ICCJ. Decizia nr. 787/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 787/2013
Dosar nr. 1099/1/2013
Şedinţa publică din 4 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 8/P din 13 Februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. 1281/36/2009, în baza art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a respins, ca nefondată, cererea de amânare a predării persoanei solicitate R.J. către autorităţile judiciare din Marea Britanie, în baza mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court.
Soluţia instanţei a fost comunicată autorităţii judiciare emitente, Ministerului Justiţiei, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroului Naţional Interpol.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1281/36/2009, menţinută prin decizia penală nr. 3008 din 25 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court privind persoana solicitată R.J. şi amânarea predării acestuia către autorităţile judiciare din Marea Britanie până la terminarea judecăţii în Dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, dosar înregistrat pe rolul instanţelor sub nr. 8801/118/2009.
Prin încheierile din 13 noiembrie 2009 şi 15 decembrie 2009 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în acelaşi dosar, în vederea predării în baza mandatului european de arestare menţionat, s-a dispus luarea faţă de persoana solicitată R.J. a măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile, măsură ce urma să devină aplicabilă la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării persoanei solicitate, respectiv la judecarea definitivă a Dosarului penal nr. 1252/P/2009.
Prin decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 8801/118/2009, Curtea de Apel Constanţa, a dispus condamnarea inculpatului R.J. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, soluţie menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată la data de 14 decembrie 2012.
În raport de aspectele reliefate, Curtea a constatat că a încetat cauza care a determinat amânarea predării persoanei solicitate R.J. către autorităţile britanice în baza mandatului european de arestare menţionat, astfel încât se impune executarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate.
Totodată, prima instanţă a reţinut că motivele învederate în cerere de către persoana solicitată nu constituie impedimente pentru predarea sa, dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, neimpunându-se ca, anterior predării sale, persoana solicitată să execute pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată R.J., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
Recurentul a solicitat admiterea recursului declarat, casarea încheierii recurate şi amănarea predării sale până la executarea condamnării aplicate de Curtea de Apel Constanţa prin decizia penală nr. 119/P din 30 septembrie 2011 în Dosarul nr. 8801/118/2009, definitivă. Recursul este nefondat.
Examinând încheierea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, existenţa unui proces penal în faţa autorităţilor judiciare române împotriva persoanei extrădabile sau faptul că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea.
Totodată, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în cazurile prevăzute la alin. (1), predarea extrădatului poate fi amânată, situaţie în care, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfârşit, iar în caz de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau considerată ca executată.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 109/P din 20 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1281/36/2009, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2009 de către Stratford Magistrates Court privindu-l pe recurentul R.J. şi amănarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Marea Britanie, pană la terminarea judecăţii în Dosarul penal nr. 1252/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, aflat la acea dată pe rolul Tribunalului Constanţa, Dosar înregistrat sub nr. 8801/118/2009.
Prin urmare, Curtea de Apel, având a decide amânarea predării recurentului fie până la finalizarea procesului penal, fie după executarea sau considerarea ca fiind executată a unei pedepse privative de libertate, a decis că extrădarea poate deveni efectivă după ce procesul penal a luat sfârşit.
În acest mod, având în vedere şi faza procesuală în care se afla cauza în care era implicat recurentul, Curtea a optat în mod ireversibil între cele două cauze de amânare ale predării recurentului, împrejurare care nu-1 mai îndreptăţeşte pe recurent să promoveze o nouă cerere de amânare a predării, de data aceasta până la executarea pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat.
Procesul penal în care a fost implicat recurentul R.J. fiind finalizat prin hotărâre definitivă, în raport de dispoziţiile sentinţei penale nr. 109/P din 20 septembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 1281/36/2009 şi de prevederile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că, în mod corect a reţinut prima instanţă că a încetat cauza care a determinat amânarea predării recurentului R.J. către autorităţile britanice în baza mandatului european de arestare.
Pentru aceleaşi motive, nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că predarea recurentului în scopul extrădării poate avea loc doar după executarea pedepsei aplicate, văzând şi prevederile alin. (1) ale art. 58 din Legea nr. 302/2004, potrivit cu care, împrejurarea că persoana extrădabilă se află în executarea unei pedepse privative de libertate nu împiedică extrădarea sa.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1281/36/2009, pe care o menţine ca legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurentul persoana solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată R.J. împotriva încheierii penale nr. 8/P din 13 februarie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 1281/36/2009.
Obligă recurentul persoana solicitată la plata sumei de 280 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză, asigurat recurentului persoană solicitată, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 383/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
