ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 678/2013
Dosar nr. 1600/2/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 17 din data de 07 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, În baza art. 198 C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni, pentru infracţiunea de act sexual cu un minor.
În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a mai fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni.
Au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului D.I.C., urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, potrivit art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C.C. la 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a fixat termen de încercare de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, potrivit art. 82 C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată şi executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării pedepsei principale.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă G.A.M. şi, pe cale de consecinţă, au fost obligaţi inculpaţii - în solidar - să plătească acesteia suma de 10.000 RON, cu titlu de daune morale.
A fost obligat fiecare inculpat la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat, precum şi la plata sumei de 1.000 RON către partea civilă, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie:
Cauza dedusă judecăţii se află în al doilea ciclu procesual, în sensul că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria nr. 3257P/2008, au fost trimişi în judecată în stare de libertate inculpaţii D.I.C. şi S.C.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 201 alin. (1) C. pen. (inc. D.) şi art. 325 alin. (1) C. pen. (inc. S.), cauza fiind înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Teleorman, sub nr. 2680/740/2010 Ia data de 7 iunie 2010.
S-a reţinut - în esenţă - prin actul de sesizare că, inculpatul D.I.C. a întreţinut în luna august 2008 raporturi sexuale orale şi normale cu minora G.A.M. în prezenţa a două persoane, contribuind ulterior la răspândirea materialului filmat în această împrejurare, prin prezentarea acestuia unor persoane într-un local public şi postarea ulterioară pe site-ul „Youtube", faptă care a avut drept consecinţă producerea oprobriului public şi scandalului public, ajungând la cunoştinţa membrilor familiei minorei.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul S.C.C. a executat filmarea actelor de perversiune sexuală, transmiţând-o ulterior pe telefonul mobil al inculpatului D.I.C.
Prin Sentinţa penală nr. 85 din 4 martie 2011, Judecătoria Alexandria În baza art. 201 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul D.I.C., la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru infracţiunea de perversiune sexuală.
În baza art. 325 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat Ia pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracţiunea de răspândirea de materiale obscene.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe aceeaşi durată.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 325 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnat pe inculpatul S.C.C., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru infracţiunea de răspândirea de materiale obscene.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani şi 3 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe aceeaşi durată.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă G.A.M. şi în temeiul art. 998 - 999 C. civ., art. 1003 C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar să plătească acesteia suma de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 C. proc. pen., a obligat fiecare inculpat la plata sumei de 750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă G.A.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă judecătoria Alexandria împotriva Sentinţei penale nr. 85 din 4 martie 2011, pronunţată de Judecătoria Alexandria, a casat hotărârea şi rejudecând În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului D.I.C., din infracţiunea prevăzută de art. 201 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpaţilor D.I.C. şi S.C.C., din infracţiunea prevăzută de art. 325 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
A dispus rejudecarea cauzei de către instanţa competentă, respectiv Tribunalul Teleorman.
Astfel învestit, în fond, după casare, Tribunalul Teleorman, secţia penală analizând întregul material probator administrat în cauză şi anume: declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, certificatul medico-legal, proces-verbal de vizionare a CD, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor a reţinut că inculpatul D.I.C. şi partea civilă G.A.M. s-au cunoscut la sfârşitul anului 2007, cu ocazia petrecerii organizate de Revelion şi au continuat să se întâlnească periodic, în cursul anului 2008, întreţinând în mai multe rânduri raporturi sexuale orale şi normale.
Astfel cum a rezultat din depoziţiile coroborate ale părţii vătămate minore cu cele ale reprezentantului legal al acesteia, dar şi cu conţinutul plângerii prealabile, primul act sexual între părţi s-a consumat la 26 ianuarie 2008, aşadar, înainte de împlinirea vârstei de 15 ani.
La finele lunii august 2008, la o dată pe care părţile nu au fost în măsură să o precizeze, inculpatul D.I.C. s-a deplasat la locuinţa inculpatului S.C.C., unde se afla acesta din urmă şi fratele său S.A.I., contactând-o telefonic şi pe minoră, care li s-a alăturat.
Ulterior, inculpatul D.I.C. şi minora G.A.M. au mers într-un dormitor al locuinţei, unde au început să întreţină relaţii sexuale orale. În aceste împrejurări, în dormitor a intrat şi inculpatul S.C.C., care i-a filmat pe cei doi, fără ca inculpatul D.I.C. să se opună, în vreun mod. Scena a fost văzută şi de numitul S.A.I., din uşa încăperii.
După o perioadă de timp, la solicitarea inculpatului D.I.C., filmarea a fost transmisă de inculpatul S.C.C., pe telefonul mobil al acestuia, ajungând în posesia mai multor tineri din municipiul Alexandria şi pe site-ul „Youtube", fiind adusă pe această cale, la cunoştinţa publicului şi a părinţilor minorei.
Înregistrarea a dobândit notorietate în rândul publicului, dat fiind şi faptul că minora G.A.M. obţinuse primul loc la concursul Miss I.P.T.E. organizat de Liceul „Alexandru Ioan Cuza" din municipiul Alexandria.
S-a menţionat că actul sexual înregistrat s-a desfăşurat în parte, în prezenţa a două persoane: inculpatul S.C.C. şi martorul S.A.I., iar ulterior, inculpatul D.I.C. a prezentat filmul, de pe telefonul său mobil, martorilor M.M.C. şi B.D.
Din examinarea CD-ului, depus de minora G.A.M. la dosarul cauzei, s-a constatat că acesta conţine un fişier format video, care o reprezintă pe minoră aşezată pe un pat, cu spatele către locul de unde se filmează şi pe inculpatul D.I.C., stând în picioare cu faţa către locul unde se filmează, întreţinând raporturi sexuale orale.
Totodată, din Certificatul medico-legal nr. 164/C/340 din 04 martie 2009, eliberat de S.M.L. Teleorman, a rezultat că minora G.A.M. prezintă deflorare completă veche, a cărei dată nu se poate preciza.
Fiind audiat, inculpatul S.C.C. a recunoscut săvârşirea faptei, precizând că a efectuat filmarea din dormitor, în timp ce părţile întreţineau raporturi sexuale orale şi a transmis-o după aproximativ 3 săptămâni, inculpatului D.I.C., la solicitarea acestuia.
Tribunalul Teleorman a concluzionat că faptele inculpatului D.I.C., astfel cum au fost descrise, întrunesc - în drept - elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 198 C. pen. şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, texte de lege în temeiul cărora a fost angajată răspunderea penală a acestuia.
Fapta inculpatului S.C.C. întruneşte - în drept - elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.
La individualizarea pedepselor aplicate, instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 52 şi 72 C. pen., ţinând cont atât de împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele - acordul părţii vătămate pentru întreţinerea raporturilor sexuale, vârsta acesteia, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor care sunt tineri, nu au antecedente penale, au recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor, apreciind că prin condamnarea la pedepse orientate sub minimul prevăzut de textele incriminatoare ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. şi aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., va putea fi atins scopul legii penale.
Astfel, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.I.C., instanţa de fond, reţinând concursul de infracţiuni, a contopit pedepsele aplicate în temeiul art. 34 C. pen., dispunând ca acesta să o execute pe cea mai grea, 1 an şi 6 luni închisoare.
Totodată, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni pentru fiecare inculpat, potrivit disp. art. 82 C. pen. şi a atras atenţia inculpaţilor asupra disp. art. 83 C. pen.
Sub aspectul laturii civile, având în vedere disp. art. 14 şi 346 C. proc. pen., 998 şi 999 C. civ., instanţa de fond a admis - în parte - acţiunea civilă formulată de partea civilă G.A.M. şi a obligat inculpaţii - în solidar - la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune morale, apreciind cuantumul despăgubirilor morale în raport cu consecinţele negative pe care le-au creat inculpaţii prin săvârşirea faptelor, în plan social şi profesional părţii vătămate, dar şi raportat la criteriul îmbogăţirii fără just temei, suma acordată de prima instanţă fiind considerată de natură să acopere prejudiciul moral, în integralitatea sa.
Împotriva sentinţei Tribunalului Teleorman a declarat apel partea vătămată G.A.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile a cauzei. Astfel, a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor şi majorarea cuantumului pedepselor aplicate, cu schimbarea modalităţii de executare a acestora. Sub aspectul laturii civile, partea civilă a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale care au fost acordate de instanţa de fond.
Prin Decizia penală nr. 193 din 26 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul părţii vătămate/părţii civile G.A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din data de 07 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală. A desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi rejudecând, a aplicat art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., la pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru inculpatul D.I.C. şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru inculpatul S.C.C. şi executarea acestora în regim de detenţie, prin înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen. celor două pedepse aplicate fiecărui inculpat.
A majorat cuantumul daunelor morale de la 10.000 RON la 50.000 RON, sumă la care a obligat inculpaţii, în solidar, la plata acesteia către partea civilă G.A.M.
S-a reţinut că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, în ceea ce priveşte cuantumul, nu se impune a fi reindividualizată, însă, faţă de ansamblul împrejurărilor cauzei deduse judecăţii, s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., că individualizarea judiciară, în ceea ce priveşte alegerea modalităţii de executare a pedepsei, nu s-a realizat just de către prima instanţă.
Faptele comise de ambii inculpaţi prezintă un pericol social concret ridicat având în vedere urmările suferite de partea vătămată, aşa cum rezultă din Certificatul medico-legal din 1 martie 2011, în perioada 28 noiembrie 2008 - 2 martie 2009, minora a urmat un tratament medicamentos şi consiliere psihologică, fiind diagnosticată ca suferindă de tulburare anxios depresivă, cu elemente reactive ca urmare a oprobriului public la care a fost supusă.
Astfel, s-a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor poate fi atins prin executarea în regim de detenţie.
Cu privire la despăgubirile civile acordare părţii vătămate, s-a apreciat că se impune majorarea daunelor morale, întrucât suma acordată de prima instanţă este insuficientă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de partea civilă G.A.M., ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de către inculpaţi.
Împotriva deciziei de apel au declarat recurs inculpaţii D.I.C. şi S.C.C., precum şi tatăl părţii vătămate G.A.
Inculpat D.I.C. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 7 C. proc. pen.
A susţinut că, din conţinutul plângerii prealabile, din raportul aflat la filele 482 - 483 dosar urmărire penală şi din actele dosarului, rezultă că, la data de 21 ianuarie 2008, inculpatul era minor, acesta fiind născut la data de ................. şi a devenit major la data de .................. Astfel, în cauză nu a fost întocmit referatul de evaluare, inculpatul deşi era minor, nu a beneficiat de disp. art. 99 C. pen., iar lipsa referatului de evaluare constituie un caz de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. În acelaşi sens, a mai arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 483 pct. 3 C. proc. pen. privind compunerea instanţei.
În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., arătând că pedeapsa nu a fost corect individualizată faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen., având în vedere că inculpatul a recunoscut şi regretat fapta, nu a avut alte abateri şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. pen.
Concluzionând a solicitat admiterea recursului, reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pe un termen de încercare mai mare.
Inculpatul S.C.C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., susţinând că hotărârea este nelegală, motivat de faptul că nu se poate agrava situaţia inculpatului, având în vedere că, în cadrul celor două cicluri procesuale partea vătămată nu declarat recurs, iar după condamnarea inculpatului cu ocazia primei judecăţi la o pedeapsă de 3 luni cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 325 C. pen., numai parchetul a declarat recurs solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei.
A invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând ca pedeapsa nu a fost corect individualizată şi a învederat că au fost reţinute dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., solicitând astfel diminuarea pedepsei, arătând că scopul pedepsei poate fi atins şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.
Tatăl părţii vătămate G.A.M., G.A. a declarat recurs, fără a-l motiva în scris sau oral în ziua judecăţii examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenţii inculpaţi şi de tatăl părţii vătămate, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate inculpaţii D.I.C. şi S.C.C. sunt nefondate, iar recursul declarat de G.A. este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că instanţele de judecată au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor D.I.C. şi S.C.C. constatând că faptele inculpatului D.I.C., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 C. pen. şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, texte de lege în temeiul cărora a fost angajată răspunderea penală a acestuia, iar fapta inculpatului S.C.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 7 C. proc. pen. invocat de inculpatul D.I.C. nu este incident în cauză, întrucât la data comiterii faptelor - august 2008, inculpatul D.I.C. era major.
Referitor la cazul de casare prev de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.C.C., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, întrucât în cauză a fost formulat recursul procurorului fără rezerve şi nu în favoarea părţii vătămate, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 3858 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Faptele inculpaţilor au un grad de pericol social ridicat, consecinţele produse sunt grave, astfel de infracţiuni marcând dezvoltarea fizică şi psihică a victimei şi se apreciază că în mod corect au fost individualizate pedepsele inculpaţilor D.I.C. şi S.C.C.
În acest sens s-a avut vedere vârsta părţii vătămate (15 ani), consecinţele asupra sănătăţii şi dezvoltarea fizică şi psihică ulterioară a acesteia, situaţia ce a afectat cursul normal al vieţii minorei, care a urmat un tratament medicamentos şi consiliere psihologică, fiind diagnosticată cu tulburare anxios depresivă, cu elemente reactive ca urmare a oprobriului public la care a fost supusă.
Totodată, se apreciază că în mod corect instanţa de apel a dispus schimbarea modalităţii de executare a pedepselor în detenţie, întrucât numai în această modalitate se poate realiza scopul pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În consecinţă, faţă de solicitarea inculpaţilor D.I.C. şi S.C.C. de aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 861 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că în raport de gravitatea faptelor comise de inculpaţi, modalitatea de săvârşire, consecinţele produse şi circumstanţele personale ale inculpaţilor, că scopul pedepsei prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie.
Cu privire la recursul declarat de tatăl părţii vătămate G.A., se constată că este inadmisibil, având în vedere că acesta nu are calitatea de reprezentant legal al părţii vătămate G.A.M. la data declarării recursului, 2 iulie 2012, întrucât partea vătămată a devenit majoră la data de 2 februarie 2011 şi potrivit art. 3852 C. proc. pen. raportat la art. 362 din acelaşi cod, partea vătămată G.A.M. avea dreptul de a exercita calea de atac a recursului, în nume propriu.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.C. şi S.C.C., împotriva Deciziei penale nr. 193 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de G.A. împotriva aceleiaşi decizii.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.I.C. şi S.C.C., împotriva Deciziei penale nr. 193 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de G.A. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul inculpat D.I.C. la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat S.C.C. la plata sumei de 375 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Obligă recurentul G.A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 677/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
