ICCJ. Decizia nr. 615/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 615/2013

Dosar nr. 2619/108/2011

Şedinţa publică din 20 februarie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 362 din 12 august 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, a fost condamnat inculpatul M.F.D., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la: 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 5 acte materiale).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.F.D. la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A. - 2 acte materiale).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracţiuni de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracţiuni de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A.).

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.F.D. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, a fost condamnat inculpatul R.O., la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat Ia 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj în formă continuată - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 5 acte materiale).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate - C.F.).

În baza art. 189 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., prin extinderea procesului penal, a fost condamnat inculpatul R.O., la două pedepse de câte 3 ani închisoare pentru două infracţiuni de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul R.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A..

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului R.O. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenţie şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat pe inculpatul S.I. zis „F.", pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I..

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Ş.A.S., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ş.A.S., la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A.G.A. zis „T.", nume purtat anterior „S.", „Tud.", pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G.A., la 1 an închisoare pentru infracţiunea de complicitate la şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat acest inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I.D. zis „M.", pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.F.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I., la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de complicitate la şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate T.A.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru 3 infracţiuni prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. - subiect pasiv fiind martorul sub acoperire C.I. - 3 acte materiale.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la infracţiunea de şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. în pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.V.C., pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, modificată şi republicată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în sensul completării cu art. 26 C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru două infracţiuni de complicitate la şantaj - (subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu în sensul completării cu art. 26 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I. - 3 acte materiale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.V.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului C.V.C. în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care urmează să o execute în regim de detenţie.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

S-a confiscat în favoarea statului de la inculpaţii F.I.V., M.F.D. şi R.O. câte 101.891 Euro sau contravaloarea în RON la data executării.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad nr. 114 D/P/2006 înregistrat la instanţă la data de 23 martie 2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii F.I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (13 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (4 infracţiuni); M.F.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (4 infracţiuni); R.O. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen. (3 infracţiuni); S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (2 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.; Ş.A.S. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen.; A.G.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/21003 modificată şi republicată, art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 189 alin. (2) C. pen.; M.I.D. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (6 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.; C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, art. 194 alin. (1) C. pen. (5 infracţiuni), art. 189 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut prin rechizitoriu că în perioada 2005 - 2006, pe teritoriul municipiul Arad au acţionat în mod coordonat mai multe grupări infracţionale specializate în comiterea de fapte antisociale (şantaj, lipsiri de libertate în mod ilegal, violări de domiciliu, tâlhării, operaţiuni de cămătărie) pentru a obţine beneficii materiale şi financiare.

Cu ocazia efectuării urmăririi penale în Dosarul nr. 51 D/P/2006 au apărut informaţii referitoare la existenţa unui grup infracţional organizat condus de inculpatul F.I.V., care în cursul anului 2006 a devalizat mai multe firme. În urma cercetărilor efectuate s-a reţinut că în esenţă, ea a constat în deposedarea prin acte de şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal, de toate bunurile mobile aparţinând firmelor SC S. SRL Arad, SC P.C. SRL Arad, SC D. SRL Ineu, respectiv un număr de patru bunuri imobile şi un autoturism A aparţinând părţii vătămate/martorului sub altă identitate C.I., autori, instigatori sau complici, după caz, fiind inculpaţii F.I.V., M.F.D., R.O., F.F.L., S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D., K.L.C. şi C.V.C.

Faptele au fost comise în perioada decembrie 2005 - iunie 2006, în condiţiile existenţei unui grup infracţional organizat aşa cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată.

Rolul de iniţiatori şi constituenţi ai grupului le-a revenit inculpaţilor F.I.V., M.F.D. şi R.O., iar cel de aderenţi şi sprijinitori ai structurii le-a aparţinut celorlalţi. Toţi au acţionat în mod coordonat pentru săvârşirea unor infracţiuni grave (art. 194 alin. (1) C. pen. şi art. 189 alin. (2) C. pen.) în scopul de a obţine direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, beneficii financiare/materiale.

Atribuţiile fiecărui membru al grupului infracţional organizat au fost următoarele:

Inculpatul F.I.V. avea calitatea de leader, identifica „ţintele" asupra cărora se opera, din rândul persoanelor juridice cu nevoi de lichidităţi (SC S. SRL Arad, SC P.C. SRL Arad şi SC D. SRL Ineu) sau a persoanelor fizice cu o situaţie financiară consistentă (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") cu care încheia contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare, a căror termene şi condiţii nu puteau fi respectate, respectiv înfăţişa unele datorii fictive şi cesiuni de creanţă asupra unor drepturi băneşti, după care îi „executa" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar pentru a da o aparenţă de legalitate operaţiunilor, încheia cu victimele o serie de acte juridice simulate, ce nu reprezentau voinţa reală a părţilor, mare parte din produsul infracţiunii revenindu-i acestuia; inculpaţii M.F.D. şi R.O. aveau calitatea de leaderi, ocupându-se cu încheierea unor contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare la persoane juridice (SC S. SRL Arad) a căror termene şi condiţii nu puteau fi respectate, ori asistau în calitate de martori la încheierea unor asemenea tranzacţii cu persoane juridice (SC P.C. SRL Arad) ori persoane fizice (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") de către inculpatul F.I.V., după care „îi executa" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar mare parte din produsul infracţional le revenea acestora; numita F.F.L. era executantă a ordinelor inculpatului F.I.V., iar în virtutea calităţii de avocat în Baroul Arad, a dat girul tuturor operaţiunilor juridice fictive încheiate de către leaderii şi membrii grupului infracţional organizat, prin întocmirea şi redactarea personală a contractelor de împrumut în euro cu cele trei persoane juridice, a unui înscris sub semnătură privată pe o pretinsă datorie încheiat cu partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I." şi a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în municipiul Arad, respectiv prin „asistenţa juridică" dată părţilor la încheierea actelor viciate (promisiuni de vânzare-cumpărare, declaraţii, contracte de vânzare-cumpărare) perfectate în faţa notarilor publici, ea regăsindu-se în multe dintre aceste înscrisuri ca beneficiară a produsului infracţiunilor; inculpaţii S.I. şi Ş.A.S., în calitate de membri care au aderat şi sprijinit grupul infracţional organizat iniţiat şi constituit de inculpaţii F.I.V., M.F.D. şi R.O., aveau „la vedere" sarcina de a proteja şi apăra interesele părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", însă în realitate scopul lor era de a-l supraveghea permanent, a-l prezenta în faţa notarilor publici şi a-l determina pe acesta să renunţe fără nici un fel de opoziţie la bunurile personale, pentru „serviciile" respective, cei doi învinuiţi fiind recompensaţi din produsul infracţional cu un imobil (inculpatul S.I.) şi un autoturism A (inculpatul Ş.A.S.), ambele aparţinând părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I."; inculpatul A.G.A., în calitate de membru, a avut ca atribuţie ademenirea părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." la Cazinoul din municipiul Arad şi generarea conflictului artificial de natură violentă din Piaţa Soarelui din municipiul Arad, menit să-i inspire un sentiment de teamă şi insecuritate părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." şi să-l determine să renunţe la bunurile imobile/mobile din proprietate, în urma acestor manopere dolosive, sus-numitul beneficiind din produsul infracţiunii de un imobil aparţinând părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I."; inculpatul M.I.D., în calitate de membru a executat direct şi nemijlocit ordinele inculpaţilor M.F.D. şi R.O. şi a participat prin acte de constrângere exercitate asupra reprezentanţilor SC S. SRL Arad şi SC P.C. SRL Arad, respectiv prin violenţe, ameninţări şi acte de lipsire de libertate în mod ilegal efectuate asupra părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile mobile/imobile ale celor două persoane juridice şi a persoanei fizice, fiind cel care a gestionat şi administrat în depozite produsul infracţional provenit de la firmele sus-menţionate prin activităţile ilicite ale grupului organizat, obţinând pentru alţii (inculpatul M.F.D. şi R.O.) avantaje patrimoniale; numita K.L.C. avea calitatea de concubină şi executantă a ordinelor inculpatului M.F.D. şi a executat acte de constrângere (ameninţări) asupra reprezentanţilor SC P.C. SRL Arad pentru a-i determina să transfere produsul infracţiunii (3 autovehicule în valoare de 26.250 RON) prin facturi şi chitanţe fictive, în favoarea sa; inculpatul C.V.C., în calitate de membru şi angajat al inculpatului F.I.V., executa nemijlocit ordinele date de acesta şi a participat, prin acte de constrângere şi de lipsire de libertate în mod ilegal exercitate direct asupra părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile imobile ale acestuia, pentru a dobândi pentru altul (inculpatul F.I.V. - şeful său) foloase materiale.

Beneficiile financiare/materiale obţinute de către leaderi şi membrii grupului infracţional organizat din activitatea ilicită au fost în valoare totală de 429.000 euro (88.500 euro de la SC S. SRL Arad; 183.275 euro de la SC P.C. SRL Arad; 118.000 euro de la SC D. SRL Ineu şi 39.425 euro de la partea vătămată/martorul sub altă identitate C.I.).

Prin Sentinţa penală nr. 224 din 2 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1958/108/2011, s-a soluţionat acţiunea penală faţă de inculpatul F.I.V., care a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu şi a dorit să uzeze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., astfel că s-a aplicat acestuia pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenţie. Această hotărâre a fost apelată, şi prin Decizia penală nr. 92 A din 21 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad şi s-a desfiinţat sentinţa sub aspectul pedepsei complementare. Această hotărâre nu este definitivă, fiind atacată cu recurs de către inculpatul F.I.V. De asemenea, prin această hotărâre s-a disjuns acţiunea penală faţă de inculpaţii M.F.D., R.O., S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C.

Ca urmare a disjungerii cauzei, instanţa a procedat la cercetarea judecătorească dispunându-se ascultarea inculpaţilor, a martorilor propuşi prin rechizitoriu şi a celor propuşi în apărare, s-au administrat probe cu înscrisuri.

Inculpatul M.F.D. în faza de urmărire penală şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu a dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. În faţa instanţei, acest inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu şi nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, recunoscând că a acordat împrumuturi cu dobândă diferitelor persoane şi a dorit recuperarea sumelor împrumutate, folosind în acest sens, uneori, o atitudine necorespunzătoare. De asemenea, inculpatul M.F.D. a depus la dosarul cauzei un memoriu scris personal prin care a relatat faptele şi înscrisuri.

Inculpatul R.O. în faza de urmărire penală şi cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, nu a dorit să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. În faţa tribunalului, inculpatul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu şi nu a recunoscut comiterea faptelor deduse judecăţii, susţinând că este vinovat că s-a aflat în locurile respective în momente nepotrivite şi că a acordat împrumuturi cu dobândă din dorinţa de a câştiga şi pentru a ajuta persoanele respective. Aceste susţineri au fost reiterate de inculpatul R.O. prin memoriul depus la dosarul cauzei.

Inculpatul S.I. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, afirmând că a dorit să medieze conflictul dintre martorul sub o altă identitate C.I. şi inculpaţii A.G.A., F.I.V., M.F.D. şi R.O.. În faţa instanţei, inculpatul S.I. a fost asistat de apărător desemnat din oficiu şi, fiind ascultat, a arătat că nu se consideră vinovat de faptele de care este acuzat, susţinând că martorul sub o altă identitate C.I. i-a propus să-i cedeze un imobil în schimbul medierii şi soluţionării conflictului pe care îl avea cu inculpatul F.I. A recunoscut că a primit acel imobil de la martorul sub o altă identitate C.I. fără a plăti vreo sumă de bani, a locuit în respectiva locaţie unde a realizat lucrări de investiţii până în anul 2009, dată la care l-a restituit acestuia.

Inculpatul Ş.A.S. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat, afirmând că a cumpărat în condiţii legale autoturismul de la martorul sub o altă identitate C.I. Cu ocazia ascultării sale în faţa primei instanţe, în prezenţa apărătorului ales - avocat P.I., acest inculpat nu a recunoscut comiterea faptelor, susţinând că a plătit martorului sub o altă identitate C.I. suma de 6.000 euro (4.000 euro şi o brăţară din aur în valoare de 2.000 euro) pentru autoturismul marca A.

Inculpatul A.G.A. în faza de urmărire penală nu a dorit să dea declaraţii, uzând de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, acest inculpat a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând că a dobândit în condiţii legale imobilul de la martorul sub o altă identitate C.I.. În faţa instanţei, inculpatul A.G.A. a fost asistat de avocat ales - dl. U.L. şi a menţinut declaraţia la care s-a făcut referire anterior.

Inculpatul M.I.D. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor, afirmând că s-a aflat în anturajul inculpaţilor M.F.D. şi R.O. din considerente de prietenie şi nu pentru a comite infracţiuni. La prezentarea materialului de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales - avocat I.D., acest inculpat a afirmat că inculpaţii F.I., M.F.D. şi R.O. au format un grup infracţional organizat. Cu ocazia ascultării sale în faţa instanţei, în prezenţa aceluiaşi apărător ales, acest inculpat a declarat că nu este vinovat de acuzaţiile care i se aduc, nu a comis faptele pentru care este trimis în judecată, iar declaraţiile date în faza de urmărire penală au fost scrise de procuror şi le-a semnat după ce i-au fost citite.

Inculpatul C.V.C. în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptelor pentru care este trimis în judecată, susţinând că fiind angajat al inculpatului F.I.V. l-a însoţit pe acesta de mai multe ori, dar nu a obţinut nici un avantaj material din comiterea de infracţiuni. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, în prezenţa apărătorului ales - avocat I.N., acest inculpat a precizat că grupul infracţional organizat îl avea ca lider pe inculpatul F.I. iar ca executanţi pe inculpaţii M.F.D. şi R.O. În faţa instanţei, inculpatul C.V.C. a beneficiat de asistenţă juridică din partea doamnei avocat I.N., apărător ales, şi în declaraţia dată a menţinut declaraţiile date anterior, susţinând că nu a cunoscut dispoziţiile legale, context în care a afirmat că a existat un grup infracţional organizat.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în mod nemijlocit, în condiţii de oralitate şi contradictorialitate în faţa primei instanţe şi anume - declaraţia martorilor sub altă identitate „C.F.", „R.C.", „A.F.", „C.A.", „S.V.", „T.A.", „D.I.", „G.D.", „C.I.", „P.O.", „B.A.", copie după Ordonanţa nr. 1.103 din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Arad, declaraţiile martorilor F.A., S.I.F., P.F.R., V.F.S., M.I., B.P., Z.D.R., V.D.D., B.F., P.D., B.S., Ţ.I., P.F., G.V., M.E., F.I.F., D.F., K.A., C.N., P.N., C.T., S.A., N.T.S., M.L., M.F., L.D.F., K.L., M.V., copii după facturile fiscale dintre SC S. SRL Arad şi P.F. M.F.D., înscrisuri din care rezultă trecerea pe documentele fiscale Ia rubrica delegat, de nume şi date de identificare fictive, procesul-verbal de lăsare a custodiei produselor aparţinând inculpatului M.F.D., ce au fost ridicate de la SC S. SRL Arad şi depozitate la SC P.C. SRL Arad, procesul-verbal de redare a convorbirilor din mediu ambiental dintre „C.F." şi inculpatul F.I.V., respectiv inculpatul M.F.D., facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii încheiate între SC B. SRL Arad şi SC P.C. SRL Arad, respectiv după instrumentele de plată aferente, procesul-verbal de audiere a numitei C.C.A., CF-ul apartamentului unde apare menţiunea din 26 septembrie 2006 privind vânzarea lui la SC A.R. SRL Arad, copie după promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2006 asupra imobilului, chitanţe şi facturi fiscale între SC P.C. SRL Arad şi P.F. K.L.C. asupra celor trei autovehicule, chitanţe, facturi fiscale şi avize de însoţire a mărfii încheiate între SC P.C. SRL Arad şi Ţ.I., respectiv SC MD G.C. SRL Brusturi, reprezentată de Ţ.I., înscrisurile litigioase emanate de la OCPI Arad, declaraţiile coinculpatului F.I.V. şi ale celorlalţi inculpaţi respectiv - M.F.D., R.O., S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D., C.V.C.

Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 122/A din 20 iunie 2012, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad şi inculpaţii M.F.D., R.O., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 362 din 12 august 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpaţii M.I.D., R.O., S.I., Ş.A.S., A.G.A., C.V.C. şi M.F.D.

Procurorul a arătat că susţine recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timişoara, acesta fiind întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 17, 17² şi 14 C. proc. pen.

Referitor la critica întemeiată pe cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 din C. proc. pen. a susţinut că aceasta vizează greşita achitare a inculpaţilor S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În esenţă, instanţa fondului şi instanţa de prim control judiciar au reţinut pentru inculpaţii F.I.V., M.F.D. şi R.O. faptul că au constituit un grup infracţional organizat care în perioada decembrie 2005 - iunie 2006 au deposedat de bunuri mobile şi imobile, prin şantaj şi lipsire de libertate, în mod ilegal, mai multe persoane fizice şi juridice.

A apreciat că au fost greşit achitaţi inculpaţii la care a făcut referire pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 în condiţiile în care din probe a rezultat ajutorul dat de cei cinci inculpaţi grupului infracţional constituit de ceilalţi trei inculpaţi în actele de şantaj împotriva martorului cu altă identitate, C.I.

Astfel, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.I. şi Ş.A.S., din actele dosarului rezultă că aceştia aveau sarcina reală de a-l supraveghea permanent pe martorul cu altă identitate C.I., iar toate acţiunile lor s-au subsumat acestui scop, ei fiind cei care l-au prezentat permanent la notar şi l-au determinat prin constrângere să renunţe la bunurile personale.

Din probe rezultă că pentru ajutorul dat la şantajarea martorului cu altă identitate C.I., inculpatul S.I. a primit din partea membrilor grupului un imobil, iar inculpatul Ş.A.S. a primit un autoturism A, ambele bunuri aparţinând martorului cu altă identitate C.I.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A.G.A. acesta a avut sarcina precisă de a-l ademeni pe C.I. la Cazinoul din Arad, a generat un conflict artificial, violent, în Piaţa Soarelui, cu scopul de a-i inspira temere acestui martor cu altă identitate şi care s-a soldat cu determinarea sa la renunţarea la mai multe bunuri.

Pentru activitatea desfăşurată de inculpatul A.G.A., acesta a beneficiat de un imobil care şi el aparţinea aceluiaşi martor cu altă identitate, C.I.

Inculpatul M.I.D., rezultă din acte, că a executat ordinele directe ale inculpatului R.O. şi a exercitat acte directe de constrângere asupra reprezentanţilor mai multor societăţi comerciale şi asupra martorului cu altă identitate C.I., obţinând mai multe avantaje patrimoniale în folosul său, dar şi al inculpaţilor M.F.D. şi R.O.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.V.C. a rezultat din acte că acesta i-a sprijinit pe inculpaţi în activitatea de constrângere şi şantaj asupra aceluiaşi martor cu altă identitate C.I.

Astfel, acţiunile care intră în conţinutul infracţiunii de şantaj a cărei victimă a fost martorul cu altă identitate C.I. au fost realizate repetat, conjugat şi după un plan coordonat şi dinainte stabilit de liderii grupului, despre care toţi inculpaţii la care s-a făcut referire aveau cunoştinţă şi care s-au implicat în activitatea grupului infracţional din interes material direct pentru sine sau în interesul celorlalţi, astfel că este evident că şi ei au acţionat ca membri ai aceluiaşi grup infracţional.

Împrejurarea că unii dintre inculpaţi au acoperit paguba ce a fost produsă martorului cu altă identitate sau că alţii nu au beneficiat în mod direct de foloase materiale, nu are relevanţă sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care ei au fost achitaţi şi nu exclude vinovăţia acestora.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. a susţinut că s-a avut în vedere greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de şantaj în privinţa inculpatului A.G.A. referitor la martorul cu identitate protejată C.I.

În acest sens, a arătat că la fila 30 din hotărârea instanţei de fond a fost analizată această infracţiune şi s-a reţinut expres că inculpatul A.G.A., care a şi fost de altfel condamnat pentru această infracţiune, a însoţit pe ceilalţi inculpaţi cunoscând intenţia acestora, a asistat la deposedarea de bunuri a martorului şi a şi beneficiat de pe urma acţiunilor sale de foloase materiale.

De altfel, în ceea ce îi priveşte pe autori şi pe complici s-au reţinut dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. în legătură cu infracţiunea de şantaj, astfel că se impunea a fi reţinute aceste dispoziţii şi în privinţa infracţiunii de şantaj reţinute în sarcina inculpatului A.G.A.

Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. are în vedere temeiul greşit al achitării în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C., respectiv art. 10 lit. c) în loc de art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condiţiile în care ambele instanţe au reţinut ca fiind stabilită participaţia sub forma pluralităţii subiecţilor activi, adică a tuturor inculpaţilor la aceste acţiuni, este evident că temeiul achitării este greşit, corect urmând a fi dispusă În baza art. 10 lit. d) Cod proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a arătat că acesta vizează pe toţi inculpaţii, respectiv M.F.D., R.O., S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C., considerând că pedepsele nu sunt corespunzător individualizate în raport de gradul de pericol social deosebit pe care îl prezintă infracţiunile deduse judecăţii, de modalitatea în care acestea au fost comise, dar şi de valoarea însemnată a bunurilor însuşite.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea în parte a ambelor hotărâri şi pronunţarea unei hotărâri conforme criticilor formulate.

Recurentul intimat inculpat M.I.D., prin apărătorul ales, a solicitat admiterea recursului aşa cum se află motivat la dosar, invocând, în principal, prevederile pct. 18 din art. 385⁹ C. proc. pen.

A apreciat că prima instanţă şi instanţa de apel au comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri de condamnare, referitor la cele două infracţiuni de şantaj care au fost reţinute în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat la pedepsele de 1 an şi 6 luni închisoare.

A mai arătat că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de şantaj, reţinându-se de către prima instanţă şi cea de apel care a reluat motivarea primei instanţei, că inculpatul M.I.D. a avut o participaţie sub forma unei aşa-zise complicităţi morale, reprezentând practic prezenţa sa pur şi simplu la un anumit moment şi într-un anumit loc, fără însă a acţiona în mod direct, în sensul de acorda ajutor sau sprijin celorlalţi inculpaţi în vederea comiterii unor infracţiuni,

A apreciat că în mod corect a fost achitat pentru cele trei infracţiuni de şantaj, solicitând ca pe aceleaşi considerente, pentru aceleaşi motive, să se dispună achitarea sa şi pentru celelalte două infracţiuni de şantaj, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) Cod proc. pen.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a arătat că situaţia sa este una deosebită, mai ales sub forma celei familiale şi a precizat că nu a putut fi prezent la termenul de azi în instanţă şi nici la termenul anterior, întrucât are calitatea de angajat în cadrul primăriei Olari, angajat ca asistent permanent al unei persoane cu grad avansat de handicap, şi anume mama sa. În aceste condiţii, este singura persoană care o poate întreţine pe mama sa şi care de fapt o întreţine de ani de zile, acesta fiind motivul pentru care nu a putut fi prezent.

Faţă de toate circumstanţele sale personale, a solicitat să i se reţină art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi a apreciat, în subsidiar, în situaţia în care ar rămâne cele două pedepse pentru şantaj, scopul pedepsei poate fi atins fără executare şi în funcţie de raportul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad care arată că, în trecut, cu foarte mult timp în urmă, a abandonat cercul de aşa-zişi prieteni care l-au adus în această situaţie şi s-a retras în comuna Olari, unde îşi are domiciliul şi unde o are în îngrijire pe mama sa.

Recurentul intimat inculpat R.O., a solicitat admiterea recursului, şi în principal, casarea deciziei penale şi a sentinţei instanţei de fond, invocând disp. art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen. întrucât, aşa după cum s-a dovedit, nu a participat, deşi era necesar, la judecarea cauzei sale. În acea perioadă era arestat în Penitenciarul Aiud şi nu a fost citat pentru a fi prezent la instanţa de judecată.

Din acest motiv cauza s-a soluţionat fără prezenţa sa şi nu a reuşit să depună la dosar nici un fel de probe care să îi justifice nevinovăţia, aspecte în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În subsidiar, având în vedere declaraţia sa dată la acest termen, în care nu recunoaşte săvârşirea faptelor de sechestrare, a solicitat admiterea recursului, achitarea sa pentru acestea În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., iar pentru faptele de şantaj pe care le-a recunoscut, a solicitat o redozare a pedepsei aplicate, având în vedere şi faptul că a formulat nişte denunţuri confirmate, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, două denunţuri pentru fapte de tâlhărie şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara pentru o faptă de omor, în toate cele trei cazuri ale denunţurilor începându-se urmărirea penală.

A mai arătat că toate acestea vin în sprijinul său ca circumstanţe atenuante, dovedind faptul că, pe de o parte a recunoscut faptele de şantaj, iar pe de altă parte a dat dovadă de bunăvoinţă prin faptul că a colaborat cu organele de anchetă, pentru soluţionarea corectă atât a cauzei actuale, acum când a luat cunoştinţă de dosar, dar şi la soluţionarea altor cauze cu infracţiuni grave.

A solicitat să fie avut în vedere că la faptele de sechestrare, s-a aflat într-un concurs de împrejurări total nefavorabil, fiind în momentul nepotrivit în locul respectiv, aceasta datorându-se unor prieteni, cu toţii implicaţi în cauză, şi cu care se afla în relaţii de afaceri.

Deşi este cunoscut cu antecedente penale, deşi în prezent este arestat în altă cauză, a solicitat să fie avut în vedere faptul că a încercat să ducă o viaţă normală, iar în prezent, faptul că regretă acţiunile şi colaborează cu organele de anchetă, ceea ce diminuează pericolul social.

A mai solicitat să fie reţinut faptul că are doi copii minori în întreţinere, fiind principalul susţinător moral şi material al familiei, precizând că nu a fost prezent când a dat declaraţie F.I. cu care era în relaţii de duşmănie şi nu a putut să-i pună întrebări pentru a lămuri situaţia contradictorie din cauză, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi să se ia act de actele depuse la dosar în ceea ce priveşte denunţurile formulate şi care s-au confirmat.

Recurentul intimat inculpat S.I., a arătat faptul că nu a declarat apel, recursul apărând astfel ca inadmisibil, precizând că este vinovat pentru că la solicitarea martorului cu altă identitate C.I., a făcut demersuri pentru obţinerea respectivului imobil, cu toate că i-a spus acestuia de mai multe ori să meargă la poliţie. A mai arătat că el consideră că din anul 2006 până în prezent s-a reabilitat, iar în anul 2009 i-a dat înapoi acel imobil în care a făcut investiţii.

Recurentul intimat inculpat Ş.A.S., prin apărătorul ales, a solicitat, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul Arad pentru motivul că domnul judecător care a pronunţat soluţia de condamnare a inculpatului F.I. era incompatibil, reţinând şi vinovăţia sa, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 3 C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de şantaj şi a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat evident că nu are nici un fel de vinovăţie în ceea ce priveşte deposedarea lui C.I. de acel autoturism, martorul cu altă identitate făcând în faţa parchetului unele declaraţii, iar în faţa instanţei de judecată a arătat că a dat de bună voie în anul 2006 acel autoturism, iar ulterior i s-a achitat contravaloarea acestuia în bani şi în aur, invocând temeiul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs depuse la dosar, un alt caz de casare invocat îl reprezintă disp. art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen., arătând că inculpatul R.O., inculpat aflat în stare de detenţie, nu a fost prezent la termenul de judecată din data de 10 mai 2011, termen la care, în lipsa acestuia, s-au administrat probe (audieri de martori).

Într-un ultim subsidiar, în temeiul cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 3 ani este foarte mare raportat şi la pedepsele altor inculpaţi.

Recurentul intimat inculpat C.V.C. a solicitat achitarea sa pentru cele două infracţiuni de complicitate morală la şantaj apreciate în mod aleatoriu de instanţa de fond, condamnare bazată pe declaraţia martorului C.I., care a venit în faţa instanţei şi a arătat tot timpul că inculpatul C.V.C. nu i-a adresat nici măcar un cuvânt, nu a discutat cu el, nu a făcut presiuni asupra lui, iar acest martor îl plasează pe inculpatul C.V.C. doar la incidentul de la Piaţa Soarelui, incident la care a asistat de la 50 de metri fără să intervină în vreun fel.

În subsidiar, a solicitat să se observe faptul că este singurul inculpat din această cauză care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, este încadrat în câmpul muncii, are o familie organizată, este infractor primar, s-a prezentat la absolut toate termenele de judecată la toate instanţele şi la organele de cercetare, fără a obţine beneficii de pe urma infracţiunilor, aspecte în raport de care a apreciat ca se poate face aplicarea disp. art. 81, 82 C. pen.

Recurentul intimat inculpat A.G.A., prin apărătorul desemnat din oficiu, a invocat cazurile de casare prev. de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

În concluziile scrise depuse la dosar, în principal, a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) Cod proc. pen. pentru complicitate la infracţiunea de şantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., precizând că a arătat constant că nu a comis această infracţiune, vânzarea-cumpărarea ce a avut loc între el şi martorul sub altă identitate C.I., cu privire la imobilul de 1 cameră fiind un contract civil, pentru care a şi achitat suma de 8.000 euro.

A mai arătat ca ambele instanţe au reţinut împrejurarea că nu a efectuat nici un fel de act material de constrângere asupra martorului C.I., de nicio natură, apreciind astfel că lipseşte atât latura obiectivă a infracţiunii, respectiv ajutorul concret dat celorlalţi inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de şantaj, cât şi cea subiectivă, respectiv intenţia directă sau indirectă a sa de a dobândi vreun folos injust.

În subsidiar, faţă de circumstanţele reale şi personale ale sale a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare la care a fost condamnat.

Recurentul intimat inculpat M.F.D. a invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen. şi a solicitat să fie avut în vedere faptul că la judecarea în fond a cauzei nu a fost prezent la termenul când a fost audiat inculpatul F.I., deşi prezenţa acestuia era obligatorie, fiind arestat în altă cauză.

A mai invocat dispoziţiile art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi a solicitat să fie avut în vedere faptul că implicarea sa a fost doar în sensul că acesta a fost doar prieten cu inculpatul F.I., care l-a implicat în acţiunile sale, folosindu-se de numele lui. Singurul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a împrumuta diferite sume de bani, pe care nu le-a recuperat nici azi, încercând în diferite forme, dar nu prin loviri şi ameninţări şi fără a sechestra pe nimeni să-şi recupereze sumele de bani împrumutate.

De asemenea, a solicitat să fie avute în vedere înscrisurile pe care le-a depus la acest termen, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare.

Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursul declarat de inculpatul S.I. este inadmisibil.

Recursurile declarate de inculpaţii M.I.D., R.O., Ş.A.S., A.G.A., C.V.C. şi M.F.D. sunt nefondate.

Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs susţinut de procuror vizând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. referitor la greşita nereţinere a dispoziţiilor art. 75 lit. a) C. pen. în ceea ce priveşte complicitatea la infracţiunea de şantaj în privinţa inculpatului A.G.A. cu privire la martorul cu identitate protejată C.I., Înalta Curte constată că la fila 30 din Sentinţa nr. 362 din 12 august 2011 instanţa de fond a analizat infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. comisă de inculpatul A.G.A. precizând că acest inculpat i-a însoţit pe ceilalţi inculpaţi cunoscând intenţia acestora de a-l constrânge pe martorul cu identitate protejată C.I., să cedeze bunurile sale, a asistat la deposedarea de bunuri, a beneficiat de pe urma acţiunilor, dând un ajutor cu adeziune deplină la activitatea celorlalţi inculpaţi fiind răsplătit cu un imobil cedat de martor sub ameninţările din partea inculpaţilor F.I.V., M.F.D. şi R.O.

Aşa după cum chiar prima instanţă a reţinut, pentru existenţa circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. este necesar să se constate o simplă cooperare materială concomitentă, indiferent de atitudinea psihică a celorlalţi inculpaţi şi faţă de împrejurarea că la săvârşirea faptei descris anterior au participat mai multe persoane.

În atare situaţie nu se justifică nereţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. faţă de inculpatul A.G.A., aplicarea acesteia rezultând din însăşi considerentele hotărârii de condamnare, cu atât mai mult cu cât pentru coautorii infracţiunii de şantaj cât şi faţă de ceilalţi complici la această faptă s-au aplicat aceste prevederi de agravare a răspunderii penale.

Pe cale de consecinţă, cum de altfel în ceea ce îi priveşte pe autori şi pe complici s-au reţinut dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. în legătură cu infracţiunea de şantaj, Înalta Curte constată că se impune a fi reţinute aceste dispoziţii şi în privinţa infracţiunii de şantaj reţinute în sarcina inculpatului A.G.A.

Cu privire la cazul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. ce vizează temeiul greşit al achitării în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C., respectiv art. 10 lit. c) în loc de art. 10 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în condiţiile în care ambele instanţe au reţinut ca fiind stabilită participaţia sub forma pluralităţii subiecţilor activi, adică a tuturor inculpaţilor la aceste acţiuni, este evident că temeiul achitării este greşit, corect urmând a fi dispusă în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În această ordine de idei, analizând hotărârile pronunţate prin prisma ansamblului probator administrat la dosar, Înalta Curte achiesând la soluţia de achitare a inculpaţilor, constată că temeiul indicat, respectiv disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen. este nelegal.

În situaţia dată, dacă s-ar admite această motivare în drept, ar însemna că s-au comis acte materiale de sprijinire şi aderare la grupul infracţional iniţiat şi organizat de inculpaţii F.I., M.F.D. şi R.O., însă ele au fost realizate de alte persoane decât inculpaţii achitaţi. Or, nici rechizitoriul şi nici hotărârile judecătoreşti pronunţate nu reţin o astfel de stare de fapt.

Aşadar, câtă vreme tribunalul şi curtea de apel au reţinut ca fiind stabilită participaţia sub forma pluralităţii subiecţilor activi, adică a tuturor inculpaţilor, achitarea trebuia dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen, respectiv lipsa vinovăţiei ca element constitutiv al infracţiunii.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpatul S.I., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie, prevederile art. 385¹ alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., arată că „persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la aceasta modificare".

Or, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată ca inculpatul S.I. nu a avut apel, iar apelul procurorului nu l-a vizat şi nu i-a modificat situaţia juridică din prezenta cauză, prin Decizia penală nr. 122 din 20 iunie 2012 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara, fiind respinse ca nefondate apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Arad şi inculpaţii M.F.D., R.O., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 362 din 12 august 2011, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 2619/108/2011, astfel că soluţia primei instanţe a rămas nemodificată.

Analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385¹⁵ pct. 3 C. proc. pen. invocat de inculpatul Ş.A.S. vizând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul Arad pentru motivul că doamna judecător care a pronunţat soluţia de condamnare a inculpatului F.I.V. era incompatibilă, reţinând şi vinovăţia sa, Înalta Curte constată că este nefondat.

Verificând dispoziţiile Cap. II din C. proc. pen., intitulat „Incompatibilitatea şi strămutarea", în speţă disp. art. 46 - 48, Înalta Curte constată că motivul invocat de către inculpatul Ş.A.S. nu se regăseşte între cele expres şi limitativ prevăzute de lege în această materie.

Astfel, analizând Sentinţa penală nr. 224 din 2 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1958/108/2011, Înalta Curte constată că deşi preşedinta completului de judecată a fost tot doamna judecător C.B.M., prin această hotărâre, prima instanţă a hotărât următoarele:

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul F.I.V., arestat în altă cauză în Penitenciarul Arad, la:

- 2 (doi) ani închisoare pentru infracţiunea de iniţiere, constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c) şi 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 13 pedepse de câte:

- 3 (trei) luni închisoare pentru 13 infracţiuni de şantaj

În baza art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 lit. c), 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la 4 pedepse de câte:

- 4 (patru) ani închisoare pentru 4 infracţiuni de lipsire de libertate.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

A fost obligat inculpatul F.I.V. să plătească statului suma de 1.200 RON cheltuieli judiciare.

A fost disjunsă cauza penală privind pe inculpaţii M.F.D., R.O., S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D., C.V.C. precum şi acţiunea civilă şi s-a fixat termen de judecată la 10 mai 2011 orele 11:00, pentru când se vor cita inculpaţii M.F.D. şi R.O. cu dispoziţie de transfer din Penitenciarul Aiud, dispunându-se totodată şi alte măsuri procesuale, astfel cum au fost consemnate în hotărâre.

În aceeaşi succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în partea introductivă a Sentinţei penale nr. 362 din 12 august 2011, instanţa fiind compusă din preşedinte C.B.M. sunt consemnate următoarele: „S-a luat în examinare, în urma disjungerii Dosarului nr. 1958/108/2011, acţiunea penală pusă în mişcare prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Arad împotriva inculpaţilor M.F.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., R.O. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., S.I. zis „F." pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., Ş.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., A.G.A. zis „T." pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., şi art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., M.I.D. zis „M." pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. şi C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, mod. şi rep., art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

În lumina argumentelor anterior prezentate, Înalta Curte constată că la data de 2 mai 2005 Tribunalul Arad, luând act de declaraţia inculpatului F.I. Vizi a pronunţat Sentinţa penală nr. 224 din 02 mai 2011 soluţionând cauza în ceea ce-l priveşte pe acesta, întrucât a solicitat să fie judecat conform dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. şi a disjuns cauza în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi.

În procesul-verbal aflat la fila 81 din Dosarul nr. 2619/108/2011, „încheiat în data de 2 mai 2011, cu ocazia repartizării manuale a dosarului cu numărul de mai sus, privind pe F.I.V., având ca obiect Legea nr. 39/2003 s-a consemnat că prin sentinţa cu nr. 224 din data de 02 mai 2011, s-a disjuns cauza faţă de inculpatul F.I. şi s-a dispus formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 10 mai 2011, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de Ordine Interioară al instanţelor judecătoreşti, care prevede că, în caz de disjungere, dosarul nou format se repartizează aceluiaşi complet pentru respectarea principiului continuităţii", acesta fiind dosarul în care inculpaţii au fost subiecţii activi ai infracţiunilor deduse judecăţii şi în care începând cu data de 10 mai 2011 au fost cu toţii audiaţi, fiind prezenţi la judecată.

Totodată, aşa cum rezultă din Sentinţa penală nr. 224 din 02 mai 2011 a Tribunalului Arad, respectiv din modul în care a fost redactată, aceasta nu atrage incompatibilitatea judecătorului care nepronunţându-se cu privire la vinovăţia inculpaţilor din prezenta cauză şi fără a se afla în niciuna din situaţiile expres şi limitativ prevăzute de lege în aceasta materie, nu este incompatibil.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prev. de art. 385⁹ pct. 5 C. proc. pen., invocat de recurenţii inculpaţi R.O., M.F.D. şi Ş.A.S. vizând lipsa primilor doi inculpaţi la judecarea în fond a cauzei, deşi era necesar întrucât se aflau în stare de arest, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Verificând încheierea din şedinţa publica din data de 5 august 2011 de la dezbaterea cauzei când s-au consemnat concluziile orale ale părţilor şi care face parte integrantă din Sentinţa penală nr. 362 din 12 august 2011 a Tribunalului Arad, secţia penală, Înalta Curte constată că, aşa după cum şi instanţa de apel a reţinut, rezultă că inculpaţii care s-au aflat în stare de arest la data respectivă, M.F.D. şi R.O., au fost prezentaţi în faţa Tribunalului Arad, li s-a dat şi ultimul cuvânt, astfel că nu se poate reţine încălcarea disp. art. 314 C. proc. pen., iar în cazul în care s-ar fi ascultat vreun martor, vreo parte din proces fără participarea inculpaţilor arestaţi, exista posibilitatea reaudierii acestora la solicitarea părţii interesate.

Ca atare, inculpaţii R.O. şi M.F.D., personal, ambii aflaţi în stare de arest, au fost prezenţi la judecarea cauzei, astfel că motivul invocat este nefondat, fără a avea suport probator.

Analizând motivul de recurs invocat de parchet vizând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 din C. proc. pen. referitor la greşita achitare a inculpaţilor S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, în condiţiile în care din probe a rezultat ajutorul dat de cei cinci inculpaţi grupului infracţional constituit de ceilalţi trei inculpaţi în actele de şantaj împotriva martorului cu altă identitate, C.I., precizând că acţiunile care intră în conţinutul infracţiunii de şantaj a cărei victimă a fost martorul cu altă identitate C.I. au fost realizate repetat, conjugat şi după un plan coordonat şi dinainte stabilit de liderii grupului, despre care toţi inculpaţii la care s-a făcut referire aveau cunoştinţă şi care s-au implicat în activitatea grupului infracţional din interes material direct pentru sine sau în interesul celorlalţi, astfel că este evident că şi ei au acţionat ca membri ai aceluiaşi grup infracţional, Înalta Curte constată că este nefondat.

Mai mult decât atât, aceasta critică a fost iniţial invocată în faţa instanţei de apel, care a motivat amplu şi temeinic respingerea ei.

Astfel, aşa după cum au reţinut ambele instanţe, în privinţa inculpaţilor S.I., A.G.A., Ş.A.S., M.I.D. şi C.V.C., s-a constatat că pentru existenţa grupului se cere existenţa unei subordonări ierarhice prestabilite şi o ierarhizare a membrilor grupului, care nu este îndeplinită. Din descrierea stării de fapt a reieşit că aceşti inculpaţi nu au acţionat după un plan bine stabilit, iar iniţierea discuţiilor şi agresiunile fizice şi verbale dovedeşte dezorganizarea acestora. Astfel, între inculpaţi au existat relaţii de prietenie (inculpaţii M.F.D.), relaţii de amiciţie (inculpaţii S.I. - A.G.A. - Ş.A.S.) şi relaţii angajator-angajat (inculpaţii F.I. - C.V.C.), relaţii pe care le confirmă atât inculpaţii cât şi martorii audiaţi în cauză. Din punct de vedere obiectiv, nu s-a putut reţine că inculpaţii S.I., A.G.A., Ş.A.S., M.I.D. şi C.V.C. au acţionat după o activitate de planificare, organizare şi constituire în calitate de membri ai unui grup infracţional organizat şi nici nu au aderat sau sprijinit grupul infracţional constituit de inculpaţii F.I., M.F.D. şi R.O. Din punct de vedere subiectiv, de asemenea, nu s-a putut reţine că inculpaţii susmenţionaţi au avut o atitudine psihică de natura apartenenţei lor la un grup infracţional organizat, că trebuiau să acţioneze după anumite reguli prestabilite, să îl perceapă pe inculpatul F.I. ca şi conducător la grupului, considerente în raport de care Înalta Curte constată că în mod corect tribunalul a dispus achitarea acestor inculpaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2002 modificată şi republicată, soluţie temeinică şi legală, menţinută de către instanţa de prim control judiciar.

Referitor la motivele de recurs vizând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., invocate de inculpaţii M.I.D., R.O., Ş.A.S., C.V.C. şi M.F.D. în raport de care aceştia au solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. - M.I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 194 C. pen., R.O. pentru infracţiunea prev. de art. 189 C. pen., Ş.A.S. cea prev. de art. 194 C. pen., C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen. şi M.F.D. pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 194 şi art. 189 C. pen., precum şi de inculpatul A.G.A., care a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că aşa după cum s-a dovedit pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală şi, nemijlocit, pe parcursul cercetării judecătoreşti, faptele deduse judecăţii au fost comise în perioada decembrie 2005 - iunie 2006, în condiţiile existenţei unui grup infracţional organizat aşa cum este el definit la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată.

Prin analizarea întregului material aflat la dosar, Înalta Curte constată că în mod corect s-a stabilit, din ansamblul probator administrat în cauză, astfel cum se află reţinut la dosar şi dezvoltat pe larg în motivările instanţelor de fond şi apel, că atribuţiile fiecărui membru al grupului infracţional organizat au fost următoarele:

- inculpaţii M.F.D. şi R.O. aveau calitatea de leaderi, ocupându-se cu încheierea unor contracte de împrumut a unor sume de bani în valută cu dobândă împovărătoare la persoane juridice (SC S. SRL Arad) a căror termene şi condiţii nu puteau fi respectate, ori asistau în calitate de martori la încheierea unor asemenea tranzacţii cu persoane juridice (SC P.C. SRL Arad) ori persoane fizice (partea vătămată/martorul sub altă identitate „C.I.") de către inculpatul F.I.V., după care „îi executau" de bani, bunuri sau alte valori, prin acte de constrângere exercitate direct sau indirect prin intermediari, iar mare parte din produsul infracţional le revenea acestora;

- inculpaţii S.I. şi Ş.A.S., aveau „la vedere" sarcina de a proteja şi apăra interesele părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", însă în realitate scopul lor era de a-l supraveghea permanent, a-l prezenta în faţa notarilor publici şi a-l determina pe acesta să renunţe fără nici un fel de opoziţie la bunurile personale, pentru „serviciile" respective, cei doi învinuiţi fiind recompensaţi din produsul infracţional cu un imobil (inculpatul S.I.) şi un autoturism A (inculpatul Ş.A.S.), ambele aparţinând părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.";

- inculpatul A.G.A., a avut ca atribuţie ademenirea părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." la Cazinoul din municipiul Arad şi generarea conflictului artificial de natură violentă din Piaţa Soarelui din municipiul Arad, menit să-i inspire un sentiment de teamă şi insecuritate părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I." şi să-l determine să renunţe la bunurile imobile/mobile din proprietate, în urma acestor manopere dolosive, sus-numitul beneficiind din produsul infracţiunii de un imobil aparţinând părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.";

- inculpatul M.I.D. a participat prin acte de constrângere exercitate asupra reprezentanţilor SC S. SRL Arad şi SC P.C. SRL Arad, respectiv prin violenţe, ameninţări şi acte de lipsire de libertate în mod ilegal efectuate asupra părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile mobile/imobile ale celor două persoane juridice şi a persoanei fizice, fiind cel care a gestionat şi administrat în depozite produsul infracţional provenit de la firmele susmenţionate prin activităţile ilicite ale grupului organizat, obţinând pentru alţii (inculpatul M.F.D. şi R.O.) avantaje patrimoniale;

- inculpatul C.V.C., în calitate de membru şi angajat al inculpatului F.I.V., executa nemijlocit ordinele date de acesta şi a participat, prin acte de constrângere şi de lipsire de libertate în mod ilegal exercitate direct asupra părţii vătămate/martorului sub altă identitate „C.I.", la deposedarea de bunurile imobile ale acestuia, pentru a dobândi pentru altul (inculpatul F.I.V. - şeful său) foloase materiale.

Beneficiile financiare/materiale obţinute de către leader şi membrii grupului infracţional organizat din activitatea ilicită au fost în valoare totală de 429.000 euro (88.500 euro de la SC S. SRL Arad; 183.275 euro de la SC P.C. SRL Arad; 118.000 euro de la SC D. SRL Ineu şi 39.425 euro de la partea vătămată/martorul sub altă identitate C.I.).

Fără a mai relua motivarea instanţei de fond, Înalta Curte constată că analizându-se conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.F.D., în ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, se reţine că la iniţiativa inculpatului F.I.V., acest inculpat împreună cu coinculpaţii F.I.V. şi R.O. au constituit un grup infracţional organizat în scopul comiterii unor infracţiuni grave - infracţiuni de şantaj şi lipsire de libertate în mod ilegal - pentru a obţine direct sau indirect avantaje patrimoniale.

În ceea ce priveşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, instanţa a reţinut că „grupul infracţional organizat" în accepţiunea Legii nr. 39/2003 reprezintă grupul structurat, format din trei sau mai mult persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt beneficiu material.

Astfel, pentru ca un grup de persoane să poată fi caracterizat ca un grup infracţional organizat, trebuie să îndeplinească mai multe condiţii cumulative: grupul să fie alcătuit din cel puţin trei persoane; grupul să fie structurat, respectiv să existe o subordonare ierarhică prestabilită şi roluri bine determinate din punct de vedere subiectiv; grupul să acţioneze coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave; grupul să urmărească direct sau indirect un folos material; grupul să existe o anumită perioadă de timp.

Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată, se realizează prin mai multe modalităţi, respectiv iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea.

Iniţierea presupune comunicarea proiectului de constituire a grupului infracţional organizat, cu particularităţile cerute de lege pentru ca o asociere de mai multe persoane să fie caracterizată ca un grup infracţional organizat.

Constituirea presupune asocierea unui număr de cel puţin trei persoane conform unui proiect şi consensul neechivoc al acestora cu privire la constituire.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut de către prima instanţă că elementul subiectiv al infracţiunii se caracterizează prin intenţie directă, scopul trebuind să fie cunoscut şi urmărit de cei care iniţiază sau constituie grupul, respectiv de cei care aderă sau sprijină grupul infracţional organizat.

Vinovăţia inculpatului M.F.D. cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 modificată şi republicată de către acesta, fără putinţă de tăgadă, este dovedită prin coroborarea declaraţiile inculpatului F.I.V., ale martorilor sub o altă identitate C.F., R.A., C.A., A.F., C.I., T.A., D.I., G.D., R.C., ale martorilor V.F.S., F.I. şi declaraţiile inculpaţilor M.I.D. şi C.V.C., date cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.

De altfel, Înalta Curte constată că atât apărările inculpatului M.F.D., cu privire la achitarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 194 C. pen., ca şi ale coinculpaţilor M.I.D. şi Ş.A.S., respectiv C.V.C. pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de şantaj au fost iniţial susţinute în faţa primei instanţe care a motivat amplu, temeinic şi pertinent respingerea lor. Ulterior, inculpaţii antemenţionaţi au reiterat aceleaşi apărări în faţa instanţei de apel, care le-a găsit nefondate.

Pe cale de consecinţa, fără a mai relua motivările instanţelor inferioare, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi pentru care aceştia au fost condamnaţi la instanţa de fond, condamnare menţinută şi de către instanţa de prim control judiciar au fost săvârşite fără dubiu de către aceştia, astfel cum a fost dovedit pe baza materialului probator administrat în cauză, după cum s-a reţinut în motivările ambelor hotărâri.

Astfel, s-au avut în vedere declaraţiile coroborate ale inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate C.I. şi B.A., C.F., S.V., R.A., C.A., A.F., ale martorilor V.F.S., S.A., M.E., N.A., D.F., K.A., P.F., C.I., M.V., N.T. şi C.T. (martori indirecţi).

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că infracţiunea de şantaj presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică. Nu este necesar ca acţiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, este suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare, iar pentru existenţa circumstanţei agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. este necesar să se constate o simplă cooperare materială concomitentă, indiferent de atitudinea psihică a celorlalţi inculpaţi, astfel că faţă de împrejurarea că la săvârşirea faptei au participat mai multe persoane (inculpaţii F.I., M.F.D., R.O., S.I.) instanţa de fond, în baza art. 334 C. proc. pen., în mod corect a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu în sensul completării cu dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpatului M.F.D. comisă asupra martorului sub o altă identitate C.F., din materialitatea faptelor reţinute de instanţă, s-a constatat că în perioada februarie - martie 2006, împreună cu inculpaţii F.I. şi R.O., prin ameninţări, l-au constrâns pe acesta să le remită toţi banii obţinuţi din încasări de către angajaţii SC S. SRL Arad, în favoarea inculpatului F.I., bani pe care i-au împărţit între ei. Tribunalul a apreciat că aceste acţiuni se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. Pentru a reţine vinovăţia inculpatului M.F.D. în comiterea acestei fapte, s-au avut în vedere declaraţiile coroborate ale inculpatului F.I., ale martorilor sub altă identitate C.F., S.V., R.A., C.A., A.F. şi ale martorului V.F.S.

În privinţa infracţiunilor de şantaj reţinute în sarcina acestui inculpat (5 acte materiale) comise asupra martorului sub altă identitate C.I., din probele administrate respectiv declaraţia inculpatului F.I., a martorului sub o altă identitate C.I., ale martorilor V.F.S., M.E., N.A., D.F., K.A., P.F., C.I., M.V., N.T. (declaraţii indirecte), ale inculpaţilor, instanţa a reţinut că în perioada 10 ianuarie - 24 ianuarie 2006, prin ameninţări şi violenţe, l-a constrâns pe martorul sub altă identitate C.I. să se prezinte la cabinetul de avocatură F.I. şi să încheie un înscris sub semnătură privată prin care recunoştea o pretinsă datorie de 50.000 euro faţă de inculpatul F.I., iar în cazul în care nu achită obligaţiile la termen se angaja să le garanteze cu două imobile al căror proprietar era şi să se prezinte la notarul public şi să cedeze gratuit prin acte viciate imobilele proprietatea sa în favoarea inculpatului F.I. În privinţa acestor fapte, respectiv 5 acte materiale, instanţa a reţinut că acestea au fost comise de către inculpatul M.F.D. În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale unice, astfel că În baza art. 334 C. proc. pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice din 5 infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. aflate în concurs, într-o singură infracţiune prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În şedinţa publică din 8 iunie 2011 În baza art. 336 C. proc. pen. procurorul a solicitat extinderea procesului penal faţă de inculpatul M.F.D. pentru alte fapte şi a declarat că pune în mişcare acţiunea penală împotriva acestui inculpat pentru comiterea a patru infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., comise în 6 - 7 martie 20006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a întocmi facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei; la mijlocul lunii aprilie 2006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a preda suma de 25000 euro; în perioada 20 - 22 aprilie 2006 prin constrângerea reprezentantului SC P.C. SRL Arad de a întocmi facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei în valoare de 2 miliarde ROL; în perioada 20 - 22 aprilie 2006 prin constrângerea reprezentantului SC P.C. de a întocmi facturi şi chitanţe fiscale pentru trei autovehicule.

În temeiul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanţa, ascultând concluziile părţilor şi raportat la probaţiunea administrată în cauză, a apreciat cererea ca fiind întemeiată şi a extins procesul penal faţă de inculpatul M.F.D. pentru două infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate C.F. şi pentru două infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate T.A.

Cu privire la infracţiunea de şantaj reţinută în sarcina inculpatului Ş.A.S., subiect pasiv fiind martorul sub o altă identitate C.I., din materialitatea faptelor reţinute În baza probelor administrate, respectiv declaraţia inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I. şi B.A., a martorilor M.F., M.L., L.D., D.F., V.F.S. (martori indirecţi), instanţa de fond a reţinut că vinovăţia inculpatului Ş.A.S. este dovedită, întrucât constatându-se din analizarea infracţiunii de şantaj, că aceasta presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, nefiind necesar ca acţiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, fiind suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare, este evident că martorul sub altă identitate a cedat gratuit, fără plata unui preţ, autoturismul său marca A cu nr. de înmatriculare ............. inculpatului Ş.A.S., ca urmare a ameninţărilor adresate acestuia de către inculpaţi. Este adevărat că inculpatul Ş.A.S. a plătit martorului sub altă identitate C.I. suma de 4.000 euro, în anul 2010, cu titlu de preţ al respectivului autoturism, valoarea acestuia fiind apreciată de martor la suma de 10.000 euro, dar această împrejurare nu înlătură răspunderea penală a inculpatului pentru fapta comisă.

Pentru considerentele expuse anterior cu privire la circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul completării cu art. 75 lit. a) C. pen.

Prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina inculpatului M.I.D. infracţiunea prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., comisă în perioada 20 - 22 aprilie 2006 asupra martorului sub altă identitate T.A. şi din coroborarea declaraţiei inculpatului F.I., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.l., G.D., R.A., a martorului V.F.S. cu declaraţiile inculpaţilor M.F.D., R.O., a rezultat fără putinţă de tăgadă că acest inculpat a executat acte de complicitate la infracţiunea de şantaj, vinovăţia fiind dovedită, iar în privinţa infracţiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen. pentru care s-a reţinut vinovăţia acestui inculpat, având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul completării cu dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., comisă de către inculpatul C.V.C. asupra martorului sub alta identitate C.I. la începutul lunii ianuarie 2006, coroborând declaraţia inculpatului F.I.V., cu cea a martorului sub altă identitate C.I., a martorului V.F.S. (martor indirect), instanţa de fond a apreciat că vinovăţia inculpatului C.V.C. în săvârşirea acesteia este dovedită.

Participaţia inculpatului C.V.C. sub forma complicităţii morale la infracţiunea descrisă la pct. VIII. 1 lit. e) din rechizitoriu referitor la infracţiunea comisă la 17 ianuarie 2006 asupra martorului sub altă identitate C.I., este dovedită prin coroborarea declaraţiilor inculpaţilor F.I.V., M.F.D., R.O., S.I., a martorului sub altă identitate C.I., a martorilor N.T., C.T. (martori indirecţi).

Cu privire la faptele descrise în rechizitoriu la pct. II 3 lit. a) şi b), instanţa a reţinut că acţiunea inculpatului M.F.D., care împreună cu inculpatul F.I.V., în data de 6 martie 2006, l-au ameninţat şi reţinut în mod ilegal, mai multe ore, în barul „U." din municipiul Arad, pe martorul sub altă identitate C.F., adresând ameninţări şi având ca urmare încălcarea libertăţii de mişcare a acestuia conform propriei voinţe, realizează conţinutul laturii obiective a infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. S-a apreciat că vinovăţia inculpatului în comiterea acestei fapte rezultă din declaraţiile inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate C.F., R.A. şi C.A. (declaraţie indirectă). La sfârşitul lunii martie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpaţii F.I. şi R.O. l-au lipsit de libertate mai multe ore pe martorul sub altă identitate C.F., în barul „U." din Arad, adresându-i ameninţări verbale şi cu un cuţit, condiţionând eliberarea de transferul unor proprietăţi şi de plata sumei de 25.000 euro pentru răscumpărarea mărfurilor confiscate, împrejurări rezultate din coroborarea declaraţiilor inculpatului F.I.V., ale martorului sub altă identitate C.F. şi ale martorului S.A. (declaraţie indirectă) şi care constituie infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. având ca subiect pasiv pe martorul sub altă identitate T.A., din coroborarea declaraţiilor inculpatului F.I.V., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.I. şi a martorilor M.I., C.C. (declaraţii indirecte), s-a reţinut că în perioada 20 - 22 aprilie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpatul F.I.V. l-au sechestrat pe acesta într-un imobil situat în cartierul M municipiul Arad, unde l-au ameninţat verbal şi cu un pistol, condiţionând eliberarea de transferul proprietăţii imobilului tatălui şi de cedarea mijloacelor de transport şi a mărfurilor existente în depozitul SC P.C. SRL Arad, faptă ce constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Declaraţiile martorilor F.F. şi K.L., soţia inculpatului F.I. şi respectiv fosta concubină a inculpatului M.F.D. privind această faptă, au fost înlăturate, poziţia subiectivă a acestora fiind evidentă mai ales în declaraţiile date în faţa instanţei, acreditând ideea că s-au aflat şi au rămas în locuinţa martorului sub altă identitate T.A. la solicitare acestuia.

În privinţa infracţiunii descrise în rechizitoriu la pct. III 5, probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I., B.A., a martorului V.F.S. (declaraţii indirecte), dovedesc că la începutul lunii ianuarie 2006, inculpatul M.F.D. împreună cu inculpaţii F.I. şi R.O., timp de două zile, l-au lipsit de libertate în mod ilegal, timp de aproximativ 11 ore, pe martorul sub altă identitate C.I., la trei locaţii diferite (autoturismul B al inculpatului F.I., cazinoul din Piaţa Avram Iancu din Arad şi biroul de avocatură al numitei F.F.), timp în care a fost agresat şi ameninţat el şi familia sa şi i s-a condiţionat eliberarea de transferarea unor bunuri în favoarea inculpaţilor. Fapta descrisă anterior constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul M.F.D. a acţionat cu intenţie directă, cunoscând atât caracterul ilegal al acţiunilor sale, cât şi prevăzând şi urmărind producerea rezultatului, în sensul lipsirii de libertate a persoanelor menţionate anterior.

Susţinerile inculpatului M.F.D. că a încercat să-şi recupereze sumele împrumutate martorilor sub alta identitate C.F. şi T.A., sens în care uneori a avut o atitudine fermă, nu au putut fi primite de instanţă, întrucât împrumuturile s-au acordat pe baza unor contracte încheiate între părţi, a căror executare se putea realiza pe calea unor demersuri legale.

Cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina acestui inculpat şi descrisă la pct. III. 3, instanţa de fond a reţinut că la sfârşitul lunii martie 2006, inculpatul R.O. împreună cu inculpaţii F.I. şi M.F.D., l-au lipsit de libertate mai multe ore, pe martorul sub altă identitate C.F., în barul „U." din Arad, adresându-i ameninţări verbale şi cu un cuţit, condiţionând eliberarea de transferul unor proprietăţi şi de plata sumei de 25.000 euro pentru răscumpărarea mărfurilor confiscate, împrejurări rezultate din coroborarea declaraţiilor inculpatului F.I.V., ale martorului sub altă identitate C.F. şi ale martorului S.A. (declaraţie indirectă) şi care constituie infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În privinţa infracţiunii descrise în rechizitoriu la pct. III 5, probele administrate în cauză, respectiv declaraţia inculpatului F.I., a martorilor sub altă identitate C.I., B.A., a martorului V.F.S. (declaraţii indirecte), au dovedit ca la începutul lunii ianuarie 2006, inculpatul R.O. împreună cu inculpaţii F.I. şi M.F.D., timp de două zile, l-au lipsit de libertate în mod ilegal, timp de aproximativ 11 ore, pe martorul sub altă identitate C.I., la trei locaţii diferite (autoturismul B al inculpatului F.I., cazinoul din Piaţa Avram Iancu din Arad şi biroul de avocatură al numitei F.F.), timp în care a fost agresat şi ameninţat el şi familia sa şi i s-a condiţionat eliberarea de transferarea unor bunuri în favoarea inculpaţilor. Fapta descrisă anterior constituie infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul R.O. a acţionat cu intenţie directă, cunoscând atât caracterul ilegal al acţiunilor sale, cât şi prevăzând şi urmărind producerea rezultatului, în sensul lipsirii de libertate a persoanelor menţionate anterior.

Inculpatul R.O. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., comisă asupra martorului sub altă identitate T.A., în perioada 20 -22 aprilie 2006, reţinându-se prin rechizitoriu că împreună cu inculpaţii F.I. şi M.F.D. au lipsit de libertate în mod ilegal acest martor timp de 3 zile, într-un imobil situat în cartierul M al municipiului Arad. Din probele administrate în cauză respectiv declaraţiile inculpaţilor F.I., M.F.D., R.O., ale martorilor sub altă identitate T.A., D.I., ale martorilor F.F., K.L., M.I. (declaraţie indirectă) a rezultat că inculpatul R.O. nu a fost prezent în respectiva locaţie, astfel că instanţa de fond l-a achitat pentru această infracţiune.

În şedinţa publică din 8 iunie 2011 În baza art. 336 C. proc. pen. procurorul a solicitat extinderea procesului penal faţă de inculpatul R.O. pentru alte fapte şi a declarat că pune în mişcare acţiunea penală împotriva acestui inculpat pentru comiterea a două infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., comise în 6 - 7 martie 20006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a întocmi 58 facturi pentru marfa existentă în depozitul firmei; la mijlocul lunii aprilie 2006, prin constrângerea reprezentantului SC S. SRL Arad de a preda suma de 25.000 euro.

În temeiul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. instanţa de fond, ascultând concluziile părţilor şi raportat la probaţiunea administrată în cauză, a apreciat cererea ca fiind întemeiată şi a extins procesul penal faţă de inculpatul R.O. pentru două infracţiuni prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., subiect pasiv fiind martorul sub altă identitate C.F.

Susţinerile inculpatului R.O. că a încercat să-şi recupereze sumele împrumutate martorului sub altă identitate C.F., sens în care uneori a avut o atitudine fermă, nu au putut fi primite întrucât împrumuturile s-au acordat pe baza unor contracte încheiate între părţi, a căror executare se putea realiza pe calea unor demersuri legale.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului A.G.A. de achitare În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 raportat la art. 194 C. pen., comisă asupra martorului sub altă identitate C.I., cu motivarea că nu a comis această infracţiune, vânzarea-cumpărarea ce a avut loc între el şi martorul sub altă identitate C.I., cu privire la imobilul de 1 cameră fiind un contract civil, pentru care a şi achitat suma de 8.000 euro şi mai mult, pentru că nu a efectuat nici un fel de act material de constrângere asupra martorului C.I., de nicio natură, apreciind astfel că lipseşte atât latura obiectivă a infracţiunii, respectiv ajutorul concret dat celorlalţi inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de şantaj, cât şi cea subiectivă, respectiv intenţia directă sau indirectă a sa de a dobândi vreun folos injust, Înalta Curte constată ca nu poate fi primită întrucât nu are suport probator.

Infracţiunea de şantaj presupune sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică. Nu este necesar ca acţiunea de constrângere să fi produs o stare de alarmare, de temere, este suficient ca ea să fie obiectiv susceptibilă de a conduce la o astfel de stare.

Pe cale de consecinţă, fapta inculpatului A.G.A., care deşi nu a efectuat acte materiale de executare specifice infracţiunii de şantaj, dar i-a însoţit pe ceilalţi inculpaţi, cunoscând intenţia acestora de a-l constrânge pe martorul sub altă identitate C.I. să cedeze bunurile sale, s-a aflat în imediata apropiere a acestuia, a asistat la deposedarea lui, a beneficiat de pe urma acţiunilor, reprezintă acte de ajutor, efectuate cu adeziune deplină la activitatea coinculpaţilor şi în drept, constituie acte de complicitate morală. Este evident că martorul sub altă identitate a cedat gratuit, fără plata unui preţ, imobilul, proprietatea sa situat în municipiul Arad, str. MK, în favoarea inculpatului A.G.A., ca urmare a ameninţărilor adresate acestuia de către inculpaţii F.I., M.F.D., R.O.

Aşa fiind, instanţa de fond, coroborând declaraţia inculpatului F.I.V. cu cea a martorului sub altă identitate C.I., a martorilor M.E., N.A. (martori indirecţi), în mod corect a reţinut vinovăţia inculpatului A.G.A. în comiterea acesteia.

În ceea ce priveşte motivul de recurs vizând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., invocat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Timişoara şi de inculpaţii A.G.A., Ş.A.S., M.I.D., C.V.C. şi R.O., prin care a fost criticată de parchet, dar şi de inculpaţi modalitatea în care au fost individualizate pedepsele aplicate, parchetul solicitând majorarea, iar inculpaţii solicitând micşorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare, Înalta Curte constată că în raport de considerentele referitoare la criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., raportat la disp. art. 52 C. pen. privind pedeapsa şi scopul acesteia, acestea sunt nefondate.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că pedepsele astfel cum au fost iniţial stabilite de către prima instanţa ca şi cuantum şi modalitate de executare şi menţinute ulterior de către instanţa de prim control judiciar, sunt corespunzătoare în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor potrivit textelor de lege anterior menţionate referitoare la pedeapsa şi scopul acesteia.

Astfel, ambele instanţe au avut în vedere atât criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, precum şi persoana şi conduita inculpaţilor.

În privinţa pedepselor aplicate, solicitările unora dintre inculpaţi de a le fi reduse pedepsele, nu pot fi primite, având în vedere că sancţiunile cu închisoarea au fost corect dozate, prin prisma criteriilor art. 72 C. pen., ce impun evaluarea prin coroborare a datelor ce caracterizează persoana autorilor şi a împrejurărilor ce conturează pericolul social al faptelor, ce determină, implicit, modalitatea de antrenare a răspunderii penale.

În cazul de faţă, gravitatea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, rezultatul produs, circumstanţele personale existente, respectiv împrejurarea că nici unul dintre inculpaţii condamnaţi în prezentul dosar nu au recunoscut săvârşirea faptelor, majoritatea având antecedente penale, cu excepţia inculpatului C.V.C., Înalta Curte constată ca aşa după cum instanţa de fond a stabilit, iar instanţa de apel şi-a însuşit, acestea au fost corect dozate, raportat la toate aceste elemente şi nu se impune majorarea acestora, dar nici micşorarea lor, ele fiind de natură să conducă la reeducarea inculpaţilor, nefiind posibilă astfel reţinerea vreunei circumstanţe atenuante facultative în favoarea acestora, care să conducă la reducerea sub minimul special a pedepsei.

Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepselor, Înalta Curte constată că în mod judicios s-a stabilit că se impune executarea în regim de deţinere a pedepselor aplicate raportat la gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, de consecinţele lor, în special că o parte dintre inculpaţi posedă antecedente penale (M.F.D., R.O., A.G.A., M.I.D.), inculpatul S.I. fiind chiar în stare de recidivă post executorie, singurul fără antecedente penale fiind inculpatul C.V.C., astfel că nu se impune aplicarea disp. art. 81 sau 86¹ C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate în cauză.

Referitor la solicitarea formulata de inculpatul R.O. de reducere a pedepsei pe considerentul ca a formulat mai multe denunţuri care s-au materializat, Înalta Curte constată că potrivit, disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecaţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Verificând actele aflate la dosar, se constată că la fila 101 din prezenta cauză se află adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în care se arată că inculpaţii R.O., M.F.D. şi D.K. au fost audiaţi, în calitate de martori într-un dosar aflat pe rolul acestei unităţi de parchet.

De asemenea, la filele 113, respectiv 114 din dosar, se afla adrese de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud în care se arată că denunţul depus de către R.O. a fost trimis spre competenta soluţionare la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, respectiv ca denunţul formulat împotriva numitului C.G.F. a fost trimis Politiei municipiul Aiud în vederea efectuării de cercetări.

Or, faţă de relaţiile aflate la dosar raportat la prevederile textului de lege menţionat, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerinţele legale, denunţurile formulate fără a se finaliza prin tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, astfel că inculpatul R.O. nu poate beneficia de dispoziţiile acestui articol în sensul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În raport de toate argumentele prezentate, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor s-a făcut avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modalitatea de săvârşire, caracterul organizat şi de amploare al infracţiunilor comise, atitudinea procesuala a inculpaţilor, circumstanţele personale ale acestora, aspecte faţă de care se apreciază că pedepsele astfel aplicate de către instanţa de fond şi menţinute de cea de prim control judiciar au fost just individualizate, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., singura modalitate de executare a pedepselor şi care poate asigura atingerea scopului educativ preventiv al acestora, fiind cea în regim de detenţie, astfel că nu se impune redozarea acestora, nici reţinerea de circumstanţe atenuante şi nici schimbarea modalităţii de executare.

Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, pedeapsa este o măsura de constrângere şi un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsura cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferinţă, atât de ordin moral, cât şi de ordin fizic ea are în mod firesc şi un puternic rol şi efect educativ.

Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârşirii de noi infracţiuni de către cel condamnat, cât şi de către alte persoane predispuse să săvârşească fapte penale.

Executarea pedepsei în condiţii privative de libertate este o garanţie a realizării scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 52 C. pen., în sensul corijării comportamentului inculpaţilor în societate şi, al atitudinii pe care aceştia trebuie să o aibă faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală.

În contextul arătat, reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare, într-una neprivativă de libertate, ar compromite scopul pentru care a fost instituită pedeapsa. În aceste condiţii, nu s-ar mai atinge reeducarea inculpaţilor, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Chiar dacă inculpaţii vor executa pedeapsa în condiţii de penitenciar, această dispoziţie nu cauzează suferinţe fizice şi nici nu înjoseşte persoana inculpaţilor pentru că modalitatea de executare constituie o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a acestora.

Ca atare, pentru toate considerentele anterior expuse, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen. urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.D., R.O., Ş.A.S., A.G.A., C.V.C. şi M.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează, în parte, atât decizia penală atacată, cât şi Sentinţa penală nr. 362 din 12 august 2011 a Tribunalului Arad şi, rejudecând:

Aplică dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului A.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 26 C. pen. raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., menţinând pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru această infracţiune.

Schimbă temeiul achitării inculpaţilor S.I., Ş.A.S., A.G.A., M.I.D. şi C.V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 din dispoziţia art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.D., R.O., Ş.A.S., A.G.A., C.V.C. şi M.F.D. împotriva Deciziei penale nr. 122/A din data de 20 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi R.O., S.I., A.G.A. şi M.F.D. la plata sumei de câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi M.I.D., Ş.A.S. şi C.V.C., la plata sumei de câte 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Timişoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2013.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 531/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 677/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 507/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 527/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 531/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 677/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 678/2013. Penal