ICCJ. Decizia nr. 4079/2013. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4079/2013
Dosar nr. 5469/2/2013
Şedinţa publică din 27 decembrie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 673 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a admis cererea de extrădare privind pe numitul F.Y. formulată de autorităţile judiciare din Turcia şi s-a dispus extrădarea acestuia în Republica Turcia pentru punerea în executare a mandatelor de prindere cu numerele a-b-c-d-e ale Parchetului General Republica Aliaga.
În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 s-a menţinut măsura arestării provizorii în vederea predării şi s-a constatat că numitul F.Y. a fost reţinut şi ulterior arestat provizoriu în vederea extrădării din data de 2 august 2013 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 1592/II-5/2013 din 2 august 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 42 alin. (1) şi art. 43 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep. precum şi dispoziţiile Legii nr. 80/1997 privind ratificarea Convenţiei europene de extrădare dintre România şi Turcia, pentru a dispune arestarea preventivă în vederea extrădării către autorităţile judiciare din Turcia a numitului F.Y. până la prezentarea cererii de extrădare.
În cuprinsul sesizării, se arată că acesta este urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de deschiderea focului într-o zonă populată, provocând teamă şi anxietate, achiziţionare sau port şi deţinere de arme de foc şi muniţie fără a deţine permis de port armă, pentru punerea în executare a mandatelor de prindere cu numerele a-b-c-d-e ale Parchetului General Republica Aliaga.
Din înscrisurile înaintate de autorităţile din Republica Turcia a rezultat că, în fapt, că la data de 17 decembrie 2003, în faţa barului T.B. aflat în oraşul Aliaga, F.Y., folosind fără drept o armă de foc, a rănit pe partea vătămată T.K. şi partea vătămată B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de zile, iar partea vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile.
Împotriva persoanei extrădabile s-a luat măsura reţinerii prin Ordonanţa nr. 57/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Prin încheierea din 2 august 2013, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei extrădabile F.Y. pe o perioadă de 30 zile, de la data de 2 august 2013 la data de 31 august 2013, inclusiv, apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 40, 43, 44 alin. (1) - (5) din Legea nr. 302/2004.
În fapt, s-a reţinut că la data de 17 decembrie 2003, în faţa barului T.B. aflat în oraşul Aliaga, F.Y., folosind fără drept o armă de foc, a rănit pe partea vătămată T.K. şi partea vătămată B.K., astfel încât partea vătămată T.K. nu a putut lucra 25 de zile, iar partea vătămată B.K. nu a putut lucra 15 zile.
La termenul din 2 august 2013, fiind audiat, conform art. 46 din Legea nr. 302/2004 rep., persoana extrădabilă a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare turce.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile Legii nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă pentru a se dispune extrădarea numitului F.Y. către autorităţile din Republica Turcia,
Faptele pentru care este solicitată extrădarea au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 279 C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 181 C. pen.
Sunt îndeplinite, de asemenea, şi cerinţele prev. de art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor şi limitelor de pedeapsă în legislaţia statelor implicate în procedură.
Deşi persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare şi predarea sa, opoziţia sa la extrădare nu poate fi însuşită de Curte.
Astfel, s-a invocat împrejurarea că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil care nu a fost soluţionată şi să se constate prin hotărâre calitatea de refugiat politic.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că în faţa Inspectoratului Român pentru
Emigrări, în prezent, se uzează de procedura accelerată prin care se urmăreşte pronunţarea unei hotărâri în sensul de a se stabili dacă i se mai acordă dreptul la acces la o nouă procedură de azil, astfel că, în realitate, persoana extrădabilă nu este solicitant de azil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată, care a invocat, prin apărător ales, neîndeplinirea condiţiilor legale pentru punerea în executare a extrădării, arătând că este solicitant de azil politic, cererea sa aflându-se în curs de soluţionare şi că, nefiind traduse documentele decât parţial, nu a putut să dovedească situaţia din zona de est a Turciei, unde ar fi persecutat.
Examinând recursul declarat prin raportare la dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată, în acord cu instanţa de fond, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru extrădarea recurentului.
Totodată, opoziţia la extrădare poate fi întemeiată doar pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare. Or, susţinerile recurentului exced celor două situaţii prevăzute de lege. Astfel, împrejurarea că persoana extrădabilă a formulat o cerere de azil politic, nu constituie un impediment pentru derularea procedurii, aceasta fiind a doua cerere, iar prima a fost respinsă.
Mai mult, art. 6 din Legea nr. 122/2006 nu este aplicabil în speţă, respectiv, cetăţeanul turc poate fi extrădat, întrucât nu are calitatea de solicitant de azil, astfel cum a fost interpretat şi în jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În speţă, de nicăieri din dosar nu reies şi nici nu s-au dovedit, împrejurările susţinute de persoana extrădabilă, în sensul că pedepsele aplicate în Turcia ar fi rezultatul unei persecuţii etnice, o consecinţă a originii etnice.
În ceea ce priveşte invocarea unui al doilea motiv, relativ la persecuţiile etnice la care persoana extrădabilă ar fi supusă dacă ar fi predată autorităţilor din Turcia, Înalta Curte constată că din înscrisurile trimise de autorităţile turce, nu rezultă că pedeapsa aplicată numitului F.Y. ar fi consecinţa apartenenţei la grupul etnic al kurzilor, iar o eventuală traducere incompletă, putea fi oricând suplinită de către persoana extrădabilă, prin depunerea de traduceri complete, în sensul susţinut.
În ceea ce priveşte posibilitatea administrării de probatorii, dispoziţiile legale incidente prevăd un termen limită de maxim 15 zile, constatându-se, în acest sens, că instanţa de fond a depus diligenţe pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei extrădabile.
În prezent, însă, solicitarea autorităţilor turce este în sensul continuării procedurilor legale în ţara al cărui cetăţean este, astfel că, constatând lipsa impedimentelor legale, recursul promovat va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă Y.F. împotriva Sentinţei penale nr. 673 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 260 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 decembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 962/2013. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 4052/2013. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
