ICCJ. Decizia nr. 677/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 677/2013
Dosar nr. 2976/95/2009*
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Deliberând asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 366 din 16 decembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia penală, s-au dispus următoarele:
- În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi L.I. din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
1) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe doi ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen. pe doi ani.
În temeiul art. 861 alin. (2) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Potrivit art. 86 C. pen. a obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere şi să respecte obligaţiile prevăzute de alin. (1), respectiv să se prezinte o dată la 3 luni, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Sa atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 05 martie 2009 şi până la 24 iulie 2009.
În conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.
2) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitată inculpata Ş.L. pentru infracţiunea de luare de mită, prev. 254 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.
3) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata M. (C.) D. pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.
4) În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnată inculpata L.I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 83 C. pen. S-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpatul C.R.C. a sumei de 1.500 RON, rezultaţi din infracţiunile comise.
S-a făcut aplicarea art. 191 alin. (1) C. proc. pen. referitor la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele: La data de 03 iulie 2009 s-a înregistrat la Tribunalul Harghita rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj prin care au fost trimişi în judecată inculpaţii C.R.C. pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o infracţiune de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., Ş.L. pentru săvârşirea unei infracţiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o infracţiune de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. şi C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen.
Potrivit actului de sesizare a instanţei, faptele au constat în următoarele: La nivelul organelor de cercetare penală existau de mai multă vreme informaţii privitoare la împrejurarea că anumiţi funcţionari din cadrul Comisiei de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap Gorj, obişnuiau să primească diferite sume de bani de la pacienţii care se prezentau pentru obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap, în scopul arătat de dispoziţiile art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. În ideea celor menţionate, în ziua de 4 martie 2009, la sediul I.P.J. Gorj, s-a prezentat martora N.M. din Târgu Jiu, care a denunţat împrejurări legate de pretinderea unor sume de bani de inculpatul C.R.C., preşedintele Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, - aceasta susţinând că în luna iulie 2008, în urma unor investigaţii medicale a fost diagnosticată cu leucemie granulocitară cronică, fapt pentru care urma să fie inclusă într-un program social, respectiv să primească un ajutor bănesc. Pentru a beneficia de acest program era necesară întocmirea unui dosar şi examinarea de către o comisie medicală.
La nivelul judeţului Gorj, Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap funcţionează în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială şi protecţia Copilului Gorj, desfăşurându-şi activitatea până în luna ianuarie 2009, în clădirea Policlinicii Spitalului 700 Târgu Jiu, iar ulterior într-un imobil din cadrul Spitalului Judeţean Pasarelă. Comisia a fost condusă până în ziua de 5 martie 2009 de inculpatul C.R.C., medic specialist, în calitate de preşedinte.
Pacienţii care solicitau comisiei încadrarea într-un grad de handicap urmau să parcurgă un anumit circuit până la obţinerea certificatului de handicap, respectiv:
- după ce dosarul era înregistrat la secretariatul unităţii în registrul general de intrări - ieşiri, persoanele se prezentau la Biroul de asistenţă socială unde dosarul era analizat de martorii B.C. - psiholog, R.M.A.O. - asistent social specialist I. Aici dosarul era analizat din punct de vedere social şi administrativ, respectiv ce statut social are persoana, ce venituri realizează, dacă este angajată în muncă. În această etapă, pacientul putea fi amânat, cele două funcţionare transmiţându-i ce acte urmează a fi depuse când constatau că dosarul nu este complet. Dacă dosarul era complet, se întocmea un raport de evaluare, obligatoriu în analiza cererii de stabilire şi încadrarea persoanei în grad de handicap.
În sfârşit, cea de a treia etapă impunea prezenţa pacienţilor la Comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C. (în calitate de medic specialist) din care făceau parte şi inculpatele Ş.L. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent) - conform fişei postului secretarul comisiei, respectiv C.D. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent). Aici inculpatul C.R.C. analiza documentele medicale depuse de solicitanţi şi dacă consideră că persoana respectivă se încadrează într-un grad de handicap făcea propunere de încadrare către Comisia de evaluare complexa (stabilea gradul de handicap şi aviza prin semnătură şi parafare) ce se întrunea zilnic, de luni până vineri, în jurul orelor 12:00 pentru stabilirea gradului de handicap, admiterea sau respingerea solicitării. Comisia de evaluare, întrunită în plen pentru analiza propunerilor făcute de inculpat la comisia medicală, era condusă de acesta în calitate de preşedinte, având ca membrii martorii R.N. - medic specialist, B.C. - asistent social R.M.A.O. - asistent social, M.C. - preşedinte al Asociaţiei Surdo-Muţilor-Filiala Gorj şi inculpata Ş.L. în calitate de secretar.
Din declaraţiile martorilor R.N., B.C., M.C. şi R.M.A.O. s-a reţinut că întrunirea Comisiei de evaluare în plen era formală, pentru că inculpatul, în calitatea avută - preşedinte şi principalul factor de decizie, stabilea de unul singur încadrarea solicitantului în grad de handicap, după analiza dosarului la comisia medicală spunându-i pacientului să se prezinte, în vederea ridicării certificatului de handicap, fără a mai aştepta întrunirea comisiei. Certificatele de handicap erau redactate, la cererea inculpatului, de inculpatele Ş.L. şi C.D. care erau prezente în permanenţă în cabinetul folosit de inculpatul C.R.C.
N.M. s-a prezentat în faţa comisiei medicale condusă de inculpatul C.R.C. care, după ce a analizat dosarul a respins-o motivând că acesta nu este complet fără a preciza ce acte medicale lipsesc, menţionând că trebuie să revină după o săptămână. Aceasta s-a prezentat în săptămâna următoare însă nu a mai reuşit să intre la comisie, una din funcţionarele de aici susţinând că în ziua respectivă nu se soluţionează cazuri noi cum era situaţia sa. Vineri 27 februarie 2009, martora s-a prezentat din nou la comisie şi conform celor auzite anterior, între actele dosarului, într-un plic a aşezat suma de 300 RON. A fost primită la comisia medicală de inculpatul C.R.C. care după ce a analizat actele dosarului şi plicul i-a spus martorei să revină în ziua de 5 martie 2009, fără a spune dacă lipseşte vreun act medical sau care este motivarea pentru care nu primeşte un răspuns în ziua în care se prezentase.
În ziua de 5 martie 2009, orele 10,00, martora N.M. însoţită de fiica sa - A.M.L. s-a prezentat la comisia medicală, după ce în prealabil a înregistrat dosarul la secretariat sub nr. 1555 din 5 martie 2009, aşteptând să-i vină rândul pentru a fi analizat.
Însoţită de fiica sa, martora a intrat în cabinet, aici aflându-se inculpatul şi inculpatele C.D., respectiv, Ş.L., postându-se în apropierea biroului acestuia şi înmânându-i dosarul, cu actele medicale, apoi din buzunarul din interior al gecii pe care o purta a scos un plic în care se află suma de 600 RON. Inculpatul l-a prins cu mâna stângă aşezându-l pe birou în partea dreaptă, fiind uşor de observat bancnotele de 100 RON, deoarece capacul era introdus în interior sub acestea, ulterior acoperindu-l pentru camuflare cu acte scoase din dosar. Între martoră şi inculpat s-a derulat o conversaţie al cărui conţinut a fost în totalitate înregistrat şi filmat în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Gorj, prin Încheierea nr. 38 din 9 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 39/S/2009, cuprinsul acesteia fiind redat în scris, în procesul-verbal încheiat la 6 martie 2009.
În cursul discuţiilor dintre inculpat şi martoră, primul şi-a exprimat disponibilitatea de a rezolva favorabil cererea acesteia primind confirmarea că urmează să se prezinte în cursul aceleiaşi zile pentru ridicarea certificatului de încadrare în gradul de handicap II.
După ce martora şi fiica sa au părăsit cabinetul medical aici au pătruns membrii echipei ce a participat la organizarea şi constatarea flagrantului, însoţit de martorii asistenţi, ocazie cu care s-au constatat următoarele:
După declinarea calităţii, în cabinet au fost identificate 3 persoane care constituiau comisia medicală, respectiv inculpatul C.R.C. - preşedinte al Comisiei de evaluare care ocupa unul din cele trei birouri dispuse în forma literei „L" (biroul din faţa uşii de acces), inculpatele C.D. şi Ş.L. care ocupau birourile din partea dreaptă a intrării.
La întrebarea adresată de procuror inculpatului C.R.C. câţi bani are în sertarul de la birou, sertar care era deschis, acesta a menţionat că are aproximativ suma de 400 RON, spunând că-i aparţin.
S-a trecut la identificarea conţinutului sertarului şi într-un plic de culoare albă, format mic, a fost găsit suma de 600 RON, inculpatul susţinând că-i aparţin.
Trecând la o analiză atentă asupra plicului s-a constatat că acesta avea capacul introdus în interior (cum fusese aranjat anterior de echipa ce a participat la organizarea flagrantului) pentru a fi observate cele 6 bancnote de 100 RON înseriate.
Tot în sertarul de la biroul inculpatului au fost găsite mai multe bancnote aruncate neregulat, respectiv 2 bancnote de 100 RON, 8 bancnote de câte 50 RON 1 bancnotă de 10 RON seria şi 29 bancnote de câte 1 leu, ale căror serii au fost menţionate în anexa 1 a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
De asemenea, tot în sertarul biroului folosit de către inculpat a fost găsită o folie de plastic în care se afla o cerere adresată preşedintelui Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj de numitul V.V. din Tismana datată 5 martie 2009 însoţită de documente medicale şi sociale, iar între acestea un plic de culoare albă, format mic, sigilat, în interiorul căruia se afla suma de 500 RON, respectiv 2 bancnote de 200 RON şi 1 bancnotă de 100 RON.
Cu ocazia flagrantului organizat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, într-un fişete situat în partea dreaptă a cabinetului folosit de inculpatul C.R.C. şi de inculpatele Ş.L. şi C.D. au fost descoperite mai multe bunuri, respectiv:
- Cafea J a 250 gr pachetul, culoare ambalaj verde - 6 pachete;
- Cafea J a 500 gr pachetul, culoare ambalaj roşie - 1 pachet;
- Cafea J a 125 gr pachetul, culoare ambalaj verde - 3 pachete;
- Cafea LW a 250 gr pachetul, culoare ambalaj roşie - 1 pachet;
- Cafea DCE a 100 gr pachetul, culoare ambalaj roşie ~2 pachete;
- Cafea A a 100 gr cutia - 1 cutie;
- Ciocolată A a 100 gr - 4 bucăţi;
- Ciocolată P a 90 gr - 2 bucăţi;
- Ciocolată N a 100 gr - 1 bucată;
- Ciocolată M a 300 gr - 1 bucată;
- Bomboane de ciocolată K a 150 gr - 2 cutii;
- Bomboane de ciocolată N a 140 gr - 1 cutie;
- Bomboane de ciocolată M a 120 gr - 1 cutie;
- Bomboane de ciocolată P a 250 gr - 1 cutie;
- Vin PVC, recipient de 750 ml - sticlă;
- AF, 750 ml - 1 sticlă;
- 1 pachet ţigări K.
bunuri menţionate în Anexa 1 a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi care, în urma cercetărilor efectuate, s-a constatat că provin de la diverşi pacienţi care se prezentaseră în ultimele 2 săptămâni în vederea obţinerii sau revizuirii certificatului de handicap la membrii comisiei medicale, respectiv inculpatul C.R.C., în calitate de preşedinte, inculpata C.D. inspector gradul I asistent şi inculpata Ş.L. - inspector gradul I asistent, dar având calitatea de secretar.
Din declaraţiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C., şi M.C., s-a reţinut că aceste bunuri au fost primite de cei trei membrii ai comisiei medicale, aceştia fiind singurii care foloseau fişetul din cabinetul medical, că pacienţii nu aveau tangenţă cu ceilalţi membrii ai comisiei de evaluare complexă în momentul în care aceasta se întrunea în plen.
S-a menţionat că, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.R.C. şi inculpatele C.D., respectiv Ş.L., au recunoscut primirea acestor bunuri de la pacienţi, menţionând că le-au considerat „mici atenţii" şi că au folosit din acestea.
Nu s-a putut stabili cu certitudine ce bunuri au fost primite de fiecare din cei trei membrii ai comisiei medicale întrucât activitatea acestora nu se desfăşoară separat, bunurile fiind date de pacienţi în momentul în care veneau la comisia medicală pentru a fi evaluaţi medical fiind folosite în comun.
Urmare a flagrantului organizat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. a fost găsită o folie din plastic transparentă, în care pe lângă mai multe acte medicale pe numele V.V. din Tismana, însoţite de o cerere prin care se solicita reevaluarea gradului II de handicap, datată 5 martie 2009 şi înregistrată sub nr. 1570 din 5 martie 2009 şi un plic de culoare albă, format mic, sigilat cu suma de 500 RON, în bancnote de 200 RON (2 bucăţi), 1 bancnotă de 100 RON, inculpatul susţinând că nu cunoaşte persoana respectivă şi cum a ajuns folia în sertarul biroului său.
În ziua de 5 martie 2009, în faţa organelor de cercetare penală s-a prezentat V.G. din oraşul Tismana care s-a autodenunţat cu privire la săvârşirea unor infracţiuni de corupţie, arătând că în cursul lunilor ianuarie - februarie 2009 a dat sume de bani inculpatului C.R.C., prin intermediul inculpatei L.I. pentru reevaluarea certificatului de handicap de care dispune cumnatul său V.V. din gradul II în gradul I cu însoţitor. Fiind efectuate cercetări s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Martora V.G. a cunoscut-o pe inculpata L.I. infirmieră la Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, în cursul anului 2007 - constatând că aceasta este din aceeaşi localitate cu tatăl său, respectiv comuna Padeş.
În discuţiile purtate între cele două martora i-a spus că are un cumnat în vârstă de peste 50 ani, bolnav psihic care beneficiază de certificat gradul II handicap, dar părinţii acestuia sunt bătrâni, nu-l mai pot supraveghea şi ar dori să-i facă o reevaluare privind obţinerea gradului I cu însoţitor.
În aceste împrejurări inculpata L.I. a afirmat că are cunoştinţe în rândul membrilor comisiei de evaluare, respectiv medicul C.R.C. şi va discuta cu acesta pentru a fi ajutată urmând a ţine legătura.
În luna octombrie 2008, martora V.G. s-a prezentat la Comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă ce funcţiona la acea vreme în Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, cu dosarul cumnatului său V.V.V., obţinând tot gradul II nerevizuibil.
În cursul lunii ianuarie 2009, data nu a putu fi stabilită, din declaraţiile inculpatei L.I. reţinându-se ca fiind în prima jumătate a lunii ianuarie martora V.G. a venit la Târgu Jiu pentru a discuta cu inculpata legat de promisiunea făcută anterior, în sensul obţinerii gradului I de handicap cu însoţitor pentru cumnatul său, mai ales că îi murise soacra şi nu mai avea cine să-l supravegheze.
În Policlinica Târgu Jiu, martora s-a întâlnit cu inculpata L.I. şi însoţită de aceasta a mers la cabinetul medicului C.R.C., fiind prezentată de aceasta inculpatului, din discuţiile purtate în sensul de a fi obţinut pe viitor gradul I de handicap cu însoţitor pentru cumnatul său, primind promisiunea că se va rezolva, dar costă.
La sugestia martorei, inculpata L.I. l-a întrebat pe inculpat cât, iar acesta a spus că pentru gradul I de handicap costă 2.000 RON.
După câteva zile de la această discuţie V.G. a revenit la Târgu Jiu, având asupra sa suma de 2.000 RON, pusă într-un plic R.
S-a întâlnit cu inculpata L.I. în Policlinică unde aceasta îşi desfăşoară activitatea zilnică, i-a dat banii şi actele medicale ale cumnatului său V.V. puse într-o folie transparentă urmând să ţină legătura.
Inculpata L.I. s-a deplasat la biroul medicului C.R.C. unde i-a dat plicul retrăgându-se în baia situată vis-a-vis unde efectua curăţenia, după câteva momente inculpatul venind şi el reproşându-i că i-a făcut o farsă, că i-a dat plicul gol.
Din declaraţiile inculpatei coroborate cu declaraţiile martorei V.G. s-a reţinut că L.I. a alergat în direcţia în care plecase martora, găsind-o în apropierea policlinicii lângă un magazin P, spunându-i ce s-a întâmplat, iar aceasta privind în plasa unde avusese plicul a constatat că suma de 2.000 RON căzuse aici.
l-a dat banii, iar inculpata i-a remis inculpatului C.R.C., în biroul comisiei medicale.
La sfârşitul lunii februarie 2009 martora V.G. a venit la Târgu Jiu pentru a discuta legat de dosarul medical al cumnatului său, s-a întâlnit din nou în policlinică cu inculpata L.I., întrebând-o ce răspuns îi dă iar aceasta i-a transmis că dosarul este la ea, că lipseşte ancheta socială ce trebuie încheiată la Primăria Tismana şi să-i mai aducă suma de 500 RON, întrucât i-a fost solicitată de inculpatul C.R.C. pentru obţinerea gradului I cu însoţitor.
Martora a revenit în oraşul Tismana, a efectuat ancheta socială a doua zi, deplasându-se la Târgu Jiu unde, i-a dat inculpatei L.I. la locul său de muncă suma de 500 RON şi o pasăre tăiată (o curcă - sugerându-i să o folosească pentru ea).
În baza discuţiilor avute cu inculpatul C.R.C., una din acestea purtându-se pe scările Policlinicii Târgu Jiu, spre sfârşitul lunii februarie 2009, când i-a atras atenţia să rezolve cazul V., mai ales că membrii comisiei se mutaseră în altă locaţie respectiv Spitalul Passarelă Târgu Jiu, întrucât i-a dat bani, inculpata L.I. a sunat-o în ziua de 4 martie 2009 pe inculpata Ş.L. secretara comisiei de expertizare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj şi una din apropiatele inculpatului C.R.C., solicitându-i să vină la locul său de muncă, să discute o problemă.
Aceasta a amânat-o pentru moment spunând că se vor întâlni a doua zi la prima oră, respectiv 5 martie 2009. La orele 7:30 (5 martie 2009) inculpata Ş.L. s-a prezentat la Policlinica Spitalului 700 Târgu Jiu, la locul de muncă al inculpatei L.I. şi a primit de la aceasta folia în care se aflau actele medicale pe numele V.V. precum şi suma de 500 RON, care nu erau puşi într-un plic, bani pe care inculpata i-a numărat, transmiţând că se va ocupa personal de completarea cererii aferente, înregistrarea acesteia, dosarul şi banii urmând a ajunge la medicul C.R.C.
Inculpata Ş.L. a completat cererea pe numele V.V. adresată preşedintelui Comisiei de evaluare a persoanelor, datând-o 05 martie 2009 şi semnând în numele acestuia, a înregistrat-o sub nr. 1570 din 05 martie 2009 în registrul de intrări-ieşiri al instituţiei respective a completat parţial raportul de evaluare complexă (nume, prenume şi localitatea solicitantului) după care a pus suma de 500 RON în 2 bancnote de 200 RON şi 1 bancnotă de 100 RON între actele medicale din folie, aşezând-o pe biroul inculpatului C.R.C.
Nu s-a făcut dovada că inculpata Ş.L. a primit de a inculpata L.I. suma de 1.000 RON, declaraţiile date de martora V.G. demonstrând că acestea au fost date în două tranşe, respectiv 2.000 RON şi 500 RON, niciodată 1.500 RON, respectiv 1.000 RON.
Conform înţelegerii anterioare cu inculpata L.I. şi martora V.G., inculpatul observând cererea completată de inculpata Ş.L. şi actele medicale pe numele V.V., a luat folia şi a pus-o în sertarul de la biroul propriu, fără a întreba ce-i cu actele medicale respective.
În declaraţiile date, inculpatul C.R.C. a recunoscut că a găsit pe biroul său o folie transparentă în care se afla cererea prin care se solicita reevaluarea deoarece boala s-a agravat, însă, a considerat că acesta trebuia să se prezinte în altă zi la comisie şi neavând timp să studieze actele medicale a pus folia cu acte în sertar.
A mai menţionat inculpatul că una din colegele de birou, fără a preciza dacă Ş.L. sau C.D. i-a spus că ar fi dosarul unei persoane cu schizofrenie.
Toate aceste împrejurări au demonstrat că inculpatul C.R.C. a pretins şi primit suma de 2.500 RON de la martora V.G. în sensul de a elibera un act care intra în atribuţiile sale de serviciu, motiv pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală fiind trimis în judecată pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen.
Nici inculpata Ş.L. nu a recunoscut că a primit de la inculpata L.I. folia în care se aflau actele medicale ale numitului V.V. şi suma de 500 RON, recunoscând însă că a fost sunată de L.I. în ziua de 4 martie 2009 şi au hotărât să se întâlnească în dimineaţa zilei de 5 martie 2009 în Policlinica Târgu Jiu, pe considerentul că îi solicitase anterior să-i facă rost de cloramină.
Inculpata L.I. a declarat că în activitatea pe care o prestează în Policlinica Târgu Jiu nu a mai lucrat de ani buni cu cloramină şi nici nu a discutat niciodată cu Ş.L. despre acest aspect, scopul pentru care aceasta a venit a fost să-i dea dosarul V. şi suma de 500 RON, promiţând că va completa şi înregistra cererea aferentă şi se va ocupa de celelalte acte anterioare prezentării la comisia medicală.
Prezenţa inculpatei în Policlinica Târgu Jiu şi primirea foliei în care se aflau actele medicale pe numele V. a fost confirmată şi de martorul I.L. care a transportat-o pe aceasta pe aceasta cu autoturismul propriu observând că avea asupra sa geanta personală, iar în mână o folie făcută sul în care se aflau mai multe acte.
Apărarea inculpatei, în sensul că a completat cererea pe numele V. la solicitarea unei bătrâne aflată pe holul instituţiei şi că folia cu actele medicale a fost pusă pe biroul inculpatului C.R.C. de un bărbat cu părul neîngrijit a fost înlăturată prin actele materiale pe care le avusese le-a desfăşurat, în sensul discuţiilor pe care le avusese anterior cu inculpata L.I., respectiv completarea cererii, datarea şi semnarea în locul numitului V., înregistrarea acesteia în registrul de intrări-ieşiri sub nr. 1570 din 5 martie 2009 şi completarea referatului de evaluare complexă.
Martora Ţ.E.G., referent în cadrul comisie a menţionat că inculpata Ş.L. a înregistrat cererea între orele 09:00 - 10:00 şi că existau situaţii repetate în care, atât Ş.L., cât şi C.D., veneau şi înregistrau cereri pe care le luau apoi la comisia medicală unde-şi desfăşurau activitatea, ocolind celelalte etape obligatoriu a fi parcurse până la comisia medicală.
Inculpata nu a putut să explice de ce a semnat în locul numitului V.V. dacă nu ar fi existat o înţelegere anterioară şi nici alte semnalmente ale persoanelor care i-au solicitat să înregistreze cererea sau au depus folia cu acte medicale pe biroul inculpatului C.R.C., mulţumindu-se să declare că ajuta persoanele care se prezentau la comisie să completeze cererile la solicitarea directorului adjunct Ş.I.K. Fiind audiată aceasta a menţionat că niciodată nu a dat o dispoziţie scrisă sau verbală funcţionarelor de la comisia respectivă în acest sens.
În ziua de 9 martie 2009, N.S. din comuna Padeş, sat Orzeşti, judeţul Gorj s-a autodenunţat, susţinând în faţa organelor de poliţie că, la sfârşitul lunii februarie 2009, prezentându-se la comisia medicală din cadrul Comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj a dat suma de 400 RON inculpatului C.R.C., preşedintele comisiei care refuzase să-i prelungească certificatul gradul II de handicap pe care-l obţinuse anterior. Efectuându-se cercetări s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: Martorul N.S. a fost diagnosticat în urma unui control efectuat în anul 2000 cu retinopatie diabetică, boală ce i-a conferit dreptul să se înscrie într-un program de ajutor financiar din partea statului pentru persoanele cu handicap.
În cursul lunii februarie 2009, martorul s-a prezentat la Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj şi, a obţinut Certificatul 992 din 21 februarie 2009.
Întrucât boala i s-a agravat fiind aproape lipsit de simţul văzului, în cursul lunii februarie 2009, prin intermediul familiei a întocmit dosarul cu acte medicale şi sociale, urmând a-l prezenta comisie.
Pe considerentul că actele de care dispunea erau suficiente pentru a convinge comisia de reevaluare a certificatului, în ziua de 25 februarie 2009, martorul l-a trimis la Târgu Jiu pe fiul său N.S.G. pentru a prezenta dosarul medical pentru revizuire.
Din declaraţia, martorului N.S.G. s-a reţinut că s-a deplasat la comisie, înregistrând cererea la secretariat sub nr. 1257 din 25 februarie 2009 şi aşteptând apoi să fie primit de comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C., în vederea analizării acesteia.
După ce a analizat dosarul răsfoind actele medicale de mai multe ori, inculpatul pe un ton superior, după ce i-a aruncat dosarul pe birou, i-a spus martorului că tatăl său nu se mai încadra pentru a primi ajutor special şi ar fi bine să se pensioneze.
Făcând legătura cu ce constatase anterior când aştepta pe hol intrarea la comisia medicală, martorul observând când unei persoane i-au căzut bani din dosarul pe care-l avea asupra sa şi faţă de comportamentul inculpatului care-i respinsese cererea, deşi actele medicale dovedeau fără reţinere că tatăl său întruneşte condiţiile pentru a primi un ajutor social şi-a dat seama că dacă nu se dau bani nu va rezolva problema prelungirii certificatului.
Aceste aspecte au fost prezentate la locuinţa tatălui său, acesta hotărând ca împreună a doua zi să revină la comisie.
În ziua de 26 februarie 2009, N.S. şi fiul său s-au deplasat la Târgu Jiu la Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, primul aşteptând la rând intrarea la comisia medicală.
Fiind ultima zi când putea să se adreseze comisiei şi, pornind de la ideea că putea fi respins existând pericolul pierderii ajutorului social, martorul a aşezat între actele medicale ale dosarului ce urma să-l prezinte inculpatului suma de 400 RON, în bancnote de câte 100 RON.
La intrarea în cabinetul inculpatului, în care se mai aflau inculpatele C.D. şi Ş.L., acesta a analizat actele, iar în momentul în care a observat banii i-a luat din dosar, prinşi între două coli de hârtie şi ia aşezat în sertarul biroului, după care a dat dosarul uneia dintre cele două învinuite, pentru redactarea certificatului spunându-i martorului să se prezinte în jurul orelor 12:30 pentru ridicarea certificatului.
Cu privire la aceste aspecte, inculpatul a menţionat că nu cunoştea nimic, că nu a primit sume de bani şi nu ştie ce avea în vedere martorul când a declarat aceste aspecte.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a stabilit următoarele:
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Harghita prin Încheierea nr. 1264 din data de 23 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Prin încheiere au fost menţinute actele îndeplinite de Tribunalul Gorj.
Inculpatul C.R.C. a condus, până la data de 05 martie 2009 în calitate de preşedinte Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap în subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Gorj. S-a arătat că, în această calitate, nu exercita atribuţii de control, neavând calitatea de funcţionar public cu atribuţii de control, aspect dovedit prin fişa postului, Adresa nr. 8275 din 01 septembrie 2009, H.G. României nr. 430/2008, Legea nr. 448/2006 coroborate cu disp. art. 13 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 43/2002.
Văzând aceste dispoziţii legale, instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea juridică a infracţiunilor de luare de mită, respectiv de complicitate la luare de mită din fapta prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen.
S-a mai reţinut că la data de 5 martie 2009 în urma denunţului făcut de martora N.M. a fost organizat un flagrant la comisia condusă de inculpat. Cu această ocazie, martora (fiind respinsă înainte) însoţită de fiica sa a intrat în cabinet cu dosarul medical înregistrat şi a înmânat dosarul cu acte medicale şi un plic cu suma de 600 RON. Primind dosarul, inculpatul şi-a exprimat disponibilitatea de a rezolva favorabil cererea, urmând ca martora să se prezinte în aceeaşi zi pentru ridicarea certificatului de încadrare în gradul de handicap II. După ce martora şi fiica sa au părăsit cabinetul medical au pătruns membrii echipei ce a participat la organizarea şi constatarea flagrantului.
În cabinetul medical pe lângă inculpat s-au mai aflat inculpatele Ş.L. şi C.D. În sertarul deschis de la biroul inculpatului s-a găsit într-un plic alb suma de 600 RON, inculpatul susţinând că îi aparţin. Bancnotele din plic erau aceleaşi cu cele 6 bancnote de 100 RON înserate anterior. Tot în sertarul biroului folosit de către inculpat s-au găsit mai multe bancnote aruncate neregulat şi o folie de plastic în care se afla o cerere adresată preşedintelui comisiei de către V.V. datată 05 martie 2009 însoţită de documente medicale şi sociale şi un plic de culoare albă, sigilat, în care se afla suma de 500 RON.
În data de 5 martie 2009 martora V.G. s-a autodenunţat, arătând că în cursul lunilor ianuarie - februarie 2009 a dat sume de bani inculpatului prin intermediul inculpatei L.I. pentru reevaluarea certificatului de handicap de care dispunea cumnatul său V.V. din gradul II în gradul I cu însoţitor.
Prin declaraţia dată în faţa instanţei martora V.G. s-a arătat că a fost dusă la inculpat de inculpata L.I. pentru a rezolva situaţia cumnatului pentru a fi trecut în gradul de handicap I. Inculpatul i-a spus că o să o coste şi se rezolvă, iar inculpata i-a spus că o să o coste 2.500 RON.
Prima dată i-a înmânat inculpatei suma de 2.000 RON, iar după câteva zile s-a întors cu ancheta socială şi 500 RON.
Martorul N.S.G. a arătat că ştia că tatăl său a dat 400 RON inculpatului pentru a fi încadrat în gradul de handicap I.
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpatul C.R.C. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Inculpatele Ş.L. şi C.D. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimise în judecată. Inculpata L.I. a recunoscut săvârşirea infracţiunii, arătând că a înmânat plicul cu banii aduşi de V.G., dar nu a fost prezentă la discuţia între inculpat şi martoră.
Cu privire la faptele imputate inculpatului C.R.C. instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cele trei infracţiuni de luare de mită au fost dovedite prin procesul-verbal încheiat cu ocazia organizării flagrantului, declaraţiile martorilor N.M., A.M.L., V.G., N.S. şi N.S.G.
Martorii au declarat că au dat inculpatului diferite sume de bani pentru a obţine certificate de încadrare în diferite grade de handicap. Banii oferiţi de N.M. şi V.V. au fost găsiţi în biroul inculpatului la efectuarea flagrantului. Martora V. a apelat la inculpata L.I. care lucra ca femeie de serviciu la policlinică să intermedieze darea mitei pentru inculpat. S-a reţinut că probatoriul administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei este legal şi a dovedit vinovăţia inculpatului.
Cu privire la infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.R.C. şi M. (C.) D. şi Ş.L. instanţa de fond a stabilit că, cu ocazia flagrantului, în dulapul cabinetului medical au fost găsite mai multe bunuri. Cele două inculpate îşi desfăşurau activitatea în calitate de inspector de specialitate, respectiv de secretară în comisia condusă de inculpat. S-a considerat că nu există nicio dovadă a provenienţei bunurilor găsite în cabinet, că nu s-a dovedit cu ce scop au fost date şi de cine şi cui i-au fost date, astfel că simpla înşirare a acestor bunuri - de mică valoare de altfel (ciocolată, cafea, etc.) - fără alte probe, nu au putut conduce instanţa de fond la concluzia că inculpaţii au săvârşit această infracţiune. În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că inculpata Ş.L. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită. S-a arătat că acuzaţia adusă acestei inculpate prin declaraţia inculpatei L.I. nu a putut constitui o probă în dovedirea vinovăţiei acesteia, fiind fără dubiu că plicul care se afla în dosarul V. era pentru inculpatul C.R.C. În opinia instanţei de fond, împrejurarea că mai mulţi martori au văzut-o pe inculpată completând cereri pentru persoane în vârstă şi ducând dosare nu constituie infracţiunea de luare de mită. Astfel, nu s-a putut reţine că inculpata a săvârşit infracţiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.
În consecinţă, faţă de cele de mai sus instanţa de fond a reţinut că s-a dovedit săvârşirea a trei infracţiuni de luare de mită de inculpatul C.R.C. şi a unei infracţiuni de complicitate la luare de mită de inculpata L.I.
La individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.R.C. instanţa de fond a reţinut că acesta este la primul conflict cu legea penală şi, după cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi de instanţă, era cunoscut ca un om cu reputaţie bună în societate. De asemenea, s-a reţinut că inculpata L.I. a avut o atitudine sinceră, era la primul conflict cu legea penală.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, precum şi inculpaţii C.R.C. şi L.I.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita a solicitat condamnarea inculpaţilor C.R.C., S.L. şi M. (C.) D. pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase recurente, confiscarea specială a sumei de bani obţinută din valorificarea bunurilor care au făcut obiectul ordonanţei de instituire a sechestrului asigurător, condamnarea inculpatei S.L. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.R.C. şi L.I. şi stabilirea termenului de încercare pentru inculpatul C.R.C. conform art. 862 C. pen.
Inculpatul C.R.C. a solicitat achitarea sa pentru toate acuzaţiile aduse motivat de faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită. în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea art. 81 C. pen.
Inculpata L.I., în apel, a solicitat aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei, respectiv aplicarea art. 181 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 49 A din 08 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală, a dispus următoarele:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita şi de către inculpaţii C.R.C. şi L.I. împotriva Sentinţei penale nr. 366 din 16 decembrie 2011 a Tribunalului Harghita, a desfiinţat, în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare:
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.R.C. din trei infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor C.R.C., Ş.L. şi M. (fostă C.) D. din infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., în aceeaşi infracţiune, dar în formă continuată, prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
1) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, fără aplicarea pedepsei complementare.
În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul C.R.C. să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului C.R.C. pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
2) În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpata Ş.L. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.
În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei Ş.L. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
3) În baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata M. (fostă C.) D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată. În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei M. (fostă C.) D. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
4) În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. a fost condamnată inculpata L.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei L.I. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) şi alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la fiecare dintre inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M. (fostă C.) D. sumei de câte de 51,33 RON.
Au fost obligate inculpatele Ş.L. şi M. (fostă C.) D. la plata sumei de câte de 250 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii din hotărârea atacată. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Inculpatul C.R.C., în calitate de preşedinte al comisiei de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, a pretins şi primite de la numiţii N.M., V.H. şi N.S.G. diferite sume de bani pentru a le elibera certificate de încadrare în diferite grade de handicap. Astfel, în urma denunţului făcut de martora N.M. s-a organizat un flagrant la comisia condusă de inculpat ocazie cu care martora i-a înmânat inculpatului, pe lângă actele medicale, şi un plic care conţinea suma de 600 RON, bani care au fost găsiţi asupra inculpatului sens în care s-a încheiat un proces-verbal de constatare a flagrantului.
Cu aceeaşi ocazie a mai fost găsită, în biroul inculpatului, şi suma de 500 RON, sumă remisă cu acelaşi scop inculpatului de către V.G. pentru rezolvarea favorabilă a cererii de obţinere a certificatului de handicap privind pe V.V. În legătură cu aceiaşi persoană martora V.G. s-a autodenunţat şi a arătat că a mai înmânat inculpatului, prin intermediul inculpatei L.I., care confirmă susţinerile martorei, suma de 2.000 RON.
în aceeaşi perioadă de timp, martorul N.S.G. a arătat că tatăl său La dat inculpatului C.R.C. suma de 400 RON pentru obţinerea unui certificat de handicap gradul I.
Dat fiind faptul că inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, faptele de pretindere a unor diferite sume de bani pentru a elibera certificate de handicap aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv în formă continuată. Aşa cum corect s-a reţinut de prima instanţă, faptele de luare de mită săvârşite de inculpatul C.R.C. sunt dovedite cu procesul-verbal încheiat cu ocazia organizării flagrantului şi declaraţiile martorilor N.M., A.M.L., V.G., N.S., N.S.G. şi inculpata L.I. care, în faţa instanţei de apel, a uzat de disp. art. 3201 C. proc. pen. recunoscând fără rezerve faptele comise şi probele pe care se bazează acestea.
Cu ocazia organizării flagrantului menţionat mai sus, într-un fişet aflat în cabinetul unde îşi desfăşurau activitatea inculpaţii C.R.C., S.L. şi M. (fostă C.) D. au fost găsite mai multe bunuri precum cafea, ciocolată, bomboane, vin, lichior şi ţigări. Din cercetările efectuate, respectiv declaraţiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. şi M.C., precum şi din însăşi declaraţiile inculpaţilor menţionaţi, rezultă că cei trei inculpaţi au primit aceste bunuri de la diverşi pacienţi, de-a lungul timpului, bunuri pe care le considerau „mici atenţii", bunuri pe care le şi foloseau. Din cercetările efectuate rezultă, aşadar, că aceste bunuri erau date celor trei inculpaţi menţionaţi care alcătuiau membrii comisiei de evaluare, bunuri care de altfel erau folosite de inculpaţii C.R.C., S.L. şi M. (fostă C.) D. în interes propriu.
Or, în opinia instanţei de apel, fapta celor trei inculpaţi de a primi diverse bunuri - cafea, ciocolată, băuturi, ţigări, etc. -, în mod direct de la solicitanţii certificatului de handicap, acte ce intră în virtutea atribuţiilor de serviciu şi care erau obligaţi să le efectueze, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 256 C. pen. Cum aceste fapte au fost săvârşite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, instanţa de control judiciar a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen. în sensul că a schimbat încadrarea juridică în cea prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.,
În opinia instanţei de apel, cu referire la acuzaţia adusă inculpatei S.L. de luare de mită, hotărârea de achitare a primei instanţe este legală şi temeinică. Astfel, inculpata L.I. a arătat, de la bun început, că suma de "2.500 RON a fost pretinsă de inculpatul C.R.C. pentru a rezolva cazul V., iar aceşti bani au ajuns la acest inculpat. Astfel, prima tranşă de 2.000 RON a fost înmânată inculpatului C.R.C. de însăşi inculpata L.I., iar diferenţa de 500 RON a fost găsită cu ocazia efectuării flagrantului în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. Chiar dacă inculpata L.I. a afirmat că cei 500 RON au fost daţi inculpatei S.L. împreună cu nişte acte medicale s-a apreciat că actele înfăptuite de inculpata S.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită atâta vreme cât martora V.G. a arătat în mod explicit că suma a fost pretinsă de inculpatul C.R.C., că această sumă a fost de 1.500 RON, iar această sumă a fost înmânată inculpatului C.R.C., în două tranşe, mai întâi, 2.000 RON, iar apoi 500 RON. Este adevărat, a menţionat instanţa de apel, că inculpata S.L. a purtat unele discuţii cu inculpata L.I. şi că a transportat acele acte medicale privind pe numitul V.V., dar nu există nicio dovadă, în afara declaraţiei martorei L.I., că suma de 500 RON a fost pusă în acea mapă cu acte, sau chiar dacă a fost pusă în acea mapă, există un dubiu că inculpata S.L. ştia de acei bani, pe care nu şi i-a însuşit, aceştia fiind găsiţi, aşa cum s-a dovedit prin procesul-verbal de constatare a flagrantului, la inculpatul C.R.C.
În ceea ce priveşte fapta inculpatei L.I. de complicitate la săvârşirea infracţiunii de luare de mită, instanţa de apel a constatat că această inculpată a depus în cursul judecării apelului o declaraţie autentică prin care a arătat că recunoaşte faptele reţinute în actul de sesizare şi probele pe care se bazează acestea, sens în care doreşte să beneficieze de disp. art. 3201 C. proc. pen.
Astfel, a menţionat instanţa de apel că din declaraţiile martorei V.G. şi a inculpatei L.I. rezultă că inculpata L.I. l-a întrebat pe inculpatul C.R.C. cât ar costa obţinerea unui certificat de handicap gradul I, iar după ce a aflat suma a fost cea care a luat suma de 2.000 RON de la martora V.G. şi a înmânat-o inculpatului menţionat, trecând prin acea „păţanie", cel puţin hazlie.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.R.C. s-au avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., privind gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, dar şi de persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptelor, dar a avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunilor, fiind cunoscut ca un membru marcant al comunităţii din care provine, reţinându-se în favoarea acestuia disp. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. De asemenea, s-a apreciat că reeducarea inculpatului C.R.C. poate avea loc şi fără ca acesta să execute pedeapsa în regim de detenţie, acesta întrunind condiţiile aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În ceea ce priveşte inculpatele Ş.L. şi M. (C.) D. s-a apreciat că acestea se fac vinovate de săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată, prev. de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate celor două inculpate s-au avut în vedere disp. art. 72 C. pen. relativ la gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârşite, dar şi de persoana fiecărei inculpate, care nu au recunoscut comiterea faptelor. Având în vedere că acestea sunt la primul conflict cu legea penală şi au avut o bună comportare înainte de comiterea acestor fapte au fost reţinute în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a apreciat că reeducarea inculpatelor S.L. şi M. (C.) D. poate avea loc fără ca pedepsele să fie executate în regim de detenţie, respectiv sunt întrunite condiţiile aplicarea disp. art. 81 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării acestor pedepse.
Instanţa de apel a apreciat că în mod greşit prima instanţă a omis să dispună confiscarea specială de la fiecare dintre cei trei inculpaţi menţionaţi a sumei de câte 51,33 RON, sume care reprezintă contra-echivalentul bunurilor (cafea, dulciuri, ţigări, etc), care au făcut obiectul infracţiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 256 C. pen., procedând astfel a aplicarea aliniatul 2 al art. 256 C. pen.
În final, instanţa de apel a menţionat că, în ceea ce o priveşte pe inculpata L.I., prima instanţă a stabilit o încadrare juridică corectă. întrucât această inculpată poate beneficia de disp. art. 3201 C. proc. pen. instanţa de control judiciar a avut în vedere limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. De asemenea, s-a reţinut în beneficiul acestei inculpate circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., respectiv că inculpata L.I. nu a mai intrat în conflict cu legea penală şi a avut o bună comportare înainte de comiterea faptei din prezentul dosar şi este singura care a avut un comportament sincer în cursul procesului. De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără ca aceasta să fie executată în regim de detenţie, fiind astfel aplicabile disp. art. 81, 82, 83 şi 71 alin. (5) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că pericolul social al infracţiunii săvârşite de inculpata L.I. este unul mare, astfel că cererea acesteia de aplicare a disp. art. 181 C. proc. pen. nu sunt temeinice.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi inculpatele L.I., Ş.L. şi M. (fostă C.) D., motivele de apel şi cazurile de casare fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării hotărârii din data de 15 ianuarie 2013. Asupra recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.
Cazurile de casare invocate au fost cele prevăzute de art. 3859 pct. 14, 17, 172 şi 18 C. proc. pen. motivele de recurs vizând individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, greşita achitare a inculpatei Ş.L., greşita încadrare juridică a faptelor cu referire la bunurile găsite în biroul inculpaţilor (apreciindu-se că încadrarea juridică corectă ar fi în infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) şi, în sfârşit, omisiunea deducerii duratei reţinerii de 24 de ore pentru inculpatele L.I. şi Ş.L.
Recursul va fi respins ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta, cu precizarea că deducerea duratei reţinerii se poate dispune fără casarea hotărârilor atacate deoarece, potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.
Examinând probatoriul administrat, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată critica vizând achitarea inculpatei Ş.L., această soluţie nefiind consecinţa unei „grave erori de fapt" comisă de cele două instanţe.
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe, inculpata L.I. a arătat, de la bun început, că suma de 2.500 RON a fost pretinsă de inculpatul C.R.C. pentru a rezolva cazul V., iar aceşti bani au ajuns la acest inculpat. Astfel, prima tranşă de 2.000 RON a fost înmânată inculpatului C.R.C. de însăşi inculpata L.I., iar diferenţa de 500 RON a fost găsită cu ocazia efectuării flagrantului în sertarul biroului folosit de inculpatul C.R.C. Chiar dacă inculpata L.I. a afirmat că cei 500 RON au fost daţi inculpatei S.L., împreună cu nişte acte medicale, s-a concluzionat corect că actele săvârşite de inculpata S.L. nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită deoarece martora V.G. a arătat, în mod explicit, că suma a fost pretinsă de inculpatul C.R.C., că această sumă a fost înmânată inculpatului C.R.C., în două tranşe, mai întâi, 2.000 RON, iar apoi 500 RON. Este adevărat că inculpata S.L. a purtat unele discuţii cu inculpata L.I. şi că a transportat acele acte medicale privind pe numitul V.V. dar, pe de o parte, nu există nicio probă, în afara declaraţiei martorei L.I., că suma de 500 RON a fost pusă în acea mapă cu acte iar, pe de altă parte, chiar dacă suma a fost pusă în acea mapă, există un dubiu rezonabil că inculpata S.L. ştia de acei bani, pe care nu şi i-a însuşit, aceştia fiind găsiţi, aşa cum rezultă din procesul-verbal de constatare a flagrantului, la inculpatul C.R.C.
Argumentele pentru susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. sunt aceleaşi cu cele expuse la instanţa de apel şi - chiar în motivele scrise de recurs - se menţionează că „soluţia dispusă este rezultatul unei greşite interpretări a probelor administrate", iar nu consecinţa unei „grave erori de fapt" comisă de cele două instanţe. Înalta Curte constată că ambele instanţe, dispunând soluţia criticată, nici nu au comis o „gravă eroare de fapt" şi nici nu au „interpretat greşit probele administrate", făcând însă o corectă aplicare a regulii „in dubio pro reo", constatând că probatoriul administrat nu a fost de natură să înlăture, cu privire la această acuzaţie, dubiul rezonabil ca o consecinţă a respectării principiului prezumţiei de nevinovăţie.
Neîntemeiată este şi critica referitoare la încadrarea juridică dată faptelor inculpaţilor cu referire la bunurile găsite în biroul acestora, mai precis în fişetul comun aflat în acest birou.
Pentru reţinerea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ar fi fost obligatoriu, printre altele, să se facă dovada - prin probatoriul administrat - că respective bunuri ar fi fost pretinse, acceptate, oferite, primite anterior îndeplinirii îndatoririlor de serviciu şi în legătură cu aceste îndatoriri.
Or, în condiţiile nedovedirii acestei condiţii, instanţa de apel corect a reţinut, în temeiul aceleiaşi reguli „in dubio pro reo", ca întemeiată apărarea inculpaţilor, apărare constând în aceea că bunurile „ne-au fost lăsate de pacienţi la plecarea din cabinet, spunând că sunt mici atenţii".
De altfel, varietatea sortimentală şi valoarea fiecărui produs (pungi de cafea, ciocolate, cutii de bomboane, sticle de vin, pachet de ţigări, etc.) sugerează în mod rezonabil temeinicia apărării inculpaţilor în sensul că le-au considerat „mici atenţii".
Cu toate acestea, mai ales din perspectiva naturii speciale a activităţii de serviciu a comisiei respective (Comisia de evaluare complexa a persoanelor adulte cu handicap, pacienţii prezentându-se pentru obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap), se apreciază că inculpaţilor le era interzis să accepte, chiar şi ulterior îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, primirea acestor bunuri, cu titlul de „mici atenţii", chiar dacă valoarea individuală a fiecăruia era relativ redusă.
Acesta a fost motivul pentru care, pe de o parte, instanţa de apel a reţinut infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar nu infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar pe de altă parte, a individualizat judiciar în modul arătat pedepsele aplicate (cuantum şi modalitate de executare fără privare de libertate).
În sfârşit, Înalta Curte apreciază că reducerea pedepselor sub minimul special prevăzut de textul incriminator (art. 256 C. pen.), prin reţinerea unor circumstanţe atenuante, este justificată şi din perspectiva împrejurării că inculpaţii au recunoscut, încă de la primele declaraţii, primirea respectivelor bunuri, fiecare cu o valoare redusă, precum şi condiţiile în care au făcut această primire.
Asupra recursului declarat de inculpata L.I. Aşa cum s-a arătat anterior, în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. d C. pen. instanţa de apel a condamnat inculpata L.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare.
Conform art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatei L.I. pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 8 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
Înalta Curte constată că instanţa de apel a aplicat două dispoziţii legale (art. 3201 alin. (7) C. proc. pen şi, respectiv, art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) din C. pen.) care au avut ca efect juridic aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare - în modalitatea de executare fără privare de libertate - pentru săvârşirea unei infracţiuni cu grad ridicat de pericol social.
Critica inculpatei - care în recurs a susţinut că se putea dispune achitarea sa pe temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. proc. pen. - este astfel vădit neîntemeiată comparând faptele săvârşite - şi pentru care a fost condamnată (fapte recunoscute necondiţionat ca urmare a solicitării aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.) - cu dispoziţiile art. 181 C. pen. care prevăd criteriile pe baza cărora organele judiciar pot reţine că „fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii".
Astfel, conform art. 181 C. pen. „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este cunoscut".
De asemenea, aşa cum s-a menţionat, deducerea duratei reţinerii se poate dispune fără casarea hotărârilor atacate deoarece, potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.
Asupra recursurilor declarate de inculpatele Ş.L. şi M. (fostă C.) D.
În recurs, inculpata M. (C.) D. a criticat decizia atacată pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., greşita neaudiere în raport cu soluţia de achitare dispusă la fond şi în raport cu soluţia de schimbare a încadrării juridice; de asemenea, a susţinut că nu au fost indicate probele care dovedesc fapta pentru care a fost condamnată.
Inculpata Ş.L., în recurs, a criticat decizia atacată pentru greşita neaudiere în raport cu soluţia de achitare dispusă la fond, greşita condamnare pe fondul lipsei probelor care dovedesc fapta respectivă, dar şi pe fondul sarcinilor de serviciu avute (lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii), greşita dispoziţie de confiscare a sumei de 51,53 RON cu privire la ea.
Aşa cum s-a arătat, instanţa de apel, în baza art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat inculpatele Ş.L. şi M. (fostă C.) D. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de primire de foloase necuvenite în formă continuată.
În baza art. 71 C. proc. pen. s-a interzis inculpatelor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni stabilit potrivit art. 82 C. pen.
S-au pus în vedere inculpatelor dispoziţiile art. 83 C. pen. cu privire la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Înalta Curte constată că, pentru ambele inculpate, instanţa de apel - chiar în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. - a înţeles să dea eficienţă juridică numai circumstanţelor atenuante, reducând pedeapsa sub minimul special de 6 luni închisoare prevăzut de textul incriminator al faptei.
Sub acest aspect, se apreciază că nu este întemeiată critica din recursul Ministerului Public cu privire la reducerea pedepsei sub minimul special de 6 luni închisoare prevăzut de textul incriminator al faptei, cel puţin pe considerentul că acestea au recunoscut săvârşirea faptelor încă de la primele declaraţii.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că modalitatea de executare a pedepsei - fără privare de libertate - constituie o justă aplicare a principiului echilibrului între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale făptuitorului, pedepsele aplicate de instanţa de fond fiind de natură - atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare - să realizeze scopul prevăzut de art. 52 C. pen.
Recursurile celor două inculpate vor fi respinse ca nefondate pentru motivele ce se vor arăta:
Ambele inculpate au fost asistate de avocaţi aleşi în cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii, la toate gradele de jurisdicţie.
În cursul judecăţii în primă instanţă, în prezenţa avocaţilor aleşi, acestea au menţionat expres „S-au găsit în fişet diverse bunuri, respectiv, cafea, ciocolată. Cunosc că au fost lăsate de anumite persoane care veneau în birou, însă nu pot preciza numele acestora. Aceste bunuri erau lăsate la plecare, când ieşea pacientul din birou. Noi observam aceste lucruri după terminarea activităţii" (inculpata Ş.L., care mai menţionează, cu referire la atribuţiile de serviciu, că ea întocmea certificatul cu grad de handicap. În baza raportului de evaluare pe care îl întocmea doctorul C.R.C.); audiată la un alt termen, inculpata C.D. a menţionat expres „Menţin în totalitate declaraţiile date la parchet. În fişetul pe care-l foloseam eu, împreună cu dr. C. şi Ş. au fost găsite câteva pungi de cafea, ţigări, ciocolată. Nu cunosc provenienţa acestor bunuri, însă cunosc faptul că, la sfârşitul consultaţiei bănuiesc, aceste bunuri erau lăsate de către pacienţi. Cunosc faptul că bunurile descoperite în fişetul comun se aflau de mai mult timp acolo, cred că din luna ianuarie 2009".
În sfârşit, audiat de instanţa de fond, în prezenţa avocatului ales, inculpatul C.R.C. a menţionat: „Cu privire la celelalte bunuri găsite în fişet, respectiv cafea, ţigări, provin de la diferite persoane care veneau la cabinet .. care erau lăsate după instrumentarea dosarului".
În apel, la termenul din 10 februarie 2012, instanţa de apel a adus la cunoştinţa inculpaţilor dispoziţiile art. XI din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 3201 C. proc. pen., singurul inculpat care a înţeles să uzeze de aceste dispoziţii legale fiind L.I. Ceilalţi 3 inculpaţi au precizat expres că nu doresc aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
La termenul de judecată din 09 martie 2012, instanţa de apel a solicitat inculpaţilor să precizeze dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M.D. arătând că îşi menţin declaraţiile anterioare şi nu doresc să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.
Potrivit art. 334 C. proc. pen. „Dacă în cursul judecăţii se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare urmează a fi schimbată, instanţa este obligată să pună în discuţie noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-şi pregăti apărarea".
În consecinţă, Înalta Curte urmează a verifica dacă au fost respectate aceste obligaţii procesuale de către instanţa de apel, reţinându-se astfel următoarele:
Instanţa de apel, prin Încheierea din 20 aprilie 2012, a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea punerii în discuţie contradictorie a schimbării de încadrare juridică dată faptelor prin rechizitoriu, precizându-se expres în ce constau noile încadrări juridice.
La termenul din 4 mai 2012, au fost prezenţi inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M. (C.) D., precum şi apărătorii aleşi ai acestora, fiind pusă în discuţie noua încadrare juridică; avocaţii au pus ample concluzii cu privire la noua încadrare juridică, nefiind formulate cereri pentru amânarea cauzei în vederea pregătirii apărării. De asemenea, aşa cum rezultă din încheierea din data de 4 mai 2013, avocaţii aleşi nu au solicitat administrarea altor probe cu privire la noua încadrare juridică, şi nici nu au solicitat reaudierea inculpaţilor cu privire la această nouă încadrare juridică a faptelor. Cauza a fost amânată, inclusiv la cererea avocaţilor, pentru clarificări cu privire la valorificarea produselor/bunurilor menţionate în actele de urmărire penală (documentul solicitat de instanţa de apel fiind depus ulterior).
La noul termen acordat, din 1 iunie 2012, când au avut loc dezbaterile în apel, au fost prezenţi inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M. (C.) D., precum şi apărătorii aleşi ai acestora. Şi la acest termen, instanţa de apel a repus în discuţie eventuala schimbare a încadrării juridice a faptelor, avocaţii - în esenţă - menţinându-şi concluziile de la termenul anterior. Aşa cum rezultă din încheiere, nici la acest termen avocaţii aleşi nu au solicitat administrarea altor probe cu privire la noua încadrare juridică, şi nici nu au solicitat reaudierea inculpaţilor cu privire la această nouă încadrare juridică a faptelor, deşi aveau posibilitatea să o facă dacă ar fi apreciat necesar din perspectiva apărării. Apărătorul ales al coinculpatelor Ş.L. şi M. (C.) D., a pus ample concluzii cu privire la ambele încadrări juridice (luare de mită şi primire de foloase necuvenite), ambelor inculpate acordându-li-se ultimul cuvânt.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază ca neîntemeiate criticile recurentelor-inculpate cu privire aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. „schimbarea încadrării juridice", atât în ce priveşte respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale impuse de schimbarea încadrării juridice, cât şi în ce priveşte ascultarea acestora în raport cu soluţia de achitare dispusă de instanţa de fond.
De altfel, se constată că inculpatele au fost asistate de avocat ales, specialist în domeniul dreptului, astfel încât, în exercitarea drepturilor procesuale conferite de lege şi în măsura în care acestea doreau să fie ascultate ori reascultate de instanţa de apel aveau posibilitatea, fie personal, fie prin avocat, să solicite acest lucru completului de judecată (art. 301 C. proc. pen.), instanţa de apel conformându-se obligaţiei prevăzute de art. 378 alin. (11) C. proc. pen. la termenul de judecată din 09 martie 2012, când a solicitat inculpaţilor să precizeze dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M.D. precizând că îşi menţin declaraţiile anterioare şi că nu doresc să facă noi declaraţii în faţa instanţei de apel.
În faţa instanţei de recurs cele două inculpate nu au făcut declaraţii suplimentare cu privire la faptele pentru care au fost trimise în judecată.
Neîntemeiate sunt şi criticile referitoare la „neindicarea probelor" sau la „lipsa probelor" care dovedesc faptele pentru care instanţa de apel a dispus condamnarea lor, respectiv infracţiunea „primirea de foloase necuvenite".
Potrivit art. 256 C. pen. „Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani".
Din examinarea textului legal rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite; în sinteză, funcţionarul -după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia - primeşte direct sau indirect bani sau alte foloase.
Or, Comisia de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap Gorj, la care pacienţii se prezentau pentru obţinerea certificatului de încadrare în grad de handicap, a fost condusă, până în ziua de 5 martie 2009, de inculpatul C.R.C., medic specialist, în calitate de preşedinte. Cea de a treia etapă a procedurii impunea prezenţa pacienţilor la Comisia medicală condusă de inculpatul C.R.C. (în calitate de medic specialist) din care făceau parte şi inculpatele Ş.L. (inspector clasa l-a, grad profesional asistent), conform fişei postului secretarul comisiei, respectiv C.D. (inspector clasa I-a, grad profesional asistent). Inculpatul C.R.C. analiza documentele medicale depuse de solicitanţi şi, dacă considera că persoana respectivă se încadrează într-un grad de handicap, făcea propunere de încadrare către Comisia de evaluare complexă (stabilea gradul de handicap şi aviza prin semnătură şi parafare) ce se întrunea zilnic, de luni până vineri, în jurul orelor 12:00 pentru stabilirea gradului de handicap, admiterea sau respingerea solicitării. Comisia de evaluare întrunită în plen pentru analiza propunerilor făcute de inculpat la comisia medicală era condusă de acesta, în calitate de preşedinte, având ca membrii martorii R.N. - medic specialist, B.C. - asistent social R.M.A.O. - asistent social, M.C. - preşedinte al Asociaţiei Surdo-Muţilor-Filiala Gorj şi inculpata Ş.L. în calitate de secretar. Certificatele de handicap erau redactate, la cererea inculpatului, de inculpatele Ş.L. şi C.D. care erau prezente în permanenţă în cabinetul folosit de inculpatul C.R.C. (fişele posturilor pentru cei 3 coinculpaţi fiind depuse la dosarul de urmărire penală).
În consecinţă, se constată că în mod legal şi temeinic instanţa de apel a apreciat că bunurile găsite în fişetul existent în încăperea în care îşi desfăşurau activitatea coinculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M. (C.) D. au fost primite de aceşti funcţionari după ce au îndeplinit un act în virtutea funcţiei lor şi la care erau obligaţi în temeiul acesteia.
Este lipsită de rezonabilitate apărarea inculpatelor în sensul că nu se ştie în considerarea cărui motiv bunurile erau lăsate de către pacienţi/solicitanţi, că ar fi fost lăsate numai coinculpatului C.R.C. ori că nu aveau nicio legătură cu atribuţiile de serviciu ale coinculpaţilor.
Inculpata Ş.L., în faţa instanţei de fond a arătat că bunurile „..au fost lăsate de anumite persoane care veneau în birou, însă nu pot preciza numele acestora. Aceste bunuri erau lăsate la plecare, când ieşea pacientul din birou. Noi observam aceste lucruri după terminarea activităţii". Chiar şi coinculpata M. (C.) D., în faţa instanţei de fond - după ce a precizat că menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale - a arătat că „în fişetul pe care-l foloseam eu, împreună cu dr. C. şi Ş. au fost găsite câteva pungi de cafea, ţigări, ciocolată. Nu cunosc provenienţa acestor bunuri, însă cunosc faptul că, la sfârşitul consultaţiei bănuiesc, aceste bunuri erau lăsate de către pacienţi".
În cursul judecăţii la instanţa de fond coinculpaţii şi-au „nuanţat" declaraţiile, însă se constată că în cursul urmăririi penale, în prezenţa avocaţilor aleşi, aceştia au fost mai expliciţi arătând că bunurile proveneau de la pacienţii evaluaţi, că aceştia le aduceau cu ocazia evaluării, că aceste bunuri au fost găsite în fişetul pe care îl foloseau în comun, că au folosit toţi trei din ele - se făcea cafea şi se servea ciocolată, recunoscând că erau primite de la pacienţi, le foloseau toţi cei trei membri ai comisiei, ştiind că sunt aduse de pacienţi ca „mici atenţii" (declaraţii inculpată C.D.); de altfel, inculpata C.D., în prezenţa avocatului ales, a menţionat „recunosc faptele pentru care sunt cercetată". De asemenea, inculpata Ş.L., în cursul urmăririi penale, în prezenţa avocatului ales, a menţionat că bunurile au fost aduse de persoanele care au solicitat încadrarea în grad de handicap, că au fost lăsate pe biroul din încăpere, că fişetul era folosit de toţi cei trei coinculpaţi, că le-au folosit ea şi coinculpata C.D., recunoscând că „foloseam şi noi ştiind că sunt mici atenţii" (declaraţii inculpata Ş.L.).
În sfârşit, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, ambele coinculpate, în prezenţa avocatului ales, au arătat că recunosc că au primit de la diverşi pacienţi, împreună cu ceilalţi membri ai comisiei medicale, bunuri pe care le-au considerat „mici atenţii".
Declaraţiile celor două coinculpate se coroborează cu declaraţiile date, în prezenţa avocaţilor aleşi, de coinculpatul C.R.C. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, acesta menţionând, în sinteză, că diverşi pacienţi care s-au prezentat la începutul anului la cabinet, la plecare, au lăsat o mică atenţie constând în cafea sau ciocolată, din care a folosit împreună cu ceilalţi membrii ai comisiei. Primirea unor bunuri, de natura celor menţionate, este confirmată şi de martorul M.C. - preşedintele asociaţiei de suro-muţi din Gorj, autorizat ca interpret pentru persoanele cu handicap - acesta afirmând în declaraţia dată în cursul urmăririi penale: „Comisia medicală compusă din C. - preşedinte, C. şi Ş. - secretare, a primit de nenumărate ori de la pacienţi bunuri constând în cafea, ciocolată, băuturi alcoolice etc, observându-i cum le transportau la maşinile personale, de multe ori aici fiind folosită L.I. - o femeie de serviciu în policlinică, o apropiată a acestora, care aducea dosare de la diverşi pacienţi din zona Cloşani - Padeş, constatând în ultima perioadă că trata direct cu Ş.L., care părea intermediarul dintre L. şi C.", chiar dacă martorul a revenit în faţa instanţei asupra acestor paragrafe din declaraţia anterioară, însă motivarea revenirii este lipsită de temeinicie (nu ar fi citit declaraţia deoarece procurorul s-ar fi grăbit, i-ar fi fost frică de procuror, declaraţia nu a fost scrisă de el).
Potrivit art. 86 C. proc. pen. dispoziţiile art. 71 - 74 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător şi la ascultarea martorului. Or, conform art. 73 alin. (1) C. proc. pen. declaraţia se consemnează în scris, se citeşte acestuia sau, dacă cerere, i se dă să o citească şi, în final, dacă este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagină şi la sfârşit. Declaraţia martorului M.C., dată în cursul urmăririi penale, este consemnată de procuror pe formular tipizat „Declaraţie de martor", înseriat, prin dactilografiere, ascultarea având loc între orele 10:30 - 11:05, neexistând aspecte rezonabile care să sugereze temeinicia afirmaţiilor martorului cu privire la condiţiile în care s-a făcut ascultarea, consemnarea celor declarate şi semnarea înscrisului (declaraţiei).
Faţă de cele arătate, Înalta Curte apreciază legală şi temeinică concluzia instanţei de apel în sensul că este dincolo de orice îndoială rezonabilă faptul că bunurile respective, găsite în fişetul comun al comisiei, au fost aduse de pacienţii care veneau la evaluarea medicală, că acestea au fost date în considerarea îndeplinirii de către membrii comisiei a atribuţiilor de serviciu (după ce aceştia au îndeplinit un act în virtutea funcţiei lor şi la care erau obligaţi în temeiul acesteia), şi că „beneficiau" toţi trei de respectivele bunuri, cei 3 inculpaţi fiind pe deplin conştienţi de provenienţa lor şi de raţiunea pentru care erau aduse şi înmânate de către pacienţi. Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că nu a fost identificată fiecare persoană (pacient) care a dat fiecare bun găsit în fişetul comun al coinculpaţilor, fiind esenţial că inculpaţii au conştientizat că acestea au fost aduse de pacienţii care veneau la evaluarea medicală, că au fost date/primite în considerarea îndeplinirii de către membrii comisiei a atribuţiilor de serviciu, cu titlul de „mici atenţii" (după ce aceştia au îndeplinit un act în virtutea funcţiei lor şi la care erau obligaţi în temeiul acesteia), şi că „beneficiau" toţi trei de respectivele bunuri, cei trei coinculpaţi fiind astfel pe deplin conştienţi de provenienţa lor şi de raţiunea pentru care erau aduse şi înmânate de către pacienţi.
În consecinţă, afirmaţia din motivele de recurs în sensul că cele două inculpate nu ar fi recunoscut niciodată săvârşirea faptelor de primire de foloase necuvenite este vădit neîntemeiată, după cum este neîntemeiată şi afirmaţia acestora în sensul că instanţa de apel ar fi dat relevanţă numai declaraţiilor date în cursul urmăririi penale. în esenţă, declaraţiile date în cursul judecăţii nu contrazic pe cele date în cursul urmăririi penale, ci numai le „nuanţează" pe primele cu scopul înlăturării sau atenuării răspunderii penale.
Nicio dispoziţie legală nu prevede obligaţia înlăturării declaraţiilor date în cursul urmăririi penale motivat prin simplu fapt că inculpatul sau martorul revine asupra acestora în cursul judecăţii; revenirea asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale - mai ales că în prezenta cauză învinuitele/inculpatele au fost cercetate în stare de liberate şi au beneficiat, permanent, de asistenţa calificată a unui avocat ales - trebuie să fie rezonabil motivată de inculpate, în caz contrar întreaga activitate de urmărire penală (care în sistemul de drept penal român este deosebit de amplă şi însoţită de un complex de drepturi şi garanţii procesuale), ar fi lipsită de utilitate şi eficienţă juridică.
În acest context, Înalta Curte menţionează şi dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că dacă - după ce i se aduce la cunoştinţă învinuitului/inculpatului că are dreptul să refuze darea unor declaraţii în faţa organului judiciar, putând invoca „dreptul la tăcere" - acesta este totuşi de acord să fie ascultat, ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva lui. Or, aşa cum rezultă din actele de urmărire penală, după aducerea la cunoştinţă a acestor dispoziţii legale, ambele învinuite/inculpate, cercetate în libertate, în prezenţa avocatului ales, au fost de acord să fie ascultate, iar aceste declaraţii - potrivit legii - pot fi folosite şi împotriva lor. Prezenţa avocatului/avocaţilor ales/aleşi la ascultarea învinuitelor/inculpatelor Ş.L. şi M. (C.) D. este de natură să înlăture orice dubiu cu privire la respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale cu ocazia audierilor în cursul urmăririi penale, respectiv, cu privire la conţinutul declaraţiilor existente în dosarul de urmărire penală.
În final, se constată neîntemeiată şi critica referitoare la confiscarea sumelor de câte 51,33 RON, această dispoziţie fiind consecinţa condamnării pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite şi a aplicării dispoziţiilor art. 256 alin. (2) C. pen.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi de inculpatele L.I., Ş.L. şi M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Potrivit art. 38517 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din durata pedepselor aplicate inculpatelor L.I. şi Ş.L. se va deduce reţinerea de 24 de ore.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen. cu privire la cheltuielile judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Cu majoritate:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi de inculpatele L.I., Ş.L. şi M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. şi inculpatei Ş.L. durata reţinerii de 24 ore din data de 09 martie 2009.
Obligă recurentele intimate inculpate L.I., Ş.L. şi M. (fostă C.) D. la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial, în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.R.C. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.
Cu opinia separata a doamnei judecător S.C.N. în sensul că:
Admite recursurile declarate de inculpatele Ş.L. şi M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează, în parte, decizia atacată şi în parte, Sentinţa penală nr. 366 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2976/95/2009 şi achită inculpatele M. (fostă C.) D. şi Ş.L. pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Înlătură măsura de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatele M. (fostă C.) D. şi Ş.L. sumei de câte 51,33 RON.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile parţiale, în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele intimate inculpate Ş.L. şi M. (fostă C.) D. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.
OPINIE SEPARATĂ,
În motivarea soluţiei de condamnare a inculpatelor Ş.L. şi M.D. pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Cu ocazia flagrantului (ce s-a referit Ia inculpatul C.R.C.), într-un fişet aflat în cabinetul unde îşi desfăşurau activitatea inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M.D. au fost găsite mai multe bunuri precum cafea, ciocolată, bomboane, vin, lichior şi ţigări. Din cercetările efectuate, respectiv declaraţiile martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. şi M.C., precum şi din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că cei trei inculpaţi au primit aceste bunuri de la diverşi pacienţi, de-a lungul timpului, bunuri pe care le considerau „mici atenţii" pe care le şi foloseau. Din cercetările efectuate a rezultat că bunurile au fost date celor trei inculpaţi care alcătuiau membrii comisiei de evaluare, bunuri folosite de inculpaţii C.R.C., Ş.L. şi M.D. în interes propriu.
S-a concluzionat că fapta celor trei inculpaţi de a primi diverse bunuri - cafea, ciocolată, băuturi, ţigări - în mod direct de la solicitanţii certificatului de handicap, acte ce intră în atribuţiile de serviciu şi care erau obligaţi să le efectueze întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 256 C. pen.
Se apreciază, în opinia separată, că probele administrate constând tocmai în depoziţiile inculpaţilor C.R.C., Ş.L., M.D. şi martorilor R.N., R.M.A.O., B.C. şi M.C., considerate de instanţa de apel edificatoare pentru condamnarea inculpatelor Ş.L. şi M.D. pentru primirea de foloase necuvenite, pe care de altfel, instanţa nici nu le analizează ci doar le enumera, impune achitarea celor două inculpate pentru această infracţiune în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
De altfel, instanţa de apel nici nu a realizat o analiză a probelor care au condus la condamnarea inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât prima instanţă le achitase şi nu a examinat apărările celor două inculpate expuse în motivele de apel, preluând din rechizitoriu argumentele în acuzarea inculpatelor.
Se reţine că martora R.N. - membră a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Gorj a precizat că nu a văzut vreodată ca un pacient să dea vreun bun - ciocolată, ţigări, băuturi alcoolice membrilor comisiei de evaluare pentru obţinerea certificatului de handicapat.
În acelaşi sens au declarat şi martorii R.M.A.O., B.C. - membrii ai aceleiaşi comisii, cu excepţia martorului M.C., care a relatat că inculpaţii Ş.L., M.D. şi C.R.C. primeau de la pacienţi cafea, ciocolată, băuturi alcoolice, pe care pe transportau la autoturismele personale.
În cursul judecăţii, martorul revine asupra celor declarate la urmărirea penală, precizând că nu a văzut vreo persoană dând produse membrilor comisiei de evaluare.
Din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 5 martie 2009 a reieşit că pe lângă banii identificaţi asupra inculpatului C.R.C. - medic şi preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Gorj - într-un dulap al cabinetului medical unde lucrau atât inculpatul C.R.C. cât şi inculpatele Ş.L. şi M.D., au fost găsite bunuri - cafea, ţigări, bomboane - inculpatul C.R.C. recunoscând că le-a primit de la pacienţii care s-au prezentat la comisie pentru obţinerea certificatului de handicapat.
Inculpata M.D. - inspector, asistent la Serviciul de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap - a declarat că bunurile găsite în fişetul cabinetului medical au fost aduse în ultimele două luni inculpatului C.R.C. de către pacienţii care se prezentau comisiei, recunoscând că ulterior, împreună cu colega sa de birou Ş.L. au consumat din produsele respective.
Inculpata Ş.L., inspector asistent în cadrul Secretariatului Comisiei de evaluare - a confirmat că produsele respective au fost primite de la diferiţi pacienţi de inculpatul C.R.C. care le şi depozita în fişetul unde au fost găsite.
Aşadar, din nicio probă nu a rezultat că produsele enumerate au fost primite de către inculpatele Ş.L. şi M.D., niciunul dintre martori sau inculpaţi neconfirmând o asemenea împrejurare. Este adevărat că martorul M.C. a susţinut în faza urmăririi penale că inculpatele primeau de la pacienţi cafea, ţigări ce le transportau la autoturismele personale, însă depoziţia sa este singulară şi nu coroborează cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, bunurile fiind găsite într-un fişet al cabinetului medical şi nu în autoturismele inculpatelor. De altfel, în cursul judecăţii, martorul şi-a retractat declaraţia, ceea ce face ca mărturia sa să devină una necredibilă de vreme ce se modifică substanţial de la urmărirea penală la judecată şi nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de primire de foloase necuvenite constă în acţiunea făptuitorului de a primi bani sau alte foloase.
Această acţiune trebuie să aibă loc după îndeplinirea de către făptuitor a unui act.
Actul după a cărui îndeplinire făptuitorul primeşte banii sau foloasele trebuie să fie un act îndeplinit în virtutea funcţiei şi, în acelaşi timp, un act la care făptuitorul era obligat în temeiul acesteia.
Pe lângă faptul că nu s-a dovedit că inculpatele Ş.L. şi M.D. au primit foloase de la pacienţi, în cuprinsul deciziei de condamnare nu se indică ce acte au îndeplinit inculpatele în virtutea funcţiilor la care erau obligate în temeiul acestora şi pentru care au primit bunurile respective.
Distinct de aceasta, se arată în aceeaşi decizie că cele două inculpate, alături de inculpatul C.R.C. erau membrii ai comisiei de evaluare.
Prin Adresa nr. 16373 din 22 iulie 2012, Consiliul Judeţean Gorj - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Gorj a comunicat instanţei că, în cadrul Consiliului judeţean Gorj, comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap este organizată şi funcţionează ca organ de specialitate fără personalitate juridică, constituirea şi componenţa nominală a comisiei făcându-se prin hotărâre a Consiliului Judeţean Gorj conform art. 1 şi 8 din anexa Metodologia la H.G. nr. 430/2008. S-a precizat că, potrivit Hotărârii Consiliului judeţean Gorj nr. 79 din 24 noiembrie 2005, inculpatele Ş.L. şi M.D. nu erau membre ale Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Prin Hotărârea nr. 12.943 din 28 noiembrie 2005 a Consiliului judeţean Gorj s-a reorganizat Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulţi Gorj, în următoarea componenţă: dr. C.R.C. preşedinte şi membrii P.E. (medic primar expertiză medicală a capacităţii de muncă), M.C. (reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Surzilor din România), B.C. (psiholog) şi R.M.A.O. (asistent social).
De asemenea, prin Hotărârea 25.562 din 4 noiembrie 2010 a Consiliului judeţean Gorj s-a stabilit o nouă componenţă a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Gorj, astfel: R.N. (medic primar medicină de familie) preşedinte interimar, M.C.I. (medic de medicină generală) membru, U.C. - membru, S.E. (psiholog) - membru şi S.M.G. (asistent medicale) membru.
Potrivit metodologiei din 16 aprilie 2008 publicată în M. Of. nr. 339 din 1 mai 2008, privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, comisia de evaluare, printre alte atribuţii le avea şi pe acelea de a stabili încadrarea adultului în grad de handicap, a capacităţii de muncă, eliberând certificatul de încadrare în grad şi tip de handicap.
Din înscrisurile enumerate reiese cu evidenţă că inculpatele Ş.L. şi M.D. nu erau membre ale Comisiei de evaluare şi nu aveau nicio atribuţie în stabilirea gradului de handicap şi nici în eliberarea certificatelor de handicapat.
Se reţine din fişa postului că inculpata Ş.L. asigura lucrările de secretariat ale comisiei de evaluare, iar potrivit art. 10 alin. (2) din Metodologie la şedinţele comisiei de evaluare participa în mod obligatoriu secretarul comisiei de evaluare, fără a fi implicat în soluţionarea cazurilor.
De asemenea, inculpata M.D. avea ca atribuţii evaluarea/reevaluarea psihologică a persoanelor adulte cu handicap în cadrul Serviciului de evaluare complexă şi tehnoredacta certificatele de handicap, nefiind implicată în luarea deciziilor de către Comisia de evaluare.
Ca atare, nu s-a dovedit că inculpatele au primit foloase - cafea, ţigări, ciocolată - de la vreo persoană, nu au fost identificaţi pacienţii care au remis bunurile, acuzarea dar nici instanţa de apel nu au stabilit ce acte au îndeplinit inculpatele conform atribuţiilor de serviciu pentru care s-au dat produsele şi nu în ultimul rând M.D. şi Ş.L. nu făceau parte din comisia de evaluare şi nu aveau atribuţii în luarea deciziilor privind stabilirea gradului de handicap şi eliberarea certificatelor.
Inculpatele Ş.L. şi M.D. nu au recunoscut fapta de primire de foloase necuvenite, ci au precizat că foloasele au fost aduse de pacienţi inculpatului C.R.C. şi ulterior, au consumat din produsele respective.
Această din urmă împrejurare nu înseamnă şi realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de primire de foloase necuvenite, legea prevăzând o altă modalitate de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni.
Pe de altă parte, se reţine că pe baza aceloraşi probe, curtea de apel a desfiinţat sentinţa primei instanţe care dispusese achitarea şi le-a condamnat pe cele două inculpate pentru primirea de foloase necuvenite.
Curtea Europeană a statuat prin jurisprudenţa sa (cauza Constantin şi Stoian v. România, Ieremciov v. România, Popa şi Tănăsescu c. României ş.a.) că atunci când se solicită unei curţi de apel să examineze cauza în fapt şi drept şi să se pronunţe la aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, aceasta nu poate, în ceea ce priveşte procesul echitabil, să stabilească faptele în mod corespunzător fără o examinare directă a probelor, în cazul în care acesta susţine că nu a săvârşit fapta presupusă a constitui infracţiune.
În prezenta cauză, curtea de apel nu a examinat nicio probă şi nici nu a audiat direct inculpaţii cu privire la fondul acuzaţiilor, faptul că recurenţii nu au solicitat administrarea unor probe suplimentare de către curtea de apel nu împiedica instanţa respectivă să ia măsuri pozitive în acest sens.
În astfel de situaţii, Curtea Europeană a constatat încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenţie.
Ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se impune admiterea recursurilor declarate de inculpatele Ş.L. şi M. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 49/A din 08 iunie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casării, în parte, a deciziei atacate şi în parte, a Sentinţei penale nr. 366 din 16 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2976/95/2009 şi achitării inculpatelor M. (fostă C.) D. şi Ş.L. pentru infracţiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu reţinerea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Cu înlăturarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale de la inculpatele M. (fostă C.) D. şi Ş.L. a sumei de câte 51,33 RON ca urmare a soluţiei dispuse şi menţinerii celorlalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariile parţiale, în sumă de câte 100 RON, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentele intimate inculpate Ş.L. şi M. (fostă C.) D. se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
ÎNCHEIERE
Şedinţa din data 5 noiembrie 2013
Deliberând asupra omisiunii vădite:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data pronunţării Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2976/95/2009*, dintr-o omisiune, consecinţă a tehnoredactării, nu a fost inserată în fraza referitoare la deducerea măsurilor preventive şi numele inculpatei Ş.L. cu privire la deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reţinerii de 24 de ore din data de 09 martie 2009, ordonanţa de reţinere şi pentru această inculpată fiind la dosar.
Înalta Curte, văzând dispoziţiile art. 195 - art. 196 C. proc. pen., urmează a înlătura omisiunea vădită din minuta Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 2976/95/2009*, în sensul că alineatul 2 va avea următorul conţinut:
„Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. şi inculpatei Ş.L. durata reţinerii de 24 ore din data de 09 martie 2009."
Pentru aceste motive
D I S P U N E
Înlătură omisiunea vădită din minuta Deciziei penale nr. 677 din 26 februarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 2976/95/2009*, în sensul că alineatul 2 va avea următorul conţinut:
„Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei L.I. şi inculpatei Ş.L. durata reţinerii de 24 ore din data de 09 martie 2009."
Despre îndreptarea efectuată, se face menţiune la sfârşitul actului corectat (minutei).
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Penal → |
|---|
