ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința penală nr. 454 din 7 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, în al doilea ciclu procesual, în baza art. 334 C. proc. pen. au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații F.I.D., V.M., G.I., R.L., L.V. prin apărători.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul F.I.D., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul F.I.D., la 5 ani închisoare.

în baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 78/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 2 ani.

în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul F.I.D., la 10 ani închisoare.

în baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus ca inculpatul F.I.D. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare.

în temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 05 septembrie 2005 la 15 noiembrie 2007.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.M., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b), pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la 10 ani închisoare.

în baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 864 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 71/2002 a Judecătoriei Oravița, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2005 la 15 noiembrie 2007.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, a fost condamnat inculpatul G.I., la 10 ani închisoare.

în baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata R.L., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata R.L., la 10 ani închisoare.

în baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani.

în baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 859 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiș, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpata să execute pedeapsa totală de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe toată durata executării pedepsei principale.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 11 iulie 2005 la 15 noiembrie 2007.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata L.V., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, a fost condamnată inculpata L.V., la 7 ani închisoare.

în baza art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., art. 65 C. pen., art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.F., pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat prin decesul inculpatului F. (fost D.) F., decedat la 03 ianuarie 2010 procesul penal pornit împotriva inculpatului D.F., pentru infracțiunile prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2011, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001,art. 37 lit. a) C. pen.

în baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul F.I.D. suma de 7.300 euro, iar de la inculpata L.V. suma de 3.100 euro.

A fost respinsă ca nedovedită cererea de introducere în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F., decedat în cursul procesului penal.

S-a constatat că părțile civile C.M. și M.P.S. au renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpaților.

S-a constatat că partea vătămată S.A.P. nu s-a constituit parte civilă.

Au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile civile C.D.C., P.M., Ș.A.S. și M.G.V. privind obligarea inculpaților la plata despăgubiri civile cu titlu de prejudiciu material suferit.

în baza art. 14,art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 17 C. proc. pen., au fost obligați inculpații V.M. și R.L., în solidar, să plătească părților civile D.D.T.A., P.L., Z.L.M., T.A. câte 10.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, iar pe inculpații F.I.D., să plătească părții civile Ș.A.S. suma de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

în temeiul art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații F.I., V.M., G.I., R.L. și L.V. la câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare față de stat; s-a dispus plata sumei de 200 RON din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș reprezentând plata onorariu avocat oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr. 212 din 25 martie 2009, s-a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. achitarea inculpaților D.F., F. (fost F.) I.D., G.I., V.M., R.L. și L.V. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003.

în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3), cu referire la art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001 au fost condamnați aceiași inculpați la pedepse de câte 10 ani închisoare și, respectiv, 7 ani închisoare în cazul inculpatei L.V., cu executare în regim privativ de libertate.

împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpații D.F., V.M., G.I., L.V., R.L. și F.I.

Prin decizia penală nr. 25/A/19 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș și al inculpatului D.F., dispunându-se respingerea pretențiilor formulate de partea civilă M.G.V., și constatându-se că partea vătămată S.P.A. nu s-a constituit parte civilă și în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 10 lit. g) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.F.; au fost respinse apelurile celorlalți inculpați.

împotriva deciziei din apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, inculpații V.M., L.V., F.I.D., G. (M.) I. și R.L.

în motivele invocate în recursul parchetului s-a criticat greșita achitare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, probele administrate în cauză demonstrând vinovăția și pentru această faptă; s-a arătat că în apel trebuia să se dispună introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F., decedat la data de 03 ianuarie 2010.

în recursul inculpatului V.M. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Inculpații L.V. și F.I.D. în recurs au invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹alin. (1) pct. 4, 18 și 14 C. proc. pen.

Sub aspectul primului caz de casare, recurenții inculpați au invocat nulitatea absolută a hotărârilor pronunțate în cauză, fiind invocate dispozițiile legale privitoare la publicitatea ședinței de judecată, arată că ședința de judecată la instanța de fond a fost nepublică. în subsidiar, s-a solicitat achitarea, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen., sau reducerea pedepselor, dacă celelalte critici nu vor fi însușite.

în motivele recursurilor inculpaților G.I. și R.L. s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c), d) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 250 din 26 ianuarie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis recursurile declarate în cauză, a casat decizia și sentința recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, fiind menținute actele îndeplinite în cauză până la data de 23 aprilie 2008.

în motivarea deciziei de casare s-a arătat că, în cauză nu a fost respectată condiția publicității ședinței de judecată, întrucât instanța de fond până la termenul din 28 mai 2008 a judecat cauza în ședință publică, după care, fără a pune în discuția părților, astfel cum prevăd dispozițiile art. 290 C. proc. pen., judecarea cauzei în ședință secretă, a judecat cauza în ședință nepublică, pronunțând o hotărâre lovită de nulitate absolută. De asemenea, și dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință nepublică. în apel, instanța a respectat regula publicității, această nulitate absolută a hotărârii instanței de fond nu poate fi înlăturată decât prin casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a dispus ca instanța de fond să respecte dispozițiile art. 290 C. proc. pen. și să examineze toate celelalte critici invocate în recursurile parchetului și ale părților, inclusiv introducerea în cauză a moștenitorilor inculpatului D.F.

La Tribunalul Timiș, dosarul a fost înregistrat la data de 28 februarie 2011.

La rejudecarea cauzei, după casare cu trimitere, conform deciziei de casare a instanței supreme, s-a dispus rejudecarea în ședința de judecată publică iar la termenul de judecată din 18 mai 2011, a fost audiat inculpatul G.I. și s-a dispus reaudierea martorei T.A., efectuarea expertizei medico-legale asupra părții vătămate M.P.S. (pentru a se stabili dacă afecțiunile constatate la 25 august 2005, la internarea acesteia în Spitalul Județean de Urgență Reșița - secția psihiatrie, sunt consecința faptelor din dosar) și solicitarea de la Primăria Brădești, jud. Dolj de informații privind moștenitorii defunctului inculpat D.F.

Deși s-au acordat mai multe termene de judecată în cauză pentru a fi realizate activitățile dispuse de instanța supremă, nu s-au putut efectua reaudierea martorei T.A., dovedindu-se imposibilitatea audierii (din procesul verbal de executare a mandatului de aducere rezultând că martora nu mai locuiește la adresa la care a fost citată, fiind plecată în străinătate), fiind aplicate dispozițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Referitor la proba constând în expertiza medico-legală a părții vătămate M.P.S., această probă nu a putut fi administrată datorită imposibilității prezentării acestei părți vătămate și a actelor medicale de care aceasta dispune, la I.M.L Timișoara pentru efectuarea expertizei, întrucât partea vătămată nu a răspuns la citațiile trimise de instanță, iar din procesul verbal de executare a mandatelor de aducere, rezultă că nu a mai fost găsită la cele două adrese la care a fost citată și mama ei declarând că de doi ani de zile nu știe unde locuiește.

în ceea ce privește moștenitorii legali ai inculpatului D.F., deși s-au depus diligente pentru identificarea acestor moștenitori în vederea introducerii în cauză, se constată că prin demersurile făcute de instanță nu s-au identificat moștenitori ai acestui inculpat, iar prin adresa din 17 iunie 2011 Primăria comunei Brădești, jud. Dolj, a comunicat instanței că nu s-au înregistrat cereri de dezbatere a succesiunii lui F. (D.) F.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș nr. 389/D/P/2005, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 12325/30/2005 la data de 21 decembrie 2005, au fost trimiși în judecată inculpații D.F. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv inițierea unui grup infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; F.I.D. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv inițierea unui grup infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP); V.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.; G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestor infracțiuni, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.L., pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori și respectiv aderarea la grupul infracțional organizat pentru comiterea acestei fapte prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și L.V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și aderarea la grupul infracțional organizat în vederea comiterii acestei fapte, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) coroborat cu art. 12 din Legea nr. 678/2001,art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

în fapt, s-a reținut în sarcina acestora că au constituit un grup infracțional organizat în scopul exploatării mai multor persoane de sex feminin, în sensul obligării acestora la practicarea prostituției și însușirii sumelor de bani obținute de acestea din respectiva activitate.

Astfel, în anul 2002 inculpații D.F. și F.I. au trimis-o pe minora C.D. în Italia și prin acte de amenințare cu moartea au obligat-o pe aceasta să le trimită banii pe care îi obținea în urma practicării prostituției, bani care le-au parvenit prin Wester-Union pe numele inculpaților D.F., F.I., și F.M., suma totală ajungând în decurs de 2 ani la suma de 80.000 euro.

Pentru ca afacerea să le aducă foloase financiare, s-a mai arătat în rechizitoriu, că inculpatul D.F. și-a trimis în Italia în regiunea M. și pe concubina sa de atunci și anume inculpata R.L. care, folosind același mod de corespondență, a trimis acestuia din urmă fiecare sumă de bani pe care o obținea din practicarea prostituției. Aceeași soartă au avut-o și părțile vătămate R.D., O.A.M. și C.M. care au fost "expediate" în Italia de către F.I.D., în cursul anului 2003 cu scopul de a-l finanța cu banii obținuți din practicarea prostituției .

în ceea ce o privește pe partea vătămată C.M., pentru a o sili să se prostitueze, inculpatul F.I. o șantaja cu obținerea custodiei copilului minor, lăsat în grija mamei sale F.M. astfel că, aceasta a fost nevoită să practice prostituția, expediind pe numele inculpatului F.I. și a mamei sale F.M., respectiv a surorii sale, învinuita L.V. sume cuprinse între 200 și 1000 euro/lună.

De-a lungul celor trei ani în care a fost exploatată sexual în Italia de către inculpatul F.I.D., partea vătămată C.M. l-a finanțat pe acesta cu suma de 13.000 euro, cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S-a mai menționat în actul de inculpare că din datele obținute de ofițerii BCCO Timișoara s-a stabilit că victima A.A.M., plecată în Italia în cursul anului 2004 își continuă și acum munca de "producătoare", expediind pe numele mamei inculpaților, respectiv F.M. sume de bani cu care aceasta își "întreține" fiii în închisoare. De asemenea, s-a demonstrat faptul că inculpatul F.I.D. avea permanent controlul psihic asupra victimelor aflate în Italia.

Faptul că inculpatul G.I. uza de violență rezultă din discuția purtată cu fratele său, dar și din declarațiile martorelor H.G.A. și S.G.M. care arată că, au fost martore la actele de violență pe care acesta le-a aplicat altor victime, cum ar fi A. și A.X., (rămase încă neidentificate) care au refuzat să mai continue practicarea prostituție în folosul lui. Aceleași martore confirmă faptul că, inculpatul G.I. avea și el rolul de "colector" de tinere cu probleme sociale pe care le atrăgea prin promisiuni de protecție și susținere financiară,propunere ce le-a fost și lor adresată de acesta. Deoarece oferta i-a fost respinsă, inculpatul le-a amenințat cu plata unei datorii regulate și restricționarea deplasării prin oraș.

în ceea ce-l privește pe inculpatul V.M. s-a reținut faptul că, în cursul lunii februarie 2005 după eliberarea din Penitenciarul Timișoara, unde a executat o condamnare pentru furt calificat, acesta s-a cazat la locuința inculpatei R.L. pe care o cunoscuse în timpul detenției, prin fratele său aflat și el în aceeași situație. Văzând că inculpata se ocupă cu practicarea prostituției, racolând și ea la rândul ei tinere minore cu probleme familiale pe care le aducea în locuința sa, inculpatul a hotărât să se alieze cu inculpata R.L. și să-și procure banii de trai prin exploatarea acestor victime.

Activitatea sa infracțională a început cu partea vătămată S.P.A., în vârstă de 17 ani, ce se deplasa împreună cu inculpata R.L. pe strada C.L. și în zona P.V. din Timișoara, unde acesta din urmă îi racola clienții, iar apoi primea banii pentru serviciul prestat de aceasta. Deoarece locuința inculpatei R.L. constituia un adăpost bun pentru victime, inculpatul V.M. a hotărât să-și extindă afacerea, astfel că în seara zilei de 02 iulie 2005 s-a deplasat la Gara de Nord, unde le-a depistat pe părțile vătămate P.L. și Z.L., plecate de acasă ca urmare a unor neînțelegeri avute cu părinții. Inculpatul V.M. le-a promis condiții deosebite de trai dacă îl vor urma la locuința amicei lui R.L., iar pentru a le demonstra că este sincer, inculpatul le-a oferit o cina la restaurantul "L.B." din Timișoara, iar apoi le-a cazat la locuința inculpatei pentru ca, a doua zi să le trimită împreună cu R.L., pe post de supraveghetor, în zona stației Peco B. din Timișoara să-și racoleze clienții, în vederea practicării prostituției. După fiecare act sexual consumat, inculpata R.L. aduna banii de la clienți și de la cele două victime, pe care îi dădea inculpatului V.M. și din care își păstra și ea o parte. La rândul ei, aceasta își susținea financiar și concubinul de atunci, respectiv D.F., care o vizita frecvent pentru încasarea banilor obținuți de ea și celelalte victime.

Deoarece în urma unei razii efectuate de organele de poliție, victimele P.L. și Z.L. au făcut declarații cu privire la modul de partajare a banilor obținuți prin prostituție, inculpatul D.F. le-a aplicat o "corecție violentă", convingându-le în acest mod să-i continue "munca". între timp, inculpatul V.M. a reușit să racoleze și pe minorele T.A. și D.D.T.A. în vârstă de 14 ani, pe care le-a cazat la aceeași inculpată, iar ulterior împreună cu aceasta le supravegheau în timp ce-și practicau munca.

S-a mai susținut că toți banii obținuți de cele 5 victime, respectiv S.P., P.L., Z.L., T.A. și D.D. reveneau inculpatei R.L. care, după ce-și lua partea, le distribuia și celorlalți, respectiv inculpaților D.F. și V.M. Văzând că banii primiți nu se ridicau la așteptările sale, inculpatul D.F. a trecut la acte violență repetate asupra inculpatei R.L., pe care o agresa și în prezența celor 5 victime, astfel că tratamentul la care asistaseră le-au determinat pe părțile vătămate P.L., Z.L., T.A. și D.D. să părăsească locuința inculpatei R.L. în data de 08 iulie 2005. Inculpații R., D. și V. au plecat în urmărirea lor. Cele patru victime au reușit să se ascundă în locuința unei cunoștințe pentru ca, ulterior, în dimineața zilei de 09 iulie 2005, să își continue drumul până în orașul Reșița, la locuința părinților uneia din victime. Deoarece în stația CFR P. trebuiau să coboare pentru a lua alt tren, acestea au fost depistate de către organele de poliție, care, după stabilirea stării de fapt care le-a determinat pe victime să fugă, au fost preluate de ofițerii BCCO Timișoara și adăpostite la Centrul de Minori "T.G." Timișoara.

O altă victimă a clanului F. a fost și partea vătămată P.M., care în cursul lunii februarie a părăsit domiciliul părinților, stabilindu-se în Timișoara împreună cu partea vătămată M.V., unde au început să practice prostituția în zona centrală a orașului și în Complexul Studențesc. Aici l-a cunoscut pe inculpatul D.F., care a racolat-o și cazat-o la locuința inculpatei R.L., cu promisiunea oferirii unei protecții. Deoarece victima nu era de acord ca toți banii proveniți din prostituție să fie încasați de cei doi inculpați, aceasta a fost agresată fizic atât de inculpata R.L. cât și de inculpatul D.F., tratament ce urma să-i diminueze răzvrătirea. Chiar și în aceste condiții, victima s-a opus, reușind să fugă din locuința inculpatei și să se adreseze ofițerilor BCCO Timișoara, care au procedat la adăpostirea ei în Centrul de Minori "T.G." din Timișoara.

Partea vătămată P.M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 250.000.000 ROL reprezentând sumele pe care aceasta a fost silită să le producă prin exploatare sexuală în folosul inculpaților R.L. și D.F.

S-a mai reținut că o altă victimă a inculpaților, și anume M.P.S. în vârstă de 17 ani, care a fost racolată de inculpatul D.F. de la barul "D.R." din Timișoara și cazată la locuința surorii lui L.V., împreună cu o altă minoră în vârstă de 16 ani pe nume P.R. Atragerea în cursă a părții vătămate M.P. nu a fost o problemă pentru inculpat, deoarece acesta i-a promis că-i va rezolva problema avută cu patroana localului unde lucrase anterior, respectiv recuperarea cărții de identitate și a sumei de 1.200 euro pe care victima i-a lăsat în custodie.

Partea vătămată M.P. împreună cu P.R. se ocupau de atragerea clienților, în medie circa 3-4 pe noapte și întreținerea de acte sexuale contra sumei de 150 euro/noapte iar banii îi dădeau acestuia, crezând că în acest mod își va putea recupera suma de 1.200 euro, însă nu a fost să fie așa întrucât inculpatul, folosindu-și autoritatea însoțită de acte de violență, nu avea de gând să-și onoreze promisiunea de înapoiere a banilor, exploatându-le în continuare. Mai mult, din discuțiile purtate cu inculpatul, victima M.P. a aflat că acesta se pregătește să-i obțină ei și celeilalte victime P.R., pașapoarte pentru a le expedia în Belgia să practice prostituția. Acest lucru a înspăimântat-o în așa măsură pe partea vătămata M.P., încât și-a pus în practică strategia de a fugi de la locuința inculpatei L.V., reușind în final să ajungă la locuința părinților săi din Reșița, cu multiple sechele psihice și fizice vizibile. în urma actelor de violență și a amenințărilor pe care inculpatul D.F. i le-a aplicat, a dus la internarea acesteia la Spitalul Județean Reșița - secția psihiatrie cu diagnosticul de tulburare psihotică acută poliformă cu simptome schizofrenice.

Promisiunea de recuperare a sumei de 1.200 euro și a cărții de identitate a fost realizată ulterior de inculpații F.F.I.D. și D.F. de la numita C.A.E. în prezența martorei G.A., dar fără a fi restituite victimei, așa cum susțin inculpații în declarațiile de la dosarul de urmărire penală. în perioada cât aceasta a practicat prostituția pentru inculpatul D.F., a realizat un câștig de 8.000 euro, pentru care partea vătămată M.P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu această sumă, împreună cu suma de 1.200 euro, prejudiciul total ridicându-se la suma de 9.200 euro.

Deoarece hotărârea de a le expedia în Belgia pentru practicarea prostituției nu a abandonat-o, după dispariția victimei M.P., inculpatul D.F. a luat-o în data de 14 iulie 2005 pe minora P.R., în vârstă de 16 ani, și a "îmbarcat-o" în autoturismul amicului său, R.P., îndreptându-se spre PCTF Cenad cu scopul de a ajunge în Belgia. Planul inculpatului însă nu s-a mai putut materializa, deoarece ofițerii BCCO Timișoara, în urma consemnului solicitat la organele vamale, l-au reținut și condus la sediu pentru cercetări, pentru ca ulterior în data de 15 iulie 2005 Tribunalul Timiș să emită pe numele acestuia un mandat de arestare preventivă sub acuzația de trafic de persoane.

S-a mai arătat că în cauză există dovezi (declarația părții vătămate M.P.) cu privire la faptul că scopul călătoriei efectuate de inculpat și victimă era cel de a ajunge în Belgia, atât inculpatul și șoferul R.P., cât și victima susțin contrariul, și anume cel de vizitare a orașului Szeged pentru un control medical. Se observă cu ușurință că apărarea formulată de aceștia nu este altceva decât încercarea de a convinge organele de anchetă de nevinovăția lor, deși întregul material de urmărire penală conține probe indubitabile de vinovăție a întregului clan F., sub acuzația de constituirea a grupului infracțional organizat pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori. De asemenea, s-a remarcat credulitatea și lipsa de discernământ a victimei P.R. care, crezând în "declarațiile de iubire" ale inculpatului, nu-și poate da seama de faptul că, în realitate nu este altceva decât una din multele victime ale exploatării sexuale, dirijate de inculpatul D.F.. în continuare, în considerentele actului de inculpare s-a mai precizat că pe parcursul urmăririi penale, organele de poliție au depistat și alte victime care, contrar voinței lor au fost silite de inculpați să practice prostituția în folosul lor. în această situație s-a găsit și partea vătămată Ș.A.S. care, în primăvara anului 2004, a fost racolată de pe strada C.L. de către inculpatul F.I.D. și cazată la locuința inculpatei R.L., silită apoi de acesta să întrețină relații sexuale cu clienții sub supravegherea atentă a inculpatei, pentru ca ulterior banii să intre în posesia acesteia din urmă și în final în buzunarele inculpatului. Aflând că victima este raliată într-o relație de concubinaj cu numitul R.G., inculpații D.F. și F.I. s-au simțit amenințați cu "invadarea teritoriului de activitate", astfel că au recurs la acte de violență și amenințare împotriva victimei și a concubinului său, și pentru a fi siguri că acesta din urmă a înțeles mesajul i-au solicitat suma de 1.000 euro pentru a le permite accesul în zona lor de influență. Conform declarației victimei Ș.A.S., în perioada aprilie 2004 - martie 2005, F.I.D. s-a ales cu suma de 100.000.000 ROL de pe urma exploatării ei sexuale, sumă cu care aceasta s-a constituit parte civilă în procesul penal.

O altă victimă a exploatării sexuale, a fost și partea vătămată M.G.V., care în cursul lunii martie 2005 a fost racolată de inculpatul D.F. din zona P.V. din Timișoara și cazată de asemenea la locuința inculpatei R.L. pentru a fi supravegheată de aceasta, atunci când își caută clienții și-și încasa banii, care aveau un alt traseu decât cel al buzunarelor ei, respectiv R.L., iar apoi spre contul inculpatului D.F. în situația în care victimele căutau sași oprească din bani sau chiar îndrăzneau să se "răscoale", inculpatul își scotea în evidență autoritatea violentă cu care era înzestrat. în acest mod partea vătămată a predat inculpaților R.L. și D.F. suma de 50.000.000 ROL, sumă cu care s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Faptul că inculpatul își manifesta în mod vizibil autoritatea fizică și psihică a fost confirmată și de părinții victimelor M.G., D.I. și P.A., respectiv M.G., D.G. și L.I.A., care descriu în declarațiile depuse la dosar starea critică în care și-au găsit copiii (ex: cu urme de lovituri vizibile pe corp), găzduiți la locuințele inculpaților și imposibilitatea recuperării lor ca urmarea temerii profunde pe care aceștia le-au insuflat-o.

S-a arătat în rechizitoriu că, în cursul urmăririi penale, ofițerii BCCO Timișoara în baza ordonanței de delegare emisă de procurorul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Timiș și a autorizației de percheziție din 6 septembrie 2005 emisă de Tribunalul Timiș, au procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința învinuitei L.V., găsind dovezi incriminatoare pentru aceasta și frații săi. Astfel, în urma percheziției s-au găsit și ridicat mai multe cărți de identitate aparținând părților vătămate R.D., M.M. și N.M., aflate în Italia, mai multe notițe conținând numere de telefon mobil, cartea de identitatea a părții vătămate M.G.V., pașapoarte aparținând inculpatului F.F., cartea de identitate a victimei M.P.S., copii xerox după pașaportul victimei P.R. și M.D.E. plecată în Italia (vezi convorbiri telefonice interceptate), mai multe notițe și plicuri de corespondență expeditor "E.C., via R.B., pentru destinatar F.S. zis "S.".

De asemenea, s-a stabilit, potrivit procurorului, că victimele trimise în Italia de către inculpații D.F., F.I.D. și G.I. (cazul p.v. M.D.) și anume A.A., C.M., R.D. și R.L., au expediau în mod regulat bani prin West-Union inculpaților F.I.D., L.V., V.M. și F.M., mama inculpaților și că aceștia au recurs și la alte metode de intimidare atât a victimelor cât și a părinților lor, cu scopul retractării acuzațiile care le-au fost aduse.

în acest mod se explică revenirea la declarații, în data de 05 august 2005 și 08 august 2005, a victimelor Z.L., D.D. și P.L. cu argumentarea că, declarațiile anterioare le-au dat sub presiunea ofițerilor BCCO Timișoara și în lipsa părinților. Argumentele invocate de victime, sfătuite la rândul lor de către inculpați, nu au puterea de a înlătura valoarea incriminatorie a plângerilor formulate, deoarece acestea au fost făcute cu respectarea dispozițiilor legale și în prezența unui asistent social care și-a depus semnătura pe fiecare filă a plângerii și declarației făcute de victime.

Tatăl părții vătămate P.L., respectiv L.I.A., a dezvăluit vizita inculpatului F.I.D. spre sfârșitul lunii iulie 2005, la domiciliul său și încercarea acestuia de a-l intimida atât pe el cât și pe fiica sa Lavinia, pentru a-și retracta declarațiile compromițătoare făcute împotriva sa și a fraților săi. Ca urmare acestui fapt, cei doi s-au deplasat la cabinetul de avocatură aparținând avocatului ales al inculpatului, unde au solicitat o nouă reaudiere. Cu toate acestea, la data de 21 noiembrie 2005, martorul L.A. a făcut o nouă declarație la organele competente din cadrul D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Timiș în care demască strategia de intimidare adoptată de inculpat pentru exonerarea de răspundere penală.

Cei cinci inculpați împreună cu inculpata L.V., conștienți de învinuirile care li se aduc, au încercat prin toate mijloacele chiar și cele de constrângere psihică, să înlăture orice implicare a lor în comiterea faptelor, părțile vătămate enumerate în prezentul act de inculpare fiind într-adevăr, victime ale infracțiunii de trafic de persoane și minori reținute în sarcina lor.

Din coroborarea ansamblului probelor administrate pe întreg parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, instanța de rejudecare a reținut că aceste probe în raport de care se stabilește starea de fapt, sunt de natură a duce la reținerea în sarcina inculpaților D.F., F.I.D., V.M., G.I., R.L., L.V., a infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și cu aplicarea formei continuate prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, iar la alin. 2 lit. a) din aceluiași art. este prevăzută forma agravată, constând în traficul de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, iar potrivit alin. (2), forma agravantă constă în săvârșirea faptei prevăzută la alin. (1) prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului. în alin. (3) al aceluiași art. este prevăzută pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) din aceeași lege.

Nu a putut fi reținută în sarcina inculpaților existența infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 31/2003, de inițiere, constituire a unui grup infracțional organizat, ori aderarea la un astfel de grup pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, respectiv pentru inițierea unui astfel de grup inculpații D.I. și F.I.D., iar ceilalți pentru aderarea la acest grup, în condițiile în care probele dosarului nu dovedesc îndeplinirea cerințelor necesare pentru existența unui grup organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni.

Astfel, prima instanță a reținut că nu există probe certe în sensul că inculpații D.I. și F.I.D. ar fi inițiat grupul și ar fi stabilit reguli după care să funcționeze, au stabilit o anumită ierarhie, adică ar fi stabilit că una sau mai multe persoane vor coordona activitatea altora în scopul realizării unui obiectiv ilicit în contextul în care art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 în definirea grupului infracțional organizat, face referire la grup "structurat". Nu există probe nici că ceilalți inculpați au aderat la un grup inițiat de alte persoane.

Or, potrivit art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, potrivit aceluiași art. 2 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 39/2003 nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

în raport de aceste dispoziții legale și de starea de fapt, s-a apreciat că probele dosarului dovedesc doar că inculpații D. (F.) I. și F.I.D., au acționat împreună în virtutea relațiilor apropiate existente între ei, determinate de legătura de rudenie (frați), nerezultând că aceștia ar fi fost conducători ai vreunui grup infracțional, și chiar din expunerea faptelor din actul de sesizare, reiese că ceilalți inculpați aveau autonomie privitor la acțiunile lor iar cei doi interveneau doar ocazional prin diferite moduri, fie pentru a încasa o parte din banii realizați de părțile vătămate, iar alteori pentru a racola pe unele dintre ele, ori pentru a le aplica unele "corecții" ori amenințări.

Așadar, având în vedere că nu s-a dovedit existența unor activități de inițiere a unui grup infracțional organizat în sarcina inculpaților D. (F.) I. și F.I.D., instanța de fond a considerat că nu poate reține nici existența acțiunilor de aderare a celorlalți inculpați la un grup infracțional inexistent.

întrucât inexistența faptei constituie un impediment pentru continuarea exercitării acțiunii penale, s-a reținut ca fiind incidente în cauză dispoz. art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. - achitare, pentru fapta prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Referitor la celelalte fapte pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, s-a constatat că probele dosarului sunt concludente în sensul stării de fapt stabilite în dosar.

Astfel, declarațiile părții vătămate C.D.C. confirmă că în primăvara anului 2002 partea vătămată a plecat în Italia, iar la aproximativ o lună de zile a fost contactată de inculpatul D.F. care, sub amenințări, i-a impus acesteia să-i trimită diferite sume de bani, situație care s-a perpetuat până în luna septembrie 2004. în această perioadă, partea vătămată a trimis diferite sume de bani, atât pe numele inculpatului D.F., cât și pe cel al inculpatului F.I.D. Afirmațiile acestei părți vătămate se coroborează cu declarația părții vătămate C.M., dată în cursul urmăririi penale în cuprinsul căreia aceasta a arătat că partea vătămată C.D.C. a plecat în Italia la solicitarea inculpaților F.I.D. și D.F., de unde le trimitea bani, pe care aceștia îi utilizau pentru susținerea materială a fratelui lor, aflat în executarea unei pedepse privative de libertate.

Din aceeași declarație, rezultă că în perioada în care partea vătămată C.D.C., se afla în Italia cei doi inculpați au mai trimis și alte persoane de sex feminin, în scopul realizării unor venituri din practicarea prostituției, printre care și partea vătămată C.M. Aceasta din urmă a confirmat, în faza urmăririi penale, că a fost trimisă în Italia de inculpatul F.I.D. pentru a se prostitua și a-i trimite bani. Pentru a o determina să acționeze în acest mod inculpatul a amenințat-o că nu-și va mai vedea copilul, aflat în grija mamei inculpatului.

Deși, ulterior, în declarația dată la data de 18 decembrie 2006, în fața notarului public S.S., partea vătămată C.M. a revenit asupra afirmațiilor inițiale, arătând că nu a fost, niciodată, forțată de inculpații F.I.D. și D.F. în sensul practicării prostituției și că banii pe care i-a trimis din Italia erau destinați îngrijiri copilului ei, această revenire a părții vătămate este nejustificată, fiind contrară probelor dosarului, iar declarațiile inițiale, se coroborează cu alte probe ale dosarului, inclusiv cu declarația părții vătămate C.D.C.

Totodată, s-a reținut că din declarația inițială a părții vătămate C.M., coroborată cu mențiunile din cuprinsul proceselor-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul F.I.D., din dosarul parchetului, rezultă că acesta din urmă a trimis-o în Italia în scopul de a se prostitua și de a-i trimite bani, și pe A.A.M. în cuprinsul acelorași procese-verbale sunt redate atât pretențiile clare și neechivoce ale inculpatului față de persoanele aflate în străinătate de a se prostitua și de a-i trimite o parte însemnată din banii astfel câștigați, cât și modalitățile de control încrucișat ale inculpaților asupra sumelor de bani obținute. Este de observat că, în aceeași zi în care inculpatul F.I.D. purta discuții cu persoane aflate în Italia, a discutat și cu inculpatul G.I., discuție din cuprinsul căreia rezultă în mod clar stăruința acestora în a obține diverse sume de bani de la femeile care se prostituau, precum și modalitatea în care le țineau sub control - este consemnată o afirmație a inculpatului G.I. în sensul că a bătut-o pe una dintre fete pentru că "are ifose de șefă". Această ultimă remarcă a inculpatului G. duce la concluzia că în situația în care victimele nu i se supuneau, erau supuse unor atacuri fizice.

în ceea ce o privește pe partea vătămată S.A.P. (minoră în perioada de referință), aceasta a practicat prostituția în zona C.L. din Municipiul Timișoara împreună cu R.L., căreia îi oferea toate sumele de bani abținute. Aceasta (S.A.P.) a arătat în declarații că, deși dădea banii inculpatei R. pentru că o găzduia, iar o parte pentru a-i fi păstrați de aceasta, tot partea vătămată a mai arătat că inculpatul D.F. colecta periodic bani de la R., uneori acesta fiind supusă unor agresiuni fizice, pentru motivul că nu-i dădea toți banii inculpatului. Din declarațiile părții vătămate instanța a mai reținut că aceasta a fost bătută de inculpatul D.F., pentru motivul că, uneori, ea întrerupea activitatea de prostituție, plecând de la domiciliul inculpatei R. (această stare de fapt este confirmată de partea vătămată Z.L.M., precum și de partea vătămată Ș.A.S., care în declarația din dosarul de urmărire penală a arătat că în primăvara-vara anului 2004, în timp ce practica prostituția pe C.L. - Zona P.V. din Municipiul Timișoara, a cunoscut-o pe partea vătămată S., care "cotiza" cu diverse sume de bani către frații F., prin intermediul inculpatei R.L., care îi cere să stea "permanent la produs", sub amenințarea cu acte de violență din partea inculpaților).

în ceea ce o privește pe Z.L.M., din conținutul declarației, instanța a reținut că, prin reținerea actelor de identitate ale părții vătămate, a obligat-o pe aceasta, indirect, să practice prostituția.

în perioada în care partea vătămată S.A.P. era cazată la inculpata R.L., adică în vara anului 2005, în aceeași locuință a venit și inculpatul V.M. în data de 25 iunie 2005, acesta din urmă le-a cunoscut, la o terasă din zona gării de nord, pe părțile vătămate Z.L.M. și P.L., ambele minore la acea dată.

S-a reținut că declarațiile acestor două părți vătămate se coroborează cu cea a părții vătămate S.A.P. în ceea ce privește modalitățile în care acționau inculpații.

în perioada în care se afla la inculpata R., partea vătămată Z.L.M. a asistat, la un moment dat, la un incident în cadrul căruia (așa cum deja s-a arătat mai sus) inculpatul D.F. a bătut-o pe inculpata S.A.P. în aceeași împrejurare, același inculpat a adresat amenințări părții vătămate Z.L.M., motiv pentru care aceasta a plecat de la locuința inculpatei, loc în care însă s-a reîntors împreună cu partea vătămată P.L., de frica amenințărilor cu bătaia proferate de inculpatul V.M., care le-a întâlnit în oraș.

în ceea ce o privește pe partea vătămată P.L., și ea a fost agresată de inculpatul D.F., confirmând că a plecat de la R. unde însă s-a reîntors după câteva zile, urmare a amenințărilor inculpatului V.M.

Deși în declarație, victima P.L. a arătat că nu a spus adevărul în declarațiile sale anterioare, instanța a constatat că această susținere este neîntemeiată și nu poate fi reținută, întrucât revenirea la declarația inițială nu se justifică, iar din declarația dată de tatăl părții vătămate, numitul L.I.A. rezultă că declarația de retractare a fiicei sale a fost făcută în urma presiunilor exercitate de către unul dintre inculpați (care avea părul legat în coadă) inclusiv asupra martorului care în acest fel a fost determinat să o convingă pe fiica sa (care a fost și amenințată și asupra căreia s-au făcut și presiuni psihice), să-și schimbe declarația.

De asemenea, și părțile vătămate Z.L.M. și P.L. au arătat că remiteau banii obținuți din practicarea prostituției inculpatei R.L., care, la rândul ei, în dădea lui V.M. Acestea au mai arătat că inculpatul D.F. se prezenta periodic și constant la locuința inculpatei pentru a colecta diverse sume de bani. Deși partea vătămată Z.L.M. a revenit asupra declarațiilor inițiale, instanța a înlăturat declarația acesteia din faza de judecată, având în vedere că pretinsele presiuni exercitate de organele de cercetare penală nu au putut fi dovedite, iar primele declarații se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, așa cum deja s-a arătat mai sus.

După ce s-au reîntors în locuința inculpatei, cele două părți vătămate minore le-au întâlnit pe minorele D.D.T.A. și T.A., ambele din Reșița, care le-au relatat că au fost și ele racolate de inculpatul V.

Astfel, D.D.T.A. a relatat că după ce s-au instalat (ea împreună cu partea vătămată T.A.) la inculpata R., s-au deplasat împreună cu aceasta pe C.L. din Municipiul Timișoara, unde, amenințate fiind de inculpată cu bătaia inculpaților D.F. și V.M., au racolat clienți cu care au întreținut acte sexuale în schimbul diferitor sume de bani, încasate, după caz, de ele, în mod direct, sau de inculpata R.L. în tot acest timp erau supravegheate de inculpatul D.F., aflat în preajma locului. Din declarația aceleiași părți vătămate mai rezultă că a fost constrânsă la practicarea acelor sexuale contra unor sume de bani, atât de inculpatul V.M. și D.F., primul prin amenințări, iar al doilea prin violențe fizice, cât și de inculpata R.L., care le amenința pe părțile vătămate atunci când era nemulțumită de serviciile pe care acestea le prestau.

Declarațiile părții vătămate D.D.T.A., se coroborează cu cele ale minorei T.A., care a arătat că a fost constrânsă prin amenințări de inculpata R.L. pentru a se prostitua pe C.L. din Timișoara, loc în care activități similare au desfășurat și părțile vătămate D.D.T.A., Z.L.M. și P.L. în declarația dată la instanță partea vătămată T. a arătat că toți banii obținuți din practicarea prostituției îi dădea inculpatei R., care, la rândul ei, îi remitea inculpatului D.F. în aceeași declarație, partea vătămată a arătat că îi era frică de inculpatul D.F. deoarece a asistat, de mai multe ori, la scene de violență pe parcursul cărora acesta o bătea atât pe inculpata R.L., cât și pe partea vătămată Z.L.M.

Situația descrisă s-a perpetuat până când cele patru părți vătămate s-au hotărât să fugă de la locuința inculpatei R.L., lucru pe care l-au și realizat, iar după plecarea de la inculpată acestea au intrat în contact cu organele de poliție, cărora le-au relatat cele întâmplate.

De asemenea, la locuința inculpatei R.L. s-a stabilit, la începutul anului 2005 și partea vătămată P.M. Potrivit declarației acesteia din dosarul de urmărire penală, inculpata R. a obligat-o, prin violențe și amenințări, să practice prostituția în zona P.V. din Municipiul Timișoara și să-i remită toate sumele de bani astfel obținute. La un moment dat, când s-a hotărât să plece de la inculpată, a fost bătută de către inculpatul D.F., chemat de inculpata R., care a descoperit în buzunarul ei suma de 700.000 ROL, și, în continuare, cei doi au obligat-o pe partea vătămată să presteze acte sexuale cu diferiți bărbați pe care-i întâlnea în zona deja amintită. La un moment dat, cu ajutorul unui taximetrist, partea vătămată a fugit de la domiciliul inculpatului și a contactat organele de poliție.

în primăvara anului 2004, în zona C.L. din Municipiul Timișoara, și-a făcut apariția și partea vătămată Ș.A.S., care a practicat prostituția timp de aproximativ o lună de zile până când a fost contactată de inculpatul F.I.D., care i-a pretins (și aceasta pentru a-i permite să rămână în acea zonă) diverse sume de bani, pe care aceasta le obținea întreținând relații sexuale. După liberarea din penitenciar a inculpatului D.F., acesta, împreună cu fratele lui F.I.D., au pretins părții vătămate și prietenului acestea - R.G. suma de 1.000 euro, redusă ulterior la 500, pentru a-i permite acesteia să practice prostituția în locul anterior amintit. Pentru a fi mai convingător, inculpatul D.F. l-a supus pe prietenul părții vătămate unor violențe.

în ceea ce o privește pe victima minoră M.P.S. din Reșița, aceasta a fost racolată (la începutul lunii aprilie 2005) de inculpatul D.F. și ținută la locuința inculpatei L.V. Inculpatul anterior arătat, prin acte de violență fizice și psihice a determinat-o pe aceasta să practice prostituția (la barurile C. și E.T. din Timișoara), iar banii astfel obținuți erau preluați de acesta, zi de zi, la întoarcerea în apartamentul inculpatei L. După ce a fost amenințată de inculpat că o să-i confecționeze un pașaport pentru a o trimite în străinătate, tot în vederea practicării prostituției, partea vătămată a reușit să fugă de la inculpat și să se întoarcă în Reșița, ocazie cu care mama ei a observat că prezenta urme de violențe fizice. De asemenea, mama părții vătămate a menționat că aceasta i-a relatat că, fiind în Timișoara, a fost obligată la practicarea prostituției la hotelul C.

în cursul lunii martie 2005 partea vătămată M.G.V., plecată de la domiciliul ei din județul Mureș încă din octombrie 2004, practica prostituția pe C.L. din Municipiul Timișoara, loc în care a fost abordată de inculpatul D.F., zis A., care a dus-o în locuința inculpatei R., iar, ulterior, în locuința lui din C.Ș., obligând-o la practicarea prostituției și pretinzându-i toți banii obținuți în acest mod. Partea vătămată a contactat mai mulți clienți atât pe C.L., cât și la barul C., unde era dusă de inculpat cu instrucțiunea de a "agăța" bărbați străini. Pentru a menține controlul asupra părții vătămate, inculpatul D.F. a agresat-o fizic și i-a interzis să ia legătura cu persoane străine. Potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta a fost supravegheată și de inculpata R.L., iar banii obținuți din practicarea prostituției, atât de ea cât și de celelalte fete, erau împărțiți de cei trei frați - D.F., F.I.D. și G.I., zis D.

Activitățile inculpaților au fost ilustrate și în declarațiile martorelor H.G.A. și S.G.M., care, în declarațiile lor din dosarul de urmărire penală, au arătat că i-au cunoscut pe aceștia și pe mai multe persoane de sex feminin, care se prostituau în folosul lor. Ambele martore au arătat că inculpatul G.I. a încercat, în repetate rânduri, să le determine să practice prostituția în folosul lui, solicitări cărora acestea nu le-au dat curs. Pentru a le convinge (potrivit declarației martorei S.) inculpatul G.I. a recurs inclusiv la violențe fizice față de martora H. Tot unor violențe au fost supuse, conform acelorași martore, și alte două persoane rămase neidentificate (deoarece H.G.A. și S.G.M. au făcut referire doar la A. și A.X.) care au refuzat practicarea, în continuare, a relațiilor sexuale cu diverse persoane, contra unor sume de bani care erau ulterior remise inculpatului.

Deși faptele inculpatului D.F., zis A., de a racola persoane de sex feminin minore, de a le găzdui la inculpatele R.L. și L.V. sau a le trimite în străinătate, pentru practicarea prostituției în vederea obținerii unor foloase materiale, folosindu-se, în acest scop, de violențe fizice sau psihice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) C. pen., în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 10 lit. g) C. pen., întrucât inculpatul a decedat la data de 03 ianuarie 2010, pe parcursul procesului penal, astfel că sunt incidente aceste dispoziții legale de încetarea procesului penal ca urmare a decesului inculpatului.

în ceea ce privește faptele inculpatului F.I.D., de a racola persoane de sex feminin, cu vârste începând de la 14 ani, de a le găzdui la inculpatele R.L. și L.V. sau a le trimite în străinătate, pentru practicarea prostituției în vederea obținerii unor foloase materiale, folosindu-se, în acest scop, de violențe fizice sau psihice, aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

De asemenea, faptele inculpatului V.M. de a racola persoane de sex feminin minore, de a le găzdui la inculpata R.L. și L.V., pentru practicarea prostituției în vederea obținerii unor foloase materiale, folosindu-se, în acest scop, de violențe fizice sau psihice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatului G.I. de a racola persoane de sex feminin minore, pentru practicarea prostituției în vederea obținerii unor foloase materiale, folosindu-se, în acest scop, de violențe fizice sau psihice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele inculpatei R.L. de a găzdui la locuința ei persoane de sex feminin minore, în scopul exploatării acestora pentru obținerea unor foloase materiale, recurgând, în acest scop, la acte de violență psihică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și a art. 37 lit. a) C. pen.

Faptele inculpatei L.V. de a găzdui persoane de sex feminin minore, obligate la practicarea prostituției de către inculpații D.F. și F.I.D., în scopul obținerii unor foloase materiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Referitor la încadrarea juridică a faptelor inculpatului D.F., cu privire la agravanta prev. de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 referitoare la vătămarea sănătății victimei ca urmarea faptei de trafic de persoane, s-a constatat că nu poate fi reținută această agravantă, însă decizia de casare a instanței supreme a vizat și refacerea judecății pentru lipsa publicității ședinței de judecată de la termenul de judecată din 27 iunie 2008, cu privire la expertizarea medico-legală a victimei M.P.S. în sensul stabilirii stării de sănătate a acesteia ca urmare a faptelor inculpatului și eventual a unei legături de cauzalitate între faptele inculpaților și urmările negative asupra sănătății părții vătămate. Doar o astfel de expertiză ar fi putut stabili încadrarea juridică a faptei în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 678/2001 în situația în care expertiza ar fi stabilit o vătămare a sănătății victimei prin fapta inculpatului.

S-a constatat însă că o asemenea expertiză, deși a fost dispusă la termenul de judecată din 18 mai 2011, nu a putut fi efectuată în procedura de rejudecare a cauzei, întrucât deși la dosarul de urmărire penală se află copia unei scrisori medicale, iar la dosarul instanței, se află copia foii de observație clinică generală eliberată de Spitalul Județean Staționar XX Psihiatrie Reșița, din care rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 25 august-20 septembrie 2005 însă nu a răspuns solicitărilor instanței de a se prezenta pentru a fi examinată medical, cu toate că a fost citată la toate cele trei adrese indicate în dosar, atât cu citație cât și cu mandat de aducere, nefiind găsită.

Având în vedere că fiecare dintre inculpați nu a comis faptele singur, ci, după caz, cu unul sau mai muți dintre ceilalți inculpați din prezenta cauză, instanța de rejudecare a reținut agravanta prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 768/2001 - în sensul traficului comis de două sau mai multe persoane împreună.

Deși în rechizitoriu s-a menționat că faptele tuturor inculpaților, cu excepția celor comise de inculpata L.V., se încadrează, printre altele, și în prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 678/2001, având în vedere că acelorași inculpați li se reține și alin. (2) al art. 13 din aceeași lege, s-a constatat ca fiind corectă încadrarea juridică în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a, fără prima ipoteză, adică fără a se reține aliniatul trei integral, ci doar ultima parte, respectiv doar teza a II-a.

Referitor la reținerea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), forma continuată a faptelor inculpaților, instanța a apreciat că sunt incidente aceste dispoziții legale întrucât starea de fapt confirmă că inculpații au comis mai multe acte materiale, în executarea aceleiași rezoluții infracționale de exploatare, în vederea obținerii unor foloase materiale, a părților vătămate din prezenta cauză, fapte care întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina lor de instanță, astfel că s-a reținut caracterului continuat al faptei lor și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, instanța de rejudecare a mai reținut că, în ceea ce privește solicitările formulate în apărarea inculpaților de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., s-a constatat că aceste cereri sunt neîntemeiate și au fost respinse, întrucât distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 și, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență. Așadar în situația unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin amenințare, violență, răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

De altfel, ori de câte ori sunt întrunite elementele traficului de persoane în considerarea principiului potrivit căruia specialul primează generalului sunt aplicabile prevederile din legea specială, respectiv art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001 astfel că și pentru acest argument încadrarea în drept a faptelor de care se fac vinovați inculpații este cea reținută de instanță, neputând fi cea prevăzută de norma generală - art. 329 C. pen., solicitată în apărare.

De asemenea, instanța a apreciat că sunt nefondate și celelalte motive invocate în apărarea inculpaților, atât în susținerile arătate în recursul declarat în cauză, cât și în susținerile formulate în rejudecare, în sensul achitării în temeiurile prev. de art. 10 lit. a), c), d) C. proc. pen. Instanța nu a putut reține aceste susțineri în condițiile în care la dosar sunt probe certe care dovedesc atât existența faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și împrejurarea că aceste fapte au fost comise de către inculpați, iar probele dosarului confirmă vinovăția inculpaților, sub aceste aspecte fiind relevante atât înscrisurile aflate la dosar, cât și procesele-verbale de transcriere a convorbirilor înregistrate legal în cauză dar și declarațiile părților vătămate care au arătat că inculpații au folosit violențe și amenințări asupra lor pentru a le obliga să practice prostituția, iar sumele obținute în acest mod erau însușite de inculpați.

Astfel, nu au putut fi reținute susținerile făcute în apărarea inculpatului G.I. în sensul că nu s-a lămurit prin probe ce persoane au fost traficate de către acest inculpat, în condițiile în care din starea de fapt mai sus arătată de instanță rezultă că și acest inculpat a comis fapte de trafic de persoane minore în împrejurările mai sus descrise, relevante fiind declarațiile aflate la dosarul de urmărire penală, în care numitele H.G.A. și S.G.M. arată că au fost martore la acte de violență exercitate de acest inculpat asupra unor victime care au refuzat să mai practice prostituția în favoarea lui "D.", porecla inculpatului G.I. De asemenea, partea vătămată M.G.V. a declarat că banii obținuți de ea sau alte fete din practicarea prostituției au fost împărțiți între cei trei frați, respectiv inculpații G.I., D.F., F.l. De altfel, implicarea inculpatului G.I. în activitatea de racolare și exploatare sexuală a unor părți vătămate, este evidențiată și de faptul că inculpatul a trimis-o în Italia chiar și pe concubina sa M.D. pentru a se prostitua și a-i trimite bani din această activitate.

Referitor la celelalte susțineri în sensul achitării inculpaților V.M., R.L., L.V., F.l., s-a constatat că sunt neîntemeiate, în raport de faptul că la dosar sunt probe certe în sensul comiterii de către inculpați a infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, probe la care s-a făcut referire și care au fost analizate în cuprinsul stării de fapt. De altfel, susținerile inculpaților au fost contrazise de declarațiile părților vătămate și martorilor aflate la dosarul de urmărire penală, declarații în care atât părțile vătămate cât și părinții unora dintre acestea arată împrejurări detailate ale modalității în care inculpații au comis faptele.

Așadar, nu sunt aplicabile temeiurile de achitare invocate în apărare, întrucât prima instanță nu a putut reține că inculpații nu au comis faptele, ori că nu ar fi vinovați, în condițiile în care tocmai obligarea (prin modalitățile menționate în starea de fapt descrisă în actul de sesizare și cea reținută de instanță) părților vătămate la practicarea prostituției, precum și cazarea părților vătămate în anumite locații stabilite de inculpați, inclusiv în locuința inculpatei R.L., constituie o constrângere în sensul legii realizând elementele constitutive ale traficului de persoane. Pe de altă parte, fiind vorbă de victime minore, s-a reținut că, chiar și acțiunile de recrutare și găzduire, respectiv izolarea victimelor minore în anumite locații, precum și amenințarea victimelor și aplicarea în unele situații a unor "corecții", presupun existența constrângerii, întrucât se prezumă că victimele minore ale traficului de persoane nu au capacitatea de a-și exprima liber consimțământul.

Având în vedere încadrarea juridică mai sus menționată reținută de instanță, și ținând cont la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaților de dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanța de fond a reținut pericolul social deosebit de ridicat al faptelor grave comise de inculpați asupra unor victime minore, fapte sancționate de legiuitor cu pedepse severe, precum și consecințele unor asemenea fapte asupra dezvoltării ulterioare a părților vătămate minore, cât și faptul că inculpații au avut o poziție nesinceră pe parcursul procesului penal, dar și că inculpații F.l.D., V.M.R.L. au mai suferit alte condamnări penale, cu închisoare, care, în mod evident, nu și-au realizat scopul preventiv-educativ, fiind reținută și împrejurarea că faptele au un caracter continuat.

împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații V.M., L.V., G.I., R.L. și F. (fost F.) I.D., înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 20 aprilie 2012 sub nr. 12325.12/30/2005*.

Prin decizia penală nr. 112/A din 6 iunie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații V.M., L.V., G.I., R.L. și F. (fost F.) I.D. împotriva sentinței penale nr. 454/PI din 07 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Timiș.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații apelanți L.V., G.I., F. (fost F.) l.D. la plata sumei de 100 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, iar pe inculpații V.M. și R.L. la plata sumei de 400 RON fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 300 RON pentru fiecare inculpat apelant s-a avansat din contul Ministerului Justiției în contul Baroului Timiș.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

în faza cercetării judecătorești în apel s-a dispus efectuarea unei adrese către Camera Notarilor Publici Dolj pentru a se verifica dacă a fost deschisă succesiunea după defunctul inculpatul D.F., constatându-se potrivit răspunsului la această adresă că nu a fost deschisă succesiunea după acesta; au fost audiați inculpații prezenți și a fost respinsă proba solicitată de inculpatul G.I. prin avocat privind reaudierea părților vătămate C.M. și S.A. ca nefiind utilă soluționării cauzei potrivit informațiilor obținute de prima instanță cu privire la imposibilitatea audierii acestora.

Curtea a reținut că starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată, din care rezultă vinovăția inculpaților față de infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestora în primă instanță, sunt corecte.

în ceea ce privește critica parchetului privind netemeinicia sentinței primei instanțe sub aspectul soluției de achitare a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003, a apreciat că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 39/2003 prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o anumită perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține, direct sau indirect, un beneficiu financiar sau alt beneficiu material. în teza a II-a a art. menționat se prevede că nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Constituirea unui grup presupune o activitate de asociere a mai multor persoane, a unui nucleu autonom care sa ființeze în timp, să aibă o structură determinată și roluri prestabilite în planurile de comitere a unor infracțiuni. Grupul organizat presupune ca infractorii să fie supuși unei discipline interne, guvernată de instituirea unor reguli privind ierarhia și rolul fiecăruia din membri în realizarea obiectivului și planurilor infracționale adoptate.

Acuzarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor s-a sprijinit exclusiv, în opinia instanței de judecată, pe aprecieri subiective. Probele administrate nu au relevat existența unei structuri organizate, care acționase coordonat, după reguli bine stabilita constituită de inculpați, sau la care aceștia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit și în cadrul căreia fiecare inculpat să fi avut un rol prestabilit. Este adevărat că activitatea lor a durat în timp, motiv pentru care s-a reține forma continuată a infracțiunilor, dar activitatea nu a fost coordonată de un anumit lider de grup, inculpații acționând împreună fără a avea roluri înainte stabilite. S-a constatat că nu există nici o dovadă certă care să ateste, în concret, existența unui grup infracțional organizat.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că pentru a exista un grup infracțional organizat, între membrii grupului trebuie să existe o anumită ierarhie, aceștia trebuie să acționeze după reguli stabilite, ori în cauză inculpații D. (F.) F., F. (fost F.) I.D. au acționat în baza relațiilor strânse de rudenie între ei, aceștia fiind frați, nerezultând din probe că aceștia ar fi fost conducătorii grupării infracționale reținute prin rechizitoriu.

De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada că cei doi inculpați au inițiat grupul infracțional și nici aderarea celorlalți inculpați la grupul infracțional, în condițiile în care ceilalți inculpați având autonomie în desfășurarea activității infracționale, iar inculpații D. (F.) F. și F. (fost F.) I.D. interveneau uneori, fie pentru a încasa o parte din banii realizați de părțile vătămate, fie pentru a racola pe unele dintre părțile vătămate sau pentru a le amenința pe acestea în scopul practicării prostituției.

în ceea ce privește solicitarea privind înlăturarea dispoziției privind achitarea inculpatului D.F. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 7 rap. la art. 2 alin. (1) lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 și dispunerea încetării procesului penal față de inculpat întrucât acesta a decedat, instanța a constatat că în condițiile în care în cauză s-a dovedit faptul că această faptă nu există, în mod corect prima instanță a dispus achitarea, aceasta fiind mai favorabilă inculpatului D.F. și primând față de încetarea procesului penal.

Referitor la celelalte fapte reținute în sarcina inculpaților apelanți pentru care s-a dispus condamnarea, instanța a constatat că vinovăția inculpaților a fost dovedită în cauză potrivit declarațiilor inculpaților, declarațiilor părților vătămate în faza de urmărire penală, a proceselor-verbale privind interceptarea convorbirilor telefonice și a depozițiilor martorilor.

Astfel, potrivit declarației părții vătămate C.D.C., rezultă faptul că a fost trimisă în Italia sub amenințări de către inculpații D.F. și F. (fost F.) I.D., pentru a se prostitua, iar banii obținuți erau trimiși acestora, declarația părții vătămate coroborându-se cu cea a părții vătămate C.M. care a fost și ea trimisă în Italia de către inculpatul F.I. în același scop.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatului F. (fost F.) I.D. referitoare la faptul că partea vătămată C.M. a declarat în fața notarului public S.S., la data de 18 decembrie 2006, că nu s-a prostituat pentru inculpat, iar instanța ar trebui să țină cont de această declarație întrucât celelalte declarații au fost date de partea vătămată în condițiile în care era în dușmănie cu inculpatul datorită unui proces privind încredințarea minorului.

Cu toate că părțile vătămate și inculpații și-au schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat că, de regulă, - atunci când s-au respectat regulile procedurale - așa cum este cazul în speță - declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care părțile le-a scris în momentele inițiale ale urmăririi penale precum și cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când nu a fost încă în măsură să conceapă strategii de apărare, raționament valabil și pentru depozițiile martorilor cu mențiunea că sunt veridice acelea în care s-au redat propriile percepții, în mod liber, cu mâna personală, într-un moment când nu s-au aliniat unor scenarii construite în apărarea inculpaților.

De asemenea, declarațiile inițiale date de partea vătămată C.M. se coroborează cu procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate de inculpatul F. (fost F.) I.D. din care rezultă faptul că acest inculpat a trimis-o în Italia și pe A.A. pentru a se prostitua și a-i trimite banii. Inculpatul F. (fost F.) I.D. a discutat în aceeași zi și cu inculpatul G.I. tocmai despre obținerea diverselor sume de bani de la femeile care se prostituau, precum și despre modalitatea de a le ține sub control, inculpatul G.I. afirmând că a bătut-o pe una dintre fete pentru că "are ifose de șefă".

Vinovăția inculpaților este confirmată și de declarațiile părților vătămate S.A.P. - minoră la data săvârșirii faptelor, din care rezultă faptul că aceasta practica prostituția în C.L. din Municipiul Timișoara împreună cu R.L., căreia îi oferea toate sumele obținute, că inculpatul D.F. colecta periodic bani de la R., iar uneori acest inculpat a bătut-o pentru că și-a întrerupt activitatea de prostituție, plecând de la domiciliul inculpatei R.

Susținerile acestei părți vătămate sunt confirmate și de părțile vătămate Z.L.M. și Ș.A.S., care au arătat că se prostituau pe C.L. din Timișoara, unde au cunoscut-o pe partea vătămată S.A., care dădea diverse sume de bani fraților F. prin intermediul inculpatei R.L., care îi solicita să practice prostituția prin amenințare cu acte de violență din partea inculpaților.

De asemenea, părțile vătămate Z.L.M. și P.L. au arătat că au fost racolate de către inculpatul V.M., care la data de 25 iunie 2005 le-a racolat din zona Gării de Nord și le-a dus la locuința inculpatei R.L., unde între timp se stabilise și acesta, cu scopul de a se prostitua și de a-i remite banii obținuți. De menționat că la acea dată părțile vătămate erau minore.

Partea vătămată Z.L.M. a asistat la un incident în care inculpatul D.F. a bătut-o pe partea vătămată S.A.P., motiv pentru care partea vătămată Z.L.M. a părăsit locuința inculpatei R.L. de frica amenințărilor cu bătaia proferate de inculpatul V.M., care a întâlnit-o în oraș atât pe ea cât și pe partea vătămată P.L.

Aceleași aspecte sunt confirmate și de către partea vătămată P.L., care a arătat că a fost agresată de inculpatul D.F., a părăsit locuința inculpatei R.L., dar s-a întors datorită amenințărilor inculpatului V.M.

Instanța a luat în considerare declarația inițială a părții vătămate P.L., întrucât ulterior, așa cum rezultă din declarația dată de tatăl părții vătămate, numitul L.I.A., fiica acestuia și-a retras declarația datorită presiunilor exercitate de către unul dintre inculpați. De asemenea, și partea vătămată Z.L.M. a revenit asupra declarației, dar motivele de revenire ale acesteia nu au fost confirmate de nici un mijloc de probă, motiv pentru care, așa cum s-a arătat, instanța va ține cont de declarațiile date inițial de către această parte.

în locuința inculpatei R. au mai fost racolate de către inculpatul V.M., în vederea practicării prostituției, și părțile vătămate minore D.D. și T.A. care erau obligate să practice prostituția fiind supuse la amenințări și violențe fizice, iar banii obținuți erau dați inculpatei R. care la rândul ei îi remitea inculpatului D.F. și inculpatului V.M., dosar primă instanță.

Datorită acestei situații, părțile vătămate D.D., Z.L., P.L. și T.A. s-au hotărât să fugă din locuința inculpatei R.L. și au relatat organelor de poliție cele întâmplate.

La începutul anului 2005, la locuința inculpatei R.L. s-a stabilit și partea vătămată P.M. care, așa cum rezultă din declarația dată la dosarul de urmărire penală, a fost obligată prin violență și amenințări de inculpata R. să se prostitueze și să-i remită sumele de bani, iar când a vrut să părăsească domiciliul inculpatei, a fost bătută de inculpatul D.F. și obligată în continuare să se prostitueze, reușind în final să fugă cu ajutorul unui taximetrist și să anunțe organele de poliție.

Partea vătămată Ș.A.S. a practicat prostituția pe C.L. în primăvara anului 2004 timp de aproximativ o lună de zile, fiind obligată de către inculpatul F.I.D. și ulterior de către inculpatul D.F. să le remită sumele de bani obținute, inculpații folosind în acest sens amenințări și violențe inclusiv asupra prietenului părții vătămate, așa cum rezultă din declarația de la dosarul de urmărire penală.

Inculpatul D.F., la începutul lunii aprilie 2005, a racolat-o pe minora M.P.S. în vederea practicării prostituției, prin acte de violență fizică și psihică și a dus-o să locuiască la inculpata L.V.

Aceste aspecte rezultă atât din declarația părții vătămate M.P.S., cât și din declarația mamei acesteia, aceasta arătând că fiica sa, atunci când s-a întors în Reșița, avea urme de violență fizică pe corp și că a fost obligată să se prostitueze în Timișoara la hotelul C.

Inculpatul D.F. i-a solicitat părții vătămate M.G.V., care practica în luna martie 2005 prostituția pe C.L. din Timișoara, să-i dea banii obținuți din această activitate, ducând-o la locuința inculpatei R.L. De asemenea, acest inculpat a agresat-o fizic, iar banii obținuți îi împărțea cu ceilalți doi frați F.I.D. și G.I.

Activitatea infracțională a inculpaților a fost dovedită și prin depozițiile martorelor H.G. și S.G., care au arătat că inculpatul G.I. a racolat mai multe femei pentru practicarea prostituției și a încercat în diferite rânduri să le determine și pe acestea, folosind inclusiv violențe fizice.

în cauză au fost dovedite elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de persoane și respectiv trafic de minori, motiv pentru care instanța de apel a înlăturat apărările inculpaților privind achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Curtea a constatat că la individualizarea judiciară a pedepselor prima instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.

Instanța a constatat că la aplicarea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptelor comise de către inculpați asupra unor victime minore, consecințele acestor fapte supra dezvoltării ulterioare a părților vătămate, forma continuată a infracțiunii, starea de recidivă în cazul inculpaților F.I.D., V.M., R.L., motiv pentru care nu se impune reducerea pedepselor, acestea fiind orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege. _

în ceea ce privește modalitatea de executare, a apreciat că, în mod corect, prima instanță a dispus executarea în regim de detenție, nefiind îndeplinite prevederile art. 81 C. pen. privind suspendarea condiționară a executării pedepsei având în vedere cuantumul pedepselor aplicate și starea de recidivă.

Referitor la acțiunea civilă, a reținut că a fost soluționată corespunzător, prima instanță acordând despăgubiri doar în limita dovedirii acestora. Potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. obiectul acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ. răspunderea civilă delictuală este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșită de inculpat; acesta trebuind să fie cert, ceea ce presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de evaluare.

în ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, instanța de apel a apreciat că sumele de 10.000 RON sunt rezonabile în raport cu suferințele părților civile în urma faptelor săvârșite de inculpați. La stabilirea sumei acordată cu titlu de daune morale s-a avut în vedere atât suferințele părții civile, cât și necesitatea de a preîntâmpina o îmbogățire fără just temei.

în cauză nu au fost introduși în cauză succesorii inculpatului decedat D. (fost F.) F., deoarece potrivit adresei emise de Camera Notarilor publici Dolj succesiunea nu a fost dezbătută.

împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și inculpații L.V., F. (fost F.) I.D., G.I. și R.L., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând în drept cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 9, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen.

în susținerea motivului de recurs, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., reprezentantul parchetului a arătat că cele două instanțe au comis o gravă eroare de fapt, ce a condus la pronunțarea unor soluții greșite de achitare a inculpaților sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003. A arătat că, din probele administrate în cauză rezultă că inculpații D.F. și F. (fost F.) I.D. au inițiat o rețea de racolare a tinerelor în scopul exploatării sexuale, la care au aderat ulterior și inculpații R.L., G.I. și L.V., între inculpați a existat o legătură în desfășurarea activității infracțională, în care rolurile erau prestabilite, astfel că, participația lor nu a fost una ocazională, ci specifică unui grup infracțional organizat.

Pentru aceste considerente, a solicitat casarea ambelor hotărâri și condamnare inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar pentru inculpatul D.F. să se dispună încetarea procesului penal având în vedere că a intervenit decesul acestuia.

Inculpații L.V. și F. (fost F.) I.D., circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹pct. 18 și 14 C. proc. pen., au solicitat, în principal, achitarea lor sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 13 alin. (1) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pentru inculpata L., întrucât din probatoriile administrate nu rezultă că inculpații au comis asemenea fapte.

Au mia susținut că din probatoriile administrate nu rezultă cu certitudine că persoanele minore au fost racolate și trimise de inculpatul F., în Italia pentru a se prostitua și trebuie avute în vedere relațiile dintre inculpat și partea vătămată C.M. care se află într-un proces de încredințare a minorului.

Referitor la inculpat L. s-a arătat că acesta doar ridica anumite sume de bani și le ducea în Italia dar nu cunoaște pentru ce sunt folosite și nici nu a îndemnat vreo persoană să practice prostituția.

în subsidiar, ambii inculpați au solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate de către prima instanță și menținute de către instanța de apel în sensul reducerii cuantumului acestora, raportat la activitatea infracțională reținută în sarcina lor.

în susținerea recursului inculpatul G.I. a invocat, în drept, cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 9, 12, 17 și 14 C. proc. pen.

O primă critică a recurentului inculpat a vizat nemotivarea hotărârii de către instanța de apel care a preluat situația de fapt reținută de prima instanță, reluând chiar și raționamentul de interpretare al normelor legale, aspect ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen., inculpatul prin apărător, a solicitat achitarea sa sub aspectul infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/200, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective, probele administrate nu dovedesc împrejurarea că acesta a racolat, transportat, cazat sau găzduit persoane în scopul practicării prostituției.

O altă critică a recurentului inculpat a vizat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din aceiași lege în tentativă la infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 329 C. pen.

în dezvoltarea motivelor scrise de recurs, recurentul inculpat întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen. a solicitat redozarea pedepsei având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și are doi copii minori în întreținere.

în susținerea recursului, întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 și 14 C. proc. pen., inculpata R.L. a criticat ambele hotărâri sub aspectul erorii grave de fapt ce a condus la pronunțarea unei soluții greșite de condamnare, întrucât, din probatoriile administrate nu rezultă că acesta a comis infracțiune de trafic de minori.

în subsidiar, a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicată pe care o apreciază prea severă, în raport de activitatea sa infracțională.

înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 9, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., apreciază hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice și recursurile declarate de Parchet și inculpați ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate.

1. Critica parchetului privind eroarea gravă de fapt a celor două instanțe care au pronunțat o soluție greșită de achitare față de inculpați sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este întemeiată, în cauză, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., care presupune ca eroarea de fapt să fie esențială, adică să aibă o influență hotărâtoare asupra soluției cauzei și să fie evidentă, în sensul de a fi contrară probelor existente la dosar.

Examinând actele și lucrările dosarului înalta Curte constată că cele două instanțe, în mod întemeiat, au apreciat că în sarcina inculpaților D.F. și F. (fost F.) I.D. nu poate fi reținută infracțiunea de inițiere a unui grup infracțional organizat și de aderare la un asemenea grup în cazul inculpaților L.V., G.I. și R.L., întrucât, din întreg materialul probator administrat nu rezultă constituirea unui grup infracțional organizat, astfel cum este definit în art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Potrivit art. menționat, pentru existența grupului organizat sunt necesare cel puțin trei persoane, grupul să funcționeze pentru o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, iar rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret.

Raportat la aceste considerente teoretice, se constată că, în cauză, inculpații D.F. și F. (fost F.) I.D. au desfășurat activități infracționale în modalitatea reținută de cele două instanțe în realizarea conținutului infracțiuni lor de trafic de minori, dar din probatoriul administrat nu rezultă că au coordonat activitatea vreunui grup iar modul în care au acționat s-a datorat relațiilor de rudenie dintre cei doi inculpați (frați) și nu a calității lor de lideri ai grupului.

în cauză nu s-a dovedit nici împrejurarea că inculpații L.V., G.I. și R.L. au aderat la vreun grup infracțional, modalitatea în care aceștia au acționat în realizarea activităților ce compun elementul material al infracțiunii de trafic de minori nu se circumscriu unei activități de grup, în care fiecare are un rol bine determinat și există o anumită ierarhie. Faptul că în anumite situații inculpații D. și F. (fost F.) interveneau în activitatea desfășurată de ceilalți coinculpați, de a racola unele părți vătămate și de a exercita presiuni asupra acestora în scopul practicării prostituției, nu sunt elemente care să contureze existența grupului organizat, după cum, nici primirea unor sume de bani, în mod sporadic, nu fac dovada rolului de lider al celor doi inculpați în cadrul unui grup, în condițiile în care sumele obținute de părțile vătămate erau primite și de ceilalți coinculpați.

Față de aprecierea instanței de recurs, privind legalitatea și temeinicia soluției de achitare a inculpaților D.F., F. (fost F.) I.D., L.V., G.I. și R.L. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 adoptată de cele instanțe, solicitarea parchetului referitoare la inculpatul D.F. de a se dispune o soluție de încetare a procesului penal întrucât a intervenit decesul acestuia nu se mai justifică, constatarea inexistenței faptei fiind mai favorabilă inculpatului.

Pentru aceste considerente, înalta Curte urmează să respingă ca nefondat recursul parchetului.

2. Neîntemeiate sunt și criticile recurenților inculpați F. (fost F.) I.D., R.L. și L.V. privind grava eroare de fapt a celor două instanțe care au dispus condamnarea lor sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, respectiv art. 13 alin. (1) cu referire la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 pentru inculpata L., deși din probatoriile administrate nu rezultă că inculpații au comis aceste fapte.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, înalta Curte reține că, cele două instanțe, în mod judicios, au apreciat că faptele inculpaților F. (fost F.) I.D., R.L. care, în perioada 2002-2005, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale au racolat, găzduit mai multe persoane minore, cu vârste cuprinse între 14-17 ani, din care o parte au fost trimise în străinătate, exercitând asupra acestora violențe fizice și psihice, în scopul exploatării lor prin obligarea la practicarea prostituției pentru obținerea unor foloase materiale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) și alin. (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în formă continuată, iar faptele inculpatei L.V. care, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a găzduit mai multe persoane minore, constrânse să practice prostituția de către inculpații D.F. și F. (fost F.) I.D., în scopul obținerii unor foloase materiale și a ridicat, în perioada de referință, sume de bani primite din străinătate pe numele inculpatului F., cunoscând că provin din practicarea prostituției, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii 13 alin. (1) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Contrar celor susținute de recurentul inculpat F. (fost F.) I.D., înalta Curte constată că vinovăția acestuia este dovedită de declarațiile părților vătămate C.M., C.D.C. din faza de urmărire penală care au arătat că au fost obligate de inculpatul F. și inculpatul D. să se prostitueze în Italia iar banii obținuți i-au fost trimiși inculpaților, care se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpatul F. și partea vătămată C. și dintre acesta și inculpatul G.I., din care rezultă că inculpatul F. le-a trimis-o în Italia să se prostitueze pe părțile vătămat C.M. și A.A.M., dar și corecțiile fizice aplicate părților vătămate care nu mai doreau să practice prostituția.

Relevante sub aspect probator sunt și declarațiile părților vătămate Ș.A.S. și Z.L. din care rezultă că erau cazate în locuința inculpatei R.L. și au fost racolate de inculpații F. și D. în vederea practicării prostituție pe raza mun. Timișoara iar sumele de bani erau remise inculpaților, în aceste împrejurări cunoscând-o și pe partea vătămată minoră S.P.A. care în mai multe rânduri a fost agresată fizic de către inculpatul D. pentru că nu mai vrea să practice prostituția.

Tot în susținerea vinovăției inculpatului sunt și declarațiile martorei C.A. și G.A. din care rezultă că inculpatul F. împreună că D. au recuperat de la martora C. suma de 1.200 euro și cartea de identitate a părții vătămate M.P.S. racolată în scopul exploatării sexuale de către inculpatul D., dar nu în scopul de a le restitui părții vătămate ci de a obține pașaport pentru a o trimite în Belgia tot în vederea practicării prostituției.

Cele două instanțe, în mod justificat, au înlăturat declarația părții vătămate C.M. dată în fața notarului public, în condițiile în care din probele administrate în cauză rezultă violența fizică pe care inculpatul F. o exercita asupra părților vătămate dar și de împrejurarea că nu este susținută de niciun alt mijloc de probă, susținerile inculpatului privind existența unui proces de încredințare a minorului neavând relevanță în condițiile în care această situație exista și la momentul când partea vătămată a dat declarații în faza de urmărire penală dar și a notarului public.

Totodată, înalta Curte constată că mijloacele de probă administrate în cursul procesului relevă elemente de fapt care dovedesc, fără putință de tăgadă, că inculpata R.L. a găzduit în locuința sa și a exercitat acte de constrângere asupra mai multor persoane printre care și minore, în scopul exploatării sexuale pentru obținerea unor foloase materiale și a primit sume de bani obținute de părțile vătămate, pe care le-a remis inculpaților F. și D.

în susținerea vinovăției inculpatei sunt declarațiile părții vătămate minore S.P.A. care a arătat că a practicat prostituția în Municipiul Timișoara, fiind cazată la locuința inculpatei R.L. care îi găsea și clienți și primea banii obținuți de partea vătămată. Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile părților vătămate S.P.A., Ș.A.S., Z.L., P.L., T.A. și D.D.T.A. care au arătat în declarațiile inițiale că au fost cazate în perioada 2004-2005 la locuința inculpatei R.L., fiind racolate pentru a practica prostituția de către inculpații V.M. și F., iar sumele de bani obținute de acestea de la clienți erau luate de către inculpata R. și date inculpaților, în multe situații dacă inculpații apreciau că au scăzut veniturile aplicau inculpatei R. corecții fizice chiar în fața părților vătămate. Totodată, partea vătămată Z.L. a arătat că inculpat R. le supraveghea și le amenința cu exercitarea de violențe fizice de către frații F. dacă nu "stăteau la produs".

în susținerea declaraților părților vătămate sunt și declarațiile minorelor P.M. și M.V. care au fost racolate de inculpatul D., cazate la locuința inculpatei R. și obligate să practice prostituția în Municipiul Timișoara în zona centrală iar banii obținuți erau dați inculpatei R. care îi remitea inculpatului D., partea vătămată P.M. confirmând faptul că a fost chiar agresată fizic de către inculpata R., iar partea vătămată M. arătând că a fost supravegheată de acesta atunci când își racola clienții.

Faptul că o parte din părțile vătămate au revenit asupra declarațiilor inițiale se datorează acțiunilor întreprinse de către inculpați care au exercitat amenințări la adresa familiilor acestora în scopul ca acestea să-și schimbe poziția procesuală și să renunțe la plângerile penale formulate, aspect confirmat și de martorul L.I.A., tatăl părții vătămate P.L., astfel că, cele două instanțe, în mod întemeiat, au înlăturat ce nefiind conforme cu realitatea declarațiile părților vătămate date în faza cercetării judecătorești, având în vedere și împrejurarea că sunt infirmate de ansamblu probator administrat în cauză.

Raportat la mijloacele de probă analizate, înalta Curte consideră că a fost dovedită, fără dubiu și vinovăția inculpatei L.V. în comiterea infracțiunii de trafic de minori, relevante sub acest aspect fiind declarațiile părților vătămate minore M.P.S., P.R. care au fost racolate de inculpatul D. în vederea practicării prostituției și cazate la locuința inculpatei L.V., inculpatul fiind acela se ocupa de obținerea pașapoartelor turistice pentru a le trimite în Belgia tot în scopul exploatării lor sexuale, rezultatul percheziției efectuate la domiciliul inculpatei unde au fost identificate cărțile de identitate ale părților vătămate R.D., M.M., N.M., M.G.V. și M.P.S., copii ale pașapoartelor părților vătămate P.R. și M.D.E., plicuri de corespondență pe numele inculpatului F.S. Toate aceste probatorii dovedesc, contrar celor susținute de către recurenta inculpată, pe de o parte, că inculpata acorda găzduire părților vătămate exploatate sexual în scopul obținerii unor foloase materiale, iar pe de altă parte, că ridica pentru inculpați sume de bani trimise din Italia de părțile vătămate în urma practicării prostituției, activitățile sale fiind circumscrise modalităților faptice ce comune elementul material al infracțiunii de trafic de minori.

în consecință, pentru toate aceste considerente, înalta Curtea consideră că a fost dovedită, fără dubiu, vinovăția inculpaților F. (fost F.) I.D., R.L. și L.V. cu privire la acuzațiile aduse, încadrarea juridică a faptelor comise de aceștia (trafic de minori, în formă continuată) fiind în concordanță cu dispozițiile legale, prin urmare, nu poate fi admisă solicitarea lor de a fi achitați motivat de împrejurarea că faptele nu există.

Cât privește cea de-a doua critică a recurenților inculpați F. (fost F.) I.D., R.L. și L.V. întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 14 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că este neîntemeiată.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor trei inculpați, înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpaților care au antecedente penale (în cazul inculpaților F. și R.) și au stabilit pedepse în limitele legale pentru infracțiunile trafic de minori reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați, după schimbarea încadrării juridice.

Felul și natura faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora, intensitatea activității infracționale care s-a desfășurat pe o perioadă îndelungată de timp și asupra mai multor persoane, formează convingerea înaltei Curți că pedepsele aplicate inculpaților (de câte 10 ani închisoare pentru inculpații F. (fost F.) I.D. și R.L. și de 7 ani închisoare pentru inculpata L.V.) sunt în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Totodată, la individualizarea judiciară a sancțiunilor penale au fost avute în vedere gradul de participație al fiecărui inculpat și circumstanțele reale și personale ale inculpaților care nu au recunoscut comiterea faptelor chiar în fața unui probatoriu evident, au încercat să influențeze părțile vătămate după declanșarea cercetărilor pentru a-și schimba depozițiile și a-i absolvi de răspundere penală, faptul că inculpații F. (fost F.) I.D. și R.L. au comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie fapt ce dovedește perseverența lor infracțională.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază că aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai redus, astfel cum au solicitat recurenții inculpați nu ar fi justificată și nu ar realiza scopul preventiv educativ al pedepsei, prev. de art. 52 C. pen., cât și caracterul de exemplaritate, ce concretizează dezaprobarea legală și judiciară atât în ceea ce privește faptele comise cât și cu privire la comportamentul inculpaților.

3. Referitor la prima critică a recurentului inculpat G.I. ce vizează cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen., privind nemotivare hotărârii de către instanța de apel, înalta Curte constată că hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 383 C. proc. pen., decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere, între altele, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen. Prin urmare, în decizie trebuie analizate fiecare dintre motivele formulate de părți și argumentele invocate de procuror în susținerea căii de atac formulate, motivându-se temeiurile de drept și de fapt care au condus la admiterea sau la respingerea fiecărui motiv invocat în apărare sau acuzare.

Astfel, se asigură părților dreptul la un proces echitabil, cum este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce cuprinde, între altele, atât dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor, cât și obligația instanței de a examina aceste observații, cu alte cuvinte, sarcina instanței fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele și probatoriile părților.

în jurisprudența instanței europene s-a statuat în mod constant că, dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenție impun o obligație instanțelor de a-și motiva hotărârile, însă aceasta nu înseamnă că se cere un răspuns detaliat la fiecare argument, amploarea acestei obligații variind în funcție de natura hotărârii, ceea ce este definitoriu pentru noțiunea de proces echitabil este ca instanța să fi examinat cu adevărat problemele esențiale ce i-au fost supuse atenției și să nu se mulțumească să confirme concluziile unei alte instanțe sau pe cele reținute în actul de sesizare (cauza Helle împotriva Finlandei parag. 60, cauza Boldea c. României, cauza Albina c. României).

Din examinarea conținutului deciziei pronunțată de instanța de apel rezultă că aceasta este motivată în raport de toate criticile invocate de inculpați în apărare și reprezentantul Ministerului Public, inclusiv cele susținute de către inculpatul G.I., întemeiat pe argumentele de fapt și drept care au justificat soluția instanței de apel de respingere a apelurilor formulate de inculpați și parchet, prin urmare, nu se poate aprecia că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil al vreuneia dintre părți, astfel cum susține recurentul inculpat.

înalta Curte, analizând conținutul deciziei recurate reține, că în expunerea considerentelor deciziei, instanța de prim control judiciar față de motivele invocate de părți, nu s-a rezumat doar la aprecieri cu caracter general, ci a realizat un examen coroborat al probelor administrate în faza de urmărire penală și a judecății, cu referiri concrete la ceea ce a rezultat din evaluarea lor, fapt ce permite o verificare a acestei hotărâri de către instanța de recurs.

Mai mult, pornind de la o situație de fapt conturată de ansamblul probator administrat, sunt reliefate, în mod corect, împrejurările comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului G.I. de către instanță, dar și considerentele pentru care a fost menținută soluția de achitare dispusă de instanța de fond sub aspectul infracțiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Pe cale de consecință, față de toate argumentele arătate, înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹pct. 9 C. proc. pen. și nu se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, astfel cum a solicitat recurentul inculpat.

Neîntemeiată este și critica recurentului inculpat privind greșita încadrare juridică dată faptei în sensul că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori în tentativă la infracțiunea de proxenetism.

Se constată că situația de fapt a fost corect stabilită de către cele două instanțe, în urma unei analize coroborate și judicioase a întregului material probator administrat în cauză, faptele reținute în sarcina inculpatului G.I. au primit o justă încadrare în drept, prin schimbarea încadrării juridice, fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală ale acestuia sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de minori.

Având în vedere conținutul infracțiunii de trafic de minori reglementat de art. 13 raportat la art. 12 lit. a) din Legea nr. 678/2001 și decizia în interesul legii nr. 16/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiției, care a apreciat că de esența infracțiunii de trafic de persoane este întrebuințarea constrângerii, tocmai în îndeplinirea condiției referitoare la scopul exploatării persoanei, astfel cum este explicat în art. 2 lit. c), în sensul obligării la practicarea prostituției, instanța de recurs constată că, infracțiunile de trafic de persoane (prev. de art. 12 sau art. 13 din Legea nr. 678/2001) pot fi reținute în situația în care sunt întrunite toate elementele constitutive respectiv, a fost comisă o faptă ce corespunde unuia din elementele materiale prevăzute în mod alternativ, în modalitățile expres prevăzute de lege și în scopul exploatării persoanei (respectiv a obligării la practicarea prostituției), iar în cazul în care nu sunt întrunite toate aceste cerințe, trebuie reținută infracțiunea prev. de art. 329 C. pen., condiția fiind întrunirea tuturor cerințelor din această normă de incriminare.

Această interpretare este corectă în opinia înaltei Curți având în vedere că între infracțiunea de trafic de persoane și infracțiunea de proxenetism există deosebiri, atât în ce privește obiectul juridic cât și conținutul constitutiv (elementul material), modalitățile de săvârșire, cât mai ales, absența unui anumit scop în cazul infracțiunii de proxenetism, prevăzut însă în cazul infracțiunii de trafic de persoane.

Or, în cauză probatoriile administrate dovedesc fără putință de tăgadă că inculpatul G.I. a racolat și exercitat acte de constrângere fizică și morală asupra părților vătămate minore, în vederea practicării prostituției pentru obținerea unui folos material și colecta sume de bani obținute de acestea din practicarea prostituției, prin urmare, încadrarea juridică corectă a faptei reținute în sarcina sa este cea de trafic de minori.

Criticile recurentului inculpat, circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 12 și 18 C. proc. pen., privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii și inexistența unor probe care să-i dovedească vinovăția sunt neîntemeiate.

Contrar celor susținute de recurentul inculpat, din declarațiile martorelor H.G.A. și S.G.M. rezultă că acesta prin amenințare fizică și psihică a încercat să le determine și pe acestea să practice prostituția pentru el, inițial urmau să facă acest lucru în Municipiul Timișoara, iar, ulterior, urmau să fie transportate în Italia în același scop, martorele arătând că alte două părți vătămate rămase încă neidentificate, A.X. și A., au cedat constrângerii prin acte de violență exercitate de inculpat și practicau prostituția în folosul acestuia. Declarațiile martorelor se coroborează cu transcrierile convorbirilor telefonice dintre acesta și inculpatul F. din care rezultă că, inculpatul a fost obligat să aplice o corecție fizică uneia dintre fete pe considerentul că se consideră șefă și nu mai dorea să practice prostituția, iar pe partea vătămată M.D. a trimis-o în Italia să se prostitueze.

Relevanță sub aspect probator prezintă și declarația părții vătămate Z.L. care a arătat că sumele de bani strânse de către inculpata R.L. de la părțile vătămate urmare practicării prostituției erau date fraților F.

Prin urmare, susținerile recurentului inculpat că probele administrate nu dovedesc vinovăția sa în comiterea faptei sunt neîntemeiate.

Raportat de situația de fapt reținută de cele două instanțe și însușită de către instanța de recurs, se constată că activitățile desfășurate de inculpat de a exercita acte de violență asupra părților vătămate minore în scopul practicării prostituției în vederea obținerii unui folos material se circumscriu modalităților alternative ce compun elementul material la infracțiunii de trafic de minori.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

înalta Curte, apreciază ca neîntemeiate și criticile recurentului inculpat G.I. invocate numai în motivele scrise de recurs referitoare la greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel.

înalta Curte, constată că cele două instanțe făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului G.I. raportat la criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minimum special prevăzut de lege pentru infracțiunea de trafic de minori, în formă continuată, prin privarea de libertate a inculpatului, corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

în mod corect, cele două instanțe nu au reținut în sarcina inculpatului ca și circumstanțe atenuante, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. - conduita buna anterior comiterii faptei și lipsa antecedentelor penale, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul G.I. nu a recunoscut comiterea faptelor în pofida unor probatorii care dovedesc contrariul, iar lipsa antecedentelor penale și faptul că are o familie și doi copii minori în întreținere nu pot fi apreciate ca circumstanțe favorabile acestuia în raport de natura și gravitatea faptei reținute în sarcina sa, aceste împrejurări fiind avute în vedere de prima instanță la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată orientat către minimum special prevăzut de lege.

în susținerea faptului că inculpatul nu poate beneficia de o pedeapsă redusă sub minimum special prevăzut de lege, se au în vedere circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta (implicarea și altor persoane, caracterul repetat al faptelor, numărul părților vătămate, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională), gradul de pericol social concret pe care l-a prezentat săvârșirea faptei (trafic de minori comis de două sau mai multe persoane împreună), precum și urmările socialmente periculoase produse prin săvârșirea faptei, ce au consecințe pe termen mediu și lung și afectează grav modul de viață dar și sănătatea persoanelor supuse la asemenea tratamente și practicarea unor astfel de activități.

Pentru toate aceste considerente, înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată critica recurentului inculpat G.I. privind aplicarea unei pedepse mai blânde prin reținerea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 lit. a) C. pen., și, în consecință, va respinge recursul acestuia, ca nefondat.

Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹alin. (1) pct. 9, 12, 14, 17 și 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385⁹alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara și de inculpații L.V., F. (fost F.) I.D., G.I. și R.L., apreciind hotărârile atacate ca fiind legale și temeinice.

Având în vedere că recurenții inculpați sunt cei care se află în culpă procesuală, înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați V.M. și D.F., s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

← ICCJ. Decizia nr. 9/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 61/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 462/2013. Penal