ICCJ. Decizia nr. 777/2013. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 777 /20 14
Dosar nr. 3717/110/2013
Şedinţa publică din 04 martie 2014
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 379/D/2013 din data de 03 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatului R.P., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., la pedeapsa principală de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 3 (trei) ani pedeapsă complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate perioada reţinerii şi arestul preventiv, începând cu data de 10 iulie 2013 la zi.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că partea vătămată R.V. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Serviciul de Ambulanţă Bacău suma de 432,80 RON, reprezentând cheltuielile de transport pentru victima R.V.
În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău suma de 11335,88 RON, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru victima R.V.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău şi consemnate în procesul verbal încheiat la 23 iulie 2013 (dosar Tribunalul Bacău nr. 3717/110/2013).
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 RON către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, inculpatul R.P. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. c) C. pen., faptele constând în aceea că, în ziua de 05 iulie 2013, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, a aruncat cu benzină pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc.
Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea vătămată şi au fost audiaţi şi martorii: C.V., R.V. şi P.C. Inculpatul a invocat dreptul la tăcere.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, instanţa de fond a reţinut că inculpatul R.P. şi, tatăl său, R.V. locuiesc împreună într-o casă din comuna F., jud. Bacău şi obişnuiau să consume băuturi alcoolice, situaţii în care inculpatul devenea violent şi bătea partea vătămată.
În seara zilei de 05 iulie 2013, inculpatul era din nou sub influenţa băuturilor alcoolice, iar în momentul în care tatăl său i-a reproşat că i-a furat suma de 200 RON dintr-un chiler, inculpatul s-a supărat, a adus un bidon cu benzină şi l-a stropit pe tatăl său, după care i-a dat foc cu o brichetă. Hainele părţii vătămate s-au aprins, aceasta reuşind cu greu să se dezbrace. Iniţial partea vătămată a declarat că inculpatul l-a ajutat să se dezbrace şi a aruncat cu apă, reuşind să stingă focul, dar, în timpul judecăţii a precizat că nu-şi aminteşte dacă fiul său l-a ajutat sau a plecat imediat după ce i-a dat foc.
Partea vătămată nu a anunţat ambulanţa, ci, s-a schimbat şi s-a deplasat la locuinţa martorului P.C., căruia i-a povestit ce s-a întâmplat, unde a beneficiat de primele îngrijiri, dar a refuzat să solicite sprijinul SMURD. În aceeaşi noapte s-a deplasat acasă, unde a fost găsit în stare de şoc de celălalt fiu al său, R.V., care fusese anunţat de martorul V.E. R.V. l-a rugat pe martorul C.V. să sune la 112 pentru ca tatăl său să fie transportat cu ambulanţa la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.
Pentru acordarea primului ajutor şi pentru tratarea leziunilor suferite, partea vătămată a fost internată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău. Medicii legişti au stabilit că acesta prezintă arsuri gr. II-III pe torace anterior şi abdomen, leziunile necesitând 28-30 de zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viaţa în pericol.
Inculpatul a declarat în timpul urmăririi şi în dezbateri că nu a comis această infracţiune, tatăl său dându-şi foc accidental, iar el l-a ajutat să se dezbrace de hainele care s-au aprins.
La alegerea pedepsei, precum şi la individualizarea cuantumului acesteia, conform art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, determinat atât de modul de producere, cât şi de importanţa valorilor sociale afectate, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Constatând că fapta inculpatului prezintă pericol social pentru valorile ocrotite de art. 174 C. pen. (viaţa persoanei), că nu a cooperat cu organele judiciare şi nu a recunoscut comiterea faptei, instanţa a apreciat că o pedeapsă principală de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., la care va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., timp de 3 ani.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a reţinut că natura faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a constatat că partea vătămată R.V. nu s-a constituit parte civilă astfel că l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile către părţile civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Bacău şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, cale de atac nemotivată în scris, iar în susţinerile orale făcute în faţa instanţei, prin intermediul apărătorului a solicitat reindividualizarea sancţiunii.
Prin decizia penală nr. 5 din 14 ianuarie 2014 Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat R.P. împotriva sentinţei penale nr. 379/D/2013, din data de 03 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bacău.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptei săvârşite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică şi a dat dovadă de foarte multă înţelegere, prin aplicarea unei pedepse principale egală cu minimul special prevăzut de lege pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen. În raport de gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările în care a fost comisă, de urmările produse şi care se puteau produce, de subiectul pasiv al acestei infracţiuni, inculpatul stropindu-şi propriul tată cu benzină şi dându-i foc, doar pentru faptul că i-a reproşat că i-a sustras banii din pensie şi i-a cheltuit pe băuturi alcoolice, de poziţia inculpatului pe parcursul procesului penal, negând săvârşirea infracţiunii în pofida unor probe certe de vinovăţie, de faptul că a încercat să arunce vina pe fratele său R., Curtea a constatat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante şi coborârea pedepsei principale sub minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând, în principal achitarea pentru lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii reţinute în sarcina sa, iar, în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile şi reindividualizarea sancţiunii.
Examinând recursul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este fondat sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile:
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs". În consecinţă, Înalta Curte va examina recursurile prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., în raport de preschimbarea termenului de judecată acordat pentru soluţionarea recursului declarat de inculpatul R.P. din data de 24 iunie 2014 pentru acest termen de judecată, se apreciază că recurentul a motivat în termen recursul, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
În legătură cu critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., sub aspectul lipsei elementelor constitutive ale infracţiuni pentru care a fost condamnat, respectiv latura obiectivă şi latura subiectivă, instanţa de recurs, având în vedere atitudinea constantă de nerecunoaştere a faptei, apreciază că ceea ce contestă inculpatul este chiar starea de fapt, reţinută de instanţele de fond şi de apel, în urma aprecierii probatoriului administrat în cauză, tinzând chiar la modificarea acesteia şi nu a normei incriminatoare, ceea ce în realitate, nu reprezintă o chestiune de drept care să poată fi analizată de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare invocat.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 5 C. pen., instanţa constată că inculpatul R.P. a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, constând în aceea că, în ziua de 05 iulie 2013, pe fondul consumului de alcool şi a unui conflict spontan, a aruncat cu benzină pe tatăl său R.V., după care i-a dat foc.
Cum fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii şi regimul sancţionator.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 174 C. pen. anterior, uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Potrivit disp. art. 175 lit. c) C. pen. anterior - omorul săvârşit asupra soţului sau a unei rude apropiate se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen. omorul este incriminat în dispoziţiile art. 188 C. pen., având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi aceleaşi limite de pedeapsă.
Totodată se constată că în noua reglementare, omorul calificat prev. de art. 189 C. pen. nu mai conţine elementul circumstanţial referitor la omorul săvârşit asupra soţului sau unei rude apropiate, acesta din urmă fiind preluat în conţinutul incriminării prev. de art. 199, privind violenţa în familie.
Dacă legea nouă nu prevede o agravare a sancţiunii pentru fapta comisă, înlăturând un element circumstanţial pe care legea veche îl prevedea şi astfel sancţiona fapta mai sever, se va aplica legea nouă reţinându-se încadrarea juridică a infracţiunii în varianta simplă.
Sub aspect sancţionator se constată că legiuitorul a prevăzut, în cazul reţinerii infracţiunii de omor prin raportare la dispoziţiile art. 199 C. pen., că maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor se majorează cu o pătrime, ajungându-se astfel la o limită maximă de 22 ani şi 6 luni închisoare.
Cum în vechea reglementare omorul calificat este sancţionat cu închisoarea de la 15 la 25 de ani, Înalta Curte consideră că dispoziţiile noului C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în raport de încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în sarcina inculpatului, astfel încât, legea nouă va retroactiva şi va reglementa raporturile juridice născute sub imperiul legii vechi.
Înalta Curte în procesul de aplicare a legii penale mai favorabile, va reduce proporţional pedeapsa aplicată de instanţa de apel în raport cu limitele prevăzute de legea nouă. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficienţă şi dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă şi în consecinţă va reduce proporţional şi pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:
- dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Va casa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău şi, rejudecând:
În baza art. 386 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen.
În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen., va condamna inculpatul R.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva deciziei penale nr. 5 din 14 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 379/D din 03 decembrie 2013 a Tribunalului Bacău şi, rejudecând:
În baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen.
În baza art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) raportat la art. 199 C. pen., condamnă inculpatul R.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iulie 2013 la 04 martie 2014.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 04 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3249/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 3509/2013. Penal. Traficul de minori (Legea... → |
|---|
