ICCJ. Decizia nr. 4052/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Folosirea instrumentelor oficiale false (287 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4052/2013

Dosar nr. 8496/40/2010

Şedinţa publică din 18 decembrie 2013

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoşani, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor de înşelăciune pentru care inculpaţii B.D. şi T.M.D. au fost trimişi în judecată la poz. 3 - 18, din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., în infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.M.D. pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) şi 34 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii B.D. şi T.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

A fost condamnat inculpatul B.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 288 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare;

- art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.M.D., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:

- art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;

- pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) raportat la art. 76 lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 luni închisoare;

- art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen., pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 C. pen., i s-a aplicat inculpatului T.M.D. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale, cât şi a celor accesorii, aplicate inculpaţilor, pe câte o perioadă de 4 ani şi 6 luni, conform art. 86² C. pen.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani.

În temeiul art. 86³ C. pen., pe durata termenelor de încercare, inculpaţii se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Botoşani;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În temeiul art. 35⁹ C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

Au fost anulate actele false de la dosar, respectiv adeverinţele de salariu cu numerele:

- 62 din 14 februarie 2006;

- 418 din 8 august 2007;

- 218 din 13 martie 2006;

- A 317 din 24 mai 2006;

- 216 din 7 iunie 2006;

- 897 din 21 iunie 2006;

- 21 din 12 ianuarie 2007;

- 189 din 1 februarie 2007;

- 210 din 9 februarie 2007;

- 201 din 27 martie 2007;

- 228 din 16 mai 2007;

- 316 din 29 mai 2007;

- 389 din 28 iunie 2007;

- 022 din 16 iulie 2007;

- 8110 din 15 august 2007;

- 8324 din 25 septembrie 2007.

Au fost obligaţi inculpaţii B.D. şi T.M.D. să plătească în solidar părţii civile B.C.R. SA, cu sediul în Bucureşti, bd. R.E., sector 3, cât şi sucursalelor bancare implicate, toate, sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile şi comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14 februarie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 15 august 2007, pentru suma de 5.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat T.M.D.;

- contract din 26 mai 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat B.D.;

- contract din 12 ianuarie 2007, pentru suma de 3.200 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat B.D.;

- contract din 1 februarie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin. Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat P.G.I.;

- contract din 9 februarie 2007, pentru suma de 33.700 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat F.M.;

- contract din 28 martie 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat S.P.;

- contract din 14 mai 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. - contract din 30 mai 2007, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat F.C.;

- contract din 29 iunie 2007, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat B.D.;

A fost obligat inculpatul B.D. să plătească părţii civile B.C.R. SA, cu sediul în Bucureşti, bd. R.E., sector 3, cât şi sucursalelor bancare implicate, toate sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile şi comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte:

- contract din 14 martie 2006, pentru suma de 15.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat A.I.;

- contract din 9 iunie 2006, pentru suma de 35.000 RON, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat O.G.;

- contract din 22 iunie 2006, pentru suma de 10.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani, împrumutat M.C.;

- contract din 21 august 2007, pentru suma de 32.500 RON, încheiat prin Sucursala Judeţeană B.C.R. Botoşani, judeţul Botoşani, împrumutat A.C.;

- contract din 27 septembrie 2007, pentru suma de 20.000 RON, încheiat prin Sucursala Judeţeană B.C.R. Botoşani, judeţul Botoşani, împrumutat C.S.;

- contract din 27 septembrie 2007, pentru suma de 13.900 RON, încheiat prin Sucursala Judeţeană B.C.R. Botoşani, judeţul Botoşani, împrumutat C.S.

A fost obligat inculpatul B.D. să plătească părţii civile SC S. SRL Bucureşti reprezentată prin K.I. SRL Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, C.M.V., sector 3, toate sumele restante acordate cu titlu de credit, plus toate dobânzile şi comisioanele calculate până la plata efectivă a sumelor, conform următoarelor contracte cesionate acestei părţi civile, respectiv:

- contract din 17 iulie 2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin Sucursala B.C.R. Bucecea, judeţul Botoşani a B.C.R. Bucureşti, împrumutat L.D.C.;

- contract din 21 august 2007, pentru suma de 15.000 euro, încheiat prin. Sucursala Judeţeană B.C.R. Botoşani, judeţul Botoşani a B.C.R. Bucureşti, împrumutat A.C.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească fiecare statului câte 2.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

1. La data de 14 februarie 2006, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 14 februarie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 14 februarie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

2. La data de 8 august 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 8 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care inculpatul T.M.D. a încheiat contractul de credit din 15 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 5.000 euro, credit pe care inculpatul l-a achitat la zi.

3. La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 13 martie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul A.I. a încheiat contractul de credit din 14 martie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

4. La data de 24 mai 2006, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 24 mai 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 26 mai 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

5. La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 7 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul O.G. a încheiat contractul de credit din 9 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 35.000 RON, credit pe care l-a achitat parţial.

6. La data de 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 21 iunie 2006 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul M.C. a încheiat contractul de credit din 22 iunie 2006 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

7. La data de 12 ianuarie 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 12 ianuarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 12 ianuarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 3.200 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

8. La data de 1 februarie 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 1 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul P.G.I. a încheiat contractul de credit din 1 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

9. La data de 9 februarie 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 9 februarie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul F.M. a încheiat contractul de credit din 9 februarie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 33.700 RON, credit pe care l-a achitat la zi.

10. La data de 27 martie 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 27 martie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul S.P. a încheiat contractul de credit din 28 martie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

11. La data de 16 mai 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 16 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul R.M. a încheiat contractul de credit din 17 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat la zi.

12. La data de 29 mai 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 29 mai 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul F.C. a încheiat contractul de credit din 30 mai 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 10.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial.

13. La data de 28 iunie 2007, cei doi inculpaţi au falsificat adeverinţa de salariat din 28 iunie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul B.D. a încheiat contractul de credit din 29 iunie 2007 cu B.C.R. -.Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 15.000 RON, credit pe care l-a achitat parţial.

14. La data de 16 iulie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 16 iulie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul L.D.C. a încheiat contractul de credit din 17 iulie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Bucecea, judeţul Botoşani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părţii civile SC S. SRL Bucureşti reprezentată prin K.I. SRL Bucureşti.

15. La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoşani, judeţul Botoşani, pentru un credit de 15.000 euro, credit pe care l-a achitat parţial. Acest contract a fost cesionat de către bancă părţii civile SC S. SRL Bucureşti reprezentată prin K.I. SRL Bucureşti.

16. La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 15 august 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, care este aceeaşi cu cea de mai sus, cu care numitul A.C. a încheiat contractul de credit din 21 august 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoşani, judeţul Botoşani, pentru un credit de 32.500 RON, credit pe care l-a achitat parţial.

17. La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoşani, judeţul Botoşani, pentru un credit de 20.000 RON, credit pe care l-a achitat parţial.

18. La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a falsificat adeverinţa de salariat din 25 septembrie 2007 emisă de Unitatea Militară X Botoşani, care este aceeaşi cu cea de mai sus, cu care numitul C.S. a încheiat contractul de credit din 27 septembrie 2007 cu B.C.R. - Sucursala Botoşani, judeţul Botoşani, pentru un credit de 13.900 RON, credit pe care l-a achitat parţial.

Datele arătate la pct. 1 - 18 rezultă în primul rând din contractele depuse la dosar şi adeverinţele anexă, inclusiv din celelalte acte de la dosar şi declaraţiile celor audiaţi în cauză.

Concluzionând asupra situaţiei de fapt deduse judecăţii arătată mai sus, instanţa de fond a reţinut că la toate infracţiunile ce fac obiectul dosarului a participat inculpatul B.D., iar doar în parte aceste infracţiuni au fost săvârşite de către acest inculpat, împreună cu inculpatul T.D., cuprinzând în sine întocmirea a 16 adeverinţe de salariat conţinând date şi semnături false, în baza cărora s-au încheiat 18 contracte de credit, dintre care primele două chiar pe numele inculpatului T.M.D., iar celelalte 16 pe numele altor persoane, respectiv: A.I., B.D., O.G., M.C., P.I., F.M., S.P., R.M., F.C., L.D.C., A.C. şi C.S., care au fost de asemenea cercetaţi în cauză, dar pentru care nu s-a dispus trimiterea în judecată.

Rezultă că la încheierea adeverinţelor şi contractelor au participat inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, iar inculpatul T.M.D. împreună cu inculpatul B.D., în calitate de autor sau complice, doar la 10 dintre acestea, respectiv cele menţionate în rechizitoriu la poziţiile 1, 2, 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12 şi 13.

În baza celor 16 adeverinţe şi 18 contracte, s-au contractat pe numele persoanelor de mai sus, credite fie în euro, fie în RON, rezultând din contracte, prin cumul aritmetic o valoare contractată de 128.200 euro şi respectiv 145.100 RON.

În concret, la data încheierii contractelor:

a) Instanţa de fond a reţinut în primul rând că potrivit ordinii sus arătate, cât şi a celei din rechizitoriu, la acest credit total şi-a adus contribuţia nemijlocit inculpatul B.D. pentru fiecare dintre cele 16 adeverinţe şi 18 contracte, cumulând în principiu prejudiciul total de 128.200 euro şi 145.100 RON.

În al doilea rând, instanţa de fond a reţinut că inculpatul T.M.D. a participat împreună cu inculpatul B.D. doar la săvârşirea unei părţi dintre cele 16 şi respectiv 18 categorii de acte materiale ale infracţiunilor deduse judecăţii, rezultând prin diferenţă că, împreună cu acesta, a contribuit la provocarea unei părţi de prejudiciu în euro în valoare de 68.200 euro, potrivit calculului 128.200-60.000 (10.000+15.000+15.000+20.000; poziţia 6, 14, 15 şi 17 - inculpat B.D.) = 68.200 euro.

De asemenea, cei doi au provocat împreună un prejudiciu de 48.700 RON potrivit calculului 145.100-96.400 (15.000+35.000+32.500+13.900; poz. 3, 5, 16 şi 18) = 48.700 RON.

Luând în consideraţie cea mai mică valoare medie a monedei euro din anii 2006 - 2007, a rezultat de pe paginile de internet, respectiv 31,337 lei aferentă lunii iulie 2007, rezultă prin calcul că prejudiciul total în euro, din dosar, dar exprimat în RON, este de peste 4.017.403 RON, potrivit calculului (128.000x31,337 RON = cca. 4.017.403 RON).

Adunând 4.017.403 RON cu 145.100 RON, credit în RON, arătaţi mai sus, a rezultat un prejudiciu total exprimat în RON de 4.162.503 RON, la care a participat nemijlocit inculpatul B.D., şi în parte inculpatul T.M.D., adică o limită peste 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. pen.

b) în aceeaşi ordine de idei, pentru inculpatul T.M.D., luând în consideraţie aceeaşi valoare a monedei euro, rezultă că prejudiciul total în euro, dar exprimat în RON, la care acesta a contribuit, este de peste 2.137.183 RON, potrivit calculului (68.200x31,337 RON = aprox. 2.137.183 RON).

Adunând 2.137.183 RON cu 48.700 RON, rezultă un prejudiciu de 2.185.883 RON, adică peste 200.000 RON, prevăzut de art. 146 C. pen., prejudiciile trebuind a fi cumulate potrivit distincţiilor de mai sus în conformitate cu Decizia nr. 14/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care statuează cu titlu obligatoriu că în cazul infracţiunii continuate, cum este şi în speţă, caracterul de consecinţe deosebit de grave, se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective al infracţiunii.

Din prejudiciile astfel determinate, trebuie avut în vedere că potrivit actelor de la dosar, două dintre contractele în cauză, respectiv cele din 17 iulie 2007 şi din 21 august 2007, privind pe numiţii L.D.C. şi A.C., au fost cesionate de către partea civilă B.C.R. Botoşani, celeilalte părţi civile citate în cauză, respectiv SC S. SRL Bucureşti, reprezentată prin K.I. SRL, conform contractului de cesiune de creanţe din 19 martie 2010 arătat la dosar, expertiza contabilă efectuată în cauză, arătând că valoarea cesionată din cele două contracte este de 30.000 euro, cele două contracte fiind înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale şi Imobiliare sub nr. x şi, respectiv, nr. y.

Calculele arătate de către instanţă mai sus, cât şi în expertiză şi în precizările acesteia, justifică în parte, în opinia primei instanţe, încadrarea juridică a infracţiunii de înşelăciune pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată, iar modul cum această infracţiune a fost săvârşită justifică şi încadrările juridice ale celorlalte infracţiuni.

De asemenea, a arătat prima instanţă, expertiza contabilă ce s-a dispus în cauză a concluzionat în aceeaşi ordine de idei, dar a făcut estimări ale prejudiciului pe lângă cele existente la data încheierii contractelor şi cu luarea în consideraţie a modului cum între timp parte din creditele acordate au fost achitate de către titularii acestora; constituirea de parte civilă din partea B.C.R. Bucureşti prin sucursalele sale şi SC S. SRL Bucureşti, având în vedere de asemenea, aceste situaţii, când a solicitat să fie despăgubite fie cu sume echivalente, fie cu sume mai mici sau mai mari decât cele reţinute prin contracte.

Rechizitoriul şi probele de la dosar au stabilit potrivit datelor certe pe care le conţin actele, contractele şi celelalte lucrări ale dosarului, starea creditelor acordate celor 18 titulari de contracte, la datele când aceste contracte au fost încheiate.

Expertiza contabilă efectuată în cauză la solicitarea inculpaţilor, a stabilit în prima parte a acesteia, starea creditelor acordate aceloraşi persoane la data efectuării expertizei, adică la 26 septembrie 2011, faţă de anii 2006 - 2007 când s-au consumat faptele, creându-se prin comparaţie două situaţii de apreciere ale creditelor acordate, adică o situaţie iniţială şi o situaţie actuală.

Prin precizările expertizei contabile de la dosar se arată faptul că 13 dintre contractele încheiate înregistrează restanţe la data efectuării expertizei, 26 septembrie 2011, fiind vorba despre poziţiile 4, 7, 13, 5, 6, 8, 10, 12, 14, 15, 16, 17, 18, cumulându-se o valoare restantă exprimată în lei de 76.629,39 RON, iar 5 dintre cele 18 contracte sunt achitate la zi, adică cele de la poziţiile 1, 2, 3, 9, 11.

Prin urmare, concluzia instanţei de fond a fost aceea că starea creditelor poate fi apreciată pe baza probelor de la dosar atât la data încheierii contractelor, în conformitate cu conţinutul acestora, cât şi în prezent, pe baza precizărilor expertizei, care a evidenţiat stadiul derulării acestor credite în timp, derulare care este de natură să influenţeze situaţia inculpaţilor care se fac vinovaţi doar de săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă simplă şi cele de fals, după cum, de asemenea, se va arăta în continuare.

Expertiza a fost cu atât mai necesară, întrucât instanţa a apreciat că trebuie lămurită situaţia iniţială cât şi actuală a creditelor acordate şi a persoanelor implicate, cu atât mai mult cu cât parte dintre creditele acordate au fost între timp cesionate altor societăţi, obiectivele expertizei vizând şi alte situaţii la cererea inculpaţilor sub aspectul altor venituri pe care aceştia le realizau la locul de muncă, dar care, de asemenea, nu sunt de natură să schimbe esenţial situaţia de fapt dedusă judecăţii.

S-a reţinut că situaţia de fapt sus arătată a fost recunoscută în declaraţiile date de către inculpaţi în faţa instanţei, inculpatul T.M.D. arătând că, într-adevăr, în calitate de salariat al Unităţii Militare X Botoşani, alături de celălalt, inculpat B.D., au întocmit adeverinţele sus arătate, procurând chiar personal două credite în baza primelor două adeverinţe, ştiind că pe adeverinţe au fost trecute salarii mai mari decât aveau în realitate la vremea respectivă, completând şi celelalte adeverinţe pentru celelalte persoane la solicitarea coinculpatului B.D., arătând în continuare că nu a avut la cunoştinţă că adeverinţele au fost folosite de celelalte persoane pentru contractarea de credite, lucru care nu poate să fie luat în consideraţie, întrucât se cunoştea din capul locului care este destinaţia acestor adeverinţe, după cum rezultă din conţinutul acestora, nefiind de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părţi civile şi arătând în fine că, într-adevăr nu avea nici o atribuţie de serviciu în a completa adeverinţe de salariat şi nu a făcut acest lucru decât la rugămintea inculpatului B.D.

La rândul său, inculpatul B.D. a recunoscut aceeaşi situaţie de fapt, arătând că adeverinţele folosite personal de inculpatul T.M.D. nu conţineau date reale sub aspectul salariului, că a ştampilat adeverinţele pe care le-a semnat cunoscând că cei de pe adeverinţă nu sunt salariaţii unităţii militare şi arătând că a ştiut că titularii adeverinţelor urmează să folosească aceste adeverinţe pentru a procura credite la bancă, persoane care erau fie prietenii săi, fie ai inculpatului T.M.D.

Nici acest inculpat nu a fost de acord să despăgubească în niciun fel pe cele două părţi civile, arătând în continuare că nu a primit bani de la titularii de pe adeverinţe, în schimbul acestor servicii, în finalul declaraţiei rezultând că inculpatul folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverinţe puse la dispoziţie de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverinţele, existând şi cazuri când a dat acestui inculpat adeverinţe în alb, doar ştampilate, după care, probabil coinculpatul le semna la rubrica "comandant" şi "contabil şef", ducându-le la bancă sau dându-le persoanelor interesate.

Situaţia de mai sus, completarea în fals a adeverinţelor, semnarea şi ştampilarea în fals a acestora, folosirea lor ca atare cu toate consecinţele de înşelăciune sus arătate, rezultă, pe lângă declaraţiile inculpaţilor, şi din declaraţiile celorlalte persoane audiate în cauză la urmărirea penală, cât şi din declaraţiile de martori şi celelalte acte de la dosar, săvârşirea unui număr de 18 acte materiale de fals şi înşelăciune, prin metode absolut identice; la acelaşi loc de muncă; în realizarea unui scop unic, relevând o rezoluţie infracţională unică, neavând importanţă dacă a trecut o perioadă de timp mai lungă sau mai scurtă.

Aceasta fiind situaţia de fapt, în cadrul situaţiei de drept, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii, cât şi celelalte persoane implicate în cauză au fost cercetaţi şi trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune şi fals, cât şi a altor infracţiuni la legi speciale, în calitate de participanţi în sensul art. 23 C. pen., care arată că participanţii sunt persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori/instigatori sau complici, persoanele din prezenta cauză care au fost scoase de sub urmărire penală şi sancţionate administrativ fiind autori ai unor părţi din infracţiuni, iar cei doi inculpaţi, fiind autori sau complici ai acestor infracţiuni.

S-a pus în discuţie prin dezbateri şi concluzii, dacă în cauză încadrarea juridică a infracţiunilor de înşelăciune pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată prevăzute şi pedepsite de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu consecinţe deosebit de grave, pentru ambii inculpaţi, este cea corectă sau nu şi dacă se impune schimbarea încadrării juridice doar într-unele dintre alineatele cuprinse în art. 215 C. pen.; dacă inculpaţii sunt complici sau autori la toate infracţiunile aflate în concurs real sau ideal de infracţiuni; în condiţiile în care inculpatul T. a fost trimis în judecată în mod distinct şi pentru două infracţiuni de înşelăciune prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (pct. 1, 2), unde este parte în contract.

Dacă în aceste condiţii este posibilă sancţionarea participanţilor în condiţiile în care autorii sunt scoşi de sub urmărire penală şi sunt sancţionaţi administrativ şi dacă pentru parte din actele materiale ce compun infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, se impune achitarea inculpaţilor sau înlăturarea acestor acte din conţinutul legal al infracţiunii continuate, situaţie care nu este reglementată expres în prevederile legale privind regimul juridic al infracţiunii continuate.

De asemenea, sub aspectul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, se pune problema în cauză a existenţei acestei infracţiuni în această formă, în condiţiile în care doar parte din contracte au provocat prejudicii băncii, prin înregistrarea de restanţe la plată, în sumă de 76.629,39 RON la data efectuării expertizei, celelalte fiind achitate la zi, cât şi în condiţiile în care inculpaţii nu sunt părţi în contractele de credit încheiate între bancă şi alte persoane, cu excepţia inculpatului T.M.D. care, în nume personal a încheiat pe bază de adeverinţe de salariat false primele două contracte de la pct. 1, 2.

Sub aceste aspecte, potrivit legii şi practicii judiciare, infracţiunea de înşelăciune este definită ca fiind inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează.

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare, art. 146 C. pen., definind consecinţele deosebit de grave ca fiind o pagubă materială mai mare de 200.000 RON sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice.

A reţinut prima instanţă că acţiunile infractorului, în cadrul infracţiunii de înşelăciune, sub oricare dintre formele sale, trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube materiale, moment în care se consumă infracţiunea de înşelăciune, paguba efectivă din prezenta cauză fiind de 76.629,39 RON (Decizia nr. 1143 din 30 aprilie 1992).

De asemenea, s-a mai arătat în motivare, fapta nu întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de înşelăciune în contracte prevăzute şi pedepsite de art. 215 alin. (3) C. pen., decât în condiţiile în care între inculpat şi bancă există un contract, cu prilejul încheierii sau exercitării căruia să fie săvârşită infracţiunea de inducere ori menţinere în eroare, provocatoare de prejudicii (Decizia nr. 558 din 15 februarie 2010).

Din punct de vedere legal, participaţia este definită ca fiind cooperarea unor persoane la săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, dintre care cel puţin una a acţionat cu intenţie.

Pentru existenţa participaţiei, se cer întrunite trei condiţii cumulative, respectiv fapta să fie prevăzută de legea penală; cooperarea mai multor persoane la săvârşirea acesteia; cel puţin unul dintre participanţi să acţioneze cu intenţie, situaţie care este dată în cauză.

De regulă, legătura subiectiva apare sub formă bilaterală, fiecare participant dându-şi seama că îşi uneşte raportul cu al celuilalt în săvârşirea faptei, practica şi legislaţia punând în evidenţă şi situaţia când legătura este unilaterală, caz în care comunicarea se face numai de la instigator sau complice către autor, nu şi viceversa de la autor la aceştia. În acest caz, instigatorul şi complicele urmăresc efectuarea unui act de contribuţie la săvârşirea faptei, autorul care o comite neavând reprezentarea aportului celorlalţi participanţi, în sensul că nu-şi dă seama că a fost instigat sau ajutat în săvârşirea faptei, situaţiile fiind incidente şi în prezenta cauză.

Cu privire la tratamentul sancţionator al participaţiei, în legislaţia penală actuală s-a consacrat principiul parificării, sistem în cadrul căruia, prin caracterul său suplu şi elastic, asigură individualizarea pedepsei în funcţie de importanţa şi eficienţa reală a felului participaţiei.

Sistemul legal actual stabileşte o egalitate de sancţionare prin înserarea în art. 27 C. pen. a dispoziţiei potrivit căreia pedepsele participanţilor se stabilesc în aceleaşi limite legale ale pedepsei prevăzute de lege pentru autor. Legiuitorul nu a pierdut din vedere faptul că privite în abstract şi apreciate în concret, activităţile participanţilor se deosebesc totuşi, prin valoarea lor contributivă în producerea rezultatului, ceea ce l-a obligat să înscrie în cadrul acestui sistem, recomandarea legală, ca la stabilirea pedepsei să se ţină în primul rând seama de contribuţia participantului, contribuţie ce trebuie apreciată sub aspectul modului de realizare şi încadrare în una din formele de participaţie sus arătate, pe de o parte, şi sub aspectul eficienţei sale reale în comiterea faptei, pe de altă parte.

Aşadar paritatea legală se îmbină cu diversitatea judecătorească, deoarece, pe lângă aprecierea felului contribuţiei şi aportului său real, instanţa, la individualizarea pedepsei, trebuie să ţină seama şi de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., ce privesc gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului, precum şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Mai reiese din prevederile legale faptul că sancţionarea participanţilor prevăzută de art. 27 C. pen., se referă la participaţia proprie, pentru participaţia improprie consacrându-se un regim special şi diferenţiat prevăzut de art. 31 C. pen.

Potrivit legii şi practicii judiciare, sancţionarea celorlalţi participanţi decât autorul nu este condiţionată de pedepsirea autorului care, în anumite cazuri, din motive diferite, nu poate fi supus răspunderii penale (nu a fost descoperit, a decedat, este iresponsabil, a fost scos de sub urmărire penală, cum este dat şi în prezenta cauză), împrejurare ce nu antrenează exonerarea de răspundere penală a celorlalţi participanţi.

Răspunderea penală fiind personală şi independentă, fiecare participant răspunde pentru contribuţia sa, determinant în stabilirea acesteia fiind doar constatarea săvârşirii infracţiunii şi aportului adus la comiterea ei, în speţă scoaterea de sub urmărire penală a celorlalţi participanţi decât cei doi inculpaţi, nefiind de natură să-i exonereze pe aceştia de răspundere penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 72 din C. pen. actual prevăd obligaţia judecătorului ca în procesul individualizării să ţină seama, printre altele, şi de gradul de pericol social concret al faptei, persoana făptuitorului, precum şi împrejurările reale sau personale care agravează sau atenuează răspunderea penală.

Sistemul parificării nu consacră deci decât o egalitate legală a acestora, nicidecum şi una judiciară; prevederea, în lege a unor pedepse egale pentru toţi participanţii nu înseamnă că şi în fapt aceste pedepse trebuie să fie neapărat egale, făcându-se abstracţie de contribuţia concretă a fiecărui participant la săvârşirea infracţiunii. Din punct de vedere abstract, răspunderea tuturor participanţilor este egală; din punct de vedere concret însă judecătorii au cele mai largi posibilităţi pentru a o diferenţia.

De asemenea este evident că sistemul parificării, care face posibilă individualizarea concretă, aplicarea faţă de complice a unor sancţiuni mai aspre decât însăşi, instigatorilor şi autorilor direcţi ai infracţiunii, poartă implicit în sine şi posibilitatea aplicării unei pedepse disproporţionate, situaţie pe care instanţa urmează să o aibă în vedere pentru corecta rezolvare a cauzei.

Deşi C. pen. a consacrat criteriul legal al parificării, ca şi în cazul celorlalţi participanţi, pedeapsa complicelui va putea fi diferenţiată în funcţie de contribuţia sa reală la săvârşirea faptei, de eficienţa acesteia, de măsura în care a sprijinit în săvârşirea ei. De regulă, contribuţia complicelui reprezintă un aport de mai mică importanţă în comparaţie cu cea a instigatorului sau autorului. Cu toate acestea, sunt situaţii când actul complicelui reprezintă o contribuţie deosebit de utilă, împrejurare care trebuie apreciată cu ocazia individualizării pedepsei (procurarea unei adeverinţe false cum este în prezenta cauză).

În cazul infracţiunilor proprii, cum este în prezenta cauză, când un participant a contribuit în mod nemijlocit la săvârşirea faptei nu poate fi sancţionat în calitate de coautor, deoarece nu realizează condiţia subiectului impusă de lege, ci în calitate de complice, pedeapsa se va aplica potrivit contribuţiei sale reale, deşi i se acordă o altă calificare juridică decât cea determinată de cooperarea efectivă, aşa încât inculpaţii îşi vor păstra calităţile pentru care au fost trimişi în judecată.

În cadrul acestui sistem de o mare importanţă teoretică şi practică pentru individualizarea răspunderii penale şi a stabilirii pedepselor concrete pentru fiecare participant, o constituie problema comunicării circumstanţelor de agravare sau atenuare a răspunderii între aceştia.

O altă problemă reţinută de instanţa de fond a fost cea a pedepsirii sau nu, ori a înlăturării sau nu din conţinutul infracţiunii de înşelăciune în formă continuată a unei părţi din cele 18 acte materiale ale infracţiunii, pentru care nu s-a făcut dovada existenţei vreunui prejudiciu, fiind vorba aici despre actele materiale arătate la punctele 1, 2, 3, 9 şi 11.

Din acest punct de vedere, instanţa de fond a reţinut că în cauză este vorba despre o unitate legală a infracţiunii de înşelăciune, în cadrul căreia se impune, condamnarea sau achitarea inculpaţilor sau dacă din contra, se impune excluderea actelor materiale inexistente pentru care nu s-a făcut dovada infracţiunilor.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. pen., în cazul infracţiunilor continuate, nu există pluralitate de infracţiuni, aceasta fiind definită în alin. (2) al aceluiaşi articol ca o formă a unităţii legale de infracţiune, caracterizată prin săvârşirea de aceeaşi persoană, la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale, a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. În cauză este vorba despre o infracţiune comisă în formă continuată, cu o pluralitate de acte de executare care în sine prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

În acest sens, instanţa de fond a reţinut că nici legea şi nici practica judiciară nu oferă un răspuns definitiv acestei probleme, deoarece legea nu conţine o asemenea prevedere expresă, iar practica judiciară săracă care s-a pronunţat în acest sens, arată că în aceste situaţii s-ar impune excluderea actelor materiale inexistente sau că se va constata că infracţiunea comisă de inculpaţi are un conţinut mai restrâns decât cel din rechizitoriu, ceea ce înseamnă că se va înlătura din compunerea infracţiunii continuate, actele materiale cu privire la care se apreciază că nu există dovezi.

Cu privire la această situaţie, instanţa de fond a apreciat că se impune achitarea inculpaţilor pentru actele materiale inexistente sub aspectul laturii obiective, adică pentru lipsa prejudiciului, deoarece numai o asemenea soluţie se impune în considerarea celor sus arătate, soluţie care este cuprinsă în art. 10 lit. d) C. proc. pen., înlăturarea unor acte materiale din conţinutul infracţiunii, nefiind o soluţie prevăzută de lege, care să rezolve fondul problemei, nefiind vorba aici despre crearea unor infracţiuni noi decât cele din rechizitoriu, întrucât infracţiunea continuată, cuprinzând celelalte acte materiale există în continuare în chiar aceste condiţii.

Cât priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, apreciat de instanţă ca fiind mediu, având în vedere vârsta inculpaţilor la data săvârşirii faptei, modul de acţionare, ţinând cont totodată de persoana şi conduita acestora, fără antecedente penale, cu o conduită procesuală relativ corectă.

În rezolvarea laturii civile a cauzei, instanţa de fond a admis pretenţiile formulate de părţile civile, iar în aplicarea art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 şi 1003 din vechiul C. civ., aplicabil în cauză, a dispus obligarea inculpaţilor în mod singular sau solidar, în măsura în care au contribuit sau nu împreună la săvârşirea celor 18 acte materiale ale infracţiunilor deduse judecăţii, întrucât dacă pentru infracţiunile de înşelăciune instanţa urmează să dispună în conformitate cu cele sus arătate, săvârşirea în acelaşi timp şi a infracţiunilor de fals pentru toate aceste acte materiale, atrage în mod corespunzător răspunderea civilă a inculpaţilor după caz.

Rezolvarea laturii civile a cauzei prezintă o complexitate aparte, întrucât trebuie avute în vedere toate cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracţiunilor de fals, cât şi a infracţiunilor de înşelăciune ce se reţin în sarcina celor doi inculpaţi, contracte care se află în derulare şi în prezent, dintre care doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanţe la plată cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanţa de fond nu a dispus obligarea inculpaţilor la nişte sume în exact, întrucât toate creditele au un caracter aleatoriu, cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta în măsura în care se achită sau nu ratele, aşa încât obligarea inculpaţilor la plata tuturor sumelor restante pentru fiecare contract acoperă toate deficientele de executare viitoare a laturii civile a cauzei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului Botoşani au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani şi inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani împotriva Sentinţei penale nr. 65 din 26 martie 2012 a Tribunalului.

S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:

A fost condamnat inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare;

- complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- folosire fără drept a unei ştampile cu stema ţării în formă continuată, prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.

A fost condamnat inculpatul T.M.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 2( două) luni închisoare;

- complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, ca pedeapsă complementară;

- două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedepsele de câte de 2 (doi) ani închisoare pentru fiecare infracţiune;

- două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), 76 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedepsele de câte 2 (două) luni închisoare pentru fiecare infracţiune.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 4 (patru) luni închisoare, precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., referitoare la pedeapsa accesorie.

S-a înlăturat din sentinţă dispoziţia de aplicare a art. 86¹ şi urm. C. pen. faţă de ambii inculpaţi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei de fată.

S-au respins apelurile declarate de cei doi inculpaţi împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondate.

Au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului câte 275 RON fiecare, cheltuieli judiciare din apel, din care, câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale ale apărătorilor din oficiu.

Celelalte cheltuieli judiciare din apel avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.

S-a reţinut că în perioada februarie 2006 - septembrie 2007, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii B.D. şi T.M.D., fiind amândoi angajaţi ai Unităţii Militare X Botoşani (primul fiind casier şi al doilea plutonier major) au completat în, fals 14 adeverinţe de salariat (formulare tipizate cu regim special emise de B.C.R.), pe care inculpatul B.D. a aplicat ştampila unităţii militare cu stema ţării şi a contrafăcut semnăturile celor din conducerea unităţii, predându-le apoi învinuiţilor A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. şi P.G.I., iar aceştia le-au folosit prezentându-le la B.C.R. - Sucursala Botoşani şi B.C.R. - Agenţia Bucecea, obţinând astfel, prin inducerea în eroare a funcţionarilor băncii, credite bancare în RON - în sumă totală de 145.100 RON şi în euro - în sumă totală de 113.200 euro.

În acelaşi context, inculpaţii B.D. şi T.M.D., au completat în fals şi două adeverinţe (având consemnate la rubrica "salarii de încadrare", sume mai mari decât cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 şi 15 august 2007 inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Agenţia Bucecea, inducându-i în eroare pe funcţionarii băncii şi obţinând astfel două credite bancare, de 10.000 euro şi respectiv 5.000 euro, pe care nu le-ar fi putut obţine în alte condiţii, întrucât nu îndeplineau condiţiile prevăzute în normele bancare, privitoare la venitul lunar necesar.

Pentru serviciile făcute, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiţii care au contractat credite bancare cu ajutorul lui, diferite sume de bani, obţinând astfel foloase materiale necuvenite, respectiv sumele de 100 euro de la B.D. (la data de 27 mai 2006); de 1.500 euro de la L.D.C. (la data de 17 iulie 2007), de 100 euro de la R.M. (la data de 17 mai 2007) şi de 100 euro de la S.P. (la data de 27 martie 2007) şi sumele de 13.900 lei şi 20.000 euro de la C.S. (la data de 27 septembrie 2007).

În concret, Curtea a reţinut că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la Unitatea Militară X Botoşani, până la data de 1 noiembrie 2007, având ca atribuţii de serviciu, printre altele, întocmirea statelor de plată şi furnizarea datelor de natură salarială necesare întocmirii adeverinţelor de salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaţilor unităţii militare.

În această conjunctură, profitând de faptul că avea acces la ştampila unităţii, inculpatul B.D. s-a hotărât să întocmească adeverinţe de salariat false pentru diferite persoane cunoscute ocazional (prin intermediul unor prieteni), în scopul de a obţine astfel foloase materiale de la acestea drept "recompensă", pentru ajutorul dat la contractarea unor credite bancare.

La realizarea acţiunilor de întocmire a adeverinţelor de salariat false, B.D. l-a cooptat şi pe inculpatul T.M.D., plutonier major angajat în aceeaşi unitate, pe care l-a ajutat în acelaşi mod să obţină două credite bancare în euro.

Astfel, la data de 14 februarie 2006, inculpaţii B.D. şi T.M.D., au completat împreună adeverinţa pe care, la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.395 RON (în realitate salariul era de 1.253 lei), apoi B.D. a ştampilat adeverinţa şi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic M.D. De menţionat este faptul că, la data respectivă, contabil şef al unităţii militare, cu atribuţii de director economic era M.A. iar în unitate o persoană cu numele de "M.D.", nu exista.

Ulterior, inculpatul T.M.D. a folosit adeverinţa respectivă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 14 februarie 2006, prin care a obţinut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data respectivă inculpatul avea un venit lunar de 1.253 RON, care nu se încadra în cerinţele prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de 134,93 euro, nu se încadra în procentul de 30 - 35% din venitul net lunar obţinut la acea dată de inculpat.

După obţinerea creditelor, inculpatul T.M.D., nu i-a dat nimic inculpatului B.D. pentru ajutorul acordat, dar i-a rămas cumva "dator" şi a acceptat să-1 ajute la completarea adeverinţelor false pentru ceilalţi învinuiţi.

Inculpatul T.M.D. a achitat şi achită ratele la bancă potrivit graficului de rambursare a creditului, înregistrând potrivit adresei B.C.R. din 28 septembrie 2012, o restanţă la data de 25 septembrie 2012 de doar 1,03 euro.

La data de 8 august 2007, procedând în acelaşi mod ca şi în cazul descris mai sus, inculpaţii B.D. şi T.M.D., au completat împreună adeverinţa din 8 august 2007 pe care la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D., a scris suma de 2.886 RON (în realitate salariul era de 1.643 RON); apoi B.D. a ştampilat adeverinţa şi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic V.V. Apoi, inculpatul T.M.D. a folosit adeverinţa respectivă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind "Contractul de credit bancar pentru persoane fizice" din 15 august 2007, prin care a obţinut un credit în sumă de 5.000 euro.

La data respectivă inculpatul avea un venit lunar de 1.643 RON, care nu se încadra în cerinţele prevăzute de normele bancare, mai precis rata lunară de plătit în sumă de 85,09 euro, întrucât mai avea de rambursat creditul obţinut anterior, depăşea procentul admis de îndatorare de 40%. La acest credit inculpatul T.M.D. nu a înregistrat până la data de 25 septembrie 2012 nicio restanţă.

La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D., a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic M.A., aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani după care i-a dat adeverinţa respectivă lui A.I., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

Acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenţia Bucecea şi a încheiat astfel contractul de credit bancar din 14 martie 2006, obţinând un credit în sumă de 15.000 RON. Ulterior, A.I. şi-a achitat ratele la creditul respectiv, neînregistrând la data de 25 septembrie 2012, potrivit aceleiaşi adrese, nicio restantă.

La data de 24 mai 2006, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu, pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic G.P., aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa lui B.D. din comuna Suliţa, jud. Botoşani.

Acesta din urmă, a folosit adeverinţa la B.C.R. - Agenţia Bucecea, şi a încheiat contractul de credit bancar din 26 mai 2006, obţinând un credit în sumă de 10.000 euro, credit cu privire la care înregistra o restanţă la data de 25 septembrie 2012 de 92,78 euro. B.D. a susţinut ulterior că pentru acea adeverinţă falsă i-a dat inculpatului B.D. suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu-1 recunoaşte.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D., i-a eliberat lui O.G. adeverinţa de salariu pe care a falsificat-o în acelaşi mod, contrafăcând semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic G.P. şi aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani. S-a reţinut faptul că, la data respectivă G.P. nu mai era director economic, această funcţie fiind îndeplinită de la data de 1 iunie 2006 de V.V.

În continuare O.G. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 9 iunie 2006, şi obţinând un credit în sumă de 35.000 RON. Acesta a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 un credit restant în sumă de 7.875,33 RON.

La data de 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi a directorului economic G.P. şi a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani, dându-i adeverinţa numitului M.C., din comuna Suliţa, jud. Botoşani. La data respectiva G.P. nu mai era director economic, această funcţie fiind îndeplinită de V.V. de la data de 1 iunie 2006.

În continuare M.C. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 22 iunie 2006, şi obţinând un credit în sumă de 10.000 euro. Ulterior a achitat o parte din credit, înregistrând o restanţă la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 890,94 euro.

La data de 12 ianuarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului B.D., din comuna Suliţa, jud. Botoşani.

În continuare B.D. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 12 ianuarie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 3.200 euro. La acest de-al doilea credit, sus-numitul a înregistrat o restanţă la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 27,72 euro.

La data de 1 februarie 2007 inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului P.G.I., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

În continuare P.G.I. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit-bancar din 1 februarie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrând o restanţă la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 3.687,23 euro.

La data de 9 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului F.M., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

În continuare F.M. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 9 februarie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 33.700 RON, credit care, la data de 25 septembrie 2012, nu înregistra restanţe.

La data de 27 martie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului S.P., din comuna Suliţa, jud. Botoşani.

În continuare S.P. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 28 martie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 10.000 euro, credit care, la data de 25 septembrie 2012, nu înregistra restanţe.

Din declaraţiile date S.P. a rezultat că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaşte.

La data de 16 mai 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a "pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului R.M., din comuna Suliţa, jud. Botoşani.

În continuare R.M. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 17 mai 2007 şi obţinând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrându-se la data de 25 septembrie 2012 o restanţă în sumă de 26,94 euro.

Din declaraţiile date R.M. rezultă că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 100 euro, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaşte.

La data de 29 mai 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului F.C., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

De asemenea, F.C. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 30 mai 2007 şi obţinând un credit în sumă de 10.000 euro, înregistrând o restanţă la data de 25 septembrie 2012 în sumă de 2.049,22 euro.

La data de 28 iunie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N. iar la rubrica "director economic" a pus numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi dându-i adeverinţa numitului B.D., din comuna Suliţa, jud. Botoşani.

În continuare B.D. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 29 iunie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 15.000 RON, având o restantă la data de 25 septembrie 2012 de 117,33 RON.

La data de 16 iulie 2007, la indicaţiile inculpatului B.D., L.D.C. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care apoi inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general B.D. şi a directorului economic V.V. şi a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani. Apoi i-a dat adeverinţa numitului L.D.C. şi în continuare acesta a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Agenţia Bucecea, încheind astfel contractul de credit bancar din 17 iulie 2007 şi obţinând un credit în sumă de 15.000 euro, datorie ce a fost cesionată de B.C.R. către S. SRL, cu administrator K.I. SRL, conform contractului de cesiune din 19 martie 2010. Această societate, prin adresa de la dosar, arată că respectivul mai are de achitat suma de 14.431,40 euro, la care se adaugă dobânzi şi comisioane bancare, sume cu care se constituie parte civilă.

La data respectivă director economic în cadrul unităţii militare nu era B.D. ci G.N.

Din declaraţiile date L.D.C., rezultă că pentru serviciul făcut de B.D. i-a dat acestuia suma de 1.500 euro, după ce a obţinut creditul, aspect pe care însă inculpatul nu îl recunoaşte.

La data de 15 august 2007, inculpatul B.D. a eliberat adeverinţa de salariu pe care a contrafăcut semnătura directorului general G.N. şi a directorului economic V.V., şi a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani, dându-i adeverinţa numitului A.C., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

În continuare A.C. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Sucursala Botoşani, încheind astfel două contracte de credit bancar nr. x şi y/2007, şi obţinând două credite în sumă de 15.000 euro şi 32.500 RON. Creditul în sumă de 15.000 euro a fost cesionată de B.C.R. către S. SRL, cu administrator K.I. SRL, conform contractului de-cesiune din 19 martie 2010. Această societate, prin adresa de la dosar, arată că respectivul mai are de achitat suma de 14.502,84 euro, la care se adaugă dobânzi şi comisioane bancare, sume cu care se constituie parte civilă.

În declaraţiile date, A.C. a susţinut că sumele ridicate de la bancă i le-a dat numitului B.D., care l-a rugat să facă aceste împrumuturi în contul lui, promiţând că va restitui banii. De altfel, acest aspect nu a putut fi verificat şi probat deoarece B.D. este plecat din ţară într-un loc necunoscut şi nu a putut fi audiat şi nici nu are relevanţă din punct de vedere penal.

La data de 25 septembrie 2007, inculpatul B.D. a eliberat adeverinţa de salariu pe care a contrafăcut semnătura directorului general G.N. şi a directorului economic V.V., şi a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani, dându-i adeverinţa numitului C.S., din mun. Botoşani, jud. Botoşani.

În continuare C.S. a folosit adeverinţa falsă la B.C.R. - Sucursala Botoşani, încheind astfel două contracte de credit bancar nr. z şi a/2007, şi obţinând două credite în sumă de 20.000 euro, la care s-a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 o restanţă în sumă de 6.934,50 euro şi, respectiv, de 13.900 RON, la care s-a înregistrat la data de 25 septembrie 2012 o restanţă în sumă de 3.979 RON.

Din verificările efectuate în cursul urmăririi penale şi din adresa nr. A/1958/2009 a Unităţii Militare X Botoşani, a rezultat că cei 12 titulari ai contractelor de credit nu au fost şi nu sunt angajaţi ai unităţii militare. Totodată din verificarea registrului de evidenţă a adeverinţelor de salarii din cadrul Unităţii Militare X Botoşani a rezultat că niciuna din adeverinţele menţionate mai sus nu a fost eliberată de această unitate.

Toate persoanele care au obţinut credite bancare în condiţiile descrise mai sus, au dat declaraţii amănunţite cu privire la împrejurările comiterii faptelor, recunoscând că au greşit folosind adeverinţe false, puse la dispoziţie de cei doi inculpaţi, salariaţi ai Unităţii Militare X Botoşani, susţinând însă că nu au avut intenţia de a prejudicia banca, deoarece doreau să achite ratele la timp, conform graficelor de rambursare.

Aşa cum s-a arătat mai sus, o parte dintre cei împrumutaţi, inclusiv inculpatul T.M.D., şi-au achitat ratele la bancă, neînregistrând restanţe la data de 25 septembrie 2012, potrivit adresei B.C.R. de la dosar.

Acest lucru nu poate conduce însă la exonerarea de răspundere penală a inculpatului T.M.D. pentru infracţiunile de înşelăciune în ce priveşte cele două credite obţinute de el în baza adeverinţelor falsificate şi nici a inculpatului B.D. pentru complicitate, la cele două infracţiuni, după cum nu pot fi excluse nici actele materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii unice de complicitate la înşelăciune pentru ambii inculpaţi, acte materiale care se referă la creditele acordate acelor persoane care nu au restanţe până la data de 25 septembrie 2012 şi care au fost menţionate mai sus, din următoarele considerente:

Faptul achitării ratelor datorate până la un anumit moment dat, nu are relevanţă şi nu înlătură răspunderea penală, deoarece textul prevăzut de lege, respectiv art. 215 alin. (3) C. pen., nu prevede condiţia de a se fi pricinuit efectiv vreo pagubă cu ocazia încheierii convenţiei sau contractului de natură civilă, acesta fiind elementul care deosebeşte fundamental această modalitate de comitere a înşelăciunii de forma de bază a infracţiunii. Legiuitorul a considerat că nu este necesară condiţia referitoare la pricinuirea pagubei, pentru a se apăra eficient relaţiile sociale referitoare la încheierea contractelor.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că respectivele contracte sunt cu executare succesivă, nu se poate cunoaşte dinainte faptul că, pe viitor, persoanele care au obţinut credite în cauza de faţă pe baza unor adeverinţe de salariat falsificate, şi care nu au avut restanţe până la data de 25 septembrie 2012, îşi vor achita ratele în continuare aşa cum au făcut-o până atunci.

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a apreciat că cei doi inculpaţi nu pot fi traşi la răspundere şi pentru faptele menţionate mai sus, dispunând nelegal achitarea lor.

De altfel, în ce priveşte actele materiale care se referă la creditele acordate acelor persoane care nu au restanţe până la data de 25 septembrie 2012 şi care au fost menţionate mai sus, chiar dacă instanţa de apel ar urma raţionamentul primei instanţe, soluţia legală ar fi fost aceea de neluare în considerare a respectivelor acte materiale, care intrau în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate, şi nicidecum de achitare a inculpaţilor, transformând astfel, în mod nelegal, unele acte materiale în infracţiuni concurente de sine stătătoare.

De asemenea, nelegală este soluţia primei instanţe şi în ce priveşte încadrarea juridică a infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, reţinând în mod greşit textul prevăzut la art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi cu privire la care a mai făcut o eroare, în sensul că, în final, a înlăturat şi alin. (3), în loc de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) - (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aşa cum în mod corect au fost trimişi inculpaţii în judecată prin actul de sesizare.

Astfel, Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a procedat în acest mod, întrucât trebuia să aibă în vedere prejudiciul existent la data săvârşirii infracţiunilor şi nu cel de la data soluţionării cauzei. În acest sens este de observat faptul că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune în convenţii prevăzută la alin. (3), legea are în vedere mai multe modalităţi prin care aceasta se poate comite şi mai multe momente posibile în privinţa consumării, făcându-se distincţie între inducerea şi menţinerea în eroare. Cu privire la momentul intervenţiei acţiunii infracţionale, legea distinge între încheierea unui contract ori executarea acestuia, fiecare având circumstanţe de fapt şi de drept diferite. Pentru existenţa infracţiunii este suficient să se reţină că în primul moment actele specifice acesteia, cât şi consumarea lor se circumscriu elementelor ce definesc încheierea unui contract. Celelalte situaţii corespund actelor infracţionale ce duc spre consumarea infracţiunii şi care vizează executarea contractului, care poate avea o extindere în timp, cum este şi cazul în speţă, presupunând o varietate de situaţii şi modalităţi.

În atare condiţii, încadrarea juridică corectă este aceea dată de procuror, cu raportare la prejudiciul creat băncii la data încheierii contractelor de împrumut întrucât, fără acele manopere dolozive, aceasta nu ar mai fi încheiat respectivele contracte. Pe parcursul executării acestor contracte, inculpaţii nu s-au mai folosit de alte mijloace dolozive, iar unii beneficiari ai contractelor şi-au achitat ratele, fără a înregistra restanţe iar alţii dimpotrivă, acest lucru însă neavând relevanţă decât sub aspectul laturii civile.

Inculpatul T.M.D. a declarat că el l-a ajutat pe B.D. doar la completarea adeverinţelor de salariu şi că pe parcursul derulării acestor activităţi, în perioada anilor 2006 - 2007, nu a ştiut că persoanele cărora le-a completat acele adeverinţe nu erau salariate ale Unităţii Militare X Botoşani la care era şi el angajat.

Curtea nu a putut reţine această susţinere, ea fiind contrazisă atât de declaraţiile celuilalt inculpat, cât şi de modul cum a acţionat el însuşi, prin completarea în fals a celor două adeverinţe pentru sine, ceea ce demonstrează faptul că a fost în deplină cunoştinţă de cauză.

Inculpatul B.D. a declarat că T.M.D. a ştiut de la început despre ce este vorba şi a acceptat să-l ajute, cu atât mai mult cu cât majoritatea persoanelor cărora le-au eliberat adeverinţe false erau din comuna Suliţa, fiind prieteni sau cunoscuţi de-ai acestuia.

În ce priveşte susţinerile inculpatului T.M.D. referitoare la faptul că cele două adeverinţe întocmite pe numele său ar fi cuprins venituri care au fost încasate în fapt şi care i-ar fi permis contractarea celor două credite, Curtea nu a primit nici această critică, întrucât se cunoaşte faptul că, nu pot fi avute în vedere decât veniturile cu caracter de permanenţă şi certe şi nu şi alte venituri cum ar fi cele rezultând din decontarea chiriei, a echipamentelor, etc., venituri care nu pot avea un caracter cert pentru viitor, atât sub aspectul beneficierii în continuare de ele sau, cel puţin al acordării lor la termen, lunar, aşa cum trebuiesc achitate ratele.

Prin urmare, în ce priveşte cele două adeverinţe de venit completate în fals, inculpatul T.M.D., se face vinovat de comiterea a două infracţiuni de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., precum şi două infracţiuni de uz de fals, prevăzute la art. 291 C. pen., întrucât a depus la bancă acele adeverinţe; care dacă ar fi fost completate cu veniturile sale reale şi constante, banca nu ar fi încheiat contractele de împrumut.

A mai susţinut inculpatul şi faptul că nu se face vinovat nici de comiterea infracţiunii de complicitate la fals intelectual arătând că, completarea adeverinţelor de venit în favoarea unor beneficiari ai contractelor nu a fost de natură a produce consecinţe juridice, întrucât acele adeverinţe nu au fost nici semnate şi nici ştampilate de el ci de către inculpatul B.D.

Curtea nu a reţinut nici această critică, atâta timp cât, pentru existenţa infracţiunii de fals intelectual prevăzută la art. 189 C. pen., legiuitorul nu a prevăzut condiţia ca acele manopere să fie de natură a produce consecinţe juridice, aşa cum se prevede la celelalte infracţiuni de fals.

Cât îl priveşte pe inculpatul apelant B.D., acesta a invocat oral, prin apărătorul său, că prin completarea unor adeverinţe pe care a aplicat ştampila unităţii şi semnătura, a efectuat doar acte preparatorii care nu ar constitui latura obiectivă a infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

Curtea nu a primit nici criticile acestui inculpat, întrucât nu poate vedea ce alte acte materiale mai putea comite inculpatul în afara celor comise deja şi recunoscute de acesta, pentru a atrage răspunderea sa penală, completarea, semnarea şi ştampilarea adeverinţelor respective cu menţiuni false, fiind suficiente pentru a crea părţii civile aparenţa unor înscrisuri valabile şi care au determinat-o să încheie contractele de împrumut în cauză, contracte pe care nu le-ar fi încheiat dacă ar fi cunoscut realitatea.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea a constatat că, în drept, faptele comise de cei doi inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

1. B.D.: "fals material în înscrisuri oficiale", în formă continuată - prev. de art. 288 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.; "fals intelectual" în formă continuată - prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.; "complicitate la înşelăciune" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen.; "folosire fără drept a unei ştampile cu stema ţării" în formă continuată - prev. de art. 287 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi 42 C. pen.; toate cu aplicarea prev. art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 C. pen.

2. T.M.D.: "complicitate la fals intelectual" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.; "complicitate la înşelăciune" în formă continuată - prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen.; 2 infracţiuni de "uz de fals" prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; 2 infracţiuni de "înşelăciune", şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi b) şi art. 34 C. pen.

La individualizarea pedepselor care au fost aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, instanţa a ţinut cont de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, apreciat de instanţă ca fiind mediu, având în vedere vârsta inculpaţilor la data săvârşirii faptei, modul de acţionare, dar şi de faptul că, beneficiarii contractelor de credit obţinute în baza adeverinţelor falsificate de inculpaţi, au fost sancţionaţi de procuror cu amenzi administrative.

Totodată, Curtea a avut în vedere şi faptul că ambii inculpaţi au avut anterior o conduită bună în societate şi la locul de muncă, încât în cauză au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor pentru fiecare infracţiune sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii, aşa cum se prevede la art. 76 C. pen.

De asemenea, în cauză s-a făcut şi aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. Totodată, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. În acest sens, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenţie, în principal prin hotărârile pronunţate în cauzele Hirst v. Marea Britanie şi Sabou şi Pârcălab v. România, jurisprudenţa cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituţie, instanţa a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art. 64 C. pen., faţă de care aceştia s-au făcut nedemni a le mai exercita.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor rezultante, Curtea a constatat că, deşi apare ca fiind inechitabil ca, în timp ce beneficiarii de credite să se bucure de libertate fiind sancţionatorii amenzi administrative, legea nu permite ca cei doi inculpaţi să beneficieze nici cel puţin de dispoziţiile art. 86¹ C. pen., beneficiu acordat de prima instanţă, dat fiind faptul că art. 76 alin. (2) nu permite coborârea pedepsei sub 1/3 din minimul special prevăzut la art. 215 alin. (5) C. pen., care este de 10 ani închisoare, iar în cazul concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă stabilită nu trebuie să depăşească 3 ani închisoare pentru acordarea acestui beneficiu, ceea ce nu este posibil în speţă.

Cât priveşte latura civilă a cauzei, aspect criticat de parchet sub aspectul faptului că nu s-au stabilit sumele concrete la plata cărora să fie obligaţi cei doi inculpaţi, Curtea a constatat că prima instanţă a procedat într-o manieră corectă, întrucât cele 18 contracte ce s-au încheiat prin intermediul infracţiunilor ce se reţin în sarcina celor doi inculpaţi, se află în derulare şi în prezent, dintre care doar parte sunt cu ratele achitate la zi, iar parte prezintă restanţe la plată cu una sau mai multe rate scadente. Din acest motiv, instanţa de fond nu a dispus obligarea inculpaţilor la plata unor sume exacte, întrucât cuantumul lor se poate schimba de la o zi la alta până la rămânerea definitivă a hotărârii, în măsura în care se achită sau nu ratele, fiind o problemă ce se va rezolva pe calea executării silite dacă va fi cazul.

Pe de altă parte, nici măcar părţile civile nu au înţeles să critice maniera în care a fost soluţionată acţiunea civilă, achiesând la soluţia primei instanţe prin neexercitarea apelului.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de parchet şi a desfiinţat în parte sentinţa apelată, în sensul arătat mai sus, urmând să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu contravin deciziei de faţă, ca fiind legale şi temeinice.

Împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava au declarat recurs inculpaţii B.D. şi T.M.D. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivele invocate fiind expuse în partea introductivă a deciziei.

Recursurile declarate de inculpaţii B.D. şi T.M.D. sunt nefondate.

În fapt, s-a reţinut că în perioada februarie 2006 - septembrie 2007, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii B.D. şi T.M.D., ambii angajaţi ai Unităţii Militare X Botoşani (primul în calitate de casier iar al doilea plutonier major) au completat în fals 14 adeverinţe de salariat formulare tipizate cu regim special emise de B.C.R., pe care inculpatul B.D. a aplicat ştampila unităţii militare şi a contrafăcut semnăturile celor din conducerea unităţii şi le-a predat învinuiţilor A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. şi P.G. Aceştia au prezentat adeverinţele falsificate B.C.R. - Sucursala Botoşani şi Sucursala Bucecea, obţinând astfel prin inducerea în eroare a funcţionarilor băncii, credite bancare în RON - în sumă totală de 145.000 RON şi euro - în sumă totală de 113.200 euro.

Inculpaţii B.D. şi T.M.D. au completat în fals şi două adeverinţe (având consemnate la rubrica "salarii de încadrare" sume mai mari decât cele reale), pe care la datele de 14 februarie 2006 şi 8 august 2007 inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. - Sucursala Bucecea, inducându-i în eroare pe funcţionarii băncii şi obţinând în această modalitate două credite bancare de 10.000 euro şi respectiv 5.000 euro.

Pentru ajutorul acordat, inculpatul B.D. a primit de la o parte dintre învinuiţii care au contractat credite bancare, diferite sume de bani - respectiv 100 euro de la B.D. (la data de 27 mai 2006); 1.500 euro de la L.D. (la 17 iulie 2007); 100 euro de la R.M. (la 17 mai 2007); 100 euro de la S.P. (la 27 martie 2007) şi sumele de 13.900 lei şi 20.000 euro de la C.S. (la 27 septembrie 2007).

În doctrina şi legislaţia penală unitatea de infracţiune s-a definit ca activitatea infracţională formată dintr-o singură acţiune sau inacţiune ce decurge din natura faptei sau din voinţa legiuitorului săvârşită de o persoană şi în care se identifică conţinutul unei singure infracţiuni.

Prin pluralitate de infracţiuni este desemnată situaţia în care o persoană săvârşeşte mai multe infracţiuni înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele cât şi situaţia în care o persoană săvârşeşte din nou o infracţiune după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune.

Infracţiunea continuată este forma unităţii legale de infracţiune caracterizată prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite, în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Prin concurs de infracţiuni este desemnată forma pluralităţii de infracţiuni ce constă din săvârşirea a două sau mai multe infracţiunii de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele.

Ca atare, unitatea de infracţiune, fie că este naturală sau legală şi care presupune o singură infracţiune nu poate deveni vreodată pluralitate de infracţiuni - concurs de infracţiuni, recidivă, pluralitate intermediară - de vreme ce aceasta înseamnă, în cazul concursului de infracţiuni săvârşirea a cel puţin două infracţiuni.

Prin urmare, infracţiunea continuată care este o unitate legală de infracţiune nu poate fi schimbată într-un concurs de infracţiuni.

Se are în vedere că actele de executare ale infracţiunii continuate nu reprezintă fiecare în parte infracţiuni distincte, o pluralitate de infracţiuni, deoarece toate au aceeaşi rezoluţie infracţională pe lângă unitatea de subiect activ şi de calificare juridică şi realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaţilor B.D. şi T.M.D. din infracţiunile de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (pct. 1, 2) o infracţiune de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 3, 9, 11) o infracţiune de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (pct. 4, 5, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18 - pentru inculpatul B.D.) şi o infracţiune de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 4, 7, 8, 10, 12, 13 pentru inculpatul T.M.D.) toate aflate în concurs real.

Procedeul instanţei de fond este nelegal pentru că a schimbat unitatea legală de infracţiune - infracţiunea continuată în pluralitate de infracţiuni - concurs de infracţiuni, ceea ce contravine definirii celor două noţiuni, fiind încălcată unitatea legală de infracţiune.

De aceea nu se poate dispune pentru o parte dintre acţiunile ce intră în conţinutul infracţiunii continuate achitarea iar pentru alte acte de executare ale aceleiaşi infracţiuni continuate condamnarea inculpaţilor, astfel cum a procedat instanţa de fond, şi solicită în recurs inculpaţii, întrucât acţiunile care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni nu reprezintă infracţiuni distincte cu care instanţa a fost sesizată şi asupra cărora să se pronunţe.

Din aceste motive, cererea recurenţilor B.D. şi T.M.D. de schimbare a încadrării juridice a faptelor din complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în mai multe infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în concurs real este nelegală.

Pe de altă parte, în calea de atac a recursului exercitat numai de inculpaţii B.D. şi T.M.D. nu se poate schimba încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor din infracţiunea de complicitate la înşelăciune în formă continuată în mai multe infracţiuni de complicitate la înşelăciune în concurs real întrucât s-ar crea inculpaţilor o situaţie mai grea în propria cale de atac, contrar dispoziţiilor art. 385⁸ C. proc. pen. care prevăd că instanţa de recurs, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.

Criticile recurenţilor sub aspectul greşitei încadrări juridice a infracţiunilor săvârşite în complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, este nefondată.

Prin Decizia nr. XIV din 22 mai 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii s-a statuat că în cazul infracţiunii continuate, caracterul de consecinţe deosebit de grave se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acţiunile sau inacţiunile prin care se realizează elementul material al infracţiunii.

În speţă, a fost realizată o interpretare corectă a deciziei instanţei supreme şi a fost reţinută forma agravantă a complicităţii la înşelăciune prevăzută în alin. (5) al art. 215 C. pen. în formă continuată prin raportare la paguba, totală cauzată părţii civile, care depăşeşte 200.000 RON, fiind luată în considerare participarea inculpaţilor la acţiunile prin care s-a realizat elementul material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la înşelăciune, care este în cuantum de 145.100 RON şi 113.200 euro.

În urma analizării materialului probator, corect s-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor B.D. şi T.M.D. a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, fals intelectual în formă continuată, complicitate la înşelăciune în formă continuată cu consecinţe deosebit de grave, complicitate la fals intelectual în formă continuată şi uz de fals.

Probele administrate au dovedit modalitatea în care inculpaţii B.D. şi T.M.D. au acţionat în perioada februarie 2006 - septembrie 2007.

Se reţine că inculpatul B.D. a lucrat ca angajat civil în calitate de casier la Unitatea Militară X Botoşani până la data de 1 noiembrie 2007, având ca atribuţii de serviciu printre altele întocmirea statelor de plată şi furnizarea datelor salariale necesare întocmirii adeverinţelor de salariat, fără a avea dreptul de a le semna sau elibera angajaţilor unităţii militare.

La data de 14 februarie 2006, inculpaţii B.D. şi T.M.D. - plutonier major angajat în aceeaşi unitate militară - au completat adeverinţa de salariat în care la rubrica "salariu de încadrare" T.M.D. a înscris suma de 2.395 RON (în realitate salariul era de 1.253 RON).

Inculpatul B.D. a ştampilat adeverinţa şi a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi directorului economic M.D.

Se reţine că directorul economic al unităţii militare era M.A. iar o persoană cu numele M.D. nu exista. Inculpatul T.M.D. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 14 februarie 2006, şi a obţinut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data respectivă inculpatul T.M.D. avea un venit net lunar de 1.253 RON, ce nu se încadra în cerinţele prevăzute de normele bancare - 30 - 35% din venitul net lunar al inculpatului - pentru obţinerea creditului bancar, rata lunară de plătit fiind în sumă de 134,93 euro.

La data de 8 august 2007, prin aceeaşi modalitate inculpaţii B.D. şi T.M.D. au completat adeverinţa de salariat din 8 august 2007 în care la rubrica "salariu de încadrare", T.M.D. a menţionat nereal suma de 2.886 RON (în fapt salariul era în cuantum de 1.643 RON). Inculpatul B.D. a ştampilat adeverinţa şi a contrafăcut semnăturile directorului general al unităţii militare G.N. şi al directorului economic V.V. Inculpatul T.M.D. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice din 15 august 2007 şi a obţinut un credit în sumă de 5.000 euro. Inculpatul T.M.D. avea un venit lunar de 1.643 RON şi nu se încadra în normele bancare pentru acordarea creditului, în sensul că rata lunară de achitat era de 85,09 euro, însă avea de rambursat creditul obţinut anterior astfel că depăşea procentul admis de îndatorare de 40%.

La data de 13 martie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverinţa de salariu, a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi directorului, economic M.A., a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi i-a remis-o învinuitului A.I.

Învinuitul A.I. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 14 martie 2006 şi a obţinut un credit în sumă de 15.000 RON.

La 24 mai 2006, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi directorului economic G.P., a aplicat ştampila Unităţii Militare X Botoşani şi a remis-o învinuitului B.D.

Învinuitul B.D. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 26 mai 2006, şi a obţinut în această modalitate un credit în sumă de 10.000 euro.

La data de 7 iunie 2006, inculpatul B.D. a emis învinuitului O.G. adeverinţa de salariu pe care a falsificat-o în aceeaşi modalitate (prin contrafacerea semnăturilor directorului general.G.N. şi directorului economic G.P. şi aplicarea ştampilei Unităţii Militare X Botoşani).

Învinuitul O.G. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 9 iunie 2006 şi a obţinut un credit în sumă de 35.000 RON.

La 21 iunie 2006, inculpatul B.D. a completat în fals adeverinţa de salariu, a contrafăcut semnăturile directorului general G.N. şi directorului economic G.P., a aplicat ştampila unităţii militare şi a remis-o învinuitului M.C.

M.C. a folosit adeverinţa falsificată la B.C.R. - Agenţia Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 22 iunie 2006 şi a obţinut un credit în sumă de 10.000 euro.

La data de 12 ianuarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătură directorului general G.N. iar la rubrica director economic a trecut numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila Unităţii Militare X Botoşani. Adeverinţa falsificată a remis-o învinuitului B.D. iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenţia Bucecea, pe baza căreia a încheiat contractul de credit bancar din 12 ianuarie 2007 şi a obţinut un credit în sumă de 3.200 euro.

La data de 1 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., la rubrica director economic a trecut numele său şi a semnat "pentru", aplicând ştampila unităţii militare. Adeverinţa falsificată i-a înmânat-o învinuitului P.G.I., iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenţia Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 1 februarie 2007 şi a obţinut un credit în sumă de 10.000 euro.

La 9 februarie 2007, inculpatul T.M.D. a completat în fals adeverinţa de salariu pe care inculpatul B.D. a contrafăcut semnătura directorului general G.N., iar la rubrica director economic a trecut numele său, a semnat "pentru", aplicând ştampila unităţii militare. Adeverinţa falsificată i-a remis-o învinuitului F.M., iar acesta a folosit-o la B.C.R. - Agenţia Bucecea, a încheiat contractul de credit bancar din 9 februarie 2007 şi a obţinut un credit în sumă de 33.700 RON.

Prin aceleaşi mijloace frauduloase, în perioada 27 martie 2007 - 25 septembrie 2007 învinuiţii S.P., R.M., F.C., B.D., L.D.C., A.C., C.S. au obţinut credite bancare de la B.C.R. în sumă totală de 80.000 euro şi 61.400 RON.

Din probele administrate, inclusiv din adresa nr. A/1958/2009 emisă de Unitatea Militară X Botoşani a reieşit că cei 12 titulari ai contractelor de credit nu au fost şi nu sunt angajaţi ai unităţii militare.

De asemenea, din verificarea registrului de evidenţă a adeverinţelor de salarii din cadrul Unităţii Militare X Botoşani a rezultat că niciuna dintre adeverinţele de salariu nu a fost emisă de Unitatea Militară X Botoşani.

Beneficiarii creditelor bancare - A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C. şi P.G.I. - au recunoscut că pentru obţinerea creditelor bancare au folosit adeverinţe falsificate puse la dispoziţie de către cei doi inculpaţi B.D. şi T.M.D., salariaţi ai Unităţii Militare X Botoşani.

Inculpatul T.M.D. a declarat în faza judecăţii că în calitate de salariat al Unităţii Militare X Botoşani împreună cu inculpatul B.D. au întocmit adeverinţele de salariu falsificate şi a obţinut personal două credite bancare pe baza a două adeverinţe, deşi cunoştea faptul că în cuprinsul acestora au fost înscrise venituri mai mari decât cele obţinute în realitate.

Inculpatul B.D. a relatat că adeverinţele de salariu folosite personal de inculpatul T.M.D. nu conţineau date reale sub aspectul cuantumului salariului, că a ştampilat adeverinţele pe care le-a semnat cunoscând că beneficiarii adeverinţelor (prieteni ai celor doi inculpaţi) nu sunt salariaţii unităţii militare şi că aceştia urmează să le folosească pentru obţinerea de credite bancare. De asemenea, inculpatul B.D. a precizat că folosea datele de identificare ale persoanelor din adeverinţe puse la dispoziţie de către inculpatul T.M.D., completând împreună adeverinţele de salariu.

Aşadar, probele administrate, constând în declaraţiile inculpatului B.D. coroborate cu relatările învinuirilor A.C., C.S., B.D., A.I., O.G., M.C., F.M., R.M., S.P., L.D.C., F.C., P.G.I., inclusiv cu depoziţiile inculpatului T.M.D., au relevat procedurile folosite în scopul fraudării unităţilor bancare şi au confirmat acţiunile infracţionale ale inculpaţilor B.D. şi T.M.D. la cauzarea unui prejudiciu părţii civile B.C.R. în sumă de 145.100 RON şi 113.200 euro.

Se constată că este nejustificată cererea recurentului T.M.D. de achitare în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. (două infracţiuni) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. (2 infracţiuni).

Probele au relevat că inculpaţii B.D. şi T.M.D. au completat în fals două adeverinţe de salariat (având consemnate la rubrica "salariu de încadrare", sume mai mari decât cele reale) pe care la datele de 14 februarie 2006 şi 8 august 2007, inculpatul T.M.D. le-a folosit la B.C.R. şi a obţinut două credite bancare în sumă de 10.000 euro şi respectiv 5.000 euro. Susţinerea recurentului T.M.D., în sensul că adeverinţele întocmite pe numele său cuprindeau date reale întrucât în fapt obţinea venituri care i-ar fi permis contractarea celor două credite, nu poate fi reţinută.

În acest sens, se are în vedere că la 14 februarie 2006, salariul inculpatului T.M.D. era în cuantum de 1.253 RON iar pe adeverinţa salarială a fost menţionată nereal suma de 2.395 RON, iar la 8 august 2007, salariul inculpatului T.M.D. era în sumă de 1.643 RON iar inculpaţii B.D. şi T.M.D. au completat împreună adeverinţa din 8 august 2007 pe care au menţionat nereal la rubrica "salariu de încadrare" suma de 2.886 RON. Corect, s-a apreciat de instanţa de apel că nu pot fi avute în vedere decât veniturile certe, permanente nu şi cele obţinute din decontarea chiriei, echipamentelor militare care au un caracter incert şi aleatoriu:

Prin urmare, corect s-a apreciat că a fost dovedită vinovăţia inculpatului T.M.D. şi pentru comiterea a două infracţiuni de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1) - (3) C. pen. precum şi a două infracţiuni de uz de fals prevăzute de art. 291 C. pen., întrucât a depus la unitatea bancară două adeverinţe care dacă ar fi fost completate cu veniturile reale şi constante inculpatul nu ar fi obţinut cele două credite bancare.

În cazul infracţiunii de înşelăciune comisă în formă continuată, rezultatul infracţiunii este unic şi reprezintă suma prejudiciilor produse prin fiecare acţiune ce intră în conţinutul infracţiunii continuate şi prin urmare, dacă valoarea totală a prejudiciului cauzat prin infracţiunea de înşelăciune în formă continuată depăşeşte suma de 200.000 RON, sunt incidente prevederile art. 215 alin. (5) C. pen., referitoare la înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave. Împrejurarea că, în speţă, după comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, au fost achitate în parte creditele bancare încheiate cu unitatea bancară pe baza înscrisurilor falsificate sumele reprezentând prejudiciu cauzat părţii civile, nu are nicio relevanţă sub aspectul încadrării juridice ci numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor B.D. şi T.M.D. pentru faptele săvârşite au fost avute în vedere corect, criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, gradul de pericol social ridicat şi împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul cauzat părţii civile, valoarea ridicată a pagubei, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor necunoscuţi cu antecedente penale.

Se constată că pedepsele au fost stabilite într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege cu reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunilor şi s-au avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor (vârsta, antecedente penale) cât şi pericolul social concret al faptelor, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea,în care au acţionat - prin folosirea de mijloace frauduloase, înscrisuri falsificate, urmările produse constând în pagubele pricinuite părţii civile nerecuperate, dar şi existenţa stărilor de agravare a pedepsei - infracţiunea continuată şi concursul de infracţiuni.

Prin urmare, în raport de criteriile enunţate, o reducere a cuantumului pedepselor inculpaţilor B.D. şi T.M.D. şi schimbarea modalităţii de executare nu se justifică.

Constatând că decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii B.D. şi T.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.D. şi T.M.D. împotriva Deciziei penale nr. 10 din 29 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 decembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 4079/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 3939/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3937/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3939/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4079/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs