ICCJ. Decizia nr. 686/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 686/2013
Dosar nr. 2137/2/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
În baza actelor de la dosar, constată următoarele
Prin sentinţa penală nr. 329/F din 27 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect transferarea persoanei condamnate C.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul instanţei în data de 15 martie 2012, sub nr. 2137/2/2012, în conformitate cu dispoziţiile art.162 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a solicitat recunoaşterea ordonanţei de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010, emisă la data de 29 aprilie 2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia prin care numitul C.C. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani, 1 luni şi 28 zile închisoare, şi transferul persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie:
La data de 06 februarie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 334/II-5/2012 adresa nr. 109613/2011 din data de 09 ianuarie 2012 a Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară, prin care a transmis acestei unităţi de parchet cererea nr. TC 033.006.005-1905/RM formulată de Ministerul de Justiţie al Republicii Italia prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate C.C. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepselor aplicate faţă de susnumit de către instanţele de judecată din statul solicitant.
Prin ordonanţa de cumulare a pedepselor nr. SIEP 76/2010, emisă la data de 29 aprilie 2010, de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia, s-a dispus contopirea pedepselor cu închisoarea aplicate de instanţele de judecată italiene, stabilindu-se ca numitul C.C. să execute pedeapsa finală de 9 ani, 1 lună şi 2 zile închisoare, dispunându-se interzicerea definitivă a dreptului de a ocupa şi exercita funcţii publice.
Astfel, prin ordonanţa din data de 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia au fost contopite următoarele pedepse:
- 5 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa nr. 3819/09 din 09 decembrie 2009 a Curţii de Apel Milano, rămasă definitivă la 23 februarie 2010, numitul C.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 628 alin. (1), (2) şi (3) nr. l, art.585, art.576 nr. l şi art. 442, cu aplic. art. 99 alin. (1) şi (2) nr. l, art.81 alin. (2) şi art. 110 din Codul penal italian, constând în aceea că susnumitul, împreună cu alte persoane, în perioada 19 august - 29 august 2007 a deposedat, prin violenţe fizice, mai multe părţi vătămate de diverse sume de bani, una dintre victime suferind leziuni corporale pentru a căror vindecare au fost necesare 7 zile de îngrijiri medicale;
- 3 ani şi 8 luni închisoare, stabilită prin ordonanţa de cumulare nr. SIEP 41/2010, emisă la data de 09.03.2010 de către Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia, prin care s-au contopit pedepsele stabilite prin sentinţele din 12 aprilie 2007 şi 19 martie 2008 pronunţate de Tribunalul din Pavia, rămase definitive, numitul C.C. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 624 bis şi art. 628 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 110 şi art. 112 din Codul penal italian, reţinându-se că la data de 05 aprilie 2007, cu ajutorul unui minor, pe timp de noapte şi prin efracţie, a pătruns în curtea unei părţi vătămate şi a sustras o bicicletă, iar la data de 27 octombrie 2007, împreună cu alte persoane, prin violenţe fizice şi psihice au deposedat două părţi vătămate de două telefoane şi suma de 70 euro.
Ca atare, prin ordonanţa din 29 aprilie 2010 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul Pavia s-a dispus cumularea pedepselor aplicate faţă de numitul C.C., s-a stabilit ca pedeapsă finală pedeapsa de 9 ani, 1 lună şi 28 zile închisoare şi s-a aplicat pedeapsa complementară de interzicere definitivă a dreptului de a ocupa şi exercita funcţii publice.
La solicitarea instanţei, s-au ataşat la dosar referatul privind situaţia socială şi familială a persoanei condamnate şi declaraţia prin care acesta şi-a manifestat consimţământul la transfer, dată în faţa unui funcţionar consular român. Totodată, instanţa a solicitat relaţii suplimentare privind situaţia juridică a persoanei condamnate având în vedere că existau două acte succesive de contopire a unora dintre pedepsele aplicate acesteia de autorităţile italiene, respectiv ordinul Procurorului Republicii din 29 aprilie 2010 din care rezultă că pedeapsa de executat este de 9 ani, 2 luni închisoare şi 2100 euro amendă şi hotărârea Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare din 11 iunie 2010 din care rezultă că pedeapsa de executat este de 6 ani, 3 luni închisoare şi 1.265 euro amendă. La dosar a fost ataşat certificatul privind situaţia executării emis de Parchetul Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Pavia - Biroul Executări penale din data de 24 iulie 2012, din care rezultă aceleaşi date contradictorii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a apreciat că în lipsa clarificării situaţiei persoanei condamnate, nu are posibilitatea recunoaşterii hotărârilor prin care aceasta a fost condamnată de autorităţile judiciare italiene pentru a dispune continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România. De altfel, nici durata pedepsei pe care persoana condamnată o are de executat nu rezultă cu claritate din actele înaintate şi nici data de la care s-a început executarea în Italia.
Astfel, Tribunalul Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare a stabilit la 11 iunie 2010 că pedeapsa de executat este de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 1.265 de euro, constatând că infracţiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată prin sentinţa din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia şi prin sentinţa din 09 februarie 2008 a Judecătorului pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului Pavia, reprezintă acte materiale ale aceleiaşi infracţiuni săvârşite în formă continuată, excluzând o pedeapsă de 8 luni închisoare.
Pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală din 12 aprilie 2007 a Tribunalului Pavia a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa menţionată anterior din 19 martie 2008 a Tribunalului Pavia, prin măsura de executare a pedepselor concurente dispuse faţă de condamnat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Pavia la 09 martie 2010 (cumul ce a fost avut în vedere ca o nouă pedeapsă la emiterea măsurii de executare a pedepselor concurente, mandatului de executare şi ordinului de punere în libertate a Procurorului Republicii din 29 aprilie 2010 care a stabilit o că persoana transferabilă are de executat o pedeapsă de 9 ani şi 2 luni închisoare şi 2100 euro amendă).
Totodată, din acte rezultă că persoana transferabilă se află în executarea pedepsei de 8 luni închisoare (care nu a fost avută în vedere la emiterea hotărârii Tribunalului Pavia - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare) din data de 27 noiembrie 2007, dată indicată de autorităţile italiene a fi avută în vedere la stabilirea duratei care ar rămâne de executat.
Pentru aceste motive, având în vedere că din actele de la dosar şi cele completatoare ataşate ca urmare a solicitărilor instanţei, nu rezultă cu claritate pedeapsa pe care persoana condamnată o are de executat şi nici care dintre hotărârile de condamnare produc încă efecte, instanţa de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă C.C.
Condamnatul persoană transferabilă nu a motivat recursul, iar apărătorul desemnat din oficiu al acestuia nu a formulat critici referitoare la hotărârea atacată, susţinând, cu ocazia dezbaterilor, că lasă la aprecierea instanţei soluţia care va fi dispusă în cauză.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Având în vedere că, din relaţiile ataşate la dosar, furnizate de autorităţile judiciare din Italia, nu reiese o situaţie clară privind situaţia juridică a persoanei condamnate, respectiv pedeapsa pe care aceasta o are de executat şi nici care dintre hotărârile de condamnare mai produc încă efecte, în mod corect instanţa de fond a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti având ca obiect transferarea persoanei condamnate C.C.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul persoană transferabilă C.C. împotriva sentinţei penale nr. 329/F din 27 august 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul-condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 682/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 694/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... → |
|---|
