ICCJ. Decizia nr. 866/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 866/2013

Dosar nr. 2058/85/2011

Şedinţa publică din 13 martie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 228/2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2058/85/2011 a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) şi l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. în infracţiunile prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii M.V.O. şi V.D.M., cerere formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V.O. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de achiziţionare de alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi, în formă continuată.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul M.V.O. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere sau comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 33 lit. a) 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 şi de 2 ani închisoarea aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006, toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. precum şi pedepsele complementare aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea şi a pedepsei accesorii.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. şi art. 65 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul V.D.M. la pedeapsa închisorii de 2 ani şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de achiziţionare de alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi, în formă continuată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.D.M. pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere sau comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără marcaje corespunzătoare, faptă prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003.

În baza art. 33 lit. a) 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) Legea nr. 241/2005, de 1 an închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) Legea nr. 571/2003 toate cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. precum şi pedepsele complementare aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe o durată de 4 ani care constituie termen de încercare în condiţiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prev. de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării pedepsei principale s-a dispus suspendarea şi a pedeapsei accesorii.

A fost obligat inculpatul M.V.O. la plata către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a sumei de 94.450 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului .

Inculpatul V.D.M., a fost obligat la plata către Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a sumei de 17.400 RON reprezentând contravaloarea accizelor datorate statului .

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca B cu nr. de înmatriculare ............ aparţinând inculpatului M.O.V. măsură luată prin ordonanţa parchetului din 3 noiembrie 2010.

A fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autoturismului marca A cu nr. de înmatriculare .......... aparţinând inculpatului V.D.M., măsură luată prin ordonanţa parchetului din 3 noiembrie 2010.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.O.V. a cantităţii de 98 litri alcool ridicată la data de 22 septembrie 2010, şi de la inculpatul V.D.M. a cantităţii de 150 litri alcool ridicată la data de 2 septembrie 2010.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 1.413 RON fiecare.

Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă, au declarat apel inculpaţii M.V.O. şi V.D.M.

În motivarea apelului inculpatul M.V.O. a criticat hotărârea atacată, sub aspectul laturii penale, susţinând că nu este întrunit şi probat conţinutul constitutiv al infracţiunilor de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi achiziţionarea de alcool etilic în vrac de la alt furnizori decât antepozitarii autorizaţi sau expeditori înregistraţi prevăzut de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea 571/2003.

S-a susţinut că nu a fost identificată persoana de la care a achiziţionat alcoolul etilic şi nu s-a dovedit că bunurile provin din contrabandă, iar inculpatul a avut această reprezentare.

Sub aspectul laturii civile, răspunderea civilă delictuală poate fi angajată numai pentru cantitatea de 98 litri, deoarece pentru infracţiunea prev. de art. 296¹ lit. l) din Legea nr. 571/2003 a fost achitat.

Inculpatul a invocat regula „ne bis in idem”, susţinând că a fost sancţionat contravenţional pentru aceeaşi faptă, menţionând că menţinerea sechestrului asiguratoriu este nelegală în condiţiile în care s-a dispus măsura confiscării.

Inculpatul V.D.M. a adus aceleaşi critici hotărârii de fond.

Inculpaţii au solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) şi c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 45/A din 29 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi, menţinându-se la legală şi temeinică sentinţa penală atacată.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă că prima instanţă a administrat probele necesare pentru elucidarea laturii obiective şi subiective a cauzei, reţinând corect starea de fapt pe care a însuşit-o şi încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpaţi.

S-a mai reţinut că raportat la starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor prima instanţă a efectuat o judicioasă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor.

A mai reţinut că în ceea ce priveşte incidenţa regulii „ne bis in idem” critica formulată de inculpaţi este neîntemeiată deoarece o amendă dată în temeiul unor norme legale prevăzute pentru stabilirea şi sancţionarea contravenţionale nu poate constitui temei pentru a se constata autoritatea de lucru judecat cu privire la o faptă ce constituie obiectul unei cauze penale.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii M.V.O. şi V.D.M. criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs aceştia au învederat următoarele:

Deşi se reţine faptul că inculpatul M.V.O. ar fi achiziţionat alcool etilic de la furnizor care nu este antrepozitar autorizat, nu s-a făcut această dovadă. De asemenea, s-a reţinut caracterul continuat al faptei pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea fără a fi indicată data şi modalitatea în care au fost săvârşite celelalte acte materiale ale infracţiunii continuate, acestea fiind doar presupuse de organul penal şi de instanţă, inculpaţii nerealizând venit din această activitate, neexistând o sursă impozabilă.

S-a mai arătat că în mod greşit a fost reţinută încadrarea juridică a infracţiunii de evaziune fiscală pentru că inculpaţii au achiziţionat alcool de la un distribuitor din piaţă, întrucât au avut certitudinea că a fost achiziţionat legal, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că produsele achiziţionate sunt provenite din contrabandă.

Referitor la latura civilă s-a arătat că au fost incorect calculate accizele fără o bază estimată a cantităţii de alcool.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând hotărârea recurată, actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că motivele de recurs formulate sunt neîntemeiate.

Referitor la cazurile de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 şi 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Încadrarea juridică este o chestiune de drept şi, prin urmare, supusă controlului instanţei de recurs.

Prin aceasta nu se atinge fondul întrucât chestiunea de fond rezidă în constatarea existenţei sau inexistenţei faptei inculpatului în general, precum şi a tuturor împrejurărilor de fapt.

Aprecierea dacă fapta constituie infracţiune şi ce anume infracţiune este o chestiune de drept.

Dacă instanţa de fond a încadrat fapta constată într-o formulă juridică alta decât cea corectă, înseamnă că a dat faptei o încadrare juridică greşită.

Principiul investirii in rem leagă instanţa de orice grad numai în privinţa faptei sau a faptelor nu şi în privinţa încadrării juridice.

Fapta sau faptele trebuie să fie primite de instanţa de recurs aşa cum au fost stabilite, în mod suveran, de către instanţele de fond, însă încadrarea juridică, fiind o chestiune de drept este supusă cenzurii instanţei de control şi poate fi modificată de aceasta.

Examinând motivul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., invocat de inculpaţi, referitor la greşita încadrare juridică dată faptelor comise de aceştia (de inculpaţii M.V.O. şi V.D.M.), Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Raportat la considerentele doctrinare relevate în precedent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în speţă, interpretarea dată în stabilirea încadrării juridice a faptelor comise de inculpaţi, în împrejurările reţinute, cu referire la probatoriul administrat şi la starea de fapt reţinută în cauză, este corectă.

Pe baza materialului probator analizat şi coroborat în cauză, instanţa a reţinut starea de fapt conformă cu acesta, judicios încadrată juridic. Cu privire la inculpatul M.V.O. s-a reţinut că în seara zilei de 22 septembrie 2010, lucrători din cadrul Serviciului Rutier Sibiu au depistat în trafic pe DN 1, la punctul de control Veştem, autoturismul B cu număr de înmatriculare .........., condus de acesta, care transporta cantitatea de 98 de litri alcool dublu rafinat, ambalat în sticle de 1 litru şi aşezat în cutii de carton. La bordul autoturismului a fost identificată o agendă albastră cu 168 file cuprinzând numere de telefon, calcule efectuate pe litri, extrase din regulamente militare. În aceste condiţii, inculpatul a fost sancţionat contravenţional, ocazie cu care au fost capturate imagini cu sticlele de alcool descoperite în autoturismul inculpatului. Cu ocazia explicaţiilor date de inculpat la acel moment, acesta a învederat faptul că a achiziţionat întreaga cantitate de alcool din Piaţa Cibin cu suma de 10 RON/litru însă nu a fost în măsură să prezinte documente de provenienţă pentru alcoolul transportat ori documente care să ateste introducerea acestuia în sistemul de accizare din România. Recipientele cu alcool transportate aveau aplicate etichete emise în republica Serbia, şi nu erau.

Martorii audiaţi în cauză au învederat faptul că au achiziţionat, în repetate rânduri, diferite cantităţi de alcool de la inculpat.

Elocventă este declaraţia martorului T.I. care a arătat că a achiziţionat în mai multe împrejurări, câte 15 litri de alcool, cu preţul de 12/litru, respectiv 15 RON /litru, martorul S.O.M. a învederat faptul că, în cursul anului 2008, a cumpărat de la inculpat aproximativ 60 litri alcool cu 12 RON/litru, iar în cursul anului 2010 a cumpărat 30 litri alcool cu preţul de 15 RON/litru, precum şi declaraţia martorului S.C.P. care, aflând de la consăteni că inculpatul are alcool de vânzare, i-a solicitat acestuia, în vara anului 2008, 10 litri de alcool, cantitate predată de inculpat martorului de la domiciliul său, contra sumei de 120 RON. Acesta a mai arătat că a mai cumpărat alcool de la inculpat şi în cursul anului 2009, dar că societatea B., la care inculpatul a lucrat, nu vindea alcool, inculpatul nefiind angajat la această firmă în ultimii 4 ani.

În acelaşi sens, martorul T.D.I. a arătat că a achiziţionat în luna august 2010, 5 - 6 litri de alcool de la inculpat cu preţul de 12 RON/litru, iar martorul S.M. a achiziţionat în două rânduri, în aceleaşi condiţii, 4 litri de alcool, respectiv 40 litri alcool, achitând suma de 14 RON/litru.

De altfel, în cuprinsul agendei găsite în bordul autoturismului inculpatului s-a constatat existenţa unor însemnări privitoare la diverse persoane, cantităţi exprimate în litri şi sume de bani.

Deşi inculpatul a învederat că menţiunile făcute în această agendă datează din anul 2005, când era angajat la SC B. SRL şi avea legături cu agenţii economici producători de bere şi alcool, s-a constatat că agenda cuprindea şi extrase din regulamente militare, regulamente de ordine interioară în unitate şi norme de protecţia muncii în unităţile militare. Acest fapt a fost coroborat cu răspunsul dat de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă D.C.S., în care a învederat că inculpatul a fost angajat în această instituţie în perioada 01 noiembrie 2007 - 30 septembrie 2010. Conţinutul acestei adrese este în concordanţă cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză care au arătat că l-au cunoscut pe inculpat în perioada în care lucra la I.S.U. Sibiu.

Apărarea inculpatului referitoare la achiziţionarea celor 98 de litri alcool din Piaţa Cibin, a fost înlăturată în condiţiile în care nota de filaj din 11 noiembrie 2010 a relevat faptul că la data de 22 septembrie 2010, în jurul orelor 04:30, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din T, cu autoturismul B, nr. ....... în Sibiu, unde s-a întâlnit cu S.D.G., cu care s-a deplasat cu autospeciala ............, aparţinând Poştei A, pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Târgu Jiu - Petroşani - Orăştie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din autospecială 8 cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat şi găsite în autoturismul său la controlul efectuat în localitatea Veştem.

Aşa fiind, cum în mod corect au stabilit instanţele de fond şi de apel, fapta inculpatului M.V.O., de a comercializa, produse alcoolice nemarcate şi netimbrate cu timbre valabile pe teritoriul României, neintroduse în sistemul legal de accizare, cu intenţia de a se sustrage de la plata taxei datorate statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Susţinerile inculpatului formulate în apărarea sa, în sensul că a încasat de la cunoştinţe acelaşi preţ ca şi cel pe care l-a plătit el la achiziţionarea acestuia, nu sunt dovedite ci, dimpotrivă, cantitatea mare de alcool achiziţionată de inculpat, numărul mare de beneficiari, modalitatea în care a fost desfăcută marfa dovedesc că achiziţionarea alcoolului a fost făcută în scop de revânzare, inculpatul având calitatea de contribuabil în sensul art. 2 din Legea nr. 241/2005.

De altfel, dispoziţiile art. 206⁴³ alin. (4) din Legea nr. 573/2003, prezumă caracterul comercial al achiziţionării de produse în cantităţi superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului în România, situaţie în care se datorează acciza în România.

Potrivit art. 206²¹ alin. (7) din Legea nr. 573/2003, persoana plătitoare de accize este persoana care deţine produsele accizabile sau o persoană implicată în deţinerea acestora, iar deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal e interzisă, dacă acciza pentru acest produs nu a fot plătită, potrivit art. 206²¹ alin. (10) din Legea nr. 571/2003.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, interzic deţinerea, de orice persoană, în afara antrepozitului fiscal, sau comercializarea pe teritoriul României, a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate corespunzător sau cu marcaje false, a băuturilor spirtoase peste 200 litri.

În condiţiile arătate, alcoolul deţinut de inculpat nu prezenta marcajele prevăzute de legislaţia în vigoare, ceea ce prezumă că inculpatul avea reprezentarea clandestinităţii achiziţionării şi înstrăinării acestui alcool, având în vedere lipsa autorizării furnizorului, preţul relativ redus practicat faţă de preţul pieţei, lipsa marcajului corespunzător, lipsa documentelor de vânzare şi de însoţire a mărfii.

Astfel, apare evident că inculpatul a ascuns sursa taxabilă pentru a nu achita de obligaţiile datorate bugetului statului, fapta întrunind elementele infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Referitor la infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) şi l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracţiune, în două infracţiuni prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 şi art. 296¹ alin. (1) lit. l) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 C. pen., motivat de faptul că legiuitorul reglementează infracţiuni distincte şi nu modalităţi alternative de comitere a unei infracţiuni.

Din examinarea conţinutului normativ rezultă că lit. c) a art. 296¹ alin. (1) din Legea nr. 571/2003, sancţionează cu pedeapsa închisorii de la unu la patru ani achiziţionarea de alcool etilic în vrac de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sau expeditori înregistraţi, iar lit. l) sancţionează deţinerea în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile nesupuse marcării sau comercializarea lor pe teritoriul României, fără ca acestea să fie marcate ori marcate necorespunzător sau cu marcaje false, peste limita de 2.00 litri băuturi spirtoase, fiind vorba despre fapte distincte.

În ceea ce priveşte existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat în mod corect că, prin achiziţionarea cantităţii de 98 litri alcool de la o persoană cu privire la care nu s-a făcut dovada că are calitatea de antrepozitar autorizat pentru producţie sau expeditor înregistrat pentru alcool etilic, inculpatul a realizat latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de acest text legal.

În acest context, legiuitorul reglementează antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să primească şi să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal, cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, el având obligaţia legală de a verifica calitatea de antrepozitar autorizat a vânzătorului în condiţiile în care dispoziţiile art. 206⁵³ din Legea nr. 571/2003 prevăd obligativitatea dovedirii originii produselor accizabile care sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal.

În ceea ce priveşte infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 se reţine că aceasta se realizează prin modalităţi alternative, respectiv deţinerea, transportul, preluarea sau depozitarea mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă.

În speţă, inculpatul a deţinut şi transportat 98 litri alcool, produs ce trebuia plasat sub regim vamal, legiuitorul reglementând anumite puncte de control vamal pentru introducerea în ţară a unor astfel de produse. În aceste împrejurări, latura obiectivă a infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) Legea nr. 86/2006 este realizată.

Susţinerile inculpatului M.V.O. potrivit cărora a achiziţionat întreaga cantitate de alcool din P-ţa Cibin cu suma de 10 RON/litru sunt contrazise de declaraţiile martorilor T.I., S.O.M., S.C.P., T.D.I., S.G.M., N.I., M.C., care se coroborează cu înscrisurile din agenda găsită în bordul autoturismului inculpatului M., precum şi de nota de filaj din 11 noiembrie 2010 care relevă faptul că în data de 22 septembrie 2010, în jurul orei 0 - 4:30, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său din T cu autoturismul B nr. ..........., în Sibiu, s-a întâlnit cu S.D.G. cu care s-a deplasat cu autospeciala ........... aparţinând Poştei A, pe ruta Râmnicu Vâlcea - Craiova - Drobeta-Turnu Severin - Târgu Jiu - Petroşani - Orăştie - Sibiu, iar la întoarcere, au descărcat din autospecială 8 cutii de carton maro, cutii preluate de inculpat şi găsite în autoturismul său la controlul efectuat în localitatea Veştem.

În mod justificat prima instanţă a reţinut că este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 deoarece inculpatul M. a deţinut şi transportat cantitatea de 98 litri alcool deşi acesta trebuia plasat într-un regim vamal, cunoscând că aceasta provine din contrabanda, fapta fiind săvârşită cu intenţie directă, inculpatul având reprezentare faptei sale şi urmărind producerea acestui rezultat, împrejurări evidenţiate de nota de filaj din 11 noiembrie 2010.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu avea cunoştinţă despre faptul că acest produs transportat provenea din contrabandă însă, demersurile făcute de inculpat pentru a intra în posesia alcoolului, locul achiziţiei, preţul redus faţă de preţul de pe piaţă, lipsa marcajelor, inscripţiunilor de pe recipientele cu alcool şi lipsa documentelor de provenienţă şi de vânzare, dovedesc faptul că inculpatul avea cunoştinţă despre împrejurarea că alcoolul provenea din contrabandă.

Cu privire la inculpatul V.D.M., se constată că acesta a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., şi, achiziţionarea de alcool etilic de la alţi furnizori decât antrepozitarii autorizaţi prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) şi l) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen.

Starea de fapt reţinută în raport cu activitatea infracţională desfăşurată de acesta a fost în mod corect încadrată juridic.

S-a reţinut că la data de 02 septembrie 2010, la punctul de control Veştem, organele de control din cadrul SR - BDHE Sibiu, identifică pe inculpatul V.D.M. la volanul autoturismului A, nr. de înmatriculare ..........., iar în portbagajul autoturismului sunt descoperite 15 recipiente de plastic de câte 10 litri cu alcool cu inscripţia Dilusol 91%.

Inculpatul a învederat faptul că a achiziţionat alcoolul din Piaţa Cibin, de la o persoană necunoscută, contra sumei de 1.000 RON, acesta urmând a fi folosit în procesul de confecţionare a mobilei.

Prin fişa O.R.C. a SC V.D.M. Prod SRL, s-a făcut dovada faptului că inculpatul V.D.M. a fost asociat şi administrator al acestei societăţi, care avea ca obiect de activitate producţia de mobilă şi comerţ, însă, această societate a fost radiată din data de 12 octombrie 2009, deci cu mult înainte ca inculpatul să fie descoperit transportând cele 15 recipiente de alcool.

Martorii audiaţi în cauză, au arătat că, în cursul anului 2010, inculpatul V.D.M. se ocupa cu vânzarea alcoolului. Astfel, martora B.A., a arătat că a achiziţionat 13,5 litri alcool cu preţul de 14,5 RON/ litru, de la inculpat, martora B.C. a arătat că, în vara anului 2010, a achiziţionat de la inculpat 4 litri de alcool, cu preţul de 12 RON/litru, alcoolul fiind ambalat în sticle de plastic fără a avea aplicate timbre, martora V.N. a arătat că a achiziţionat de la inculpat 50 litri alcool în cursul anului 2009, iar în 2010 a intermediat achiziţionarea a 30 litri alcool de la inculpat.

Tot astfel, martorul P.I. a arătat că a comandat în cursul lunii august 2010, de la inculpatul V., cantitatea de 30 litri alcool, care nici nu i-a mai fost predată întrucât a fost confiscată de organele de control. Martorul C.O. a arătat că a solicitat în vara anului 2010, în două rânduri, câte 50 litri de alcool de la inculpatul V.D.M., cu preţul de 13 RON/litru, ambalat în canistre şi în sticle de plastic care nu aveau aplicate timbre.

Toate declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză, coroborate cu procesul-verbal de constatare privitor la cantitatea de 150 litri de alcool găsit asupra inculpatului V., dovedesc că inculpatul se ocupa în mod frecvent cu achiziţionarea şi vânzarea de alcool, fără ca această activitate să fie evidenţiată în evidenţa contabilă a vreunei societăţi comerciale şi fără ca inculpatul să aducă la cunoştinţa autorităţilor fiscale activitatea desfăşurată, de scopul de a se sustrage de la plata accizelor şi taxelor datorate statului pentru această activitate.

În condiţiile arătate, în mod corect s-a constatat că fapta inculpatului de a achiziţiona, în scop de revânzare o cantitate de 575,5 litri alcool, fără ca acestea să aibă aplicate timbre de marcaj fiscal şi fără ca acestea să fie introduse în sistemul legal de accizare, cu intenţia de a se sustrage de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, infracţiunea având un caracter continuat, în condiţiile în care inculpatul a săvârşit acte materiale ale acestei infracţiuni la diferite intervale de timp.

În ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41, 42 C. pen., în mod corect s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, dintr-o singură infracţiune în două infracţiuni distincte, prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003 pentru considerentele expuse mai sus cu privire la inculpatul M.V.O., considerente care nu vor mai fi reluate.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, s-a constatat că inculpatul, în mod repetat, a achiziţionat cantităţi de alcool din diferite surse, fără a se face dovada calităţii de antrepozitar autorizat a furnizorului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 206³ pct. 4 din Legea nr. 571/2003, care definesc antrepozitul fiscal ca fiind locul în care produsele accizabile sunt produse transformate, deţinute, primite sau expediate în regim de accizare, de către un antrepozitar autorizat, în cadrul activităţii sale. De asemenea, legiuitorul defineşte antrepozitarul autorizat ca fiind persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă să producă, să transforme, să expedieze produse accizabile într-un antrepozit fiscal cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.

Sub aspectul laturii subiective subiectivă a infracţiunii prev. de art. 296¹ alin. (1) lit. c) din Legea nr. 571/2003, se constată că inculpatul a acţionat cu intenţie în condiţiile în care avea obligaţia legală de a verifica calitatea de antrepozitar autorizat a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 206⁵³ din Legea nr. 571/2003 prevăd obligativitatea dovedirii originii produselor accizabile care sunt deţinute în afara antrepozitului fiscal.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că, în faza de urmărire penală Direcţia Regională pentru Acciza şi Operaţiuni Vamale Braşov, pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 123.529 RON, reprezentând accize datorate statului pentru faptele săvârşite de inculpaţii M.V.O. şi V.D.M., D.I. şi D.D., din care suma de 17.400 RON pentru inculpatul V.D.M. şi 94.450 RON pentru inculpatul M., sumă calculată potrivit dispoziţiilor art. 206² C. fisc. şi Hotărârii de Guvern nr. 44/2004, modificată.

În aceste condiţii, constatându-se că prin faptele săvârşite, inculpaţii s-au sustras de la plata accizelor datorate statului, faţă de dispoziţiile art. 206² din Legea nr. 571/2003, în baza art. 14 C. pen., 346 C. proc. pen., în mod corect a fost admisă acţiunea civilă formulată de Ministerul Finanţelor, prin A.N.A.F. prin Direcţia regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi a fost obligat inculpatul M.V. la plata sumei de 94.450 RON cu titlu de contravaloare accize şi inculpatul V.D.M. la plata sumei de 17.400 RON cu titlu de contravaloare accize (din care 13.078 RON accize datorate pentru cantitatea de 425,5 litri alcool cu concentraţia de 90 - 96% şi 4.322 RON, reprezentând acciza datorată pentru 150 litri alcool etilic cu concentraţia de 90%).

Întrucât în cauză, nu s-a făcut dovada achitării prejudiciului cauzat, faţă de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 care impun luarea măsurilor asiguratorii în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, în mod justificat, s-a menţinut sechestrul asigurator instituit asupra autoturismului marca B cu umăr de înmatriculare ........... aparţinând inculpatului M.V.O. şi a autoturismului A cu număr de înmatriculare ........... aparţinând inculpatului V.D.M., acesta fiind destinat reparării pagubei produse prin infracţiune, iar confiscarea acestor autoturisme ca urmare a săvârşirii unei contravenţii, nu exclude, la acest stadiu procesual, menţinerea sechestrului asigurator.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Rolul prioritar al pedepsei este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu acela al represiunii, şi numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete trebuie utilizată constrângerea.

Necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, rezultă că funcţia constrângerii nu este o funcţie a pedepselor, deoarece examenul realist al conţinutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcţiile pedepsei, măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esenţa pedepsei, însuşirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esenţă a pedepsei este însăşi pedeapsa.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenţia specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârşească din nou o infracţiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii: reeducarea şi intimidarea.

Intimidarea îşi produce efectele imediat, cât există şi durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea îşi produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conştiinţa subiectului şi are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcţia de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoştinţă de constrângerea la care va fi supus ca o consecinţă a infracţiunii, înţelege semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă şi disciplinată.

Această funcţie de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepselor, precum şi în cazul suspendării condiţionate sub supraveghere a executării acesteia, are în esenţă acelaşi rol şi aceeaşi funcţie, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situaţia în care conştientizează natura şi rolul acestor sancţiuni menite să-i influenţeze pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigenţele vieţii în societate, fără a intra în conflict cu ceilalţi oameni sau cu societatea însăşi.

Pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestora sub aspectul cuantumului stabilit este adecvată şi proporţională în raport de persoana inculpaţilor. Instanţa a ţinut seama de trăsăturile specifice care definesc personalitatea inculpaţilor, de conduita acestora, dinaintea săvârşirii faptelor.

Pedepsele aplicate inculpaţilor atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare aleasă, este justă, de natură să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării acestora şi aşteptările societăţii faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

Pentru aceste motive, se apreciază că nu se impune reducerea cuantumului acestora şi nici o altă modalitate de executare.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanţa va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.V.O. şi V.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.V.O. şi V.D.M. împotriva Deciziei penale nr. 45/A/2012 din 29 martie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 84/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 878/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 820/2013. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 84/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 878/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 929/2013. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 977/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Recurs