declarat că a auzit oamenii din cartier spunând că se ascund, şi-a luat copiii şi a plecat în localitatea Modelu, la orele 22,00.
Martora C.M. nu şi-a recunoscut semnăturile prezentate şi a arătat că nu a dat nicio declaraţie despre ce s-a întâmplat cu fratele ei, C.P. A arătat că a stat cu copiii în casă, a auzit că a fost scandal în „L.", despre fratele ei spunându-se că a plecat la nunta de la „R." să-şi ia copiii, iar când s-a întors a fost omorât.
A precizat că nu a fost chemată la poliţie/parchet să dea declaraţie.
Martorul I.I. (tatăl părţii vătămate N.E.) a declarat că în ziua incidentului au mers cu soţia şi fiul la nuntă să o caute pe noră, care se despărţise de băiat.
A arătat că până să ajungă la „R., i-a văzut pe inculpaţi (a indicat pe N.A.N., L.L.G., B.A.I., S.V.M.), martorul apreciind că inculpata S.V.M. este autoarea scandalului.
A relatat că bărbaţii erau cu bustul gol şi strigau că nu se mai face nicio nuntă de spoitori, că l-au oprit pe Iancu G., lovind cu bâtele în maşina acestuia.
A precizat că I.G. s-a urcat în maşină şi a fugit, dar ei nu au avut timp să fugă, martorul arătând că a fost lovit în ceafă cu un ciomag şi a căzut, că după ce s-a trezit a fugit; auzind că băiatul lui a fost bătut şi este la spitalul din Călăraşi.
A precizat că la spital a auzit de la poliţişti că ai lui „Z." s-au dus în L. peste I.C., un comisar întrebând de adresa acestuia.
A arătat că după o jumătate de oră a fost adus la spital C.P., care avea o înţepătură în inimă.
A precizat că a stat la spital 2-3 zile, nu a avut cum să se intereseze cine l-a lovit şi a auzit că aceeaşi persoană a mai lovit pe cineva, că nepotul lui „Z." ar fi fost acela, care s-a luat la ceartă că I.M., iar M. şi-a chemat fraţii (lucru aflat de martor de la soţie).
A declarat martorul că în afară de inculpaţii prezenţi în sală au mai fost şi alţii, că nu-i cunoştea înainte şi crede că n-au avut nimic cu el, ci doar vol. au să gonească toţi spoitorii de la nuntă.
Martorul I.V. a declarat că în ziua incidentelor era în cartierul „L.", la restaurantul-magazin mixt, cu alte persoane, că au auzit strigăte şi au mers la locul respectiv, unde au văzut o persoană căzută (T.), întrucât au auzit strigăte din zona blocurilor, au traversat calea ferată, spre magazinul lui „P."
A arătat că au venit mascaţii,l-au pus pe burtă şi i-au luat la poliţie să dea declaraţii.
A mai arătat că nu i-a văzut pe inculpaţii prezenţi, fiind noapte. Nu ştie cine era în grupul lui şi nu a văzut victima.
Martorul S.G.C. şi-a menţinut declaraţiile date în cauză şi a arătat că în seara incidentelor era de serviciu la J 27, în zona „2 M." şi a văzut o mulţime de persoane venind dinspre cimitir şi îndreptându-se spre linia ferată, dintre ei recunoscând pe „Z."
A arătat că nu erau gălăgioşi, că aveau beţe şi nişte obiecte purtate în jos, despre care crede că ar fi fost săbii şi că l-a auzit pe „Z." că nu „se ia" de mineri, după care s-au dus spre calea ferată, spre „L."
Martorii A.V. şi M.D., au arătat că nu au dat nicio declaraţie în cauză şi că nu au semnat nicio declaraţie pentru că nu ştiu carte şi că nu ştiu nimic despre incidentele din „L."
Martora M.M., fosta soţie a lui N.F.E., şi-a menţinut declaraţiile date în cauză şi a arătat că datorită timpului, nu-şi aminteşte tot conţinutul declaraţiilor, dar că a indicat nume, după ce a recunoscut la poliţie agresorii, după fotografii.
Dintre inculpaţii prezenţi a declarat că l-au lovit pe N.F.E., inculpaţii S.V.M. şi N.A.N. (cu care martora a fost colegă).
Martorul I.G. a arătat că a menţionat în declaraţiile anterioare numele persoanelor care i-au lovit maşina pentru că aşa a auzit de la alţi băieţi.
Nu l-a văzut pe „Z.", pe fratele lui (N.A.) sau pe sora lor (S.V.M.), persoane care i-au lovit maşina, care nu sunt prezente în sală şi nici nu l-au lovit pe N.F.E.
A revenit şi a arătat că nu-l cunoaşte pe N.A.
Martora I.I. (mătuşa defunctului C.P.) şi-a amintit declaraţiile date în cauză, dar a arătat că în seara incidentelor, era în casă cu familia, că au auzit ţipete şi au ieşit pe stradă, dar până au ajuns la magazinul din colţ nu mai erau persoane străine, ci numai „de-ai lor", tot cartierul fiind în picioare.
Nu a putut da nume de participanţi, nu-i cunoaşte pe inculpaţi şi în seara respectivă nu a văzut nimic.
Martorul I.A. a declarat că locuieşte la câteva case distanţă de locul unde s-a întâmplat „necazul" (unde a locuit victima) şi că în seara respectivă, era acasă cu soţia şi copiii, a auzit scandal, a ieşit din casă până la colţul străzii şi a auzit că l-au omorât pe C.P., care era nepotul lui.
A precizat că era multă lume din cartier pe stradă (spoitori), că a dorit să ajungă la spital cu un taxi însă a auzit pe staţie că poliţiştii spuneau ca niciun taxi să nu mai ajungă la spital, aşa că s-a întors acasă.
A arătat că a auzit că a mai fost înjunghiat un băiat, că nu a indicat vreun nume de agresor în declaraţiile date la urmărirea penală, în declaraţie consemnată de poliţist şi semnată de el.
Martorul Z.N. a arătat că nu a dat nicio declaraţie în cauză, dar ştie că a fost un scandal în „L." în 2006, el aflându-se în cartier şi ieşind la poartă, dar că nu a văzut bătaia, ci doar a auzit scandal, dar nu s-a apropiat, fiind în vârstă.
Martorul I.M.M., şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală şi a declarat că, în seara incidentelor, pe la 9,30, a auzit gălăgie şi s-a dus să vadă ce se întâmplă. A arătat că a văzut mulţi oameni pe str. X, în capătul dinspre calea ferată.
A precizat că nu a văzut cine se lovea, că nu a văzut figuri străine şi nu-i cunoaşte pe inculpaţi.
A arătat că numele precizate în declaraţie le-a auzit de la alţi martori, nu cunoaşte persoanele respective şi nici acum nu ştie cine sunt.
A mai arătat că grupul celorlalţi a venit o singură dată în „L.", că nu a văzut la ei bâte sau cuţite, ci a auzit acest lucru şi că nu a auzit foc de pistol.
Martorul l.C. a declarat că nu a asistat la scandalul din „L.", fiind plecat din ţară şi că a revenit în ziua următoare, la orele 2,00-3,00 noaptea, cu autocarul.
A arătat că, în cartier au apărut doi civili care n-au spus cum se numesc şi l-au întrebat ce ştie despre cele întâmplate, martorul spunându-le că nu ştie nimic şi că este beat, bucuros fiind că a ajuns acasă.
Nu a recunoscut semnătura de pe declaraţia de la fila 331 şi a arătat că a dat o declaraţie, însă nu-şi mai aminteşte dacă a pus degetul sau a mâzgălit.
Martorul G.V., a declarat că, în seara evenimentelor a auzit gălăgie şi şi-a urcat familia în pod, auzind pe stradă că vin ţiganii să-i bată.
A precizat că nu-i cunoaşte pe inculpaţii din grupul „Z.".
A arătat că el a mers la magazin, unde se adunaseră spoitorii, că a văzut lume fugind pe stradă şi, până să ajungă la colţul străzii, nu a mai văzut nimic.
Şi-a recunoscut semnătura de pe declaraţia de la fila 327-328 şi a arătat că a vorbit cu persoanele respective, ele au scris şi el a semnat, fără să citească cele consemnate.
A arătat că numele lui „Z." La auzit în cartier, fără să cunoască persoana care se numeşte aşa.
Martorul H.R. (propus de inculpatul L.P.) a arătat că în ziua incidentelor sărbătoreau ziua fratelui său, M.L.A. şi se aflau acasă, în curte, unde făceau un grătar.
A arătat martorul că în jurul orei 6,00 au pus să facă grătarul, iar cumnatul lui, G.V., l-a sunat pe inculpatul L.P., vărul său, să vină să mănânce cu ei, lucru pe care acesta l-a făcut, ajungând la domiciliul martorului la orele 18,30 - 19,00 unde au mâncat şi au băut până la orele 4,00 dimineaţa.
Martorul a declarat că inculpatul nu a plecat nicăieri în intervalul de timp arătat, că nici în seara respectivă nu au auzit nimic despre scandal şi nici în ziua următoare, pentru că a dormit.
Despre inculpat a arătat că nu-l cunoaşte aşa de bine, dar că, de la cumnatul lui ştie că este un băiat de treabă.
Martorul M.L.A. declarat că este cumnat cu vărul inculpatului L.P. şi ştie că este chemat în faţa instanţei pentru că inculpatul L.P. a fost martor în ziua incidentelor, fiindcă era ziua de naştere a acestuia.
A arătat că inculpatul a venit la orele 18,00-19,00 şi a rămas până dimineaţa, la orele 4-5.
A precizat martorul că inculpatul este băiat cuminte şi nu ştie să fi fost implicat în scandaluri.
A arătat că, în noaptea respectivă nu a auzit de scandal, nici în noaptea respectivă, nici în ziua următoare şi că abia a treia zi a aflat de la L.P. despre cele întâmplate.
Martorul B.I.E. (propus de inculpatul B.A.I.) a precizat că nu a asistat la incidentele de la „R." şi din „L.", dar a aflat de ele pentru că, în jurul orelor 22,00 se aflau în zona „T.", în apropierea liniei ferate, spre blocurile unde aranjaseră să ia nişte fier.
A precizat că, la momentul respectiv, în zonă erau construcţii şi a văzut mai multe persoane ascunse după construcţii, printre care i-a recunoscut pe L.L. şi pe B.A., cu aceştia fiind alţi trei bărbaţi pe care nu-i cunoaşte şi nu-i vede nici în sala de judecată.
A arătat că l-a întrebat pe B.A. ce se întâmplă şi el i-a spus că e scandal la „L." şi că se ascunde să nu-l bată spoitorii.
A mai arătat că a stat cu ei 20-30 minute, după care a plecat să-şi aranjeze fierul, dar nu l-a luat, fiindcă era poliţie multă, că s-a întors după 45 minute sau o oră şi că cei de pe teren au plecat spre casele lor.
La întrebarea procurorului a arătat că, în perioada în care a tăiat fier, s-a aflat Ia 50-60 m de inculpaţi şi aceştia nu au părăsit terenul.
A mai arătat că nu ştie când a plecat de pe teren, dar că a ajuns acasă la miezul nopţii (0,15 - 0,20), precizând că locuieşte la 150-200 m de zona „T."
Nu şi-a mai amintit ce zi a săptămânii era sau cum era îmbrăcat inculpatul B.A.
A răspuns că, faţă de locul unde se aflau, a văzut maşinile de poliţie la 150-200 m dincolo de linia ferată, spre „L."
A mai arătat că nu a auzit împuşcături, ci numai gălăgie din acea zonă.
A declarat că inculpatul B.A. i-a propus să fie martor, la o săptămână - două după evenimente, dar i-a fost teamă şi a plecat în Spania.
A mai declarat că inculpaţii nu aveau asupra lor arme şi nici nu a văzut ca aceştia să fie bătuţi sau să aibă haine rupte.
Martorul M.Ş. (propus de inculpatul L.L.) a declarat că este prieten din copilărie cu inculpatul Lefter şi că a aflat în ziua următoare de evenimentele din „L."
A arătat martorul că în seara producerii evenimentelor, prietena lui L. (L.) l-a trimis să-l caute pe acesta, deoarece auzise că se ceartă cu cineva (acestea întâmplându-se între orele 21,00 şi 22,00). Declară că l-a găsit la blocuri, strigând la cineva şi fiind însoţit de inculpaţii B.A., D.N. şi N.A., că i-a spus inculpatului L. de ce a venit şi acesta i-a cerut să-l lase în pace şi că la un moment dat s-au auzit strigăte „vin ţiganii" şi cei trei au fugit, la fel şi martorul, dar în direcţii diferite.
A precizat că L. striga „P.", dar nu ştie despre cine era vorba şi că cei patru nu aveau obiecte contondente în mâini.
La întrebările părţilor, martorul a declarat că a mers la numita L., să-i spună că l-a întâlnit pe L.L., iar aceasta i-a spus să meargă după el la „R." şi că pe strada respectivă a văzut aglomeraţie şi l-a auzit pe inculpat strigând.
A precizat că a fost însoţit de martorul Petre Ionuţ şi s-au deplasat împreună cu maşina.
Martorul P.A.I. a declarat că îl cunoaşte pe inculpatul L.L. deoarece sunt vecini şi îşi aminteşte că era împreună cu M.Ş. când soţia lui L. i-a rugat să se ducă după acesta deoarece vorbise cu el la telefon şi i s-a părut că este gălăgie şi că el se ceartă. Le-a spus că se duce la „R." dar până să ajungă acolo, în faţa unor blocuri de garsoniere au văzut mulţi oameni. Precizează că au mers cu maşina lui M.Ş. şi când au ajuns la mulţime, l-a recunoscut pe L. după voce şi au văzut lângă el pe I. (B.), D.N. şi N.A., grupul fiind separat de ceilalţi, care erau probabil locatari ai blocurilor, printre ei fiind şi copii.
Martorul a declarat că L. striga la „M." şi că nu ştie cine era acea persoană, că persoanele din grupul celor patru nu avea obiecte contondente în mâini (acestea întâmplându-se în jurul orelor 21,00).
A mai arătat că M.Ş. a fost cel care a vorbit cu L., care i-a gonit, comunicându-le că este supărat.
A arătat martorul că a plecat împreună cu martorul M.Ş. cu maşina, dar că, până să plece, a auzit lumea vorbind că vin spoitorii şi că, ajunşi la scara unde locuieşte Lefter i-a spus soţiei acestuia cele întâmplate.
A precizat că numai L. vocifera când l-a întâlnit şi că niciuna dintre persoanele care-1 însoţeau nu erau lovite.
Martorul T.I. (propus de inculpatul D.N.) a arătat că, în anul 2006 a lucrat ca paznic la „C.", postul său fiind la un bloc de vis - a vis de cimitirul din M.V. Nu ştie data exactă, dar îşi aminteşte că a fost un eveniment în apropiere de zona unde lucra, pentru că a auzit gălăgie dinspre fabrica de confecţii.
A arătat că nu s-a dus să vadă ce se întâmplă, dar patru bărbaţi veneau dintre cimitir, recunoscându-l doar pe D.N., că a dat noroc cu aceştia şi că cei patru i-au cerut să-i lase să stea pe piatră (cam la 30 m de bloc), fiind ora 21,30. A mai arătat martorul că i-a lăsat, a plecat să-şi facă serviciul, a mâncat şi când s-a întors după o jumătate de oră, toţi plecaseră. Precizează că toţi cei patru bărbaţi nu aveau în mâini arme sau bâte.
Martora E.M. (propusă de inculpatul D.N.) a arătat că locuieşte într-un bloc vecin cu V. „M." şi în ziua incidentelor, pe la orele 20,30 -21,00 (doar se înserase) a văzut un grup de 3-4 băieţi, unui dintre ei strigând la V.M.
Martora a arătat că nu a răspuns nimeni, iar băieţii s-au întors şi au mers spre combinat.
A precizat că îşi aminteşte ziua incidentului din „L.", deoarece a auzit de la copii ei că a fost scandal la o nuntă.
Martorul G.C. (propus de inculpatul D.C.) a arătat că este naşul inculpatului şi în ziua respectivă acesta a fost la el în vizită, spunându-i ce s-a întâmplat.
A arătat că a ajuns la locuinţa inculpatului în jurul orelor 22,00 - 22,30, că inculpatul era acasă, la fel ca şi soţia şi cele două fiice ale acestuia.
A precizat că i-a povestit despre incidentul de la nuntă, fără a intra în detalii şi că, în cursul zilei, îi ceruse inculpatului să vină la el, atât în jurul orelor 15,00, cât şi pe la 20,30, însă inculpatul nu a vrut şi atunci martorul a mers în vizită la el.
A mai arătat că inculpatul s-a ferit o perioadă să îi spună despre implicarea sa în scandal, că îl cunoaşte ca pe o persoană respectuoasă, liniştită, care are grijă de familie şi că nu ştie ca acesta să fi fost anterior condamnat.
Martorul T.S. (propus de inculpatul N.A.) a arătat că nu ştie nimic despre incidentul din „L.", dar că îşi aminteşte că la data faptelor se afla la barul S. şi când a vrut să plece spre casă, să se pregătească pentru o nuntă, nu a putut porni maşina deoarece, în faţa ei se afla parcat scuterul lui N.A., pe care îl cunoştea (aceastea întâmplându-se după amiaza, înainte de a se întuneca). A precizat că a vorbit cu N.A., care se afla în bar, că acesta şi-a mutat scuterul, că martorul a plecat, iar inculpatul N.A. a rămas, s-a îndepărtat spre intrarea în local.
Martorul D.N. (propus de inculpatul N.A.) a declarat că evenimentul din „L." este de notorietate în oraş şi a coincis cu o nuntă la care trebuia să participe. A arătat că, în jurul orelor 19,00 a vorbit cu inculpatul N.A. care i-a cerut nişte bani pentru nunta la care ambii erau invitaţi.
Martorul susţine că, după 20 minute a plecat să-i aducă banii, iar la întoarcere, nu l-a mai găsit pe N.A., care nu a mai apărut în barul martorului.
Martorul P.I.I., propus de inculpatul B.A.I. a declarat că, despre incidentul din 2006 nu cunoaşte amănunte, însă în ziua în care s-au întâmplat evenimentele, a fost în zona „T." cu un prieten, E., să ia nişte fier (vol. au să spargă nişte stâlpi din care să fure fierul).
A susţinut că s-au întâlnit acolo cu inculpaţii B.A.I. şi L.L.G. care erau însoţiţi de două persoane necunoscute şi fiind întrebaţi de prietenul martorului ce fac, au răspuns că a fost un scandal cu spoitorii şi stau ascunşi.
Martorul a precizat că nu le-au dat alte detalii şi că nu au mai luat fierul în seara respectivă deoarece au apărut maşini de poliţie care patrulau în zonă.
A arătat că primii au plecat cei patru bărbaţi şi că, la un moment dat au auzit ţipete.
A mai arătat că el şi prietenul E. au ajuns la locul respectiv la orele 2,00-2,30 şi au plecat pe la miezul nopţii.
Martora C.L.C. (propusă de inculpata D.V.M.) a declarat că-şi aminteşte că a asistat la o nuntă, împreună cu inculpata, lângă „R.", şi că în timp ce vorbeau cu M. - sora inculpatei - şi cealaltă tânără s-a auzit un scandal, după colţ.
A arătat că a venit altă soră a inculpatei (M.) care le-a spus că este bătut "P." (N.A.), că au plecat spre locul respectiv, dar martora s-a speriat de spoitori, aceştia având pari şi lopeţi.
A arătat martora că după ce au plecat l-a văzut pe „P." jos, lovit de mai multe persoane (acest lucru întâmplându-se după ce s-a întunecat).
A mai arătat că inculpata D.V. nu era lângă fratele ei, ci mai departe şi striga să o ajute cineva şi că nu avea obiecte contondente în mâini.
Despre grupul celor care l-au agresat pe inculpatul N.A. a arătat că era compus din 7-10 persoane.
A declarat că nu a văzut pe niciunul dintre inculpaţi în zonă, că în seara respectivă urma sâ meargă la o nuntă, dar nu s-a mai dus pentru că nici inculpatul nu a mai mers.
Martorul S.l.C. a declarat că evenimentele pentru care este prezent în instanţă le-a memorat, deoarece a asistat la o crimă.
A arătat că declaraţia olografă a dat-o în prezenţa unui avocat recomandat de apărătorul inculpaţilor, d-na S.A. şi că revine asupra acestor declaraţii.
A arătat că era acasă când a fost trezit de fratele său, care i-a spus că „se bat la R. ai lui „Z." (martorul declarând că-i cunoaşte pe N.A. şi pe N.V.).
A arătat că se înnoptase, s-a dus să vadă ce se întâmplă şi ca să ajungă în zona „R.", a trecut pe la blocul unde locuieşte N.A., l-a văzut pe acesta legat la cap şi plin de sânge şi i-a spus că a fost bătut de spoitori („mineri").
A arătat că inculpatul N.A. i-a cerut să meargă după fraţi şi neamuri şi că au plecat împreună cu N.V. şi cu D.Ş., luând-o pe str. X, către calea ferată, pe care au traversat-o, pentru că N.A. i-a spus că minerii locuiesc în cartierul „L."
A mai arătat că au mers pe lângă calea ferată (în zonă fiind grădini) în direcţia „A.", până la un rând de case despărţite de gang, unde s-au oprit pentru că au auzit vorbindu-se despre „Z."
A declarat că au mers pe gang cam 50 m, apoi la dreapta şi au văzut grupul de spoitori, care şi ei i-au văzut şi s-au îndreptat către martor şi inculpaţi, înarmaţi fiind cu răngi, bâte şi furci.
A mai declarat că s-au întors pe acelaşi drum şi că s-a întâmplat să fie un bărbat pe calea ferată (ei neştiind dacă avea legături cu grupul care-i urmărea), că acesta avea o bâtă în mână şi „s-a dat" la ei, martorul şi inculpaţii ripostând.
A arătat că el şi inculpaţii N.V. şi D.Ş. l-au lovit cu beţele, dar persoana respectivă a rămas în picioare şi că din spate a venit N.A. care l-a apucat de după gât şi l-a lovit cu cuţitul (fără a putea preciza în ce zonă a lovit).
A arătat că el şi inculpaţii N.V. şi D.Ş. au luat-o înainte şi când i-a ajuns, N.A., ar fi spus „am făcut-o".
A susţinut că au mers împreună 200 m, după care au luat-o în direcţii diferite pentru că veneau spoitorii.
A arătat că la scara blocului în care locuieşte s-a întâlnit cu D.Ş., care i-a spus că vrea să rămână peste noapte la el, fiindu-i frică să meargă acasă.
A declarat că au stat la scară 10-15 minute, timp în care au văzut trecând maşini de poliţie.
Şi-a motivat declaraţia diferită de cea dată la organul de urmărire penală prin aceea că, N.A. i-ar fi promis o garsonieră, dacă spune că nu a fost la locul faptei şi a arătat că inculpatul s-a gândit la asta, cei doi inculpaţi N.V. şi D.Ş., fiind minori.
A arătat că a doua - a treia zi după incidente, N.A. i-a chemat la spital ca să-i înveţe ce să declare, că numai el a vorbit cu inculpatul care se plângea că-l dor oasele şi capul.
A declarat că nu i-a văzut pe ceilalţi inculpaţi în „L.", deşi fusese vorba că merg acolo după „Z." acolo.
A mai arătat că după externarea din spital a fost chemat acasă la N.A., împreună cu D.Ş. şi pus să spele un cuţit de sânge, inculpatul N.A. ameninţându-i că este cuţitul cu care a omorât, după care a rupt lama cuţitului şi l-a aruncat.
A susţinut că şi-a angajat avocat când a fost chemat de tribunal, la sfatul lui N.A.,
La întrebările procurorului a declarat că a văzut momentul lovirii de la aproximativ 10 m şi că zona nu era luminată decât de reflectoarele situate la 300 m.
A arătat că s-a hotărât să spună adevărul deoarece, de la evenimente este stresat şi el şi familia.
A precizat că pe drumul spre "L.", N.A. era legat la cap şi nu ştie dacă mai avea acea legătură la întoarcere, când s-au despărţit.
Despre ameninţările primite, a spus că în urmă cu doi ani, inculpatul N.A. l-a ameninţat repetat şi o dată l-a băgat într-o gură de canalizare, punând şi o piatră deasupra acesteia.
A precizat că nu vorbea decât cu N.A., că nici un alt inculpat nu l-a ameninţat şi, după termenul de judecată anterior, mama sa i-a spus că soţia inculpatului N.A. i-a blestemat copilul.
A mai arătat că înainte de fiecare termen era contactat să-şi menţină declaraţiile, în sensul că trebuie să spună că inculpatul N.A. a fost cu ei.
Martora C.C. a arătat că este vecină cu partea civilă T.S. şi a ajutat la prepararea mâncării pentru parastasul de înmormântare a victimei.
A mai arătat martora că a aflat că pentru înmormântare şi pentru pomenirile de până la 9 zile, partea civilă s-a îndatorat cu 20.000 lei "că ştie că s-a tăiat un porc şi s-au cumpărat baxuri de pulpe de pui".
A arătat că pentru înmormântare s-au cumpărat sicriu, îmbrăcăminte, prosoape şi basmale negre (conform obiceiurilor).
A precizat că la pomenirea de la înmormântare au participat 80 persoane şi că s-au împărţit 18 seturi de vase şi batiste.
A susţinut că s-a ridicat cruce de marmură pentru defunct însă nu ştie preţul, că parastasul de 3 săptămâni nu a fost în post şi că partea civilă a cheltuit 1.500 lei.
A arătat că s-au organizat toate pomenirile şi că la parastasul de 1 an, s-au dat de pomană obiecte de mobilier, plapumă, pătură, covor de perete „până la făraş", cheltuindu-se cu totul 10.000 lei.
A mai arătat că pe locul de veci partea civilă a dat 2.000-2.500 lei şi că a plătit şi femeia „de tămâiat" timp de 6 săptămâni.
Având în vedere actele şi lucrările dosarului şi văzând toate probele administrate, atât la urmărirea penală cât şi în faza de judecată, tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 11 iunie 2006, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Călăraşi s-au sesizat din oficiu cu privire la infracţiunea de omor deoarece, C.P. a fost dus decedat la camera Primiri Urgenţe din Spitalul Judeţean Călăraşi, prezentând pe corp leziuni de violenţă, produse probabil cu corp tăietor înţepător.
Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi sub nr. 343/P/2006 din 12 iunie 2006, dată la care s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 - 175 C. pen.
Prin rezoluţia din 22 iunie 2006 emisă în Dosarul nr. 343/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numiţii D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., pentru infracţiuni legate de uciderea lui C.P.
La data de 03 septembrie 2011, în Dosarul nr. 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numiţii N.V.I., pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen., faţă de D.Ş.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i) C. pen., încăierare prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi port ilicit de armă albă prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991; I.I. - pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza I C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; I.C., - pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza I C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri (prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; I.D.,-pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare (prev. de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) Teza I C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; M. (fost l.) F.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza I C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.; M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de încăierare prev. de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza I C. pen. şi ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
În concluziile scrise depuse de apărătorii inculpaţilor D.N., N.A., S.V.M. şi N.V.l. se reiterează, sub altă formă, cererea formulată la data de 15 august 2008, prin care s-a invocat nulitatea absolută a actelor procesuale şi procedurale efectuate de organele de poliţie in perioada 11-20 iunie 2006, cu motivarea că au fost întocmite de un organ necompetent, deoarece în cazul infracţiunii de omor urmărirea penală se realizează numai de către procuror.
S-a invocat imposibilitatea efectuării de acte premergătoare după începerea urmăririi penale „in rem", deci după data de 12 iunie 2006.
Deşi expusă în concluzii scrise, după încheierea dezbaterilor, tribunalul a apreciat că soluţionarea acestei cereri nu impune reluarea cercetării judecătoreşti sau a dezbaterilor, conform art. 344 alin. (1) C. proc. pen., deoarece instanţa s-a pronunţat cu privire la această excepţie şi părţile şi-au expus părerea la termenul 15 august 2008, iar o altă analiză, chiar dacă nu este expres prohibită de procedură, este inutilă câtă vreme se invocă aceleaşi critici, motiv pentru care excepţia invocată a fost respinsă.
Faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale s-au desfăşurat în mai multe etape, în ziua şi în noaptea de 11 iunie 2006, conflictul iniţial, avându-i ca protagonişti pe D.Ş.l. pe de o parte şi pe inculpaţii l.D. şi M.F.T., care l-au agresat pe primul, în contul unor neînţelegeri mai vechi, pe de altă parte.
Inculpatul D.Ş. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B.A.I., iar acesta a alertat pe prietenii lui, majoritatea din rândul familiei N. care au mers la nunta ce se desfăşura în zona „R." (nuntă de spoitori) ca să răzbuna ofensa, cei astfel mobilizaţi, respectiv: N.A., N.A., N.V.I., S.V.M.
Cei amintiţi mai sus au apărut înainte cu diverse obiecte şi arme albe, lovind maşinile şi participanţii la nuntă sau simplii trecători, cum s-a întâmplat cu N.F.E., care a fost lovit de N.A.N., dar şi de inculpaţii S.V.M., L.L. şi B.A.I., dar şi cu părinţii părţii vătămate, martorii I.I. şi I.A.
Tribunalul a considerat că participarea la acest episod al evenimentelor a fiecăruia dintre inculpaţii N.A., N.A.N., L.P., B.A.I. şi S.V.M., rezultă din probele administrate în cauză, chiar dacă martorii nu au mai putut să-i recunoască după câţiva ani sau au refuzat practic să dea declaraţii, cum s-a întâmplat în cazul numitului l.G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D.R., reţinând declaraţiile iniţiale date în zilele foarte apropiate evenimentelor, prin care inculpaţii au fost recunoscuţi şi indicaţi după fotografii şi care nu pot fi înlăturate plauzibil.
Ulterior acestui moment şi după ce nunta a fost „stricată" şi nuntaşii s-au împrăştiat, spoitorii s-au adunat în cartierul „L." hotărându-se să riposteze. Astfel au pornit spre cartierul „2 M.", unde s-au încăierat cu grupul „Z.", în timpul încăierării fiind loviţi inculpaţii N.A.N. şi N.A. şi numitul I.L.
Conform certificatului medico - legal din 24 iulie 2006 emis de S.M.L. Călăraşi, N.A.N. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2006, pentru a căror vindecare s-a estimat că sunt necesare 90-100 de zile îngrijiri medicale, aceste vătămări punându-i viaţa în primejdie.
Inculpatul N.A., conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006 al S.M.L. Călăraşi, a prezentat leziuni de violenţă, produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2006 şi necesitând 2-3 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul L.L.G. conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006 S.M.L. Călăraşi, a prezentat leziuni produse prin zgâriere cu şi de corpuri dure, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul B.A., conform R.C.M.L. din 13 iunie 2006, a prezentat leziuni produse prin lovire şi zgârieri cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.
Inculpatul D.Ş.l. a prezentat, conform C.M.L. din 2006, leziuni ce au putut fi produse cu corp dur, fără a necesita îngrijiri medicale.
Numitul I.L. a prezentat leziuni de violenţă produse prin lovire cu corp dur, necesitând 10-11 zile îngrijiri medicale (R.C.N.L. din 20 iunie 2006.
Cu privire la cealaltă tabără, s-a reţinut că există la dosar acte medicale care atestă că inculpatul M.F.T. (R.C.M.L. din 2006) a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, ce pot data din 01 iunie 2006, pentru vindecarea cărora au fost necesare 3-17 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul I.I. a prezentat leziuni produse prin lovire cu corp dur, putând data din 11 iunie 2011 şi necesitând pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale.
A rezultat din actele dosarului că au intervenit organele de ordine (poliţie, jandarmi) şi conflictul s-a încheiat, spoitorii întorcându-se în cartierul „L."
Deşi declaraţiile de martori din faza de judecată relevă o amnezie inexplicabilă din partea acestora, din declaraţiile de la urmărirea penală, a rezultat că la încăierare au participat, inferior numeric, cei din grupul „Z.", pentru care s-a relevat existenţa de leziuni de violenţă (B.A.I., L.L., N.A.N., N.A., D.Ş.l.) şi inculpaţii I.C., I.I., M.M., I.D., M.F.T., alţi spoitori printre care şi C.P.
Referitor la aceşti martori, apărarea inculpaţilor din grupul „Z." a solicitat excluderea depoziţiilor martorilor care nu-şi recunosc semnătura aflată pe declaraţii, în temeiul art. 684 C. proc. pen., însă această cerere nu a fost primită, deoarece simpla afirmaţie a martorilor, fără o motivaţie convingătoare nu este de natură a crea convingerea că situaţia reală este cea expusă în faţa instanţei.
A apreciat judecătorul fondului că durata de timp scursă de la data evenimentelor, dar şi influenţarea reciprocă a martorilor i-a determinat pe aceştia să fie reticenţi şi să refuze lămurirea aspectelor pe care le-au văzut, după ce, iniţial, au relatat cu lux de amănunte derularea faptelor şi că toţi martorii au relatat acelaşi mod de consemnare a declaraţiilor, respectiv că li s-au pus întrebări apoi s-au scris răspunsurile.
De altfel, declaraţiile invocate de apărare, aparţinând martorilor Z.N., M.D. şi M.P. nu au relevat aspecte esenţiale de lămurirea cărora ar depinde stabilirea vinovăţiei unuia sau a altuia dintre inculpaţi, astfel că tribunalul a apreciat că nu poate exclude aceste declaraţii din ansamblul probatoriului, ci urmează a le folosi în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin sosirea poliţiei şi despărţirea celor două tabere nu s-a încheiat conflictul, fiind rândul celor din familia „Z." să ia atitudine faţă de atacul spoitorilor, conduşi de fraţii „M."
Cum au declarat chiar inculpaţii, iniţiatorul formării grupului care să lămurească problemele a fost N.A., acesta recunoscând că a vrut să se discute cu liderul spoitorilor „V.M."
Cert este că au plecat împreună, N.A., B.A.I., L.L., D.N. au mers la blocul unde locuia „V.M." şi au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns. Din probe a rezultat că grupul era mai mare, posibil prin alăturarea curioşilor din zonă, cert este că, plecând de la blocul respectiv au fost văzuţi de martorul S.G.C. când s-au îndreptat spre calea ferată, spre „L.", martorul declarând că aveau bâte şi nişte obiecte despre care a presupus că sunt săbii.
Deşi în faza de judecată s-au propus şi audiat martori, care au declarat că inculpaţii N.A., D.N., B.A.I. şi L.L. au stat pe un teren de fotbal împrejmuit, în apropierea liniei de cale ferată, alţi martori, cel puţin la urmărirea penală, îi nominalizează pe inculpaţi ca fiind participanţi la „asaltul"din cartier, după cum urmează:
D.R. a declarat că i-a văzut în „L." pe D.N., N.A., D.B.C., N.A.N., L.L., L.P., B.A.I., înarmaţi cu bâte şi săbii, că inculpatul N.A. a tras cu pistolul.
T.M. i-a indicat pe aceeaşi inculpaţi, dar şi pe D.Ş.l. şi pe N.I.V.
Nicolae Gheorghe i-a nominalizat pe L.L., L.P., D.N., B.A.I., N.V.I., N.A., „F." (D.C.).
Alţi martori care îi plasează pe inculpaţi la locul atacului sunt: I.G., G.N., C.C. (doar pe Z.), G.M., C.I.
Martorii au arătat că inculpaţii nominalizaţi erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe strada unde locuieşte I.G. şi s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T.I. care afirmă câ a fost lovit cu sabia de N.A.N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).
A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Z.", primii urmărindu-i către linia de cale ferată. Aici, dintre spoitori s-a desprins C.P., aflat şi sub influenţa băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chir pe calea ferată şi a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept şi în spate, lovit în cap şi peste corp cu arme albe şi obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.
Din concluziile raportului medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 a rezultat că victima C.P. a prezentat leziuni traumatice, după cum urmează:
- fronto parietal stâng - 3 plăgi, cu margini netede infiltrate hemoragie, dispuse aproape paralel, uşor oblic dinapoi - înainte şi de la stânga la dreapta, de 2/03 cm, 5/03 cm şi 2,5/0,3 cm.; echimoze violacee în regiunea arbitrală dreaptă cu tumefacţia ţesuturilor adiacente; mandibular dreapta excoriaţie 2,5/2 cm acoperită cu depozit hematie; parasternal drept corespunzător sp. IV inter costal - plagă cu margini netede, dispuse oblig, de sus în jos şi de la stânga la dreapta lungă de 2,8 cm, având dehiscenta maxim 1 cm, cu polul superior la 1,5 cm de linia medio sternal şi cel inferior la 6 cm de mamelon şi 11 cm de rebordul costal; subclavicular stâng - excoriaţii 1,5/0,5 cm acoperită cu depozit humatic; pe faţa ventrală a braţului stâng (1/3 aproximală ) 2 plăgi superficiale rectilinii, acoperite cu cruste hematice, dispuse aproximativ orizontal de 2/0,1 şi 4/01 cm; pe şoldul drept - excoriaţii; pe genunchiul stâng - 2 excoriaţii de 2,5/2 şi 2/1 cm; scapular drept - plagă rectilinie 3/0,3 cm orientată orizontal cu polul intern la 7 cm de linia medio vertebrală şi cel exterior la 12 cm de axilă; pe umăr drept şi subcapilar, 2 plecarde violacee de 8/3 şi 6/2 cm centrate cu excoriaţii punctiforme; pe dorsul braţ şi antebraţ stâng (excoriaţii având dimensiuni între 1/6,2 şi 4/0,2 cm; pe faţa latero-externă hemitorace drept - dungă echimotică violacee de 15/2 cm; scapular drept - placcard echimotic violaceee 3/1,5 cm.
Medicul legist a concluzionat că moartea violentă a victimei C.P. s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi cordului.
Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înţepător, celelalte fiind produse prin lovire şi zgâriere cu şi de corp dur, tăietor-înţepător.
S-a mai arătat că, între plăgile înjunghiate şi deces este legătură directă de cauzalitate.
Descrierea leziunilor coroborate cu declaraţiile martorilor au justificat aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înţepător sau cu alte corpuri.
Martorul T.N. a indicat la urmărirea penală că „B.u" a înjunghiat victima cu o sabie şi după ce a scos-o, C.P. a căzut şi alţi 7-8 ţigani au sărit pe el, unii având în mână săbii.
Şi martorul G.F. l-a indicat pe D.N. ca fiind cel care „a băgat sabia în pieptul victimei" după care, mai multe persoane au sărit pe aceasta şi au lovit-o, martorul indicându-l şi pe L.P. ca fiind prezent în zonă cu un cuţit asupra lui.
Martorul N.V. a declarat la urmărirea penală că i-a văzut pe N.A.N., L.L., N.A., B.A.I., D.N., înarmaţi cu arme albe, cu excepţia lui „P." care era legat la cap cu o cârpă.
Martorul T.M. l-a indicat şi pe D.B.C. ca fiind prezent la calea ferată, când a fost lovit C.P.
În timpul anchetei, inculpaţii minori D.Ş.I. şi N.V.I. s-au prezentat din proprie iniţiativă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi să declare că ei sunt autorii omorului şi că ceilalţi inculpaţi nu au fost în „L."
Până aproape de finalul procesului (sprijiniţi de martorul S.I.), cei doi nu au dorit să dea declaraţie, apoi inculpatul D.Ş.I. a dat o declaraţie concordantă cu a martorului S., potrivit căreia, N.A.N. este autorul omorului, iar el şi celălalt inculpat au fost convinşi să recunoască faptele pentru că erau minori şi ar fi fost condamnaţi la pedepse mai mici.
Inculpatul a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost ameninţat şi determinat să-şi lase amprentele pe lama unui cuţit pe care i l-a dat N.A.N., cuţit despre care i-a spus că este arma crimei.
Şi martorul S. a arătat că a fost determinat de acelaşi N.A.N. să declare lucruri neadevărate şi că, la sfatul avocatei S.A., s-a prezentat cu avocat la parchet şi la instanţă, cu câteva termene în urmă.
Ca şi la urmărire penală, şi în faza de judecată au fost înlăturate aceste declaraţii, fiindcă leziunile constate pe cadavrul victimei exclud din start cele relatate de cei doi, la fel ca şi varianta iniţială, în sensul că minorii erau cei care ar fi ucis victima.
Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză (probă administrată în apărare, cel puţin pentru inculpaţii N.A.N., N.A. cel puţin, deoarece nu se precizează nici în raport cine a formulat cererea), lucrare întocmită pe baza raportului medico-legal din 12 iunie 2006 al S.M.L. Călăraşi şi a planşei fotografice întocmite la 12 iunie 2006, concluzionează că leziunile constatate pe corpul victimei C.P. cu prilejul autopsiei acestuia au fost produse cu o armă albă de forma unui cuţit a cărei lamă are lăţimea de 2-3 cm şi lungimea cuprinsă între 7-15 cm, aceste concluzii fiind invocate pe situaţia de fapt, referitor la natura armei care a produs leziunile letale.
Cu privire la acest moment a rezultat că după lovirea lui C.P. cei din grupul „Z." au fugit către blocuri, iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiţi de organele de poliţie şi de jandarmi într-o stare de maximă agitaţie cum declară martorii, „ne-au pus pe burtă", „ne-au dus la poliţie".
Momentul intervenţiei forţelor de ordine este momentul descris de martorii propuşi în apărare de inculpaţii N.A., B.A.I., L.L.G. şi D.N., aceştia motivând că sirenele maşinilor de poliţie i-au împiedicat să fure fierul dezmembrat, în această situaţie nefiind dovedit că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „M.", inculpaţii au stat pe terenul respectiv.
Nici măcar depoziţiile mamei inculpatului L.P. (pentru momentele iniţiale) şi ale unchiului soţiei lui D.N. nu pot constitui alibiuri pentru cei patru inculpaţi, tribunalul apreciind că celelalte probe sunt de natură a duce la concluzia că cei patru inculpaţi au participat la „asaltul" din cartier şi la uciderea victimei C.P.
Faţă de cele de mai sus, Tribunalul a constatat că, pornind de la un incident minor între D.Ş.I. şi doi tineri spoitori (I.D. şi M.F.T.), inculpaţii N.A., N.A.N., N.V.I. şi S.V.M., L.L. şi B.A.I. au atacat persoanele care participau la nuntă sau pe simplii privitori, lovind autoturisme şi tulburând grav liniştea publică (în cursul altercaţiei fiind lovit grav peste maxilar N.F.E., de către inculpatul N.A. şi de către inculpaţii S.V.M., L.L., B.A.I., dar şi I.I. şi I.A.).
Partea a doua a altercaţiei a fost iniţiată de spoitori, care s-au repliat în cartierul „L." şi au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se I.C., I.I., I.F., I.D. şi M.M.) să se răzbune pe grupul „Z.", în încăierare fiind loviţi N.A.N., N.A. şi I.I.
O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „L." unde, conduşi fiind de N.A., cei din grupul „Z." (nominalizaţi de martori a fi N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P., L.L.G., D.B.C.) s-au înfruntat cu grupul „M.", în cursul acesteia, N.A.N. înjunghiindu-l în abdomen pe I.I.
Întrucât scandalul provocat de „beligeranţi" a fost de natură a tulbura grav ordinea publică, fiind necesară intervenţia forţelor de ordine (poliţie şi jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „R.", în zona „2 M." şi în „L."), Tribunalul a apreciat că se poate reţine în sarcina inculpaţilor D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P., D.B.C., S.V.M., I.C., I.I., I.D., M.F.T., M.M., săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice în forma prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., forma agravantă reţinându-se datorită amplorii şi duratei în timp a scandalului, a numărului de persoane participante dar şi a efectelor, fiind conturată astfel atmosfera de temere, de teroare colectivă ce i-a determinat pe nuntaşi să întrerupă petrecerea, iar pe locuitorii cartierului „L." să se refugieze în podurile caselor sau să-şi părăsească domiciliile.
Pentru toţi cei 14 inculpaţi, componenţi ai celor două tabere s-a reţinut că au acţionat cu intenţie, toţi având reprezentarea consecinţelor faptelor lor a căror producere au urmărit-o sau măcar au acceptat-o.
Pentru considerentele de mai sus, s-au respins, ca nefondate, cererile de achitare formulate de apărători:
- pentru inculpata D. (S.) V.M., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- pentru inculpatul D.N., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- pentru inculpatul N.A., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- pentru inculpatul N.V.I., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- pentru inculpatul L.P., în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
Astfel, inculpata D. (S.) V.M. este indicată de martorii I.I. şi I.A., ca făcând parte din grupul care l-a atacat pe N.F.E., ca fiind cea mai agitată şi lovindu-l şi ea, după ce a fost lovit cu bâta de N.A.N., alături de inculpată fiind şi inculpatul N.V.I.
Pe inculpatul N.A. îl indică drept participant la ultimele două momente ale scandalului, martorii N.R., G.M., C.I., T.F., T.N., N.V., aproximativ aceeaşi martori, confirmând prezenţa lui D.N. în locurile unde s-a desfăşurat scandalul.
În ceea ce-l priveşte pe L.P., care nu a recunoscut săvârşirea niciunei infracţiuni, martorii G.F., T.M., I.D., D.R. l-au indicat ca şi participant, situaţie în care nu poate fi valorificat alibiul oferit de martorul propus de inculpat în apărare.
În ceea ce priveşte infracţiunea de încăierare, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., S.V.M. - în forma prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. - şi inculpaţii l.I., I.C., l.D., M.F.T. şi M.M., în forma prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi 3 teza I C. pen., a apreciat tribunalul că se referă la actele comise în zona „R."," 2 M. şi „L."
Astfel, pornită iniţial ca un diferend între tineri, situaţia a degenerat, grupul format din N.A., D.N., L.P., B.A.I., L.L.G., a descins la nunta care se desfăşura în zona „R." ocazie cu care inculpaţii au adresat cuvinte jignitoare, au ameninţat şi lovit nuntaşi şi alte persoane din zonă. Fiind cunoscut autorul infracţiunii de vătămare corporală gravă, toţi ceilalţi participanţi urmează să răspundă pentru forma simplificată a infracţiunii şi anume, cea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen.
Spoitorii s-au întors şi al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de I.C., l.I., l. (M.) F., l.D. şi M.M. (superior numeric) au lovit pe N.A.N., N.A. şi l.L.
Cum leziunile inculpatului N.A.N. i-au pus viaţa în primejdie şi nu s-a putut stabili cu certitudine cine i-a cauzat aceste leziuni, în sarcina inculpaţilor I.C., l.I., M.F.T., l.D. şi M.M. s-a reţinut forma agravantă a infracţiunii de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen.
Cu privire la acest moment, tribunalul a constatat că inculpaţii l.I., I.C. şi M.F.T. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii şi nu au propus probe în combaterea probatoriului parchetului, iar pentru ceilalţi inculpaţi, nici apărătorul ales nu a putut da informaţii despre locul unde se aflau inculpaţii sau despre poziţia faţă de săvârşirea faptelor.
Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L." unde părţile şi martorii din cartier au declarat că a avut loc o nouă încăierare, însă singura persoană agresată a fost T.I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N.A.N., celelalte lovituri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpaţi (N.A., declară martorii) a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul „Z." retrăgându-se către calea ferată.
În ceea ce o priveşte pe inculpata D. (S.) V.M., tribunalul a constatat că faţă de aceasta s-a pus în mişcare acţiunea penală (prin rechizitoriu) numai pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice prev. de art. 321 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., nu şi pentru infracţiunea de încăierare, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen.
Cum reprezentantul Ministerului Public, de-a lungul procesului şi cu ocazia judecării cauzei în fond, nu a solicitat extinderea procesului penal şi pentru alte fapte, conform art. 336 C. proc. pen., tribunalul a apreciat că este investit în limitele rechizitoriului, cu judecarea inculpatei pentru săvârşirea unei singure infracţiuni (pentru celelalte fapte - art. 180, 181 C. pen., procurorul dispunând neînceperea urmăririi penale - rechizitoriu).
Tribunalul a apreciat că situaţia de fapt dovedeşte existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de încăierare în sensul că a existat, pentru inculpaţi, acţiunea de participare la încăierare între mai multe persoane, fiecare acţiune fiind asociată cu săvârşirea sau încercarea de săvârşire a unor acte de violenţă (loviri, îmbrâncire).
Este îndeplinită şi condiţia existenţei a două grupuri adverse (pe de o parte. N.A., N.A.N., S.V.M., N.V.I., B.A.I., L.L.G., D.Ş.I. şi L.P., iar de cealaltă parte, I.C., I.I., M.F.T., M.M.), cei enumeraţi anterior având calitatea de subiecţi activi ai infracţiunii, în momentele delimitate mai sus.
A considerat instanţa de fond că, probele administrate în cauză dovedesc că toţi cei 14 inculpaţi au participat activ la violenţele colective, motiv pentru care au fost respinse, ca nefondate, cererile de achitare, formulate în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. de inculpaţii D.B.C., D.N., N.A., N.V.I., L.P., prezenţa lor în altercaţii fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V. şi N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., dar şi de martorii F.F., P.M., I.L.
În ceea ce priveşte uciderea victimei C.P., tribunalul a constatat că momentul este descris cu destulă claritate de martorii oculari T.N., G.F., T.M.
Aceşti martori au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din „L.", câţiva dintre spoitori, printre care şi victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup şi insistând să le vorbească.
Martorul T.N. a declarat că l-a văzut pe inculpatul D.N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească, dar că victima s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D.N. scoţând sabia din pieptul acesteia.
Martorul N.V. a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă, pe inculpatul L.L.G. („un bărbat blond, înalt), după spusele martorei I.E.
Martorul G.F. a susţinut că D.N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C.P. şi că l-a cunoscut după fotografii (acelaşi martor arătând că l-a văzut şi pe L.P. cu un cuţit).
Martorul G.N. a arătat că, a văzut pe C.P., căzut între liniile de cale ferată, îl loveau mai multe persoane (nu le-a putut identifica).
Dintre inculpaţii membri ai grupului „Z." niciunul nu a recunoscut că a agresat victima deşi, iniţial, inculpaţii minori N.V.I. şi D.Ş.I. au declarat că l-ar fi înjunghiat (inculpatul D.Ş.I. arătând în faţa instanţei, de ce a procedat astfel).
În raport de această situaţie, de faptul că în cauză există o victimă decedată în urma multor leziuni de violenţă, tribunalul a apreciat că probatoriul conturează faptul că C.P. a fost agresat de mai multe persoane.
Martorii au indicat un grup de 7-8 persoane, având ca lideri pe N.A. şi D.N., grup compus din L.L.G., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P. şi D.B.C., dar şi N.A.N. (faţă de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuţite, dintre aceştia unul (D.N. sau N.A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.
Tribunalul a constatat că din declaraţiile inculpaţilor minori D.Ş.I. şi N.V. (aceştia dând declaraţii în faza de urmărire penală) rezultă că aceştia ştiu detalii despre loviturile aplicate victimei (în zona picioarelor, a spatelui şi în zona capului) şi descriu mult mai precis obiectul vulnerat generator al leziunilor care au dus la deces (minorii indică un cuţit care ar fi fost mânuit de D.Ş.I. apoi de N.A.N.), fiind mai puţin sinceri în privinţa persoanelor care au aplicat lovituri victimei.
Deşi, în final, toţi inculpaţii din grupul „Z." au negat săvârşirea omorului sau a oricăror acte de violenţă asupra victimei, tribunalul a constatat că nu au putut explica de ce în declaraţiile luate în momentele imediat următoare săvârşirii faptei, martorii i-au indicat pe inculpaţi în preajma victimei (toţi declarând că nu au existat relaţii de duşmănie între ei) iar, pe de altă parte, de ce niciunul dintre inculpaţi nu a putut demonstra plauzibil, că nu s-a aflat la locul săvârşirii faptei, în perioada de timp, 22,00-0,30.
Deşi, pentru inculpaţii N.A., D.N., L.L.G. şi B.A.I. au depus mărturie 2 persoane, în sensul că ar fi stat ascunşi pe un teren de fotbal improvizat din incinta C.O.N.S.I.D., tribunalul i-a considerat pe martori puţin credibili, faţă de faptul că şi-au justificat prezenţa în zona respectivă prin încercarea de a săvârşi, la rândul lor, infracţiuni de furt calificat şi distrugere.
Nici martorii propuşi de inculpaţii L.P. şi D.B.C. nu pot demonstra că inculpaţii nu au fost prezenţi la locul săvârşirii infracţiunilor, legăturile de rudenie sau prietenie determinând, în opinia tribunalului oferirea acestor alibiuri.
În raport de cele de mai sus, coroborând concluziile raportului de necropsie şi declaraţiile martorilor, tribunalul a apreciat că cei patru inculpaţi, D.N., L.L.G., N.V.I. şi D.Ş.I. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înţepătoare şi bâte, provocându-i victimei C.P. leziuni care au dus la decesul imediat al acestuia.
Leziunile indică şi faptul că victima a fost lovită cu cuţitul sau cu alt obiect tăietor-înţepător şi în zona capului (fronto-parietal - 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel), că a încercat să se apere (2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice dispuse orizontale, pe faţa ventrală a braţului stâng), dar că nu a reuşit, fiind lovită peste picioare, peste spate şi în zona capului.
Chiar dacă s-a stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, tribunalul a apreciat că toate celelalte lovituri, aplicate victimei anterior şi ulterior înjunghierii (producând şi întârzierea intervenţiei persoanelor de aceeaşi etnie cu victima) justifică reţinerea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 174-175 lit. a) şi i) C. pen. pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi, D.N., L.L.G., N.V.I. şi D.Ş.I., toţi fiind coautori, fiindcă au lovit victima cu obiecte cu potenţial tanetogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanţi a fost mortală - pentru că au acţionat cu intenţia de a ucide şi s-au completat unul pe celălalt.
Acţionând cu intenţia de a omorî şi în legătură nemijlocită cu acţiunile celorlalţi coautori, coinculpaţi, chiar cei care n-au aplicat o lovitură mortală victimei, au contribuit la reducerea posibilităţii acesteia de a se apăra, la slăbirea forţelor ei fizice şi psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acţiunilor agresive, neputându-se delimita măsura în care fiecare lovitură în parte a împiedicat victima să se apere (Practică judiciară penală - vol. . I - 1988, Editura Academiei, pag. 85 şi 90).
În raport de cele de mai sus, au fost respinse cererile de achitare formulate în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. şi de schimbare a încadrării juridice formulată pentru inculpatul D.Ş.I.
Inculpaţii N.A., L.P., B.A.I., au fost şi ei indicaţi ca persoane aflate în grupul celor care au săvârşit agresiunea chiar pe calea ferată, aceiaşi martori declarând că N.A. avea sabie şi pistol, iar ceilalţi bâte şi cuţite. Ori prezenţa lor când inculpaţii D.N., L.L.G., D.Ş.I. şi N.V.I. aplicau victimei lovituri cu cuţite şi bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracţiunea, faptele lor constituind complicitate la omor calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia s-a pronunţat condamnarea.
Pentru inculpaţii D.N., N.A., D.Ş.I., L.L.G., B.A.I., L.P., tribunalul a reţinut întrunirea elementelor constitutive şi ale infracţiunii de port fără drept de arme, prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 art. 2 pct. 1 în noua numerotare) faţă de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11 iunie 2006, au avut asupra lor şi au folosit obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-a avut în vedere, exceptăndu-l parţial pe D.Ş.I., că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai uşor, au încercat să-şi diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului;
În raport de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., tribunalul a avut în vedere:
- gradul de pericol social concret al faptelor;
- circumstanţele reale în care s-au săvârşit faptele, pe parcursul a mai puţin de 4 ore, antrenând un număr mare de persoane şi trezind curiozitatea a sute de curioşi; cu efecte considerabile asupra ordinii şi liniştii publice;
- circumstanţele personale ale inculpaţilor D.N., N.A., N.V.I., D.B.C., L.P., D.Ş.I., I.C. şi M.F.T. care sunt fie recidivişti postcondamnatorii, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalţi fiind infractori primari, vârsta tânără pentru majoritatea dintre inculpaţi şi legăturile de rudenie care au determinat „coagularea" taberelor adverse, dar şi lipsa de consideraţie pentru valorile sociale ocrotite de legea penală (nejustificate nici măcar prin lipsa de educaţie sau apartenenţă la o etnie).
În raport de cele de mai sus, dar şi de cuantumul pedepselor aplicate, pentru toţi inculpaţii (bărbaţi) s-a preciat că singura modalitate de executare a pedepsei este cea a detenţiei, motiv pentru care s-au aplicat şi pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 cu ref. la art. 64 lit. a) teza I-a şi b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpata S.V.M., în raport de lipsa antecedentelor, de conduita ulterioară săvârşirii faptelor, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 81-82 C. pen. şi 71 alin. (5) C. pen.
Pentru că inculpaţii D.N., L.L.G., N.A. şi B.A.I. au fost arestaţi preventiv în timpul urmăririi penale s-a dedus, conform art. 88 C. pen., durata arestării preventive de la 23 iunie 2006 la 31 iulie 2006 din pedepsele rezultante aplicate fiecăruia.
Pe latură civilă, în urma disjungerii acesteia, instanţa penală rămâne investită cu soluţionarea acţiunii civile formulate de părţile civile T.S., N.F.E., C.N., C.L., C.F., C.D. şi C.V. (soţia şi copiii minori şi majori ai victimei C.P.).
Cum niciunul dintre inculpaţii D.N., L.L.G., D.Ş.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor, s-a procedat la administrarea de probe, respectiv s-au depus actele de stare civilă din care rezultă calitatea procesuală de părţi civile.
S-au audiat martori pentru stabilirea întinderii prejudiciului produs acestor părţi civile, rezultând că victima realiza venituri din activităţi ocazionale, nefiind angajat cu titlu permanent.
În raport de caracterul aleatoriu al veniturilor defunctului, pentru copiii minori ai acestuia, prejudiciaţi evident, prin decesul tatălui lor, tribunalul a stabilit, în temeiul art. 14 C. proc. pen., dar şi al dispoziţiilor art. 998 C. civ. şi urm., în sarcina inculpaţilor D.N., L.L.G., D.Ş.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., obligaţia (inculpaţii minori în solidar cu părţile responsabile civilmente) de plată a unor prestaţii periodice pentru fiecare dintre părţile civile, respectiv: către partea civilă T.S. - la 10.000 lei daune materiale şi 5.000 lei daune morale; către părţile civile C.V. şi C.D. la câte 50.000 lei, daune morale; către părţile civile (copii minori ai defunctului C.P.) C.F., C.N. şi C.L. la câte 8.000 lei daune morale şi la prestaţii periodice lunare de câte 100 lei pentru fiecare minor, începând cu data săvârşirii infracţiunii (11 iunie 2006) şi până la majoratul fiecăruia dintre aceştia, şi anume: pentru C.N. - până la 15 iunie 2012; pentru C.L. - până la 10 mai 2010; pentru C.F. - până la 10 octombrie 2007.
în ceea ce o priveşte pe partea civilă T.S., deşi la data decesului divorţase de victimă, cei doi locuiau împreună, crescându-şi şi întreţinându-şi împreună copiii, convieţuind ca soţ şi soţie.
Martora audiată în cauză - C.C. - a arătat că partea civilă T.S. a suportat integral cheltuielile ocazionate de înmormântare şi de pomenirile ulterioare, enumerând participanţii, obiectele împărţite în amintirea defunctului şi cheltuielile specifice ritualurilor respective pentru etnia defunctului.
Faţă de cele de mai sus, a apreciat că prejudiciul material produs părţii civile T.S. poate fi acoperit cu suma de 10.000 lei daune materiale şi a obligat în solidar pe inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.Ş.I. (acesta în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.C.), B.A.I., L.P. şi D.B.C. la plata acestor sume.
Cu privire la despăgubirile morale solicitate de părţile civile, tribunalul a apreciat că, în urma decesului concubinului, respectiv tatălui lor, în vârstă de numai 39 ani, părţile civile au cunoscut suferinţe de natură afectivă, inclusiv teamă şi insecuritate, iar viaţa lor de familie a fost clar deteriorată, motiv pentru care s-a reţinut că au suferit o pagubă de natură nepatrimonială pe care inculpaţii D.N., L.L.G., D.Ş.I., N.V.I., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., sunt ţinuţi să o repare, în temeiul art. 998 şi urm. C. civ.
La stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, tribunalul a avut în vedere ca echivalentul bănesc trebuie să fie de natură a repara paguba suferită, fără a se transforma într-un supliment de pedeapsă de natură nepatrimonială pentru inculpaţii pentru care s-a stabilit că au săvârşit infracţiunea.
Pentru că părţile civile T.S., C.L., C.F., C.N. şi C.L. au beneficiat de avans dat de stat din despăgubiri, în cuantum de 11.700 lei, în baza sentinţei civile nr. 861/2007 a Tribunalului Călăraşi, suma va fi recuperată de la inculpaţi şi dedusă din valoarea despăgubirilor stabilite prin prezenta sentinţă.
în cauză, Spitalul de Urgenţă Călăraşi s-a constituit parte civilă cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare al numiţilor N.A.N., I.L., D.Ş.I., I.F. şi I.I. însă, s-a constatat că niciunul dintre ei nu au calităţi de părţi civile/vătămate în cauză, unii fiind inculpaţi iar alţii persoane vătămate care nu au formulat plângeri penale în această cauză, motiv pentru care va respinge cererea.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. cu privire la confiscarea specială a obiectelor - corpuri delicte ambalate în coletul înregistrat în 2007 în Registrul de Corpuri delicte al Tribunalului Călăraşi (lopată, cazma, una bucată de lemn, fragmente de lemn, 1 tub cartuş percutat).
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:
pe inculpaţii D.N., D.V.M., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I. (în solidar cu partea responsabilă civilmente N.M.), D.B.C., I.D., I.C., I.I. şi M.F.T. la câte 900 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat (din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând cota din onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu se avansează din fondurile M.J.L.C.);
- pe inculpatul D.Ş.I. (în solidar cu părţile responsabile civilmente D.A. şi D.C.) la 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 200 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului de oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.;
- pe inculpatul L.P. la 1100 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.;
- pe inculpatul M.M. la 12.000 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 400 lei, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile M.J.L.C.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, inculpaţii B.A.I., D.Ş.I., D.B.C., D.N., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P., M.M., M.F.T., N.A., N.V.I. şi D. (fostă S.) V.M. şi partea responsabilă civilmente N.M.
La termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2012, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor N.V.I. şi D.Ş.I., din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de complicitate la omor calificat.
De asemenea, s-a pus în discuţia părţilor, la termenele din 07 mai 2012, 12 noiembrie 2012 şi 21 ianuarie 2013, intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale pentru unele dintre infracţiunile deduse judecăţii.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a criticat hotărârea sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, solicitând desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, în sensul criticilor formulate.
Astfel, primul motiv de apel a vizat greşita individualizare a pedepselor, pentru inculpaţii D.N., D. (fostă S.) V.M., N.A., N.V.I., D.Ş.I., L.L.G., B.A.I., L.P. şi D.B.C., context în care, raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor şi la circumstanţele personale ale fiecăruia, la natura faptei comise, la amploarea activităţii infracţionale şi la atitudinea procesuală a acestora, de încercare a diminuării răspunderii penale, a solicitat majorarea cuantumului pedepselor, în sensul orientării către maximul special prevăzut de lege.
Cel de-al doilea motiv de apel a vizat schimbarea de încadrare juridică a faptelor, în sensul reţinerii stării de recidivă pentru inculpaţii D.N. şi L.P. şi revocării suspendării condiţionate pentru inculpatul N.V.I.
Astfel, referitor la inculpatul D.N., a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 620 din 23 septembrie 1993, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, având în vedere că, la data săvârşirii faptelor din prezenta cauză, nu s-a împlinit termenul de reabilitare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, fiind arestat la data de 04 martie 1993 şi eliberat la data de 04 aprilie 1996, cu un rest de 1.062 de zile.
Cât priveşte pe inculpatul L.P., a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen., în raport de pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă la data de 08 iulie 2002 şi de cele 6 infracţiuni săvârşite şi, în consecinţă, revocarea suspendării anterioare, din pedeapsa de 2 ani închisoare.
Referitor la inculpatul N.V.I., minor la data săvârşirii faptei, a arătat că cele 3 infracţiuni reţinute în sarcina acestuia, în prezenta cauză, au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni cu suspendare, aplicată prin sentinţa penală nr. 135 din 20 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, sens în care, conform dispoziţiilor 83 C. pen. raportat la art. 1101 alin. (3) C. pen., a solicitat revocarea suspendării condiţionate, anterior dispusă, cu consecinţa executării, în întregime, a pedepsei de 6 luni închisoare, alături de pedepsele ce vor fi aplicate în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând, a precizat că, urmare a modificării Legii nr. 61/1991, se impunea condamnarea inculpaţilor în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (2) pct. 1 din această lege şi nu în baza art. 11.
Totodată, s-a solicitat condamnarea inculpaţilor minori D.Ş.I. şi N.V.I., pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat, iar, pe de altă parte, având în vedere că pentru faptele prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) şi de art. 322 C. pen., a intervenit prescripţia, a solicitat înlăturarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, cu reţinerea doar a infracţiunii de complicitate la omor calificat. Apelanta-inculpată D. (fostă S.) V.M. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sa, invocând atât declaraţiile contradictorii ale martorilor, cu privire la presupusa activitate infracţională a sa, cât şi soluţia pronunţată de procuror, referitor la infracţiunea prev. de art. 180-181 C. pen., respectiv, de scoatere de sub urmărire penală.
În subsidiar, a solicitat achitarea, în baza disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 181 alin. (1) C. pen., cu consecinţa aplicării unei amenzi administrative.
Apelantul-inculpat D.N. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, apreciind că există dubii cu privire la săvârşirea, de către el, a infracţiunii de omor, achitarea, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Mai mult, raportat la modul de desfăşurare a incidentelor, a apreciat că s-ar putea reţine, eventual, infracţiunea de încăierare cu consecinţa decesului unei persoane.
Astfel, în susţinerea apărării, s-a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că a participat la incidentele de la evenimentul „nuntă de spoitori" şi de la „R." în acest context, a solicitat instanţei ca, dând eficienţă disp. art. 68 C. proc. pen., să înlăture declaraţiile de martori, date în faza de urmărire penală, greşit reţinute de instanţa de fond în argumentarea condamnării sale, având în vedere că, pe de o parte, sunt contradictorii, referitor la participarea sa la săvârşirea faptei, iar pe de altă parte, că majoritatea nefiind şcolarizaţi, nu au scris personal declaraţiile, situaţie în care, în opinia sa, nu au fost respectate dispoziţiile legale.
De asemenea, a arătat că singura declaraţie care îl incriminează este cea a martorului C.N., care a declarat că a văzut o persoană lovind victima cu o sabie, însă şi aceasta este contradictorie, având în vedere că, în faza de urmărire penală, martorul îl indică pe inculpat, pentru ca, ulterior, în faza de cercetare judecătorească să revină şi să-l indice pe inculpatul N.A.
Referitor la depoziţia aceluiaşi martor, s-a arătat că este contrazisă de declaraţia inculpatului, dată în faţa instanţei de control judiciar, de martorii T.M. şi I.D., fiul victimei, dar şi de concluziile raportului de expertiză, efectuată la instanţa de fond, din care rezultă că obiectul tăietor-înţepător folosit este, de fapt, un cuţit.
Nu în ultimul rând, s-a criticat modalitatea de audiere a acestui martor, sens în care, inculpatul a precizat că nu au fost respectate dispoziţiile legale, având în vedere că, fiind ascultat în lipsa inculpaţilor, aceştia nu au avut posibilitatea să-i adreseze întrebări, fiind înlăturaţi din sala de şedinţă, iar la reintroducerea în sală, nu s-a dat citire depoziţiei martorului.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, s-a precizat că, în mod nelegal, instanţa de fond nu a precizat cuantumul despăgubirilor morale şi în considerente, ci doar în dispozitiv, nefiind astfel, respectate dispoziţiile legale privind cuprinsul unei hotărâri.
În acest context, s-a apreciat că există contradicţie între considerente şi dispozitiv, sens în care, se impune desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanţa de fond.
Apelantul-inculpat N.V.I. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, în principal, achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârşit infracţiunea pentru care a fost condamnat, sens în care, a apreciat că sunt relevante declaraţiile inculpaţilor, date în faţa instanţei de control judiciar şi declaraţiile martorilor date în faza de urmărire penală.
Cât priveşte infracţiunea de încăierare, a solicitat a se constata că a intervenit prescripţia răspunderii penale, sens în care apreciază că se impune încetarea procesului penal, în temeiul disp. art. 10 lit. g) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, invocând disp. art. 197 C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanţa de fond, motivat de faptul că, inculpatul fiind minor, potrivit dispoziţiilor legale, era obligatoriu a se efectua un referat de evaluare psihosocială, cu referire la infracţiunea de omor calificat, reţinută în sarcina sa. De asemenea, invocând şi practica judiciară, a apreciat că, potrivit disp. art. 117 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1271 C. proc. pen., se impunea efectuarea unei expertize psihiatrice, chiar şi în situaţia în care nu se reţine infracţiunea de omor deosebit de grav, ci de omor calificat.
Totodată, în susţinerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare, a invocat nelegalitatea efectuării actelor de cercetare penală, cât timp acestea au fost îndeplinite de organele de urmărire penală, în lipsa unei delegaţii emise de procuror, deşi, raportat la natura infracţiunii presupus a fi fost săvârşită, era obligatoriu ca procurorul să efectueze aceste acte.
Nu în ultimul rând, a apreciat că activitatea de urmărire penală a fost defectuos efectuată, având în vedere şi împrejurarea că, deşi la incidente au participat mai multe persoane, în fapt, nu toate acestea figurează ca inculpaţi ori ca martori.
Apelantul-inculpat L.L.G. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea sa, motivat de faptul că, aşa cum rezultă şi din declaraţia sa, a fost prezent la desfăşurarea incidentelor, însă nu a participat la lovirea victimei.
Apelantul-inculpat N.A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, motivat de faptul că, în argumentarea hotărârii de condamnare, instanţa de fond nu a analizat situaţia fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, ci a reţinut vinovăţia tuturor, în ansamblu.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că probele administrate în cauză nu dovedesc, cu certitudine, că el a săvârşit fapta pentru care a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât locul în care a fost ucisă victima era slab iluminat.
Apelanţii-inculpaţi B.A.I., D.Ş.I. şi L.P. au solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea, sens în care, au invocat declaraţiile celor doi inculpaţi, din care rezultă că au participat la incidente, însă nu au lovit victima.
Apelantul-inculpat D.B.C. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi, pe fond, rejudecând, în temeiul disp. art. 11 alin. (2) lit. a) C. pen. p rap. la art. 10 lit. c) C. pen. p, achitarea acestuia, pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina sa.
Astfel, în susţinerea apărării, a criticat modalitatea defectuoasă de efectuare a cercetărilor, apreciind că, în mod eronat, a fost condamnat, în contextul în care nu a fost prezent la faţa locului. Mai mult, a arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc, în mod indubitabil, că a participat la desfăşurarea incidentului de la nunta de spoitori, ci doar că a fost prezent împreună cu familia, aflându-se în preajma muzicanţilor, context în care, dubiul trebuie să-i profite.
De asemenea, a arătat că, referitor la cel de-al doilea incident, nu a fost prezent, acest lucru fiind confirmat şi prin faptul că martorii şi coinculpaţii nu l-au indicat ca fiind prezent. în acelaşi sens, a arătat că un singur martor, care iniţial a declarat că nu l-a văzut la incident, ulterior a arătat că l-a observat la faţa locului, însă nu şi că a lovit victima.
Nu în ultimul rând, a criticat modalitatea de desfăşurare a cercetărilor, în faza de urmărire penală, motivat de faptul că au fost efectuate de organele de cercetare penală, fără o delegare din partea procurorului, deşi, potrivit legii şi naturii infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor, competenţa aparţinea acestuia din urmă.
Apelanţii-inculpaţi l.I. şi I.C. au apreciat că încadrarea juridică corectă este cea prev. de art. 322 alin. (4) C. proc. pen., motivat de faptul că au fost implicaţi în încăierare, fără voinţa lor, sens în care, au arătat că I.C. a fost invitat la nuntă şi a intervenit doar pentru a-şi apăra fii, iar l.I. a fost agresat acasă, neexistând dovezi că a fost prezent la incident, context în care solicită achitarea acestuia din urmă.
Cât priveşte incidentul din L., neexistând dovezi ale prezenţei inculpatului l.I., s-a solicitat achitarea acestuia.
Apelanţii-inculpaţi l.D. şi M.F. au apreciat că se impune condamnarea acestora doar pentru incidentul de la nuntă şi, în consecinţă, au solicitat redozarea pedepselor ce vor fi aplicate, având în vedere că implicarea acestora este relevată doar la acest eveniment.
În subsidiar, pentru inculpaţii l.I., necunoscut cu antecedente penale şi pentru I.C., vicepreşedinte al Partidului Romilor, s-a solicitat redozarea pedepselor aplicate, urmând ca, modalitatea de executare să fie stabilită conform disp. art. 81 C. pen. sau 861 C. pen.
Apelanta-parte responsabilă civilmente N.M. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată şi nici nu a învederat Curţii motivele de apel.
Prin Decizia penală nr. 288/ A din 5 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, - a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lăngă Tribunalul Călăraşi şi inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.l., L.P. şi D.B.C., a desfiinţat în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecănd, în fond:
La descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.N. de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate, urmând ca inculpatul D.N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.A. de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată, de 15 ani închisoare şi de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N.A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
3. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului N.V.I. de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.V.I. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 135 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Călăraşi, rămasă definitivă la data de 20 aprilie 2006 şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul N.V.I. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
4. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.Ş.I. de 7 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen..
- din infracţiunea prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/ 1991 republicată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunile prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen..
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm şi art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul D.Ş.I. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
5. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.L.G. de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată, de 15 ani închisoare şi de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul L.L.G. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen..
6. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B.A.I. de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată a condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată, de 15 ani închisoare şi de 5 ani închisoare, cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul B.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
7. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.P. de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. În pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului, după cum urmează:
- din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- din infracţiunea prevăzută de art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.P. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa principală aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare.
În baza art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă la data de 08 iulie 2002 şi a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta, de 17 ani închisoare, 7 ani închisoare şi de 3 ani închisoare, urmând ca inculpatul L.P. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.
8. A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.B.C. de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin sentinţa penală atacată, de 15 ani închisoare şi de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul D.B.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen..
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D. (fostă S.) V.M., I.I., I.C., I.D. şi M.F.T..
A obligat inculpata D. (fostă S.) V.M. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi pe inculpaţii I.I., I.C., I.D. şi M.F.T. la câte 1.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, câte 300 lei, onorariu parţial apărător din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M.M. şi îl obligă la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, 400 lei, onorariu apărător din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente N.M. şi a fost obligată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 400 lei pentru inculpaţii L.L.G., N.A., B.A.I., D.Ş.I. şi L.P. s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 300 lei pentru inculpatul N.V.I. s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Apelanţii inculpaţi D.N. şi L.L.G., în seara zilei de 11 iunie 2006, cu intenţie, l-au ucis, în loc public, pe numitul C.P., prin aplicarea de lovituri peste corp cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc).
Referitor la uciderea lui C.P., Curtea a reţinut că inculpaţii N.A., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C. şi inculpaţii minori N.V.I. şi D.Ş.I., prin prezenţa înarmată, participarea şi susţinerea morală acordată celorlalţi inculpaţi, le-au oferit acestora suportul moral să comită infracţiunea.
Totodată, în acord cu instanţa de fond, Curtea a reţinut că inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P. şi S.V.M., la data de 11 iunie 2006, înarmaţi cu arme albe, au participat la altercaţii fizice, încăierându-se cu mai mulţi spoitori, s-au manifestat violent, tulburând astfel grav ordinea şi liniştea publică.
De asemenea, inculpaţii I.I., I.C., I.D., M.F.T. şi M.M. s-au incăierat cu grupul celorlalţi inculpaţi, altercaţii în urma cărora a rezultat vătămarea corporală gravă a inculpatului N.A.N. şi vătămarea altor persoane, tulburându-se, grav, liniştea şi ordinea publică.
Situaţia de fapt a fost stabilită de instanţa de apel în urma coroborării întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv, actele privind constatările medico-legale, declaraţiile inculpaţilor, ale părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi în cauză, expertiza medico-legală (A.D.N.), procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi de conducere în teren şi planşele foto aferente.
Astfel, probele administrate în cauză au justificat în aprecierea instanţei de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că, soluţia de condamnare a acestora este corectă.
Evaluând declaraţiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele iniţiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conţinută de aceste probe, formează convingerea, certă şi de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor şi în derularea menţionată, iar împrejurarea că, în faţa instanţei, unii dintre martori nu au mai putut sa-şi amintească amănunte ale episodului infracţional, nu le poate micşora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceştia să nu mai reţină, în amănunt, succesiunea faptelor.
l. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata D. (fostă S.) V.M., Curtea l-a apreciat ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, faptele deduse judecăţii s-au desfăşurat în mai multe etape, în ziua şi înnoaptea de 11 iunie 2006, conflictul iniţial avându-i ca protagonişti pe inculpatul D.Ş.I., pe de o parte şi pe inculpaţii I.D. şi M.F.T., pe de altă parte, care l-au agresat pe primul, pe fondul unui conflict preexistent.
În acest context, inculpatul D.Ş. i-a telefonat unchiului său, inculpatul B.A.I., iar acesta din urmă şi-a anunţat prietenii, majoritatea făcând parte din familia Niţă şi, astfel, la nunta de spoitori care se desfăşura în zona „R." au apărut, evident, ca să răzbune ofensa, cei astfel mobilizaţi fiind inculpaţii N.A., N.A., N.V.I. şi S.V.M.
Aceştia din urmă s-au prezentat înarmaţi cu diverse obiecte şi arme albe, lovind maşinile şi participanţii la nuntă, dar şi trecătorii, lovind autoturisme şi tulburând, grav, liniştea publică.
Astfel, în cursul altercaţiei, a fost lovit grav, peste maxilar, partea civilă N.F.E. de către inculpatul N.A. şi de către inculpaţii S.V.M., L.L. şi B.A.I., dar şi I.I. şi I.A.
Participarea la acest episod a rezultat, pentru fiecare dintre inculpaţii N.A., N.A.N., L.P., B.A.I. şi S.V.M., chiar dacă martorii nu au mai putut să-i recunoască după câţiva ani sau au refuzat, practic, să dea declaraţii, cum s-a întâmplat în cazul numitului I.G. (al cărui autoturism a fost avariat) sau al martorului D.R., deoarece există declaraţiile iniţiale date de martori în apropierea evenimentelor, prin care au fost recunoscuţi şi indicaţi după fotografiile inculpaţilor sus amintiţi.
Astfel, inculpata D. (S.) V.M. a fost indicată de martorii I.I. şi l.A., dar şi de martora N.M. ca făcând parte din grupul celor care l-au atacat pe partea civilă N.F.E., ca fiind cea mai agitată şi lovindu-l şi ea, după ce a fost lovit cu bâta de inculpatul N.A.N., alături de inculpată aflându-se şi inculpatul N.V.I.
În consecinţă, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond nu a înlăturat depoziţiile martorilor date în faza de urmărire penală.
Având în vedere că scandalul provocat a fost de natură a tulbura în mod grav liniştea şi ordinea publică, fiind necesară intervenţia forţelor de ordine (poliţie şi jandarmerie) pentru restabilirea ordinii (la „R.", în zona „2 M." şi în „L."), s-a apreciat că în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a reţinut în sarcina inculpaţilor D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P., D.B.C., D. (fostă S.) V.M., I.C., I.I., I.D., M.F.T. şi M.M., săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice în forma prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
Reţinerea formei agravante a infracţiunii este justificată de amploarea şi durata în timp a scandalului, de numărul persoanelor participante, dar şi de efectele produse, de teroare, scandalul determinându-i pe nuntaşi să întrerupă petrecerea, iar pe locuitorii cartierului „L." să se refugieze în podurile caselor sau să-şi părăsească domiciliul.
De asemenea, Curtea a constatat că inculpata D. (fostă S.) V.M. - ca, de altfel şi ceilalţi inculpaţi nominalizaţi mai sus - au acţionat cu intenţie la săvârşirea faptei, în sensul că, prevăzând scandalul public, ca rezultat al acţiunii lor, au urmărit sau au acceptat producerea acestui rezultat.
Din această perspectivă, Curtea a reţinut că solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. este nefondată.
Cu referire la solicitarea inculpatei de a se dispune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen., Curtea a apreciat-o, de asemenea, nefondată.
Astfel, la stabilirea, în concret, a gradului de pericol social - potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (2) C. pen. - se ţine seama de: modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit de făptuitor, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făptuitorului.
Or, în speţă, apelanta-inculpată a săvârşit o infracţiune, esenţialmente, de pericol, prin natura ei, respectiv, a provocat un scandal, tulburând în mod grav liniştea şi ordinea publică, fiind necesară intervenţia poliţiei şi jandarmeriei pentru restabilirea ordinii.
Fapta inculpatei a prezentat un grad ridicat de pericol social, specific infracţiunii reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care aceasta a comis fapta în împrejurările descrise mai sus.
De asemenea, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările comiterii infracţiunii, pericolul social concret al faptei, modalitatea de comitere - săvârşirea faptei de mai multe persoane împreună şi cu un minor - persoana şi conduita inculpatei, reţinându-se lipsa antecedentelor penale şi conduita acesteia ulterioară săvârşirii faptei.
În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea, just individualizată, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiţionată a executării, pedeapsă conformă scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reducerea ori majorarea - astfel cum a solicitat Parchetul - cuantumului acesteia sau schimbarea modalităţii de executare a pedepsei nu se impune, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei, dar şi gradul de pericol social al infracţiunii şi de periculozitate a inculpatei.
2. În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P. şi D.B.C., Curtea le-a apreciat ca fondate, însă, în considerarea următoarelor argumente:
În primul rând, cu referire la inculpaţii D.N., N.A., D.Ş.l. (minor), L.L.G., B.A.I. şi L.P., Curtea a constatat că primul motiv de apel invocat în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, instanţa de fond a omis să constate că Legea nr. 61/1991 a fost republicată, procedându-se la renumerotarea articolelor, în luna ianuarie 2011 în M. Of. nr. 77 din 31 ianuarie 2011, astfel încât, la data pronunţării sentinţei - 17 iunie 2011 -, art. 1 din această lege a devenit art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, continutvil constitutiv al infracţiunii rămânând acelaşi, după cum şi cuantumul pedepsei faptei incriminate a rămas identic, respectiv, de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă.
Ca atare, în privinţa inculpaţilor D.N., N.A., D.Ş.l. (minor), L.L.G., B.A.I. şi L.P., instanţa de fond a dispus condamnarea acestora pentru infracţiunea de port în locuri publice de arme albe şi alte arme folosite anume pentru lovire, prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.
În consecinţă, cu privire la inculpaţii sus-menţionaţi, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 11pct. l din Legea nr. 61/1991 modificată, în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul apelantei inculpate D. (fostă S.) V.M. şi-au păstrat valabilitatea şi pentru ceilalţi inculpaţi sub aspectul reţinerii infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
Curtea a apreciat nefondată cererea formulată de inculpatul D.N. în sensul excluderii depoziţiilor martorilor care nu-şi recunosc semnătura, în temeiul art. 68 C. proc. pen., având în vedere perioada îndelungată scursă de la evenimente, dar şi lipsa unei motivaţii convingătoare din partea acestor martori oculari care, după ce, iniţial, au relatat, cu lux de amănunte, derularea faptelor, ulterior, în faţa instanţei de fond, au relatat acelaşi mod consemnare a declaraţiilor, arătând că li s-au pus întrebări, apoi s-au scris răspunsurile.
Aşadar, coroborând întregul material probatoriu administrat în cauză, Curtea a reţinut că inculpaţii N.A., B.A.I., L.L. şi D.N., însoţit. fiind şi de alte persoane, au mers la blocul unde locuia „V.M." şi au strigat la geam, însă nu li s-a răspuns.
Plecând de la blocul respectiv au fost văzuţi de martorul S.G.C. când se îndreptau pe calea ferată, spre „L.", martorul declarând că cei patru inculpaţi aveau bâte şi nişte obiecte despre care a presupus că sunt săbii.
De asemenea, martorul D.R. a relatat că i-a văzut în „L." pe inculpaţii D.N., N.A., D.B.C., N.A.N., L.L., L.P. şi B.A.I., înarmaţi cu bâte şi săbii şi că inculpatul N.A. a tras cu pistolul.
Martorul T.M. i-a indicat tot pe aceeaşi inculpaţi dar şi pe minorii D.Ş.l. şi pe Ni.I.V.
Martorul N.G. i-a nominalizat pe inculpaţii L.L., L.P., D.N., B.A.I., N.V.I., N.A. şi „F." (inculpatul D.B.C.).
Totodată, martorii I.G., G.N., C.C. (care a relatat că l-a văzut doar pe „Z."), G.M. şi C.I. i-au plasat pe inculpaţii sus menţionaţi la locul atacului.
Martorii au arătat că inculpaţii nominalizaţi erau în fruntea unui grup de aproximativ 30 de persoane, că s-au întâlnit cele două grupuri pe strada unde locuieşte I.G. şi s-au lovit cu pietre, singurul rănit grav fiind T.I. care a afirmat că a fost lovit cu sabia de inculpatul N.A.N. (cu privire la care cauza s-a disjuns).
A fost momentul în care locuitorii cartierului au respins atacul grupului „Z.", primii urmărindu-i către linia de cale ferată. Aici, dintre spoitori s-a desprins victima C.P., aflată şi sub influenţa băuturilor alcoolice, care s-a apropiat de celălalt grup, chiar pe calea ferată şi a fost atacat de o parte din membrii grupului, înjunghiat în piept şi în spate, lovit în cap şi peste corp cu arme albe şi obiecte contondente, victima decedând la locul unde a căzut.
Astfel, din concluziile raportului medico legal de necropsie din 12 iunie 2006 a rezultat că moartea violentă a victimei C.P. s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înţepător, celelalte fiind produse prin lovire şi zgâriere cu şi de corp dur, tăietor-înţepător şi că între plăgile înjunghiate şi deces este legătură directă de cauzalitate.
Descrierea leziunilor coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză au justificat aprecierea că victima a fost lovită de mai multe persoane, cu obiect tăietor-înţepător sau cu alte corpuri.
Martorul T.N. a indicat la urmărirea penală că „B." a înjunghiat victima cu o sabie şi după ce a scos-o, C.P. a căzut şi alţi 7-8 romi au sărit pe el, unii având în mână săbii.
De asemenea, martorul G.F. l-a indicat pe inculpatul D.N. ca fiind cel care „i-a băgat sabia în piept", după care, mai multe persoane au sărit pe victimă şi l-au lovit, acest martor indicându-l şi pe inculpatul L.P. în zonă cu un cuţit asupra lui.
Martorul N.V. a declarat, în faza de urmărire penală, că i-a văzut pe inculpaţii N.A.N., L.L., N.A., B.A.I. şi D.N. înarmaţi cu arme albe, cu excepţia lui „P." care era legat la cap cu o cârpă.
Martorul T.M. l-a indicat şi pe inculpatul D.B.C. prezent la calea ferată când a fost lovită victima.
Expertiza extrajudiciară traseologică administrată în cauză a concluzionat că leziunile constatate pe corpul victimei C.P. au fost produse cu o armă albă de forma unui cuţit a cărei lamă are lăţimea de 2-3 cm şi lungimea cuprinsă între 7-15 cm.
În continuare, Curtea a reţinut că, după lovirea lui C.P., cei din grupul „Z." au fugit către blocuri, iar spoitorii au rămas pe loc, fiind găsiţi de către organele de poliţie şi jandarmi într-o stare de maximă agitaţie, astfel cum au declarat.
Momentul intervenţiei forţelor de ordine a fost descris şi de martorii propuşi în apărare de inculpaţii N.A., B.A.I., L.L.G. şi D.N., xcare au arătat că sirenele maşinilor de poliţie i-au împiedicat să sustragă fierul dezmembrat, nefiind, aşadar, probat că în perioada anterioară, de la plecarea de la blocul „Minerului", inculpaţii au stat pe terenul respectiv.
Concluzionând, Curtea a constatat că, în cauză, s-a probat, fără urmă de îndoială, faptul că cei patru inculpaţi menţionaţi mai sus au participat la incidentul din cartier şi la uciderea victimei C.P.
Cu referire la inculpaţii minori D.Ş.I. şi N.V.I., Curtea a reţinut că aceştia s-au prezentat, din proprie iniţiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, declarând că ei sunt autorii omorului şi că ceilalţi inculpaţi nu au fost în „L.". Până aproape de finalul cercetării judecătoreşti (sprijiniţi de martorul S.I.) cei doi inculpaţi nu au dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul instituit prin dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., apoi inculpatul D.Ş.I. a dat o declaraţie concordantă cu a martorului S.I., potrivit căreia N.A.N. este autorul omorului, iar el şi celălalt inculpat, N.V.I., au fost convinşi să recunoască faptele pentru că erau minori şi ar fi fost condamnaţi la pedepse mai mici.
Inculpatul D.Ş.I. a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost ameninţat şi determinat să-şi lase amprentele pe lama unui cuţit dat de N.A.N., despre care i-a spus că este arma crimei.
Şi martorul S.I. a arătat că a fost determinat de acelaşi N.A.N. să declare lucruri neadevărate.
Instanţa de fond a înlăturat, motivat, aceste declaraţii, având în vedere că leziunile constatate pe cadavrul victimei au exclus relatările celor doi, la fel ca şi varianta iniţială, din faza de urmărire penală, când minorii declarau că ei sunt cei care l-au ucis pe C.P.
În faţa Curţii, inculpatul D.Ş.I. şi-a menţinut declaraţia dată la instanţa de fond, iar inculpatul N.V.I. a negat chiar participarea sa la incident, precizând că se afla în altă parte, respectiv, în comuna Ştefan Vodă.
În fine, partea a doua a altercaţiei a fost iniţiată de „spoitori", care s-au repliat în cartierul „L." şi au plecat în grup de 15-20 persoane (în fruntea lor aflându-se apelanţii inculpaţi I.C., I.I., I.F., I.D. şi M.M.) să se răzbune pe grupul „Z.", în încăierare fiind loviţi inculpaţii N.A.N., N.A. şi I.I.
O nouă încăierare a avut loc în jurul orelor 22,00 în cartierul „L.", unde conduşi de inculpatul N.A., cei din grupul „Z." (nominalizaţi de martori a fi inculpaţii N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P., L.L.G. şi D.B.C.) s-au înfruntat cu grupul „M.", în cursul încăierării N.A.N. înjunghiindu-l în abdomen pe I.I.
Curtea a reţinut că inculpatul N.A. (zis „Z.") este indicat ca şi participant la ultimele două momente ale scandalului de martorii N.R., G.M., C.I., T.F., T.N. şi N.V., aceşti martori confirmând şi prezenţa inculpatului D.N. în locurile unde s-a desfăşurat scandalul.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.P., care nu a recunoscut săvârşirea niciunei infracţiuni, martorii G.F., T.M., I.D., D.R. confirmă participarea acestuia.
Cu privire la infracţiunea de încăierare, pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., N.V.I. şi D.Ş.I. - în forma prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. şi, respectiv, inculpaţii I.I., I.C., I.D., M.F.T. şi M.M., în forma prevăzută de art. 322 alin. (1), (2) şi (3) teza I-a C. pen., cu privire la actele comise în zonele „R.", „2 M." şi „L.", Curtea a reţinut următoarele:
În urma unei altercaţii minore, situaţia a degenerat, aşa încât, grupul format din inculpaţii N.A., D.N., L.P., B.A.I., L.L.G., N.V.I. şi D.Ş.I. a descins la nunta din zona „R." şi au adresat cuvinte jignitoare, au ameninţat şi au lovit nuntaşii şi alte persoane din zonă, aceştia răspunzând pentru forma simplificată a infracţiunii şi anume cea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. pen.
Al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de inculpaţii I.C., I.I., I. (M.) F., I.D. şi M.M. (superior numeric) i-au lovit pe N.A.N., N.A. şi I.L.
Cum leziunile produse inculpatului N.A.N. i-au pus acestuia viaţa în primejdie şi nu s-a putut stabili, cu certitudine, cine a aplicat aceste leziuni, în sarcina inculpaţilor I.C., I.I., M.F.T., I.D. şi M.M. s-a reţinut, în mod corect, forma agravantă a infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza a I-a C. pen.
Ultimul moment al conflictului s-a derulat în „L." unde părţile şi martorii din cartier au declarat că a avut loc iar o încăierare, însă singura persoană agresată a fost T.I. care, spun martorii, a fost înjunghiat de N.A.N., celelalte loviri datorându-se faptului că s-a aruncat cu pietre de către ambele grupuri până când unul dintre inculpaţi, N.A., a tras focuri de pistol cu gaze iritante, grupul „Z." retrăgându-se către calea ferată.
Probele administrate în cauză au probat faptul că toţi cei 13 inculpaţi au participat, activ, la violenţele colective, prezenţa acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V., N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. şi I.L.
În ceea ce priveşte uciderea victimei C.P., Curtea a constatat că fapta de omor calificat a fost dovedită, în principal, prin depoziţiile martorilor oculari T.N., G.F. şi T.M., care au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din L., câţiva dintre spoitori, printre care şi victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup şi insistând să le vorbească.
Martorul T.N. a precizat că l-a văzut pe inculpatul D.N. foarte aproape de victimă, cu o sabie în mână, pregătindu-se să-l lovească. În continuare, martorul a arătat că victima s-a împiedicat, iar când s-a ridicat, l-a văzut pe D.N. scoţând sabia din pieptul victimei.
Martorii N.V. l-a indicat drept persoana care l-a înjunghiat pe victimă pe inculpatul L.L.G. („un bărbat blond, înalt"), conform celor declarate de martora I.E.
Martorul G.F. a susţinut că inculpatul D.N. a fost cel care l-a înjunghiat pe C.P. şi că l-a recunoscut după planşele foto. Acelaşi martor a arătat că l-a văzut şi pe inculpatul L.P. având asupra sa un cuţit.
Martorul G.N. a arătat că l-a văzut pe C.P. căzut între liniile ferate, dar şi faptul că acesta din urmă era lovit de mai multe persoane, pe care, însă, nu le-a putut identifica.
Având în vedere depoziţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu concluziile raportului de necropsie din care rezultă că victima a decedat în urma multor leziuni de violenţă, Curtea a constatat probată, neîndoielnic, împrejurarea că victima a fost agresată de mai multe persoane.
Astfel, martorii au indicat un grup compus din 7-8 persoane, având ca lideri pe inculpaţii N.A. şi D.N., grup din care au făcut parte inculpaţii L.L.G., B.A.I., N.V.I., D.Ş.l., L.P. şi D.B.C., dar şi N.A.N. (faţă de care cauza s-a disjuns), persoanele fiind înarmate cu cuţite, dintre aceştia unul (D.N. sau N.A.) înfigând o sabie în pieptul victimei.
Pe de altă parte, deşi niciunul dintre inculpaţii menţionaţi anterior nu a recunoscut săvârşirea faptei, aceştia nu au putut demonstra, în mod plauzibil, că nu s-au aflat la locul săvârşirii omorului, între orele 22,00- 0,30.
Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a înlăturat, din ansamblul probator administrat în cauză, depoziţiile martorilor propuşi în apărare de inculpaţii N.A., D.N., L.L.G. şi B.A.I., care au arătat că aceştia din urmă ar fi stat ascunşi pe un teren de fotbal improvizat din incinta C.O.N.S.I.D., având în vedere că martorii respectivi şi-au justificat prezenţa în zona respectivă prin încercarea de a săvârşi, la rândul lor, infracţiuni de furt calificat şi distrugere.
În acelaşi mod, nici martorii propuşi de inculpaţii L.P. şi D.B.C. nu pot proba că inculpaţii nu au fost prezenţi la locul săvârşirii infracţiunilor, având în vedere legăturile de rudenie şi, respectiv, de prietenie dintre martori şi inculpaţi.
Concluzionând, Curtea a reţinut că inculpaţii D.N. şi L.L.G. au aplicat victimei mai multe lovituri cu obiecte tăietor-înţepătoare, bâte, provocându-i leziuni care au dus la decesul imediat. Leziunile indică şi faptul că victima a fost lovită cu cuţitul sau alt obiect tăietor-înţepător şi în zona capului (fronto-parietal - 3 plăgi neletale, infiltrate hemoragice, dispuse aproximativ paralel), că a încercat să se apere, 2 plăgi superficiale rectilinii acoperite de cruste traumatice (dispuse orizontale, pe faţa ventrală a braţului stâng, dar că nu a reuşit acest lucru, fiind lovit peste picioare, peste spate şi în zona capului.
Chiar dacă s-a stabilit că cele două plăgi înjunghiate toracale, care au atins inima victimei, au provocat decesul, toate celelalte lovituri aplicate victimei, anterior şi ulterior înjunghierii (producând şi întârzierea intervenţiei persoanelor de aceeaşi etnie cu victima), justifică reţinerea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. a) şi i) C. pen., cu privire la inculpaţii D.N. şi L.L.G., aceştia având calitatea de coautori.
De asemenea, Curtea a reţinut că inculpaţii N.A., L.P., B.A.I., D.B.C., D.Ş.l. şi N.V.I. au fost şi ei indicaţi ca persoane aflate în grupul celor care au săvârşit agresiunea chiar pe calea ferată, aceiaşi martori declarând că N.A. avea sabie şi pistol, iar ceilalţi bâte şi cuţite, or prezenţa lor, în momentul în care inculpaţii D.N. şi L.L.G. aplicau victimei lovituri cu cuţite, bâte, a fost de natură a întări hotărârea acestora de a comite infracţiunea, constituind complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.
Cu privire la inculpaţii minori D.Ş.l. şi N.V.I., Curtea a reţinut declaraţiile nesincere date de aceştia în cursul urmăririi penale, dar şi în faţa instanţei de fond şi de apel. Astfel, s-a constatat că cei doi inculpaţi minori s-au prezentat, din proprie iniţiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi au declarat că ei sunt autorii omorului şi că ceilalţi inculpaţi nu au fost în „L.". Până aproape de finalul cercetării judecătoreşti, cei doi inculpaţi nu au dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul instituit prin dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., apoi inculpatul D.Ş.I. a dat o declaraţie, potrivit căreia N.A.N. este autorul omorului, iar el şi celălalt inculpat, N.V.I., au fost convinşi să recunoască faptele pentru că erau minori şi ar fi fost condamnaţi la pedepse mai mici.
Inculpatul D.Ş.I. a arătat că i-a fost promisă recompensă materială, apoi a fost ameninţat şi determinat să~şi lase amprentele pe lama unui cuţit dat de N.A.N., despre care i-a spus că este arma crimei.
În faţa Curţii, inculpatul D.Ş.I. şi-a menţinut declaraţia dată la instanţa de fond, iar inculpatul N.V.I. a negat chiar participarea sa la incident, precizând că se afla în altă parte, respectiv, în comuna Ştefan Vodă.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că niciunul dintre martorii audiaţi în cauză nu au relatat că ar fi văzut pe vreunul dintre inculpaţii minori lovind victima, ci au fost indicaţi de martori, astfel cum s-a arătat anterior, ca persoane aflate în grupul celor care au săvârşit agresiunea chiar pe calea ferată, cei doi minori fiind înarmaţi în momentul în care inculpaţii D.N. şi L.L.G. aplicau victimei lovituri.
Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpaţilor D.Ş.I. şi N.V.I., din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. şi urm. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Din această perspectivă, apelurile declarate de inculpaţii D.Ş.I. şi N.V.I. s-au apreciat a fi nefondate.
Pe de altă parte, Curtea a reţinut că, în mod temeinic, pentru inculpaţii D.N., N.A., D.Ş.I., L.L.G., B.A.I. şi L.P., tribunalul a reţinut întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de port fără drept de arme, prevăzută de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (art. 2 alin. (1) pct. 1 în noua numerotare) faţă de faptul că, pe parcursul incidentelor din ziua de 11 iunie 2006, aceştia au avut asupra lor şi au şi folosit, unii dintre ei, obiecte de natura celor enumerate de textul de lege amintit anterior.
Cu referire la inculpatul D.N., Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., în considerarea următoarelor argumente:
Astfel cum s-a arătat mai sus, din întregul material probatoriu administrat în cauză, a rezultat că fiecare dintre inculpaţii D.N. şi L.L.G., au lovit victima cu obiecte cu potenţial tanatogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre participanţi a fost mortală - pentru că au acţionat cu intenţia de a ucide şi s-au completat unul pe celălalt.
Or, acţionând cu intenţia de a omorî şi în legătură nemijlocită cu acţiunile celuilalt coautor, coinculpat, chiar cel care nu a aplicat o lovitură mortală victimei, a contribuit la reducerea posibilităţii victimei de a se apăra, la stabilirea forţelor ei fizice şi psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acţiunilor agresive, deoarece nu se poate delimita măsura în care fiecare lovitură, în parte, a împiedicat victima să se apere.
În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., agravanta se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapta. Aşadar, pentru reţinerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanţii la încăierare, care au provocat moartea, sunt cunoscuţi, aceştia vor răspunde numai pentru săvârşirea infracţiunii de omor, în speţă, calificat, iar în sarcina celorlalţi participanţi la încăierare se va reţine săvârşirea infracţiunii de încăierare în forma de bază.
De asemenea, criticile formulate de inculpatul D.N. cu privire la latura civilă a cauzei s-a apreciat a fi nefondate, în condiţiile în care instanţa de fond a soluţionat, în mod judicios, latura civilă şi a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.
Conform art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conţină, între altele, motivarea soluţiei privind latura civilă a cauzei, precum şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia. în speţă, motivarea soluţiei privind latura civilă a fost completă, instanţa de fond analizând probele administrate în raport cu elementele despăgubirilor la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii.
Pe de o parte, Curtea a constatat că textul de lege sus invocat nu obligă instanţa să precizeze, în mod expres, în motivarea hotărârii, cuantumul daunelor acordate, iar pe de altă parte, nu se poate vorbi despre o contradicţie între motivarea soluţiei şi dispozitivul hotărârii care vizează, spre exemplu, ipoteza în care, în considerente se arată că acţiunea civilă este nefondată, iar prin dispozitiv se dispune admiterea pretenţiilor.
Cu referire la acelaşi inculpat - D.N. -, Curtea a constatat că motivul de apel invocat de Parchet referitor la incidenţa stării de recidivă mare postexecutorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului depusă la fila nr. 82, vol. II, dosar apel, rezultă că inculpatul D.N. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postexecutorie, în raport de sentinţa penală nr. 620 din 23 septembrie 1993, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/1994 a Tribunalului Călăraşi, având în vedere că, la data săvârşirii faptelor din prezenta cauză, respectiv, 11 iunie 2006, nu s-a împlinit termenul de reabilitare prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. b) C. pen. cu referire la art. 136 alin. (1) C. pen.
S-a constatat, aşadar, că inculpatul D.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare, arestat în vederea executării pedepsei, la data de 04 martie 1993 şi liberat condiţionat la data de 04 aprilie 1996, cu un rest de pedeapsă, rămas neexecutat, de 1062 de zile.
Cu referire la inculpatul N.V.I., Curtea a constatat că, în mod temeinic şi legal, instanţa de fond a respins excepţia nulităţii absolute a actelor de urmărire penală întocmite în perioada 11 iunie 2006-20 iunie 2006 în legătură cu infracţiunea de omor calificat, motivat de încălcarea dispoziţiilor art. 209 C. proc. pen., privind competenţa materială obligatorie a procurorului, în cazul infracţiunii de omor calificat, în considerarea următoarelor argumente:
Se constată că, la data de 11 iunie 2006, orele 22,10 organele de poliţie s-au sesizat din oficiu despre comiterea unei infracţiuni de omor asupra victimei C.P. Actul de sesizare din oficiu a fost înaintat, la data de 12 iunie 2006, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi, prin rezoluţia olografă, primul procuror a desemnat procurorul care efectuează urmărirea penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor.
Totodată, s-a constatat că, în cauză, s-a dispus, prin rezoluţie, începerea urmăririi penale "in rem" pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, datând 12 iunie 2006 şi că, la data de 22 iunie 2006, prin rezoluţia emisă în Dosarul nr. 343/P/2006 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de: D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., D.B.C., D.V. şi S.V.M., motivat de faptul că, în seara zilei de 11 iunie 2006, au tulburat grav liniştea publică prin producerea de scandal, înarmarea cu arme albe, agresarea fizică a mai multor persoane şi uciderea numitului C.P. în cadrul unei încăierări.
Aşadar, contrar celor susţinute, Curtea a constatat că urmărirea penală a fost făcută de procuror, fiind respectate dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen.
De asemenea, s-a constatat că au fost contestate numai o serie de acte ce au precedat rezoluţia procurorului prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, anume, audierea făptuitorilor, actul prin care s-a solicitat efectuarea necropsiei, cercetarea la faţa locului şi audierea părţilor vătămate.
Or, în ceea ce priveşte actele premergătoare efectuate în cauză, dar şi celelalte acte făcute de organele de poliţie, eventuale obiecţiuni pot fi ridicate referitor la valoarea probelor obţinute prin efectuarea acestor acte, astfel cum, corect, a reţinut instanţa de fond în considerentele încheierii din data de 29 mai 2008.
De asemenea, critica inculpatului N.V.I. referitoare la lipsa referatului de evaluare, aspect ce ar atrage nulitatea absolută a hotărârii, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a fost apreciată de Curte ca nefondată, în condiţiile în care, pentru fiecare dintre inculpaţii minori, astfel de referate au fost întocmite şi depuse la filele nr. 400-407, vol. II, dosar de urmărire penală.
Şi critica referitoare la neefectuarea unei expertize psihiatrice s-a reţinut a fi nefondată, în condiţiile în care, potrivit art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize este obligatorie în cazul infracţiunii de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului, îndoială care, în cazul de faţă, nu există.
În schimb, cu referire la acelaşi inculpat - N.V.I. - Curtea a reţinut că motivul de apel invocat de Parchet referitor la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, anterior dispusă, este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Astfel, Curtea a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, minor la data comiterii faptelor, au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare, de 1 an şi 6 luni, stabilit pentru pedeapsa de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 135 din 20 octombrie 2005, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, rămasă definitivă la data de 20 aprilie 2006, prin nerecurarea Deciziei penale nr. 280 din 04 aprilie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sens în care, conform dispoziţiilor art. 83 C. pen. raportat la art. 1101 alin. (2) C. pen., este obligatorie revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, anterior dispusă.
De asemenea, critica formulată de inculpatul N.A. cu privire la neanalizarea situaţiei fiecărui inculpat în parte, sub aspectul implicării, în săvârşirea infracţiunilor a fost apreciată ca nefondată, în condiţiile în care instanţa de fond a soluţionat, în mod judicios, latura penală şi a motivat, corespunzător, soluţia de condamnare a acestuia.
Conform art. 356 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., expunerea din cuprinsul unei hotărâri trebuie să conţină, între altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei, cât şi a celor care au fost înlăturate, dar şi analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluţia dată în cauză. în speţă, motivarea soluţiei privind latura penală este completă, instanţa de fond analizând probele administrate în raport cu fiecare inculpat în parte, dar şi participaţia apelanţilor inculpaţi la săvârşirea faptelor.
Cu referire la inculpatul L.P., Curtea a constatat că motivul de apel invocat de Parchet referitor la reţinerea stării de recidivă mare postcondamnatorie este fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din înscrisurile depuse la dosarul instanţei de apel (vol. I, filele nr. 72-80) a rezultat că inculpatul L.P. se află în starea de agravare a răspunderii penale constând în recidiva mare postcondamnatorie, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, definitivă prin neapelare la data de 08 iulie 2002, sens în care, potrivit dispoziţiilor art. 83 C. pen., a fost obligatorie revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, anterior dispusă.
De asemenea, din referatul întocmit de Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Călăraşi (dosarul instanţei de apel, vol. I, fila nr. 72) a rezultat că, prin sentinţa penală nr. 520/2006 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 27 noiembrie 2006, s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2002, pronunţată de Judecătoria Călăraşi, inculpatul L.P. având de executat, în total, o pedeapsă de 3 ani închisoare. A fost emis M.E.P.Î. nr. 885/2006, inculpatul executând pedeapsa în perioada 06 aprilie 2007-05 aprilie 2007.
Curtea a reţinut, însă, că prin Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă. Raţiunea admiterii acestui recurs în interesul legii a vizat împrejurarea că instanţele de control judiciar nu sunt competente funcţional să efectueze contopirea, direct, în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însuşi fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanţa are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă, conform prevederilor art. 34 C. pen.
Apelurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.l., L.P. şi D.B.C. s-a reţinut că sunt fondate numai în ceea ce priveşte intervenirea prescripţiei speciale a răspunderii penale, după cum urmează:
Pentru inculpaţii majori D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P. şi D.B.C., în raport de data săvârşirii faptei - 11 iunie 2006 - şi de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., caz în care, exercitarea acţiunii penale este împiedicată.
Pentru inculpatul minor N.V.I., în raport de data săvârşirii faptei -11 iunie 2006 - şi de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Pentru inculpatul minor D.Ş.l., în raport de data săvârşirii faptei - 11 iunie 2006 - şi de prevederile legale incidente în cauză, respectiv, art. 122 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., art. 124 C. pen., art. 129 C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 13 C. proc. pen., Curtea a constatat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.
Cu referire la inculpaţii D.N., N.A., N.V.I., D.Ş.l., L.L.G., B.A.I., L.P. şi D.B.C., Curtea a constatat că al doilea motiv de apel invocat în scris de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
S-a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările infracţiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere -săvârşirea faptelor de mai multe persoane împreună şi cu minori, pe parcursul a mai puţin de patru ore, antrenând un număr mare de persoane şi trezind curiozitatea a sute de curioşi, cu efecte considerabile asupra ordinii şi liniştii publice; persoana şi conduita inculpaţilor.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor D.N., N.A., N.V.I., D.B.C., L.P. şi D.Ş.l., s-a reţinut că aceştia sunt fie recidivişti, fie au antecedente penale ce nu atrag starea de recidivă sau pentru care a intervenit reabilitarea, ceilalţi fiind infractori primari; vârstă tânără pentru majoritatea şi legăturile de rudenie, dar şi lipsa de consideraţie pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a avut în vedere că, exceptându-l parţial pe D.Ş.l., niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, recunoscând pe cele pedepsite mai uşor, au încercat să-şi diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de faţă.
În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a constatat că instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea just individualizate, orientativ spre minimul special prevăzut de lege, cu executarea în regim de detenţie, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reducerea ori majorarea - astfel cum a solicitat Parchetul - cuantumului acestora nu se impune, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor, dar şi gradul de pericol social al infracţiunilor şi de periculozitate a inculpaţilor.
Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că aplicarea, ca pedeapsă accesorie, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata condamnării, se impune, cu necesitate, având în vedere cuantumul pedepselor principale aplicate, dar şi natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina acestor inculpaţi.
3. În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii l.I., I.C., l.D. şi M.F.T., Curtea le-a apreciat ca nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
În primul rând, în ceea ce priveşte probatoriul administrat în cauză, argumentele prezentate în cazul celorlalţi apelanţi inculpaţi au rămas valabile şi pentru inculpaţii l.I., I.C., l.D. şi M.F.T. sub aspectul reţinerii infracţiunilor prevăzute de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza Ia C. pen.
Cum leziunile produse inculpatului N.A.N. i-au pus acestuia viaţa în primejdie şi nu s-a putut stabili, cu certitudine, cine a cauzat aceste leziuni, în sarcina inculpaţilor I.C., l.I., M.F.T., l.D. şi M.M. s-a reţinut, în mod corect, forma agravantă a infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I-a C. pen.
Astfel, al doilea moment al încăierării s-a consumat în zona „2 M.", unde grupul condus de inculpaţii I.C., l.I., l. (M.) F., l.D. şi M.M. (superior numeric) i-au lovit pe N.A.N., N.A. şi l.L.
Probele administrate în cauză au probat faptul că toţi inculpaţii au participat, în mod activ, la violenţele colective, prezenţa acestora la încăierare fiind confirmată de martorii T.M., D.R., I.D., l.G., G.N., N.V., N.G., l.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. şi I.L.
Deşi declaraţiile de martori din faza de cercetare judecătorească au relevat, în principal, faptul că martorii nu-şi mai amintesc derularea evenimentelor pe care le-au perceput la data faptei, a rezultat din depoziţiile acestora de la urmărirea penală, că la încăierare au participat, inferior numeric, cei din grupul Z., pentru care s-a relevat existenţa de leziuni de violenţă (B.A.I., L.L., N.A.N., N.A., D.Ş.I.) şi inculpaţii I.C., l.I., M.M., l.D., M.F.T. şi alţi spoitori printre care şi victima C.P..
Astfel, probele administrate în cauză au justificat în aprecierea instanţei de apel că nu există niciun dubiu cu privire la săvârşirea, de către inculpaţii l.I., I.C., l.D. şi M.F.T., a infracţiunilor deduse judecăţii, astfel că, soluţia de condamnare a acestora este corectă.
Evaluând declaraţiile martorilor, administrate în cauză, în principal, cele iniţiale, mai apropiate de momentul perceperii directe a faptelor, astfel cum au fost derulate, Curtea a constatat că valoarea probatorie conţinută de aceste probe formează convingerea, certă şi de netăgăduit, că faptele s-au petrecut în materialitatea lor şi în derularea menţionată, iar împrejurarea că, în faţa instanţei de fond, unii dintre martori nu au mai putut să-şi amintească amănunte ale episodului infracţional, nu le poate micşora verosimilitatea, deoarece, dată fiind trecerea timpului, este posibil ca aceştia să nu mai reţină, în amănunt, succesiunea faptelor.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate acestor inculpaţi, Curtea a reţinut că, în mod temeinic, instanţa de fond a aplicat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere împrejurările infracţiunilor, pericolul social concret al faptelor, modalitatea de comitere - săvârşirea faptelor de mai multe persoane împreună, antrenând un număr mare de persoane şi trezind curiozitatea a sute de curioşi, cu efecte considerabile asupra ordinii şi liniştii publice; persoana şi conduita inculpaţilor.
În ceea ce priveşte circumstanţele personale ale inculpaţilor I.C. şi M.F.T., s-a reţinut că aceştia sunt cunoscuţi cu antecedente penale, ceilalţi fiind infractori primari.
Curtea a avut în vedere şi vârsta inculpaţilor, legăturile de rudenie, dar şi lipsa de consideraţie a acestora pentru valorile sociale ocrotite de legea penală.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Curtea constată că, în mod temeinic, instanţa de fond a avut în vedere că niciunul dintre inculpaţi nu a recunoscut săvârşirea faptelor, au încercat să-şi diminueze sau să excludă responsabilitatea, fapt care, alături de numărul de persoane implicate, a dus la prelungirea excesivă a duratei procesului de faţă.
În lumina acestor elemente de individualizare, Curtea a concluzionat că instanţa de fond a aplicat inculpaţilor pedepse cu închisoarea just individualizate, cu executarea în regim de detenţie, pedepse conforme scopului acestora prevăzut de art. 52 C. pen., aşa încât, reducerea cuantumului acestora ori schimbarea modalităţii de executare a pedepselor nu se impune, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor, modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptelor, urmările produse, dar şi gradul de pericol social al infracţiunilor şi de periculozitate a inculpaţilor.
4. În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul M.M., Curtea l-a apreciat ca tardiv, pentru considerentele ce urmează:
Conform dispoziţiilor art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, cum este cazul de faţă.
În acest sens, Curtea a reţinut că inculpatul M.M. a fost prezent personal la dezbaterile cu privire la fondul cauzei, ce au avut loc la data de 10 mai 2011, sentinţa penală atacată a fost pronunţată la 17 iunie 2011, iar calea de atac a fost declarată la data de 01 august 2011, cu depăşirea termenului legal, ceea ce duce la decăderea părţii din dreptul de a formula o astfel de cerere.
De asemenea, Curtea a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele declarării apelului peste termen, conform art. 365 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a solicitat apărătorul inculpatului, atâta timp cât nu este îndeplinită condiţia lipsei inculpatului de la judecată.
Totodată, Curtea a remarcat faptul că inculpatul nu a făcut dovada unei cauze temeinice de împiedicare ca motiv de întârziere a declarării apelului, în condiţiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen., pentru a se putea discuta o eventuală repunere în termen, deşi, prin cererea de apel depusă la data de 01 august 2011 invocă faptul că a fost plecat din ţară.
5. În ceea ce priveşte apelul declarat de partea responsabilă civilmente N.M., Curtea l-a apreciat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 362 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente poate face apel, în ce priveşte latura penală şi latura civilă a cauzei.
Aşa cum s-a arătat anterior, cu privire la latura penală a cauzei, soluţia de condamnare a inculpatului N.V.I. a fost corectă, fiind dovedită vinovăţia sa la săvârşirea faptei de omor calificat în modalitatea complicităţii.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că instanţa de fond a soluţionat, în mod judicios, acţiunile civile formulate în cauză şi a motivat corespunzător acordarea despăgubirilor civile.
Astfel, în cauză, sunt îndeplinite, indiscutabil, condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 şi urm. C. civ. în vigoare la momentul soluţionării cauzei, iar cuantumul despăgubirilor acordate este direct proporţional cu prejudiciul de ordin patrimonial şi moral efectiv cauzat.
Nu în ultimul rând, Curtea a remarcat faptul că instanţa de fond, în mod legal, a făcut aplicarea principiului răspunderii în solidar şi a prevederilor art. 191 alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpaţii D.N., D. (fostă S.) V.M., N.V.I., L.L.G., N.A., B.A.I., D.Ş.I., L.P., D.B.C., I.I., I.C., I.D. şi M.F.T.
Inculpaţii D.N. şi D. (fostă S.) V.M., prin apărătorul ales, au criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1), pct. 2, 10, 14, 17, 171, 18 şi 21 C. proc. pen., susţinând în esenţă următoarele:
- neregularitatea actului de sesizare a instanţei deoarece nu a fost vizat de procurorul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., cerere respinsă de instanţa de fond la termenul din 14 februarie 2008 şi asupra căreia, instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat - cazuri de casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 2 şi 10 C. proc. pen.;
- instanţa de fond şi instanţa de apel nu au dat eficienţă disp. art. 68 rap. la art. 64 alin. (2) C. proc. pen. în sensul de a înlătura toate declaraţiile date de martori în cursul urmăririi penale pentru că în faţa instanţei aceştia au declarat că nu ştiu să scrie şi să citească şi nici să semneze, în majoritatea cazurilor declaraţiile fiind scrise de alte persoane.
De asemenea, instanţa de fond şi instanţa de apel au respins excepţia nulităţii actelor de urmărire efectuate în perioada 11 iunie - 20 iunie 2006 de organele de poliţie, deşi obiectul cauzei îl constituie infracţiunea de omor, faptă pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror conform disp. art. 209 C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.;
- greşita condamnare pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - caz de casare prev. De art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;
- încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul D.N. în infracţiunea de omor prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., este greşită, din probele administrate în cauză rezultă că erau incidente disp. art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. care incriminează infracţiunea de încăierare - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
- cercetarea judecătorească la instanţa de fond, dar şi în faza apelului s-au desfăşurat cu lipsă de procedură cu inculpaţii I.D. şi M.F.T. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.;
- pedepsele la care au fost condamnaţi sunt prea mari - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14C. proc. pen.;
În principal, susnumiţii inculpaţi au solicitat casarea sentinţei şi a deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, reindividualizarea judiciară a pedepselor în sensul reducerii cuantumului acestora.
Inculpatul L.L.G., prin apărătorul ales, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., susţinând, în esenţă următoarele:
- nelegalitatea încheierii din data de 10 mai 2011 prin care instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul N.A., deşi la termenul respectiv a fost lipsă de procedură cu acest inculpat, apărătorul acestuia învederând faptul că se află internat în spital;
- în mod greşit au fost avute în vedere la pronunţarea soluţiei declaraţiile martorilor din cursul urmăririi penale deoarece aceştia au arătat că respectivele declaraţii nu le aparţin;
- instanţa a respins cererea de audiere a tuturor martorilor şi nu a analizat separat, pentru fiecare inculpat, activitatea infracţională desfăşurată de aceştia;
- în mod greşit a fost condamnat, din probele administrate în cauză nu rezultă că a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, astfel că soluţia ce se impunea a fi pronunţată era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.;
- încadrarea juridică a faptei era aceea de încăierare;
- pedeapsa a fost greşit individualizată, instanţele neţinând cont de împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi de circumstanţele sale personale.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrare de probe.
Inculpatul N.V.I., prin apărătorul ales, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prevăzute în art. 3859alin. (1) pct. 10, 17 şi 172 C. proc. pen., solicitând:
- în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru administrare de probe, audieri de martori, pentru a dovedi că nu a participat la conflictul ce a avut loc în seara zilei de 11 iunie 2006 - caz de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 10 şi 172 C. proc. pen.;
- în subsidiar, pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată pe disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul infracţiunilor deduse judecăţii - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen.;
- într-un alt subsidiar, să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor din infracţiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17^ C. proc. pen.
Apărătorul ales al inculpaţilor D.Ş.I., L.P., D.B.C. şi M.F.T., invocând cazul de casare prev. în art. 3859pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursurilor, casarea deciziei şi reducerea cuantumurilor pedepselor, apreciind că acestea sunt prea mari raportat la probele administrate în cauză şi la gradul de vinovăţie al inculpaţilor.
În concluziile scrise depuse la dosar, inculpatul D.B.C., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 şi 12 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. A mai susţinut inculpatul că a fost ascultat la procuror în calitate de învinuit fără a i se desemna un apărător din oficiu, încălcându-l se astfel în mod flagrant dreptul la apărare prevăzut de art. 171 C. proc. pen. şi garantat de Constituţie ( filele 325, 355-356 dosar instanţa de recurs).
Inculpatul N.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2, 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen., susţinând, în esenţă că:
- instanţa nu a fost legal sesizată, deoarece rechizitoriul nu a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, cerinţă prev. de art. 264 alin. (3) C. proc. pen. - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii prin care la instanţa de fond a invocat neregularitatea rechizitoriului pentru neîndeplinirea cerinţei prev. de art. 264 alin. (3) C. proc. pen. şi nu a înlăturat declaraţiile martorilor care în faţa instanţei de fond au arătat că nu îşi însuşesc declaraţiile date la organul de urmărire penală pentru că nu ştiu să scrie şi să citească - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;
- soluţia ce se impunea a fi pronunţată în cauză era aceea de achitare în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu există probe la dosar din care să rezulte că a comis faptele - caz de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.;
- în eventualitatea în care s-ar reţine vinovăţia sa, încadrarea juridică a faptei ar fi aceea de încăierare şi nu de complicitate la omor calificat - caz de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.;
- pedeapsa aplicată a fost greşit individualizată, instanţele nu au ţinut cont de împrejurările în care au fost comise faptele, de circumstanţele sale personale şi de faptul că a formulat un denunţ finalizat cu trimiterea în judecată a lui I.G. pentru infracţiunea de trafic de droguri, situaţie în care erau aplicabile disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 - caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Inculpatul B.A.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., solicitând achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece, din probele administrate în cauză nu rezultă că a comis faptele deduse judecăţii.
Inculpatul I.I., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 şi 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a avut intenţia de a participa la uciderea victimei, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia şi schimbării modalităţii de executare în sensul aplicării disp. art. 81 sau ale art. 86 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată, respectiv la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Inculpatul I.C., prin apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor şi suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a acestora, în condiţiile art. 81 C. pen., respectiv, de art. 86 C. pen., în considerarea faptului că încadrarea juridică a faptei este în disp. art. 322 alin. (4) din C. pen., care incriminează infracţiune de încăierare.
Inculpatul I.D., prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat decizia prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor şi executarea acestora în condiţiile art. 81 sau ale art. 861 C. pen., faţă de modul şi împrejurările în care s-au desfăşurat evenimentele în care a fost implicat şi de circumstanţele sale personale.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de inculpaţi, cât şi din oficiu, în conformitate cu disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că sunt fondate numai recursurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., l.I. şi M.F.T., pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prealabil, se impune precizarea că în conformitate cu disp. art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. „Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr~un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată".
Potrivit art. 38510 alin. (2)1C. proc. pen., „în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu".
Recurenţii inculpaţi nu au respectat dispoziţiile imperative ale textelor de lege susmenţionate în sensul că nu au formulat motivele de recurs în termenul prev. de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. mai sus enunţat, ci după expirarea acestui termen.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală - la data de 7 martie 2013 şi a avut prim termen de judecată la 19 iunie 2013, iar inculpaţii au depus motivele de recurs ulterior acestui termen, respectiv la datele de 2 octombrie 2013 (inculpaţii D.N. şi D. (fostă S.) V.M., prin avocat ales, filele 255-266); 16 octombrie 2013 (inculpaţii L.L.G. şi N.V.I., prin apărători aleşi, filele 280-285, 286-288); 11 noiembrie 2013 şi 10 decembrie 2013 (inculpatul D.B.C., personal, filele 325-327, 350-357, 369-371); 4 decembrie 2013 (inculpatul M.F.T., prin avocat, filele 348-349); 10 decembrie 2013 (inculpatul N.A., prin avocat, filele 359-368); 11 decembrie 2013 (inculpatul N.V.I., prin avocat, filele 375-376).
Inculpaţii B.A.I., D.Ş.I., L.P., I.I., I.C. şi l.D. au formulat motive de recurs, oral, prin apărătorii desemnaţi din oficiu, cu ocazia dezbaterilor pe fond a cauzei, la data de 27 noiembrie 2013.
În consecinţă, înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 38510 alin. (2)1 C. proc. pen. şi va analiza numai cazurile de casare, care, potrivit art. 3859 alin. (3) se iau în considerare din oficiu.
Referitor la recursurile formulate de inculpaţii D.N., D. (fostă S.) V.M. şi N.A. se reţin următoarele:
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 2 C. proc. pen., care poate fi luat în considerare din oficiu, atrage casarea hotărârii când instanţa nu a fost legal sesizată.
Legea are în vedere atât sesizarea primară care se face prin rechizitoriu (art. 264 C. proc. pen. sau plângerea persoanei vătămate în condiţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cât şi sesizarea suplimentară care se face în cazul extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale sau extinderea procesului penal pentru alte fapte ori cu privire la alte persoane şi sesizarea derivată, care se face în cazul desfiinţării cu trimitere, casării cu trimitere, declinării de competenţă, hotărârii prin care se rezolvă conflictul de competenţă ori strămutarea cauzei penale.
Potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen., „Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când urmărirea este făcută de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.".
Prin Decizia nr. 9/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la verificarea legalităţii şi temeiniciei actului de trimitere în judecată, conform art. 264 alin. (3) C. proc. pen., în cazul când înaintarea rechizitoriului instanţei competente se face prin adresă, sub semnătura prim procurorului, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau a procurorului ierarhic superior şi a stabilit că: "Dispoziţiile art. 264 alin. (3) C. proc. pen. se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conţină menţiunea, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei". Lipsa acestei menţiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condiţiile art. 300 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop".
Din actele dosarului rezultă că prin încheierea din data de 14 februarie 2008, Tribunalul a respins excepţia neregularităţii actului de sesizare a instanţei în sensul constatării nulităţii absolute invocată prin apărători de inculpaţii N.V.I., D.Ş.I., D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., N.A., S.V.M. şi L.P.
În esenţă, tribunalul a apreciat că, înaintând instanţei rechizitoriul cu dosarul de urmărire penală, prin procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a procedat în conformitate cu disp. art. 264 alin. (4) C. proc. pen., mai precis, după verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului a constatat (implicit) că nu se impune infirmarea acestuia şi a transmis actul instanţei.
S-a apreciat de către tribunal că nu se poate reţine neregularitatea actului de sesizare, adresa de înaintare a dosarului, semnată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi atestând parcurgerea etapei definite în art. 264 alin. (3) C. proc. pen. (care, însă, nu prevede însă o formă/formalităţi care să ateste îndeplinirea acestei obligaţii - viză rezoluţie etc) şi la finalul căreia procurorul ierarhic înaintează rechizitoriul instanţei competente.
Pe de altă parte, în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 300 C. proc. pen., instanţa de fond a apreciat că rechizitoriul nr. 343/P/2007 respectă, prin formă şi conţinut, toate cerinţele legii şi cuprinde toate elementele prev. de art. 263 şi anume, datele referitoare la persoana inculpaţilor, faptele reţinute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, dispoziţia de trimitere în judecată, numele persoanelor care trebuie citate în instanţă, nerelevându-se neregularităţi care ar impune refacerea lui de către procuror ( vol. III, filele 232-234).
În plus, se constată că la data de 29 iulie 2008, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi s-a conformat prin prevederile art. 264 alin. (3) C. proc. pen., pe actul de trimitere în judecată a recurenţilor inculpaţi, existând menţiunea, sub semnătura acestuia „verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei".
Reţinând ca fiind corectă respingerea de către instanţa de fond a excepţiei vizând neregularitatea actului de sesizare a instanţei, pentru argumentele expuse pe larg în considerentele încheierii din data de 14 februarie 2008, critica invocată de recurenţi din perspectiva cazului de casare susmenţionat nu este fondată.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., care poate fi luat în considerare din oficiu, atrage casarea hotărârii când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Pentru a opera acest caz de casare, legea cere ca cererile să fie formulate cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită să se pronunţe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele. în plus, cererile esenţiale ale părţilor, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, adică să fie de aşa natură, încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluţia cauzei.
Asupra cererii prin care recurenţii inculpaţi au invocat neregularitatea actului de sesizare a instanţei, tribunalul s-a pronunţat prin încheierea din data de 14 februarie 2008, prin respingere (filele 232-234, vol. III).
Instanţa de apel, concluzionând, în esenţă, că în mod corect tribunalul a reţinut situaţia de fapt, vinovăţia recurenţilor inculpaţi şi a respins cererile acestora, implicit, s-a pronunţat şi asupra excepţiei privind neregularitatea actului de sesizare a instanţei.
Prin urmare critica adusă deciziei din perspectiva cazului de casare susmenţionat este nefondată.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. (care de fapt este cel prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., deoarece pct. 171a fost abrogat prin art. 1 pct. 185 din Legea nr. 356/2006), atrage casarea hotărârii când aceasta este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Argumentele pe baza cărora instanţa de apel a respins ca nefondată cererea inculpaţilor prin care au solicitat excluderea depoziţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale pe motiv că în faţa instanţei au arătat că sunt neştiutori de carte şi că nu-şi recunosc semnăturile, întemeiată pe disp. art. 68 C. proc. pen., îşi păstrează valabilitatea şi în faţa instanţei de recurs.
Într-adevăr, dispoziţiile procesual penale, nu conferă o valoare probatorie superioară declaraţiilor date în faza de urmărire penală însă, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator administrat în cauză, este necesar ca declaraţiile de retractare să fie susţinute de o justificare plauzibilă.
Având în vedere perioada de timp îndelungată scursă de la data evenimentelor, dar şi lipsa unei motivaţii convingătoare din partea martorilor oculari care, după ce, iniţial, la urmărirea penală au relatat cu lux de amănunte derularea faptelor, ulterior, în faţa instanţei de fond au arătat că nu-şi mai menţin declaraţiile date la procuror, în mod corect, în demersul său de evaluare a probelor, instanţa de fond a valorificat declaraţiile date de aceştia în faza de urmărire penală constatând că se coroborează cu celelalte probe care au dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia recurenţilor inculpaţi în comiterea infracţiunilor deduse judecăţii,concluzie confirmată de instanţa de apel.
Şi cererea prin care recurenţii inculpaţi au solicitat a se constata nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate în perioada 11 iunie 2006 - 20 iunie 2006 în legătură cu infracţiunea de omor calificat, motivat de împrejurarea că au fost încălcate disp. art. 209 C. proc. pen., privind competenţa materială obligatorie a procurorului, în mod corect a fost respinsă de tribunal, soluţie care a fost menţinută de instanţa de apel.
Este reală susţinerea recurenţilor inculpaţi, în sensul că în cazul infracţiunii de omor, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror (art. 209 alin. (3) C. proc. pen.) şi că nerespectarea dispoziţiilor relative la competenţa după materie se sancţionează cu nulitatea absolută prev. de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că la data de 11 iunie 2006, orele 22,10, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu, despre comiterea infracţiunii de omor asupra victimei C.P. Actul de sesizare din oficiu a fost înaintat la data de 12 iunie 2006, Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi, prin rezoluţia olografă, primul procuror a desemnat procurorul care efectuează urmărirea penală pentru infracţiunea de omor.
Prin rezoluţia din 12 iunie 20906, procurorul de caz a dispus începerea urmăririi penale „in rem" pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, iar la data de 22 iunie 2006, prin rezoluţia emisă în Dosarul nr. 343/P/2006, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuiţii D.N., L.L.G., N.A., N.A.N., B.A.I., L.P., D.B.C., D.V. şi S.V.M. pentru că, în seara zilei de 11 iunie 2006, au tulburat grav liniştea publică prin producerea de scandal, înarmarea cu arme albe, agresarea fizică a mai multor persoane şi uciderea numitului C.P. în cadrul unei încăierări. în continuare, urmărirea penală a fost efectuată de către procuror, cu respectarea disp. art. 209 alin. (3) C. proc. pen.
De fapt, recurenţii inculpaţi au contestat actele ce au precedat rezoluţia prin care procurorul de caz a dispus începerea urmăririi penale şi anume, audierea făptuitorilor şi a părţilor vătămate, procesul -verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului, rezoluţia prin care s-a dispus efectuarea necropsiei victimei C.P.
Pe de altă parte, când legea prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, nu trebuie înţeles că urmărirea penală trebuie efectuată în întregime de către procuror, existând posibilitatea ca, în asemenea cauze, organele de cercetare să efectueze anumite acte, dar, în orice caz, marea majoritate a actelor ce intră în conţinutul urmăririi penale trebuie efectuate de către procuror.
În cazurile urgente, chiar dacă este vorba de cauze care sunt în competenţa exclusivă a procurorului, colaborarea acestuia cu organele de cercetare este nu numai posibilă, dar şi necesară, actele intocmite de organul de cercetare necompetent fiind pe deplin valabile şi rămânând câştigate cauzei, obligaţia efectuării actelor de cercetare, în cazuri urgente, revenind organului de cercetare necompetent, indiferent dacă este sau nu începută urmărirea penală la organul de urmărire competen.
Prin urmare, constatând că urmărirea penală a fost efectuată de către procuror, iar actele organului de cercetare penală au fost întocmite în condiţiile art. 213 C. proc. pen., critica formulată de recurenţi din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. nu este întemeiată.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atrage casarea hotărârii când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Constatările de fapt reprezintă atributul necesar şi exclusiv al instanţei de fond. Ele nu sunt supuse controlului instanţei de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.
De la această regulă există o singură excepţie şi anume, eroare gravă de fapt care are drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt, trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, respectiv, să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută de instanţă fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi să fie esenţială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanţă.
Contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte reţine că, în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat D.N., împreună cu inculpatul L.L.G., l-au ucis, în loc public, pe C.P., lovindu-l peste corp cu bâte, arme albe, etc, în prezenţa inculpaţilor N.A., B.A.I., L.P., D.B.C., N.V.I. şi D.Ş.I., care fiind înarmaţi, i-au susţinut moral pe autori, le-au oferit suportul moral să comită fapta.
Din raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea lui C.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecinţe a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi a cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înţepător, prin lovire şi zgâriere cu şi de corp dur, tăietor-înţepător, între plăgile înjunghiate şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
De asemenea, recurentul inculpat D.N. împreună cu inculpaţii L.L.G., N.A., N.A., B.A.I., L.P. şi D. (fostă S.) V.M., la data de 11 iunie 2006, s-au înarmat cu arme albe şi au participat la altercaţii fizice, încăierându-se cu mai multe persoane, s-au manifestat violent, tulburând grav ordina şi liniştea publică.
Participarea recurentului inculpat la comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată rezultă fără dubiu din probele administrate în cauză, redate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei cu privire la care atât tribunalul, cât şi curtea de apel au făcut o amplă şi judicioasă analiză pe care, Înalta Curte şi-o însuşeşte şi nu o va mai relua.
Concluzionând în sensul că instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia recurentului inculpat D.N., reţine că cererea acestuia de a se dispune achitarea sa nu este fondată.
Referitor la recurentul inculpat N.A., Înalta Curte reţine, contrar celor susţinute de apărare, că în urma unei judicioase analize a probelor administrate în cauză, enumerate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt care a fost confirmată de instanţa de apel şi care nu va mai fi reluată în considerentele prezentei decizii.
Rezultă din actele şi lucrările dosarului, dincolo de orice îndoială rezonabilă că, în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat a plecat împreună cu inculpaţii B.A.I., L.P., N.A., D.B.C., N.V.I., D.Ş.I., D.N. şi L.L.G., după ce în prealabil s-au înarmat cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc) spre punctul „L." unde, în prezenţa luişi a celorlalţi inculpaţi, inculpaţii D.N. şi L.L.G. i-au aplicat lovituri victimei C.P., cauzându-i multiple leziuni ce au condus la decesul acestuia.
Raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 a concluzionat că moartea lui C.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi a cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor - înţepător, între acestea şi deces, existând legătură directă de cauzalitate.
Prezenţa recurentului inculpat alături de ceilalţi inculpaţi la locul faptei, înarmaţi şi susţinerea morală a autorilor - D.N. şi L.L.G. - au fost de natură să întărească rezoluţia infracţională a acestora de a ucide, de a le oferi suportul moral să comită infracţiunea de omor calificat.
De asemenea, recurentul inculpat împreună cu inculpaţii D.N., L.L.G., B.A.I., L.P. şi D. (S.) V.M., înarmaţi cu obiecte contondente au participat la altercaţii fizice, încăierându-se cu mai mulţi spoitori, manifestându-se violent, acţiunile lor fiind de natură a tulbura grav ordinea şi liniştea publică.
Prezenţa recurentului inculpat în cadrul grupului care se îndrepta „prin punctul L." a fost remarcată de martorii S.G.C., D.R., T.M., N.G., I.G., G.N., G.M., C.I., C.C.
Recurentul inculpat a participat şi la încăierarea de la orele 22,00, când grupul său din care făceau parte şi inculpaţii N.A.N., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P., L.L.G. şi D.B.C., s-au încăierat cu grupul „M." încăierare în cadrul căreia inculpatul N.A.N. a înjunghiat în abdomen pe I.I.
Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată nu este fondată.
În ce-o priveşte pe recurenta inculpată D. (fostă S.) V.M., din probele administrate în cauză analizate pe larg, în considerentele sentinţei şi deciziei, analiză pe care Înalta Curte şi-o însuşeşte în totalitate, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, la data de 11 iunie 2006, recurenta inculpată împreună cu inculpaţii N.A., N.A. şi N.V.I., s-au înarmat cu diverse obiecte şi arme albe şi s-au deplasat în zona „R." unde avea loc nunta de spoitori, ocazie cu care au început să lovească maşinile parcate în zonă, participanţii la nuntă şi trecătorii, scandalul provocat fiind de natură a tulbura în mod grav liniştea şi ordinea publică. Pentru a pune capăt acţiunilor violente ale recurentei inculpate şi ale celorlalţi inculpaţi a fost nevol. e de intervenţia forţelor de ordine (poliţie şi jandarmerie), inculpata fiind cea care potrivit declaraţiilor martorilor I.I., I.A. şi N.M. a făcut parte din grupul celor care l-au atacat pe partea civilă N.F.E., era cea mai agitată şi l-a lovit şi ea pe acesta, după ce a fost lovit cu bâta de către N.A.
Prin urmare cererea inculpatei de a se dispune achitarea sa pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice nu este întemeiată.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat D.N. atrage casarea hotărârii când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a respins cererea recurentului inculpat de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen., în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen.
Potrivit art. 322 alin. (3) teza II-a C. pen. agravanta se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapta. Prin urmare, pentru reţinerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanţii la încăierare care au provocat moartea sunt cunoscuţi, aceştia vor răspunde numai pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar în sarcina celorlalţi participanţi la încăierare se va reţine infracţiunea de încăierare în forma de bază.
În cauză nu a putut fi însă identificat participantul la încăierare care, a provocat moartea victimei.
Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, recurentul inculpat cu inculpatul L.L.G., sunt coautori la infracţiunea de omor calificat, au lovit victima cu obiecte cu potenţial tanatogen, chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre ei a fost mortală pentru că au acţionat cu intenţia de a ucide şi s-au completat unul pe celălalt.
Or, acţionând cu intenţia de a omorî şi în legătură nemijlocită cu acţiunile celuilalt coautor, coinculpat, chiar şi cel care nu a aplicat lovitura mortală victimei, a contribuit la reducerea posibilităţilor acesteia de a se apăra, la slăbirea forţei ei fizice şi psihice, loviturile neletale neputând fi desprinse din ansamblul acţiunilor agresive, neputându-se delimita în ce măsură fiecare lovitură în parte a împiedicat victima să se apere.
Argumentele invocate în susţinerea tezei conform căreia nu poate fi reţinută infracţiunea de încăierare, aşa cum a susţinut recurentul inculpat D.N. sunt valabile şi în privinţa recurentului inculpat N.A. în sarcină căruia, faţă de considerentele teoretice expuse în cele ce preced în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au reţinut infracţiunea de omor calificat în forma complicităţii.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocat de ambii recurenţi inculpaţi, atrage casarea hotărârii când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.
În raport de dispoziţiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la termenul în care se depune motivele de recurs şi care nu a fost respectat de către inculpaţi, cazul de casare susmenţionat, nefiind inclus în categoria celor care se iau în considerare din oficiu, nu va fi supus analizei. Oricum, lipsa de procedură putea fi invocată doar de partea care se presupune că nu a fost legal citată, în speţă, de inculpatul M.F.T.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul L.L.G., Înalta Curte reţine următoarele:
Criticile invocate de recurent şi care vizează nelegalitatea încheierii din data de 10 mai 2011 prin care instanţa de fond a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatul N.A., deşi a fost lipsă de procedură cu acesta, greşita luare în considerare de către instanţe a declaraţiilor date de martori în cursul urmăririi penale, deşi aceştia au arătat în faţa instanţei că nu le aparţin declaraţiile pe care le-au dat la procuror, respingerea greşită de către instanţa de fond a cererii de audiere a tuturor martorilor şi nemotivarea sentinţei şi deciziei cu referire la activitatea infracţională desfăşurată de fiecare inculpat, separat, nu se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., singurele invocate de recurent prin apărător şi în consecinţă, nu vor fi analizate.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Constatările de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanţei de fond. Ele nu sunt supuse controlului instanţei de recurs, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.
De la această regulă există o singură excepţie şi anume, eroarea gravă de fapt care are drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, respectiv, să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi să fie esenţială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanţă.
Contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte reţine din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei, pe baza cărora instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, confirmată de instanţa de apel şi care nu va mai fi reluată în considerentele deciziei, că susnumitul recurent inculpat este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi, în consecinţă, că cererea prin care a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este fondată.
În seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpatul D.N., cu intenţie, l-au ucis, în loc public pe C.P., prin aplicarea de lovituri peste corpul acestuia cu diverse obiecte (arme albe, bâte, etc. de faţă fiind inculpaţii N.A., L.P., D.B.C., N.V.I. şi D.Ş.l. care,prin prezenţa lor înarmată, participarea şi susţinerea morală acordate inculpatului, i-au oferit acestuia suportul moral să comită infracţiunea de omor calificat.
Din raportul medico - legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înţepător, prin lovire şi zgâriere cu şi de corp dur, tăietor înţepător, între plăgile înjunghiate şi deces existând legătură directă de cauzalitate.
Implicarea recurentului inculpat în uciderea victimei rezultă, în principal din declaraţiile martorilor oculari T.N., G.F., T.M. care au arătat că, după ce grupul „Z." s-a retras din punctul „L.", câţiva dintre spoitori, printre care şi victima, au plecat după ei, victima fiind cea mai apropiată de grup şi insistând să le vorbească.
Recurentul inculpat a acţionat în calitate de coautor, alături de inculpatul D.N., amândoi au lovit victima cu obiecte cu potenţial tanatogen. Chiar dacă numai lovitura aplicată de unul dintre ei a fost mortală, subzistă coautoratul ca formă a participaţiei penale deoarece a acţionat cu intenţia de a ucide (obiectul folosit, zona corpului vizată intensitatea loviturii), iar acţiunile sale de lovire a victimei s-au completat cu cele ale inculpatului D.N.
În consecinţă, acţionând cu intenţia de a omorî şi în legătură nemijlocită cu acţiunile inculpatului D.N., coautor, chiar şi în ipoteza în care recurentul nu ar fi aplicat lovitura mortală, a contribuit la reducerea posibilităţii victimei de a se apăra, la slăbirea forţelor ei fizice şi psihice, loviturile neletale, neputând fi desprinse din ansamblul acţiunilor agresive, deoarece nu se poate delimita măsura în care fiecare lovitură, în parte, a împiedicat victima să se apere.
Pe de altă parte, în mod corect instanţele au înlăturat din ansamblul materialului probator administrat în cauză depoziţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpat care au arătat că acesta, împreună cu inculpaţii D.N., N.A. şi B.A.I., ar fi stat ascunşi pe un teren de fotbal improvizat din incinta „C." cu motivarea că martorii respectivi şi-au justificat prezenţa în zona respectivă prin încercarea de a comite, la rândul lor, infracţiunile de furt calificat şi distrugere.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
În conformitate cu disp art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., care incriminează infracţiunea de încăierare şi care, în opinia apărării ar trebui reţinută în sarcina recurentului inculpat în ipoteza în care nu ar fi găsită întemeiată cererea de achitare a acestuia, agravanta acestei infracţiuni se ia în considerare dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapta.
Prin urmare, pentru reţinerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanţii la încăierare care au provocat moartea sunt cunoscuţi, aceştia vor răspunde numai pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar în sarcina celorlalţi participanţi se va reţine infracţiunea de încăierare în forma de bază.
În speţă însă, autorii infracţiunii de omor calificat, a cărui victimă a fost C.P. sunt cunoscuţi, fiind recurentul inculpat şi inculpatul D.N., situaţie în care este exclusă incidenţa disp. art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen.
Prin urmare şi această critică adusă deciziei este nefondată, încadrarea juridică a faptei în disp. art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen., care incriminează infracţiunea de omor calificat, reţinută de instanţa de apel care a confirmat soluţia tribunalului, este corectă .
Referitor la recursul declarat de inculpatul N.V.I., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Pentru a opera acest caz de casare, legea cere, pe de o parte, ca cererile să fie formulate de părţi cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită să se pronunţe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele, iar pe de altă parte,ca cererile să fie de natură să garanteze drepturile lor, să influenţeze soluţia procesului. Astfel, cererea trebuie să fie de aşa natură, încât să se poată aprecia că, dacă s-ar fi admis, ar fi schimbat soluţia cauzei.
Contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte constată că instanţele au administrat suficiente probe, atât în apărarea cât şi în acuzarea inculpatului din coroborarea cărora, în mod judicios a concluzionat că recurentul a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.
Astfel, în cursul cercetării judecătoreşti, la instanţa de fond, în conformitate cu disp. art. 65 C. proc. pen. s-a procedat la audierea nemijlocită a martorilor din acte (54 martori), s-au admis probele solicitate de inculpat, constând în înscrisuri şi audieri de martori, s-au solicitat relaţii de la I.P.J. Călăraşi şi de la Poliţia mun. Călăraşi.
Faptul că instanţele au ajuns la o altă concluzie, decât cea a apărării, în opinia căreia recurentul inculpat nu este vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, nu justifică admiterea cererii acestuia de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probe. De altfel, apărarea nici nu indică persoanele care ar trebui ascultate în calitate de martori şi care sunt împrejurările pe care înţelege să le dovedească.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când aceasta este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii. Invocând acest caz de casare, apărarea a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. (în realitate, cazul de casare incident ar fi art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.).
Contrar celor susţinute de apărare Înalta Curte constată, referitor la susnumitul recurent inculpat, că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt, expusă pe larg în considerentele deciziei, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia acestuia.
Recurentul inculpat a făcut parte din grupul de persoane - inculpaţii N.A., N.A., B.A.I., L.P., D.B.C. şi D.Ş.I. - care în seara zilei de 11 iunie 2006 s-au înarmat cu diverse obiecte contondente şi s-au îndreptat spre punctul „L.", prin prezenţa lor înarmată oferind suportul moral inculpaţilor D.I. şi L.L.G. în comiterea infracţiunii de omor soldată cu decesul lui C.P.
Prezenţa recurentului inculpat în cadrul grupului susmenţionat a fost remarcată de martorii T.M., I.G., G.N., C.C., G.M. şi C.I.
Ulterior recurentul inculpat împreună cu ceilalţi membri ai grupului s-au deplasat în zona „R." unde era organizată o nuntă, ocazie cu care au adresat cuvinte jignitoare, au ameninţat şi au lovit nuntaşii şi alte persoane din zonă, acţiunile lor fiind de natură a tulbura grav ordinea şi liniştea publică.
Susţinerea apărării în sensul că recurentul inculpat nu poate răspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat săvârşită de inculpaţii D.N. şi L.L.G. este contrazisă chiar de atitudinea acestuia din cursul urmăririi penale constând în aceea că împreună cu inculpatul D.Ş.I. s-au prezentat, din proprie iniţiativă, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi ocazie cu care au declarat că ei sunt autorii infracţiunii de omor şi că ceilalţi inculpaţi nu au fost în punctul „L." Ulterior până aproape de finalizarea cercetării judecătoreşti, recurentul inculpat (sprijinit de martorul S.I.) a uzat de dreptul la tăcere, iar în faţa instanţei de apel a negat chiar participarea sa la incident, afirmând că la data respectivă se afla în altă localitate, respectiv, în comuna Ş.V.
Chiar dacă dispoziţiile procesual penale nu conferă o valoare probatorie superioară declaraţiilor date în faza de urmărire penală, pentru ca acestea să poată fi înlăturate din examinarea materialului probator administrat în cauză, este necesar ca declaraţiile de retractare să fie susţinute de o justificare plauzibilă, care în cazul recurentului inculpat, nu există. în declaraţiile date în faza instanţei de apel, prin poziţia adoptată, recurentul nu numai că nu a oferit nicio explicaţie pentru retractarea declaraţiilor date la procuror, dar mai mult a încercat să acrediteze ideea că la data faptelor nici nu s-a aflat în localitatea în care s-a produs incidentul. Or, având în vedere că declaraţiile date de recurent în faza de urmărire penală se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cel puţin sub aspectul prezenţei sale în grupul de persoane din care au făcut parte coautorii infracţiunii de omor, în mod corect instanţele au valorificat în demersul lor de evaluare a probatoriului, aceste declaraţii.
Prin urmare, cererea inculpatului de a se dispune achitarea este neîntemeiată.
În ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din complicitate la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de încăierare prev. de art. 322 alin. (3) teza a II-a C. pen., înalta Curte constată că nici această cerere nu este întemeiată.
Potrivit art. 322 alin. (3) teza II-a C. pen., agravanta acestei infracţiuni se reţine dacă, în cursul încăierării, s-a cauzat moartea unei persoane şi nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit fapta.
Prin urmare, pentru reţinerea acestei variante agravante este necesar ca participantul la încăierare, care a provocat moartea unei persoane, să nu fie identificat. Dacă participanţii la încăierare care au provocat moartea unei persoane sunt cunoscuţi, aceştia vor răspunde numai pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar în sarcina celorlalţi participanţi la încăierare se va reţine infracţiunea de încăierare în forma de bază.
În speţă însă, probele administrate în cursul urmăririi penale şi în faza de judecată au stabilit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că autorii infracţiunii de omor soldată cu decesul victimei C.P. sunt inculpaţii D.N. şi L.L.G.
În aceste condiţii, în raport de consideraţiile teoretice susmenţionate, se reţine că recurentul inculpat nu poate răspunde pentru infracţiunea de încăierare în forma agravată, ci pentru infracţiunea de omor calificat comisă în forma complicităţii.
Referitor la cererea recurentului inculpat de a se constata incidenţa în cauză a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile persoanei care are calitatea de martor şi care a comis o infracţiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni şi au drept consecinţă reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
La data de 26 noiembrie 2013, cu adresă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călăraşi a comunicat recurentului, urmare cererii formulată în calitate de inculpat în Dosarul nr. 1707/116/2012 al Tribunalului Călăraşi, faptul că denunţul său din 5 octombrie 2012, formulat în Dosarul nr. 66/D/P/2012 privind pe A.I. a condus la reţinerea, arestarea preventivă şi trimiterea în judecată a acestui inculpat pentru infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fila 347).
Din adresa susmenţionată rezultă că denunţul nu s-a formulat de către recurent în cauza dedusă judecăţii şi, în consecinţă, nu sunt incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Dacă s-ar accepta opinia apărării, ar însemna ca un inculpat care a formulat un denunţ finalizat cu tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru o infracţiune gravă, să invoce prevederile legale susmenţionate şi să beneficieze de reducerea cu jumătate a limitelor de pedeapsă, pentru toate infracţiunile pe care le-ar comite ulterior, ceea ce nu a fost avut în vedere de către legiuitor.
În ce priveşte recursul declarat de D.B.C., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege.
Întrucât recurentul inculpat nu a respectat dispoziţiile imperative ale art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la termenul până la care trebuie depuse motivele de recurs, iar cazul de casare prev. în art. 3859 alin. (1) pct. 9 nu face parte din categoria acelora care pot fi luate în considerare din oficiu, în condiţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., critica adusă deciziei din perspectiva acestui caz de casare, nu va face obiectul analizei recursului de faţă.
Motivul de recurs prev. de art. 3859alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii, când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prev. în art. 334-337.
Invocând cazul de casare susmenţionat recurentul inculpat a solicitat achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. -faptele deduse judecăţii nu au fost săvârşite de el deşi, singurul temei legal în baza căruia putea solicita achitarea din perspectiva cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. era cel prev. de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Contrar celor susţinute de recurent, din probele administrate în cauză şi redate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei şi pe baza cărora instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut în mod corect situaţia de fapt, ce nu va mai fi reluată în considerentele prezentei decizii, Înalta Curte constată că inculpatul este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi că sunt întrunite elementele constitutive ale acestora atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective.
În seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpaţii N.A., N.A., B.A.I., L.P., N.V.I., D.Ş.I., D.N. şi L.L.G. s-au înarmat cu diverse obiecte contondente (bâte, arme albe) şi s-au deplasat în punctul „L." unde, în prezenţa lui şi a celorlalţi inculpaţi D.N. şi L.L.G. au lovit pe victima C.P. peste corp, cauzându-i leziuni ce au condus la deces.
Din raportul medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutive a două plăgi înjunghiate toracale, cu intersectarea plămânului şi cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor-înţepător, între plăgile înjunghiate şi deces existând legătură de cauzalitate.
Prezenţa înarmară a recurentului inculpat şi a celorlalţi inculpaţi la locul faptei a fost de natură să ofere suportul moral necesar coautorilor la comiterea infracţiunii de omor.
De asemenea, recurentul inculpat şi ceilalţi inculpaţi susmenţionaţi s-au încăierat cu grupul spoitorilor, altercaţii în urma cărora a rezultat vătămare corporală gravă a inculpatului N.A.N., vătămarea corporală a altor persoane, tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Prezenţa recurentului inculpat în cadrul grupului de persoane care s-au deplasat spre punctul „Livada" a fost remarcată de martorii S.G.C., D.R., N.G. şi T.M. (acest din urmă martor precizează că inculpatul a fost prezent pe calea ferată când a fost lovită victima).
De asemenea, în jurul orelor 22,00, recurentul inculpat împreună cu inculpaţii N.A., N.A., B.A.I., N.V.I., D.Ş.I., L.P. şi L.L.G. s-au încăierat cu grupul „M.", încăierare în cursul căreia N.A. l-a înjunghiat în abdomen pe I.A.
Recurentul inculpat a acţionat cu intenţie, în sensul că a prevăzut rezultatele socialmente periculoase ale faptelor sale şi a urmărit producerea acestor rezultate, respectiv, decesul victimei C.P., vătămarea corporală a inculpatului I.A. şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.
Prin urmare, cererea recurentului inculpat de a se dispune achitarea sa nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul B.A.I., Înalta Curte reţine că motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de acesta atrage casarea hotărârii când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Constatările de fapt reprezintă atributul exclusiv al instanţei. Ele nu pot fi supuse controlului instanţei de control judiciar, iar erorile privitoare la ele, fiind erori de fapt, nu sunt susceptibile de a constitui motive de casare.
De la această regulă există o singură excepţie, şi anume, eroarea gravă de fapt care are drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă. Pe de o parte, trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, iar pe de altă parte, să fie esenţială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanţă.
Din probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei, care nu vor mai fi reluate şi pe baza cărora instanţele au stabilit o corectă stare de fapt pe care înalta Curte şi-o însuşeşte rezultă că în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat împreună cu inculpaţii N.A., N.A., L.P., D.B.C., N.V.I., D.Ş.I., după ce s-au înarmat cu diverse obiecte, arme albe, bâte, prin prezenţa lor în locul unde inculpaţii D.N. şi L.L.G. au aplicat multiple lovituri victimei C.P., cauzându-i leziuni ce au condus la decesul acestuia, prin susţinerea morală acordată autorilor, le-au oferit acestora, suportul moral pentru a comite fapta.
Din raportul medico-legal de necropsie din 12 iunie 2006 rezultă că moartea victimei C.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe şi plăgii cardiace consecutiv a două plăgi înjunghiate toracale, cu interesarea plămânilor şi cordului. Leziunile au fost produse cu corp dur, tăietor înţepător, între acestea şi deces, existând legătură directă de cauzalitate.
De asemenea, tot în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat, împreună cu inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., L.P. şi D. (fostă S.) V.M. s-au înarmat cu arme albe şi au participat la altercaţii fizice, încăierându-se cu mai mulţi spoitori, s-au manifestat violent şi au tulburat grav ordinea şi liniştea publică.
Prezenţa recurentului inculpat în grupul de persoane înarmate care s-au îndreptat spre punctul „L." a fost confirmată de martorii D.R., T.M., N.G., I.G., G.N., C.C., G.M. şi C.I., ale căror declaraţii au fost analizate pe larg de instanţa de fond şi de instanţa de apel care în urma coroborării lorcu celelalte probe administrate în cauză au concluzionat în mod corect că recurentul inculpat este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, concluzie pe care şi-o însuşeşte şi instanţa de recurs.
În ce priveşte recursul declarat de inculpatul I.I., Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de recurs prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. atrage casarea hotărârii când aceasta este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Probele administrate în cauză, analizate pe larg în considerentele sentinţei şi deciziei şi care nu vor mai fi reluate în prezenta hotărâre, confirmă concluzia la care a ajuns tribunalul şi care a fost confirmată de curtea de apel în sensul că recurentul inculpat este autorul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată şi le-a comis cu intenţie.
Astfel, din declaraţiile martorilor T.M., D.R., I.D., I.G., G.N., N.V., N.G., I.G., T.F., G.M., C.I., F.F., P.M. şi I.L. rezultă că în seara zilei de 11 iunie 2006, recurentul inculpat a făcut parte din grupul de persoane format din inculpaţii I.C., I. (M.) F., I.D. şi M.M. (superior numeric) care s-a deplasat în zona „2 M." unde s-au încăierat cu grupul celorlalţi inculpaţi, încăierare în care au fost loviţi N.A., care a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de îngrijiri medicale, N.A. şi I.L.
Avându-se în vedere modul în care a acţionat recurentul inculpat, intrând într-un grup format din mai multe persoane (superioare numeric faţă de grupul celorlalţi inculpaţi din prezenta cauză) rezultă cu certitudine că a acţionat cu intenţie, concluzie la care în mod corect a ajuns şi instanţa de apel şi care infirmă cererea apărării de a se dispune achitarea inculpatului.
Motivul de recurs prevăzut în art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. invocat de inculpaţii D.N., L.L.G., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I., M.F.T., D.Ş.I., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I., atrage casarea hotărârii când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte reţine însă, în acord cu concluzia la care a ajuns instanţa de apel, că pedepsele aplicate susnumiţilor recurenţi inculpaţi au fost individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. referitoare la împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social concret al acestora, modalitatea de săvârşire - împreună şi cu inculpaţii minori, pe parcursul a mai puţin de patru ori, antrenând un număr mare de persoane, folosind arme albe, bâte, etc, trezind curiozitatea a numeroşi curioşi, cu efecte considerabile asupra ordinii şi liniştii publice - persoana şi conduita inculpaţilor.
Cu referire la recurenţii inculpaţi D.N., N.V.I., D.B.C., L.P. şi D.Ş.I. este de reţinut că aceştia sunt, fie recidivişti, fie nu au antecedente penale care să atragă starea de recidivăpentru că a intervenit reabilitarea, ceea ce denotă perseverenţa în comiterea de acte antisociale. Vârsta tânără a inculpaţilor şi legăturile de rudenie existente între eiau fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor care au fost orientate spre limita minimă prevăzută de lege.
Gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, urmările produse, lipsa de consideraţie din partea recurenţilor inculpaţi pentru valorile sociale ocrotite de legea penală, poziţia nesinceră adoptată de inculpaţi în cursul procesului penal (cu excepţia inculpatului D.Ş.I. care a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor, ceilalţi inculpaţi au negat participarea lor la activităţile infracţionale), reţinute de instanţa de fond şi confirmate de instanţa de apel, sunt aspecte care justifică menţinerea cuantumurilor pedepselor aplicate inculpaţilor şi a modalităţii de executare a acestora.
Este însă întemeiată critica formulată de inculpatul N.A., analizată din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. prin aceea că în favoarea lui urmează a fi reţinute prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.
Concluzia susmenţionată rezultă din adresa din 11 noiembrie 2013, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, comunică faptul că în urma denunţului formulat de recurent s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului I.G. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc, fapta prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 constând în aceea că la data de 23 august 2013, acest inculpat a oferit spre vânzare şi a deţinut în vederea vânzării 38,6 grame rezină de cannabis (fila 345 dosar instanţă recurs).
De asemenea, sunt fondate recursurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I. şi L.P. din perspectiva faptului că pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială a ordinii şi liniştii publice s-a împlinit termenul de prescripţie specială prevăzut de art. 124 C. pen.
Infracţiunea susmenţionată se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, iar potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 7 ani şi 6 luni şi s-a împlinit la data de 10 decembrie 2013.
Prin urmare referitor la această infracţiune, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva susnumiţilor inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
În ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi I.C., I.D., I.I. şi M.F.T., s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen. Potrivit acestor texte de lege, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar termenul de prescripţie a răspunderii penale este cel prevăzut de art. 122 alin. (2) lit. d) raportat la art. 124 C. pen., de 7 ani şi 6 luni şi s-a împlinit la 10 decembrie 2013 (data comiterii faptei fiind 11 iunie 2006).
În consecinţă, şi faţă de susnumiţii inculpaţi se va dispune încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen.
Faţă de cele ce preced, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., l.I. şi M.F.T., se vor casa în parte atât decizia cât şi sentinţa şi rejudecând:
- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat D.N. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.;
- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.L.G. în pedepsele componente, care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, republicată, constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.;
- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată recurentului inculpat N.A. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se vor reduce pedepsele aplicate acestui inculpat, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 15 ani la 10 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. şi de la 5 ani la 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a), c) C. pen. şi se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale se vor recontopi pedepsele aplicate inculpatului, astfel cum au fost reduse şi se va dispune ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. aplicată recurentului inculpat B.A.I., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor şi se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest recurent inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b C. pen.;
- se va descontopi pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.P., în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor; se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991, republicată, constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, în urma contopirii celorlalte pedepse, acest recurent inculpat având de executat pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- se vor descontopi pedepsele rezultante de câte 4 ani închisoare aplicate recurenţilor inculpaţi I.C., I.D., I.I. şi M.F.T. în pedepsele componente care vor fi repuse în individualitatea lor;
- se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva acestor inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., constatând că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, fiecare recurent inculpat urmând să execute o pedeapsă de câte 3 ani închisoare.
Se vor menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei care nu contravin prezentei hotărâri.
Se va constata că recurenţii inculpaţi D.N., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I. sunt arestaţi în alte cauze.
În ce priveşte recursurile declarate de inculpaţii D.Ş.l., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I., împotriva aceleiaşi decizii, acestea vor Fi respinse ca nefondate, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 192 alin. (2) şi (4) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi D.Ş.l. şi D.B.C. vor fi obligaţi la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 400 lei reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul în sumă de 400 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.A. şi onorariul parţial în sumă de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D.N., se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile în sumă de câte 400 lei cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B.A.I., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P. şi M.F.T. se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. şi M.F.T., rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. şi M.F.T., împotriva Deciziei penale nr. 28/ A din 05 februarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează în parte atât decizia penală recurată, cât şi sentinţa penală nr. 94 din 17 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia penală, şi rejudecând:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat D.N. în pedepsele componente de:
- 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat D.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat L.L.G. în pedepsele componente de:
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat L.L.G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat N.A., în pedepsele componente de:
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa principală aplicată recurentului inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap.la 174 corob. 175 lit. i) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare, ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 75 lit. a) şi c) C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, ca urmare a reţinerii în favoarea acestuia a disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. l din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat N.A., să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată recurentului inculpat B.A.I., în pedepsele componente de:
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. rap. la 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/ 1991 republicată, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat B.A.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
V. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b C. pen., aplicată recurentului inculpat L.P., în pedepsele componente de:
- 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 26 C. pen. rap.la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev.de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.;
- 1 an închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplic.art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev.de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate şi dispune ca recurentul inculpat L.P., să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
Menţine dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată recurentului inculpat prin sentinţa penală nr. 310 din 27 iunie 2012 a Judecătoriei Călăraşi, definitivă la data de 8 iulie 2002, dispuse de instanţa de apel pe lângă pedepsele aplicate pentru infracţiunile prev.de art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen., urmând ca recurentul inculpat L.P. să execute, în final, 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. ca pedeapsă complementară.
VI. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat I.C., în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Recurentul inculpat I.C., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
VII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat I.D., în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Recurentul inculpat I.D., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
VIII. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată recurentului inculpat I.I., în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat pentru infracţiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Recurentul inculpat I.I., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
IX. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată recurentului inculpat M.F.T., în pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen., încetează procesul penal pornit împotriva susnumitului recurent inculpat, pentru infracţiunea prev.de art. 322 alin. (1), (2), (3) teza I C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.
Recurentul inculpat M.F.T., urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei hotărâri.
Constată că recurenţii inculpaţi D.N., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I. sunt arestaţi în alte cauze.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.Ş.I., D.B.C., D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I., împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi D. (fostă S.) V.M. şi N.V.I. la plata sumei de câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi, D.Ş.I. şi D.B.C., la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile parţiale, în sumă de câte 200 lei cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii D.N. şi N.A., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile în sumă de câte 400 lei cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii B.A.I., I.C., I.D., I.I., L.L.G., L.P. şi M.F.T., se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii D.N., L.L.G., N.A., B.A.I., L.P., I.C., I.D., I.I. şi M.F.T., rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3968/2013. Penal → |
|---|
