ICCJ. Decizia nr. 9/2013. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea nr. 171/F din 19 decembrie 2012 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.M., în temeiul dispozițiilor art. 1608a C. proc. pen., a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul B.M., în prezent aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași.
S-a dispus punerea în libertate provizorie pe cauțiune a petentului inculpat B.M.,de sub puterea mandatului de arestare preventivă din anul 2012, emis de Tribunalul Argeș, la data de 28 februarie 2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
în temeiul dispozițiilor art. 1602alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B.M. să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului Buzău decât cu acordul instanței;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la organul de poliție, respectiv Poliția județului Buzău, desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
în temeiul dispozițiilor art. 1602alin. (31) C. proc. pen., a obligat pe inculpat ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
a) să nu participe la activitățile Asociației Decembrie 1989 Metrou România și nici a filialelor acesteia.
b) să nu se apropie de persoanele împreună cu care a comis fapta, martori, experți, funcționari S.S.P.R. și să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
c) să nu exercite funcția pe care a avut-o în cadrul Asociației Decembrie 1989 Metrou România precum și în cadrul Filialei Buzău.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 1602alin. (32) C. proc. pen., care prevăd că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, precum și asupra dispozițiilor art. 1605alin. (5) C. proc. pen., privitor la cazurile de nerestituire a cauțiunii.
Pentru a pronunța această încheiere, Curtea de Apel Pitești a reținut că inculpatul B.M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. a art. 17 lit. e) din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Ca urmare, curtea a reținut că sub aspectul legalității, respectiv al admiterii în principiu al cererii de liberare provizorie pe cauțiune, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1608alin. (1) cu trimitere la dispozițiile art. 1602alin. (1) C. proc. pen.
Curtea a precizat, în raport cu practica ei constantă, că liberarea provizorie sub control ori pe cauțiune presupune analiza, atât a dispozițiilor art. 1602C. proc. pen. ce reprezintă cadrul general în materie, cât și a temeiurilor legale ce au stat la baza detenției preventive pentru a stabili dacă acestea mai impun pentru viitor o astfel de măsură.
Așa cum se poate observa, legiuitorul, în formularea celei de a doua condiții de la art. 148 lit. (f) C. proc. pen. a avut în vedere pericolul concret și nu pericolul social abstract, ca trăsătură a infracțiunii, care a fost luat în calcul atunci când s-au stabilit limitele de pedeapsă pentru faptele respective.
Curtea a reținut ca indiscutabil, din perspectiva arătată, faptul existenței unor indicii convingătoare că inculpatul B.M. a fost implicat în săvârșirea faptelor pentru care acum este cercetat, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, precum și din volumele 3, 4, 5, 6, 7, unde se evidențiază convorbirile telefonice în legătură cu încheierea contractelor de reprezentare și încasarea unor bani de la martorii revoluționari în baza acestor contracte, însă, în condițiile în care se va constata ilegalitatea întocmirii acestora sau că acesta a acționat cu vinovăție, instanța va aplica, în ceea ce îl privește, dispozițiile legale cu prilejul judecării pe fond a cauzei.
în plus, această procedură a avansat în privința administrării probelor, fiind audiați toți inculpații și o parte a martorilor, iar menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se stabili clar și indubitabil implicarea și vinovăția acestuia, în caz că se confirmă, nu este conformă cu legea și jurisprudența internă în materie.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile infracțiunilor în rândurile opiniei publice, nemaifiind justificată menținerea stării de arest preventiv a inculpatului trimis în judecată câtă vreme, după audierea sa, se poate constata că procesul penal se poate desfășura în continuare în bune condiții și cu inculpatul în stare de libertate.
în nici un caz persoana inculpatului, dar și modalitatea de săvârșire a faptelor nu mai justifică lipsirea de libertate, în acest moment procesual, când s-au adus garanții că pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat, iar comunitatea în care trăiește, modul de viață, ocupația, comportamentul inculpatului, dar și garanția materială, constând în cauțiunea constituită la dispoziția instanței pe numele inculpatului - nu sunt de natură a induce acel sentiment de insecuritate în rândul concetățenilor.
în raport cu stadiul procesual al cauzei, lipsa antecedentelor penale, datele ce caracterizează pe inculpat, starea sa de sănătate, nu se justifică nici temerea că va săvârși alte infracțiuni sau că va încerca să influențeze martorii ori să denatureze probele, cu atât mai mult cu cât, în cazul inculpatului din speța de față, a fost depusă o garanție materială, care poate fi pierdută în cazul nerespectării drepturilor impuse de instanța de judecată.
împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Ca urmare, având în vedere faptele pentru care este trimis în judecata inculpatul B.M. care lezează valorile și relațiile sociale, ce determină, printre altele, și pericolul pentru ordinea publică, și având în vedere și prevederile de ansamblu ale scopului procesului penal prevăzut de art. 1 alin. (2) C. proc. pen., ce subsumează scopul masurilor preventive, inclusiv al liberării provizorii, scop ce vizează, printre altele, și prevenirea infracțiunilor dar și educarea cetățenilor în spiritul legii, curtea constată ca tocmai având în vedere această ultimă nuanțare ce vizează prevenirea infracțiunilor de corupție, se impune ca inculpatul sa fie in continuare privat de libertate.
Mai exact, curtea, având în vedere, că scopul nu poate fi realizat decât prin menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest, constată că și în privința acestui inculpat, nu pot fi luate în considerare alte aspecte invocate, vizând persoana inculpatului, familia, astfel de situații sau împrejurări nefiind circumscrise obiectului dedus judecății și anume, instituția liberării provizorii pe cauțiune.
De asemenea inoportunitatea acordării liberării provizorii pe cauțiune rezultă implicit din natura și gravitatea faptelor despre care există date ce creează presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, condițiile și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, impresia creată publicului în sensul că în calitate de președinte al Filialei Buzău și vicepreședinte al Asociației Decembrie 1989 Metrou România, și-a folosit influența și autoritatea funcției în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Instanța care a dispus arestarea preventivă a constatat ca sunt suficiente indicii din care să rezulte ca inculpatul a săvârșit fapte care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiunii pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în înțelesul art. 148 lit. f) C. proc. pen., având în vedere modalitatea și calitatea inculpatului în săvârtirea faptelor, respectiv în calitate de vicepreședinte al Asociației Decembrie 1989 Metrou România și președinte al Filialei Buzău.
Nu se poate acorda liberarea provizorie pe cauțiune atâta timp cât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în acest caz sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar garanția reală constând în plata unei sume de bani, indiferent de cuantumul acesteia, nu este de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului arestat.
Din cele reținute, rezultă că există indicii suficiente că prin atitudinea inculpatului, aflat în libertate, se poate zădărnici aflarea adevărului, existând posibilitatea influențării unor martori.
în consecința, curtea, constată ca se impune modificarea hotărârii numai sub aspectul restituirii cauțiunii, așa cum pretind dispozițiile art. 1605alin. (4) lit. f) C. proc. pen.
Drept urmare, Curtea constată că, pentru a fi asigurată desfășurarea procesului penal în condiții corespunzătoare, se impune și în continuare privarea de libertate a inculpatului B.M. și că punerea acestuia în libertate - chiar supusă unor garanții și obligații - în acest moment este încă aptă să provoace un impact negativ în rândul opiniei publice și să alimenteze neîncrederea acesteia în capacitatea organelor judiciare de a reacționa ferm și prompt în atare împrejurări.
Pentru aceste considerente, înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticoruptie - Serviciul Teritorial Pitești împotriva încheierii nr. 171/F din 19 decembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe inculpatul B.M.
A casat, în parte, încheierea recurată și, rejudecând, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul B.M.
A dispus ridicarea garanției materiale instituită pe numele inculpatului B.M. la dispoziția instanței, privind imobilul, proprietatea soției sale, situat în Buzău, B-dul. D., jud. Buzău, constituind cauțiunea și a menținut celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal → |
|---|
