ICCJ. Decizia nr. 3945/2013. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3945/2013
Dosar nr. 16453/63/2013
Şedinţa publică din 10 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată, la data de 28 septembrie 2012, condamnatul G.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 200 din 04 aprilie 2011 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 3736 din data de 24 octombrie 1011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În cererea de revizuire, condamnatul G.M. a arătat că pedeapsa este mult prea mare, la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere problemele sale de sănătate şi că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte, solicitând în acest sens administrarea de probe noi.
Prin sentinţa penală nr. 439 de la 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul cu nr. 16453/63/2012, s-a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul G.M. şi a fost obligat condamnatul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că revizuentul G.M. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 200 din 2011 a Tribunalului Dolj la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (l), art. 175 alin. (l) lit. c) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 09 august 2010, în jurul orelor 06,00-06,30, observând că soţia sa, victima G.E., ajunsese în stare de ebrietate şi întrucât nu a reuşit să afle de unde aceasta făcuse rost de băutură, condamnatul s-a enervat, a doborât-o jos din pat, după care a început să o lovească cu pumnii şi cu picioarele şi a sugrumat-o. În continuare, în timp ce soţia sa era căzută la pământ, condamnatul G.M. a continuat să o lovească cu un ciomag peste corp în urma acestor agresiuni victima a decedat.
S-a constatat că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri expres prevăzute de lege, aceasta solicitând de fapt rejudecarea cauzei, reaprecierea probelor deja administrate, precum şi schimbarea încadrării juridice a faptei.
Pentru aceste motive, instanţa de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, în acest sens fiind şi decizia nr. LX (60) a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, admiţând recursul în interesul legii, a stabilit că „dacă cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul G.M., solicitând desfiinţarea sentinţei şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă prevăzute de lege.
Prin decizia penală nr. 206 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefundat, apelul revizuentului G.M. împotriva sentinţei penale nr. 439 de la 24 octombrie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj şi a obligat revizuentul la cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că în mod temeinic şi legal prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, deoarece schimbarea încadrării juridice şi reindividualizarea pedepsei au fost avute în vedere de instanţe la judecarea pe fond a acuzaţiilor aduse inculpatului şi aceste împrejurări nu se regăsesc printre motivele arătate de textul de lege menţionat.
Împotriva acestei decizii, la data 5 iunie 2013, revizuentul G.M. în termen legal, a declarat recurs, a depus un memoriu şi a solicitat, în esenţă, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, pe fond admiterea cererii de revizuire si trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare în sensul reindividualizării pedepsei.
Examinând recursul declarat de revizuentul G.M., Înalta Curte apreciază recursul revizuentului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Exercitarea căii de atac extraordinare de atac a revizuirii este limitată de legiuitor în mod expres doar la cinci cazuri prevăzute de art. 394 C. proc. pen.:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasa în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când doua sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, astfel încât criticile formulate de revizuentul G.M. nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzut de art. 394 C. proc. pen.
Revizuirea este reglementată de legiuitor ca mijloc procesual de remediere a erorilor judiciare ce ar putea fi cuprinse într-o hotărâre penală rămasă definitivă. Eroarea judiciară implică existenţa unei netemeinice judecăţi de fapt, revizuirea având caracterul unei căi de atac de fapt, întrucât generează o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Fiind o cale de atac extraordinară şi care pune în discuţie autoritatea unor hotărâri penale definitive, folosirea cererii de revizuire este limitată de legiuitor la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparenţe de temeinicie.
Se constată că motivele invocate de recurent, reindividualizarea pedepsei şi schimbarea încadrării juridice, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire limitativ şi expres prevăzute de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. şi corect, cererea sa de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.
Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515pct. l lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului G.M., iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G.M. împotriva deciziei penale nr. 206 din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3967/2013. Penal → |
|---|
