ICCJ. Decizia nr. 820/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 820/2013
Dosar nr. 2756/117/2011
Şedinţa publică din 7 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 11 mai 2011 a Tribunalului Cluj, î n baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului S.G.M., în sensul că la încadrarea juridică a infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a aplicat şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.Z.G., respectiv din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi din infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Au fost condamnaţi inculpaţii:
1. S.G.M.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a schimbării încadrării juridice, la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a schimbării încadrării juridice, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 1 an, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a schimbării încadrării juridice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a schimbării încadrării juridice, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu.
În temeiul art. 279 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare sporită cu 1 an, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare în regim de detenţie.
În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 26 noiembrie 2010 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.G.M.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpat, în vederea distrugerii, cu respectarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 143/2000, a 215 grame salvinorin A, 8 grame JWH073 şi JWH250, a 67,24 kg fragmente vegetale care conţin JWH018, a 12,14 kg, fragmente vegetale care conţin salvinorin A, a 16,84 kg, lichid care conţine DMT, a 62,9 kilograme lichid 2C-C, 12,26 kilograme lichid 2C-B, 8,76 kilograme lichid DMT, a 1.518,5 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă Salvinorin-A, a 10,92 kilograme fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, a 2,96 kilograme substanţă pură ce conţine JWH018, a 636,8 grame fragmente vegetale care conţin JWH018, a 5,539 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH073 şi JWH250, a 828,9 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, a 11,475 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH018, precum şi a patru recipiente care conţin lichid în care s-a pus în evidenţă DMT şi 2C-B, a 71,45 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, a 45,63 grame fragmente vegetale care conţin JWH018, a 61,75 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă 2C-C, a 2,10 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă 2C-B, a 87 grame fragmente vegetale care conţin CP47,497-C8.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G.M. a următoarelor bunuri: un bidon din plastic de culoare albă cu dop de culoare neagră numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un bidon din plastic de culoare albă cu dop de culoare neagră numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991, un bidon din plastic de culoare albă cu dop de culoare albastră numerotat şi sigilat cu sigiliul MI. 35991, un bidon din plastic transparent cu capac de culoare verde numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991, un recipient spart din plastic transparent numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991, un bidon din plastic de culoare albă cu capac de culoare roşie numerotat cu 9, sigilat cu sigiliul MI 35991, un bidon din plastic de culoare albă cu capac de culoare neagră numerotat cu 11, sigilat cu sigiliul MI 35991, un bidon din plastic de culoare albă cu capac de culoare neagră numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un recipient din sticlă de culoare maro cu capac de sticlă, numerotat, sigilat cu sigiliul MI 35991; un bidon din plastic transparent cu capac de culoare verde numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un bidon din plastic de culoare albă, cu capac de culoare verde numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un recipient din plastic de culoare albă cu capac de culoare roşie, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un recipient din plastic de culoare albă cu capac de culoare verde, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un butoi din plastic de culoare albastră cu capac de culoare neagră, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un butoi din tablă de culoare gri, numerotat şi sigilat cu sigilul MI 35991; un bidon din plastic de culoare albă cu capac de culoare neagră, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un bidon din plastic de culoare albă cu capac de culoare neagră, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un recipient din plastic de culoare albă cu capac de culoare albă, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un sac din plastic transparent, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un sac din plastic transparent, numerotat cu 30, sigilat cu sigiliul MI 35991; un sac din plastic transparent, numerotat cu 31, sigilat cu sigiliul MI 35991; un sac din plastic transparent, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; un sac din plastic transparent, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 35991; opt tăvi confecţionate artizanal; una tavă confecţionată artizanal numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 35991; o cutie de lemn numerotată şi care conţine probele nr. 8, 17, 18, 9, 10, 11, 12, 13, 19, 20, 22, 23, 21, 24, 25 ,14, sigilată cu sigiliul MI 35991; trei cutii din carton numerotate cu 1,2, 3, sigilate cu sigiliul MI 18432; trei cutii numerotate şi sigilate cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată cu 8, sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie mare din lemn numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie din lemn numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotata şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432; una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, un plic numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, un sac inscripţionat M.P. numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 18432, un sac numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, una cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 18432, un sac numerotat şi sigilată cu sigiliul MI 18432, o cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o cutie numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă transparentă din plastic numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă transparentă din plastic numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, un bidon din plastic de culoare albă, 20 litri, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 34697, un sac din plastic de culoare neagră numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 34697, un sac transparent din plastic numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 34697, un recipient din plastic de culoare albă, cu grilaj de fier, de aprox. 1000 litri, numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, o pungă numerotată şi sigilată cu sigiliul MI 34697, un sac de rafie numerotat şi sigilat cu sigiliul MI 34697.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G.M. a următoarelor aparate, ca fiind obţinute prin valorificarea drogurilor: un aparat cu inscripţia M.M., cu seria J1., un aparat cu inscripţia X. cu seria J2., un aparat cu inscripţia X. cu seria J3., un aparat cu inscripţia X. cu seria J4., un aparat cu seria J5., o cutie din carton numerotată, ce conţine mai multe matriţe de la maşina de pastilat, un aparat cu seria J6., un aparat cu seria J7., un aparat cu seria J8., un aparat cu seria J9., un aparat cu seria J10., un aparat cu seria J11., două stative, două stative laborator, una staţie cu motor, una staţie cu motor, doi suporţi metal, un stativ indicator presiune, un stativ indicator presiune, două aparate cu inscripţia S.C. fără serii sau numere, patru aparate cu inscripţia T. fără serii sau numere, un aparat cu seria J12., un aparat cu seria J13., un aparat rotor fără serie şi număr, un aparat cu inscripţia T.F., douăzeci şi şase sisteme prindere suporţi de diferite măsuri, un ventilator marca S. model F., un aparat de culoare portocalie cu seria J14., un aparat verde cu inscripţia M., numerotat, sigilat cu sigiliul MI 35991, două manometre marca L., nouă piese din inox de diferite dimensiuni, şapte răcitoare cu serpentine din sticlă de diferite dimensiuni, două pâlnii separatoare din sticlă, nouă baloane din sticlă de diferite dimensiuni, două vase de reacţie din sticlă, patru elemenţi de legătură din sticlă pentru instalaţii de laborator, un aparat cu inscripţia F.C.M. cu seria J15., una maşină pastilat, numerotată, sigilată cu sigliul MI 35991.
În temeiul art. 17 alin. (2) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.G.M. a sumei de 80.000 euro, sau contravaloarea în RON a acestei sume, la cursul Băncii Naţionale a României, din ziua confiscării.
În temeiul art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul S.G.M. a unui pistol seria J16. „E.S.” şi un încărcător conţinând 6 cartuşe cu gaz marca W., fabricate în Germania, calibru 9 mm, compatibile pentru a fi trase cu pistoale semiautomate precum şi 11 cartuşe de calibrul 9 mm, utilizate la armele de foc care au la bază principiul de funcţionare, forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea capsei de aprindere şi arderea încărcăturii, obiecte aflate în prezent la I.P.J. Cluj - S.C.J.S.E.O.
2. S.Z.G.,
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice, şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prin schimbarea încadrării juridice.
În temeiul art. 76 alin. (3) C. pen. s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a schimbării încadrării juridice, şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc, prin schimbarea încadrării juridice.
În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că faptele au fost comise de inculpată mai înainte de a fi judecată definitiv pentru vreuna din ele, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatei, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatei timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 octombrie 2010 şi până la zi.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., stabilit de instanţă la 7 ani.
Conform art. 863 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligată inculpata să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere, supravegherea fiind încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj la datele fixate de consilierul de probaţiune, dar nu mai puţin de odată pe trimestru;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prev. de art. 864 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, s-a suspendat şi pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei S.Z.G., dacă nu este arestată în altă cauză.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială de la inculpată, în favoarea statului, a sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua confiscării, dobândită prin ajutorul acordat fiului ei la valorificarea drogurilor de risc şi de mare risc.
În temeiul art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de câte 2.500 RON fiecare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Plantele etnobotanice sunt plante şi substanţe psihoactive care iniţial nu au fost supuse controlului naţional, iar lacuna legislativă a permis unui număr din ce în ce mai însemnat de persoane să îşi extindă activitatea în sensul distribuirii unor astfel de substanţe prin intermediul magazinelor on line sau a „magazinelor de vise” care funcţionau în această modalitate legal. Ca urmare a acestui fapt s-a reuşit importarea produselor de tip „spice”, precum şi a diferitelor altor amestecuri de iarbă de tip „spice”, care într-una din modalităţile arătate au fost introduse pe piaţă şi au putut fi accesate facil de consumatorii de droguri „legale”, indiferent de vârsta pe care o aveau şi indiferent de cantitatea pe care o procurau.
Pe fondul creşterii numărului mare de persoane care s-au prezentat la spital în urma consumului unor astfel de plante sau substanţe, ca şi a numărului de magazine prin intermediul cărora se comercializează acestea şi având în vedere pericolul pe care îl prezintă pentru sănătatea publică consumul abuziv al acestora, legiuitorului român a intervenit prin două acte normative, şi anume O.U.G. nr. 6/2010 care a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2010 şi H.G. nr. 575/2010, care a intrat în vigoare la data de 22 iulie 2010 - acte normative care au introdus pe lista substanţelor aflate sub control naţional plante şi substanţe care până la aceea dată s-au comercializat legal. Printre aceste substanţe, clasificate ca şi droguri de mare risc ce se regăsesc pe Tabelul Anexă I la Legea nr. 143/2000 amintim JWH018 - naftalen-1-il-(1-pentilindol-3-il) metanonă, JWH250 - 2- (2-metoxifenil)-1-(l-pentilindol-3-il) etanonă, JWH073 - naftalen-l-il-(l-butilindnol-3-il) metanonă, DMT (N,N dimethyltryptamine), 2C-B (4-bromo-2,5-dimetoxyphenethylamine), CP47,497-C8 (2-(hidroxiciclohexil)- 5-(2-metilnonan-2-il); iar ca şi droguri de risc ce se regăsesc pe Tabelul Anexă III la Legea nr. 143/2000 menţionăm salvinorin A-F, salvia divinorum Epling&Jativa, 2C-C (4-cloro-2,5-dimetoxi-fenetilamină), etcatinonă (RS-2-etilamino-1-fenil propan-l-ona), ketamină şi mitraginină.
JWH018, JWH073 şi JWH250 - substanţe active din „chill”, un drog tip „spice”, sunt canabinoide sintetice, larg răspândite care produc efecte similare cu cele ale canabisului dar mult mai puternice datorită caracterului sintetic, motiv pentru care aceste substanţe au fost incriminate ca şi droguri de mare risc. Producerea „chill-ului” sau a produselor de tip „spice” care au la bază JWH, ca şi substanţă activă, este accesibilă fiind necesare puţine cunoştinţe de specialitate, ustensile rudimentare, iar obţinerea de informaţii cu privire la acest aspect se putea realiza prin intermediul internetului. În sensul celor de mai sus este de reţinut că internetul a apărut ca o piaţă nouă pentru substanţele psihoactive, pe de o parte - cu privire la furnizorii principali din Asia, iar pe de altă parte, cu privire la crearea pentru vânzătorii cu amănuntul a posibilităţii de oferire spre vânzare a unor substanţe alternative pentru drogurile controlate.
DMT, cunoscut în rândul consumatorilor de droguri sub denumirea de „molecula spiritului”, este o substanţa psihoactivă care produce puternice halucinaţii interpretate de unii consumatori ca fiind de factură religioasă, motiv pentru care această substanţă a fost declarată interzisă în marea majoritate a statelor lumii.
2 C-B şi 2 C-C, sunt derivate de fenetilamină şi sunt cunoscute ca fiind halucinogene, motiv pentru care şi acestea au fost interzise în mai multe ţări din Europa.
CP47, 497-C8 - canabicyclohexanol a fost declarat ilegal în România în urma apariţiei O.U.G. nr. 6/2010, întrucât face parte din categoria canabinoidelor sintetice care se regăseau în special în produsele de tip „spice”.
Salvinorin A-F şi salvia divinorum Epling&Jativa, sunt plante-drog care produc halucinaţii, care fac parte din categoria plantelor psihoactive şi care sunt considerate plante etnobotanice.
Ketamina care se găseşte sub formă de pudră sau lichid este folosită în special în medicina veterinară, însă datorită efectelor sale halucinogene este apreciată şi de consumatorii de droguri, motiv pentru care a fost declarată substanţă aflată sub control naţional.
MitragiN. este cunoscută în rândul consumatorilor de astfel de substanţe sub denumirea de „kratom”, denumire care provine de la o plantă asiatică cunoscută pentru efectele sale psihoactive - fiind o substanţa care consumată în cantităţi mari are efecte asemănătoare opiaceelor, acesta fiind motivul pentru care a fost incriminată alături de alte substanţe ca drog de risc.
S-a reţinut că pe fondul dezvoltării pieţei de substanţe general cunoscute ca etnobotanice, inculpatul S.G.M., aşa cum chiar el a declarat în faţa instanţei de judecată, a început să fie preocupat de substanţele psiho-active din anul 2005 când a găsit pe mai multe site-uri descrierea efectelor unei plante denumită „Salvia Divinorum”. Descoperirea acestei plante a coincis cu preocupările sale orientate spre spiritualitate şi misticism. În anul 2007 inculpatul a descoperit că această plantă putea fi achiziţionată de pe mai multe site-uri româneşti şi a urmat achiziţionarea unor cantităţi reduse. După aceea s-a preocupat de modul în care ar putea face cunoscute efectele acestei plante, sens în care a deschis un site, în cadrul firmei SC E. SRL.
La momentul la care era preocupat de promovarea plantei descoperite sub denumirea de Salvia Divinorum, inculpatul S.G.M. a căutat pe internet plante şi substanţe din această categorie, dar nu numai plante cu efecte psiho-active ci şi plante terapeutice.
În perioada respectivă, inculpatul S.G.M. a fost contactat de o persoană care i-a vorbit, pentru prima dată, despre un produs dea dreptul revoluţionar, cunoscut sub denumirea de „chill”, sens în care i-a şi trimis o mostră. Ulterior a făcut câteva comenzi mici pentru a vedea cum este primit de către consumatori şi cu toate că inculpatul nu a fost impresionat de efectele acestuia a constat că, consumatorii îl preferau. A început să facă comenzi din ce în ce mai mari, sens în care a călătorit de câteva ori în Polonia pentru a plăti furnizorul pe care nu îl cunoştea şi căruia îi plătea contra valoarea produsului cash.
S-a reţinut că, ulterior, de la un client din Rusia, inculpatul a primit indiciile despre substanţa activă conţinută de acel chill, iar pe baza acestor indicii şi printr-o căutare asiduă, a descoperit că această substanţă este JWH018. A comandat o mostră mică şi pe fondul unor probleme legate de preţul chill-ulului adus din Polonia, în condiţiile în care furnizorul nu dorea să negocieze preţul, inculpatul a decis să încerce să producă chill, cu atât mai mult cu cât a descoperit şi identitatea substanţei vegetale ce intra în componenţa chill-ului, aceasta fiind o plantă denumită Popular „lumânărica”. În acelaşi timp inculpatul s-a interesat şi de celelalte ingrediente necesare pentru obţinerea unui aspect comercial pentru produsul realizat, şi a descoperit că se mai folosea, ca şi aditiv, glicerina pentru ca substanţa vegetală să nu se sfărâme.
Concomitent, inculpatul S.G.M. l-a cunoscut pe internet pe martorul D.T., şi din discuţiile purtate de cei doi, inculpatul şi-a dat seama că avea şi acesta preocupări legate de plantele etnobotanice, părând un cunoscător. Astfel au hotărât să se întâlnească şi să vadă dacă este posibilă o colaborare, cu atât mai mult cu cât martorul D.T. i-a relatat inculpatului că are cunoştinţe de biochimie. Întâlnindu-se, cei doi şi-au propus, ca împreună, să producă chill, inculpatul S.G.M. oferindu-i martorului, în schimbul serviciilor, un salariu de 1.000 RON pe lună, care a fost majorat ulterior la 2.000 de RON pe lună. Primul eşantion de substanţă a fost obţinut în apartamentul martorului D.T. Tot D.T. a fost cel care i-a dat inculpatului ideea infuzării solventului cu substanţa activă şi cu planta şi tot el a fost cel care i-a atras atenţia asupra necesităţii achiziţionării unor echipamente de laborator, sticlărie, etc. În acest sens, D.T. a găsit pe internet adresa web a SC N. SRL, de unde inculpatul S.G.M. a achiziţionat, în general, aparatură şi consumabile de laborator, aşa cum vom mai arătă mai jos.
Pe parcursul producerii chill-ului, martorul D.T. a fost cel care a ajuns la concluzia că este mai bine ca solventul să se evapore natural, sens în care au fost confecţionate artizanal nişte tăvi de mari dimensiuni, pe care puneau la uscat substanţa vegetală impregnată cu substanţa activă şi solvent.
Instanţa de fond a reţinut că în procesul de producere a chill-ului, cei doi au constatat că aveau nevoie de mai multă acetonă sens în care martorul D.T. a descoperit, prin intermediul internetului, o persoană din Braşov care s-a oferit să vândă cantitatea de 1.200 de litri. În acest sens inculpatul şi martorul D.T. s-au deplasat undeva lângă Braşov cu o maşină închiriată pentru a prelua acetona.
În aceeaşi perioadă inculpatul şi martorul au realizat că prepararea chill-ului nu se mai putea realiza în apartamentul unde locuia D.T., deoarece acesta a avut unele probleme cu colegii de apartament care îi reproşau că producerea acestei substanţe lăsa în urmă multă mizerie dar mai ales un miros neplăcut. În acest context inculpatul S.G.M. s-a gândit că această activitate ar putea fi mutată la C., unde locuia bunica sa. Având în vedere că munca de pregătire a plantelor era din ce în ce mai dificilă şi martorul D.T. nu putea să prepare şi plantele şi apoi să le amestece cu solvenţi şi substanţa activă, au hotărât să ceară ajutorul unor vecine, în persoana martorelor M.R. şi M.I., se pare că prin intermediul bunicii inculpatului, numita S.Z.G. Cele două martore au declarat că au participat la o activitate de măcinare a unor plante, cu propria moară electrică folosită în gospodărie la măcinarea cerealelor necesare pentru hrana animalelor.
Pe fondul producţiei de la C., inculpatul S.G.M. a relatat că mama sa, inculpata S.Z.G., a fost acolo o dată sau de două ori când se producea chill, iar inculpatul i-a cerut să pregătească nişte recipiente şi apă caldă, şi că aceasta ştia că activitatea desfăşurată este legală, inculpatul spunându-i că produc o substanţă cu efecte relaxante.
Într-un context pe care inculpatul nu şi l-a amintit pentru a-l relata şi organelor judiciare, colaborarea dintre el şi martorul D.T. a încetat.
S-a mai reţinut că după „despărţirea” celor doi, la începutul anului 2010 inculpatul a început să fie interesat de chimia organică, sens în care a căutat, pe internet, o persoană care să îi explice noţiuni elementare de chimie organică. Astfel l-a cunoscut pe B.C., despre care a aflat că la acel moment era în Cluj şi că are cunoştinţe de I.C.. Acesta a fost de acord ca, în schimbul unei sume de bani, să îi dea inculpatului S.G.M. lecţii teoretice şi practice de chimie organică.
Indicaţiile pe care martorul i le-a dat inculpatului s-au orientat spre sintetizarea unor substanţe, şi după mai multe încercări au reuşit să obţină cantităţi destul de reduse de 2CC şi 2CN şi spre final MCPH. Inculpatul S.G.M. a declarat că martorul B.C. realiza operaţiunile, iar el îl asista şi îl ajuta în chestiuni ce nu implicau calificare.
Cu privire la relaţia de colaborare dintre cei doi, martorul B.C. a declarat că inculpatul i-a comunicat că se ocupă cu comerţul de substanţe chimice folosite în industria farmaceutică veterinară, dar că ar dori să facă în viitorul apropiat şi activitate de producţie a unor astfel de substanţe. Încă de la început, martorul a observat ca în locaţia unde cei doi s-au întâlnit, şi anume în Cluj-Napoca pe strada O., inculpatul deţinea substanţe de tipul acid clorhidric, acid sulfuric, acid acetic, acid azotic, de regulă acizi care se găsesc în orice laborator de chimie, dietileter, T.O. şi săruri. Totodată, martorul a observat că acolo se găsea aparatură de laborator şi anume un agitator magnetic cu plită de încălzire, baloane, pipete, balanţe analitice, pahare berzelius, refrigerente, pâlnii, cristalizatoare, sticle de ceas, etc. La început, martorul i-a explicat inculpatului mai multe lucruri despre protecţia muncii într-un laborator şi despre diferite sinteze chimice mai simple. Inculpatul i-a pus la dispoziţie date despre mai multe substanţe pe care doreau să le sintetizeze. Practic, inculpatul dorea să sintetizeze 2,5 dimetoxi-fenetilamină, urmând să sintetizeze această substanţă în două variante, cu compuşi din clor şi din azotat, în varianta cu compuşi din clor, fiind vorba despre 4-cloro-2,5-dimetoxi-fenetilamină, respectiv 2C-C.
S-a reţinut, de asemenea, că iniţial au încercat să obţină substanţele într-un eşantion pilot, rezultând în jur de 2 grame, însă proba a fost contaminată în sensul că în loc să iasă de culoare albă a ieşit de culoare roz, din lipsa echipamentelor de filtrare necesare mediului acid. În aceste condiţii, inculpatul i-a cerut martorului să îi facă o listă de instrumentarul de care ar avea nevoie, respectiv o instalaţie de filtrare la vid, dopuri, furtunuri, pâlnii de separare şi obiecte în special sticlărie de laborator, pe care de altfel inculpatul le-a şi comandat la SC N. SRL Cluj în numele unor firme în care nu deţinea nici o calitate, aşa cum vom arăta în cele de mai jos. În cursul lunii mai 2010, având cele necesare producerii substanţei amintite, au ridicat sinteza la scară reuşind să obţină 5 grame din substanţa respectivă, apoi 200 grame, însă această din urmă ridicare la scară a durat circa 2 săptămâni, doar în ceea ce priveşte filtrarea şi purificarea substanţei, deoarece pâlniile pe care le deţineau permiteau filtrarea unei cantităţi mici, astfel că între operaţii erau timpi foarte mari. Deşi au întâmpinat dificultăţi şi deşi aparatura care o deţinea inculpatul nu asigura o puritate de 99% a substanţei, aşa cum a cerut acesta, în urma unor manopere repetate au reuşit să sintetizeze alte 400 de grame. Ulterior acestui moment, mai exact în cursul lunii iunie 2010, inculpatul S.G.M. a procurat aparatură de laborator suplimentară pentru obţinerea unor cantităţi mult mai mari din substanţa respectivă, iar prin folosirea noii aparaturi au reuşit să obţină 1,5 kg de astfel de substanţă. În cele din urmă martorul i-a spus inculpatului S.G.M. că nu va reuşi să realizeze, în acele condiţii, o activitate de producţie.
În perioada cât cei doi au colaborat, martorul B.C. a încercat să sintetizeze şi metilamină, dar nu a reuşit. În total, din sintezele realizate de martor a rezultat cam 2 kg de substanţe.
La un moment dat martorul i-a spus inculpatului că ridicarea la scară a sintezelor experimentate de cei doi implică degajări de gaze care ar putea fi periculoase atât pentru ei, cât şi pentru vecini. După acel moment colaborarea dintre ei a intrat într-o nouă fază, inculpatul urmând să caute un spaţiu mai potrivit, în timp ce martorul urma să îşi petreacă vara în oraşul natal, Braşov. Când a plecat în vacanţă, inculpatul i-a dat martorului mai multe date despre nişte substanţe, urmând să studieze diferite aspecte legate de sinteza acestora, dar când a început căutarea, martorul a constatat că acele substanţe erau interzise în majoritatea ţărilor, şi de asemenea şi în ţara noastră.
Întreaga activitate desfăşurată de cei doi şi descrisă mai sus, a avut loc în Cluj-Napoca, str. O., iar legat de proprietăţile imobiliare deţinute de inculpaţii S., ne vom referi mai apoi.
Aşa cum a arătat prima instanţă, inculpatul S.G.M. a achiziţionat, împreună cu mama sa, inculpata S.Z.G., mai multe obiecte de la SC N. SRL, având sediul situat în Cluj-Napoca, str. T.V., societate ce are ca obiect principal de activitate comercializarea de produse, aparatură şi reactivi de laborator. Iniţial inculpatul S.G.M. a fost cel care a luat legătura cu martora S.D.M. - reprezentanta societăţii amintite, şi s-a interesat de anumite produse, spunând că doreşte să le achiziţioneze. Ulterior, însă inculpata S.Z.G. s-a prezentat de mai multe ori, fie singură, fie împreună cu fiul ei la sediul SC N. SRL Cluj de unde au cumpărat diferite substanţe chimice, aparatură de laborator şi alte consumabile pentru laborator, martora S.D.M. declarând că şi inculpata S.G.M. era destul de implicată în activitatea de achiziţie desfăşurată.
În cursul anului 2009, în numele SC E. SRL, cei doi inculpaţi au achiziţionat substanţe chimice de tipul acid acetic glacial E, eter de petrol PA02, carbonat de sodiu crist 07, alcool metilic PA, acid citric monohidrat B, clorură de sodiu PA04, zinc metalic pulbere, dimethyl, sulfoxide, alcool izopropilic (67 kg,), glicerina E (50 kg,), alcool etilic PA08 (10 litri), alcool etilic absolut PA06L (5 litri), instrumentar de laborator, toate în valoare totală de 15.186,41 RON.
Ulterior, inculpaţii au folosit, în dobândirea de substanţe şi instrumentar de laborator, alte societăţi comerciale, inculpatul S.G.M. declarând că între timp firma înfiinţată de el şi-a încetat activitatea, însă sinceritatea acestei declaraţii va fi privită cu rezervă, în condiţiile în care la dosar nu există date în acest sens, iar pe de altă parte, inculpaţii s-au apărat susţinând că doreau să dezvolte afaceri legale legate ba de producţia de farmaceutice de uz veterinar, ba de produse apicole, ceea ce presupune existenţa unei entităţi juridice, o societate comercială, prin intermediul căreia să se desfăşoare o asemenea activitate. Astfel, prin intermediul SC R.G. SRL Jibou, societate care şi-a încetat activitatea la data de 10 aprilie 2006, cei doi inculpaţi au achiziţionat instrumentar de laborator şi diferite substanţe chimice în sumă totală de 104.112,79 RON, aşa cum rezultă din facturile aflate la dosarul de u.p. aflat anexat la Dosarul nr. 479/117/2011. Legat de modul în care inculpaţii au ajuns în posesia ştampilei acestei firme, aceştia nu au oferit explicaţii plauzibile şi coerente, şi nici cu privire la necesitatea utilizării altor societăţi, în acest scop, astfel cum mai sus am precizat. Ca urmare a faptului că cei doi inculpaţi au achiziţionat cantităţi importante de substanţe chimice cu un anumit regim, în numele acestei societăţi a fost necesară depunerea la societatea furnizoare a unei declaraţii cu privire la modalitatea de utilizare a acestora. În acest sens, inculpaţii au depus mai multe declaraţii datate 01 iunie 2010 şi respectiv 16 august 2010 în numele unei persoane T.D., cu domiciliul în localitatea V., jud. Sălaj - declaraţii datate şi ştampilate cu ştampila SC R.G. SRL Jibou. Martorul T.D., audiat în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată a arătat că nu are nici o legătură cu societatea amintită, nu a semnat declaraţiile respective, nu a cumpărat de la SC N. SRL Cluj nici un fel de substanţe de natura celor menţionate în facturile fiscale emise pentru SC R.G. SRL Jibou şi nu îi cunoaşte pe inculpaţii S.Z.G. şi S.G.M.
S-a reţinut că în perioada februarie - mai 2010 inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G. au achiziţionat de la SC N. SRL Cluj diferite cantităţi de substanţe şi instrumentar de laborator în numele SC S.I. SRL Zalău, societate comercială care avea ca şi obiect principal de activitate extracţia pietrişului şi nisipului, extracţia argilei şi unde erau asociaţi martorul H.G.L. şi numita S.S.V., societatea fiind însă administrată de martorul H.G.L. În perioada amintită inculpaţii au procurat marfa de la SC N. SRL Cluj în valoare totală de 33.690,29 RON. Fiind audiat în faţa organelor de urmărire penală, martorul H.G.L. a afirmat că este administratorul SC S.I. SRL Zalău şi că până la sfârşitul anului 2009 inculpata S.Z.G. a fost contabila societăţii pe care o administra. Martorul a menţionat că la sfârşitul anului 2009 inculpata a renunţat să se mai ocupe de contabilitatea firmei sale sub pretextul că este foarte ocupată, şi totodată a arătat că în numele societăţii sale nu a comandat niciodată produse de la SC N. SRL Cluj, nu şi-a dat nici acceptul pentru ca inculpata să comande în numele său şi să ridice substanţe de natura celor care se regăsesc pe facturile fiscale emise de societatea amintită şi de asemenea nu a avut nici o înţelegere cu inculpata ca aceasta să achiziţioneze în numele SC S.I. SRL Zalău diferite bunuri de la SC N. SRL Cluj (dos. u.p., aflat anexat la Dosarul nr. 479/117/2011).
Instanţa de fond a mai reţinut că inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G., în perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010 au procurat de la SC N. SRL Cluj substanţe şi instrumentar de laborator în valoare totală de 23.460,08 RON, în numele SC B.F.C. SRL Jibou, societate comercială care avea ca şi obiect de activitate lucrări de construcţii a drumurilor şi a autostrăzilor şi care avea unic asociat şi administrator pe martorul B.I. Fiind audiat în faţa organelor de urmărire penală, martorul B.I. a arătat că inculpata S.Z.G. a ţinut evidenţa contabilă a societăţii pe care o administra până la sfârşitul anului 2009, când a renunţat la acest lucru întrucât s-a mutat în municipiul Cluj-Napoca. Martorul a precizat că ştia despre inculpată că locuieşte în Cluj-Napoca, pe str. O., unde a vizitat-o de mai multe ori, însă nu i-a cerut niciodată să cumpere substanţe sau produse de laborator în numele firmei unde era asociat unic, cu atât mai mult cu cât obiectul principal de activitate al societăţii nu avea nici o legătură cu astfel de produse (dos. u.p. anexat la Dosarul nr. 479/117/2011).
Relatările acestor martori contrazic declaraţiile inculpaţilor, în special cele ale inculpatei S.Z.G., în sensul că administratorii firmelor utilizate de ei la achiziţionarea acestor produse cunoşteau despre aceste achiziţii.
Astfel cum s-a arătat, în cauză a fost audiată martora S.D.M., administrator la SC N. SRL Cluj, care a arătat că în cursul anului 2009 inculpatul S.G.M. s-a prezentat la sediul societăţii respective împreună cu mama sa, inculpata S.Z.G., cei doi cumpărând diferite substanţe chimice, aparatură de laborator şi alte consumabile pentru laborator. Martora a arătat că cei doi au achiziţionat produsele amintite în numele a mai multor societăţi comerciale, ale căror denumiri martora nu şi le-a mai amintit la data audierii sale de către instanţă, dar a arătat că toate documentele ce au stat la baza tranzacţiilor dintre firma sa şi firmele folosite de cei doi inculpaţi au fost predate organelor judiciare. Martora a mai afirmat şi că în urma unor discuţii purtate cu inculpata aceasta i-a spus că achiziţionează astfel de produse deoarece doreşte să fabrice produse bio, de genul extractelor de plante şi că intenţionează să acceseze fonduri europene pentru această afacere. Din depoziţia testimonială a rezultat faptul că inculpata a plătit fiecare factură în numerar sub pretextul că nu doreşte să plătească comisioane bancare, şi că cu una din firme ar fi ceva probleme legate de TVA. Totodată martora S.D.M. a arătat că inculpata i-a spus că a vândut o casă cu suma de 500.000 de euro pe care doreşte să o utilizeze pentru investiţia respectivă. Martora a confirmat şi depunerea de către inculpata S.Z.G., pentru firma SC R.G. SRL, a unor declaraţii „semnate” şi completate de un anume T.D., declaraţii referitoare la achiziţionarea unor substanţe importate din Germania de către SC N. SRL, furnizorul german fiind cel care a solicitat întocmirea unor astfel de declaraţii.
În urma dobândirii unor profituri substanţiale, obţinute ca urmare a vânzării „chill-ului” în diferite variante, până în luna februarie 2010, inculpatul S.G.M. i-a propus mamei sale să se ocupe de achiziţionarea unui imobil în mun. Cluj-Napoca. Referitor la situaţia locativă a inculpaţilor S.G.M. şi S.Z.G., trebuie menţionat că aceştia au locuit în municipiul Zalău, B-dul M.V., jud. Sălaj, dar în cursul anului 2006, inculpatul S.G.M. s-a mutat în municipiul Cluj-Napoca, unde pe numele mamei sale a fost cumpărat un apartament situat pe str. D. În sensul propunerii amintite, în cursul lunii ianuarie 2010 inculpata S.Z.G. a achiziţionat pe numele său un imobil situat în Cluj-Napoca, str. O., unde, aşa cum am arătat şi în precedent, a avut loc şi activitatea de sintetizare a diferitelor substanţe desfăşurată de martorul B.C., la iniţiativa inculpatului S.G.M. Probabil, aici s-a desfăşurat în continuare şi activitatea de producere a chill-ului, care până atunci avusese loc în loc. C., jud. Sălaj, aşa cum reiese din declaraţiile date, în calitate de martorii, de numiţii L.A.A. şi C.D., precum şi parţial, din declaraţiile martorului B.C., despre care vom vorbi pe larg mai jos. Tot în sensul unei astfel de ipoteze este şi faptul că, ulterior lunii februarie 2010, vreme la care inculpatul locuia în Cluj-Napoca pe strada O., acesta a început să importe alături de JWH018 şi alte variaţii ale aceleiaşi substanţe, respectiv JWH073 şi JWH250 pe care le-a folosit în aceeaşi modalitate la producerea de „chill”.
Concomitent, inculpatul s-a preocupat de identificarea unor furnizori de utilaje şi aparatură mai complexă pe care să le folosească în producerea de substanţe sintetice.
În aceste condiţii, inculpatul folosindu-se de firma unchiului său - numitul S.G.M., fratele mamei sale, respectiv SC S.S. SRL Zalău, din nou fără o explicaţie coerentă în acest sens, a importat din China, în urma unei comenzi on line făcută în cursul lunii aprilie 2010 şi respectiv iunie 2010, utilaje şi aparatură folosite pentru microproducţie în industria chimică, astfel cum rezultă din documentele aflate la dos. u.p., anexat la Dosarul nr. 479/117/2011. Printre aceste utilaje au fost importate o m aşină de pastilat, un aparat de filmat pastile, 2 mixere tridimensionale, reactoare chimice, pompe de vid, refrigerent, baie de ulei, rotoevaporatoare. Prima comandă a fost făcută de către inculpat în cursul lunii aprilie 2010 şi a inclus o maşină de pastilat, un aparat de filmat pastile, 2 mixere tridimensionale, în valoare totală de aproximativ 10.000 dolari SUA. Toate utilajele respective au fost depozitate în incinta imobilului situat în Cluj-Napoca, str. O., jud. Cluj.
Instanţa de fond a mai reţinut că în perioada în care activitatea de producere a drogurilor a fost desfăşurată de inculpatul S.G.M. în imobilul situat în Cluj-Napoca pe str. O., singurele persoane care aveau acces în locuinţa acestuia erau numiţii C.D. şi L.A.A., aceştia fiind prieteni apropiaţi ai inculpatului, şi cercetaţi iniţial în aceeaşi cauză, ulterior fiind audiaţi în calitate de martori. Inculpatul S.G.M. era prieten cu inculpatul C.D. din copilărie, iar cu inculpata L.A.A. din perioada liceului, astfel că aceştia din urmă au constatat care este sursa din care inculpatul S.G.M. obţine sume importante de bani. Întrucât atât inculpatul C.D., cât şi inculpata L.A.A. erau într-o situaţie materială precară, fiind studenţi în municipiul Cluj-Napoca, şi având familii care nu-i puteau susţine financiar, din această pricină încercau să se întreţină singuri, au fost atraşi de modalitatea în care inculpatul S. obţinea profituri materiale substanţiale.
Pe fondul relaţiei de prietenie care exista între inculpatul S. şi inculpatul C.D., acesta din urmă, în cursul anului 2009, a aflat că inculpatul S.G.M. a început să prepare „chill” în imobilul situat în localitatea C., jud. Sălaj, cu ajutorul unor substanţe pe care le importa din China. La sfârşitul anului 2009 inculpatul C.D. a cumpărat de la inculpatul S.G.M. cantitatea de 500 grame de „chill” cu preţul de aproximativ 15-20 RON/gram, pe care l-a vândut la rândul său mai multor persoane din municipiul Cluj-Napoca, amintind aici pe F.R.C., B.A.O., B.D.D., C.V.I., K.N.M., M.D.V., L.Ş.P., K.A.I., R.P.M., V.F.B., Ş.F.B., precum şi colaboratorul sub acoperire cu nume de cod „T.M.”. În anul 2010 inculpatul C.D. a continuat să vândă „chill” procurat de la inculpatul S.G.M., susţinând că cel puţin o dată a cumpărat chill, de la inculpatul S.G.M., după data de 15 februarie 2010. Datorită relaţiei dintre cei doi, în cursul lunii aprilie 2010 inculpatul C.D. s-a mutat în apartamentul folosit anterior de inculpatul S.G.M. şi care figura pe numele inculpatei S.Z.G., situat în Cluj-Napoca, str. D., jud. Cluj. În acest context, inculpatul C.D. l-a vizitat pe inculpatul S. în imobilul pe care acesta l-a achiziţionat în Cluj-Napoca, respectiv cel situat pe str. O. Cu ocazia acestor vizite inculpatul C.D. a constatat că inculpatul S. deţine în imobilul respectiv un cântar electronic, o ladă frigorifică orizontală, maşina de pastilat, mai multe tăvi de mari dimensiuni folosite pentru uscarea „chill-ului” şi saci de „chill” gata preparat şi sortat în funcţie de substanţa activă pe care o conţinea, care se aflau depozitaţi în livingul imobilului. Întrucât inculpatul S. avea încredere în inculpatul C.D. i-a spus acestuia ce fel de substanţă activă conţine fiecare sac şi, ori de câte ori acesta din urmă avea nevoie de „chill” pentru a-l vinde, îi permitea să îşi ia singur cantitatea dorită din sacul de „chill” aflat la îndemâna.
S-a reţinut că, întrucât între inculpaţii S.G.M. şi L.A.A. era o relaţie de prietenie strânsă, dezvoltată în anii de liceu, inculpatul S. a împrumutat-o de mai multe ori pe inculpata L.A.A. cu diferite sume de bani. Cu toate că inculpatul S.G.M. i-a spus de mai multe ori numite L.A.A. că nu este nevoie ca această să îi returneze sumele împrumutate, aceasta şi-a propus tot timpul să-i restituie inculpatului sumele acordate împrumut, şi s-a gândit cum ar putea face ca să-l ajute pe inculpat. În acest context a început să intermedieze între inculpat şi alte persoane, printre care şi inculpatul M.D.A., livrarea de chill. La început sumele obţinute din tranzacţiile de chill reveneau în întregime inculpatului S.G.M., dar după un timp, a început ca şi numita L.A.A. să vândă direct, şi în acest fel putea să-i şi plătească inculpatului din datoriile acumulate faţă de el. Acest lucru s-a întâmplat cândva prin octombrie-noiembrie 2009.
Prin februarie 2010, ulterior datei de 15 a acestei luni, ca urmare a apariţiei în presă a mai multor articole, numita L.A.A. a discutat cu inculpatul S.G.M. despre chill, aflând că substanţa activă din acesta este ilegală, însă nu ştia, personal, că astfel de substanţe sunt reglementate pe categorii, şi că substanţa activă din chill este catalogată ca şi drog de mare risc şi implică o pedeapsă de 10 ani închisoare. Apreciază că nici inculpatul S.G.M. nu cunoştea aceste amănunte, şi că dacă le-ar fi cunoscut nu ar fi ajuns nici unii din ei în astfel de situaţii. Susnumita mai relatează că de la inculpat ştie că acesta producea chill-ul, care presupunea un proces de producţie destul de empiric fără cunoştinţe de specialitate prea însemnate, şi că îşi procura substanţa activă din străinătate.
La fel ca şi în cazul numitului C.D., şi faţă de numita L.A.A., inculpatul S. nu avea reţineri în sensul că aceasta ştia că se ocupă cu producerea „chill-ului”, permiţându-i totodată acesteia ca ori de câte ori avea nevoie de „chill” să îşi ia singură cantitatea dorită din sacii care aşa cum am arătat erau la îndemână. Cu toate că inculpatul îi permitea să se servească singură, numita ţinea să-i specifice din ce sac a luat şi să-i arate cu cât anume s-a servit.
În faţa instanţei de judecată, numita L.A.A. a arătat că după ilegalizarea unor variante de chill, acestea deveneau mai ieftine, aşa fiind exista o cerere mai mare pentru acest gen de substanţe, fiind mai accesibile din punct de vedere al preţului.
Numita L.A.A. a livrat din drogurile provenite de la inculpatul S.G.M. atât inculpatului M.D.A., care a dat mai departe unui număr de 12 consumatori şi colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „I.M.”, cât şi în mod direct consumatorilor S.F.R., N.V.I., M.E. şi B.F.P.
În vara anului 2010, după ce a produs o parte din cantitatea de „chill” şi celelalte produse de sinteză în imobilul situat în Cluj-Napoca, str. O., conform celor mai sus arătate, inculpatul S.G.M. a realizat că acesta nu este potrivit pentru fabricarea de astfel de substanţe, deoarece în întregul proces chimic de obţinere a produsului finit era emanat un miros puternic care ar putea fi periculos pentru vecini.
În aceste condiţii în primăvara anului 2010, inculpatul S.G.M. i-a solicitat mamei sale, inculpata S.Z.G. să îl ajute să găsească un imobil corespunzător pentru activitatea pe care o desfăşura. Cei doi inculpaţi în paralel au căutat în diferite localităţi situate în afara Clujului imobile izolate, care să nu fie învecinate cu case. De astfel, cei doi au verificat atât pe internet, cât şi în presa scrisă anunţuri referitoare la hale din localităţi limitrofe municipiului Cluj-Napoca, ocazie cu care inculpatul S.G.M. a găsit o hală situată în incinta F. din com. G., jud. Cluj. Ulterior, inculpata S.Z.G. a fost cea care a contactat-o pe martora P.N.M., proprietara halei respective cu care s-a înţeles cu privire la data şi ora la care poate viziona imobilul ce era de vânzare. Inculpata S.Z.G. împreună cu inculpatul S.G.M. s-au deplasat în comuna G., unde s-au întâlnit cu martora P.N.M. şi cu soţul acesteia martorul P.D. Inculpata s-a prezentat cu numele de M.G., spunându-i martorei că este interesată să cumpere hala şi terenul aferent deoarece se ocupă cu creşterea albinelor şi are nevoie pentru această activitate de o zonă izolată. Cu toate că preţul era destul de ridicat, inculpatul S.G.M. care a asistat la întreaga discuţie purtată între mama sa şi martoră, i-a precizat acesteia din urmă că sunt interesaţi să achiziţioneze întreaga hală întrucât „nu le prea plac vecinii”. Iniţial inculpaţii nu s-au înţeles cu martora la preţ, însă la începutul lunii septembrie 2010 au contactat din nou familia P. şi împreună au convenit ca preţul pentru hală şi fără teren să fie 170.000 euro, sumă ce urma să fie achitată în rate. În urma negocierilor inculpata i-a solicitat martorei P. ca în preţul respectiv să fie inclusă şi valoarea unor spaţii numite „uscător”, „ventilator” şi „cabină pentru vopsit”. După ce a achitat avansul de 45.000 euro, inculpata S.Z.G. i-a cerut martorei P. să elibereze hala respectivă în termen de 3 săptămâni, iar la scurt timp după plata avansului, împreună cu inculpatul S.G.M. şi cu martorul N.A.A., au început să depoziteze în hala respectivă diferite utilaje şi substanţe. O parte dintre substanţele care au fost depozitate de către inculpată în incinta halei din com. G. miroseau foarte puternic, aveau eticheta cu inscripţia „toxic”, astfel că inculpata i-a cerut martorei ca toate acestea să fie depuse într-o zonă a halei care poate fi asigurată cu lacăt. La scurt timp după ce a fost amenajată zona respectivă, cei doi inculpaţi s-au deplasat la hala din com. G., jud. Cluj, unde este posibil să fi continuat producţia de substanţe cu efecte psihoactive, deoarece la un moment dat martora P.N.M. a relatat că a ajutat-o pe inculpata S.Z.G. să adune nişte plante puse la uscat pe nişte tăviţe. În acelaşi context martora a mai relatat şi că inculpata S.Z.G. i-a solicitat să -i permită să încălzească pe caloriferul din biroul acesteia din urmă o oală în care i-a spus că are glicerina, alcool şi miere de albină, pretextând că prepară medicamente pentru albine. În faza de judecată, martora a relatat că inculpata i-a cerut să încălzească miere de albine, fără ca martora să ştie exact ce a încălzit de fapt. În tot cazul, din nici o probă de la dosar nu reiese că cei doi inculpaţi ar fi desfăşurat vreun demers concret pentru iniţierea vreunei activităţi dintre cele invocate în apărare, cum ar fi activităţi cu produse apicole. De altfel, în zona halei de la G. nu au apărut, până la intervenţia organelor judiciare, mult pretextaţii stupi cu albine.
În urma livrărilor de chill efectuate de L.A.A., la data de 29 septembrie 2010 aceasta a fost depistată, şi s-a dispus aducerea ei în faţa organelor de urmărire penală cu mandat de aducere. Încă din primul moment în care organele de poliţie judiciară s-au prezentat la locuinţa inculpatei, în vederea executării mandatului de aducere, prima persoană pe care aceasta a contactat-o telefonic a fost inculpatul S.G.M., pe care l-a întrebat ce să facă, iar acesta i-a sugerat să nu dea nici o declaraţie pentru că îi va trimite un avocat. La scurt timp după ce inculpata L.A.A. a fost condusă la sediul D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, inculpata S.Z.G. a fost cea care i-a angajat un apărător şi care chiar a însoţit-o la sediul instanţei de judecată cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă.
Cunoscând faptul că inculpata L.A.A. a fost arestată preventiv, inculpatul S.G.M. a depus diligente pentru a se ascunde, sens în care s-a mutat de la locuinţa sa din Cluj-Napoca str. O., jud. Cluj, la locuinţa inculpatului C.D., situată în Cluj-Napoca, str. C.B., jud. Cluj.
La data de 11 octombrie 2010, în urma informaţiilor operative obţinute de organele de urmărire penală, decurgând din arestarea numitei L.A.A., au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţele inculpatului S.G.M., situate atât în Cluj-Napoca, b-dul D. şi respectiv strada O. cât şi Zalău, jud. Sălaj, precum şi o percheziţie domiciliară în localitatea C., jud. Sălaj, unde îşi are reşedinţa bunica inculpatului S.G.M., numita S.Z.G. În urma percheziţiilor domiciliare efectuate la locaţiile amintite, au fost descoperite mai multe bunuri şi substanţe care, în urma analizelor de laborator, s-au dovedit a fi droguri de risc şi de mare risc.
Instanţa de fond a arătat că din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 11 octombrie 2010, a rezultat că la domiciliul inculpatului S.G.M. situat în Zalău, B-dul M.V., jud. Sălaj, au fost găsite mai multe documente printre care două facturi fiscale emise pe SC S.S. SRL Zalău, documente din care rezultă faptul că pe această societate comercială au fost achiziţionate 24 de kg, alcool izopropilic, la data de 06 august 2010, 146 kg, glicerina pharma, instrumentar de laborator de la un furnizor chinez, 10 kg, etil vanilină şi o chitanţă care atestă plata către SC N. SRL a sumei de 3646,84 RON. Toate aceste acte se află la dos. u.p.
A mai arătat că din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 11 octombrie 2010, rezultă că la locuinţa inculpatului S.G.M. situată în Cluj-Napoca, B-dul D., jud. Cluj, au fost găsite mai multe bunuri cum ar fi două cutii de carton fiecare cu câte patru pungi de aluminiu sigilate, inscripţionate „H.D. - made în China 10 kg”, pe fiecare existând aviz de expediţie din data de 06 februarie 2010 pe adresa „România, loc. Zalău, str. M.V., jud. Sălaj”.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. Z. întocmit la data de 01 noiembrie 2010 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj a rezultat faptul că substanţele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la adresa din Cluj-Napoca, str. D., jud. Cluj, nu sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000.
Din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 11 octombrie 2010, a rezultat că la locuinţa inculpatului S.G.M. situată în Cluj-Napoca str. O., jud. Cluj, au fost găsite mai multe bunuri cum ar fi un cântar electronic marca „A.” model A1., o pipă din lemn de culoare maro cu plastic verde şi metal, o lingură dublă cu două capete şi un bong, o seringă de unică folosinţă din material plastic transparent inscripţionată „BD”, un plic din plastic transparent de aproximativ 3 cm/6 cm, care conţine un praf de culoare alb crem, o agendă cu însemnări de culoare roşu şi negru inscripţionată 2007, o bancnotă din cupiura 50 euro, cu seria J17. ce pare a fi contrafăcută, un recipient din sticlă transparent cu un lichid transparent etichetat „AH.”, un plic din plastic transparent de aproximativ 4 cm/7cm, având în interior o substanţă de culoare galbenă, un plic din plastic transparent de aproximativ 10 cm/8 cm, având în interior 11 cartuşe fără vârf, cu capac din material plastic, o sticluţă de 50 ml cu eticheta „Tinctura echinaceea”, o seringă de unică folosinţă de 10 ml, o mască de unică folosinţă pentru nas şi gură de culoare albă, un recipient din ceramică în formă de ciupercă, prevăzut cu trei furtunuri din plastic transparent, fiecare cu trei dispozitive metalice, două pâlnii, un instrument de măsura a temperaturii marca „H.I.”, o pompă hidraulică marca „F.L.P.”, 45 pungi din hârtie, o tavă din metal de culoare argintie cu dimensiuni de aproximativ 60 cm/50 cm, o farfurie din sticlă transparentă cu diametrul de 23 cm în care se găsea un praf de culoare galbenă, o folie din staniol în care se găsea o seringă hipodermică de 1 ml, 7 recipiente din plastic transparent, o pungă din material plastic transparent ce conţine o substanţă solidă de culoare maro, o pungă din material plastic transparent ce conţine o substanţă vegetală mărunţită de culoare verde închis, o pungă din material plastic transparent ce conţine frunze din substanţe vegetale de culoare maro - verde, o pungă din material plastic transparent ce conţine substanţă vegetală mărunţită de culoare gri - verzui, o pungă din material plastic de culoare argintie sigilată cu eticheta „J.H.P.G.”, o pungă din material plastic cu o pulbere de culoare albă, un pachet din carton cu inscripţia „G.C.”, o pungă din plastic transparent ce conţine o substanţă granuloasă solidă de culoare gri, o pungă din plastic transparent de aproximativ 10 cm/7 cm, cu o substanţă vegetală mărunţită de culoare gri verzui, o pungă din material plastic transparent în care se află mai multe rădăcini, 12 pungi din hârtie cu diferite inscripţii care toate conţin substanţe vegetale mărunţite.
A arătat că în conţinutul procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare s-a menţionat că întreaga percheziţie a fost filmată şi au fost efectuate fotografii, precum şi faptul că inculpata S.Z.G. prezentă la efectuarea percheziţiei nu are de formulat obiecţiuni, probele înaintate fiind ambalate şi sigilate cu sigiliul MI 11972. Totodată, în conţinutul procesului-verbal întocmit în data de 13 octombrie 2010 s-a menţionat faptul că în curtea imobilului situat pe str. O. din Cluj-Napoca a fost găsit un loc de incendiere unde au fost arse substanţe şi instrumente de laborator, astfel cum rezultă din datele de la dos. u.p.
S-a reţinut că din raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit la data de 18 noiembrie 2010 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O Cluj a rezultat faptul că o parte din substanţele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la adresa din Cluj-Napoca, str. O., jud. Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că la locuinţa inculpatului a fost găsită cantitatea de 220,2 grame fragmente vegetale de culoare verde olive în care s-a pus în evidenţă salvinorin A; 9,6 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH073 şi JWH250; 0,1 grame mefedronă şi 11 ml lichid incolor care conţine ketamină. Totodată, în conţinutul aceluiaşi raport s-a precizat că restul fragmentelor vegetale ridicate în urma percheziţiei domiciliare nu conţin substanţe prevăzute de Legea nr. 143/2000. De asemenea, în conţinutul aceluiaşi înscris s-a precizat că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 215 grame salvinorin A şi 8 grame JWH073 şi JWH250.
De asemenea, din procesul-verbal de percheziţie domiciliară întocmit la data de 11 octombrie 2010 de către lucrătorii de poliţie judiciară delegaţi în cauză, a rezultat că la locuinţa inculpatului S.G.M. situată în com. Z., sat C. nr. 11, jud. Sălaj au fost găsite mai multe bunuri cum ar fi 4 bidoane din plastic de 5 litri care conţin o substanţă lichidă închisă la culoare şi care au fost introduse într-un sac sigilat şi numerotat, 2 cutii de carton care conţin 4 pachete din folie de aluminiu găsite în frigider având ataşat un document de expediere „cu expeditor N. - destinatar B-dul M.V., Zalău, Sălaj”, introduse într-un sac datat şi numerotat, 2 recipiente din plastic de 5 litri conţinând o substanţă lichidă transparentă, o cană tip blender şi o cană din plastic gradată, introduse într-un sac sigilat şi numerotat, o cutie de carton cu 4 pachete din folie de aluminiu, introdusă într-un sac numerotat; 7 cutii conţinând pungi din plastic transparent cu materie vegetală de culoare verde olive, numerotate; 2 recipiente din plastic de culoare neagră de aproximativ 5 litri fiecare cu inscripţia „B. art. CL0002045000” şi un recipient din sticlă de 1.000 ml cu inscripţia P.G.R. numerotate, un plic argintiu prevăzut cu ziplock numerotat; 6 pungi din plastic transparent cu diferite inscripţii numerotate, un bidon de plastic de culoare albastră de 20 litri care conţine o substanţă lichidă şi care a fost numerotat; un bidon din plastic de culoare neagră care conţine o substanţă lichidă numerotat; 3 bidoane de plastic care conţin substanţe lichide şi care au fost introduse într-un sac numerotat; un recipient din plastic de culoare albă de aproximativ 1.000 de litri care conţine o substanţă lichidă şi care a fost numerotat; un pistol seria J16. „E.S.” şi un încărcător conţinând 6 cartuşe care au fost introduse într-o cutie numerotată; o materie vegetală de culoare verde introdusă într-o pungă numerotată; o seringă de 1 ml ce conţine o substanţă lichidă de culoare galbenă; 2 pungi care conţin materie vegetală de culoare maro; 2 recipiente care conţin o substanţă lichidă. În conţinutul procesului-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare s-a menţionat că în magazia aflată în curtea imobilului au fost descoperiţi 31 de saci şi 9 baloţi care conţineau diferite materii vegetale de culoare verde olive, din care pentru fiecare în parte au fost prelevate probe care au fost introduse în ţiple prevăzute cu ziplock şi numerotate de la 1 la 40, corespunzător fiecărui sac şi balot. Totodată, în acelaşi înscris s-a menţionat că în faţa magaziei s-a observat cenuşă, iar în jurul acesteia fragmente vegetale din care s-au prelevat probe ce au fost sigilate şi inscripţionate cu „cenuşă”. În procesul-verbal a fost consemnat faptul că fiecare bun în parte a fost sigilat cu sigiliul MI 34697, după care a fost datat şi semnat de către numita S.Z.G., mama inculpatei S.Z.G., care a afirmat că bunurile respective îi aparţin nepotului ei, inculpatul S.G.M.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit la data de 13 decembrie 2010 de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O a rezultat faptul că o parte dintre substanţele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la adresa din com. Z., sat C. nr. 11, jud. Sălaj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. Astfel, în concluziile scriptului amintit s-a menţionat faptul că probele înaintate au fost constituite din 67,48 kg fragmente vegetale care conţin JWH018, 12,16 kg, fragmente vegetale care conţin salvinorin A şi 16,92 kg, lichid care conţine DMT. În acelaşi act s-a menţionat că în urma analizelor de laborator a rămas cantitatea de 67,24 kg fragmente vegetale care conţin JWH018, 12,14 kg, fragmente vegetale care conţin salvinorin A şi 16,84 kg, lichid care conţine DMT - cantităţi care au fost sigilate cu sigiliul MI nr. 35953 şi care au fost predate la camera de corpuri delicte.
Prin încheierea penală nr. 241/C/P/21 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj, secţia penală, a fost autorizată efectuarea unei percheziţii domiciliare la adresa situată în com. G., str. CĂ. f.n., jud. Cluj aparţinând SC S.W.P. SRL Cluj - societate administrată de către martorul P.D., soţul numitei P.N.M., şi unde se află practic hala achiziţionată de către inculpaţii S.
La data de 22 octombrie 2010 a fost pusă în aplicare autorizaţia de percheziţie emisă pentru adresa de mai sus, în prezenţa martorului P.D.
Din procesul-verbal de efectuarea percheziţiei domiciliare a rezultat faptul că în incinta halei folosită de către inculpaţi au fost găsite mai multe bunuri, cum ar fi: 14 bidoane din plastic care conţin o substanţă lichidă şi care au fost sigilate cu sigiliul MI nr. 35991, numerotate, datate şi semnate spre neschimbare de martorul P.D.; o găleată din plastic de culoare albă, numerotată, conţinând un lichid de culoare maro închis; 2 recipiente din plastic transparent care conţineau o substanţă lichidă cu inscripţia „acid sulfuric”, care au fost sigilate şi din care au fost prelevate probe; 4 pâlnii de separare din sticlă transparentă care au fost sigilate şi care conţineau o substanţă lichidă de culoare maro; 2 recipiente din sticlă conţinând o substanţă lichidă de culoare maro care de asemenea au fost sigilate şi numerotate; un recipient din plastic care conţinea o substanţă vâscoasă de culoare albă care a fost numerotat şi sigilat, un butoi din plastic de culoare albastră cu inscripţia „D.H.” ce conţinea o substanţă cristalină de culoare albă, care a fost numerotată şi sigilată, un butoi din tablă de culoare gri cu inscripţia „V.L.S.” care conţinea o substanţă lichidă ce a fost numerotată şi sigilată; 5 saci din plastic transparent care conţineau pungi de culoare argintie în care se afla o substanţă cristalină de culoare albă, un aparat cu inscripţia „M.M. cu seria JB20018- 2004”, un aparat cu inscripţia „W.” cu seria J18., un aparat cu inscripţia „W.” cu seria J2., un aparat cu inscripţia „W.” cu seria J3., un aparat cu inscripţia „W.” cu seria J19., un aparat cu seria J20. un aparat cu seria J21., un aparat cu seria J22., un aparat cu seria J23., un aparat cu seria J24., un aparat cu seria J25., un aparat cu seria J26.; mai multe matriţe de confecţionat pastile din care 7 bucăţi cu inscripţia „o linie mediană semirotundă”, una cu inscripţia „AP.”, 2 bucăţi cu inscripţia „o linie mediană dreaptă”, o bucată cu inscripţia semnului „inimă”, o bucată cu inscripţia semnului „fulg de nea”, o bucată cu inscripţia semnului „smiley”, o bucată cu inscripţia semnului „soare”, 2 bucăţi cu inscripţia semnului „cap de mort”, o bucată cu inscripţia semnului „săgeată dubla”, o bucată cu inscripţia semnului „ying-yang”, o bucată cu inscripţia „asemănător semnului mercedes”, o bucată cu inscripţia „E”, o bucată de formă ovală având o linie mediană şi un număr de 11 cilindri matriţă, toate sigilate şi numerotate; 4 stative laborator, o staţie cu motor , o staţie cu motor, 2 suporţi din metal, un stativ indicator presiune, un stativ indicator presiune, 2 aparate cu inscripţia „S.C.” fără serii sau numere, 4 aparate cu inscripţia „T.”, fără serii sau numere, un aparat cu seria J27., un aparat cu seria J13., un aparat rotor fără serie şi număr, un aparat cu inscripţia „TF.”, 26 de sisteme de prindere de diferite masuri, un ventilator marca „S.” cu modelul F., un aparat de culoare portocalie, un aparat de culoare verde cu inscripţia „M.” de pe care a fost prelevată o probă de substanţă vegetală de culoare verde olive care a fost introdusă într-o punguliţă numerotată, sigilată şi datată, 9 piese din inox de diferite dimensiuni, 2 manometre marca L., 7 răcitoare cu serpentină din sticlă de diferite dimensiuni, 2 vase de reacţie din sticlă, 9 baloane din sticlă, 8 tăvi confecţionate artizanal; 4 elemente de legătură din sticlă pentru instalaţie de laborator, un aparat cu inscripţia „F.C.M.” - aparat de filmat pastile, un aparat cu inscripţia „R.S.” - malaxor, o tava confecţionată artizanal de pe care a fost prelevată o probă, numerotată, sigilată şi datată, o maşină de pastilat din care s-a prelevat o pastilă de culoare albă introdusă într-o punguliţă numerotată şi sigilată şi o substanţă pulverulentă de culoare albă introdusă într-o punguliţă numerotată şi sigilată; o factură cu expeditor „N. din H. China”, iar beneficiar N.D. cu adresa B-dul M.V. Zalău, Sălaj.
În conţinutul procesului verbal s-a menţionat faptul că martorul P.D. în prezenţa căruia a fost efectuată percheziţia a declarat că toate bunurile aparţin unei persoane care i s-a prezentat cu numele „M.U.M.”, precum şi mamei sale care s-a prezentat cu numele „M.G.”.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit la data de 13 decembrie 2010 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj a rezultat faptul că o parte din substanţele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la adresa din com. G., str. CĂ. f.n., jud. Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că probele prelevate au fost constituite din 44,9 ml lichid 2C-C (4-chloro-2,5dimethoxyphenethylamine), 21,3 ml lichid DMT (N,N-dimethyltryptamine) şi 14 ml lichid 2C-B (4-bromo-2,5dimethoxiphenethilamine). În acelaşi înscris s-a precizat faptul că substanţa pulverulentă de culoare albă ridicată din maşina de pastilat şi comprimatul rotund de culoare albă ridicat tot din maşina de pastilat nu conţin substanţe prevăzute de Legea nr. 143/2000. Totodată, cantităţile de 870 grame lichid ce constituia proba nr. P1., 10,18 kg, substanţă ce constituia proba nr. P2., 1.131,3 grame lichid ce constituia proba nr. P3. şi 10,32 kg, substanţă ce conţinea proba nr. P4., nu conţin substanţe prevăzute de Legea nr. 143/2000.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit la data de 23 decembrie 2010 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj a rezultat faptul că o parte din substanţele găsite la percheziţia domiciliară efectuată la adresa din com. G., str. CĂ. f.n., jud. Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că la locaţia amintită au fost găsite cantităţile de 63,12 kilograme lichid 2C-C (4-chloro 2,5dimethoxyphenethylamine), 8,95 kilograme lichid DMT (N,N dirnethyltryptamine) şi 12,30 kilograme lichid 2C-B (4-bromo 2,5dimethoxiphenethilamine). Totodată s-a precizat că întreaga cantitate de droguri rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 62,9 kilograme lichid 2C-C, 12,26 kilograme lichid 2C-B şi 8,76 kilograme lichid DMT, a fost sigilată cu sigiliul MI 25953 şi a fost predată la camera de corpuri delicte.
S-a concluzionat în sensul că ancheta penală efectuată în cauză a pus în evidenţă faptul că la data de 16 octombrie 2010 inculpata S.Z.G. cu ajutorul martorilor C.V. şi C.I. a transportat o parte dintre bunurile depozitate iniţial în com. G., Ferma nr. F1., Hala nr. H1., în comuna C.M.A., jud. Cluj, la locuinţa martorului C.V. La data de 22 octombrie 2010, în conformitate cu prevederile art. 97 C. proc. pen., martorul C.V. a predat organelor de poliţie judiciară toate bunurile care au fost transportate de la hala din com. G. la cererea inculpatei S.Z.G. Cu această ocazie au fost predate de către martor, următoarele bunuri: 3 cutii conţinând 17 recipiente cu inscripţia „T.O.”, 3 cutii conţinând 19 recipiente cu inscripţia „E.T., o cutie cu 6 recipiente cu inscripţia „B.E.”, o cutie cu 7 recipiente cu inscripţia „A.N.”, o cutie cu 19 recipiente cu inscripţia „Alcool etilic”, o cutie cu 4 recipiente cu inscripţia „D.E.”, o cutie cu un recipient cu inscripţia „Azotit de sodiu”, o cutie cu un recipient cu inscripţia „Potasium cianat”, 2 recipiente cu inscripţia „Carbonat de sodiu”, un recipient cu inscripţia „Acetamină”, un recipient cu inscripţia „Magneziu”, un recipient cu inscripţia „Calciu hydroxinol”, un recipient cu inscripţia „Silicogel”, un recipient cu inscripţia „Ureea”, 2 recipiente „Clorură de sodiu”, un recipient cu inscripţia „Iodină”, un recipient cu inscripţia „Amidogulfonic acid”, 2 recipiente cu inscripţia „Bromocicopentan”, un recipient cu inscripţia „Brom-butan”; o cutie care conţine 39 de recipiente cu inscripţia „Nitrometane”, 10 recipiente cu inscripţia „Propophenione”, 2 recipiente cu inscripţia „Dicloromethone”, un recipient cu inscripţia „Acetometrile", 2 recipiente cu inscripţia „Bromepentane” un recipient cu inscripţia „Acid scorbic” şi un recipient cu inscripţia „Natrum”. De asemenea a fost predată o cutie conţinând 2 recipiente cu inscripţia „Acid clorhidric”, un recipient cu inscripţia „Acid sulfuric”, un recipient cu inscripţia „Naphytol clorid”, un recipient cu inscripţia „Apa distilată” ; o cutie conţinând 5 recipiente cu inscripţia „Hydroxid de potasiu”, 5 recipiente cu inscripţia „Hydroxid de sodiu”, 5 recipiente cu inscripţia „Azotat de sodiu”, 2 recipiente cu inscripţia „Acid citric”, un recipient cu inscripţia „Silicagel perlat”, 2 recipiente cu inscripţia „Azotat de amoniu”, 5 recipiente cu inscripţia „Clorură de amoniu”, un recipient cu inscripţia „Acid ascorbic", un recipient cu inscripţia „Aluminium Cloride”; o cutie mare din lemn conţinând 10 recipiente cu inscripţia „Pirolidonă”, 10 recipiente cu inscripţia „Benzomitril”, 4 recipiente cu inscripţia „Ciclohexanonă”, un recipient cu inscripţia „Enteogen”, 2 recipiente cu inscripţia „Dietilamină”, un recipient cu inscripţia „Metilamină”, un recipient cu inscripţia „Magneziu pulbere”, 5 recipiente cu inscripţia „Magneziu”, un recipient cu inscripţia „Litium aluminiu”, 3 recipiente cu inscripţia „Sulfuricloride”, 6 recipiente cu inscripţia „Acid acetic”, 5 recipiente cu inscripţia „Amoniac”, 2 recipiente cu inscripţia „T.O.”; o cutie conţinând 3 recipiente cu inscripţia „Glicerina”, 3 recipiente cu inscripţia „Monoetilenglicol”, 4 recipiente cu inscripţia „Formaldehidă”, un recipient cu inscripţia „Alcool izopropilic”, un recipient cu inscripţia „Cloroform”, 2 bidoane cu inscripţia „Patriaplast”; o cutie conţinând 5 recipiente cu inscripţia „Decahidronphtalene”, 4 recipiente cu inscripţia „Nitro ethane”, 18 recipiente cu inscripţia „Methylamine”; o cutie conţinând 25 recipiente cu inscripţia „Sulfurichloride”, 2 recipiente cu inscripţia „Methylamine”, 3 recipiente cu inscripţia „Indole”, un recipient cu inscripţia „Alamine”, un recipient cu inscripţia „Hexamthylenteramine”, un recipient cu inscripţia Etilamine”, un recipient cu inscripţia „Alcool izopropilic”, un recipien cu inscripţia „Etneogen”, un recipient cu inscripţia „Tinchloride”, un recipient cu inscripţia „Hidrat de hidrazină”, un recipient cu inscripţia „Acid acetic”; 7 saci conţinând pungi cu materie vegetală fiecare numerotat în parte, 4 cutii conţinând pungi cu substanţă pulverulentă albă şi crem, fiecare numerotată în parte, o cutie conţinând 2 recipiente din plastic cu substanţă lichidă, o farfurie ce conţine substanţă pulverulentă, un plic ce conţine 5 flacoane cu substanţă lichidă, 6 plicuri cu substanţe pulverulente albe şi crem şi 3 plicuri cu substanţe vegetale, 3 damigene care conţin o substanţă lichidă de culoare maro, o oală din metal ce conţine o substanţă lichidă de culoare maro, 2 cutii care conţin câte un sac de substanţe pulverulentă albă, o cutie care conţine 5 pungi de substanţă pulverulentă galben rozalie, un sac ce conţine 33 de săculeţe cu materie vegetală şi pulverulentă, o cutie ce conţine 7 saci cu inscripţia „M.K.P.”, un sac inscripţionat cu „M.K.P.”, o cutie ce conţine 36 de plicuri cu diferite inscripţii, un plic cu 4 capsule „bionix”, o pungă cu 3 comprimate inscripţionate „2C-E”, o pungă cu o substanţă solidă neagră, 2 punguţe cu substanţă vegetală verde olive, un recipient cu 6 capsule inscripţionate „X.T.”, 2 pungi cu o substanţă pulverulentă maro, un recipient cu o substanţă pulverulentă albă, un plic cu inscripţia „chill”, un plic cu 4 capsule cu inscripţia „S.T.”, o pungă cu fragmente vegetale verzi, 2 pungi cu fragmente vegetale maro, o pungă cu substanţă cristalină albă, o pungă cu substanţă pulverulentă albă, un plic cu substanţă pulverulentă albă inscripţionată „G.”, un flacon cu inscripţia „V.K.”, un recipient cu 6 capsule cu inscripţia „E-booster”, un recipient cu 6 capsule cu inscripţia „Final-E”, un recipient cu hârtie multicoloră de formă pătrată, o cutie cu substanţă de culoare maro, un sac cu substanţă - materie vegetală de culoare verde olive, 1 sac ce conţine alţi 3 saci cu substanţă pulverulentă de culoare albă, o cutie conţinând 4 recipiente din sticlă, un plic conţinând 16 documente, o cutie conţinând o bucată „P.P.E.”, un bidon cu inscripţia „Acid acetic”, un recipient cu inscripţia „Glicerina”, un recipient cu inscripţia „Petroleum ether” şi 5 saci cu „M.K.P.”.
În conţinutul procesului verbal de ridicare predare s-a menţionat că toate bunurile respective au fost sigilate cu sigiliul MI 18432 în prezenţa a doi martori asistenţi. Totodată, la data de 22 octombrie 2010 a fost întocmit un proces-verbal prin care martorul C.V. a predat de bună voie organelor judiciare penale un număr de 17 tăvi confecţionate artizanal pe care se aflau urme vegetale.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică întocmit la data de 04 noiembrie 2010 de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul B.C.C.O. Cluj a rezultat faptul că o parte din substanţele predate de martorul C.V. de la adresa din com. C.M.A., jud. Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că de la locaţia amintită au fost ridicate de către organele de poliţie cantităţile de 3 kilograme substanţă pură care conţine JWH018, 684,1 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă JWH018, 5,595 kilograme fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă JWH073 şi JWH250, 1,536 kilograme fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă Salvinorin-A şi 10,94 kilograme fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă DMT (N,N- dimethyltryptamine). Totodată s-a precizat că întreaga cantitate de droguri rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 1.518,5 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă Salvinorin-A, 10,92 kilograme fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă DMT, 2,96 kilograme substanţă pură ce conţine JWH018, 636,8 grame fragmente vegetale care conţin JWH018, 5,539 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH073 şi JWH250, a fost sigilată cu sigiliul MI 35953 şi a fost predată la camera de corpuri delicte.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică, întocmit la data de 22 decembrie 2010 de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. a rezultat faptul că o parte din substanţele predate de martorul C.V. de la adresa din com. C.M.A., jud.Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că de la locaţia amintită au fost ridicate de către organele de poliţie: o canistră din sticlă în manta din material plastic de culoare neagră cu masa brută de 66.500 grame, care conţine un lichid de culoare maro în care s-a pus în evidenţă DMT, un balon Erlenmeyer în care s-a pus în evidenţă 2 C-B, un vas din sticlă în care s-a pus în evidenţă 2C-C, un vas de reacţie din sticlă prevăzut cu capac cu 5 gâturi, cu masa brută de 21.900 grame, care conţine o substanţă lichidă maro şi un reziduu de culoare albă în care s-a pus în evidenţă 2C-B, un vas din inox în care s-a pus în evidenţă DMT, o canistră din sticlă cu dop în manta din material plastic de culoare neagră cu masa brută de 67.550 grame care conţine un lichid de culoare maro, în care s-a pus în evidenţă DMT, un recipient din inox cu masă brută de 22.300 grame care conţine un lichid maro în care s-a pus în evidenţă DMT, 859,7 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă DMT, 11.520 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă JWH018.
În conţinutul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat că toate lichidele de culoare maro în care s-a pus în evidenţă DMT sau 2C-B au fost cântărite din motive obiective împreună cu recipientul în care au fost găsite, astfel că s-a putut estima doar masa brută incluzând şi greutatea recipientului care de altfel a fost predat ulterior examinării la camera de corpuri delicte.
Totodată s-a precizat că întreaga cantitate de droguri rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 828,9 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă DMT, 11,475 kilograme grame fragmente vegetale care conţin JWH018, precum şi cele 4 recipiente care conţin lichid în care s-a pus în evidenţă DMT şi 2C-B, au fost sigilate cu sigiliul MI 50155 şi au fost predate la camera de corpuri delicte.
Din raportul de constatare tehnico ştiinţifică, întocmit la data de 17 decembrie 2010 de către Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. a rezultat faptul că o parte din substanţele predate de martorul C.V. de la adresa din com. C.M.A., jud. Cluj, sunt prevăzute de Legea nr. 143/2000. În concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică s-a precizat faptul că de la locaţia amintită au fost ridicate de către organele de poliţie cantităţile de 1,40 grame substanţă pulverulentă ce conţine Etcatinonă, 3,62 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă ketamina şi 2 ml lichid incolor în care s-a pus în evidenţa ketamina, 10 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă mitraginină, 80 grame substanţă pulverulentă şi 19,33 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, 10 doze de hârtie pe care s-a pus în evidenţa LSD, 62,22 grame substanţă granulată şi 0,20 grame substanţă cristalină în care s-a pus în evidenţă 2C-C, 103 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă CP47,497-C8; 51,26 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH018, 6,72 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH018, JWH073 şi JWH250 şi 3 ml lichid maro în care s-a pus în evidenţă 2C- B.
Totodată s-a precizat că întreaga cantitate de droguri rămase în urma analizelor de laborator, respectiv 71,45 grame fragmente vegetale pe care s-a pus în evidenţă DMT, 45,63 grame fragmente vegetale care conţin JWH018, 61,75 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă 2C-C, 2,10 grame substanţă pulverulentă în care s-a pus în evidenţă 2C-B, şi 87 grame fragmente vegetale care conţin CP47,497-C8, a fost sigilată cu sigiliul MI 50155 şi a fost predată la camera de corpuri delicte.
O parte dintre substanţele ridicate de la martorul C.V. au fost examinate în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 decembrie 2010 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O., însă s-a constatat că acestea nu conţin substanţe prevăzute în Legea nr. 143/2000, astfel cum apare ele în raportul existent la dos. u.p.
În urma percheziţiilor domiciliare efectuate la adresele situate în Cluj-Napoca, str. O., jud. Cluj şi com. Z., sat C., jud. Sălaj, au fost descoperite un pistol marca E.S., cu gaze şi muniţie pentru arme de foc, respectiv 6 cartuşe, în locaţia din municipiul Cluj-Napoca şi 11 cartuşe în locaţia din C. Arma şi muniţia respectivă au fost ridicate de către organele de poliţie judiciară, sigilate cu sigiliile MI 11972 şi MI 34697 fiind ulterior înaintate către I.PJ. Cluj - Serviciul Criminalistic. Din raportul de constatate tehnico-ştiinţifică din data de 14 decembrie 2010 întocmit de I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic a rezultat faptul că arma înaintată este un pistol cu gaz, marca E.S., modelul special, calibru 9 mm, şi care face parte din categoria armelor de foc care are la bază ca principiu de funcţionare forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea capsei de aprindere şi arderea încărcăturii. În concluziile aceluiaşi înscris s-a precizat că pistolul este în stare de funcţionare şi că a fost examinată şi muniţia înaintată, constituită dintr-un număr de 6 cartuşe cu gaz marca W., fabricate în Germania, calibru 9 mm, compatibile pentru a fi trase cu pistoale semiautomate, conţin gaz tipul CN, şi sunt în stare de funcţionare. Cu privire la cealaltă parte de muniţie, din raportul de constatate tehnico-ştiinţifică din data de 13 decembrie 2010 întocmit de I.P.J. Cluj - Serviciul Criminalistic a rezultat faptul că muniţia pusă la dispoziţie sunt 11 cartuşe de calibrul 9 mm, utilizate la armele de foc care au la bază principiul de funcţionare, forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea capsei de aprindere şi arderea încărcăturii.
În urma verificărilor efectuate, a rezultat faptul că inculpatul S.G.M. nu figurează în baza de date a Registrului Naţional al Armelor ca fiind deţinător legal de arme.
La percheziţia imobilului situat pe str. O. a fost găsită doar inculpata S.Z.G. care, în prezenţa lucrătorilor de poliţie judiciară l-a contactat telefonic pe fiul său, însă în momentul în care acesta a auzit că este căutat de lucrătorii de poliţie a închis telefonul şi nu a mai răspuns nici unui apel. La scurt timp, inculpatul S.G.M., cu ajutorul numitului I.A. şi a martorului C.L.V., în toiul nopţii s-a deplasat din municipiul Cluj-Napoca, în municipiul Giurgiu unde a încercat să se ascundă pentru a se sustrage urmăririi penale.
La data de 15 octombrie 2010 inculpatul C.D. a fost audiat iniţial de către lucrătorii de poliţie judiciară în calitate de martor, ocazie cu care acesta a declarat că inculpatul S. avea cunoştinţă că inculpata L.A.A. a fost arestată şi că i-au fost percheziţionate locuinţele. La scurt timp, respectiv a doua zi în data de 16 octombrie 2010 inculpata S.Z.G. a contactat-o pe martora P.N.M. şi sub pretextul că urmează să îi fie făcut un control de către organele fiscale, i-a cerut acesteia să găsească o altă locaţie unde să fie transportate diverse substanţe ce erau depozitate în hala situată în incinta F. din com. G., jud. Cluj, spunându-i martorei că „nu are acte pentru substanţele respective”. Martora P.N.M., fără a avea cunoştinţă despre ceea ce se întâmplă l-a contactat pe martorul C.V., despre care ştia că deţine o locuinţă în localitatea C.M.A., şi care nu este folosită, iar după ce acesta şi-a dat acordul la utilizarea imobilului său pentru depozitarea unor bunuri, martora P.N.M. l-a sunat pe martorul C.I., care deţinea o dubiţă de transport mărfuri, şi care a mai ajutat-o anterior pe această martoră, solicitându-i să efectueze nişte transporturi la locuinţa din C.M.A. C.I. i-a solicitat martorului T.V.A. să îl ajute să încarce şi să transporte nişte bunuri din G. în C.M.A. Drept consecinţă, în seara zilei de 16 octombrie 2010 o parte dintre produsele depozitate anterior de către inculpaţi în incinta halei din com.G., au fost duse în localitatea C.M.A. la locuinţa martorului C. În acest timp, inculpata S.Z.G. a fost de faţă când s-au încărcat bunurile, iar apoi când acestea au fost depozitate în comuna C.M.A., a şi plătit celor trei martori contravaloarea serviciilor, toţi martorii audiaţi în cauză au arătat că inculpata S.Z.G. a coordonat întreaga activitate de mutare a lucrurilor, ea fiind cea care a dispus ce anume bunuri se încarcă şi care nu.
Instanţa de fond a reţinut că apărarea inculpatei S.Z.G. potrivit căreia această activitate nu a avut ca scop ascunderea unor substanţe de eventualele percheziţii domiciliare, cu atât mai mult cu cât o parte din lucruri a rămas în continuare în hala de la G., ci doar eliberarea halei, în vederea efectuării acolo a unor lucrări de renovare, zugrăvire, etc., este de circumstanţă, deoarece nu s-a dovedit susţinerea inculpatei S.Z.G. în sensul că aceeaşi echipă care a efectuat renovările şi în noua hală achiziţionată de familia P. urma să-i efectueze şi ei lucrări similare, deoarece acele lucrări au fost efectuate de către soţul martorei P.N.M. Apoi, din hala de la G., au fost îndepărtate cu prioritate, substanţele deţinute în contra dispoziţiilor legale, fiind lăsate acolo aparatele ce nu fuseseră folosite până atunci, ştiind că din simpla deţinere a acestora nu ar putea decurge vreo acuzaţie de natură penală.
În contextul dispariţiei inculpatului S.G.M. şi a efectuării percheziţiilor domiciliare, inculpata S.Z.G. i-a propus martorei A.D.M. să cumpere imobilul situat în Cluj-Napoca, str. O., în schimbul sumei de 100.000 euro şi cu toate că martora, aşa cum declară, nu văzuse cum arată bunul respectiv în realitate, ci doar în câteva fotografii pe care i le arătase inculpata S.Z.G. după achiziţionarea acelui imobil, în ianuarie 2010, şi că nu dispunea de suma respectivă de bani, la data de 22 octombrie 2010 s-a realizat tranzacţia între cele două. Astfel, martora A.D.M. s-a deplasat din municipiul Zalău în municipiul Cluj-Napoca împreună cu fratele inculpatei, numitul S.G.M., a semnat contractul de vânzare cumpărare din 22 octombrie 2010, autentificat de către notarul public C.M.L., în conţinutul căruia s-a consemnat faptul că i-a plătit inculpatei integral preţul pentru imobilul respectiv. Concomitent cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost perfectată şi semnată o procură specială prin care martora A.D.M. îl împuternicea pe numitul S.G.M. să semneze contractul de vânzare cumpărare în formă autentică privind acelaşi imobil. Cu toate că teoretic martora a devenit proprietara imobilului amintit, deşi anterior semnării contractului aceasta nu văzuse cum arată în fapt investiţia realizată, respectiv casa şi terenul de pe str. O., nici după semnarea convenţiei martora nu a fost împinsă de curiozitate să vadă măcar atunci cel puţin locaţia unde erau situate acestea. În faţa instanţei de judecată, martora a arătat că, deşi în conţinutul contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică s-a stipulat faptul că a plătit integral preţul, acest lucru nu s-a realizat nici până la data ascultării sale.
Cu ocazia audierii sale în faţa organelor de urmărire penală, inculpata a arătat că în cursul anului 2009, fiul său, inculpatul S.G.M. a început să se ocupe cu comerţul cu plante etnobotanice şi accesorii şi chiar cu prelucrarea plantei cunoscută popular sub denumirea „lumânărică”. Inculpata a precizat că prelucrarea plantei respective s-a realizat cu ajutorul numitului D.T. în imobilul din localitatea C., jud. Sălaj, unde cei doi au folosit mai multe tăvi de tablă, de mari dimensiuni, acetonă şi substanţe cristaline, acesta fiind motivul pentru care la percheziţiile domiciliare au fost găsite diferite cantităţi de „chill”. Inculpata a arătat că intenţiona ca împreună cu fiul ei să dezvolte o afacere legată de „produse bio”, sens în care a achiziţionat hala situată în comuna G., jud. Cluj, unde a depozitat diferite utilaje, diverse substanţe şi soluţii, pe care a recunoscut că ulterior le-a mutat la locuinţa martorului C.V., de unde au fost ridicate de organele de poliţie. Totodată, inculpata a arătat că a mutat bunurile ce erau depozitate în imobilul din Cluj-Napoca, str. O., jud. Cluj în hala din com. G., întrucât trebuia să elibereze casa pe care i-o vânduse învinuitei A.D.M.
În faţa instanţei de judecată, inculpata S.Z.G. a declarat că înţelege învinuirile ce i se aduc, dar că nu este vinovată de comiterea faptelor de care este acuzată, deoarece nici măcar denumirea substanţelor vehiculate nu poate să le reţină şi nu-i sunt cunoscuţi termenii folosiţi acolo, arătând că singura ei vină în raport de situaţia în care s-a ajuns, este una morală că nu a cunoscut îndeaproape activitatea fiului său, care avea o stare psihică proastă de mai mulţi ani. În condiţiile în care în anii liceului i s-a recomandat inculpatei, de către un psiholog, să-l îndrume spre cercetare sau spre studii în străinătate, însă el fiind singurul ei copil, din egoism, nu a luat în calcul această variantă. În momentul în care a înfiinţat firma pentru a comercializa substanţe etnobotanice, aceasta personal, fără ştirea fiului ei, a dat o listă de 4 pagini cu astfel de substanţe unei doamne poliţist care a dus-o la D.I.I.C.O.T. pentru a verifica dacă substanţele respective sunt legale. Primul colet primit de inculpatul S.G.M. a fost verificat după care i-a fost restituit, de unde inculpata a tras concluzia că întreaga activitate este legală. Mai arată că nu a participat nici la momentul la care comercializarea substanţelor din prezentul dosar era legală, la producerea unor astfel de substanţe, de altfel ştiind că martorul D.T. lucra la producerea acestor substanţe în C., unde se afla mama inculpatei, în timp ce ea era la Zalău iar fiul său la Cluj, a ţinut să discut cu acest om (adică D.T.) pentru a afla ce fel de caracter este. Mai mult, chiar l-a certat pe fiul ei, inculpatul S.G.M., că a adus un străin în casa mama ei, care locuieşte singură şi este o femeie bătrână. Discutând cu acest D.T. inculpata S.Z.G. şi-a dat seama că acesta nu este un om de cea mai bună calitate, chiar el mărturisind că în trecut a avut probleme cu D.I.I.C.O.T. deoarece cultivase cannabis, însă a scăpat destul de onorabil de aceste acuzaţii.
Instanţa de fond a reţinut că în urma activităţii desfăşurate de firma fiului său, cei doi inculpaţi doreau să deschidă un magazin în Cluj, sens în care inculpata a fost pe la mai multe instituţii pentru a obţine toate avizele legale necesare, dar atunci a realizat că magazinele de vise din Cluj funcţionau, practic, nelegal, deoarece nu era posibilă obţinerea vizelor pe care le-a urmărit, întrucât activitatea desfăşurată de aceste magazine era pe muchie de cuţit.
S-a mai precizat că din cantitatea de substanţă produsă de D.T. la C., covârşitoare parte a rămas pe stoc fiind mucegăită, aspect remarcat de laborantul care a luat probe din această substanţă. O altă parte din substanţa respectivă, inculpatul S.G.M. a dus-o în Cluj, ca urmare a faptului că doreau să deschidă acel magazin, şi în vederea valorificării. În legătură cu aparatura achiziţionată de la SC N. SRL a arătat că reprezentanţii SC S.I. SRL şi SC B.F.C. SRL cunoşteau despre aceste achiziţii, fiind vorba doar de câteva facturi. Aceste aparate au fost achiziţionate în ideea, discutată de cei doi inculpaţi, de a deschide o microproducţie de produse bio, pe bază de plante, extracte de plante, în combinaţie cu produse apicole, având în vedere că şi fratele inculpatei se ocupă cu o astfel de activitate. Chiar s-a sfătuit cu fratele ei să se orienteze spre o astfel de producţie şi să obţină finanţări europene pentru a-l canaliza pe fiul său spre o asemenea ocupaţie. În legătură cu hala de la G., inculpata S.Z.G. a arătat că a încheiat convenţia cu P.N.M. în luna august 2010 iar în vremea respectivă aceasta s-a angajat să mute lucrurile din hală în trei săptămâni. Soţii P. cumpăraseră o hală pentru care şi inculpaţii S. şi-au manifestat interesul de a o cumpăra, însă amplasarea ei nu era propice afacerilor ce urma să le dezvolte. După ce hala cumpărată de P.N.M. urma să fie amenajată lucrările de amenajare s-ar fi mutat în hala achiziţionată de cei doi inculpaţi. Văzând că este luna octombrie deja şi P.N.M. nu mutase încă lucrurile, inculpata a dojenit-o pe aceasta, în contextul în care se sfătuise cu fratele său, ce să facă cu toate lucrurile mutate într-o încăpere din hală, în condiţiile în care inculpatul S.G.M. plecase deja din ţară şi cu atât mai mult cu cât lucrările de amenajare urmau să înceapă în hala cumpărată. Astfel a vorbit cu martora P.N.M. care cunoştea localnicii, să mute lucrurile din acea încăpere din hală într-un alt loc. P.N.M. a fost cea care a vorbit cu ceva localnici astfel încât au fost încărcate trei dubite cu aprox. 60 de cutii, saci, flacoane de metal şi alte recipiente cu alte substanţe, tăvi, etc. precum şi utilaje. Cutiile erau nedesfăcute astfel încât nu ştia practic ce conţineau. De asemenea şi utilajele se aflau ambalate în cutii fără să ştie măcar cum arată, aflându-se în ambalajele în care au fost livrate de furnizori.
Este real că în momentul în care s-a prezentat să vadă hala i-a spus numitei P.N.M. că se numeşte M.G., acest lucru făcându-l în contextul în care în anul 2009 fiul său a fost bătut crunt iar la domiciliu s-au prezentat ceva indivizi care i-au adresat nişte ameninţări aceştia căutându-l pe inculpat. Acest lucru s-a întâmplat în septembrie 2009, la locuinţa din Zalău, iar prin iulie 2010 a auzit nişte indivizi care ieşeau de la subsolul casei de pe strada O. şi mai târziu a mai văzut încă un individ.
Inculpata a mai susţinut că în hala de la G. nu s-a desfăşurat o activitate concretă şi că în această locaţie a fost în total de maxim 5-6 ori de la momentul vizionării halei şi până la momentul mutării lucrurilor. De altfel în spaţiul folosit de cei doi inculpaţi, lucrurile erau puse de-a valma, atrăgându-i atenţia fiului său să facă ordine între acestea, pentru a vedea în ce măsură se poate apuca de treabă.
Casa de pe strada O. au achiziţionat-o tot în ideea dezvoltării unei afaceri, însă inculpatul nu a fost mulţumit de această achiziţie, nu-i plăcea casa respectivă şi i-a spus în repetate rânduri că nu realizările materiale pe care inculpata s-a străduit să i le ofere îl pot face fericit. În acest context, inculpata S.Z.G. a hotărât să vândă casa şi să cumpere o hală unde urma să dezvolte afacerea cu produse bio. De altfel vecinilor săi de pe O. le-a cerut încă din aprilie-mai 2010 să-i caute un potenţial cumpărător.
Cu privire la imobilul de pe strada O., inculpata a arătat că în decembrie 2009 a perfectat o înţelegere verbală cu vânzătorii, iar în februarie 2010 s-au întocmit actele translative de proprietate, preţul plătit pentru această casă a fost de 140 mii de euro, banii provenind din vânzarea aproximativ a 1,3-1,5 ha teren, ce a avut loc în anii 2008-2009, iar restul banilor au provenit practic din economiile sale de-a lungul timpului, realizate din venituri salariale precum şi din speculaţii comerciale decurgând din cursul euro.
În subsolul imobilului de pe O. erau depozitate substanţele achiziţionate de inculpatul S.G.M., de la SC N. SRL.
Inculpata a mai susţinut că urmele de foc descoperite în curtea imobilului de pe str. O. nu au nici o legătură cu acuzaţiile care li se aduc celor doi, deoarece pur şi simplu a incendiat unele obiecte, respectiv cutii de carton, distruse ca urmare a inundaţiilor şi ca urmare a curăţeniei pe care a făcut-o în tot imobilul. Au fost incendiate cărţi, jucării, mai multe lucruri nefolositoare provenite de la fostul proprietar. Acest imobil a fost înstrăinat în octombrie 2010.
Hala de la G. a achiziţionat-o cu suma 170 mii euro din care a achitat 160 de mii euro, 60 de mii de euro erau ai inculpatului S.G.M., iar restul reprezentau banii săi.
A mai declarat că îl cunoaşte pe martorul B.C. şi ştie că acesta ar fi fost angajat de fiul său pentru a efectua ceva activitate de cercetare, acest lucru l-a aflat chiar de la B.C., deoarece în urma activităţii de cercetare dezvoltată de acesta, rezulta un miros care se simţea şi în curte şi care putea ajunge în vecinătate, deşi nici un vecin nu s-a plâns. I-a cerut martorului să înceteze activităţile desfăşurate, însă i-a răspuns obraznic că fiul ei l-a angajat. În urma activităţii desfăşurată de martorul B.C. a rezultat un praf roz-gălbui nedefinit, fără să ştie ce fel de substanţă reprezintă aceasta.
Nu are nici o legătură cu SC R.G. SRL, nu a lucrat niciodată la această firmă, nu a deţinut ştampila acestei firme. L-a întrebat şi inculpat dacă cunoaşte ceva despre acest lucru dar el i-a spus că a găsit-o, referindu-se la ştampilă, însă răspunsul lui nu a edificat-o nici pe ea, dar nici nu a mirat-o, prin prisma comunicării existente între cei doi.
Inculpata a mai declarat că ştie că a fost achiziţionată aparatură din China pe numele firmei fratelui său SC S.S. SRL, şi că niciodată nu a vândut sau încercat să vândă substanţe psihotrope legale sau ilegale, nu are pregătire de chimie sau de farmacist deşi în presă s-a speculat că în calitatea sa de farmacist l-a ajutat pe fiul său în activităţile ce i se impută.
A declarat de asemenea inculpata că în ultimii 4-5 ani a fost la C. de 4-10 ori pe an, în condiţiile în care se deplasa mai mult vara, deoarece iarna mama sa locuia la cu ea la Zalău. Vizitele de la C. erau scurte, pur şi simplu pentru a verifica dacă mama sa este în regulă.
Ca urmare a discuţiei cu D.T., în septembrie 2009, şi într-un moment de furie nebună, a incendiat tot ce a găsit, nici nu ştie ce anume era exact, dar ştie că D.T. lăsase o dezordine de nedescris. În primăvara anului 2010, când mama ei a revenit la domiciliul din C., în cadrul curăţeniei de primăvară, a ars mai mulţi saci ce erau într-o magazie. Este posibil să se fi întâmplat chiar mai târziu dar ştie că a întrebat-o pe ea ce să facă cu respectivele lucruri, iar ea i-a spus să ardă tot.
Cu reprezentanţii SC N. SRL, inculpata susţine că a avut 3-4 discuţii strict amicale, la o cafea, vorbindu-le despre proiectele sale de a face produse bio, iar numita S.D.M. a fost personal interesată de o eventuală colaborare. De asemenea această martoră i-a atras atenţia să facă ceva pentru fiul ei, care suferă în mod evident. Mutarea lucrurilor din hala de la G. a avut loc pe timp de zi, iar persoanele care au ajutat la mutare au fost convocate de martora P.N.M., inculpata necunoscând localnicii.
Niciodată aceasta nu a deţinut cunoştinţe de prepararea substanţelor ce fac obiectul judecăţii de faţă. L-a văzut pe D.T. la un moment dat că trecea plantele prin ceva blendere după care le amesteca cu ceva într-un vas de inox.
Din discuţiile avute cu fiul său a înţeles că cill-ul are un mod rudimentar de preparare şi nu implică un proces de fabricare elaborat..
Inculpata a mai declarat că în urma agresiunii suferite de fiul ei în septembrie 2009, a observat o schimbare radicală în comportamentul acestuia, dominat de lipsa oricărei voinţe şi de anxietate. De asemenea se simţea şi fizic rău, dezvoltând un comportament complet antisocial, în sensul că încerca să evite sau mai degrabă îl speria orice interacţiune umană asupra căreia nu era avizat. Pe tot parcursul anului 2010, preocuparea principală a inculpatei fost aceea de a găsi pentru fiul său un tratament psihiatric adecvat.
Inculpata a mai susţinut că fiul său inculpatul S.G.M. nu a participat la activitatea de incendiere a lucrurilor arătate şi nici la cea de mutare. La mutarea lucrurilor de pe strada O. la hala din G., crede că a participat şi inculpatul împreună cu prietenul său, numitul C.D.
Inculpata a declarat că nu a observat vreo creştere substanţială şi înfloritoare a veniturilor realizate de inculpatul S.G.M., dimpotrivă, acestuia îi erau străine orice deziderate legate de prosperitatea materială.
În legătură cu aparatele şi maşinăriile descoperite la percheziţiile domiciliare realizate în locaţiile folosite de către inculpaţi, în faza de urmărire penală au fost întocmite două adrese către Universitatea de M.F. Cluj - Facultatea de F. şi respectiv Universitatea B.B. Cluj - Facultatea de I.C., prin care s-a solicitat celor două instituţii de învăţământ superior, examinarea de către specialişti, a utilajelor ridicate cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare în locaţiile utilizate de către inculpatul S.G.M. şi stabilirea de către aceştia a destinaţiei posibile a aparaturii identificată cu această ocazie. Din nota de constatare din data de 09 noiembrie 2010, întocmită de către Universitatea de M.F. Cluj - Facultatea de F., a rezultat faptul că aparatura identificată cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi examinată, este aparatură de laborator pentru sinteza chimică şi pentru purificarea substanţelor chimice sintetizate, în marea ei majoritate. În aceeaşi notă s-a precizat că aparatele cu inscripţia „M.M.”, maşina de pastilat şi aparatul cu inscripţia „F.C.M.”, reprezintă o linie tehnologică la nivel de laborator pentru prepararea de comprimate neacoperite, comprimate acoperite cu film polimeric (comprimate filmate) şi comprimate acoperite cu zahăr (drajeuri). În cadrul aceleaşi note s-a precizat că această linie tehnologică poate fi folosită pentru a obţine comprimate în şarje de 500 grame - 4 kilograme în două etape: omogenizarea amestecului de pulberi cu ajutorul aparatului „M.M.”, comprimarea (pastilarea) amestecului de pulberi cu ajutorul maşinii de pastilat şi acoperirea comprimatelor cu filme polimerice cu ajutorul aparatului cu inscripţia „F.C.M.” - linie care este similară cu ceea ce deţin producătorii de medicamente în laboratoarele de cercetare pentru dezvoltarea proceselor tehnologice de preparare a comprimatelor.
Din nota de constatare din data de 11 noiembrie 2010 întocmită de către Universitatea B.B. Cluj - Facultatea de I.C., a rezultat faptul că aparatele şi sticlăria examinată pot fi utilizate atât la nivel de laborator, cât şi la instalaţii pilot, adică de mic tonaj, pentru obţinerea de substanţe cu valoare înalt adăugată, respectiv produse chimic.
Cu privire la apărările inculpaţilor este necesar să subliniem că acestea nu sunt verificate de alte mijloace de probă de la dosar, şi nu reprezintă o argumentaţie logică. Astfel, inculpatul S.G.M. a susţinut că a produs substanţe aflate sub control naţional, doar în perioadele de timp în care deţinerea sau comercializarea acestora, era legală, apărare ce este în mod evident contrazisă de cantităţile mai mult decât însemnate de substanţe interzise, găsite la locaţiile folosite de inculpat, şi anume circa 13,91 kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11 ml ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, fie droguri de mare risc, respectiv cantitatea de aproximativ 79 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH018 şi 3 kilograme substanţă pură care conţine JWH018, cantitatea de aproximativ 5,611 kilograme JWH073 şi JWH250, cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme lichid DMT, cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în care s-a pus în evidenţă CP47,497-C8,cantitatea de aproximativ 17 ml în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi cantitatea de 0,1 grame mefedronă.
Apoi, numiţii C.D. şi L.A.A. au declarat, în faza de urmărire penală şi în cea de judecată că au primit de la inculpatul S.G.M., în vederea distribuirii, cantităţi importante de chill, ulterior datei de 15 februarie 2011, chill care conţinea ca şi substanţă activă JWH018 şi JWH073 şi JWH250. Din întreg materialul probator de la dosar reiese că singura sursă de chill a celor doi era inculpatul S.G.M.
Martorul B.C. a relatat în faţa organelor de urmărire penală, că în casa de pe strada O., unde experimenta cu privire la substanţe catalogate ca drog de risc şi de mare risc a văzut, nota bene, începând cu martie 2010, tăvi imense, sprijinite pe nişte pari de lemn, pe care se afla întinsă o materie vegetală, adică lumânărica, impregnată probabil cu substanţa activă şi cu solventul, pusă la uscat. De asemenea martorul B.C. a relatat că în casa de pe strada O. a văzut-o de mai multe ori pe martora L.A.A. care se prezenta acolo pentru a lua chill, în vederea distribuirii.
Acelaşi martor a mai arătat că inculpatul S.G.M. era preocupat de obţinerea unor cantităţi din ce în ce mai mari de droguri, prin intermediul sintezelor pe care le realiza martorul.
Un alt argument este reprezentat de diversitatea şi natura aparaturii destinată unei linii de microproducţie, care a fost descoperită în mai multe locaţii folosite de către inculpaţi, şi care nu s-a dovedit a fi trebuincioasă în viitoarele şi ipoteticele afaceri cu produse bio, ori cu produse apicole. Într-o definiţie sumară găsită pe net pentru termenul „bio”, destul de uzitat în prezent, rezultă că acest cuvânt are semnificaţia de ecologic, 100% natural, ori asta presupune lipsa oricăror procese chimice, artizanale, create de mintea şi priceperea omului.
Aşa cum rezultă din declaraţia dată de numitul C.D., în faza de judecată, în cursul anului 2010, inculpatul S.G.M. s-a folosit datele sale personale pentru a primi colete expediate din străinătate şi care conţineau fie substanţe, fie plante folosite ulterior în activitatea de fabricare a drogurilor. De altfel inculpatul s-a folosit şi de numele altor persoane, printre care amintim I.A. Este real că unele dintre aceste substanţe s-au dovedit a nu fin dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000, însă puţinele cunoştinţe de chimie deţinute de inculpat, l-au determinat pe acesta să fie precaut şi să nu intre în colimatorul organelor ce controlau o asemenea activitate.
În toamna anului 2010, în pofida susţinerilor sale că activitatea de preparare pe care o desfăşura era legală, inculpatul a mutat „laboratorul” din imobilul din Cluj-Napoca de pe str. O., deoarece nu dorea ca activitatea sa să fie descoperită de vecini, într-o locaţie izolată, respectiv Ferma nr. F1. din com. G., jud. Cluj, unde s-a prezentat cu un alt nume şi a cerut în mod expres atât el cât şi mama sa să nu fie deranjaţi şi să poată folosi un spaţiu excedentar, tocmai pentru a nu permite nici unei persoane să vadă cu ce anume se ocupă.
Instanţa de fond a arătat că apărarea inculpaţilor, în sensul că mutarea acestor lucruri s-a datorat faptului că trebuiau să elibereze spaţiul pentru martora A.D.M., nu este susţinută de cursul evenimentelor şi nici de probele de la dosar, în contextul în care această mutare s-a petrecut cândva prin luna septembrie, iar vânzarea imobilului situat pe strada O. s-a perfectat de abia la data de 22 octombrie 2010. Pe de altă parte, martora A.D.M., cunoscând condiţiile concrete în care s-a desfăşurat tranzacţia translativă de drepturi de proprietate, nu a emis niciodată pretenţii cu privire la punerea în posesie efectivă asupra imobilului respectiv, că din declaraţiile date de inculpat, ca şi din cele date de numiţii L.A.A. şi C.D., rezultă că din anul 2007 inculpatul a deţinut, în vederea consumului propriu, droguri, de risc sau de mare risc, din cele găsite în locaţiile folosite de acesta.
S-a reţinut că fapta inculpatului S.G.M., care începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare, a efectuat alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor şi a deţinut în scopul revânzării următoarele substanţe; cantitatea de aproximativ 79 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH018 şi 3 kilograme substanţă pură care conţine JWHO18, cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmente vegetale în care s-apus în evidenţă DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme lichid DMT, cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în care s-a pus în evidenţă CP 4 7, 497-C8, cantitatea de aproximativ 17 ml în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi cantitatea de 0,1 grame mefedronă, substanţe care sunt droguri de mare risc ce regăsesc pe Tabelul Anexă nr. I şi II la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai arătat că fapta inculpatului S.G.M., care începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a produs, a fabricat, a preparat, a procurat, a pus în vânzare, a efectuat alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor şi a deţinut în scopul revânzării următoarele substanţe; cantitatea de aproximativ 13,91 kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11 ml ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, substanţe care sunt droguri de risc ce regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, fapta inculpatului S.G.M., care în cursul anului 2010, după data de 15 februarie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat salvinorin A, etcatinonă, mitraginină, ketamină, 2C-C, substanţe care se regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, şi care se consumă în diferite variante, reprezentând droguri de risc, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Tot astfel, fapta inculpatului S.G.M., care în cursul anului 2010, după data de 15 februarie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut şi a consumat singur sau împreună cu alte persoane, în mod repetat JWH018, JWH073, JWH250, DMT, LSD, CP47,497-C8, 2C-B şi mefedronă, substanţe care se regăsesc pe Tabelele Anexă nr. I şi II la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, şi care se consumă în diferite variante, reprezentând droguri de mare risc, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa a reţinut, la încadrarea juridică a celor patru infracţiuni legate de droguri şi aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere că în faza de urmărire penală inculpatul S.G.M. a făcut un denunţ cu privire la o persoană din mun. Timişoara care ar fi consumator de droguri, persoană căreia i-a indicat numele şi prenumele şi, în termeni destul de precişi, adresa.
În rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj s-a arătat că procurorul nu a reţinut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece datele de identificare date de inculpat nu sunt suficiente pentru a conduce la identificarea reală a persoanei şi la tragerea la răspundere penală a acesteia.
S-a apreciat că cele reţinute de procuror nu corespund spiritului art. 16 din Legea nr. 143/2000, în condiţiile în care inculpatul a indicat persoana respectivă cu nume, prenume şi adresă de domiciliu. Revenea organelor de urmărire penală sarcina de a face minime cercetări, în condiţiile în care au la îndemână toate pârghiile necesare pentru obţinerea tuturor datelor de identificare. Dacă s-ar fi făcut aceste cercetări şi în urma lor s-ar fi stabilit că, într-adevăr, datele furnizate de inculpat nu corespund realităţii, fiind inventate de acesta, atunci într-adevăr nu este aplicabil art. 16, dar atunci când organele de urmărire penală nu au făcut aceste cercetări, din comoditate, în condiţiile în care aveau la îndemână nume, prenume şi o adresă, nu se poate reţine că inculpatul nu a furnizat date suficiente. Prin urmare, în speţa de faţă, faptul că faţă de persoana respectivă nu s-a început urmărirea penală, nu-i este imputabil inculpatului, reieşind clar că urmărirea penală nu a fost începută din motive operative, ce ţin exclusiv de capacitatea şi competenţa organelor de urmărire penală.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, p ersoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În speţă au fost îndeplinite toate condiţiile necesare pentru ca inculpatul să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă, deoarece faptul că nu s-a început urmărire penală împotriva persoanei faţă de care a formulat denunţ inculpatul S.G.M. nu se datorează faptului că informaţiile furnizate de acesta nu s-au putut verifica sau că ar fi fost complet eronate, ci unor situaţii care nu au legătură cu voinţa inculpatului de a facilita identificarea acelei persoane şi apoi tragerea ei la răspundere penală. Drept consecinţă, instanţa a admis cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de inculpatul S.G.M. prin apărătorul său, şi la încadrarea juridică a infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1), (2), art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a mai reţinut că fapta inculpatului S.G.M., care în cursul anului 2010, a deţinut fără drept un pistol marca E.S. şi 17 cartuşe, care în urma examinării de către specialiştii din cadrul I.PJ. - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că sunt în stare de funcţionare şi fac parte din categoria armelor pentru care este nevoie de autorizaţie în sensul cerut de Legea nr. 295/2004, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. şi ped. de art. 279 alin. (1) C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata S.Z.G., ca urmare a analizării probatoriului administrat, instanţa a ajuns la concluzia existenţei vinovăţiei acesteia la comiterea unor fapte penale, dar într-o altă formă de participaţie decât cea reţinută prin actul de trimitere în judecată.
Astfel, s-a reţinut din declaraţiile martorilor L.A.A. şi C.D., prieteni apropiaţi ai fiului inculpatei, şi singurele peroane care aveau acces în imobilul de pe strada O., că inculpata avea cunoştinţă despre genul de activitate prestată de fiul său, fără ca martorii să poată spune cu precizie dacă inculpata avea cunoştinţă despre caracterul legal sau ilegal a substanţelor pe care le prepara, experimenta, producea şi comercializa fiul său. Tabelele anexă la Legea nr. 143/2000, şi care împart drogurile în două categorii, droguri de risc şi de mare risc, reprezintă norme de drept penal, făcând parte intrinsecă din textele incriminatoare prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din legea mai sus amintită. Cunoaşterea legii penale reprezintă o obligaţie a oricărui cetăţean, iar necunoaşterea legii penale (respectiv a caracterului legal ori ilegal a substanţelor de care se ocupa inculpatul S.G.M.) sau cunoaşterea greşită a acesteia (şi anume nediferenţierea între droguri de risc şi de mare risc), nu reprezintă o eroare de fapt, în sensul cauzei de înlăturare a caracterului penal al faptei prev. de art. 51 C. pen., deoarece chiar alin. (4) al acestui text de lege prevede că necunoaşterea legii penale, ori cunoaşterea greşită a ei, nu înlătură caracterul penal al faptei, şi deci nici răspunderea juridică a făptuitorului.
În sensul existenţei vinovăţiei inculpatei este faptul că, în cursul anului 2010, atât înainte de apariţia O.U.G. nr. 6/2010, cât mai ales după, inculpata, în numele unor societăţi comerciale ale căror date şi ştampile le deţinea, ca urmare a funcţiei de contabil pe care a exercitat-o în folosul acestora, a achiziţionat de la SC N. SRL Cluj, aşa cum reiese din declaraţia martorei S.D.M., cantităţi importante de substanţe chimice cu regim special, instrumentar de laborator, pentru care întotdeauna a plătit numerar sume mari de bani, pretextând că nu este de acord ca anumite sume să le achite furnizorului prin transfer bancar, pentru a evita comisioanele, ori că societăţile beneficiare ar fi avut ceva probleme cu TVA-ul. Din declaraţiile reprezentanţilor societăţilor comerciale respective a rezultat faptul că nu au avut cunoştinţă şi nu au avut nici o înţelegere cu inculpata S.Z.G. să se folosească de datele şi ştampilele respective în relaţiile comerciale cu SC N. SRL Cluj. Mai mult, declaraţiile acestor martori confirmă că prin atitudinea sa, inculpata a avut reprezentarea faptei comise în sensul că deşi avea posibilitatea să achiziţioneze produsele respective pe firma fiului său, SC E. SRL, a preferat să se folosească de mai multe societăţi comerciale care fie nu aveau activitate, fie nu aveau sediul social sau punctul de lucru în Cluj-Napoca, sau fie nu mai aveau nici o legătură cu inculpata.
S-a arătat că inculpata nu a reuşit să demonstreze, în mod logic, de ce a fost necesară utilizarea datelor altor firme pentru achiziţionarea de consumabile ori aparatură de laborator, dacă ea şi fiul ei s-ar fi pregătit, aşa cum a pretins, să deschidă o afacere cu produse bio. De altfel, inculpata nu a întreprins nici cel mai mic demers pentru accesarea fondurilor europene în vederea dezvoltării activităţii comerciale pretextate.
Totodată inculpata a fost cea care a apus la dispoziţia reprezentantei SC N. SRL datele numitului T.D., pentru completarea unor declaraţii necesare la achiziţionarea unor produse contralate de furnizor. De asemenea, inculpata a fost cea care, la propunerea fiului său, a găsit locaţia din com. G., jud. Cluj, unde încă de la început s-a prezentat cu un alt nume, acela de „M.G.”, susţinând că se ocupă cu produse apicole şi i-a cerut martorei P.N.M. să izoleze o parte din hală care era folosită de către cei doi. Din depoziţia martorei P. a rezultat că în perioada respectivă cei doi inculpaţi au desfăşurat diferite activităţi în incinta halei, nu au fost însoţiţi de alte persoane şi că la un moment dat a văzut-o pe inculpată cu un vas de glicerina sau de miere, susţinând că prepară medicamente pentru albine, deşi această variantă de apărare, din nou nu este susţinută de vreo probă de la dosar. Adică intervine firesc întrebarea ce anume prepara inculpata, pentru ce sa cine, şi unde erau albinele pentru care ar fi preparat medicamentele, cunoscut fiind că aceasta nu dezvoltase până la momentul respectiv şi nici după vreo afacere legată de farmacia veterinară.
Cu privire la corecta încadrare juridică a faptelor s-a arătat că în toate activităţile pe care le-a desfăşurat, inculpata S.Z.G. nu a manifestat o voinţă proprie, ci a acordat un ajutor necondiţionat şi statornic, fiului său, inculpatul S.G.M. Astfel, din cercetarea judecătorească desfăşurată a rezultat cu adevărat că inculpata nu deţinea nici cele mai vagi cunoştinţe legate de substanţele deţinute ori preparare de fiul ei, ceea ce nu o apără de răspunderea penală, dar ea acţiona la cererea fiului ei, la comanda acestuia, care cunoştea reţetele pentru o parte din substanţele datele chimice necesare cel puţin pentru prepararea chill-ului, astfel că, îi trasa inculpatei sarcini exacte pe care aceasta le urma.
Martora L.A.A. a declarat că, personal, crede că inculpata S.Z.G. ştia că fiul ei se ocupă cu traficul de droguri, deoarece ducea lucruri (în sensul de substanţe) de colo-colo, şi că a perceput-o pe aceasta ca pe o mamă foarte protectoare cu copilul ei, şi care îi oferea acestuia necondiţionat orice ajutor.
Martorul C.D. a relatat, în acelaşi sens, că inculpata S.Z.G. era aproape în permanenţă cu fiul ei, că posibil să fi ştiut ce face S.G.M., deoarece muta lucruri (în acelaşi sens, de substanţe) de acolo-acolo, în condiţiile în care toată casa stătea în mâinile ei. Nu ar putea să spună dacă a avut vreun aport la activitatea desfăşurată de inculpatul S.G.M. şi în ce a constat acesta, dar dacă a existat nu a fost un aport propriu, datorat voinţei clare şi precise a acesteia.
S-a arătat că singura probă de la dosar care ar crea ideea unor acte de executare a infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, reprezintă declaraţia martorei P.N.M., potrivit căreia, după ce cei doi inculpaţi au achiziţionat hala de la G., inculpata i-a cerut permisiunea acestei martore să încălzească pe caloriferul din biroul ei o oală în care s-ar fi aflat glicerină sau miere, sau şi una şi alta. Chiar dacă manopera efectuată de inculpată, reală desigur, s-a subsumat ideii de preparare a unor droguri, actul în sine executat de inculpată, pe lângă faptul că nu reprezintă iniţiativa şi voinţa proprie a inculpatei, nu poate, în sine să conducă la prepararea chill-ului, ci reprezintă doar o componentă nesemnificativă a acestui proces, şi mai mult, un ajutor dat inculpatului S.G.M. la desăvârşirea acţiunii începute de acesta, cu atât mai mult cu cât, în ziua respectivă, aşa cum declară martora mai sus amintită, ambii inculpaţi au sosit la hala de la G., situată în incinta F., însă nu ştie dacă la momentul la care inculpata i-a solicitat permisiunea de a încălzi acea oală, inculpatul se mai afla sau nu în partea de hală închisă de inculpaţii S.
Celelalte activităţi desfăşurate de inculpată şi descrise mai sus, se circumscriu noţiunii de ajutor dat inculpatului, concomitent cu actele de executare a infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc desfăşurate de acesta.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata S.Z.G., respectiv din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi din infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la trafic de droguri de risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că fapta inculpatei S.Z.G., care începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul S.G.M., fiul său să prepare, să producă, să fabrice, să procure, să pună în vânzare, şi să efectueze alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor şi să deţină în scopul revânzării următoarele substanţe: cantitatea de aproximativ 13,91 kilograme de salvinorin A, 1,4 grame etcatinonă, 10 grame mitraginină, 11 ml ketamină, 84,562 kilograme 2C-C, substanţe care sunt droguri de risc ce regăsesc pe Tabelul Anexă nr. III la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de risc prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a reţinut că fapta inculpatei S.Z.G. care începând cu data de 15 februarie 2010, fără a se putea stabili cu exactitate data, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale l-a ajutat pe inculpatul S.G.M., fiul său să prepare, să producă, să fabrice, să procure, să pună în vânzare, şi să efectueze alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor şi să deţină în scopul revânzării următoarele substanţe: cantitatea de aproximativ 79 kilograme fragmente vegetale care conţin JWH018 şi 3 kilograme substanţă pură care conţine JWH018, cantitatea de aproximativ 5,611 kilograme JWH073 şi JWH250, cantitatea de aproximativ 11,879 kilograme fragmenter vegetale în care s-a pus în evidenţă DMT, cantitatea de aproximativ 199,74 kilograme lichid DMT, cantitatea de 10 doze LSD, cantitatea de aproximativ 65 grame în care s-a pus în evidenţă CP47, 497-C8, cantitatea de aproximativ 17 ml în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi 34,7 kilograme lichid în care s-a pus în evidenţă 2C-B şi cantitatea de 0,1 grame mefedronă, substanţe care sunt droguri de mare risc ce regăsesc pe Tabelul Anexă nr. I şi II la Legea nr. 143/2000, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 6/2010 şi H.G. nr. 575/2010, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen.
La dozarea pedepselor aplicabile inculpatului S.G.M., instanţa de fond a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, şi anume închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, închisoare de 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, închisoare de la 2 la 5 ani şi închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă şi respectiv închisoare de la 2 la 8 ani, a ţinut seama de faptul că limitele de pedeapsă pentru infracţiunile la legea drogurilor sunt reduse la jumătate, ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000, ca urmare a schimbării încadrării juridice. S-a avut în vedere, cantitatea deosebit de importantă de droguri traficată sau deţinută în vederea consumului de către inculpat, numărul foarte mare de persoane implicate în activitatea de trafic şi de consum, situate în piramida activităţii infracţionale pe poziţii inferioare inculpatului, (numiţii C.D., L.A.A., M.D.A. şi A.P.F., precum şi consumatorii alimentaţi de aceştia), la varietatea mare de substanţe traficate de către inculpat, la acţiunile alternative ce întră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri, inculpatul acţionând aproape în fiecare modalitate incriminată de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
S-au avut în vedere şi motivaţiile intrinseci folosite de inculpat, care dorea să găsească tratamente alternative la suferinţele de natură psihică, ale sale şi ale semenilor săi, ceea ce a condus la concluzia existenţei unei imaturităţi afective în ceea ce priveşte persoana inculpatului, dezvoltată, desigur, pe cadrul carenţat, din punct de vedere sentimental, în care a crescut şi a fost educat, lipsit fiind de exemplul parental masculin.
În ceea ce priveşte scopul deţinerii fără drept a acelei arme şi a muniţiei corespunzătoare, instanţa de fond l-a apreciat ca justificat, ceea ce nu l-a absolvit pe inculpat de răspundere penală, având în vedere faptul că în cursul anului 2009 a fost victima unei tâlhării, în propria sa casă, de atunci inculpatul fiind foarte rezervat în ceea ce priveşte contactele interumane, fiind mereu anxios şi tulburat.
S-a luat în considerare şi persoana inculpatului, care este la o vârstă destul de tânără, nu are antecedente penale, este o persoană instruită şi provine dintr-un mediu familial unde educaţia şi instruirea este valorizată corespunzător, şi din această perspectivă procesele reeducative au o şansă mai mare de reuşită.
În privinţa inculpatei S.Z.G., la individualizarea pedepselor aplicabile pentru infracţiunile pentru care este aceasta cercetată, instanţa a luat în considerare limitele legale de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise, constând în acea că inculpata a fost un excelent executant a dorinţelor inculpatului, toate chestiunile practice ridicate de dezvoltarea „afacerilor” acestuia, căzând practic în sarcina inculpatei, care avea un simţ material-practic mult mai dezvoltat decât cel al inculpatului, şi în faptul că nu inculpata a fost creierul şi motorul acţiunilor ilicite, contribuţia sa reducându-se la a-i acorda ajutor necondiţionat inculpatului. Cu toate că de-a lungul timpului aceasta a mai manifestat izbucniri, simţindu-se nemulţumită de activităţile fiului său, inculpata nu a luat, totuşi, decizia unei rupturi categorice şi iremediabile, dimpotrivă, s-a complăcut să îşi pună în aplicare, şi în slujba dezideratelor inculpatului, în mod eficient, simţul său pragmatic.
S-a avut în vedere că inculpata are o vârstă a maturităţii depline, până la care s-a bucurat de stimă şi apreciere la locurile de muncă, şi în rândul prietenilor, a cunoscuţilor ori a colegilor de muncă, aşa cum reiese din declaraţia martorului C.T., precum şi din caracterizările aflate la dosar. De asemenea va ţine seama de faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are studii superioare, şi o bună capacitate de înţelegere a consecinţelor faptelor în care s-a lăsat implicată.
S-a apreciat că atitudinea şi conduita inculpatei anterioară comiterii faptelor se constituie în circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar contribuţia sa nedecisivă la comiterea faptelor şi ajutorul necondiţionat acordat fiului său, de înţeles din punct de vedere strict uman, care nu o absolvă de răspundere penală, reprezintă o circumstanţă atenuantă facultativă, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.
Cu privire la modalitatea de executarea a pedepsei, instanţa a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile legale impuse de art. 861 C. pen., atât cele referitoare la eventualele condamnări anterioare, cât şi cele legate de cuantumul pedepsei în prezent aplicate, precum şi condiţia referitoare la posibilitatea de reeducare a inculpatei, fără executarea pedepsei.
Dacă celelalte condiţii au fost apreciate clare, cu privire la aceasta din urmă instanţa de fond a precizat că trecutul fără greşeală al inculpatei, spiritul său pragmatic, mereu adaptat la noile condiţiile sociale, studiile şi profesiile deţinute în trecut, ca şi principiile sale de viaţă, în general structurate în jurul ideii de muncă şi instruire, au îndreptăţit instanţa să considere că reeducarea inculpatei este posibilă chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
S-a mai arătat că, deşi inculpata a cunoscut un eşec în ceea ce priveşte educaţia transmisă fiului său, prin faptul că s-a arătat mult prea protectoare şi permisivă cu acesta, s-a apreciat că aceste greşeli nu au cum să fie repetate în ceea ce priveşte propria sa persoană, cu atât mai mult cu cât aceasta are o vârstă la care acumulările principiale şi cele legate de valorile sociale cultivate, sunt în prag de sedimentare, fiind prea puţin plauzibil că la o astfel de vârstă un om să se poată schimba fundamental.
Drept urmare, în temeiul art. 861 C. pen. instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., stabilit de instanţă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj şi inculpaţii S.Z.G. şi S.G.M .
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună, cu privire la inculpatul S.G.M. condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., cu înlăturarea dispoziţiilor 16 din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la inculpata S.Z.G., s-a solicitat condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în forma autoratului şi înlăturarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen., iar în subsidiar reducerea efectelor acestora, cu executarea pedepsei în regim de detenţie.
În motivarea apelului s-a arătat că dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 au fost reţinute în mod nelegal de instanţă deoarece, desi inculpatul S.G.M. a indicat în declaraţiile sale o anumită persoană a cărei activitate ar intra sub incidenta Legii nr. 143/2000, datele au fost insuficiente pentru a se putea permite identificarea şi tragerea la răspundere penală a acesteia aşa cum cere cumulativ textul prevăzut de Legea nr. 143/2000.
Referitor la inculpata S.Z.G. s-a invocat faptul că s-a probat comiterea de către aceasta a infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în forma autoratului, cu referire expresă la actul privind transportul drogurilor de la Arad în G. şi C.M.A., în momentul în care inculpatul era fugit şi ştia că sunt urmăriţi.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate acesteia s-a arătat că faţă de multitudinea actelor de trafic de droguri pe care le-a desfăşurat reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. este nejustificată şi se impune executarea pedepsei în regim de detenţie.
Inculpatul S.G.M. a criticat sentinţa atacată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei şi a solicitat pronunţarea unei decizii prin care să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 4 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 279 C. pen. în infracţiunea prev. de art. 134 din Legea nr. 295/2004, reindividualizarea pedepselor pentru infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
În subsidiar, a solicitat reducerea sancţiunilor aplicate şi stabilirea ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere.
Totodată, a mai solicitat înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea sumei de 80.000 de euro.
A mai arătat că nu a fost dovedit scopul deţinerii substanţelor, cu excepţia declaraţiei sale în care a recunoscut că este consumator de droguri.
A mai invocat că nu s-a probat că ar fi comercializat, oferit sau că a efectuat alte operaţiuni cu privire la droguri de risc.
Consideră că baza legală pentru încadrarea acţiunii privind deţinerea armei este art. 143 din Legea nr. 295/2004, având în vedere că este o lege specială care priveşte acest tip de infracţiuni, norma specială având prioritate faţă de cea generală.
Cu privire la individualizarea pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, a susţinut că deţinerea substanţelor prezintă un pericol relativ redus, că au fost comercializate cantităţi reduse de substanţe interzise şi pe o durată scurtă de timp, că multe dintre acestea sunt canabioţi sintetici care sunt utilizaţi pe scară largă în industria medicală, pentru bolnavii de cancer, că o mare parte erau în stare de degradare sau nu puteau fi consumate în starea în care au fost identificate ori prezentau concentraţii reduse.
Cu privire la măsura confiscării a invocat faptul că suma de 80.000 de euro nu este probată şi că se impune a se dispune doar asupra sumei efectiv probate. În ce priveşte instrumentele de laborator a arătat că nu au fost folosite şi nu rezultă că au fost cumpărate din banii obţinuţi din traficul de droguri, ci cu bani obţinuţi din activităţile de comerţ anterioare datei de 15 februarie 2010.
Inculpata S.Z.G. a criticat sentinţa atacată ca fiind nelegală şi netemeinică şi a solicitat desfiinţarea acesteia şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice reţinute prin rechizitoriu în infracţiunea de favorizare a infractorului şi în temeiul art 11 pct. lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa pentru această faptă şi înlăturarea dispoziţiei cu privire la confiscarea sumei de 80.000 de euro.
În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
În motivarea apelului a arătat că nu a cunoscut natura substanţelor şi activităţilor derulate de fiul său, că a efectuat acel transport nu în scopul statuat în art. 2 din Legea nr. 143/2000 pentru că nu a cunoscut natura substanţelor transportate,iar la data respectivă fapta era descoperită, cercetările erau în derulare, participanţii arestaţi, iar în acea locaţie urmau să fie efectuate lucrări de renovare.
Cu privire la individualizarea pedepselor a solicitat să se analizeze în concret contribuţia sa la comiterea faptelor, să se aibă în vedere că a acţionat în calitate de mamă a unui băiat care, din motive obiective şi subiective, a devenit dependent de consumul de substanţe care erau legale până la un moment dat.
A solicitat înlăturarea dispoziţiei privind confiscarea motivând că nu a beneficiat de pe urma infracţiunilor.
Prin decizia penală nr. 143/A/2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-au admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj şi inculpaţii S.Z.G. şi S.G.M. împotriva sentinţei penale nr. 196 din 11 mai 2011 a Tribunalului Cluj s-a desfiinţat în parte:
- faţă de inculpatul S.G.M., cu privire la: încadrarea juridica data infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen., greşita reţinere a art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi omisiunea aplicării circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.;
- faţă de inculpata S.Z.G. cu privire la greşita aplicare a art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Rejudecând în aceste limite:
A condamnat pe inculpatul S.G.M., pentru comiterea infracţiunii de deţinere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare (prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. de art. 279 alin. (1) C. pen.);
- pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu înlăturarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu înlăturarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, cu inlaturarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
- pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 5 luni închisoare, cu înlăturarea art. 16 din Legea nr. 143/2000;
În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile săvârşite de inculpatul S.G.M. sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului S.G.M. pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., sporită cu 1 an, stabilind în final ca inculpatul să execute pedeapsa de:
- 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în regim de detenţie.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-au interzis inculpatului S.G.M. de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului S.G.M. timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 26 noiembrie 2010 şi până la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului S.G.M.
S-a înlăturat măsura confiscării sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON dispusa fata de inculpata S.Z.G.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale atacate.
În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel Cluj a arătat următoarele:
Instanţa de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct şi nemijlocit probe noi şi procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpaţii au comis infracţiunile cu privire la care s-a dispus în final condamnarea lor.
Fără a relua argumentaţia extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care şi-o însuşeşte în întregime, cu privire la apărările invocate de către inculpaţi s-au reţinut următoarele:
Instanţa de fond a constatat în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reţinută teza potrivit căreia nu s-a probat scopul prevăzut de art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 referitor la inculpatul S.G.M.
În acest sens, s-a reţinut că scopul vânzării ori distribuirii este relevat din conţinutul convorbirilor purtate de inculpat cu martorul C.D. pe portalul „M.E.”, primul având ID-ul ”C.E.T.”, iar al doilea ID-ul „A.A.”. S-au apreciat relevante discuţiile purtate în data de 10 februarie 2010, deci cu câteva zile anterior intrării in vigoare a O.U.G. nr. 6/2010, când cei doi fac schimb de informaţii cu privire la data intrării în vigoare a noilor dispoziţii legale şi conţinutul acestora, în principal sub aspectul substanţelor care urmau a face obiectul reglementării.
S-a reţinut, preocuparea inculpatului pentru vânzarea unei cantităti de 100 kg, situaţia fiind confirmată şi de martorul C.D. care a arătat că la data apariţiei O.U.G. nr. 6/2010 inculpatul mai deţinea 100 kg chill pe care dorea să-l vândă, deşi ştia că substanţa JWH 018 conţinută era calificată ca drog de mare risc.
În acest sens, martorul C.D. l-a informat pe inculpat că a identificat o persoană interesată în achiziţionarea acestei cantităţi, că preţul minim ar trebui să fie de 15 RON/gr şi că orice profit, chiar mai redus, este suficient şi binevenit.
Ulterior datei de 15 februarie 2010, astfel cum inculpatul recunoaşte şi confirmă şi martorul C.D., la domiciliul inculpatului de pe str. O. acesta avea saci conţinând chill în toate cele patru variante de JWH (respectiv, 018, 081, 073 şi 250), separat pe fiecare din categorie, din care martorii L.A.A. şi C.D. se serveau pentru comercializare. S-a menţionat că cel conţinând varianta 018 era destinată special acestora.
S-a mai reţinut că martorii C.D. şi L.A.A. au recunoscut că inculpatul le-a pus la dispoziţie chill pentru vânzare, chiar şi ulterior intervenţiei dispoziţiilor legale care au survenit datei de 15 februarie 2010. Chiar inculpatul C.D. a recunoscut că după data de 15 februarie 2010 a procurat de la inculpat, cel puţin o dată, chill conţinând JWH 018. Tot astfel, este declaraţia inculpatului care a arătat că anterior arestării martorei L.A.A., respectiv cu circa 3 săptămâni înainte de acest eveniment care a survenit în septembrie 2010, atât martorei menţionate, cât şi lui C.D. le-a dat spre vânzare chill conţinând JWH 018 cu sume cuprinse între 5 şi 20 RON/gr.
Inculpatul a recunoscut implicit comercializarea de droguri afirmând în declaraţia dată în fata instanţei că „după interzicerea 018 a urmat un declin al vânzărilor”. Totodată, inculpatul a recunoscut că în perioada februarie-iulie 2010 a procurat câte 3-5 kg de JWH 073 şi 250 pe care le-a folosit la prepararea chillului la locuinţa de pe str. O.
În final, scopul vânzării rezultă şi din faptul că inculpatul a dezvoltat progresiv activitatea sa în sensul extinderii activităţii prin procurarea şi producerea de cantităţi tot mai mari de substanţe ilegale, achiziţia de spaţii destinate acestui scop şi angajarea unor persoane cu cunoştinţe de chimie. Semnificativă în acest sens este declaraţia martorului B.C. care a arătat că în luna aprilie 2010 inculpatul i-a spus că doreşte să producă 4-cloro-2,5-dimetoxi-fenetilamină, sens în care în luna mai 2010 a procurat restul de aparatură ceea ce a permis producerea a 4 gr de substanţă, că apoi au încercat să producă 2CC reuşind să producă 4 gr, însă inculpatul a cerut producerea a 2,5 KG pentru care a afirmat că a achiziţionat o hală şi aparatură de 30.000 euro şi că, în urma solicitărilor inculpatului s-a reuşit producerea a 200 gr de 2CC, 1 kg şi apoi 2 kg de metilamină.
La aceasta se adaugă caracterul clandestin dat tuturor acestor operaţiuni, această din urmă conduită evidenţiind faptul că inculpatul avea cunoştinţă despre caracterul ilegal al activităţii sale, urmărind astfel ascunderea acestora şi, eventual, a-l situa în afara unei răspunderi (atribuirea unei identităţi false în raport cu alte persoane, folosirea fără vreun acord a datelor unor societăţi comerciale pentru achiziţionarea de substante şi aparatură, atribuirea nereală a unui caracter onest al activităţii afirmând că dezvoltă o afacere cu produse bio sau naturiste - a se vedea declaraţia martorei S.D.M.).
Referitor la scopul deţinerii pentru consum propriu, s-a arătat că martorul C.D. a afirmat că inculpatul era consumator de ketamină. La rândul său, inculpatul a recunoscut că a consumat JWH 018 şi JWH 081 „pentru a le testa”, că a consumat „Salvia divinorum” pentru că avea efecte benefice asupra sa şi că a deţinut mefedronă, CP 47, 497 C8, LSD, catinponă, mitraginină deşi ştia că sunt ilegale, unele chiar pentru consum propriu. În acest sens, nu poate fi ignorat faptul că la percheziţiile efectuate la locuinţa de pe str. O. sau din C. s-au identificat şi o serie de obiecte cu privire la care, cu caracter de notorietate, se ştie că sunt folosite la consumul de droguri, respectiv o pipă şi seringi de unică folosinţă de diferite capacităţi, una conţinând o substanţă lichidă de culoare galbenă (semn ca a fost folosită sau pregătită în acest scop).
În toate cazurile, deşi apărarea a invocat faptul că, în realitate, cantitatea de substanţă ilegală a fost redusă deoarece elementul activ se afla incorporat în plante sau lichide sau faptul că la momentul identificării substanţele erau inapte consumului (ca urmare a degradării sau caracterului brut al prezentării), Curtea a reţinut că susţinerile nu prezintă relevanţă deoarece, definind noţiunea de „droguri”, textul art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000 arată că acestea reprezintă „plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele I-III”, fără nicio distincţie cu privire la capacitatea acestora de a fi sau nu apte consumului.
Cu privire la inculpata S.Z.G. curtea a reţinut, la fel ca şi instanţa de fond, că activitatea acesteia a îmbrăcat forma complicităţii. Astfel, inculpata avea cunoştinţă despre natura substanţelor folosite de inculpat, iar atribuirea identităţii false a fost justificată, astfel cum inculpatul arată, prin aceea că alte persoane „nu vor privi cu ochi buni ceea ce făceam”. Totodată, inculpata i-a pus la dispoziţie inculpatului ştampilele şi datele unor societăţi comerciale în vederea achiziţionării de aparatură şi substanţe, ştiind că operaţiunile ce se derulau nu erau în acord cu obiectul lor de activitate şi fără a avea consimţământul administratorilor acestora. Semnificativă în acest sens este situaţia redactării şi folosirii unor declaraţiei false, în numele martorului T.D., atunci când s-a pus problema achiziţionării unor substanţe cu regim special şi a căror destinaţie trebuia menţionată expres. Totodată, inculpata s-a preocupat de identificarea şi achiziţionarea imobilelor unde inculpatul dorea să-şi extindă activitatea.
În ceea ce priveşte transportul de aparatură şi substanţe curtea observă că aceste operaţiuni au survenit după identificarea activităţii inculpatului şi după ce procedurile judiciare au fost demarate în cauză, neexistând niciun indiciu că această activitate s-ar fi desfăşurat în scopul prevăzut în textele de incriminare, singura concluzie fiind aceea că s-a urmărit distrugerea ori ascunderea probelor, evident cu consecinţa eludării răspunderii penale.
Cu privire la reţinerea art. 16 din Legea nr. 143/2000 faţă de inculpatul S.G.M. curtea a observat că instanţa de fond a statuat în mod eronat asupra incidenţei acestei cauzei de atenuare a răspunderii penale.
S-a arătat că inculpatul a oferit informaţii despre numitul N.A., indicând adresa şi locul de muncă a acestuia, precum şi faptul că ar fi o persoană căreia i-ar fi vândut droguri în 2009 şi că ar fi consumator de MDMA. S-a apreciat că această informaţie este fără finalitate deoarece această persoană a fost condamnată de Tribunalul Timiş la data de 24 aprilie 2008 la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, fiind judecat în stare de arest preventiv pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc şi consumul aceloraşi gen de substanţe ceea ce exclude existenţa unei relaţionări între cei doi în perioada de timp enunţată de inculpat.
Din acest motiv Curtea a înlăturat aplicarea dispoziţiei legale arătate, apreciind că a fost reţinută în mod greşit de către instanţa de fond.
Curtea a mai arătat că este fondată critica privind greşita încadrare juridică în art. 279 alin. (1) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.G.M.
S-a mai reţinut că,potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză cu privire la pistolul şi muniţia ridicată de la inculpat, pistolul este semiautomat, o armă de foc care are la bază ca principiu de funcţionare forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea capsei de aprindere şi arderea încărcăturii, utilizează ca muniţie cartuşe ce propulsează gaze nocive, iritante sau de neutralizare, iar cartuşele sunt dintre cele folosite la acest tip de arme şi care au ca principiu de funcţionare cel arătat anterior.
Aceste caracteristici răspund definiţiei armei neletale şi de autoapărare enunţată la pct. III subpunctul 3 şi la categoria E pct. 25 din Tabelul anexă secţiunea 4.5 din Legea nr. 295/2004 astfel că deţinerea acestei arme şi a muniţiei aferente, în lipsa autorizării, se circumscrie infracţiunii prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 (în vigoare la data identificării) potrivit căreia “deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.”
Faţă de incidenţa circumstanţelor atenuante, referitor la ambii inculpaţi, Curtea a concluzionat că este justificată reţinerea acestora, respectiv a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) faţă de ambii şi a circumstanţei prev. de art. 74 lit. c) C. pen. cu privire la inculpat.
În acest sens,s-a arătat că aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al instanţei de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanţele comiterii faptei şi să aibă în vedere şi consecinţele acesteia. Totodată, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune, între altele, absenţa antecedentelor penale (condiţie care este îndeplinită). De asemenea nu poate fi omis faptul că ambii se bucură de referinţe pozitive şi sunt persoane cu un anumit grad de instrucţie şcolară ceea ce conduce la concluzia că ambii au conştientizat consecinţele faptelor şi au un potenţial de reintegrare sporit.
Totodată, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor” - deşi nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor, se evidenţiază în cauză prin atitudinea constantă a inculpatului de recunoaştere, în amănunt, şi regret a comiterii faptelor şi, chiar dacă a acordat unele nuanţe actelor sale, aceste declaraţii nu sunt de natură a înlătura caracterul sincer al informaţiilor furnizate.
Cu privire la individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 din C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Raportat la cele expuse concluzia care se desprinde este aceea că sancţiunea aplicată inculpatei S.Z.G., cât şi pedepsele de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004, 7 (şapte) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare, şi 2 ani şi 6 luni ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la inculpatul S.G.M., precum şi modalităţile de executare stabilite de către instanţa de fond pentru ambii sunt sancţiuni juste şi proporţionale, în măsură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acestora, respectiv prevenţia specială şi generală înscrise în art. 52 C. pen., dar şi funcţiile de constrângere şi de reeducare şi că vor contribui la conştientizarea consecinţelor faptelor, în vederea unei reinserţii sociale reale a inculpaţilor.
Curtea a considerat că aspectele invocate de inculpaţi au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea sancţiunilor sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor comise, condiţiilor concrete în care s-au produs, dar şi totalităţii urmărilor faptelor din perspectiva atingerii dreptului la sănătate a altor persoane.
Faţă de inculpatul S.G.M. s-a menţinut sporul de 1 an închisoare, pe care Curtea l-a considerat ca fiind justificat prin prisma perseverenţei infracţionale a inculpatului apelant, amploarea activităţii infracţionale, dar şi a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancţiunii rezultante.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie şi a celei complementare, deşi art. 71 alin. (2) din C. pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, Curtea a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere Decizia nr. 74 din 05 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., dispoziţiile art. 71 din C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) din C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanţei de judecată, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) din C. pen. Recursul în interesul legii pronunţat de către instanţa supremă în materie este în deplină concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c. Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanţa de fond corect a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale a inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., respectiv dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzut de dispoziţiile art. 64 lit. b) din C. pen., activităţi ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exerciţiul autorităţii- motiv pentru care exerciţiul acestora va fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate.
Referitor la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. c) din C. pen. instanţa a avut în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou şi Pârcălab c. României prin care Curtea stabileşte că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigenţelor Convenţiei, precum şi dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Constituţia României.
În ceea ce priveşte măsura confiscării, Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că inculpata a fost beneficiara vreunei sume de bani provenite din infracţiunile comise ulterior datei de 15 februarie 2010 sau bunuri achiziţionate cu bani astfel dobândiţi motiv pentru care se va înlătura din sentinţa atacată dispoziţia de confiscare de la aceasta a sumei de 80.000 euro.
Referitor la inculpat, Curtea a arătat că soluţia adoptată de către instanţa de fond cu privire la confiscare, atât a sumei de 80.000 euro, cât şi a bunurilor indicate în hotărâre este pe deplin justificată şi probată. Astfel, chiar inculpatul recunoaşte în faţa instanţei de apel că în perioada 2009-2010 suma încasată din traficul de droguri s-a ridicat la 180.000 euro, concluzia fiind că suma cea mai consistentă a fost încasată după februarie 2010 ca urmare a extinderii activităţii de producţie De altfel, inculpatul a recunoscut că pentru achiziţionarea halei din G. în septembrie 2010 pentru care a plătit 30.000 euro,banii au provenit din activitatea derulată de către acesta. Totodată, din rapoartele ştiinţifice întocmite în cauză rezultă că pe aparatele şi ustensilele ridicate în urma percheziţiilor s-au evidenţiat urme de substanţe care fac obiectul Legii nr. 143/2000, concluzia fiind ca au fost folosite la producerea de substanţe de natura celor indicate astfel că incidenţa art. 17 din lege cu privire la acestea nu poate fi înlăturată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- D.I.I.C.O.T.- S.T. Cluj, precum şi inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G. Împotriva aceleiaşi decizii a declarat recurs S.G.M., conform art. 3852 C. proc. pen., în calitate de persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură dispusă prin hotărârea atacată criticând hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:
1. Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.-S.T. Cluj au vizat reţinerea ca neîntemeiată în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., învederându-se că în practica judiciar ă naţională, cu referire la săvârşirea unor infracţiuni grave, s-au statuat în mod constant următoarele:
„ (...) împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite anterioare săvârşirii infracţiunii şi nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens”.
În acelaşi sens s-a relevat că: „Nu poate fi reţinută automat ca circumstanţă atenuantă lipsa antecedentelor penale, atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut iniţiativă infracţională şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal".
S-a arătat că nu poate fi ignorat faptul c ă inculpaţii au săvârşit infracţiuni grave, aspru sancţionate de legea penală. Gravitatea acestor infracţiuni este evidentă nu numai din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare: de la 3 la 15 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, respectiv de la 10 la 20 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea prev. de art. 2 al in.2 din Legea nr. 143/2000 ci şi din materialitatea faptelor săvârşite de către aceştia. Inculpaţii au procurat, deţinut şi produs în vederea traficării o varietate mare de droguri, unele în cantităţi impresionante (de exemplu 3 kg JWH018 în stare pură, cantitate din care, conform „tehnologiei" de preparare folosite de către inculpaţi puteau fi obţinute zeci de kilograme de „chill"), au dezvoltat activitatea de producere a drogurilor de la o etapă empirică şi rudimentară la una cvasi-industrială. Procurând aparatură sofisticată şi angajând persoane cu specializare în domeniul chimiei şi biochimiei şi au obţinut venituri fabuloase din traficul de droguri (cel puţin 160.000 euro). Într-o perioadă mai scurtă de un an.
2. Re ţinerea neîntemeiată a circumstanţei atenuante prev de art. 74 Iit. c) C. pen. în favoarea inculpatului S.G.M., a fost relevată de Parchet argumentat de următoarele:
În urma v ânzărilor de „chill" efectuate de L.A.A., la data de 29 septembrie 2010 aceasta a fost depistată, şi s-a dispus aducerea ei în faţa organelor de urmărire penală cu mandat de aducere. Încă din primul moment în care organele de poliţie judiciară s-au prezentat la locuinţa inculpatei, în vederea executării mandatului de aducere, prima persoană pe care aceasta a contactat-o telefonic a fost inculpatul S.G.M., pe care l-a întrebat ce să facă. Inculpatul i-a sugerat să nu dea nici o declaraţie pentru că îi va trimite un avocat. La scurt timp după ce inculpata L.A.A. a fost condusă la sediul D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, inculpata S.Z.G. a fost cea care i-a angajat un apărător şi care chiar a însoţit-o la sediul instanţei de judecată cu prilejul soluţionării propunerii de arestare preventivă.
Cunosc ând faptul că inculpata L.A.A. a fost arestată preventiv, inculpatul S.G.M. a depus diligente pentru a se ascunde, sens în care s-a mutat de la locuinţa sa din Cluj-Napoca str. O., jud. Cluj, la locuinţa inculpatului C.D., situată în Cluj-Napoca, str. C.B., jud. Cluj.
În acest sens,s-a arătat că la data de 11 octombrie 2010, cu ocazia perchezi ţiei imobilului situat în Cluj-Napoca, str. O., nr. 12B , a fost găsită doar inculpata S.Z.G. care, în prezenţa lucrătorilor de poliţie judiciară însărcinaţi cu punerea în executare a mandatului de aducere emis pe numele inculpatului, l-a contactat telefonic pe fiul său. În momentul în care acesta a aflat că este căutat de lucrătorii de poliţie a închis telefonul şi nu a mai răspuns nici unui apel. La scurt timp, inculpatul S.G.M., cu ajutorul numitului I.A. şi a martorului C.L.V., în toiul nopţii, s-a deplasat din municipiul Cluj-Napoca, în municipiul Giurgiu, unde a încercat să se ascundă pentru a se sustrage urmăririi penale.
În aceste circumstanţe, prin încheierea penală nr. 138/C/22 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului S.G.M., şi a fost emis mandatul de arestare preventivă 84 din 22 noiembrie 2010. Mandatul de arestare preventivă a fost pus în executare doar la data de 26 noiembrie 2010, după ce lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Cluj, în baza informaţiilor obţinute l-au localizat pe inculpat şi l-au prins în timp ce revenea din Bulgaria în România prin P.C.T.F. Giurgiu.
S-a mai arătat că din considerentele hotărârii instanţei de fond, audiaţi în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată, cei doi inculpaţi nu au recunoscut comiterea faptelor, inculpatul S.G.M. susţinând că numai anterior datei de 15 februarie 2010 s-a ocupat cu tranzac ţionarea de chill, după această dată nu a mai avut de a face nimic cu asemenea substanţe interzise, dar ca s-au găsit la domiciliul său mai multe cantităţi de droguri de risc sau de mare risc deoarece nu a găsit cea mai bună modalitate de distrugere a substanţelor cu privire la care a experimentat.
Circumstan ţa atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. constă în „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor".
Raportat la cele expuse anterior rezultă în mod evident că atitudinea inculpatului a fost total contrară celei descrise în textul de lege menţionat şi pe cale de consecinţă este nejustificată reţinerea acestei circumstanţe de către instanţa de apel.
3. Gre şita individualizare a pedepselor în raport cu dispoziţiile art. 52 C. pen. referitoare scopul şi funcţiile pedepsei şi criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., prin aplicarea unui cuantum mult prea redus al acestor pedepse şi stabilirea modalităţii de executare a pedepsei pentru inculpate S.Z.G. în regim de suspendare condiţionată a executării pedepsei :
S-a susţinut că pedepsele aplicate inculpa ţilor, astfel cum au fost stabilite de către instanţa de apel, sunt, în mod vădit, inapte să realizeze scopul şi funcţiile pedepsei definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C. pen. Pentru realizarea acestui scop pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi al naturii sale, precum şi a modalităţii de executare, gravităţii faptei comise şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real săvârşirea unor astfel de fapte.
Altfel spus, atingerea dublului scop, educativ şi preventiv al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real, a unei proporţionalităţi între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului pe de o parte, respectiv durata şi modalitatea de executare a sancţiunii pe de altă parte.
Referitor la inculpata S.Z.G. s-a apreciat necesar a fi subliniate următoarele aspecte, reţinute de altfel în considerentele hotărârii pronunţate de către instanţa de fond:
În cursul anului 2010, atât înainte de apariţia O.U.G. nr. 6/2010, cât mai ales după, inculpata, în numele unor societăţi comerciale ale căror date şi ştampile le deţinea, ca urmare a funcţiei de contabil pe care a exercitat-o în folosul acestora, a achiziţionat de la SC N. SRL Cluj, cantităţi importante de substanţe chimice cu regim special, instrumentar de laborator, pentru care întotdeauna a plătit numerar sume mari de bani, pretextând că nu este de acord ca anumite sume să le achite furnizorului prin transfer bancar, pentru a evita comisioanele, ori că societăţile beneficiare ar fi avut ceva probleme cu TVA-ul.
De asemenea, inculpata a fost cea care, la propunerea fiului s ău, a g ăsit locaţia din com. G., jud. Cluj, unde încă de la început s-a prezentat cu un alt nume, acela de „M.G.", susţinând că se ocupă cu produse apicole şi i-a cerut martorei P.N.M. să izoleze o parte din hală care era folosită de către cei doi.
În contextul sustragerii de la urmărirea penală a inculpatului S.G.M. şi a efectuării percheziţiilor domiciliare, inculpata S.Z.G. i-a propus martorei A.D.M. sa cumpere imobilul situat în Cluj-Napoca, str. O., în schimbul sumei de 100.000 euro. Cu toate că martora, aşa cum declară, nu văzuse cum arată bunul respectiv în realitate, ci doar în câteva fotografii pe care i le arătase inculpata S.Z.G. şi nu dispunea de suma respectivă de bani, la data de 22 octombrie 2010 s-a realizat tranzacţia între cele două. Astfel, martora A.D.M. s-a deplasat din municipiul Zalău în municipiul Cluj-Napoca împreună cu fratele inculpatei, numitul S.G.M., a semnat contractul de vânzare cumpărare din 22 octombrie 2010, autentificat de către notarul public C.M.L., în conţinutul căruia s-a consemnat faptul că i-a plătit inculpatei integral preţul pentru imobilul respectiv. Concomitent cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost perfectată şi semnată o procură specială prin care martora A.D.M. îl împuternicea pe numitul S.G.M. să semneze contractul de vânzare cumpărare în formă autentică privind acelaşi imobil. Cu toate că teoretic martora a devenit proprietara imobilului amintit, deşi anterior semnării contractului aceasta nu văzuse cum arată în fapt investiţia realizată, respectiv casa şi terenul de pe str. O., nici după semnarea convenţiei martora nu a fost împinsă de curiozitate să vadă măcar atunci cel puţin locaţia unde erau situate acestea. În faţa instanţei de judecată, martora a arătat că, deşi în conţinutul contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică s-a stipulat faptul că a plătit integral preţul, acest lucru nu s-a realizat nici până la data ascultării sale.
Toate aceste opera ţiuni cu caracter clandestin (atribuirea unei identităţi false în raport cu alte persoane, folosirea fără vreun acord a datelor unor societăţi comerciale pentru achiziţionarea de substanţe şi aparatură, atribuirea nereală a unui caracter onest al activităţii afirmând că dezvoltă o afacere cu produse bio sau naturiste , simularea unor tranzacţii imobiliare fictive în scopul justificării obţinerii unor sume importante de bani) probează faptul că inculpata a fost implicată total şi necondiţionat în activitatea infracţională, avea cunoştinţă despre caracterul ilegal al activităţii sale, urmărind ascunderea acesteia şi, ulterior începerii cercetărilor, evitarea tragerii la răspundere penală.
Având în vedere aceleaşi aspecte expuse anterior s-a considerat că instanţa de apel a dispus în mod neîntemeiat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de către inculpata S.Z.G., ignorând comportamentul său după comiterea faptelor şi mai ales după descoperirea acestora şi începerea cercetărilor.
Mai mult, din perspectiva faptului că, deşi a comis infracţiuni grave, pentru care a fost cercetată în stare de arest preventiv o perioadă de timp, inculpata a fost condamnată la o pedeapsă neprivativă de libertate, s-a apreciat că decizia instanţei de apel produce un impact negativ extrem de puternic asupra conştiinţei membrilor comunităţii referitor la modalitatea de aplicare a legii de către instituţiile abilitate.
Pe de altă parte, aceleaşi date şi circumstanţe privind atitudinea inculpaţilor au primit, în mod nejustificat, o dublă eficienţă în favoarea acestora, atât în procesul cuantificării pedepselor cât şi în procesul stabilirii modalităţii de executare a acesteia în ceea ce o priveşte pe inculpata S.Z.G., optându-se nejustificat pentru o modalitate de executare neprivativă de libertate de către inculpată.
S-a apreciat că decizia recurată este netemeinic ă sub aspectul individualizării pedepselor şi prin prisma faptului că, deşi inculpatul S.G.M. a săvârşit în concurs real un num ăr de 5 (cinci) infracţiuni, din care două foarte grave (trafic de droguri de risc şi trafic de droguri de mare risc), instanţa de apel a aplicat acestuia un spor de numai 1 (un) an închisoare.
În acest sens a-a apreciat c ă, în procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanţa trebuia să aibă în vedere pentru stabilirea în mod temeinic a pedepselor, creşterea fără precedent a numărului traficanţilor şi consumatorilor de droguri la nivel naţional, efectele nocive pe care consumul unor astfel de substanţe le produce asupra consumatorilor (persoane cu vârste din ce în ce mai fragede), precum şi modul în care aceste efecte se materializează în viaţa de zi cu zi.
4. Gre şita înlăturare a dispoziţiei privind confiscarea sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON dispusa faţă de inculpata S.Z.G. prin sentin ţa penală nr. 196 din 11 mai 2011 a Tribunalului Cluj, învederându-se următoarele:
Conform disp.art. 17 din Legea nr. 143/2000:
„1) Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
Se confisc ă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1).
Sumele rezultate din valorificarea bunurilor confiscate şi banii confiscaţi, conform alin. (1) şi (2), constituie venituri ale bugetului de stat şi se evidenţiază în cont separat în bugetul de stat."
Textul de lege nu face nici o distinc ţie referitoare la faptul că participanţii la săvârşirea infracţiunii au beneficiat, fiecare în parte, efectiv, de banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite din săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/200 şi nici cu privire la forma de participare (autorat, complicitate,etc.). De altfel legea nici nu utilizează expresii de genul „autor", „complice", „participant" ci pe aceea de „condamnat", prin aceasta înţelegând orice persoană condamnată pentru săvârşirea uneia sau mai multora dintre infracţiunile prevăzute de art. 2-10 din Legea nr. 143/200, indiferent de forma de participaţie, care a contribuit la obţinerea unor câştiguri material pentru sine sau alte persoane împreună cu care a săvârşit acea/acele infracţiuni.
În cursul cercet ării judecătoreşti, inculpata S.Z.G. a declarat în faţa instanţei de fond, că hala de la G. a achiziţionat-o cu suma 170 mii euro din care a achitat 160 de mii euro, 60 de mii de euro erau ai inculpatului S.G.M., iar restul reprezentau banii săi.
În mod corect instan ţa de fond a reţinut că "inculpata a fost un excelent executant a dorin ţelor inculpatului (S.G.M. n.n. D.D.), toate chestiunile practice ridicate de dezvoltarea „afacerilor" acestuia, căzând practic în sarcina inculpatei, care avea un sim ţ material-practic mult mai dezvoltat decât cel al inculpatului, (...)".
De asemenea, av ând în vedere probatoriul administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu privire la sumele obţinute de inculpaţi din activităţile de trafic de droguri, instanţa a reţinut, că cei doi inculpaţi, dar mai ales inculpata S.Z.G., a încercat să demonstreze provenienţa licită a preţului plătit pentru hala de la G., respectiv 160.000 euro, ca provenind din vânzarea casei din Cluj-Napoca strada O. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, declaraţia martorei A.D.M. fiind elocventă din acest punct de vedere, în sensul că această martoră nu a plătit nici măcar un cent din preţul contractual de 100.000 euro stabilit prin contactul de vânzare cumpărare autentic, şi cu toate că această convenţie stipulează că martora a achitat în întregime preţul, la data încheierii actului, adică 22 octombrie 2010, rezultă că acest preţ a provenit din activităţile ilicite de trafic de droguri, în contextul în care o altă apărare subsidiară a inculpaţilor nu a existat pentru sumele destul de importante vehiculate de aceştia, şi pentru investiţiile imobiliare şi de aparatură extrem de însemnate, din punct de vedere al costurilor.
Prin urmare aceast ă sumă trebuie să fie confiscată de la ambii inculpaţi, în părţi egale, celor doi profitându-le în aceeaşi măsură câştigurile realizate de inculpatul S.G.M., din vânzarea drogurilor, atât timp cât inculpata i-a acordat ajutor necondiţionat fiului său."
Mai mult, în considerentele deciziei recurate, Curtea de Apel Cluj a reţinut că: „(...) inculpatul recunoa şte în faţa instanţei de apel că în perioada 2009-2010 suma încasată din traficul de droguri s-a ridicat la 180.000 euro, concluzia fiind că suma cea mai consistentă a fost încasată după februarie 2010 ca urmare a extinderii activităţii de producţie De altfel, inculpatul a recunoscut că pentru achiziţionarea halei din G. în septembrie 2010 pentru care a plătit 30.000 euro, banii au provenit din activitatea derulată de către acesta. Totodată, din rapoartele ştiinţifice întocmite în cauză rezultă că pe aparatele şi ustensilele ridicate în urma percheziţiilor s-au evidenţiat urme de substanţe care fac obiectul Legii nr. 143/2000, concluzia fiind ca au fost folosite la producerea de substanţe de natura celor indicate astfel că incidenţa art. 17 din lege cu privire la acestea nu poate fi înlăturată."
Av ând în vedere aceste considerente, aspectele expuse anterior la pct. 3 din motivele de recurs referitoare la implicarea totală a inculpatei în activitatea infracţională, precum şi întregul ansamblu probator administrat în cauză din care rezultă că traficul de droguri era o „afacere de familie" a inculpaţilor, Parchetul a apreciat că este evident că suma de cca. 160.000-180.000 euro a fost dobândită prin acţiunea infracţională conjugată a inculpatului S.G.M. şi a inculpatei S.Z.G.
Mai mult, inculpata ( şi în mod evident inculpatul) nu a făcut în acest context dovada obţinerii unor venituri licite de asemenea amploare încât să justifice sumele cheltuite pentru achiziţiile imobiliare, de aparatură şi substanţe din cursul anului 2010, la care se adaugă cheltuielile de subzistenţă şi cele ocazionate de desfăşurarea procesului penal.
Din aceast ă perspectivă motivarea instanţei de apel în sensul că „(...) la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că inculpata a fost beneficiara vreunei sume de bani provenite din infracţiunile comise ulterior datei de 15 februarie 2010 sau bunuri achiziţionate cu bani astfel dobândiţi, motiv pentru care se va înlătura din sentinţa atacată dispoziţia de confiscare de la aceasta a sumei de 80.000 euro." este nu numai netemeinică ci şi fundamentată pe o interpretare eronată a probaţiunii administrate în cauză şi a dispoziţiilor legale din art. 17 ale Legii nr. 143/2000.
Pentru motivele ar ătate, în temeiul art. 38515 alin. (1) Iit. d) C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei penale nr. 143/A/16 august 2012 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în Dosarul nr. 2756/117/2011 şi desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 196 din 11 mai 2011 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, pronunţarea unei noi hot ărâri prin care să se dispună condamnarea inculpa ţilor S.G.M. şi S.Z.G., pentru toate infrac ţiunile reţinute în actul de sesizare, la pedepse într-un cuantum sporit, (cuantum de natură să reflecte gradul de pericol social real şi concret al faptelor comise, raportat la cantităţile mari de droguri traficate şi consumate, la perioada de referinţă în care s-au comis faptele, la numărul persoanelor implicate şi la amploarea fenomenului vizat), cu înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute neîntemeiat în favoarea inculpaţilor; executarea pedepselor de c ătre ambii inculpaţi în regim de detenţie; confiscarea special ă de la inculpată, în favoarea statului, a sumei de 80.000 euro sau echivalentul în RON, la cursul Băncii Naţionale a României din ziua confiscării, dobândită prin ajutorul acordat fiului ei la valorificarea drogurilor de risc şi de mare risc.
Criticile formulate de inculpatul S.G.M. vizează cazurile de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3, 9, 10, 172 şi 14 C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs amplu formulate inculpatul S.G.M., prin apărătorul ales, a învederat, în esenţă, următoarele aspecte:
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3, C. proc. pen. a susţinut că pe întreaga desfăşurare a cercetării judecătoreşti efectuată atât în Dosarul nr. 479/117/2011 cât şi în Dosarul nr. 1162/117/2011 şi 2756/117/2011, şedinţele de judecată au fost conduse de acelaşi judecător care pentru inculpaţii L.A.A., C.D., M.D.A. şi A.P.F. în aceeaşi cauză a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Drept urmare, acelaşi judecător care s-a pronunţat cu privire la temeinicia probelor administrate de Parchet în cazul inculpaţilor pentru care s-a aplicat procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. şi-a spus părerea în hotărârea pronunţată în cauză cu privire la acelaşi material probator pe care anterior l-a evaluat, aflându-se într-o vădită situaţie de incompatibilitate, aspect care este de natură a conduce la admiterea recursurilor formulate în cauză, la casarea hotărârilor astfel pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond unde judecata să se desfăşoare cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpatului.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., inculpatul a învederat omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj şi omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra expertizei medico-legale psihiatrice întocmită de I.N.M.L., apoi omisiunea instanţelor de fond şi de apel de a se pronunţa în privinţa restituirii sau confiscării unor bunuri şi asupra unor motive de apel precum şi asupra unor cereri esenţiale după cum urmează:
- efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra sa, prin care să se stabilească în ce măsură starea preexistentă, caracterizată prin labilitate psihică, a contribuit la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcină;
- efectuarea unei expertize de specialitate asupra substanţelor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, privind cantitatea exactă reţinută în raportatele de constatare de D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj;
- efectuarea unei expertize de specialitate privind efectele constatate cu privire la consumul substanţelor găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi care au fost identificate ca fiind droguri de risc şi de mare risc;
- emiterea unei adrese la Centrul European de monitorizare a drogurilor şi a dependenţei de droguri pentru a comunica regimul de control la nivel european al acestor substanţe, dar şi statistici privind cazuri de supradozare sau decese înregistrate;
- expertiza de specialitate asupra instrumentelor de laborator găsite şi ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, prin care să se evidenţieze în ce măsură aparatura a fost sau nu folosită la producţia de substanţe interzise de Legea nr. 143/2000;
- emiterea unei adrese către Spitalul de chirurgie I Cluj Napoca pentru comunicarea oricăror date statistice care există vis-a-vis de pacienţi internaţi sau trataţi pentru consum sau supradoză de „Chill”;
- emiterea unei adrese către I.N.M.L. pentru a comunica dacă există decese înregistrate în cazul cărora să se fi constatat o relaţie de cauzalitate cu substanţele indicate;
- audierea unui fost consumator de chill care să prezinte efectele acestei substanţe şi în ce măsură există dependenţa fizică determinată de consumul acestei substanţe;
- vizionarea suportului optic privind percheziţia domiciliată efectuată în C., jud. Sălaj pentru a se observa starea de degradare (mucegăire) a substanţelor reţinute în sarcina sa (proba solicitată cu ocazia desfăşurării dezbaterilor în şedinţa de judecată din data de 27 martie 2012), cereri care erau de natură să schimbe soluţia de urma a fi pronunţată în cauză.
Critica inculpatului referitoare la incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. a vizat faptul că sub aspectul încadrării juridice de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, probatoriul nu susţine acuzaţia Parchetului în vreuna din modalităţile reţinute de textul de incriminare pentru drogurile de risc: Salvinorin A, Ketamină 2C-C, mitraginină; mai mult două dintre ele (Ketamina, Mitraginină) au fost identificate într-o cantitate atât de mică încât nici nu se pretau la traficul de substanţe interzise, situaţia fiind simulară şi în ceea ce priveşte cantitatea de 0,1 grame mefedronă (a se vedea Anexa 2 - Droguri de risc). Recurentul inculpat a susţinut că instanţa de apel face o gravă confuzie între drogurile de mare risc incriminate de legiuitor prin Tabelele I şi II în conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi drogurile de risc prevăzute numai în Tabelul III incriminate prin dispoziţiile art. 1 lit. d) din aceeaşi lege.
Cu privire la înlăturarea efectelor disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru persoanele care, în timpul urmăririi penale, denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri inculpatul a susţinut că a colaborat cu organele de anchetă, formulând şi un denunţ cu privire la făptuitorul N.A. de la care a cumpărat substanţe interzise de Legea nr. 143/2000.
În acest sens,a susţinut că deşi Parchetul, s-a opus re ţinerii disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, invocând ca nu au fost date suficiente pentru depistarea numitului N.A., instanţa de fond a reţinut că „cele menţionate de procuror nu corespund spiritului art. 16 din Legea nr. 143/2000, in condiţiile in care inculpatul a indicat persoana respectiva cu nume, prenume şi adresa de domiciliu (...) revenea organelor de urmărire penala sarcina de a face minime cercetări, în condiţiile în care au la îndemână toate pârghiile necesare pentru obţinerea tuturor datelor de identificare."
S-a susţinut că, în mod gre şit instanţa de prim control judiciar a apreciat că prin punerea la dispoziţie a unui extras de pe portalul instanţelor de judecata, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege, în sensul că a efectuat acte de cercetare pentru descoperirea făptuitorului N.A. şi a dispus înlăturarea beneficiului legal prevăzut de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a solicitat a se avea în vedere că a indicat adresa de domiciliu a numitului N.A., în jude ţul Timişoara, dar la dosar cauzei s-a depus un extras de pe portal instanţelor de judecată, din care reieşea că, în Timişoara, se afla în exercitarea unei pedepse privative de libertate o altă persoană numită N.A., că era de datoria Parchetului să verifice, dacă persoana condamnată are aceeaşi adresă ca şi cel împotriva căruia a formulat denunţ, că numele N.A. este, în opinia ap ărării, un nume comun, motiv pentru care la nivelul judeţului Timişoara, există mai multe persoane cu acest nume. Simpla coincidenţă de nume dintre doua persoane, fără a se verifica măcar dacă CNP-ul persoanelor, nu poate constitui un temei suficient pentru înlăturarea disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000. A mai arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj nu a efectuat niciun fel de acte de cercetare cu privire la numitul N.A. din care să reias ă că acesta este una şi aceeaşi persoană cu persoana condamnată prin hotărârea instanţelor de judecata din Cluj, din care să reias ă imposibilitatea identificării acestuia sau din care să reiasă netemeinicia denunţului său.
Cu privire la gre şita confiscare speciala a sumei de 80.000 euro, în temeiul art. 17 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 , inculpatul a criticat, în principal, aplicarea acestei masuri, iar în subsidiar, cuantumul sumei de confiscat, ambele instanţe aplic ând această măsură contrar dispoziţiilor legale şi constituţionale, dar şi contrar probelor existente la dosar.
S-a arătat că potrivit art. 17 alin. (2) din Legii nr. 143/2000: „Se confiscă de asemenea banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la aliniatul (1)" iar în conformitate cu disp. art. art. 44 (8) din Constitu ţie: „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă".
În acest sens ,s-a susţinut că ambele instanţe au dispus această măsură considerând că inculpatul nu a putut face dovada provenienţei licite a sumei de bani cu care a fost achiziţionată hala din G.
Instan ţa de apel a înlăturat această măsură pentru inculpata S.Z.G., apreciind că nu există probe din care să rezulte vreun beneficiu pentru aceasta din infracţiunile comise de subsemnatul, păstrând însă măsura confiscării a 80.000 euro în ce îl priveşte pe inculpatul S.G.M.
A susţinut că potrivit textelor legale anterior amintite, este aplicabil principiul prezum ţiei de nevinovăţie asupra averii deţinute, confiscarea specială putându-se face doar pe baza unor probe certe că suma respectivă de bani provine din traficul de droguri ilicite, sarcina probei revenind astfel acuzării.
A susţinut că a adus dovezi şi ap ărări care atestă provenienţa licită a unor importante sume de bani, că în perioada 2008 - februarie 2010 respectiv, s-a ocupat cu v ânzarea substanţelor etnobotanice neinterzise de lege, obţinând venituri licite întrucât în perioada menţionată acestea nu erau interzise.
Cu privire la greşita confiscare specială a aparaturii ridicate în urma percheziţiilor în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a arătat că instanţa de apel a făcut o gravă eroare de fapt în aprecierea conţinutului probator de la dosar întrucât din totalitatea aparaturii găsite în hala de la G., nu s-au regăsit urme de materie decât pe un singur aparat conform proceselor-verbale de percheziţie, că în urma analizelor efectuate de către Parchet a reieşit că pe celelalte nu se regăsesc substanţe interzise.
Criticile formulate de inculpat cu referire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate au vizat greşita apreciere a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. acesta solicitând reducerea pedepsei aplicate şi stabilirea unei modalităţi de executare neprivative de libertate.
Pentru toate aspectele învederate a solicitat admiterea recursului şi în principal, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru motivele de ordine publică invocate şi în subsidiar pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în raport de criticile formulate care au vizat fondul cauzei.
Motivele de recurs formulate de inculpata S.Z.G., de asemenea amplu expuse în scris, vizează cazurile de casare prev.de art. 3859 alin. (1) pct. 3, 9, 12, 17, 18 şi 14 C. proc. pen.
Criticile vizând motivele de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 şi 14 C. proc. pen. sunt similare cu cele învederate de inculpatul S.G.M. în sensul că au fost susţinute aceleaşi aspecte şi s-au formulat aceleaşi solicitări.
Cu privire la motivul de recurs prev.de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. a învederat că la dosar nu sunt probe care să dovedească comiterea infracţiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în oricare dintre modalităţile normative ale textului legal menţionat şi nici implicarea efectivă a sa în activitatea infracţională pretins desfăşurată de fiul său inculpatul S.G.M. A susţinut că nu a avut reprezentarea faptului că inculpatului S.G.M. s-ar ocupa cu comerţul unor substanţe ilicite.
Referitor la activitatea de transportare a unor bunuri din hala de la G. a învederat că a realizat mutarea bunurilor cu bună-credinţă fiind ferm convinsă că nu comite o infracţiune.
Pentru motivele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond şi în subsidiar, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 sau schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 264 C. pen. privind favorizarea infractorului.
Recurentul S.G.M. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei atacate şi rejudecând, să se dispună restituirea bunurilor confiscate în mod nelegal, bunuri ce îi aparţin şi anume: 2 bucăţi evaporator rotativ cu vacuum; 1 bucată evaporator rotativ cu vacuum, 1 mixer cu pereţi dubli din sticlă, 1 mixer cu pereţi dubli din sticlă, 1 mixer cu pereţi dubli din sticlă, 2 bucăţi baie de ulei, 100 litri ulei siliconic, 4 bucăţi pompă vid, 1 bucată refrigerator şi 1 bucată refrigerator.
A arătat că incidenţa art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 asupra acestor bunuri nu este legală, întrucât acestea au fost găsite în hală, în ambalaje originale sigilate, neputând face astfel obiectul infracţiunii de trafic de droguri. Acest fapt rezultă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, care nu evidenţiază nici măcar existenţa unor urme de materie pe bunurile ce fac obiectul recursului. Chiar dacă astfel ar fi stat lucrurile, prin coroborarea normei generale a art. 118 C. pen. cu cea specială, art. 17 din Legea nr. 143/2000, în materie de confiscare, rezultă că bunurile folosite la săvârşirea unei infracţiuni nu pot fi confiscate dacă aparţin altei persoane, decât dacă acesta cunoştea scopul ilicit al folosirii lor, situaţie ce nu există în cauză.
A învederat, de asemenea că nu este legală nici incidenţa art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât bunurile au fost cumpărate de societatea comercială SC S.S. SRL, a cărui administrator era, din bani proprii, devenind proprietate personală. Aceste aspecte sunt pe deplin dovedite de documentele anexate, în specială faptul că banii folosiţi la achiziţie nu au o provenienţă ilicită, condiţie necesară pentru incidenţa temeiului de confiscare contestat.
A mai arătat că a achiziţionat bunurile pentru folosinţa nepotului său, inculpatul S.G.M. în activitatea de cercetare, extracţie plante, care dorea să o demareze, că aceste aspecte nu sunt de natură a atrage confiscarea specială a bunurilor atâta timp cât nu au fost folosite la săvârşirea unei infracţiuni şi îi aparţin de drept.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate în cauză, circumscrise cazurilor de casare menţionate, dar şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea recurată este legală şi temeinică, urmând a o menţine ca atare.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. invocat de recurenţii inculpaţi S.G.M. şi S.Z.G. este neîntemeiat.
Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenţie înglobează, între altele, dreptul părţilor în cauză de a prezenta observaţiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor precum şi obligaţiile instanţei de a examina efectiv mijloacele, argumentele şi ofertele de probă ale părţilor.
Un proces echitabil în deplină concordanţă cu norma europeană înscrisă în art. 6 parag. 1 din Convenţie, la care are dreptul orice persoană presupune, printre altele, o judecată independentă şi imparţială care impune respectarea drepturilor constituţionale şi procesuale ale celui acuzat de o infracţiune şi care este prezumat nevinovat până ce vinovăţia sa să fie dovedită.
Astfel cum s-a statuat în mod constant în practica C.E.D.O. (cauzele Boldea, Albina contra România), noţiunea de proces echitabil cere ca o instaţă internă chiar dacă şi-a motivat pe scurt hotărârea trebuie să fi examinat cu adevărat problemele esenţiale care i-au fost supuse atenţiei, să fi examinat efectiv apărările formulate de inculpate în calea de atac, fapt ce nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument adus.
În acord cu norma europeană, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că instanţele au obligaţia de a motiva hotărârile în vederea garantării bunei administrări a justiţiei, dar şi a dreptului părţilor la un proces echitabil, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., care impune obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti astfel încât justiţiabilul să poată observa care dintre argumentele sale au fost acceptate şi care sunt motivele pentru care unele apărări i-au fost respinse (cauza Burg şi alţii c. Franţei, cauza Souminem c. Finlandei) .
În acelaşi sens,reglementarea procesual penală consacră în art. 383 alin. (1) teza I C. proc. pen., obligaţia ca hotărârea instanţei de control judiciar să cuprindă în expunere, temeiurile de fapt şi de drept, care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.
În consens cu jurisprudenţa naţională şi europeană obligaţia impusă de lege instanţelor de a-şi motiva hotărârile este de natură a permite exercitarea unui control judiciar real şi efectiv, obligaţia care, în cauză, este respectată.
Efectuând examenul propriu cu privire la modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să răspundă, motivat, criticilor formulate de inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că exigenţele legale menţionate sunt întrunite.
Evaluând în concret considerentele deciziei atacate, se constată că instanţa de prim control judiciar a prezentat pe larg, în mod detaliat, motivele care au condus la luarea hotărârii de condamnare , examinând cu adevărat problemele esenţiale care i-au fost supuse atenţiei.
În acelaşi sens, constată că instanţa de prim control judiciar a analizat apărările pe care inculpaţii le-au formulat cu privire la fondul acuzaţiilor, astfel cum acestea au fost pe larg dezvoltate în cadrul motivelor de apel dar şi în cadrul concluziilor scrise efectuând o analiză amănunţită a probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale a cauzei precum şi a celor care au fost înlăturate din perspectiva examinării împrejurărilor de fapt pe care se sprijină soluţia pronunţată în cauză.
În condiţiile arătate nu se constată existenţa unor contradicţii între considerentele şi dispozitivul hotărârii atacate aşa cum susţin, în mod nefundamentat, recurenţii inculpaţi, analiza criticilor şi apărărilor formulate de inculpaţi, stabilind în mod corect starea de fapt şi încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina acestora.
Aşa fiind, aspectele învederate în susţinerea criticilor formulate nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii recurate, fapt care să atragă incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. cu consecinţa casării acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. invocat de inculpatul S.G.M. este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării atunci când instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului.
Aşadar, cazul de casare invocat constă, printre altele, în omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unor cereri esenţiale părţilor, de natură să le garanteze drepturile şi să le influenţeze soluţia procesului.
Pentru a fi incident acest caz de casare, trebuie ca cererile să fie formulate cu respectarea condiţiilor legale, iar instanţa să omită să se pronunţe asupra lor sau să le respingă, fără a arăta motivele.
Tot astfel, pentru a opera cazul de casare menţionat, legea mai pretinde ca cererile esenţiale ale părţilor, de natură să garanteze drepturile lor, trebuie să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, adică să se poată aprecia că, dacă aceasta s-ar fi admis, s-ar fi schimbat soluţia cauzei.
În cauză, cu privire la incidenţa acestui motiv de casare inculpatul a învederat omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra referatelor de evaluare întocmite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sălaj şi omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra expertizei medico-legale psihiatrice întocmită de I.N.M.L., apoi omisiunea instanţelor de fond şi de apel de a se pronunţa în privinţa restituirii sau confiscării unor bunuri şi asupra unor motive de apel precum şi asupra unor cereri esenţiale după cum urmează:
- efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice asupra sa, prin care să se stabilească în ce măsură starea preexistentă, caracterizată prin labilitate psihică, a contribuit la săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcină;
- efectuarea unei expertize de specialitate asupra substanţelor ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, privind cantitatea exactă reţinută în raportatele de constatare de D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj;
- efectuarea unei expertize de specialitate privind efectele constatate cu privire la consumul substanţelor găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi care au fost identificate ca fiind droguri de risc şi de mare risc;
- emiterea unei adrese la Centrul European de monitorizare a drogurilor şi a dependenţei de droguri pentru a comunica regimul de control la nivel european al acestor substanţe, dar şi statistici privind cazuri de supradozare sau decese înregistrate;
- expertiza de specialitate asupra instrumentelor de laborator găsite şi ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, prin care să se evidenţieze în ce măsură aparatura a fost sau nu folosită la producţia de substanţe interzise de Legea nr. 143/2000;
- emiterea unei adrese către Spitalul de chirurgie I Cluj Napoca pentru comunicarea oricăror date statistice care există vis-a-vis de pacienţi internaţi sau trataţi pentru consum sau supradoză de „Chill”;
- emiterea unei adrese către I.N.M.L. pentru a comunica dacă există decese înregistrate în cazul cărora să se fi constatat o relaţie de cauzalitate cu substanţele indicate;
- audierea unui fost consumator de chill care să prezinte efectele acestei substanţe şi în ce măsură există dependenţa fizică determinată de consumul acestei substanţe;
- vizionarea suportului optic privind percheziţia domiciliată efectuată în C., jud.Sălaj pentru a se observa starea de degradare (mucegăire) a substanţelor reţinute în sarcina sa (proba solicitată cu ocazia desfăşurării dezbaterilor în şedinţa de judecată din data de 27 martie 2012), cereri care erau de natură să schimbe soluţia de urma a fi pronunţată în cauză.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă, contrar susţinerilor formulate de recurentul inculpat, că instanţa de fond dar şi instanţa de prim control judiciar s-au pronunţat motivat asupra tuturor cererilor formulate în cauză, examinând apărările formulate şi motivele de apel care s-au constituit în critici aduse hotărârii instanţei de fond.
De altfel, aşa cum s-a arătat, incidenţa textului invocat presupune, pe de o parte, ca instanţa să nu se fi pronunţat asupra unor cereri considerate esenţiale pentru părţi iar, pe de altă parte, aceste cereri să fi fost de natură să schimbe soluţia procesului, cerinţe care nu se regăsesc în urma examinării acestui motiv de casare.
Stabilirea caracterul esenţial al cererilor formulate de părţi este atributul exclusiv al instanţei de judecată, după cum, tot instanţa de judecată apreciază măsura în care aceste cereri sunt de natura să influenţeze soluţia procesului.
Din această perspectivă, apreciază că argumentele folosite în motivarea respingerii cererilor de probatorii, considerate esenţiale de inculpat, sunt fundamentate pe interpretări logico-juridice care justifică respingerea lor ca nefiind utile şi necesare cauzei.
Cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen. invocat de recurenţii inculpaţi este neîntemeiat.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 3, C. proc. pen. recurenţii inculpaţi au susţinut că pe întreaga desfăşurare a cercetării judecătoreşti efectuată atât în Dosarul nr. 479/117/2011 cât şi în Dosarul nr. 1162/117/2011 şi 2756/117/2011, şedinţele de judecată au fost conduse de acelaşi judecător care pentru inculpaţii L.A.A., C.D., M.D.A. şi A.P.F., în aceeaşi cauză, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Drept urmare, în opinia apărării, acelaşi judecător care s-a pronunţat cu privire la temeinicia probelor administrate de Parchet în cazul inculpaţilor pentru care s-a aplicat procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., şi-a spus părerea în hotărârea pronunţată în cauză cu privire la acelaşi material probator pe care anterior l-a evaluat, astfel că acest judecător se află într-o vădită situaţie de incompatibilitate, aspect care este de natură a conduce la admiterea recursurilor formulate în cauză, la casarea hotărârilor astfel pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond unde judecata să se desfăşoare cu respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale inculpatului.
În examinarea acestui caz de casare, Înalta Curte constată că prin Rechizitoriul nr. 106 D/P/17 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, înregistrat la Tribunalul Cluj la data de 17 ianuarie 2011, sub număr unic de Dosar nr. 479/117/2011, au fost trimişi în judecată inculpaţii:
S.G.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deţinere de droguri de risc şi de mare risc fără drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor prev. şi ped. de art. 279 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., S.Z.G. pentru săvârşirea infracţiunilor trafic de droguri de risc şi de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen., C.D., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., L.A.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., M.D.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., A.P.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de: trafic de droguri de mare risc, faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de mare risc rară drept pentru consum propriu, faptă prev. şi ped. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, înainte de citirea actului de sesizare, inculpaţii L.A.A., C.D., M.D.A. şi A.P.F., au declarat (Dosarul nr. 479/117/2011 şi dosarul disjuns 1162//117/2011) că cunosc probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte, şi solicită judecarea în baza lor, în procedura impusă de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând fapta şi vinovăţia.
Faţă de inculpaţii L.A.A., C.D. şi M.D.A. s-a pronunţat sentinţa penală nr. 74 din 17 februarie 2011, iar faţă de inculpaţii A.P.F., S.G.M. şi S.Z.G. s-a disjuns cauza, formându-se dosarul cu număr unic 1162/117/2011, având în vedere că faţă de inculpatul A.P.F. mai era necesar să se administreze unele probe legate de corecta încadrare juridică a faptelor şi pentru stabilirea tuturor datelor ce caracterizează persoana sa, iar inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G. nu au solicitat judecarea lor în baza procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen.
La data de 07 aprilie 2011 s-a acordat cuvântul în dezbaterea judiciară a fondului cauzei pentru inculpatul A.P.F., s-a amânat pronunţarea pentru data de 14 aprilie 2011, când s-a pronunţat faţă de inculpatul A.P.F. sentinţa penală nr. 161/2011 şi s-a disjuns cauza faţă de inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G., formându-se numărul unic de Dosar nr. 2756/117/2011.
Aşa cum s-a statuat prin decizia nr. 17/2012, dată în soluţionarea recursului în interesul legii, procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen. presupune o analiză a condiţiilor în care recunoaşterea vinovăţiei proprii produce efectele prevăzute de lege, astfel că probele administrate în faza de urmărire penală faţă de persoana care solicită aplicarea acestei proceduri sunt suficiente pentru a permite stabilirea unei pedepse pentru fapta proprie, ceea ce înlătură posibilitatea ca instanţa de judecată să se refere la vinovăţia persoanelor faţă de care cercetarea judecătorească va continua în cauza disjunsă.
În situaţia trimiterii în judecată a mai multor inculpaţi, instanţa are de evaluat vinovăţia fiecăruia dintre ei, ceea ce exclude de jure antepronunţarea judecătorului cu privire la vinovăţia unui inculpat în evaluarea vinovăţiei altuia.
Chiar dacă acţiunea penală este indivizibilă, extinzându-se asupra tuturor celor care au participat la comiterea infracţiunii, caracterul personal al acţiunii penale subzistă, ca o consecinţă a caracterului personal al răspunderii penale.
În faza de urmărire penală, acţiunea penală, ca modalitate juridică prin care conflictul de drept născut din săvârşirea unei infracţiuni este adus în faţa organelor judiciare, presupune o evaluare în raport cu fiecare persoană a temeiului de angajare a răspunderii penale).
La rândul său, cercetarea judecătorească presupune o evaluare individuală a vinovăţiei fiecărei persoane trimise în judecată, instanţa pronunţându-se prin sentinţă asupra învinuirii aduse inculpatului. Chiar în caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiunile pentru care sunt trimişi în judecată mai mulţi inculpaţi, dintre care doar unul solicită soluţionarea cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen., în motivarea hotărârii faţă de acesta instanţa nu are temei pentru a face referiri cu privire la vinovăţia inculpaţilor pentru care cauza a fost disjunsă, având în vedere lipsa cercetării judecătoreşti de natură a clarifica existenţa vinovăţiei.
Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a clarificat conţinutul garanţiei imparţialităţii judecătorului. Faptul că un judecător s-a pronunţat anterior cu privire la vinovăţia unor inculpaţi nu poate justifica în sine temerile cu privire la imparţialitatea acestuia în cauza disjunsă, cu privire la alţi inculpaţi, având în vedere că judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana faţă de care este incidentă recunoaşterea vinovăţiei.
Criteriul determinant pentru evaluarea existenţei incompatibilităţii prin antepronunţare, în judecarea unor inculpaţi diferiţi, în cauze disjunse, decurge din considerentele hotărârii de condamnare, şi nu din soluţia de condamnare.
Garanţiile dreptului de acces la un tribunal imparţial presupun în consecinţă şi un examen detaliat al circumstanţelor cauzei care să determine dacă există sau nu o suspiciune obiectiv justificată cu privire la lipsa imparţialităţii. Soluţionarea cauzei cu privire la unul dintre inculpaţi, conform procedurii prevăzute la art. 3201 C. proc. pen., oferă suficiente garanţii de imparţialitate, din punctul de vedere al legii, pentru ca acelaşi judecător să poată da o soluţie în cauza disjunsă.
Legea oferă garanţii pentru soluţionarea celor două cauze, în mod imparţial, dar nu exclude posibilitatea ca în fapt, într-o cauză concretă, judecătorul să se antepronunţe. Deşi condamnarea unui inculpat nu este suficientă şi nici necesară pentru reţinerea vinovăţiei celorlalţi participanţi, atunci când un judecător s-a referit în motivarea soluţiei la existenţa vinovăţiei altor persoane decât cea faţă de care era limitat prin obiectul judecăţii, conform art. 3201 C. proc. pen., apare cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen. Aceasta este însă o chestiune ce ţine de modul în care se motivează o hotărâre, urmând a se aprecia de la caz la caz.
Cunoaşterea aprofundată a dosarului de către judecător, având în vedere soluţionarea cauzei disjunse, nu implică o antepronunţare şi nu împiedică să fie considerat ca imparţial în momentul judecării dosarului nou-format.
Judecata conform procedurii prevăzute la art. 3201 C. proc. pen. se mărgineşte la fapta şi la persoana faţă de care s-a solicitat, iar instanţa a admis, aplicarea recunoaşterii vinovăţiei.
S-a statuat în decizia în interesul legii că în cazul participaţiei penale, considerentele hotărârii cu privire la acel inculpat faţă de care instanţa a apreciat întemeiată solicitarea de a i se aplica procedura prevăzută la art. 3201 C. proc. pen., nu pot face referire la contribuţia celorlalţi participanţi la săvârşirea faptei şi vinovăţia acestora, având în vedere regula generală privind obiectul judecăţii (art. 317 C. proc. pen.), potrivit căreia judecata să se mărginească la fapta şi persoana faţă de care este incidentă recunoaşterea vinovăţiei. Descrierea contribuţiei unui participant este în principiu irelevantă, într-o procedură care nu îl priveşte pe acesta, pentru reţinerea vinovăţiei altei persoane, având în vedere că fiecare este ţinut să răspundă pentru faptele proprii.
Judecătorul devine incompatibil doar în măsura în care hotărârile anterioare pronunţate de acesta cuprind referiri la vinovăţia persoanelor din cauza pendinte sau motivarea unei soluţii conţine date care presupun o antepronunţare cu privire la vinovăţia persoanelor pentru faptele de care sunt acuzate.
Verificând considerentele hotărârii pronunţată în cauza disjunsă precum şi considerentele deciziei recurate, Înalta Curte nu regăseşte elemente de natura celor menţionate în decizia nr. 17/2012 dată în interesul legii şi care să formeze convingerea instanţei în sensul că judecătorul fondului era incompatibil să soluţioneze cauza dedusă judecăţii .
Cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. invocat de recurenţii inculpaţi este neîntemeiat.
În principiu, instanţa de recurs verifică respectarea legii la judecarea cauzei de către instanţa de fond, luând în considerare situaţia de fapt pe care aceasta a reţinut-o prin propria apreciere dată probelor administrate.
În reglementarea recursului nu se prevede pentru instanţa de recurs dreptul de a da o nouă apreciere a probelor şi, eventual, de a administra probele necesare (cu excepţia înscrisurilor) aşa cum se prevede în art. 378 alin. (2) C. proc. pen., în privinţa apelului.
Conţinutul acestui caz de casare se referă la o „eroare de fapt” care trebuie să fie „gravă” şi care să fi fost comisă de către instanţa de fond.
Menţinându-se ideea de a nu confunda „eroarea gravă de fapt” cu o greşită apreciere a probelor, s-a statuat că ne aflăm în faţa acestui caz de casare ori de câte ori este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existenţa lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conţinutului acestora, cu condiţia să fi influenţat asupra soluţiei adoptate.
În aceste limite, fără a relua argumentaţia fundamentată a stării de fapt redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care instanţa şi-o însuşeşte în întregime, examinând criticile formulate de inculpaţi subliniază următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că, raportat la ansamblul probatoriului administrat, nu poate fi reţinută teza potrivit căreia nu s-a probat scopul prevăzut de art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 referitor la inculpatul S.G.M.
Astfel, scopul vânzării ori distribuirii este relevat din conţinutul convorbirilor purtate de inculpat cu martorul C.D. pe portalul „M.E.”, primul având ID-ul „C.E.T.”, iar al doilea ID-ul „A.A.”. Relevante în acest sens sunt discuţiile purtate în data de 10 februarie 2010, deci cu câteva zile anterior intrării in vigoare a O.U.G. nr. 6/2010. Astfel, cei doi fac schimb de informaţii cu privire la data intrării în vigoare a noilor dispoziţii legale şi conţinutul acestora, în principal sub aspectul substanţelor care urmau a face obiectul reglementării.
De asemenea, inculpatul se preocupă de vânzarea unei cantităti de 100 kg, situaţia fiind confirmată şi de martorul C.D. care a arătat că la data apariţiei O.U.G. nr. 6/2010 inculpatul mai deţinea 100 kg chill pe care dorea să-l vândă, deşi ştia că substanţa JWH 018 conţinută era calificată ca drog de mare risc.
În acest sens, martorul C.D. îl informează pe inculpat ca a identificat o persoană interesată în achiziţionarea acestei cantităţi, că preţul minim ar trebui să fie de 15 RON/gr şi că orice profit, chiar mai redus, este suficient şi binevenit.
Apoi, ulterior datei de 15 februarie 2010, astfel cum inculpatul recunoaşte şi confirmă şi martorul C.D., la domiciliul inculpatului de pe str. O. acesta avea saci conţinând chill în toate cele patru variante de JWH (respectiv, 018, 081, 073 şi 250), separat pe fiecare din categorie, din care martorii L.A.A. şi C.D. se serveau pentru comercializare, cu menţiunea ca cel conţinând varianta 018 era destinată special acestora.
De asemenea, martorii C.D. şi L.A.A. au recunoscut că inculpatul le-a pus la dispoziţie chill pentru vânzare, chiar şi ulterior intervenţiei dispoziţiilor legale care au survenit datei de 15 februarie 2010. De altfel, inculpatul C.D. a şi recunoscut că după data de 15 februarie 2010 a procurat de la inculpat, cel puţin o dată, chill conţinând JWH 018. În acelaşi sens este şi declaraţia inculpatului care a arătat că anterior arestării martorei L.A.A., respectiv cu circa 3 săptămâni-o lună înainte de acest eveniment care a survenit în septembrie 2010, atât martorei menţionate, cât şi lui C.D. le-a dat spre vânzare chill conţinând JWH 018 cu sume cuprinse între 5 şi 20 RON/gr.
Inculpatul a recunoscut implicit comercializarea de droguri afirmând în declaraţia dată în fata instanţei că „după interzicerea 018 a urmat un declin al vânzărilor”. Totodată, inculpatul a recunoscut că în perioada februarie-iulie 2010 a procurat câte 3-5 kg de JWH 073 şi 250 pe care le-a folosit la prepararea chillului la locuinţa de pe str. O.
În final, scopul vânzării rezultă şi din faptul că inculpatul a dezvoltat progresiv activitatea sa în sensul extinderii activităţii prin procurarea şi producerea de cantităţi tot mai mari de substanţe ilegale, achiziţia de spaţii destinate acestui scop şi angajarea unor persoane cu cunoştinţe de chimie. Semnificativă în acest sens este declaraţia martorului B.C. care a arătat că în luna aprilie 2010 inculpatul i-a spus că doreşte să producă 4-cloro-2,5-dimetoxi-fenetilamină, sens în care în luna mai 2010 a procurat restul de aparatură ceea ce a permis producerea a 4 gr de substanţă, că apoi au încercat să producă 2CC reuşind să producă 4 gr, însă inculpatul a cerut producerea a 2,5 KG pentru care a afirmat că a achiziţionat o hală şi aparatură de 30.000 euro şi că, în urma solicitărilor inculpatului s-a reuşit producerea a 200 gr de 2CC, 1 kg şi apoi 2 kg de metilamină.
La aceasta se adaugă caracterul clandestin dat tuturor acestor operaţiuni, această din urmă conduită evidenţiind faptul că inculpatul avea cunoştinţă despre caracterul ilegal al activităţii sale, urmărind astfel ascunderea acestora şi, eventual, a-l situa în afara unei răspunderi (atribuirea unei identităţi false în raport cu alte persoane, folosirea fără vreun acord a datelor unor societăţi comerciale pentru achiziţionarea de substante şi aparatură, atribuirea nereală a unui caracter onest al activităţii afirmând că dezvoltă o afacere cu produse bio sau naturiste - a se vedea declaraţia martorei S.D.M.
Referitor la scopul deţinerii pentru consum propriu, martorul C.D. a afirmat că inculpatul era consumator de ketamină. La rândul său, inculpatul a recunoscut că a consumat JWH 018 şi JWH 081 „pentru a le testa”, că a consumat „Salvia divinorum” pentru că avea efecte benefice asupra sa şi că a deţinut mefedronă, CP 47, 497 C8, LSD, catinponă, mitraginină deşi ştia că sunt ilegale, unele chiar pentru consum propriu. În acest sens, nu poate fi ignorat faptul că la percheziţiile efectuate la locuinţa de pe str. O. sau din C. s-au identificat şi o serie de obiecte cu privire la care, cu caracter de notorietate, se ştie că sunt folosite la consumul de droguri, respectiv o pipă şi seringi de unică folosinţă de diferite capacităţi, una conţinând o substanţă lichidă de culoare galbenă (semn ca a fost folosită sau pregătită în acest scop).
Deşi apărarea a invocat faptul că, în realitate, cantitatea de substanţă ilegală a fost redusă deoarece elementul activ se afla incorporat în plante sau lichide sau faptul că la momentul identificării substanţele erau inapte consumului (ca urmare a degradării sau caracterului brut al prezentării), se apreciază că susţinerile nu prezintă relevanţă deoarece, definind noţiunea de „droguri”, textul art. 1 lit. b) din Legea nr. 143/2000 arată că acestea reprezintă „plantele şi substanţele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conţin asemenea plante şi substanţe, înscrise în tabelele I-III”, fără nicio distincţie cu privire la capacitatea acestora de a fi sau nu apte consumului.
În acest context, nu se verifică existenţa unei erori grave de fapt invocată de apărare şi, prin urmare, nici incidenţa cazului de casare menţionat.
Criticile formulate de recurenta inculpată S.Z.G. în considerarea cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt neîntemeiate.
Cu privire la inculpata S.Z.G. curtea a reţinut, la fel ca şi instanţa de fond, că activitatea acesteia a îmbrăcat forma complicităţii.
Contrar susţinerilor formulate de inculpata S.Z.G. probatoriul administrat relevă faptul că aceasta avea cunoştinţă despre natura substanţelor folosite de inculpat, iar atribuirea identităţii false a fost justificată, astfel cum inculpatul arată, prin aceea că alte persoane „nu vor privi cu ochi buni ceea ce făceam”.
Este fără putinţă de tăgadă faptul că inculpata i-a pus la dispoziţie inculpatului S.G.M. ştampilele şi datele unor societăţi comerciale în vederea achiziţionării de aparatură şi substanţe, ştiut fiind că operaţiunile care se derulau nu erau în acord cu obiectul lor de activitate şi că lipsea consimţământul administratorilor acestora.
În acest sens, elocventă este situaţia redactării şi folosirii unor declaraţiei false, în numele martorului T.D., atunci când s-a pus problema achiziţionării unor substanţe cu regim special şi a căror destinaţie trebuia menţionată expres. De remarcat este şi faptul că inculpata este cea care s-a preocupat de identificarea şi achiziţionarea imobilelor unde inculpatul dorea să-şi extindă activitatea.
În ceea ce priveşte transportul de aparatură şi substanţe, în mod corect s-a observat că, aceste operaţiuni au survenit după identificarea activităţii inculpatului şi după ce procedurile judiciare au fost demarate în cauză, fără a exista vreun indiciu care să ateste că această activitate s-ar fi desfăşurat în scopul prevăzut în textele de incriminare.
Concluzia la care a ajuns instanţa de apel anume că s-a urmărit distrugerea ori ascunderea probelor cu consecinţa eludării răspunderii penale este pertinentă din perspectiva interpretării coroborate a probatoriului cauzei.
Cu privire la critica formulată de inculpatul S.G.M. vizând greşita înlăturare a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Înalta Curte observă că instanţa de apel a statuat în mod corect asupra înlăturării acestei cauze de atenuare a răspunderii penale.
Astfel, potrivit textului legal invocat persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Referitor la acest aspect, din actele şi lucrările dosarului rezultă că în declaraţiile date în cursul urmăririi penale la data de 30 noiembrie 2010 şi 12 ianuarie 2011 inculpatul a oferit informaţii despre numitul N.A., indicând adresa şi locul de muncă a acestuia, precum şi faptul că ar fi o persoană consumator de MDMA căreia i-ar fi vândut droguri în 2009.
Această informaţie s-a dovedit fără finalitate deoarece din actele dosarului rezultă că, la data de 24 aprilie 2008 persoana respectivă a fost condamnată de instanţa competentă la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc şi consumul aceloraşi gen de substanţe.
Acest aspect exclude existenţa unei relaţionări între cei doi în perioada de timp enunţată de inculpat şi din acest motiv în mod corect instanţa de apel a înlăturat aplicarea dispoziţiei legale arătate, apreciind că a fost reţinută în mod greşit de către instanţa de fond.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul S.G.M., referitor la încadrarea juridică circumscrisă dispoziţiilor art. 279 alin. (1) C. pen. se reţine că instanţa de prim control judiciar a evaluat corect împrejurările concrete ce fundamentează dispoziţia acesteia.
Potrivit rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză cu privire la pistolul şi muniţia ridicată de la inculpat, pistolul este semiautomat, o armă de foc care are la bază ca principiu de funcţionare forţa de expansiune dirijată a gazelor provenite din detonarea capsei de aprindere şi arderea încărcăturii, utilizează ca muniţie cartuşe ce propulsează gaze nocive, iritante sau de neutralizare, iar cartuşele sunt dintre cele folosite la acest tip de arme şi care au ca principiu de funcţionare cel arătat anterior.
Aceste caracteristici răspund definiţiei armei neletale şi de autoapărare enunţată la pct. III subpunctul 3 şi la categoria E pct. 25 din Tabelul anexă secţiunea 4.5 din Legea nr. 295/2004 astfel că deţinerea acestei arme şi a muniţiei aferente, în lipsa autorizării, se circumscrie infracţiunii prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004 (în vigoare la data identificării) potrivit căreia “deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an”.
Critica formulată de recurentul inculpat S.G.M.,circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., vizând măsura confiscării sumei de 80.000 euro, este neîntemeiată.
Înalta Curte constată că soluţia adoptată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel cu privire la dispoziţia de confiscare atât a sumei de 80.000 euro cât şi a bunurilor indicate în hotărâre este pe deplin justificată şi probată.
În faţa instanţei de apel inculpatul a recunoscut că suma încasată din traficul de droguri, în perioada 2009-2010, a fost estimată la 180.000 euro, aspect care, în contextul probator analizat conduce la concluzia că suma cea mai consistentă a fost încasată după februarie 2010 ca urmare a extinderii activităţii de producţie.
Mai mult, inculpatul a recunoscut că pentru achiziţionarea halei din G., în septembrie 2010, pentru care a plătit 30.000 euro, banii au provenit din activitatea derulată de către acesta.
Totodată, din rapoartele ştiinţifice întocmite în cauză, rezultă că pe aparatele şi ustensilele ridicate în urma percheziţiilor s-au evidenţiat urme de substanţe care fac obiectul Legii nr. 143/2000, concluzia fiind că acestea au fost folosite la producerea de substanţe de natura celor indicate motiv pentru care incidenţa art. 17 din lege cu privire la acestea este justificată.
În contextul arătat, în mod corect s-a reţinut că la dosarul cauzei nu există probe din care să rezulte că inculpata S.Z.G. a beneficiat de vreo sumă de bani provenită din infracţiunile comise ulterior datei de 15 februarie 2010 sau bunuri achiziţionate cu bani astfel dobândiţi.
Aşa fiind, în mod justificat s-a înlăturat din sentinţa penală atacată dispoziţia de confiscare de la inculpata S.Z.G. a sumei de 80.000 euro.
Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -S.T. Cluj şi de recurenţii inculpaţi, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu sunt întemeiate.
Aceste critici vizează reţinerea ca neîntemeiată în favoarea inculpaţilor a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., re ţinerea ca neîntemeiată a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 Iit. c) C. pen. în favoarea inculpatului S.G.M. şi gre şita individualizare a pedepselor aplicate acestora în raport cu dispoziţiile art. 52 C. pen. referitoare scopul şi funcţiile pedepsei şi criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., prin aplicarea unui cuantum mult prea redus al acestor pedepse şi stabilirea modalităţii de executare a pedepsei pentru inculpate S.Z.G. în regim de suspendare condiţionată a executării pedepsei .
Potrivit art. 72 din C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor inculpaţilor s-a ţinut seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru a se putea îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Este de precizat că în practica judiciar ă naţională, cu referire la săvârşirea unor infracţiuni grave, s-a statuat, în mod constant, că „ (...) împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite anterioare săvârşirii infracţiunii şi nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens”.
În acelaşi sens s-a relevat că: „Nu poate fi reţinută automat ca circumstanţă atenuantă lipsa antecedentelor penale, atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut iniţiativă infracţională şi a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal".
Pe de altă parte aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. este atributul exclusiv al instanţei de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanţele comiterii faptei şi să aibă în vedere şi consecinţele acesteia. Totodată, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Astfel, „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., presupune, între altele, absenţa antecedentelor penale (condiţie care este îndeplinită). De asemenea nu poate fi omis faptul că ambii se bucură de referinţe pozitive şi sunt persoane cu un anumit grad de instrucţie şcolară ceea ce conduce la concluzia că ambii au conştientizat consecinţele faptelor şi au un potenţial de reintegrare sporit.
Totodată, circumstanţa atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. - constând în „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor” - deşi nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor, se evidenţiază în cauză prin atitudinea constantă a inculpatului de recunoaştere, în amănunt, şi regret a comiterii faptelor şi, chiar dacă a acordat unele nuanţe actelor sale, aceste declaraţii nu sunt de natură a înlătura caracterul sincer al informaţiilor furnizate.
Este adevărat că nu se poate ignora faptul c ă inculpaţii au săvârşit infracţiuni grave, aspru sancţionate de legea penală, gravitatea acestor infracţiuni fiind evidentă nu numai din perspectiva limitelor de pedeapsă prevăzute de normele de incriminare ci şi din materialitatea faptelor săvârşite de către aceştia însă prin prisma aspectelor menţionate, Înalta Curte reţine următoarele:
Este probat faptul că inculpaţii au procurat, deţinut şi produs în vederea traficării o varietate mare de droguri, unele în cantităţi impresionante (de exemplu 3 kg JWH018 în stare pură, cantitate din care, conform „tehnologiei" de preparare folosite de către inculpaţi puteau fi obţinute zeci de kilograme de „chill"), au dezvoltat activitatea de producere a drogurilor de la o etapă empirică şi rudimentară la una cvasi-industrială, procurând aparatură sofisticată şi angajând persoane cu specializare în domeniul chimiei şi biochimiei şi obţinând venituri fabuloase din traficul de droguri (cel puţin 160.000 euro) într-o perioadă mai scurtă de un an.
În acest context, instanţele au avut în vedere cantitatea deosebit de importantă de droguri traficată sau deţinută în vederea consumului de către inculpat, numărul foarte mare de persoane implicate în activitatea de trafic şi de consum, situate în piramida activităţii infracţionale pe poziţii inferioare inculpatului, numiţii C.D., L.A.A., M.D.A. şi A.P.F., precum şi consumatorii alimentaţi de aceştia, la varietatea mare de substanţe traficate de către inculpat, la acţiunile alternative ce întră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri.
De asemenea, au fost avute în vedere şi explicaţiile folosite de inculpat, care dorea să găsească tratamente alternative la suferinţele de natură psihică, ale sale şi ale semenilor săi, ceea ce a condus la concluzia existenţei unei imaturităţi afective în ceea ce priveşte persoana inculpatului, dezvoltată pe un fond sentimental fragil, în care a crescut şi a fost educat, lipsit fiind de exemplul parental masculin.
Raportat la cele expuse anterior nu rezultă că atitudinea inculpatului a fost contrară celei descrise în textul de lege menţionat situaţie care să atragă înlăturarea acestei circumstanţe de către instanţa de apel. Faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor nu conduce automat la concluzia imposibilităţii reţinerii acestor circumstanţe, când poziţia de recunoaştere ori de nerecunoaştere este un drept al acestuia.
În privinţa inculpatei S.Z.G., la individualizarea pedepselor aplicabile pentru infracţiunile pentru care aceasta a fost condamnată, s-au luat în considerare limitele legale de pedeapsă stabilite în legea specială, gradul de pericol social al faptelor comise, constând în acea că inculpata a fost un excelent executant a dorinţelor inculpatului, toate chestiunile practice ridicate de dezvoltarea „afacerilor” acestuia, căzând practic în sarcina inculpatei, care avea un simţ material-practic mult mai dezvoltat decât cel al inculpatului, şi în faptul că nu inculpata a fost creierul şi motorul acţiunilor ilicite, contribuţia sa reducându-se la a-i acorda ajutor necondiţionat inculpatului.
S-a avut în vedere că inculpata are o vârstă a maturităţii depline, până la care s-a bucurat de stimă şi apreciere la locurile de muncă, şi în rândul prietenilor, a cunoscuţilor ori a colegilor de muncă, aşa cum reiese din declaraţia martorului C.T., precum şi din caracterizările aflate la dosar. De asemenea va ţine seama de faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are studii superioare, şi o bună capacitate de înţelegere a consecinţelor faptelor în care s-a lăsat implicată.
S-a apreciat în mod corect că atitudinea şi conduita inculpatei anterioare comiterii faptelor se constituie în circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., iar contribuţia sa la comiterea faptelor şi ajutorul necondiţionat dat fiului său, de înţeles din punct de vedere strict uman, care nu o absolvă de răspundere penală, reprezintă o circumstanţă atenuantă facultativă, în sensul art. 74 alin. (2) C. pen.
Cu privire la modalitatea de executarea a pedepsei, instanţa a apreciat că sunt întrunite toate condiţiile legale impuse de art. 861 C. pen., atât cele referitoare la eventualele condamnări anterioare, cât şi cele legate de cuantumul pedepsei aplicate, precum şi condiţia referitoare la posibilitatea de reeducare a inculpatei, fără executarea pedepsei.
Instanţa de apel a remarcat şi reţinut întemeiat faptul că trecutul fără greşeală al inculpatei, spiritul său pragmatic, mereu adaptat la noile condiţiile sociale, studiile şi profesiile deţinute în trecut, ca şi principiile sale de viaţă, în general structurate în jurul ideii de muncă şi instruire, îndreptăţesc convingerea că reeducarea inculpatei este posibilă chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie.
S-a mai arătat că deşi inculpata a cunoscut un eşec în ceea ce priveşte educaţia transmisă fiului său, prin faptul că s-a arătat mult prea protectoare şi permisivă cu acesta, în mod justificat s-a considerat că aceste greşeli nu se pot repeta în ceea ce priveşte propria sa persoană, cu atât mai mult cu cât aceasta are o vârstă la care acumulările principiale şi cele legate de valorile sociale cultivate, sunt în prag de sedimentare, fiind puţin plauzibil că la o astfel de vârstă un om să se poată schimba fundamental.
Drept urmare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatei, în temeiul art. 861 C. pen. pe durata termenului de încercare prev. de art. 862 C. pen., este corect individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen.
Atingerea dublului scop, educativ şi preventiv al pedepsei, este esenţial condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, revenind instanţei de judecată datoria asigurării unui echilibru real, a unei proporţionalităţi între gravitatea faptei şi periculozitatea infractorului pe de o parte, respectiv durata şi modalitatea de executare a sancţiunii pe de altă parte.
Raportat la cele expuse, concluzia care se desprinde este aceea că sancţiunea penală aplicată inculpatei S.Z.G., cât şi cea aplicată inculpatului S.G.M., sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare sunt juste şi proporţionale, în măsură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acestora, respectiv prevenţia specială şi generală înscrise în art. 52 C. pen., dar şi funcţiile de constrângere şi de reeducare şi că vor contribui la conştientizarea consecinţelor faptelor, în vederea reinserţiei sociale reale a inculpaţilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că toate aspectele invocate de inculpaţi au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la reţinerea de circumstanţe atenuante şi coborârea sancţiunilor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, acordându-se importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor comise, condiţiilor concrete în care s-au produs, precum şi urmărilor faptelor comise din perspectiva atingerii dreptului la sănătate a altor persoane şi că nu sunt motive care să îndreptăţească instanţa de recurs să procedeze la reducerea cuantumului pedepselor stabilite ori altă modalitate de executare.
Referitor la critica inculpatului S.G.M. cu privire la sporul de pedeapsă aplicat se apreciază că acest spor, de 1 an închisoare aplicat de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel, este justificat prin prisma perseverenţei infracţionale a acestuia, amploarea activităţii infracţionale desfăşurate, dar şi a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancţiunii rezultante.
Concluzionând, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpa ţilor, astfel cum au fost menţinute/stabilite prin decizia penală atacată, sunt apte să realizeze scopul şi funcţiile pedepsei definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C. pen., statuat fiind că pentru realizarea acestui scop pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi al naturii sale, precum şi a modalităţii de executare, gravităţii faptei comise şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real săvârşirea unor astfel de fapte.
Referitor la recursul p ărţii interesate S.G.M., Înalta Curte constată că acesta nu a declarat apel în cauză iar hotărârea din apel nu a modificat situaţia într-o manieră care să-i atribuie această calitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, inculpaţii S.G.M. şi S.Z.G. şi recurentul S.G.M. împotriva deciziei penale nr. 143/A/2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.G.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 noiembrie 2010 la 7 martie 2013.
Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi S.G.M. şi S.Z.G. la plata sumei de câte 450 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul S.G.M. la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2013 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 773/2013. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 84/2013. Penal → |
|---|
