ICCJ. Decizia nr. 705/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 705/2013
Dosar nr. 357/1372/2009
Şedinţa publică din 27 februarie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 11/S din 13 martie 2012, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.G.F., zis "G." la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.G.F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului P.G.F. din data de 23 decembrie 2009 şi până în data de 03 mai 2010 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.G.F. prin încheierea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov din data de 06 august 2010.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii inculpatului P.V. din data de 06 mai 2009 şi al arestării preventive din data de 08 mai 2009 şi până în data de 03 mai 2010 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul P.V. prin încheierea Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov din data de 06 august 2010.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.D. junior, la pedeapsa de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin. (2), alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. junior pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.D. junior drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul reţinerii inculpatului P.D. junior din data de 06 mai 2009 şi al arestării preventive din data de 08 mai 2009 şi până în data de 03 mai 2010 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D. junior, dispusă prin încheierea din data de 18 ianuarie 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în temeiul căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 2/J din 18 ianuarie 2012.
În baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) a condamnat pe inculpatul P.D. senior, la pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin. (2), alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. senior pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare iar în baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.D. senior drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate timpul arestării preventive a inculpatului P.D. senior din data de 23 decembrie 2009 şi până în data de 03 mai 2010 inclusiv. În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.D. senior, dispusă prin încheierea din data de 18 ianuarie 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/J din 18 ianuarie 2012.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate G.I.C., C.N.I., D.I. şi F.E. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.D. senior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 1400 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată G.I.C.; 1000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată minoră C.N.I.; 1200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată D.I.; 280 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 220 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.E.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate O.Ş., continuată de moştenitorul său G.F. şi F.G. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.V. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 2000 RON, cu titlu de daune morale, pentru moştenitorul părţii vătămate O.Ş., numitul G.F.; 40 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 260 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea vătămată F.G.;
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate S.R.V., F.I., S.T.C., D.A. şi K.G. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 10.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.R.V.; 200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 300 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.I.; 400 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.T.C.; 300 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.A.; 1000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată K.G.;
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate D.C. şi F.R. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.C. şi respinge restul pretenţiilor; 200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată F.R. şi respinge restul pretenţiilor;
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate L.N. şi L.F. şi în consecinţă a obligat pe inculpatul P.D. junior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani: 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 90 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.N.; 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 340 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.F.;
A luat act că părţile vătămate P.D., C.I., C.P., C.E., D.E.I., D.R. şi S.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul P.D. senior a sumei de 4520 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.V. a sumei de 2380 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.G.F. a sumei de 740 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sume dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din datele de 08 mai 2009 şi 27 mai 2009 până la concurenţa sumei de 8620 euro pentru inculpatul P.D. senior, până la concurenţa sumei de 3180 euro pentru inculpatul P.V., până la concurenţa sumei de 6020 euro pentru inculpatul P.G.F. şi până la concurenţa sumei de 1150 euro pentru inculpatul P.D. junior.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare din inculpaţii P.D. senior, P.V., P.G.F. şi P.D. junior la plata sumei de câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prima instanţă a reţinut în fapt, că inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior, P.G.F. şi P.V. sunt rude, respectiv primul este tatăl, iar ceilalţi trei sunt fiii lui. În perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009 cei patru inculpaţi, în lipsa unei ocupaţii din care să-şi asigure existenţa, au luat hotărârea de a recruta şi transporta în străinătate persoane din mediile paupere, majoritatea cu handicap, unele minore, lipsite de orice sursă de venit ori alte posibilităţi de subzistenţă în scopul practicării cerşetoriei în folosul lor.
În luna noiembrie 2008, inculpatul P.D. junior a recrutat-o pe partea vătămată G.I.C. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea asigurării a jumătate din încasări, a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în localităţile Vinaros, Benicarlo şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 19 decembrie 2008 - 23 februarie 2009. Totodată această parte vătămată a fost însoţită de concubina sa minoră (în vârstă de 15 ani) C.N.I., care, deşi a plecat din ţară cu scopul de a fi împreună cu concubinul său, a fost obligată să cerşească în folosul aceluiaşi inculpat. Inculpaţii cunoşteau faptul că această parte vătămată este minoră, întrucât pentru a ieşi din ţară părinţii săi au dat o procură la notar, iar în Spania, fiind găsită la cerşit de către poliţişti i s-a atras atenţia că este minoră.
La data de 8 ianuarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat-o pe partea vătămată S.R.V. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea asigurării unui tratament medical corespunzător, a cazat iniţial victima la domiciliul său din comuna H., sat C., apoi a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie aceasta fiind obligată să cerşească în folosul său în perioada 10 ianuarie 2009 - 15 martie 2009. G. a vrut să-i dea tatălui părţii vătămate suma de 1000 RON pentru a renunţa la plângere, însă acesta a refuzat.
În luna februarie 2009, inculpaţii P.G.F. (zis G.) şi P.D. junior au recrutat-o pe partea vătămată P.D. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea că o vor duce în Spania s-o opereze, au asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie aceasta fiind obligată să cerşească în folosul ambilor în perioada februarie 2009 - 14 aprilie 2009.
În aceeaşi lună inculpaţii, au recrutat-o prin constrângere, pe partea vătămată O.Ş. (persoană cu handicap fizic), în sensul că i-au dat de băut şi au urcat-o cu forţa în maşina lor, în scopul practicării cerşetoriei, iar apoi inculpatul P.G.F. a asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. în perioada 09 februarie 2009 - 22 aprilie 2009. Această parte vătămată a decedat în cursul procesului.
În luna ianuarie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima D.I. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea unui câştig lunar de 1.000 RON din totalul veniturilor dobândite, iar apoi inculpatul P.G.F. (zis G.) a asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada februarie 2009 - 22 aprilie 2009.
În luna ianuarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima C.I. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea acordării a jumătate din câştigurile pe care le va obţine, iar apoi a asigurat transportul şi cazarea victimei în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpaţilor P.G.F. (zis G.) şi P.D. junior în perioada ianuarie 2009 - 13 aprilie 2009.
În aceeaşi lună inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima C.P. (persoană cu deficienţe locomotorii), care este rudă mai îndepărtată cu familia P., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea acordării a jumătate din câştigurile pe care le va obţine, iar apoi a asigurat transportul şi cazarea victimei în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. timp de 8 zile, după care partea vătămată a reuşit să scape. Această parte vătămată a fost însoţită şi de soţia sa, C.E., care a fost şi ea supusă la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat.
În luna martie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima F.I., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar la data de 18 martie 2009, a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., D.C., F.R., F.G. şi S.T.C., în localitatea Vinaros din Spania, la destinaţie partea vătămată fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul acestui inculpat în perioada 21 - 25 martie 2009.
În luna martie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima L.N., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, a transportat partea vătămată, împreună cu victimele F.E., L.F., D.E.I. şi D.R., în localitatea Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, într-un apartament închiriat de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. junior în perioada 14 - 22 martie 2009.
În luna februarie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima D.C. (persoană cu handicap locomotor), în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18 martie 2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., F.R., F.G. şi S.T.C., în localităţile Benicarlo şi Castellon din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul acestui inculpat în perioada 21 - 29 martie 2009.
În luna martie 2009, acelaşi inculpat a recrutat victima S.T.C., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea unui câştig lunar de 900 RON din totalul veniturilor dobândite, iar la data de 18 martie 2009, a transportat partea vătămată împreună cu victimele D.A., K.G., F.I., F.R., F.G. şi D.C., în Spania, în localităţile Vinaros şi Castellon, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.G.F. (zis G.) timp de aproximativ 3 săptămâni, începând cu 21 martie 2009.
În data de 17 martie 2009, inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima D.A., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18 martie 2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele K.G., F.I., F.R., F.G., S.T.C. şi D.C., în Spania, în localităţile Benicarlo şi Castellon, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. şi supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 21 - 29 martie 2009.
La aceeaşi dată inculpatul a recrutat victima F.G., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar la data de 18 martie 2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele K.G., F.I., F.R., D.A., S.T.C. şi D.C., în localităţile Vinaros şi Castellon din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. timp de o zi, după care a reuşit să scape.
În luna martie 2009, inculpatul P.D. senior a recrutat victima L.F., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, ulterior a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.E., L.N., D.I. şi D.R., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Sant Carles de la Rapita şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. junior în perioada 14 - 22 martie 2009.
În luna martie 2009 inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima K.G., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă la culesul portocalelor, iar în data de 18 martie 2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.G., F.I., F.R., D.A., S.T.C. şi D.C., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată alături de cei menţionaţi, în apartamente închiriate de familia P. în localităţile Benicarlo şi Castellon, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat în perioada 21 martie - 22 aprilie 2009.
În luna martie 2009 inculpatul P.G.F. (zis G.) a recrutat victima F.R., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă, iar în data de 18 martie 2009 a transportat partea vătămată împreună cu victimele F.G., F.I., D.A., S.T.C., K.G. şi D.C., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 21 - 25 martie 2009.
În luna martie 2009 inculpatul P.D. senior a recrutat victima F.E., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură, la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate, cu autocarul, împreună cu victimele L.N. şi L.F., D.E.I. şi D.R., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul aceluiaşi inculpat în perioada 14 - 21 martie 2009.
În luna martie 2009 inculpatul P.D. senior a recrutat victima D.E.I., în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate cu autocarul, împreună cu victimele L.N., L.F., D.R. şi F.E., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului în perioada 14 - 21 martie 2009. Această victimă a fost însoţită de soţul ei, D.R., care şi el a fost recrutat de acelaşi inculpat, în scopul practicării cerşetoriei, cu promisiunea găsirii unui loc de muncă în agricultură, la culesul portocalelor, iar ulterior a asigurat transportul părţii vătămate cu autocarul, împreună cu victimele L.N., L.F., D.E.I. şi F.E., în localitatea Benicarlo din Spania, partea vătămată fiind cazată de inculpat într-un apartament închiriat de familia P. în localitatea Vinaros, şi obligată la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 14 - 21 martie 2009.
În luna ianuarie 2009 inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. (zis G.) au recrutat victima S.V. (persoană cu handicap fizic), în scopul practicării cerşetoriei, iar apoi au asigurat transportul victimei şi ulterior cazarea în localităţile Vinaros şi Sant Carles de la Rapita din Spania, la destinaţie victima fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.V. În perioada ianuarie 2009 - iunie 2009.
Starea de fapt a fost reţinută, în opinia instanţei de fond, din analiza şi coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, constând în declaraţii ale inculpaţilor, ale părţilor vătămate, ale martorilor şi înscrisuri. Astfel, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă, inculpatul P.D. junior susţinând că partea vătămată G.I.C. are ură pe el, deoarece se înţeleseseră ca acesta din urmă să cumpere o maşină de la el, sens în care i-a dat o arvună de 600 euro, pe care inculpatul nu i-a mai restituit-o ulterior, iar poliţiştii din sat au ură pe familia lui, deoarece a susţinut un anumit candidat la primărie, iar inculpatul P.V. a declarat că partea vătămată G.I.C. a venit la tatăl său în Spania, P.D. senior, şi l-a rugat să-l cazeze pentru că vroia să cerşească şi i-a plătit chirie, iar tatăl său mai avea şi alte persoane în chirie, respectiv pe C.P., C.E. şi S.V. Totodată şi inculpatul P.D. senior a susţinut varianta cu existenţa unei înţelegeri de vânzare a unei maşini de către inculpatul P.D. junior către partea vătămată G.I.C., însă recunoaşte că o parte din părţile vătămate, respectiv O.Ş. cu soţia, G. cu concubina, B.F., D., L.N., L.F., D.E.I., D.R., F.I. şi F.E. au locuit la el şi i-au plătit chirie, iar C.P. şi C.E. au locuit la P.G. Inculpatul P.G.F. a declarat că le cunoaşte pe părţile vătămate D.C., D.A., F.I., F.R., F.G., S.R.V., K.G., S.T.C., C.P. şi C.E., S.V., G.I.C. şi C.N.I., iar pe o parte din ele, respectiv pe D.C., D.A., F.I., F.R., F.G., S.T.C. şi K.G. le-a împrumutat cu bani. Totodată a precizat că le-a găzduit la el acasă în Spania şi acestea contribuiau la cheltuielile de întreţinere şi de chirie. A precizat că S.V. a lucrat cu el la portocale.
Aceste frânturi de adevăruri se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate, care au descris pe larg modalitatea în care au fost recrutate şi exploatate de către inculpaţi, chiar dacă unele din părţile vătămate şi-au schimbat declaraţiile în faţa instanţei de judecată (D.I., C.P. şi C.E.), iar altele au fost constrânse să meargă la un notar din Spania să menţioneze că declaraţiile date în România nu corespund adevărului (F.E., B.F.), existând chiar însemnări olografe ale câştigurilor din cerşetorie şi ale martorilor.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului P.G.F., care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada ianuarie - aprilie 2009, a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate S.R.V., P.D., O.Ş., D.I., C.I., C.P., C.E., F.I., D.C., S.T.C., D.A., F.G., K.G., F.R. şi S.V., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În drept, faptele inculpatului P.V., care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada ianuarie - aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate O.Ş., C.P., C.E., F.G. şi S.V. în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În drept, faptele inculpatului P.D. junior, care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I.C., P.D., O.Ş., C.I., L.N., L.F., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
În drept, faptele inculpatului P.D. senior, care, împreună cu alţi inculpaţi, în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009, le-a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) pe părţile vătămate G.I.C., D.I., L.N., L.F., F.E., D.E.I., D.R., S.V., în scopul exploatării acestora în Spania prin supunere la cerşetorie, folosind false promisiuni, ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
S-a arătat că elementul material al acestei infracţiuni se realizează printr-una sau mai multe dintre modalităţile alternative prevăzute de normele incriminatoare (art. 12), respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane. Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase materiale. În speţă, recrutarea s-a făcut în mod direct de către traficanţi. Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul ţării de provenienţă ori din statul de origine direct în statul de destinaţie sau prin ţările de tranzit. În speţă, s-a realizat prin trecerea legală a frontierei cu autocarul. Cazarea se concretizează în instalarea temporară a unei persoane într-o locuinţă sau într-un alt loc având această destinaţie (hotel, motel, cabană), cu scopul exploatării ei. De regulă, cazarea este o activitate cu caracter organizat şi presupune existenţa unui raport patrimonial între traficant şi persoana care cazează, atunci când primul apelează la o terţă persoană. În speţă, cazarea victimelor s-a făcut în locuinţele deţinute de către inculpaţi cu titlu de chirie.
Pentru realizarea acţiunilor de traficare a persoanelor adulte inculpaţii au folosit anumite mijloace enumerate în art. 12 alin. (1), care constau în: ameninţare, violenţă, alte forme de constrângere, răpire, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate, profitarea de imposibilitatea unei persoane de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obţinerea consimţământului unei persoane. Ameninţarea este unul din procedeele cel mai frecvent utilizate de traficanţi prin care victimei i se insuflă temerea că va fi expusă unui pericol grav ea sau o altă persoană de care este legată afectiv. Violenţa reprezintă un alt mijloc coercitiv prin care se realizează activităţile de traficare. Ea poate fi fizică, psihică, sexuală, economică (dependenţa materială a victimei de traficant). Frauda este un mijloc prin care subiectul activ al infracţiunii duce în eroare victima şi obţine un avantaj material. Ea poate fi inclusă în noţiunea de înşelăciune, prin care traficanţii prezintă ca adevărată o faptă mincinoasă sau ca mincinoasă o faptă adevărată. În speţă, inculpaţii au folosit aceste trei mijloace: frauda, ameninţarea şi violenţa psihică şi chiar fizică în cazul inculpatului P.V., asupra părţii vătămate O.Ş.
Urmarea imediată a infracţiunii, care s-a produs în speţă, constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei sub aspectul libertăţii şi demnităţii, iar legătura de cauzalitate rezultă din simpla efectuare integrală a acţiunii ce constituie elementul material.
Dacă activitatea de traficare a vizat mai multe persoane, cum este cazul în speţă, există un subiect pasiv multiplu, iar prin Decizia nr. 32 din 14 februarie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în urma admiterii recursului în interesul legii, a hotărât că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.
În drept, fapta inculpatului P.D. junior, care în noiembrie 2008 a recrutat-o pe partea vătămată minoră (în vârstă de 15 ani) C.N.I. în scopul practicării cerşetoriei, a transportat victima şi i-a asigurat cazarea în Spania, la destinaţie fiind supusă la cerşetorie stradală în folosul inculpatului P.D. senior în perioada 19 decembrie 2008 - 23 februarie 2009, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (2) alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
În drept, fapta inculpatului P.D. senior, care, în perioada 19 decembrie 2008 - 23 februarie 2009, a supus-o pe partea vătămată minoră (în vârstă de 15 ani) C.N.I., la cerşetorie stradală în folosul său, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (2) alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi.
La stabilirea pedepselor pentru inculpaţi instanţa a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpaţilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună, prin folosirea fraudei, ameninţării şi violenţei fizice şi psihice.
Referitor la persoana inculpatului P.G.F. (zis G.), instanţa a constatat că acesta avea vârsta de aproape 22 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P.D. senior şi O., fiind al doilea născut din cei 5 copii ai familiei. Inculpatul este implicat de la vârsta de 16 ani într-o relaţie neoficializată cu C.R., cu care are 2 copii. Are un nivel de instrucţie scăzut, fiind absolvent doar a 8 clase, deoarece posibilităţile materiale şi financiare ale familiei au determinat plecarea lui în străinătate. Nu are antecedente penale. În referatul de evaluare se susţine că inculpatul beneficiază de puţine resurse personale în adoptarea unui traseu de viaţă prosocial, din cauza lipsei elementelor de integrare socială (loc de muncă, situaţie locativă adecvată), iar perspectivele sale de viitor pot fi ameliorate în condiţiile în care va înţelege să valorifice oportunităţile dezirabile social. S-a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante şi nici nu sunt împrejurări care să agraveze răspunderea penală. Astfel, în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.G.F., zis "G." la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 6 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.G.F. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Referitor la persoana inculpatului P.V., instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 20 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P.D. senior şi O., din care s-au născut 5 copii. Inculpatul este implicat într-o relaţie de concubinaj cu F.T., cu care are 1 copil. Are un nivel de instrucţie mai scăzut decât fratele său G., fiind absolvent doar a 6 clase primare, deoarece posibilităţile materiale şi financiare ale familiei au determinat plecarea lui în străinătate. Nu are antecedente penale, însă în comunitate este cunoscut pentru disponibilitatea sa crescută de a se implica în scandaluri. Consilierul de probaţiune menţionează în referatul de evaluare întocmit acestui inculpat că nivelul său de integrare în societate a fost afectat de socializarea sa deficitară, iar ameliorarea lui este în strânsă legătură cu sprijinul specializat acordat în identificarea unei modalităţi legale de a realiza venituri suficiente pentru a-şi asigura nevoile de bază. Astfel, în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 4 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Instanţa a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenţie, astfel că în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului P.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
Referitor la persoana inculpatului P.D. junior, instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 23 ani la data comiterii faptelor şi provine dintr-o relaţie legal constituită între P.D. senior şi O., din care s-au născut 5 copii. Inculpatul este implicat într-o relaţie de concubinaj cu C.E., cu care are 1 copil. Are un nivel de instrucţie scăzut, fiind absolvent a 8 clase primare, după care a abandonat traseul şcolar, invocând posibilităţile materiale şi financiare precare ale familiei. Nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul beneficiază de puţine resurse personale în menţinerea unui traseu de viaţă prosocial, perspectivele sale putând fi ameliorate în condiţiile în care va fi motivat şi sprijinit să obţină o calificare profesională, care îi poate facilita obţinerea unui loc de muncă stabil şi venituri constante. Astfel, în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.D. junior la pedeapsa de 9 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin. (2), alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. junior pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi în baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.
Referitor la persoana inculpatului P.D. senior, instanţa a constatat că acesta avea vârsta de 41 ani la data comiterii faptelor. Este tatăl celorlalţi trei inculpaţi şi are o relaţie legal constituită cu O., din care s-au născut 5 copii. Are un nivel de instrucţie mai ridicat decât fiii săi, fiind absolvent a 10 clase, iar în perioada 1985 - 1990 a fost angajat la Combinatul L.H. Nu are antecedente penale. Din referatul de evaluare reiese că integrarea sa socială este deficitară, având în vedere lipsa integrării profesionale, însă ameliorarea acestui nivel de integrare este în strânsă legătură cu modul de abordare a normelor unanim acceptate de societate şi raportarea la un stil de viaţă adecvat. Astfel, în baza art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) l-a condamnat pe inculpatul P.D. senior la pedeapsa de 11 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. În baza art. 13 alin. (2), alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durata de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat în final inculpatului P.D. senior pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe o durată de 5 ani.
Cu privire la latura civilă a cauzei, părţile vătămate G.I.C., O.Ş., C.I., L.N., L.F., C.N.I., S.R.V., D.I., C.E., F.I., D.C., S.T.C., D.A., F.G., K.G., F.R. şi F.E. s-au constituit părţi civile în cauză în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii, înaintea citirii actului de sesizare al instanţei, partea civilă C.E. a declarat că nu are pretenţii civile, iar celelalte părţi civile şi-au precizat cuantumul pretenţiilor.
Referitor la daunele materiale solicitate, instanţa a avut în vedere declaraţiile părţilor vătămate privind sumele de bani câştigate de fiecare persoană pe zi din cerşit, respectiv între 40 euro - 80 euro, iar la calcularea pretenţiilor pentru fiecare parte civilă instanţa s-a raportat la minimul sumei indicate - 40 euro/zi.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de unele dintre părţile vătămate, acestea au făcut dovada prejudiciului moral suferit, prin relatările lor, care reflectă modul în care experienţa trăită a avut urmări asupra psihicului fiecăreia dintre părţile vătămate în raport cu personalitatea, inteligenţa şi gradul de instrucţie al fiecăreia dintre ele, acestea fiind persoane foarte vulnerabile, atât datorită handicapurilor fizice pe care le au, cât mai ales datorită lipsei de educaţie şi instrucţie (majoritatea fiind analfabete sau semianalfabete) şi a situaţiilor materiale foarte precare în care se află.
În acest sens, Comisia Europeană a subliniat importanţa obţinerii de despăgubiri de către victimele unor astfel de infracţiuni, ca o recunoaştere a experienţei lor şi ca o compensaţie pentru traumele suferite.
Având în vedere principul reparării integrale a prejudiciului care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate G.I.C., C.N.I., D.I. şi F.E. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.D. senior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:
- 1400 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată G.I.C., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 2560 euro, reprezentând 40 euro/zi x 64 zile);
- 1000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată minoră C.N.I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 2560 euro, reprezentând 40 euro/zi x 64 zile);
- 1200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată D.I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acestuia, suma câştigată este de 3000 euro, reprezentând 40 euro/zi x 75 zile);
- 280 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 220 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.E., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acesteia, cât şi a sumei câştigate, care este de 280 euro, reprezentând 40 euro/zi x 7 zile);.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate O.Ş., continuată de moştenitorul său G.F. şi F.G. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.V. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:
- 2000 RON, cu titlu de daune morale, pentru moştenitorul părţii vătămate O.Ş., numitul G.F., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a tatălui acestuia, O.Ş., suma câştigată este de 2880 euro, reprezentând 40 euro/zi x 72 zile);
- 40 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 260 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale pentru partea vătămată F.G., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 40 euro, reprezentând 40 euro/zi x 1 zi);.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate S.R.V., F.I., S.T.C., D.A. şi K.G. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:
- 10.000 RON, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.R.V., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acestuia, având în vedere handicapul fizic locomotor accentuat al acestuia, suma câştigată este de 2520 euro, reprezentând 40 euro/zi x 63 zile);
- 200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 300 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată F.I., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 200 euro, reprezentând 40 euro/zi x 5 zile);.
- 400 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată S.T.C., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba de suferinţa psihică a acesteia, suma câştigată este de 840 euro, reprezentând 40 euro/zi x 21 zile);
- 300 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.A., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 360 euro, reprezentând 40 euro/zi x 9 zile);
- 1000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată K.G., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (suma câştigată este de 1240 euro, reprezentând 40 euro/zi x 31 zile);
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate D.C. şi F.R. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.G.F. să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:
- 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată D.C., întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 500 euro, reprezentând daune materiale, iar suma câştigată este de 360 euro, reprezentând 40 euro/zi x 9 zile, astfel că va respinge restul pretenţiilor;
- 200 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale, pentru partea vătămată F.R., întrucât s-a constituit parte civilă cu suma de 300 euro, reprezentând daune materiale, iar suma câştigată este de 200 euro, reprezentând 40 euro/zi x 5 zile, astfel că va respinge restul pretenţiilor.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de părţile vătămate L.N. şi L.F. şi în consecinţă s-a dispus obligarea inculpatului P.D. junior să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile următoarele sume de bani:
- 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 90 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.N., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 360 euro, reprezentând 40 euro/zi x 9 zile);.
- 360 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune materiale şi 340 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu titlu de daune morale, pentru partea vătămată L.F., întrucât aceasta este suma cu care s-a constituit parte civilă (este vorba atât de suferinţa psihică a acestuia, cât şi a sumei câştigate, care este de 360 euro, reprezentând 40 euro/zi x 9 zile);
S-a luat act că părţile vătămate P.D., C.I., C.P., C.E., D.E.I., D.R. şi S.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul P.D. senior a sumei de 4520 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.V. a sumei de 2380 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, de la inculpatul P.G.F. a sumei de 740 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, sume dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor, care nu au fost folosite la despăgubirea părţilor vătămate.
Prin ordonanţa procurorului din data de 08 mai 2009 s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor P.D. senior, P.D. junior, P.V. şi P.G.F. până la concurenţa sumei de 32.350 euro, în vederea confiscării (15.950 euro), precum şi a sumei necesare dezdăunării victimelor (16.400 euro), iar prin ordonanţa procurorului din data de 27 mai 2009 s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra conturilor aparţinând inculpaţilor P.D. junior şi P.V.
Astfel, în baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. instanţa a menţinut măsura sechestrului asigurător dispusă asupra bunurilor inculpaţilor prin ordonanţele procurorului din datele de 08 mai 2009 şi 27 mai 2009 până la concurenţa sumei de 8620 euro pentru inculpatul P.D. senior, până la concurenţa sumei de 3180 euro pentru inculpatul P.V., până la concurenţa sumei de 6020 euro pentru inculpatul P.G.F. şi până la concurenţa sumei de 1150 euro pentru inculpatul P.D. junior (sume rezultate prin adunarea daunelor acordate părţilor civile cu sumele confiscate de la fiecare dintre inculpaţi).
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus obligarea fiecăruia dintre inculpaţi la plata sumei de câte 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (4000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, 5800 RON reprezentând onorarii avocaţi din oficiu şi 2200 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecăţii).
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii P.D. senior, P.D. junior, P.V. şi P.G.F.
În motivele de apel inculpaţii au solicitat în esenţă desfiinţarea sentinţei apelate şi dispunerea rejudecării cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, deoarece există unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la prezenţa inculpaţilor când aceasta este obligatorie. În concret, inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. nu au fost prezenţi la 6 termene de judecată de la începutul cercetării judecătoreşti, în instanţă fiind prezenţi doar P.V. şi P.D. junior, arestaţi în cauză. Deşi instanţa cunoştea că inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. sunt arestaţi în străinătate, a efectuat mai multe acte de cercetare, inclusiv audierea părţilor vătămate, cu toate că potrivit art. 314 C. proc. pen. judecata nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Se susţine că instanţa de fond nu a respectat această dispoziţie şi nu a dispus anularea actelor procedurale efectuate în lipsa celor doi inculpaţi, nulitate care atrage şi nulitatea tuturor actelor efectuate ulterior.
Mai mult, în perioada 28 noiembrie 2011 - 25 februarie 2012 inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior au fost arestaţi de autorităţile spaniole, perioadă în care la instanţa de fond s-au derulat mai multe acte de procedură, inclusiv audieri, în lipsa celor doi inculpaţi, încălcându-se dispoziţiile art. 314 şi art. 197 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, a susţinut că aceste aspecte ar trebui să atragă desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, cu îndrumarea de a se relua judecata de la ultimul act valabil, administrarea tuturor probelor cerute de inculpaţi, inclusiv a probelor admise de instanţa de fond, reaudierea părţilor G.S.I., C.N.I., ş.a., a martorilor admişi şi la care s-a renunţat în toate cazurile nejustificat, audierea părţilor civile, deoarece după minime verificări s-a concluzionat că nu au fost găsite, administrarea tuturor probelor necesare, confruntări, reaudieri ale inculpaţilor ş.a.
Pe fond s-a susţinut că nu se poate da o soluţie pe probele administrate până în prezent. Instanţa de fond nu a efectuat decât nişte încercări timide de a identifica unde locuiesc părţile civile care nu au putut fi audiate. Se menţionează părţile civile D.C., F.E., F.R. şi F.G. ş.a., care au dat la începutul cercetărilor la procuror câte o declaraţie, care au fost contestate vehement de către toţi inculpaţii. Aceeaşi situaţie este şi în cazul părţii vătămate G.I.C. şi concubina acestuia C.N.I., care au fost audiaţi în lipsa inculpaţilor arestaţi în Spania.
Iniţial instanţa a admis cererea ca fiind legală şi chiar a citat persoanele menţionate la două termene, părţile s-au prezentat, dar pe fondul unor deficienţe de procedură, nu au fost audiate în prezenţa celor patru inculpaţi.
Pe fondul aceloraşi tendinţe de închidere cu orice preţ a dosarului, instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a art. 327 C. proc. pen. pentru toţi martorii neaudiaţi.
Neaudiindu-se toate părţile, nu s-au putut face confruntările pe care apărarea le-a invocat ca utile şi nici reaudierea inculpaţilor cu privire la starea de minoritate a părţii vătămate C.N.I., aspect extrem de important.
Pe fondul nerefacerii actelor lovite de nulitate absolută s-au încălcat grav drepturile inculpaţilor la apărare, iar solicitările pe această coordonată efectuate de apărare prin avocat au fost respinse nejustificat.
S-a mai susţinut că procurorul care a instrumentat cauza s-a prezentat în sala de şedinţă şi le-a spus părţilor vătămate să-şi menţină declaraţiile, asigurându-i că nu li se va întâmpla nimic.
S-a mai arătat că prima instanţă a pronunţat hotărârea exclusiv pe baza rechizitoriului, act criticabil din foarte multe puncte de vedere. De pildă, inculpatul P.V. a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru 5 acte materiale, când de fapt niciuna din persoanele audiate nu au menţionat numele acestuia în nicio împrejurare de natură infracţională.
Pentru aceste motive inculpaţii, au solicitat, pe fond, achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. C) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată. Nu reiese că inculpaţii ar fi traficat părţile vătămate prin metodele prevăzute de lege, respectiv cazare, transportare, ameninţare, constrângere.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 95/Ap din 25 septembrie 2012 a admis apelurile declarate de inculpaţii P.G.F. şi P.V. împotriva Sentinţei penale nr. 11/S din 13 martie 2012 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pe care a desfiinţat-o sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate acestor inculpaţi. Rejudecând în aceste limite:
A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată.
A redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins apelurile declarate de inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior împotriva aceleiaşi sentinţe.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru cele 6 părţi vătămate şi pentru cele 17 părţi civile, în sumă de câte 150 RON pentru fiecare, s-a stabilit a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiţiei şi incluse în cheltuielile judiciare.
A constatat că onorariile parţiale ale avocaţilor din oficiu desemnaţi pentru cei patru inculpaţi, în sumă de 150 RON pentru fiecare, au fost acordate prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2012, dată în prezenta cauză, urmând a fi incluse în cheltuielile judiciare.
În temeiul art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. a obligat pe inculpaţii P.D. senior., şi P.D. junior la câte 1512 RON fiecare, cheltuieli judiciare în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate doar apelurile inculpaţilor P.G.F. şi P.V. şi doar sub aspectul individualizării pedepsei principale aplicate acestora.
S-a reţinut că nu sunt întemeiate susţinerile celor patru inculpaţi, potrivit cărora întreaga cercetare judecătorească din faţa primei instanţe ar fi nulă şi ar necesita desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a menţionat că nici potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, o procedură nu încalcă exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului decât dacă ea este inechitabilă în ansamblul său. Anumite încălcări ale drepturilor prevăzute de art. 6 din Convenţie, dacă nu au afectat echitatea procedurii în ansamblul său, nu vor atrage o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
În cauza de faţă inculpaţii au susţinut că s-ar fi efectuat anumite acte de procedură în lipsa lor, în timpul când unii dintre ei ar fi fost arestaţi în străinătate. Referitor la acest aspect s-a constatat că dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov la data de 01 iunie 2009, cu inculpaţii P.D. junior şi P.V. aflaţi în stare de arest preventiv şi cu inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. arestaţi în lipsă, în cursul urmăririi penale şi neprinşi până la momentul sesizării instanţei de judecată. Aceştia din urmă au fost arestaţi preventiv, în lipsă, prin încheierea din data de 11 mai 2009 a Curţii de Apel Braşov şi au fost ulterior trimişi în judecată tot în lipsă, necunoscându-se la momentul înregistrării cauzei pe rolul instanţei locul unde aceştia se aflau şi dispunându-se în încheierea din data de 24 iunie 2009 citarea lor la adresele de domiciliu şi la Consiliul Local Braşov. La termenele din 24 iunie 2009, 15 iulie 2009 şi 16 septembrie 2009 nu s-a audiat vreo persoană, iar la termenul din 14 octombrie 2009 au fost audiaţi inculpaţii aflaţi în stare de arest preventiv P.D. junior şi P.V. şi părţile vătămate G.I.C. şi C.E., în lipsa inculpaţilor arestaţi şi trimişi în judecată în lipsă, însă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. N.I. La termenul din 11 noiembrie 2011 cauza a fost din nou amânată, fără a fi audiată vreo persoană. La termenul de judecată din 09 decembrie 2009 au fost audiate părţile vătămate C.N.I., S.R.V. şi D.A., în lipsa inculpaţilor arestaţi şi trimişi în judecată în lipsă, însă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. C.O. Apoi, începând cu termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2010 au fost prezenţi la judecată şi inculpaţii P.D. senior şi P.G.F., în stare de arest preventiv, fiind audiaţi de instanţă în prezenţa unuia din cei doi avocaţi aleşi ai acestora, respectiv av. C.O. La acest termen de judecată cei doi inculpaţi au fost întrebaţi de instanţă dacă doresc să-şi angajeze avocaţi aleşi, iar aceştia au declarat că au apărători aleşi, respectiv pe domnii avocaţi C.O. şi N.I.
Prin încheierea din data de 23 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov s-a constatat că durata de 30 de zile a măsurii arestării preventive a inculpaţilor P.D. senior şi P.G.F., dispusă prin încheierea de şedinţă nr. 38 din 11 mai 2009, a început să curgă din data de 23 decembrie 2009 până în data de 21 ianuarie 2010. Aceasta este data de la care cei doi inculpaţi sunt consideraţi arestaţi, în sensul art. 314 C. proc. pen. şi trebuiau aduşi în mod obligatoriu la judecată. Or, după această dată nu s-a efectuat vreo audiere în lipsa celor doi inculpaţi. Mai mult, la termenul de judecată din data de 06 ianuarie 2010, deşi au fost prezenţi în instanţă, asistaţi de unul din cei doi avocaţi aleşi, inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. nu au solicitat reaudierea vreuneia din cele cinci părţi vătămate care fuseseră audiate la termenele de judecată din 14 octombrie 2009 şi 09 decembrie 2009.
Ulterior procedura s-a desfăşurat cu cei patru inculpaţi în stare de arest preventiv, până la data de 3 mai 2010, când Curtea de Apel Braşov a admis recursurile inculpaţilor împotriva încheierii primei instanţe de judecată şi a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestora cum măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea C., corn. H., jud. Braşov, fără încuviinţarea instanţei de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din data de 6 august 2010 instanţa de fond a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pentru cei patru inculpaţi. Totodată s-a menţinut în sarcina acestora obligaţia de a se prezenta la fiecare termen de judecată.
La termenul de judecată din 04 ianuarie 2012 inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior au nesocotit această obligaţie şi au lipsit de la judecată, inculpatul P.G.F. învederând instanţei de judecată că motivul lipsei acestora de la judecată este că «au băut toată noaptea şi nu au mai putut veni la acest termen de judecată». Pentru că cei doi inculpaţi nu s-au prezentat nici la termenul de judecată următor, din data de 18 ianuarie 2012, instanţa a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, pentru inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior. Mandatele de arestare preventivă emise pe numele acestora nu au putut fi puse în executare nici până în prezent, cei doi inculpaţi nefiind găsiţi.
În şedinţa publică din data de 16 februarie 2012 apărătorul ales al celor doi inculpaţi, av. S.I.Z. a învederat primei instanţe de fond că în luna ianuarie ar fi fost sunat de inculpatul P.D. senior, care i-ar fi spus că el împreună cu inculpatul P.D. junior ar fi plecat în Spania şi ar fi arestaţi la Poliţia din Castellon, fiind cercetaţi pentru aceleaşi fapte. Prima instanţă de fond a făcut demersuri să afle dacă este real acest lucru, iar la dosarul instanţei de fond a fost depusă o adresă IGPR - CCPI - Biroul SIRENE, din care reieşea că cei doi inculpaţi ar fi fost arestaţi de mai multe ori pe teritoriul Spaniei, iar cea mai recentă detenţie a fost în perioada 28 noiembrie 2011 - 25 ianuarie 2012. În această perioadă, în care inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior ar fi fost arestaţi în Spania au fost audiaţi la fond martorii C.G., Ş.I., O.M., la termenul din 7 decembrie 2011, partea vătămată D.E.I. şi martorii C.V. şi S.A., la termenul din 4 ianuarie 2012 şi martorii L.M., M.M., A.M., C.N., C.M., O.D. şi S.I., la termenul din 18 ianuarie 2012.
Ar conduce la consecinţe absurde admiterea cererilor inculpaţilor de desfiinţare cu trimitere spre rejudecare a sentinţei, pentru motivul că la momentul la care au fost audiaţi aceşti martori inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior au fost arestaţi în Spania. În primul rând aceştia invocă propria culpă, adică faptul că deşi aveau obligaţia de a nu părăsi ţara şi a se prezenta la fiecare termen de judecată, ei au nesocotit această obligaţie şi au părăsit ţara. În al doilea rând, inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior. Tot nu au fost prezenţi în faţa instanţei, pentru a se putea face audierea acestor martori în prezenţa lor, cum de altfel nu au fost prezenţi nici în faţa instanţei de apel, deşi s-au emis mandate de arestare pe numele acestora. În al treilea rând, la audierea martorilor cei doi inculpaţi au fost reprezentaţi de avocat ales, care le-a asigurat dreptul de a pune întrebări martorilor. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Ilişescu şi Chiforec contra României) dreptul acuzaţilor de a fi prezent la judecată nu este unul absolut şi inculpaţii pot renunţa la acest drept. Or, prin nerespectarea obligaţiei de a nu părăsi ţara şi de a se prezenta la fiecare termen de judecată inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior au renunţat la acest drept, optând pentru posibilitatea de a fi reprezentaţi în instanţă de avocatul ales.
Constatând că cei doi inculpaţi nu mai sunt arestaţi în străinătate, prima instanţă de fond a acordat cuvântul la dezbateri în şedinţa din 29 februarie 2012, rămânând în pronunţare. La acest termen de judecată, apărătorul celor patru inculpaţi, av. K.Z., care s-a prezentat în substituirea av. ales S.I.Z. (acesta prezentându-se de mai multe ori în substituirea avocatului ales pe parcursul procedurii), nu a avut alte cereri în probaţiune de formulat, ci doar a insistat în audierea martorilor din lucrări, K.Ş., K.F. şi C.P., care au fost citaţi cu mandate de aducere dar nu au putut fi prezentaţi. Constatând din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere, că aceştia sunt plecaţi din ţară, fără a se cunoaşte unde, în mod corect instanţa de fond a dat citire declaraţiilor date de aceştia în cursul urmăririi penale, potrivit art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
În ce priveşte reaudierea părţilor vătămate G.I.C. şi C.N.I., curtea a constatat că instanţa de fond, la termenul de judecată din data de 14 septembrie 2011, a pus în discuţie cererea inculpaţilor, formulată prin avocatul ales S.I.Z, de reaudiere a părţii civile G.I.C., însă inculpaţii prin avocatul ales, au arătat că vor reitera această cerere la un termen de judecată următor, după ce vor fi audiate părţile vătămate şi civile care nu au fost audiate, însă nu au mai formulat o astfel de cerere până la soluţionarea în primă instanţă a cauzei, deşi au fost acordate mai multe termene de judecată. De altfel, formularea unei astfel de cereri nu depindea de audierea celorlalte părţi vătămate în cauză şi ea putea fi formulată la acel termen de judecată, dacă se considera necesară. La fel, inculpaţii puteau cere oricând pe parcursul soluţionării cauzei pe fond, să fie administrate alte probe în apărare, însă la ultimul termen de judecată aceştia au insistat doar în audierea martorilor K.Ş., K.F. şi C.P., care au fost citaţi cu mandate de aducere dar nu au putut fi prezentaţi deoarece sunt plecaţi din ţară, fără a li se cunoaşte adresele. În plus, inculpaţilor le-a fost asigurat dreptul la apărare, având în vedere că la audierea părţilor vătămate G.I.C. şi C.N.I. de către instanţa de judecată aceştia au fost reprezentaţi de avocaţi aleşi, care au putut pune întrebări martorilor.
De altfel, din declaraţia părţii vătămate C.N.I., dată în faţa instanţei de judecată la termenul din 9 decembrie 2009, în condiţii de contradictorialitate, rezultă cu certitudine că inculpatul P.D. senior l-a sunat pe concubinul acesteia, G.I.C. şi i-a spus să meargă amândouă părţile vătămate să cerşească în Spania, iar ulterior acesta le-a trimis bani din Spania, iar partea vătămată C.N.I. a avut nevoie de o procură de la părinţii săi, fiind minoră. Aceasta arată că în Spania a stat la inculpaţi, aceştia le-au arătat locul pentru cerşit şi banii obţinuţi îi împărţeau cu inculpaţii. Deci readministrarea acestei probe este inutilă, având în vedere condiţiile de contradictorialitate în care a fost dată declaraţia şi caracterul cuprinzător al declaraţiei.
Cu privire la neaudierea părţilor civile D.C., F.E., F.R. şi F.G., la care inculpaţii fac referire în motivarea apelului, având în vedere că nu s-au putut audia aceste părţi în faţa instanţei de fond, deoarece nu s-au prezentat, în mod corect a procedat instanţa la soluţionarea cauzei. S-a menţionat că este vorba de o cauză înregistrată pe rolul instanţei la data de 1 iunie 2009, în care s-au acordat aproximativ 29 de termene de judecată şi care impune soluţionarea într-un termen rezonabil. În sistemul nostru de drept declaraţiile date de părţi în cursul urmăririi penale au aceeaşi valabilitate ca şi declaraţiile din cursul judecăţii, iar în speţă declaraţiile părţilor civile D.C., F.E., F.R. şi F.G. nu erau esenţiale pentru stabilirea situaţiei de fapt, având în vedere că vinovăţia inculpaţilor rezultă cu certitudine din celelalte probe administrate în condiţii de contradictorialitate, în faţa instanţei de judecată.
În consecinţă, cele susţinute de inculpaţi în cererea de apel, potrivit cărora lipsa unora dintre inculpaţi la anumite termene de judecată, la care s-au administrat o parte din probatorii nu sunt de natură să conducă la concluzia că toată cercetarea judecătorească la fond ar fi nulă şi că s-ar impune desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare. Lipsa inculpaţilor s-a datorat exclusiv comportamentului inculpaţilor, iar aceştia au avut asigurat dreptul la apărare prin prezenţa la audieri a avocaţilor aleşi. Prin urmare inculpaţilor nu li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. De altfel, chiar potrivit dispoziţiilor art. 197 C. proc. pen., ar fi atras nulitatea sentinţei doar situaţia în care inculpaţii ar fi fost arestaţi la momentul dezbaterilor şi nu ar fi fost aduşi la judecată, nu şi atunci când aceştia au lipsit doar la unele termene de judecată, când s-au audiat unele părţi sau martori.
Curtea a reţinut că declaraţiile unui inculpat au valoare probantă condiţionată de existenţa altor probe care să confirme veracitatea lor, iar în ipoteza în care există declaraţii ale aceleiaşi persoane care se contrazic instanţa stabileşte care corespunde adevărului, legiuitorul necreând o ordine de prioritate. Or, în speţă, declaraţiile părţilor vătămate date în faţa procurorului, în prezenţa apărătorilor lor, se coroborează nu numai între ele dar şi cu alte probe administrate, respectiv cu situaţia ieşirilor din ţară rezultată din cuprinsul paşapoartelor persoanelor implicate, cu depoziţiile martorilor, potrivit cărora inculpaţii au contactat părţile vătămate, propunându-le să lucreze în străinătate în domeniul agriculturii pentru ca la destinaţie să constate că practic au fost puse să cerşească fără a se respecta înţelegerea intervenită în ţară. Revenirea în instanţă a unora dintre părţile vătămate asupra celor declarate iniţial nu a fost justificată, prima instanţă reţinând corect că declaraţiile lor iniţiale sunt confirmate de ansamblul probelor existente în cauză (avem în acest sens declaraţiile lui D.I., C.P. şi C.E.). întrucât declaraţiile unui inculpat pot fi acceptate în total sau în parte, divizibilitatea dând posibilitatea instanţei să considere adevărată numai acea parte din declaraţie care se coroborează cu toate celelalte probe şi să înlăture ca neadevărată altă parte a declaraţiei dacă aceasta nu este confirmată de ansamblul probelor, Curtea a apreciat a fi corectă soluţia de imputabilitate a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor a căror apărare se bazează pe revenirea în faţa instanţei a părţilor vătămate şi a martorilor asupra declaraţiilor date iniţial, revenire nejustificată temeinic, mai ales că primele declaraţii au fost luate în prezenţa unui avocat dacă cel audiat a solicitat acest lucru şi chiar a martorului asistent dacă martorul era neşcolarizat, tuturor neştiutorilor de carte citindu-li-se declaraţiile în totalitate înainte de semnare. Intervalul mai lung de timp de la percepţie la relatare nu a antrenat existenţa unor erori sau denaturări în relatările martorilor care au perceput prin propriile simţuri aspecte ce ţin de evenimentul judiciar. Nu există mărturii "din auzite", din zvonul public, martorii nefăcând referiri la zvonuri de o acută notorietate, a căror sursă primară să fie imprecisă, ci există mărturii nemijlocite şi mijlocite provenite din sursa primară. Depoziţiile celor care au asistat în calitate de martori la producerea aceluiaşi fapt din faza de urmărire penală concordă în privinţa faptului principal şi a circumstanţelor esenţiale legate de activitatea infracţională.
Pe de altă parte, procesul-verbal de redare rezumativă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, certificat de procurorul de caz, emis cu respectarea dreptului intern şi adus la cunoştinţa inculpaţilor, constituie un mijloc de probă plasat de către legiuitor în cadrul primei faze a procesului penal. Autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, permisivă prin art. 23 din Legea nr. 678/2001, s-a dat de un judecător, pe o perioadă determinată de timp, în baza indiciilor convingătoare privind pregătirea sau comiterea unei infracţiuni pentru care se derula urmărirea penală, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri. Prin urmare, nu există un amestec arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al inculpaţilor, fiind justificată emiterea autorizaţiilor din 12 mai 2009, după cum înregistrările în discuţie îndeplinesc condiţiile de legalitate şi proporţionalitate.
Probele dosarului confirmă că inculpaţii au folosit înşelăciunea cu prilejul recrutării unora din victimele lipsite de loc de muncă şi resurse financiare, promiţându-le plasarea în locuri de muncă decente, victimele fiind puse în situaţia de a nu avea bani pentru a se reîntoarce în ţară, fiind ameninţate în ipoteza în care nu urmau conduita impusă de inculpat, ajungând să presteze servicii de cerşetorie ca urmare a unui abuz de autoritate. Prin urmare, reiese, pe de o parte, prezentarea de către inculpaţi a unei alte situaţii asupra locului în care victimele urmau să-şi desfăşoare activitatea, iar pe de altă parte, folosirea unor acte de ameninţare, pentru a obţine şi menţine consimţământul persoanelor în discuţie în practicarea cerşetoriei, o punere a acestora într-o situaţie de subordonare faţă de inculpaţi şi nu îndemnul ori înlesnirea acestei practici, ceea ce justifică încadrarea juridică reţinută la fond.
Curtea a reţinut că s-a conturat o stare de fapt certă, bazată pe o justă corelare a probelor, acestea reliefând rolul jucat de fiecare inculpat în recrutarea, transportarea, cazarea şi tratamentul aplicat victimelor infracţiunilor, care au fost ademenite prin promisiuni mincinoase să accepte plecarea în străinătate, în absenţa cărora aceste persoane nu ar mai fi fost de acord cu plecarea, fiind obligate să cerşească în condiţiile impuse de inculpaţi care îşi însuşeau aproape toţi banii obţinuţi, punându-le într-o situaţie de invulnerabilitate. Mai exact, recrutarea, respectiv descoperirea, atragerea şi îndrumarea unei persoane s-a făcut în scopul obligării la practicarea cerşetoriei, a obţinerii unor foloase de pe urma acestei activităţi. Nu s-a probat ca inculpaţii să se fi asociat şi să fi creat o reţea eficientă de trafic de persoane în scopul exploatării acestora. Infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, sub aspectul elementului material al laturii obiective, se realizează prin mai multe acţiuni alternative însă toate trebuie să se circumscrie aceluiaşi scop - exploatarea persoanei, victimă a traficului prin supunerea sa la îndeplinirea unor activităţi cu încălcarea normelor legale privitoare la condiţiile de muncă, salarizare, sănătate. Pluralitatea participanţilor a făcut ca şansele lor de reuşită să fie mult mai mari iar efectul intimidant asupra victimelor să fie, de asemenea, ridicat.
Prin urmare, inculpaţii sunt cei care au preconizat săvârşirea infracţiunii, lucrând cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţie directă), având reprezentarea clară de la început în sensul comiterii continue a cât mai multe acte materiale de trafic de persoane, recrutând victime provenite din familii nevoiaşe, cărora nu le-a făcut cunoscut scopul real al racolării lor, creându-le convingerea că vor fi angajate în locuri de muncă decente, promiţându-le avantaje materiale, au asigurat transportul lor în altă ţară a căror limbă nu o cunoşteau, însoţindu-le pe parcursul traseului, le-au asigurat cazarea la destinaţie, nu le-au plătit sub pretextul acoperirii cheltuielilor de transport, cazare, le-au pus într-o situaţie de dependenţă faţă de ei.
De asemenea toate părţile civile şi părţile vătămate au declarat că au fost "cazate" în apartamentul inculpaţilor. Chiar şi inculpaţii au recunoscut că le-au cazat pe acestea în locuinţa lor, însă afirmă că nu le-a spus să cerşească, iar banii pe care îi percepeau erau cu titlu de "chirie". Având în vedere numărul mare de părţi vătămate "cazate" de inculpaţi, faptul că unele din acestea au confirmat că veneau în Spania la cererea inculpaţilor şi după ce aceştia le dădeau bani de drum, faptul că era evident că inculpaţii ştiau că victimele realizau venituri din cerşit şi le percepeau o mare parte din aceste venituri, faptul că victimele erau persoane vulnerabile, care nu cunoşteau limba spaniolă şi care depindeau de inculpaţi, pentru asigurarea condiţiilor minime de trai, în mod corect a reţinut instanţa de fond că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi ale infracţiunii de trafic de minori, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată C.N.I.
Curtea a reţinut vinovăţia inculpaţilor în materializarea faptelor ce li se incumbă, chiar dacă victimele şi-au dat în final consimţământul la derularea activităţii de cerşetorie, recrutarea s-a efectuat în scopul aservirii lor, a prestării unei munci prin constrângere, în condiţii improprii, lipsite de igiena elementară. Mai exact, unele victime nu au practicat cerşetoria pe cont propriu ci au intrat în slujba celor care au organizat această activitate. Amăgirea victimelor a fost amplificată şi prin aceea că inculpaţii le-au asigurat transportul până în Spania, unele dintre ele, la destinaţie, fiind forţate de împrejurări să accepte să muncească în condiţii improprii de lucru şi plată, altele deşi acceptaseră şi cunoşteau dinainte scopul real al deplasării lor, au fost supuse anumitor presiuni şi abuzuri, unor supravegheri atente, revenindu-le sume infime de bani, într-un cuantum contrar promisiunilor făcute, (de pildă, partea vătămată O.Ş. susţine că "zilnic eram dus de V. la cerşit în apropierea unor magazine mari, eram supravegheat de acesta iar toţi banii câştigaţi din cerşit îi dădeam lui V., dar nu pot preciza sumele încasate deoarece nu ştiam banii", partea vătămată C.P. a arătat că "P.V. ne-a pregătit nişte cartoane cu scrieri în limba spaniolă şi ne-a dus la un supermarket, pe mine la o intrare iar pe soţia mea la altă intrare. Cerşeam de dimineaţă de la ora 09.00 şi până seara la ora 21.00 când se închidea magazinul, stând pe cârje, eu fiind paralizat pe partea stângă (...) eram supravegheaţi de la distanţă de V. şi câte o dată mai venea şi G.F. zis G.", partea vătămată C.I. arată că "în fiecare dimineaţă, mai puţin duminica, eram treziţi în jurul orelor 08.00, eram duşi cu maşina lui G. şi eram împărţiţi pe străzi pentru a cerşi până seara când eram luaţi de G. cu maşina şi duşi la apartamentul său din localitatea Vinaros, sumele de bani câştigate zilnic din cerşit le dădeam lui G. care avea o agendă pe care îşi nota zilnic sumele câştigate de noi", partea vătămată D.I. învederează că "toţi cei cazaţi de P.D. senior în apartamentul din loc. Vinaros cerşeam pentru el, acesta ne trezea zilnic la ora 08.00, ne ducea cu maşina uneori şi cu autobuzul la magazinele mari unde cerşeam până la închiderea programului, undeva în jurul orei 21.00 (...) uneori el ne supraveghea iar toţi banii pe care-i câştigam din cerşit îi dădeam acestuia seara.", partea vătămată P.D. susţine că "am mâna stângă şi piciorul stâng paralizate iar la mâna dreaptă nu am trei degete iar P.G.F. şi P.D. mi-au spus că mă duc în Spania pentru a fi operat de un doctor, motivând că le este milă de mine; întrucât mă deplasez foarte greu am fost de acord cu cei doi să merg în Spania (...) în Spania am fost cazat de cei doi într-o casă părăsită în care se aflau mai multe persoane care cerşeau pentru ei, aceştia fiind fraţi (...) încă din ziua în care am ajuns P.G. şi P.D. mi-au zis că nu mergem la nici un doctor ci va trebui să ies la cerşit (...) au început să ţipe la mine iar eu de frică am fost nevoit să merg la cerşit, fiind dus pe stradă împreună cu celelalte persoane (...) cerşeam cu un pahar de plastic în timp ce P.D. şi P.G. se aflau într-un parc din apropiere şi ne supravegheau (...) P.D. şi P.G.F. mergeau la tomberoane de unde luau mâncare şi apă pe care ni le aduceau nouă pe stradă (...) în fiecare seară cei doi adunau de la toţi cerşetorii banii, mie personal nu-mi lăsau niciodată nimic", partea vătămată S.R.V. arată că "P.G.F. mi-a propus să mă ducă în Spania pentru a mă trata un doctor (...) m-a asigurat că în Spania voi avea parte de cele mai bune condiţii şi nu mi se va întâmpla nimic rău şi că voi locui într-un apartament al lor (...) după ce ne-am instalat P.G. mi-a spus că trebuie să merg la cerşit pentru a face bani pentru doctor (...) în fiecare dimineaţă eram treziţi, ne urcau pe toţi în maşină şi ne duceau în oraş unde eram împărţiţi pe la colţuri de stradă, în timp ce ei se duceau cu maşina într-o parcare de unde ne puteau vedea (...) cerşeam în aceste condiţii de dimineaţa de la ora 08.00 până seara când se însera, primeam mâncare la prânz, mâncare care ne era adusă de G. de la tomberoane", partea vătămată F.R. susţine că "G. şi fraţii lui aveau fiecare câte o cameră iar pe noi ne culcau în hol pe jos, pe saltele (...) cerşeam în fiecare zi aşezată în genunchi cu un pahar în faţă iar în mâini ţineam cartonul făcut de G. care mă supraveghea în permanenţă, aducându-mi la prânz câte o bucată de pâine şi salam de la tomberoane", partea vătămată F.E. arată că "mi s-a spus de către P.D. să stau în genunchi cu un pahar într-o mână iar în mâna cealaltă să ţin cartonul. Mâncare primeam la prânz adusă de la tomberoane de către P.D. Când ajungeam seara acasă îi dădeam toţi banii lui P.D. iar el îşi nota într-un carneţel cât am făcut fiecare în ziua respectivă".
Totodată, Curtea a apreciat că prima instanţă a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor P.D. senior şi P.D. junior, sub aspectul cuantumului acestora, fiind respectate criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., pedepsele fiind practic perfect adaptate cazului individual concret, fiind menite a le influenţa în mod pozitiv inculpaţilor conştiinţa, caracterul şi deprinderile. Astfel, la individualizarea pedepselor aplicate acestora au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea în discuţie, conduita nesinceră a inculpaţilor, modul lor de acţiune, atingerea adusă uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, numărul actelor materiale care compun activitatea infracţională, impactul social deosebit al faptelor, aspectul că trecerea timpului datorată complexităţii cauzei nu a atenuat starea de insecuritate creată în rândul opiniei publice, fermitatea ripostei societăţii şi nu în ultimul rând atitudinea procesuală a acestora, care au nesocotit obligaţiile stabilite de instanţă, părăsind teritoriul ţării. Prin pedepsele aplicate acestora se păstrează o proporţie între gravitatea deosebită a faptelor săvârşite de inculpaţi, consecinţele acestora şi durata în timp necesară reeducării şi reintegrării sociale a lor, iar prin executarea prin privare de libertate a pedepselor dispuse va fi atins scopul pedepsei, acela de a constitui un mijloc de constrângere şi de reeducare în spiritul respectului pentru valorile sociale încălcate. Mai precis, pedepsele aplicate sunt juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât şi din perspectiva nevoii de resociabilizare a inculpaţilor. Reducerea pedepselor pentru autorii unor asemenea infracţiuni ar echivala cu încurajarea tacită a lor şi a altora la săvârşirea unor fapte similare.
În ce priveşte însă pedepsele principale aplicate inculpaţilor P.G.F. şi P.V., curtea a apreciat că trebuie făcută o distincţie între contribuţia acestora la săvârşirea faptelor şi comportamentul avut de aceşti inculpaţi ulterior săvârşirii faptei, pe parcursul procesului penal şi contribuţia celorlalţi doi inculpaţi. Astfel, în primul rând trebuie ţinut cont de faptul că în sarcina inculpaţilor P.G.F. şi P.V. nu a fost reţinută şi infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (2), alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001, aşa cum s-a reţinut în sarcina celorlalţi doi inculpaţi. În al doilea rând trebuie ţinut cont de atitudinea procesuală diferită a acestor inculpaţi, care au respectat obligaţiile stabilite de instanţă şi s-au prezentat la termenele de judecată.
Pentru aceste motive, curtea a admis apelurile declarate de inculpaţii P.G.F. şi P.V., a desfiinţat sentinţa doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate acestor inculpaţi şi rejudecând în aceste limite, a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.G.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată şi va reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului P.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară aplicată.
Cu privire la latura civilă, ţinând cont că în virtutea regulilor privind responsabilitatea civilă, persoana care a suferit un prejudiciu, are dreptul la repararea lui integrală, în sensul că ea trebuie pusă într-o situaţie cât mai apropiată posibil de aceea pe care a avut-o anterior producerii faptului prejudiciabil, Curtea, sesizând că prima instanţă s-a raportat la minimul sumei câştigată de fiecare persoană pe zi de cerşit, că între prejudiciile materiale şi cele morale, cauzate prin aceleaşi fapte ilicite şi culpabile, există o legătură directă, nemijlocită, date fiind şi repercursiunile asupra psihicului părţilor civile generate de experienţa traumatizantă trăită de acestea, a apreciat că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală şi sub acest aspect.
Măsura de siguranţă a confiscării speciale a fost apreciată ca temeinică şi legală, sumele de bani rezultate din exploatarea victimelor fiind precizate de către acestea în declaraţiile date în mod explicit în faza de urmărire penală, astfel că prima instanţă a reţinut corect că inculpaţii în discuţie au beneficiat de pe urma activităţii, infracţionale comise, indisponibilizându-le, în parte, sumele respective.
În consecinţă, curtea a respins apelurile declarate de inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpaţii P.D. senior, P.D. junior, P.V. şi P.G.F. Ministerul Public a formulat două motive şi cazuri de casare astfel:
1. De netemeinicie pe motivul reducerii pedepselor aplicate inculpaţilor P.G.F. de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare şi P.V. de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.
2. De nelegalitate pe motivul lipsei constatării nulităţii absolute a sentinţei, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 314 C. proc. pen. anterior rap la art. 197 alin. (2) C. proc. pen. anterior.
În şedinţa publică din data de 13 februarie 2013, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că renunţă la motivul de nelegalitate precizat în scris şi a dezvoltat oral numai cazul de casare referitor la greşita individualizare judiciară, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În motivele scrise inculpaţii au invocat prevederile art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. şi art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. deoarece hotărârea atacată cu recurs nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, iar judecătorii au comis o eroare gravă de apreciere având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât, între probele dosarului care dovedesc nevinovăţia şi soluţia de condamnare există o contradicţie flagrantă care a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale şi netemeinice. S-a susţinut că inculpaţii nu au beneficiat de dreptul la apărare întrucât nu au avut posibilitatea de a se prezenta la toate termenele de judecată acordate de instanţă pentru a-şi asigura apărarea, fie din cauză că au fost arestaţi în Spania, fie ca urmare a faptului că nu au cunoscut termenele de judecată.
S-a susţinut faptul că instanţa de apel nu precizează conţinutul declaraţiei fiecărei părţi vătămate, doar face o înşiruire a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, fără a arăta în mod distinct în ce constă gravitatea acestor fapte.
Redând definirea acţiunilor de ameninţare, violenţă, traficare şi găzduire, care sunt specifice infracţiunii de traficare de persoane, instanţa de apel nu arată care din aceste acţiuni ar fi fost realizate de inculpaţi, în ce mod şi care sunt mijloacele de probă.
Părţile vătămate nu s-au prezentat în faţa instanţei de fond, ca atare nu au putut fi audiate, la dosar existând doar declaraţii date în faza de urmărire penală, contestate de toţi inculpaţii.
În concluzie s-a solicitat, în temeiul art. 38515 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 95/AP din 25 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În concluziile orale susţinute în şedinţa publică din data de 13 februarie 2013, apărarea a invocat şi cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. întrucât inculpaţii nu au fost legal citaţi pe timpul judecăţii în fond şi apel.
În cursul judecării căii de atac a apelului s-a depus în executare MAP nr. 1/J din 18 ianuarie 2012 privind pe inculpatul P.D. senior. Potrivit adresei emisă de Centrul Penitenciar Castellon I, P.D. senior a fost încarcerat în Spania în perioada 4 decembrie 2009 - 22 decembrie 2009 şi 28 noiembrie 2011 - 3 februarie 2012, iar inculpatul P.D. junior a fost încarcerat în Spania în perioada 28 noiembrie 2011 - 3 februarie 2012.
În şedinţa publică din data de 13 februarie 2013, inculpaţii prezenţi au precizat că nu înţeleg să dea declaraţii în recurs.
Înalta Curte, analizând hotărârea din perspectiva motivelor şi cazurilor de casare invocate, respectiv art. 3859 pct. 5, 9,10, 14, şi 18 C. proc. pen., apreciază căile de atac declarate ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
1. În ceea ce priveşte lipsa motivării sau motivarea necorespunzătoare a deciziei ori lipsa pronunţării asupra unor cereri esenţiale pentru părţi:
Potrivit art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. hotărârea poate fi supusă casării în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia sau instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Analizând structura şi conţinutul deciziei recurate se constată că aceasta cuprinde considerente proprii în fapt şi în drept şi nu s-a mărginit a trimite la motivarea instanţei de fond. În plus, sentinţa cuprinde pe larg considerentele ce au condus la reindividualizarea judiciară a pedepselor pentru P.G.F. şi P.V., şi respingerea celorlalte apărări, cu consecinţa menţinerii soluţiei primei instanţe.
În hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţată în Cauza Boldea împotriva României (parag. 29, 30) se arată că art. 6 alin. (1) obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, şi nu poate fi înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument (Van de Hurk, citată mai sus, § 61). Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii. Mai mult, instanţa trebuie să ţină cont mai ales de diversitatea mijloacelor pe care un pledant le poate ridica în instanţă. De aceea, problema de a şti dacă o instanţă şi-a încălcat obligaţia de motivare ce rezultă din art. 6 din Convenţie nu se poate analiza decât în lumina circumstanţelor speţei (Ruiz Torija, citată mai sus, § 29).
În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii şi să nu se fi mulţumit cu a aproba pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Helle, citată mai sus, § 60).
Dacă este adevărat că obligaţia de a-şi motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. (1) din Convenţie le-o impune instanţelor, nu poate fi înţeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Perez, citată mai sus, § 81, Van de Hurk, citată mai sus, p. 20, § 61, şi Ruiz Torija, citată mai sus, § 29; a se vedea şi Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-TK], trebuie constatat că, în speţă (c. Boldea), Tribunalul Timiş nu făcuse decât să trimită la considerentele sentinţei pronunţate de Judecătoria Timişoara. Chiar dacă aceasta poate constitui o motivare prin preluarea motivelor instanţei inferioare în sensul Cauzei Helle împotriva Finlandei (hotărâre citată mai sus, § 56), ar fi fost necesară o hotărâre motivată în detaliu şi completă din partea Judecătoriei Timişoara pentru a putea considera drept echitabilă procedura îndreptată împotriva reclamantului.
Revenind la prezenta cauză, în considerarea caracterului echitabil al procedurii trebuie concluzionat în sensul că şi în cazul în care hotărârea anterioară ar fi expus lapidar şi incomplet considerentele ori aspectele esenţiale pentru părţi, instanţa de recurs are posibilitatea de a înlătura aceasta în cadrul judecării căii de atac, fără a fi necesară casarea cu trimitere spre rejudecare. Această din urmă soluţie, întemeiată pe dispoziţiile art. 38515 lit. c) C. proc. pen. este incidentă atunci când lipseşte motivarea instanţei anterioare ceea ce generează pentru instanţa de recurs imposibilitatea de a cenzura raţionamentul juridic ce a condus la soluţia recurată.
În ceea ce priveşte lipsa pronunţării cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, legea prevede condiţii suplimentare pentru a interveni în recurs soluţia de casare, respectiv ca acestea să fie de natură să garanteze drepturile părţilor şi să poată influenţa soluţia procesului. Se constată că apărarea a invocat acest caz de casare fără a face referire la cererile ignorate de instanţa de apel, însă susţinând lipsa unei rigori în evaluarea probatoriului ce a pus accent pe probele administrate în faza de urmărire penală.
2. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. referitor la eroarea gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite de condamnare se constată că apărarea a susţinut că eroarea gravă de fapt este rezultatul aprecierii eronate a materialului probator, între probele dosarului care dovedesc nevinovăţia şi soluţia de condamnare existând o contradicţie flagrantă
Înalta Curte constată că în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:
- nota raport a Postului de Poliţie al comunei H. din 23 februarie 2009;
- proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 26 martie 2009;
- declaraţia inculpatului P.D. junior, prin care acesta nu recunoaşte comiterea faptelor;
- declaraţia inculpatului P.V., prin care acesta nu recunoaşte comiterea faptelor;
- declaraţiile părţilor vătămate (pentru care organul de urmărire penală a consemnat şi declaraţiile de martori ce susţin cele relatate de victime):
• O.Ş. se coroborează cu declaraţiile martorilor M.M., L.M., C.N., A.M. şi O.M., precum şi cu declaraţiile victimelor audiate în cauză;
• C.E. se coroborează cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză;
• C.P. se coroborează cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză;
• C.I. se coroborează cu declaraţiile martorilor O.D. şi C.V., precum şi cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză;
• D.I. se coroborează cu declaraţia martorei Ş.I., precum şi cu declaraţiile victimelor audiate în cauză;
• P.D. se coroborează cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză;
• G.I.C. se coroborează cu declaraţia martorei G.M., biletele de transport, certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, un carnet de evidenţă a încasărilor aparţinând părţii vătămate şi un ordin de plată de 100 euro expediat de inculpatul P.D. mamei victimei;
• C.N.I. se coroborează cu declaraţiile martorilor C.M., G.M., acte medicale care atestă starea de graviditate şi o împuternicire notarială privind consimţământul părinţilor de a părăsi ţara în compania G.I.C.;
• S.R.V. se coroborează cu declaraţia martorului S.I. şi cu declaraţiile celorlalte victimei audiate în cauză;
• K.G. se coroborează cu declaraţiile victimelor F.G., F.I., D.A. şi S.T.C., precum şi a martorului K.Ş.;
• F.R. se coroborează cu declaraţiile victimelor F.G., F.I., D.A., S.T.C. şi D.C.;
• F.G. se coroborează cu declaraţiile victimelor anterior menţionate;
• F.E. se coroborează cu declaraţiile victimelor L.N., L.F., precum şi a martorului K.F.;
• D.A. se coroborează cu declaraţiile victimelor anterior menţionate;
• F.I. se coroborează cu declaraţiile victimelor audiate în cauză D.A., D.C., F.G. şi S.T.C., cu o filă a agendei în care victima îşi nota încasările şi biletele de transport;
• L.N. se coroborează cu declaraţiile victimelor F.E. şi L.F.;
• L.F. se coroborează cu declaraţiile victimelor F.E. şi L.N.;
• S.T.C. se coroborează cu declaraţiile victimelor anterior menţionate şi a martorului C.P.;
• D.C. se coroborează cu declaraţiile victimelor D.A., F.G., F.I. şi S.T.C.
Aspectele legate de traficarea victimei S.V. se probează cu declaraţiile celorlalte victime audiate în cauză.
Aspectele legate de traficarea victimei D.R. se probează cu declaraţiile părţilor vătămate F.E., L.N., L.F., precum şi a martorului K.F.
Aspectele legate de traficarea victimei D.E.I. se probează cu declaraţiile părţilor vătămate F.E., L.N., L.F., precum şi a martorului K.F.
- declaraţiile martorilor Ş.I.; C.G.; S.A.; O.M.; C.V.; K.Ş.; M.M.; K.F.; C.P.; C.N.; A.M.; L.M.; G.M.; C.M.; S.I.; O.D. din care rezultă aspecte legate de traficarea victimelor: proces-verbal de percheziţie domiciliară din 08 mai 2009, prilej cu care au fost găsite: o agendă cu încasările victimei L.F., precum şi un tichet de călătorie purtând numele C.E.
- proces-verbal de percheziţie domiciliară din 13 mai 2009, prilej cu care au fost găsite: copie de pe actul de identitate a victimei O.Ş., 7 bancnote falsificate din cupiura 100 dolari SUA, o serie de documente bancare care atestă faptul că inculpaţii au deschise conturi la unităţi bancare din Spania;
- procese-verbale prin care au fost ridicate cârdurile de credit ale inculpaţilor P.D. junior şi P.V.;
- proces-verbal de ridicare a unui ordin de plată de 100 euro expediat de inculpatul P.D. mamei victimei G.I.C.;
- proces-verbal de ridicare a unui bilet de călătorie pe ruta Castellon - Braşov, purtând numele victimei O.Ş.;
- procese-verbale de ridicare a unor certificate de încadrare în grade de handicap a victimelor O.Ş., D.I., P.D.;
- proces-verbal de ridicare a unui certificat de încadrare în grad de handicap a victimei G.I.C., bilete de călătorie cu numele victimelor G.I.C. şi C.N.I., notes-ul victimei în care sunt consemnate sumele de bani obţinute din cerşit;
- proces-verbal de ridicare a unor acte medicale care atestă starea de graviditate a victimei minore C.N.I. la momentul traficării, precum şi un act notarial, prin care părinţii victimei îşi dau consimţământul să-şi însoţească concubinul în străinătate;
- proces-verbal de ridicare a unor bilete de călătorie purtând numele părţii vătămate D.A.;
- proces-verbal de ridicare a unor bilete de călătorie purtând numele părţilor vătămate F.I. şi F.R., precum şi o filă de agendă pe care sunt consemnate sume în valută;
- procese-verbale de redare în formă scrisă a interceptărilor telefonice din care rezultă că inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. sunt interesaţi de mersul anchetei efectuate în lipsa acestora.
În cursul judecării în fond au fost audiaţi:
- inculpaţii, P.D. junior, P.V. în şedinţa din data de 14 octombrie 2009; P.D. senior, P.G.F., în şedinţa din data de 6 ianuarie 2010;
- părţile vătămate L.N., L.F., audiate în prezenţa celor patru inculpaţi asistaţi de câte doi apărători aleşi, în şedinţa din data de 3 martie 20010; F.I., K.G., audiate în şedinţa din 28 aprilie 2010, în prezenţa celor 4 inculpaţi asistaţi de câte 2 apărători aleşi; D.I., S.T.C., audiate în şedinţa din 28 aprilie 2010, în prezenţa celor 4 inculpaţi asistaţi de câte 3 apărători aleşi; D.E.I., audiată în şedinţa din 4 ianuarie 2012, în prezenţa inculpaţilor P.V. şi P.G.F., toţi inculpaţii, inclusiv inculpaţii lipsă fiind asistaţi de apărători aleşi; C.I., C.V., C.P., audiate în şedinţa din data de 25 octombrie 2011, în prezenţa celor 4 inculpaţi asistaţi de apărători aleşi;
- martorii: C.V., S.A. audiaţi în şedinţa publică din 4 ianuarie 2012, în prezenţa inculpaţilor P.V. şi P.G.F., inculpaţii lipsă fiind asistaţi de apărători aleşi; C.G., Ş.I., O.M., audiaţi în şedinţa din 7 decembrie 2011, în lipsa tuturor inculpaţilor ce însă au fost asistaţi de apărători aleşi; L.M., M.M., A.M., C.N., C.M., O.D., S.I., audiaţi în şedinţa publică din 18 ianuarie 2012, în prezenţa inculpaţilor P.V. şi P.G.F., asistaţi de apărători aleşi, şi în lipsa inculpaţilor liberi la acel moment P.D. junior şi P.D. senior, care însă au fost asistaţi de avocat ales.
Este de subliniat faptul că părţile vătămate ori martorii, în mare parte, au revenit asupra declaraţiilor anterioare, fără un motiv plauzibil, invocând numai neşcolarizarea ca motiv al vicierii relatărilor ori consemnărilor din faza de urmărire penală. Din ansamblul declaraţiilor menţinute rezultă că părţile vătămate, majore ori minore, transportate în Spania, erau determinate să cerşească primind, pe perioada şederii, exclusiv alimente şi ţigări, banii obţinuţi fiind remişi inculpaţilor.
Instanţa de fond, prin încheierea din data de 4 ianuarie 2012, a pus în vedere dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. apărătorul ales menţionând că până la următorul termen le va explica inculpaţilor conţinutul acestui text de lege şi va face precizările în sensul continuării cercetării judecătoreşti ori achiesării la procedura simplificată. Ulterior apărarea a precizat că nu se solicită judecata în procedura simplificată.
Inculpaţii, personal ori prin apărător, oral ori prin concluzii scrise, au solicitat administrarea de probe determinată de omisiunea readministrării tuturor probelor în faţa instanţei de fond. În şedinţa publică din data de 18 septembrie 2012 s-au solicitat probe în faţa instanţei de apel, respectiv audierea a patru părţi vătămate ce nu au putut fi audiate în faţa primei instanţe necunoscându-se domiciliile acestora la momentul judecăţii în fond (D.C., F.E., F.R., F.G.), audierea părţilor vătămate G.S. şi C.N.I., întrucât la momentul audierii în instanţa de fond nu au fost prezenţi şi inculpaţii arestaţi în Spania şi a trei martori (K.Ş., K.F. şi C.P.), întrucât nici în privinţa acestora nu s-a putut realiza audierea, neputând fi identificate reşedinţele. Instanţa de apel, văzând demersurile realizate de prima instanţă pentru audierea martorilor şi primelor părţi vătămate indicate ce nu au putut conduce la administrarea probatoriului, datorită imposibilităţii de citare în lipsa unor domicilii ori reşedinţe cunoscute, a respins cererea formulată. Cererea nu a fost reiterată în recurs. În ceea ce priveşte audierea părţilor vătămate G.S. şi C.N.I. s-a considerat că la audierea acestora inculpaţii, prin avocaţi aleşi şi-au putut valorifica dreptul la apărare.
În cursul judecăţii, în fond inculpaţii P.D. junior şi P.D. senior au fost prezenţi în perioada când s-au aflat în stare de arest preventiv, pentru o scurtă perioadă când s-au aflat sub imperiul măsurii obligării de a nu părăsi ţara, pentru ca apoi să se sustragă judecăţii părăsind ţara şi deplasându-se în Spania unde au fost arestaţi preventiv.
În cursul judecării apelului s-au depus la dosar relaţii referitoare la durata prevenţiilor executate în Spania, astfel: pentru inculpatul P.D. senior, născut la 06 octombrie 1967, de la 04 decembrie 2009 la 22 decembrie 2009 şi de la 28 noiembrie 2011 la 3 februarie 2011; pentru inculpatul P.D. junior, născut la 03 noiembrie 1985, de la 28 noiembrie 2011 la 3 februarie 2011. La data de 03 februarie 2011 inculpaţii P.D. junior şi P.D. senior au fost liberaţi provizoriu cu obligaţia de a se prezenta săptămânal în faţa instanţei spaniole. Prin adresa din 12 iunie 2012 Biroul Sirene a comunicat că inculpaţii P.D., senior. Şi P.D. junior, au fost arestaţi pe teritoriul Spaniei în perioada 28 noiembrie 2011 - 25 ianuarie 2012.
În cursul judecării recursului nu s-au administrat probe. În şedinţa publică din data de 13 februarie 2013, inculpaţii prezenţi au precizat că nu înţeleg să dea declaraţii în faţa instanţei de recurs şi nu au fost formulate cereri de probatorii.
Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărâre din 27 februarie 1980, Deweer c. Belgiei, pg. 46), acuzaţia în materie penală constituie notificarea oficială ce emană de la o autoritate competentă, în sensul că unei anumite persoane i se impută săvârşirea unei fapte penale. Simpla descriere a unei situaţii de fapt în succesiunea evenimentelor, nu este suficientă pentru a caracteriza o acuzaţie în materie penală, precizarea detaliată a bazei factuale (CEDO M.C. c. Bulgariei), fiind necesar a fi caracterizată în drept de o manieră aptă să descrie consecinţele juridice ale conduitei ilicit penale (CEDO, hotărâre 25 martie 1999, Mattoccea c. Italiei, pg. 59). Aceleaşi exigenţe ale acuzaţiei în materie penală reţine şi jurisprudenţa instanţei supreme în Dosarul nr. 74/2001, C9, potrivit căreia rechizitoriul trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei menţionate în partea descriptivă şi dispoziţia de trimitere în judecată.
În actul de sesizare s-au reţinut următoarele:
I. Faptele inculpatului P.G.F., constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2009, împreună cu alţi inculpaţi a traficat, în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare), pe părţile vătămate S.R.V., P.D., O.Ş., D.I., C.I., C.P., C.E., F.I., D.C., S.T.C., D.A., F.G., K.G., F.R. şi S.V., în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerşetorie, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale).
II. Faptele inculpatului P.V., constând în aceea că în perioada ianuarie - aprilie 2009, împreună cu alţi inculpaţi a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) părţile vătămate O.Ş., C.P., C.E., F.G. şi S.V., în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerşetorie, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de "trafic de persoane" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale).
III. Faptele inculpatului P.D. senior, constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009, împreună cu alţi inculpaţi a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) părţile vătămate G.I.C., D.I.,L.N., L.F., F.E., D.E.I., D.R., S.V., precum şi partea vătămată minoră C.N.I., în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerşetorie, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane" şi "trafic de minori" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (8 acte materiale) şi art. 13 alin. (2) şi (3) (teza ultimă) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
IV. Faptele inculpatului P.D. junior, constând în aceea că în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009, împreună cu alţi inculpaţi a traficat în diverse modalităţi (recrutare, transport, cazare) părţile vătămate G.I.C., P.D., O.Ş., C.I., L.N., L.F., precum şi partea vătămată minoră C.N.I. în scopul exploatării acestora în Spania, prin supunere la cerşetorie, folosind pentru realizarea scopului propus metode de inducere în eroare (false promisiuni), ameninţări, intimidări şi alte forme de constrângere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de "trafic de persoane" şi "trafic de minori" prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 materiale) şi art. 13 alin. (2) şi (3) (teza ultimă) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Acuzaţia adusă fiecărui inculpat este amplu descrisă în secţiunea în fapt a rechizitoriului.
În actul de sesizare s-a mai arătat că din perspectiva elementului material al infracţiunilor de "trafic de persoane" şi "trafic de minori" în variantă agravată, latura obiectivă a acestor infracţiuni s-a realizat în modalităţile recrutării, transportării şi cazării victimelor, prin fraudă ori înşelăciune, chiar şi faţă de victimele cu care traficanţii s-au înţeles să fie duse în scopul practicării cerşetoriei în Spania, atât timp cât convenţia acestora a fost în sensul împărţirii în mod egal a câştigurilor obţinute, iar odată exploatate, autorii infracţiunilor nu au respectat această înţelegere, aspect de esenţa exploatării.
Interpretarea textului incriminator în sensul menţionat este dată, pe de o parte, de faptul că această înţelegere nu poate fi considerată una civilă atât timp cât are un caracter ilicit, iar pe de altă parte, prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora persoana supusă traficului de persoane, care a săvârşit, ca urmare a exploatării sale, infracţiunea de cerşetorie, nu se pedepseşte, nu ar mai avea nicio raţiune.
În actul de sesizare s-a mai susţinut că sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost cercetaţi, este de precizat că intenţia este calificată prin scop (scopul exploatării), deşi infracţiunile se consumă la momentul recrutării, iar intenţia acestora de a trafica victimele a fost evidentă tocmai prin realizarea scopului propus, care le-a adus foloase financiare.
Ca urmare, Înalta Curte apreciază ca acuzaţia în materie penală a fost suficient descrisă şi caracterizată în drept pentru a genera premisele exercitării dreptului la apărare.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi".
"(2) lit. a) Traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".
Potrivit art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ, "recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi".
"(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2)".
În ceea ce priveşte întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane sau trafic de minori, sub aspectul laturii obiective, respectiv în ceea ce priveşte modalitatea alternativă a recrutării, Înalta Curte aminteşte situaţia părţii vătămate S.R.V. pentru care acordul tatălui victimei a fost obţinut în considerarea faptului că inculpatul G. (P.G.F.) a susţinut că îl va transporta în Spania pentru a-i facilita un tratament medical, aceasta în considerarea unei rudenii între părţi, însă la întoarcerea în ţară victima i-a povestit tatălui său că nu a fost supus niciunui tratament medical, nefiind consultat de niciun medic, ci a cerşit alături de alte persoane, primind în schimb numai alimente nu şi bani, toţi banii fiindu-i remişi numitului G., respectiv inculpatului P.G.F.
În legătură cu motivul deplasării în străinătate părţile vătămate au cunoscut faptul că vor lucra în agricultură, la cules de portocale, fiind evident induse în eroare cu privire la conţinutul activităţii ce urmează a o desfăşura şi condiţiile de muncă (ex. partea vătămată D.I.; F.I. care a declarat că în autocar inculpatul G. (P.G.F.) le-a spus celor 7 părţi vătămate ce se deplasau în acel moment în Spania, că urmează să lucreze la cules de portocale, ulterior însă fiind forţaţi să cerşească în locuri publice.
În ceea ce priveşte modalitatea alternativă a transportării victimelor în străinătate, părţile vătămate şi martorii au precizat că biletul de autocar pentru deplasarea în Spania era procurat de unul dintre inculpaţi - P.G.F. - care-şi însoţea uneori victimele cu autocarul, la destinaţie victimele erau aşteptate de un alt inculpat - inculpatul P.D. junior şi/sau P.D. senior (decl. K.G.; decl. L.N. şi F.). La destinaţie victimele erau cazate în domiciliile inculpaţilor, în condiţii improprii. Astfel, S.T.C. a arătat că ieşea la cerşit împreună cu K.G. şi D.C. cu care locuia în casa inculpatului P.G.F. zis G. şi a soţiei acestuia. Partea vătămată F.I. a arătat că a locuit în casa inculpatului G. împreună cu alte 5 persoane.
Părţile vătămate erau obligate să cerşească în locuri publice, pe stradă (ex. partea vătămată D.I., F.I., părţile vătămate L.), iar banii obţinuţi din activităţile prestate de victime erau remişi inculpatului P.D. junior (ex. părţile vătămate L.), P.G.F. sau P.V. (decl. K.G.). În favoarea inculpaţilor cerşeau simultan mai multe persoane vătămate.
Trebuie amintit faptul că, în mare parte, părţile vătămate ori martorii, în faţa instanţei, au revenit asupra declaraţiilor anterioare, fără un motiv plauzibil, invocând numai neşcolarizarea ca motiv al vicierii relatărilor ori consemnărilor din faza de urmărire penală. O parte din victime nu au putut fi audiate neputându-se stabili reşedinţa acestora pentru citare, ori ca urmare a decesului (O.Ş.).
Relevante, dar nu unice sunt pentru susţinerea acuzaţiei penale următoarele declaraţii ce vor fi prezentate pe larg:
Victima K.G., audiată în prezenţa celor patru inculpaţi, asistaţi de câte 2 apărători aleşi a precizat că: "M-am întâlnit în comună cu P.G. care mi-a zis să merg în Spania la cules de portocale, iar eu cum eram tânăr şi nu aveam niciun viitor, am acceptat. Mi-a spus că se plăteşte cu 1 euro 20, lădiţa. El mi-a spus că el cu familia lui au lucrat la portocale acolo. Eu când m-am întâlnit cu el, eram cu L.N. şi am acceptat amândoi.
Eu îmi amintesc că în Spania am plecat 7 inşi, respectiv D.C., D.A., F.G. singur şi F.E., F.R. şi F.I. soţul lui R. şi S.T.C. Precizez că F.E. nu a fost. Noi am plecat în Spania însoţiţi de P.G. cu autocarul. Acolo ne-a aşteptat frate-su D., cu maşina. Ne-a băgat pe toţi într-o maşina şi ne-a dus în San Carlos într-un apartament. În locuinţa stăteau cei doi fraţi P., soţiile lor şi copiii, de fapt cei trei fraţi P., D., V. şi G.
Toţi am fost găzduiţi la aceştia, unii dintre noi, cum eram eu, stăteam pe hol, 4 - 5 inşi, în bucătărie şi în camere.
Noi am ajuns sâmbăta dimineaţa, cred că pe la orele 10 şi ne-am dus la plajă, iar G. până atunci ne-a făcut cartoanele şi a doua zi dimineaţa ne-a trimis la cerşit. G. ne-a zis să îi dăm banii pe transport.
Precizez că 6 dintre noi cerşeam pentru G., iar unul pentru V., adică F.G.
Eu am stat o săptămână după care m-am mutat cu D.A., D.C. şi S.T.C. în Castellon unde eu am stat 1 lună, fiind dus acolo împreună cu cei trei, de P.G., cu maşina. Acolo locuiam într-un alt apartament, tot al lor. Erau zile în care făceam 40-50-60 euro pe zi.
Eu stăteam pe jos, pe stradă cu cartonul în mână şi aşa cerşeam şi nu ştiam spaniola, decât să cer pâine şi apă.
Când am ajuns în Spania, P.G. mi-a dat o copie xerox a buletinului meu şi el mi-a ţinut buletinul.
Ceea ce câştigam până la ora 2 a zilei, îi dădeam lui P.G. care venea el mai întâi şi îi lua, până eu am cunoscut locul, după care veneam şi eu acasă şi îi dădeam, iar restul banilor care îi câştigam îi dădeam seara. G. avea un caiet în care scria fiecare câţi bani preda. Precizez că F.G. îi dădea banii lui V. Când am ajuns, V. cu G. au stabilit fiecare pentru cine cerşim.
Noi ne-am înţeles că dacă mergeam la lucru ne dădeau 9 milioane pe lună, însă ne-am înţeles că dacă mergeam la cerşit a rămas aceeaşi sumă să ne dea. Eu cred că în perioada în care am stat în Spania şi am cerşit am câştigat cam 1200 - 1300 de euro, iar când am plecat acasă, G. mi-a dat 100 de euro.
Când am ajuns în Spania, G. ne-a dat, după cum am arătat, direct cartoanele să cerşim, iar unii au fugit, G. după 24 de ore şi a doua zi a fugit şi F.E. cu nevastă-sa şi eu cu D.A., cu S.T.C. şi cu C. am rămas. Noi nu am fugit pentru că nu ştiam nimic pe spaniolă şi nu ştiam unde să mergem.
Nu ne-a ameninţat niciunul dintre ei şi nici nu ne-au bătut, dar ne era oarecum să plecăm pentru că poate ne găseau şi aveam alte probleme. Ştiu că lumina şi apa ni se reţineau din banii pe care îi câştigam. G. mi-a spus că mai am datorii la el 100 de euro pentru drum pentru că nu îi plătisem. Când am venit acasă nu mi-a mai spus nimic de bani.
Eu am fost plecat tot în Spania 1 lună şi 1 săptămână, la cules de măsline şi am venit cu 600 de euro.
Când mergeam la cerşit, ne ducea cu maşina G., iar apoi mergeam şi singur, când am cunoscut drumul, iar din când în când, acesta mai venea să vadă dacă mai sunt acolo.
Cât am stat acolo, mâncam de la container că G. ne aducea, iar duminica mai mergeam şi eu să caut haine pentru că nu aveam cu ce să mă îmbrac, iar nu aveam niciun leu în buzunar.
Eu când am plecat în Spania nu am plecat cu niciun ban în buzunar, iar transportul l-a plătit G.
Dacă noi ne-am fi simţit bine, îndrăzneam, fugeam şi cerşeam pentru noi, dar nu am făcut-o.
Precizez că eu aveam doar copia buletinului şi nu puteam să dau în cap la lume ca să ajung acasă. Când i-am cerut buletinul lui P.G. acesta a zis "ce fac dacă nu mai am oamenii că unii au fugit".
Precizez că eu sunt rudă cu S.T.C., în sensul că bunicul meu e frate cu tatăl lui S.T.C., iar cu S.V. suntem de asemenea rude, în sensul că el îmi este unchi, fiind frate cu mama.
Când am trecut de vamă în Ungaria, la toţi 7 ne-a luat buletinele G. După ce noi le-am prezentat la vamă, ne-a luat G. buletinele. A treia zi după au fugit cei despre care am făcut vorbire, G. ne-a tras buletinele la xerox şi ne-a dat câte o copie celor care am rămas.
Precizez că eu am fost plecat în Spania 2 săptămâni, din 16 iunie, anul trecut şi anul acesta o lună şi o săptămână, după cum am arătat, la cules de măsline. Eu nu am mai cerşit deloc de atunci.
Precizez că la mine au durat 2 - 3 zile până când am cunoscut şi am învăţat banii, adică euro, pe care până atunci nu i-am mai văzut.
Eu nu ştiu dacă persoanele despre care am afirmat că au plecat de la fraţii P. au găsit de muncă în altă parte.
Precizez că în iunie anul trecut când am fost plecat în Spania am fost cu tatăl şi cu bunicul meu şi o săptămână am lucrat şi apoi am venit acasă.
Precizez că pe mine m-a chemat cineva de la Sighişoara la lucru.
Până m-am întâlnit pe strada cu G. eu nu am avut vreo altă întâlnire sau vreo altă discuţie cu vreun membru al familiei P. şi deci nicio constrângere. Dacă eu aş fi ştiut de la început că voi merge în Spania să cerşesc, nu aş fi acceptat niciodată să cerşesc nici pentru mine, nici pentru altcineva.
Eu nu am cerşit niciodată în România.
În săptămâna în care am fost plecat în Spania, am lucrat la tencuit.
Pe mine m-au văzut cerşind D.A., S.T.C., D.C. şi F.I.".
Victima L.N., audiată în prezenţa celor patru inculpaţi, asistaţi de câte 2 apărători aleşi a precizat că: "P.D. senior ne-a trimis suma de aproximativ 850 de euro ca să avem de drum prin K.F. şi am plecat cu autocarul 5 persoane, respectiv eu cu soţia mea, L.F., D.E. şi D.R. şi F.E. Când am ajuns în Spania, P.D. ne-a făcut nişte cartoane şi ne-a trimis la cerşit în mai multe oraşe.
În Vinaros au rămas F.E., D.I. şi R., iar eu cu soţia mea am plecat în Tortosa.
Acolo locuiam la G., deci la P.F.G. şi la fratele lui, P.D., în aceeaşi locuinţă. În acea locuinţă mai stătea S.V. şi alte persoane pe care nu le cunoşteam; toate aceste persoane cerşeau, însă unele cu cartoane, iar alte fără, iar altele doar cu paharul.
P.D. era cel care ne ducea cu maşina în anumite locuri să cerşim, iar seara venea şi ne strângea.
Cum am ajuns în Spania, P.D. junior şi P.V. ne-au spus să mergem la cerşit şi nu au discutat despre găsirea vreunui loc de muncă pentru că au spus că trebuie să ne achitam de datoria faţă de el, pentru banii trimişi în ţară. Eu nu am mai fost plecat din ţară niciodată şi nu cunoşteam limba şi nu am avut încotro şi a trebuit să merg la cerşit cum mi s-a spus.
P.D. ne strângea banii, în sensul că venea cam o dată pe zi pe la ora 14 şi ni-i lua, iar ce câştigam după, până seara îi predam toţi lui, pentru că ne era teamă, cei din familie fiind numeroşi. Eu îmi amintesc că am câştigat cam 50 - 60 de euro pe zi şi am cerşit cam o săptămâna după care am mers într-o zi la mare şi am hotărât împreuna cu D.R., cu nevasta lui, cu F.E. şi cu nevasta mea să fugim, ceea ce am şi făcut, plecând în diverse oraşe şi acolo am cerşit vreo săptămână şi ceva pentru a face rost de bani să ne întoarcem acasă.
Eu l-am cunoscut pe P.D. senior abia când am mers în Spania.
Eu l-am văzut pe P.D. senior când a venit însoţit de G. într-o maşina în parcarea în care ne-a lăsat autocarul şi am mers cu toţii împreună acasă la P.D. senior, după care am fost duşi acasă la P.D.
Precizez ca banii trimişi prin K.F. de fapt au fost trimişi prin bancă pe numele acestuia de către P.D. senior.
Eu îmi amintesc că am plecat în Spania, în 8 sau 9 martie anul trecut.
Eu am cerşit în Tortosa şi Amposta.
Noi la mare am ieşit ca să ne relaxam, întrucât era duminica şi am ieşit ca să ne plimbăm.
Noi am cerşit după ce am plecat în Granada.
Noi ne-am descurcat să cerşim deşi nu ştiam limba, cum am putut, iar în ceea ce priveşte circulatul cu anumite mijloace de transport în comun şi destinaţii, am mai luat informaţii de la românii pe care i-am întâlnit pe drum.
La mine a venit Poliţia acasă şi m-a chemat la postul de poliţie ca să dau declaraţie pentru că S.V. a spus despre mine că am fost şi eu în Spania.
Eu intenţionam sa fac plângere împotriva familiei P. pentru că eu m-am dus la muncă în Spania şi ei m-au pus la cerşit.
Eu în perioada cuprinsă între luna aprilie anul trecut şi până în prezent, am mai fost plecat în Spania şi mi-am făcut acte şi am lucrat cu ziua acolo şi nu am mai cerşit.
Este adevărat că eu am interdicţie pentru oraşul Tortosa pentru ca am fost prins cerşind.
Înainte de a merge în Spania, eu nu am mai practicat cerşetoria.
Când am plecat din Spania şi am venit în România am primit de la Poliţie nişte acte însă nu ştiu să am vreun proces acolo în Spania. Ştiu doar că poliţia spaniolă ne-a întrebat şi pe mine şi pe ceilalţi ce făceam acolo şi noi le-am explicat că facem bani de drum.
Noi am circulat de la Tortosa la Granada cu un autocar spaniol. Noi am ales acel oraş ca să fim cât mai departe de familia P.
Eu îmi amintesc că D.R. a ascuns nişte bani şi cu acei bani am plecat.
Noi la un moment dat ne aflam la aproximativ 80 de km de Granada în oraşul Haien unde ne-am întâlnit cu K.G. care venise şi el acolo, astfel că într-o zi a venit la noi P.D. senior împreună cu G., cred că era în jurul orei 2 noaptea şi ne-au spus de fiii lui că sunt arestaţi în România şi ne-au solicitat să dăm nişte declaraţii la un notar prin care să ne retragem practic plângerile pentru că în schimb ne dau 2 maşini. Eu nu am fost de acord.
Pe cei doi îi însoţeau cumnata-mea, F.E. şi soţul ei K.F. cu care am mers împreună în Castellon, iar G. făcuse nişte declaraţii scrise de el şi ne-a cerut să mergem la notar, iar noi am mers la Ambasadă acolo şi funcţionarul de acolo ne-a zis să avem grijă că ajungem la puşcărie. Precizez că eu nu am scris şi nu am semnat nimic.
Precizez că niciunul dintre noi nu am scris sau am semnat, ci G. a fost cel care a făcut-o.
Cei de la Ambasadă au încercat să ne reţină, iar noi am povestit cele întâmplate şi cine ne-a adus în Spania şi ei ne-au dat drumul.
Precizez că cei din Ambasadă ne-au spus să mergem afară să îi chemăm pe cei doi P. ca să îi aresteze, dar ei erau deja plecaţi. De acolo am venit singuri în ţară, dar ei au spus că ne acordă sprijin Poliţia. La Ambasadă atunci, au fost D.A., eu cu soţia, D.C., K.F., F.E. şi K.G."
Victima L.F., audiată în prezenţa celor patru inculpaţi, asistaţi de câte 2 apărători aleşi a precizat că: "Eu am plecat în Spania împreună cu F.E. şi cu soţul meu cu autocarul, întrucât aflasem de la nenea D. că se găseşte loc de muncă la cules de mandarine. Acesta ne-a trimis prin cumnatul meu F., bani ca să avem de drum şi F. ne-a luat bilete şi ne-a dus pe autocar. Eu am primit personal 100 de euro.
La autocar ne-a aşteptat D. bătrânul cu maşina şi ne-a dus acasă la el unde ne-a spus că nu ne-a adus pentru muncă, ci pentru cerşit. Precizez că acolo ne-a dat în primire fiului său D. care a împărţit oamenii. Eu cu soţul meu am rămas la D.
Eu cu soţul meu stăteam la D. acasă şi el ne ducea cu maşina la cerşit la un magazin, iar ziua pe la 14 venea şi ne strângea banii, iar restul banilor îi predam seara. Noi am cerşit o săptămână pentru el. Mai erau şi alte persoane care cerşeau pentru el, dar eu nu le cunoşteam.
După o săptămâna D. ne-a dus la tatăl lui acasă, iar noi am minţit că mergem la mare şi am fugit împreună cu S.I. şi D.R.
Noi ne-am pus pe tren "ca de proşti" şi am mers într-un oraş mai departe. Noi nu cunoşteam limba spaniolă şi ne-am dat jos unde a oprit ternul. Noi am mai cerşit şi acolo ca să ne facem rost de bani pentru bilete şi apoi am venit acasă.
După aceea ne-am dus din nou în Spania eu cu soţul meu, pentru că am găsit un patron şi lucram la mandarine şi ne-am trezit că au venit la noi bătrânul D. cu fiul său F., cu maşina şi ne-au luat din Castellon să ne oblige ca să ne schimbăm declaraţiile Domnul D. ne-a dus la Ambasada Română şi am intrat acolo însă nenea de acolo ne-a spus că nu sunt semnăturile noastre pe declaraţiile făcute de F. şi noi am povestit ce ni s-a întâmplat după care au vrut să îi aresteze, iar bătrânul D. plecase; şi F. plecase şi îi însoţise şi fiul mai mic al lui D. senior. Apoi noi ne-am întors la muncă în Spania, am stat o lună şi apoi am venit acasă.
Noi am mai stat o săptămâna în localitatea în care am plecat cu trenul şi am cerşit pentru a ne face rost de bani de bilete.
Cât am stat în acel oraş noi dormeam pe sub poduri şi pe la Caritas şi ne cumpăram câte ceva de prin magazin şi mâncam.
Sumele pe care le câştigam cât am lucrat pentru P. variau cam între 60-70-80-90 euro pe zi. Noi am predat toţi banii câştigaţi atunci lui D.
Părinţii mei se aflau la P.D. senior când eu eram în Spania.
Verişoara mea S.I. a avut bani ascunşi de la ei cu care am mers atunci pe drum.
Noi am mers doar o staţie cu trenul ăla şi doar doi euro a fost biletul de persoană.
Precizez că atunci când au venit cu maşina inculpaţii ne-au dus la ei acasă.
Când ne-au luat cu maşina eram eu, soţul meu, F.E., G., şi bărbatul lui F.E., F.
Inculpaţii când au venit după noi şi ne-au luat cu maşina au zis să mergem obligatoriu cu ei cu maşina că dacă nu pun mafia pe noi din Spania că ei ştiu limba."
Potrivit art. 75 C. proc. pen., declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente, iar în conformitate cu exigenţele impuse de normele procesual penale, nu au o valoare probatorie deosebită, superioară altor probe şi nicio valoare dinainte stabilită, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.
Înalta Curte apreciază că declaraţiile părţilor vătămate se coroborează cu datele furnizate de declaraţiile martorilor menţionaţi şi cu înscrisurile depuse la dosar în cursul urmăririi penale şi sunt apte, astfel cum au reţinut şi instanţele anterioare, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie, făcând dovada deplină a celor reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare.
În concluzie, din ansamblul declaraţiilor menţinute rezultă că părţile vătămate, majore ori minore, recrutate prin înşelăciune, ori în contextul unei insuficienţe a mijloacelor de subzistenţă ori de instrucţie, erau transportate în Spania, pe banii inculpaţilor, erau cazate în domiciliile inculpaţilor, erau determinate să cerşească în locuri publice, primind, pe perioada şederii, exclusiv alimente şi ţigări, banii obţinuţi fiind remişi inculpaţilor.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor aceasta este corect reţinută în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi, pentru inculpaţii P.D. junior şi P.D. senior, şi pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (2) şi (3) teza ultimă raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Activitatea infracţională desfăşurată de cei patru inculpaţi se circumscrie atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv infracţiunii de trafic de persoane/minori, infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de către instanţele de fond şi apel.
Probele cauzei dovedesc fără echivoc faptul că inculpaţii au desfăşurat ample activităţi infracţionale în domeniul traficului de persoane şi de minori, în scopul determinării acestor persoane să practice cerşetoria în Spania, că activitatea infracţională s-a desfăşurat conform unei strategii menite să aducă venituri importante acestora şi familiei lor.
Acţiunea ilicită a inculpaţilor nu s-a rezumat doar la simpla recrutare şi constrângere a părţilor vătămate să practice cerşetoria, ci recrutarea, transportul, cazarea acestora s-a făcut în scopul exploatării lor, activitate infracţională ce face parte din latura obiectivă a infracţiunii de trafic de persoane sau minori, prevăzută de art. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 2 pct. 2 lit. b) şi e) din Legea nr. 673/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Înalta Curte reţine că inculpaţii nu numai că au recrutat şi obligat victimele să cerşească în folosul lor, dar i-au cazat în condiţii inumane, i-au lăsat fără bani, fără haine şi hrană adecvată şi suficientă, îi supravegheau în locurile unde cerşeau, le-au luat actele de identificare pentru a nu putea părăsi locul în care fuseseră conduşi, activitate ilicită prin care nu numai că le-a aservit pe victime, dar le-au încălcat şi drepturile şi libertăţile fundamentale.
Intenţia ca element subiectiv al infracţiunii de trafic de persoane presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproşa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. Criteriile de evaluare a vinovăţiei decurg din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta. Motivaţia actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acţionat. În acord cu instanţa de fond şi cea de apel, instanţa de recurs consideră că infracţiunea de trafic există pentru că s-au întrebuinţat mijloace frauduloase pentru a fi recrutate victimele şi menţinute în sfera de forţă a inculpaţilor, eforturile acestora din urmă fiind conjugate pentru atingerea scopului comun şi anume obţinerea de venituri din obligarea victimelor la practicarea cerşetoriei. Criteriile pentru evaluarea intenţiei în cazul infracţiunii de trafic de persoane au fost observate în mod just de către instanţele de fond şi cea de apel, care au reţinut corect forma de vinovăţie în sarcina fiecărui participant.
Aşa fiind, Înalta Curte va aprecia ca nefondate criticile referitoare la reţinerea în sarcina inculpaţilor a infracţiunii de trafic de persoane sau minori.
3. În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen. anterior referitor la soluţionarea cauzei în lipsa inculpatului când prezenţa acestuia era obligatorie, ca urmare a lipsei de procedură, în fond şi apel cu inculpaţii aflaţi în stare de arest în Spania:
Înalta Curte constată că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi în faţa celor trei instanţe, fond, apel, recurs. În mod repetat în faţa instanţei de fond şi de apel s-a invocat lipsa de procedură cu inculpaţii P.D. senior şi P.D. junior, care s-ar fi aflat arestaţi pe teritoriul Spaniei (ex. încheierea din 19 iunie 2012).
Inculpaţii au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, pentru P.D. junior şi P.V. fiind luată măsura la data de 8 mai 2009 (anterior au fost reţinuţi, în data de 6 mai 2009), iar pentru inculpaţii P.D. senior şi P.G.F. fiind fiind luată măsura în lipsă.
În cursul judecăţii în fond inculpaţii au fost puşi în libertate, înlocuindu-se măsura cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.
Înalta Curte reţine însă că prin încheierea de şedinţă din data de 18 ianuarie 2012, instanţa de fond, constatând că inculpaţii liberi P.D. senior şi P.D. junior, se sustrag de la judecată încălcând obligaţia stabilită de a se prezenta la organul judiciar ori de câte ori sunt chemaţi (lipsind la termenele din 7 decembrie 2011, 4 ianuarie 2012, 18 ianuarie 2012), a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, emiţându-se MAP nr. 1/J din 18 ianuarie 2012 şi 2/J din 18 ianuarie 2012. Ulterior, în şedinţa publică din 16 februarie 2012, apărătorul ales al inculpaţilor P.D., senior. Şi P.D. junior, a învederat instanţei că cei doi inculpaţi i-au comunicat că în luna ianuarie a aceluiaşi an au plecat în Spania unde au fost arestaţi preventiv, în aceste condiţii apreciind că cercetarea judecătorească nu poate continua fiind lipsă de procedură cu cei doi inculpaţi şi, în plus, actele de cercetare efectuate pe perioada cât aceştia se aflau arestaţi sunt lovite de nulitate absolută. În acest context prima instanţă a constatat riguros că imposibilitatea de a participa la judecată este consecinţa sustragerii inculpaţilor de la cercetare prin părăsirea teritoriului României, deşi faţă de aceştia fusese luată măsura obligării de a nu părăsi ţara. După momentul arestării celor doi inculpaţi în Spania, în mod constant apărarea a invocat lipsa de procedură cu aceştia, solicitând amânarea judecăţii.
În cursul judecării apelului s-au depus la dosar relaţii referitoare la durata prevenţiilor executate în Spania, astfel: pentru inculpatul P.D., născut la 06 octombrie 1967, de la 04 decembrie 2009 la 22 decembrie 2009, dată la care a fost preluat din Spania şi introdus în arestul DGPMB (dos. 341/64/2009) şi de la 28 noiembrie 2011 la 3 februarie 2011; pentru inculpatul P.D., născut la 03 noiembrie 1985, de la 28 noiembrie 2011 la 3 februarie 2011. La data de 03 februarie 2011 inculpaţii P.D. junior şi P.D. senior au fost liberaţi provizoriu cu obligaţia de a se prezenta săptămânal în faţa instanţei spaniole. Prin adresa din 12 iunie 2012 Biroul Sirene a comunicat că inculpaţii P.D., senior şi P.D. junior, au fost arestaţi pe teritoriul Spaniei în perioada 28 noiembrie 2011 - 25 ianuarie 2012. La data de 22 octombrie 2012 P.D. junior a fost arestat pe teritoriul Spaniei pentru punerea în executare a MAP emis de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 357/1372/2009. MAP nr. 1/J din 18 ianuarie 2012 a fost pus în executare, pentru inculpatul P.D. senior, la data de 24 noiembrie 2012.
Se constată că pentru inculpaţii P.D. junior şi P.D. senior lipsa de la judecată este exclusiv consecinţa sustragerii acestora de la soluţionarea acţiunilor penale ce fac obiectul prezentei cauze. Inculpaţii s-au sustras judecăţii, au nesocotit interdicţia de a părăsi teritoriul statului român pentru ca ulterior să valorifice conduita abuzivă ca o cauză de tergiversare a judecăţii sau de casare. Exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu poate constitui premisa constatării unor nulităţi ce afectează actele procesuale ori procedurale. Ca urmare lipsa de la judecată a inculpaţilor ce au fost arestaţi pe teritoriul Spaniei în contextul în care se sustrăgeau judecăţii prezentei cauze nu poate constitui un beneficiu tocmai pentru aceştia, exerciţiul abuziv al dreptului procesual conducând la neproteguirea dreptului invocat, respectiv a dreptului arestatului de a fi prezent la judecată.
În acest context deşi inculpaţii au lipsit la judecată ca o consecinţă a încălcării obligaţiilor stabilite în sarcina acestora de instanţă la momentul punerii în libertate, totuşi pe toată perioada cercetării judecătoreşti, în fond şi în căile de atac, au beneficiat de asistenţă juridică prin apărători aleşi.
În ceea ce priveşte exercitarea dreptului la apărare datele înserate anterior în secţiunea referitoare la probatoriile administrate au relevat faptul că inculpaţii au beneficiat, în tot cursul judecăţii, de apărare prin apărători aleşi, care, au valorificat, în cadrul propriei strategii, drepturile şi interesele părţilor. Părţile au beneficiat de timpul necesar şi înlesnirile pregătirii apărării. Avocaţii aleşi sau din oficiu ce au fost desemnaţi în cauză, dar şi inculpaţii prezenţi la administrarea probelor şi-au putut organiza judicios apărarea putând combate, în condiţii de contradictorialitate şi oralitate, datele ce susţineau acuzarea.
S-a constatat de-a lungul judecăţii şi situaţia în care exerciţiul drepturilor procesuale ale avocaţilor sau inculpaţilor a tins la tergiversarea soluţionării cauzei. Astfel, prin încheierea din 7 august 2012 s-a constatat lipsa apărătorului ales al inculpaţilor P.D., senior şi P.D. junior, pe motive medicale, adeverinţa medicală fiind eliberată la data de 13 august 2012. De asemenea, prin cerere scrisă apărătorul ales a precizat că nu poate realiza obligaţia legală de substituire pentru acel termen întrucât inculpaţii nu sunt de acord cu acest demers. Prin încheierea din data de 3 februarie 2010 s-a constatat lipsa tuturor avocaţilor aleşi ai celor patru inculpaţi, fără asigurarea substituirii, cu consecinţa amânării cauzei.
În faza recursului, dosarul a fost înregistrat la data de 29 octombrie 2012 şi a avut termene pentru discutarea măsurii preventive la datele de 12 decembrie 2012, 30 ianuarie 2013 şi termen pe fondul recursului la data de 13 februarie 2013, amânându-se pronunţarea la data de 27 februarie, pentru a da posibilitatea părţilor să depună note scrise, de altfel depuse la data de 27 februarie 2013. Ca urmare, inculpaţii şi avocaţii acestora au beneficiat de un interval suficient pentru organizarea eficientă a apărării şi susţinerea concluziilor în dezbateri, inclusiv în calea de atac a recursului.
4. Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. referitor la individualizarea judiciară a pedepselor se constată că au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevede că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte reţine următoarele aspecte relevante pentru individualizarea judiciară a pedepselor:
- gradul de pericol social al faptelor cercetate este relativ ridicat, aspect dedus din modalitatea concretă de săvârşire, respectiv în participaţia penală, şi din urmarea produsă constând în numărul, vârsta părţilor vătămate şi efectele actului infracţional asupra acestora; Inculpaţii relevă un grad sporit de pericol social dedus şi din faptul că supuneau părţile vătămate unor condiţiile inumane, lipsindu-le de minimul necesar subzistenţei, profitând de starea de nevoie sau lipsa de instrucţie a acestora.
- perseverenţa infracţională dedusă din durata activităţii ilicite şi din pluralitatea actelor de executare relevă şi un grad sporit de periculozitate a faptelor şi făptuitorilor;
- contribuţia fiecărui inculpat în cadrul activităţii ilicit penale;
- circumstanţele personale cu accent pe lipsa antecedentelor penale, situaţia familială, ori pregătirea profesională, nu sunt suficiente şi eficiente pe aspectul individualizării judiciare şi nu pot conduce la necesitatea reducerii suplimentare a cuantumului pedepselor, deoarece acestea nu subliniază decât elemente de normalitate şi în plus nici nu pot fi privite izolat ci vor fi evaluate numai împreună cu celelalte criterii amintite.
- conduita în cursul procesului penal este concretizată într-o atitudine de negare a săvârşirii faptelor sau a unor împrejurări esenţiale de natură a denatura sau diminua contribuţia infracţională.
În acest context, pedepsele principale, astfel cum au fost reduse în apel, sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Ca urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi 192 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate recursurile declarate şi va obliga inculpaţii la plata sumelor reprezentând cheltuieli judiciare către stat, incluzând şi onorariile parţiale ori integrale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov şi de inculpaţii P.D. senior, P.D. junior, P.V. şi P.G.F. împotriva Deciziei penale nr. 95/Ap din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate recurentului intimat inculpat P.D. senior durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 decembrie 2009 la 3 mai 2010 inclusiv, de la 28 noiembrie 2011 la 25 ianuarie 2012 şi de la 23 noiembrie 2012 la 27 februarie 2013.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi P.D. senior, P.D. junior la plata sumei de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenţii inculpaţi P.V. şi P.G.F. la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Braşov rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 27 februarie 2013.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 695/2013. Penal. Infracţiuni privind... | ICCJ. Decizia nr. 748/2013. Penal → |
|---|
