ICCJ. Decizia nr. 1049/2014. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1049/2014
Dosar nr. 20980/63/2011*
Şedinţa publică din 24 martie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 61 din 03 februarie 2012, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.I.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul S.D.C. pentru infracţiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
A fost achitat inculpatul D.I. pentru infracţiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul S.D.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
A fost achitat inculpatul Z.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
A fost achitat inculpatul O.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.V. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D.I. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.F. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul O.I. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1)din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.D.L. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiaşi, judeţul Dolj, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen., s-a ridicat măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicaţi de la locuinţa lui Z.F. la 15 iunie 2011 şi asupra sumei de 9.000 euro ridicaţi din locuinţa lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. un hard-disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A. şi de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea unui dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie şi un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal ridicat de la locuinţa inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuinţa inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuinţa inculpatului D.I., cu obligaţia păstrării bunului până la soluţionarea definitivă a cauzei.
A fost obligat fiecare dintre cei 6 inculpaţi la câte 1.800 RON cheltuieli judiciare statului.
Prima instanţă a constatat că în fapt, în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpaţii S.D.C., G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., O.I. şi învinuitul A.V. au elaborat în primăvara anului 2011 un plan ce presupunea săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii (în rezumat obţinerea, prelucrarea, rescrierea datelor de identificare a cardurilor bancare, efectuarea de operaţiuni frauduloase cu astfel de instrumente de plată electronică falsificate, îndeosebi în S.U.A. sau alte state ce permit încă folosirea pe scară largă a cardurilor fără cip şi sunt mai puţin restrictive în privinţa condiţiilor de transfer internaţional de bani) şi spălarea banilor obţinuţi ilicit - achiziţia de bunuri mobile şi imobile, plata unor debite, transferarea/reintroducerea în circuitul civil prin diferite operaţiuni (transfer, prin folosirea unor identităţi fictive sau „săgeţi”, depunere de numerar în propriile conturi de card, plăţi cash) în scopul ascunderii sursei ilicite sau de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile, să se sustragă de la urmărire.
Inculpaţii G.I.V., S.D.C. şi O.I. sunt cei în jurul cărora s-a format întreaga structură a grupului infracţional organizat, cei care au îndeplinit funcţiile de conducere şi coordonare, iar i nculpaţii Z.F., S.D.L., D.I. şi învinuitul A.V. erau membrii grupului cu funcţii de execuţie, persoanele care au confecţionat sau adaptat echipamentele de skimming, le-au transportat şi montat în Spania, pe diferite sisteme tip ATM.
Inculpaţii G.I.V., Z.F. şi S.D.L. erau inculpaţii care urmau să plece în Polonia la data de 15 iunie 2011, data reţinerii lor, tot pentru efectuarea de operaţiuni de skimming.
Inculpatul G.I.V. îl ştia pe D.I., un producător de echipamente de skimming cu o oarecare experienţă, căpătată în Germania în perioada 2007 - 2008. Ambii, dar şi ceilalţi inculpaţi, puteau efectua şi operaţiunea de corelare a datelor de skimming obţinute (în esenţă track-ul doi al benzii magnetice a unui card bancar sau poate chiar şi informaţiile similare stocate pe cip) cu codurile PIN captate de dispozitivele de înregistrare video (de regulă telefoane mobile) montate în apropierea ATM-urilor vizate, inculpaţii G.I.V. şi S.D.C., cel care i-a asigurat găzduirea, fie în locuinţa învinuitului C.A.D., vecinul său, fie în apartamentul prietenei sale I.A.F., cunoscându-o pe Z.F., persoana trimisă de mai multe ori în Spania pentru a monta acolo diferite echipamente de skimming.
O parte dintre echipamente au fost realizate/construite şi cu contribuţia inculpatului S.D.C., unul dintre cofinanţatorii plecărilor în străinătate.
Inculpatul O.I. îi ştia (şi îi controla) pe învinuitul A.V., un apropiat al familiei sale, şi pe inculpatul S.D.L., ambii trimişi de câteva ori în Spania pentru efectuarea aceluiaşi gen de operaţiuni, de regulă împreună cu Z.F.
Datele de identificare ale cardurilor obţinute astfel, le-au fost transmise inculpaţilor G.I.V. şi/sau O.I. fie direct, stocate pe un stick sau alte mijloace de stocare a datelor informatice, fie indirect, de regulă, pe internet, prin intermediul aplicaţiei informatice Messenger.
Inculpaţii G.I.V. şi/sau O.I. au transmis datele către alte persoane, rămase în general neidentificate, aflate pe teritoriul S.U.A., locul unde au fost scrise pe banda magnetică a unor carduri blank şi puse în circulaţie, îndeosebi prin efectuarea (acţiune consumată sau rămasă în fază de tentativă) de operaţiuni frauduloase (retrageri de numerar de la diferite ATM-uri).
Concret, inculpatul G.I.V. i-a predat învinuitului D.A.V., membru al altui grup infracţional organizat, unul sau mai multe echipamente de skimming la data de 26 martie 2011 (în jurul orei 02.00).
Un alt echipament de skimming (un parfum în argoul lor) a fost procurat de învinuitul D.A.V. direct de la inculpatul D.I. la data de 28 martie 2011, transferul fiind mijlocit de inculpatul G.I.V.
La data de 20 aprilie 2011 inculpatul Z.F. s-a deplasat la Bucureşti cu trenul (în care s-a îmbarcat la ora 16.10 din Gara Craiova). Cu acelaşi tren a călătorit şi învinuitul A.V. care s-a îmbarcat însă din Gara Caracal. Cei doi au plecat la ora 21.55 la Madrid, Barajas, de pe aeroportul Băneasa. Biletele, dus-întors, fuseseră achiziţionate de învinuita C.A.N., angajata agenţiei de turism C.T. Craiova şi totodată o cunoştinţă mai veche a inculpatului S.D.C., cu câteva zile înainte, la cererea inculpatului G.I.V.
Cel mai probabil s-au întors amândoi (nu numai inculpatul Z.F.) în ţară la data de 26 aprilie 2011, conform planificării.
În ziua următoare, inculpatul G.I.V. s-a întâlnit, pe rând, cu inculpaţii D.I. (la ora 13.00 în dreptul locuinţei acestuia), S.D.C. şi Z.F. (în jurul orei 14.10 la barul C., unde cei doi se deplasaseră cu autoturismul marca A., condus de proprietar, inculpatul S.D.C., dar şi la ora 16.00 când l-au luat de acasă şi l-au dus la gară pentru a se îmbarca în trenul rapid cu destinaţia Bucureşti Nord) sau cu un bărbat cu trăsăturile inculpatului O.I. (în intervalul 14.25 -14.35 cât a stat în barul C.). Ajuns în Bucureşti, inculpatul s-a întâlnit în jurul orei 20.00 cu un bărbat (neidentificat) care l-a însoţit de la gară la Aeroportul Băneasa.
Cu trenul rapid a călătorit şi inculpatul Z.F. care înainte de a ajunge la aeroport s-a oprit câteva minute (în jurul orei 19.53) pe str. A.I.C., Bucureşti, unde a primit un plic (posibil cu bani) de la un bărbat (neidentificat) care, imediat ce s-au despărţit, s-a urcat pentru câteva minute într-un microbuz parcat în zonă, apoi în autoturismul marca D. (cu care a şi plecat).
G.I.V. şi Z.F. s-au îmbarcat, pe rând (ultimul alături de o familie de rromi, cel mai probabil însă doar întâmplător) în cursa cu plecare la ora 21.55 de pe Aeroportul Băneasa cu destinaţia Madrid, Barajas - imagini înregistrate în baza autorizaţiei din 27 aprilie 2011 şi notele de supraveghere operativă încheiate la acea dată.
Convorbirile telefonice interceptate şi înregistrate au făcut dovada întâlnirii celor doi inculpaţi în tren, în toaleta vagonului 3, unde Z.F. a primit de la G.I.V. un echipament de skimming ascuns în geanta de voiaj pe care o avea asupra sa. La solicitarea omologilor români, poliţia spaniolă a verificat superficial, în aeroportul de destinaţie, bagajul inculpatului Z.F. fără a identifica echipamentele ascunse (probabil în mânere).
S-au reîntors în ţară la data de 03 mai 2011 (cu o cursă ce trebuia să aterizeze pe Aeroportul Băneasa la ora 21.30) însoţiţi de învinuitul A.V. Au călătorit împreună cu trenul, primii doi până la Craiova în timp ce al treilea a coborât la Caracal.
Biletele de avion, dus-întors în cazul inculpaţilor, au fost achiziţionate tot prin intermediul agenţiei C.T. Craiova, reprezentată de C.A.N., la solicitarea inculpatului G.I.V.
Pe teritoriul Spaniei inculpatul G.I.V. a avut închiriat un autovehicul (tot prin intermediul agenţiei C.T., pentru o sumă totală de 207,90 euro).
Prin intermediul aceleiaşi agenţii de turism, bilete rezervate de C.A.N., fie la cererea lui S.D.C., fie a lui G.I.V., fuseseră plecaţi inculpaţii Z.F. - la Milano, la data de 03 februarie 2011 (cu plecare de pe Aeroportul Craiova) şi G.I.V. - la Madrid, la data de 01 aprilie 2011, până la data de 04 aprilie 2011 (cu plecare de pe Aeroportul Otopeni). G.I.V. a fost cazat în hotelul B.S. Madrid - Albufera.
La data de 24 mai 2011 inculpatul G.I.V. s-a întâlnit, pe rând, cu Z.V. (în jurul orei 14.00 la terasa O.), S.D.C. (în jurul orei 14.15 la terasa O. şi în intervalul16.00 - 18.30la terasa T.S.), O.I. (în jurul orei 19.30 la terasa O.) sau cu B.I.N.D. (în jurul orei 17.45 la barul R., de unde s-au deplasat împreună la terasa T.S.) - imagini înregistrate în baza autorizaţiei din 27 aprilie 2011 şi nota de supraveghere operativă încheiată la acea dată.
La data de 11 mai 2011 inculpaţii S.D.C., G.I.V. şi S.D.L. s-au deplasat împreună la Bucureşti (cu autoturismul celui dintâi), la Aeroportul Otopeni. G.I.V. şi S.D.L. s-au îmbarcat într-un avion ce a decolat în jurul orei 11.55 cu destinaţia Madrid, în timp ce inculpatul Z.F., care ajunsese la Bucureşti cu trenul, s-a îmbarcat într-un avion ce a decolat în aceeaşi direcţie în jurul orei 15.04. Decizia de a călători separat a fost probabil determinată de controlul la care fuseseră supuşi la data de 27 aprilie 2011.
În ziua anterioară G.I.V. luase de la D.I. una sau mai multe „guri de bancomat”, cel puţin una („aia mică”) completă, restul probabil doar carcase, fără componentele electronice de skimming propriu-zis (de genul celei găsite la percheziţia domiciliară), dispozitiv(e) pe care l(e)-a predat inculpatului Z.F. în scopul asamblării finale (adaptării/modificării/adăugării componentelor de alimentare cu energie).
Biletul de avion al inculpatului Z.F. fusese rezervat de inculpaţii G.I.V. şi S.D.L. la aceeaşi dată, la agenţia de turism T.T. din Craiova.
Întrucât echipamentele de skimming deţinute nu au funcţionat (mai corect spus s-au stricat), G.I.V. a apelat pentru a procura altele la R.E.F., o cunoştinţă mai veche, care i-a comunicat că avea un echipament în Italia, în locuinţa iubitei sale Ş.O.M.
Cel trimis să ia aparatura a fost inculpatul Z.F., care a călătorit în Italia cu avionul, cu un bilet achiziţionat pe internet de R.E.F. întrucât C.A.N., la care intenţionase iniţial să apeleze G.I.V., era plecată atunci din Craiova (în Bulgaria).
R.E.F. a rezervat un bilet de avion pe ruta Madrid (Barajas) - Linate pentru data de 14 mai 2011, ora 22.15, cu întoarcere a doua zi la ora 14.05 (plecare de pe Aeroportul Malpensa).
G.I.V. s-a întors în ţară la data de 17 mai 2011, ora 21.30. A fost aşteptat la aeroport de R.E.F. (în locuinţa căruia a şi înnoptat). Biletul de avion a fost achiziţionat tot prin intermediul învinuitei C.A.N.
D.I. a fost solicitat şi de alte persoane, identificate drept G.I. şi posibil P.I.C., să confecţioneze „guri de bancomat”. Un astfel de echipament deţinut de P.I.C. s-a aflat la începutul lunii mai la inculpat pentru diferite teste sau copiere a arhitecturii.
G.I.V. a achiziţionat unul sau mai multe reportofoane la data de 24 mai 2011 (de la vânzători identificaţi la mica publicitate sau pe internet) în scopul de a le demonta capetele de citire a benzii magnetice, o componentă a echipamentelor de skimming utilizate de membrii grupului infracţional organizat.
A plecat în Spania împreună cu O.I. la data de 25 mai 2011 (cu o cursă aeriană ce trebuia să decoleze de pe Aeroportul Băneasa la data de 21.55 cu destinaţia Madrid - Barajas) cu scopul de a calibra echipamentele de skimming aflate în detenţia inculpaţilor Z.F. şi S.D.L.
S-au deplasat la Bucureşti, cu autoturismul marca F. (proprietatea lui O.I., cel care l-a şi condus). Înainte de a ajunge la aeroport s-au întâlnit cu R.E.F. probabil pentru a procura şi alte echipamente de skimming/componente ce le lipseau. Biletele de avion fuseseră rezervate de G.I.V. tot de la agenţia C.T. Craiova, prin intermediul aceleiaşi C.A.N.
Inculpaţii s-au întors în România la data de 28 mai 2011, ora 07.00. În seara aceleiaşi zile au primit pe internet mai multe fişiere text sau video ce conţineau date de identificare a unor carduri bancare şi codurile PIN de utilizare.
Datele informatice fuseseră obţinute de Z.F. şi S.D.L., în cursul dimineţii prin instalarea a unor echipamente de skimming pe două ATM-uri.
Datele de identificare a instrumentelor de plată electronică obţinute fraudulos, un total de peste o sută, au fost sortate şi corelate - cu codurile PIN capturate - de inculpatul G.I.V. în cursul zilei de 29 mai 2011 când le-a şi transmis altor persoane, cel mai probabil lui M.F.C. şi M.I., cei care le puteau folosi pentru efectuarea de operaţiuni frauduloase pe teritoriul S.U.A.
Z.F., S.D.L. şi un bărbat rămas neidentificat s-au întors în România (pe Aeroportul Băneasa) la data de 07 iunie 2011. Biletele de avion ale inculpaţilor fuseseră achiziţionate de G.I.V. prin intermediul agenţiei C.T. Craiova şi, implicit, al învinuitei C.A.N. Cei trei au ajuns în Craiova cu autoturismul condus de un bărbat rămas şi el neidentificat.
La data de 15 iunie 2011, inculpaţii Z.F. şi S.D.L. intenţionau să plece cu autoturismul celui din urmă în Polonia, pentru a monta acolo echipamente de skimming.
Cei doi au probat echipamentele (probabil însoţiţi şi de un al treilea, neidentificat) în noaptea de 14/15 iunie 2011, la diferite ATM-uri din Rovinari şi Filiaşi. Inculpatul G.I.V. urma să îndeplinească un rol de antemergător, pentru a identifica şi semnala eventualele probleme cu care se puteau confrunta pe drum (controale la graniţă, controale rutiere, etc.).
S-a mai arătat că se pare (aşa cum s-au plâns Z.F. şi S.D.L. în convorbirile lor telefonice din acea perioadă) că inculpaţii sau cei cărora le încredinţaseră datele de identificare nu au putut accesa şi, implicit, devaliza, majoritatea conturilor bancare obţinute fraudulos pe teritoriul statului spaniol. Cauza invocată de inculpaţi ar fi fost blocarea conturilor de către titulari, dar nu este exclusă şi o cauză tehnică - necorelarea datelor copiate de pe banda magnetică cu codurile PIN înregistrate de camera video.
Percheziţiile domiciliare efectuate în dimineaţa zilei de 15 iunie 2011 au avut ca rezultat descoperirea unor echipamente de skimming (mai mult sau mai puţin complete), în detenţia inculpaţilor Z.F. şi D.I. Sistemele informatice sau mijloacele de stocare a datelor informatice descoperite în locuinţele inculpaţilor Z.F., D.I. şi O.I. conţin, printre altele, şi date de identificare a unor mijloace de plată electronică (mai exact carduri magnetice emise de diferite entităţi financiare, îndeosebi bănci).
Inculpaţii Z.F. şi D.I. deţineau şi programe informatice utilizate în mod frecvent în operaţiuni de copiere frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare.
Situaţia de fapt astfel reţinută a fost probată cu: rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite de I.T.A; procese-verbale de percheziţie domiciliară/asupra unor vehicule (inculpatul S.D.C., învinuitul P.I., copie, inculpatul D.I., învinuitul C.A.D., copii, inculpatul G.I.V., inculpatul S.D.L., inculpatul Z.F., inculpatul O.I.; procese-verbale de percheziţie informatică (învinuitul C.A.D., copie, inculpatul O.I., inculpatul D.I., inculpatul S.D.L., inculpatul S.D.C. şi învinuitul P.I., copie, inculpatul Z.F., inculpat G.I.V.; procese-verbale de identificare a unor carduri bancare; procese-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în cauză, actele de autorizare a interceptărilor; procese-verbale de consemnare a actelor premergătoare; declaraţiile învinuitei C.A.N.; declaraţiile învinuitului L.S.M.; declaraţia inculpatului O.I.; declaraţiile inculpatului D.I.; declaraţiile inculpatului G.I.V.; declaraţiile inculpatului S.D.L.; declaraţiile inculpatului Z.F.; declaraţiile inculpatului S.D.C.; declaraţia martorului M.M.; declaraţia martorului I.A.F.; declaraţia martorului C.A.; declaraţia martorului C.V.; înscrisuri privind transferuri internaţionale de bani furnizate de U.S.S.S. din cadrul Ambasadei S.U.A.; înscrisuri comunicate de organele fiscale şi de diferite unităţi bancare la care inculpaţii şi învinuiţii au deschise conturi, date privind rulajul conturilor în perioada de referinţă; înscrisuri comunicate de organele fiscale/cadastru privind bunurile mobile şi imobile dobândite de inculpaţi sau învinuiţi în perioada de referinţă; fişe de evidenţă auto; înscrisuri comunicate de EUROPOL, alte înscrisuri în circumstanţiere; procese-verbale de supraveghere operativă (înregistrări în mediul ambiental); procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; alte înscrisuri (acte procedurale - ordonanţe, rezoluţii, adrese - cereri formulate de inculpaţi, bilete de avion, etc.).
Corpul delict (un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie) ridicat din locuinţa inculpatului D.I. a fost verificat/analizat de specialiştii din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 august 2011, s-a reţinut că dispozitivul este confecţionat artizanal din material plastic, având partea frontală acoperită cu vopsea de culoare argintie. Constructiv, dispozitivul reproduce fidel (prin formă, culoare şi dimensiuni) detaliile unei „guri de bancomat” autentice.
Pe revers sunt fixate cu un adeziv mai multe componente: un cap magnetic de citire fixat pe latura inferioară a fantei, la o distanţă de 7 mm de margine, ce permite citirea benzii magnetice a unui card bancar; un suport din material plastic, destinat, cel mai probabil, fixării unor acumulatori; un conector cu trei contacte dispuse liniar, necesar, foarte probabil, pentru descărcarea datelor citite şi un comutator destinat conectării/deconectării alimentării.
Deşi sunt prezente fire conductoare de culoare albă necesare interconectării diferitelor componente (fixate şi rigidizate cu ajutorul unei răşini incolore), echipamentul este incomplet, prelucrarea şi memorarea datelor furnizate de capul magnetic de citire fiind condiţionate de ataşarea unui montaj electronic dedicat şi, evident, introducerea în suportul destinat a unor acumulatori/baterii ca surse de alimentare cu energie. Caracteristicile sale îi permit integrarea într-un ansamblu ATM fără a trezi suspiciuni utilizatorilor.
Cel de-al doilea corp delict ridicat este un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal, ce prezintă, central, o fantă străpunsă, cu dimensiunile 55x2 mm. Are o secţiune cu profil dreptunghiular ce este poziţionată în dreptul pistei a doua a benzii magnetice a unui card ce ar tranzita-o.
Prezintă astfel similitudini constructive (formă şi dimensiuni) cu elementul prin care se introduc cardurile magnetice în unele echipamente ATM. Se poate ataşa uşor primului corp delict. Corpurile delicte ridicate sunt astfel componente ale unui echipament de skimming.
Corpurile delicte (o placă de circuit imprimat simplu placat, prevăzută cu o fantă practicată central, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, fiecare prezentând un conector USB şi trei fire conductoare - adaptoare UART/USB, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon mobil marca S.E., un telefon mobil marca S.E. şi card de memorie marca S.) ridicate din locuinţa inculpatului Z.F. au făcut obiectul unei constatări tehnico-ştiinţifice la Institutul pentru Tehnologii Avansate.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 august 2011, s-a reţinut că dispozitivul tip „gură de bancomat” a fost confecţionat artizanal prin turnarea de material plastic şi prezintă similitudini constructive cu fanta destinată introducerii cardurilor bancare în echipamente tip ATM.
Este compus dintr-un cap magnetic cu o pistă, montat pe una dintre laturile fantei, la o distanţă de 7 mm de margine, într-o poziţie ce permite citirea pistei a doua a benzii magnetice a unui card bancar, un montaj electronic, un conector cu trei contacte dispuse liniar, prin intermediul căruia, foarte probabil, se realizează transferul datelor din memoria nevolatilă şi un acumulator de 3,7 V, utilizat pentru alimentarea cu energie a montajului electronic.
Arhitectura montajului electronic (compus dintr-o interfaţă de cap magnetic ce realizează conversia semnalului analogic provenit de la capul magnetic în semnal digital, un microcontroller destinat procesării datelor furnizate de interfaţa de cap magnetic şi o memorie nevolatilă ce serveşte la stocarea datelor prelucrate de microcontroller) şi poziţia capului magnetic a dus la concluzia că dispozitivul examinat este un cititor de carduri magnetice, construit în scopul citirii şi memorării datelor asociate pistei a doua a benzii cu care sunt prevăzute. Stocarea efectivă a datelor astfel obţinute se realizează în circuitul de memorie nevolatilă.
Prin intermediul unuia dintre adaptoarele UART/USB, dispozitivul putea fi conectat la portul USB al oricărui sistem de calcul pe care rula o aplicaţie software destinată descărcării datelor memorate în circuitul integrat.
Citirea memoriei nevolatile nu a dus la identificarea unor date de interes pentru cauză, iar telefoanele mobile nu au suferit modificări de natură software, ci doar hardware.
Astfel, pe pinii de alimentare ai telefonului mobil S.E. sunt lipite artizanal două fire, cei 4 acumulatori marca N. de 3,7 V sunt interconectaţi prin intermediul unor fire lipite artizanal, iar telefonul mobil marca S.E. are lipite artizanal fire pe pinii de alimentare care fac legătura cu cei 4 acumulatori marca N. de 3,7 V, interconectaţi, în scopul creşterii duratei de funcţionare în regim autonom.
Telefoanele mobile sunt funcţionale şi au capacitatea de a memora capturi video. De altfel, au fost identificate trei fişiere în format video: X.3GP de 28.7 MB, stocat pe cardul de memorie marca S., dar şters ulterior, astfel că datele recuperate au fost insuficiente pentru a putea fi accesat, fişierul Y.mp4 de 807 KB ce reprezintă prezentarea video a telefonului marca S.E., stocat în memoria acestui echipament şi fişierul Z.3GP de 10,5 KB, imaginea unei persoane de sex feminin, stocat în locaţiile de memorie ale telefonului mobil marca S.E.
Inculpaţii, cei care au dat declaraţii în cauză, nu au avut o atitudine total sinceră în cursul urmăririi penale.
Astfel, inculpatul D.I. nu a recunoscut acuzaţiile ce i s-au adus la data ascultării şi reţinerii sale. „Gura de bancomat” incompletă găsită în locuinţa sa ar avea o vechime de cel puţin 3 ani, o deţine din perioada în care a fost implicat în operaţiuni de skimming pe teritoriul Germaniei, trimis de un anume „M.”. O altă persoană implicată ar fi C.M.V. Tot de atunci ar data şi conturile de card descoperite în calculatorul său. Majoritatea conturilor aparţin însă unor bănci din Orientul Apropiat, îndeosebi Siria, aşa încât este mai plauzibilă o încredinţare recentă a datelor, de către G.I.
A fost arestat (timp de 4 luni), judecat şi condamnat (la un an închisoare cu suspendare) în Germania pentru acele fapte. Nu a exclus posibilitatea ca în calculatorul său să fie descoperite date de identificare a unor carduri bancare obţinute/prelucrate/folosite în acea perioadă. Dintre ceilalţi inculpaţi/învinuiţi i-ar cunoaşte doar pe G.I.V. şi, prin intermediul acestuia, pe Z.F., cu care a mai ieşit prin oraş.
Şi inculpatul Z.F. a confirmat că a fost condamnat, în Italia însă, la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare pentru că a clonat carduri, fapte penale săvârşite împreună cu un anume C.I.O. El ar fi confecţionat „gura de bancomat” - în argou „citroen” - completă (inclusiv componenta electronică de stocare a datelor de identificare copiate, denumită în argou „pisicuţă”) găsită în locuinţa sa. O deţinea din perioada în care a comis faptele pentru care a fost condamnat în Italia.
Datele de identificare a unor instrumente de plată electronică copiate fraudulos (prin operaţiuni de skimming) în Spania în lunile dinaintea percheziţiei domiciliare le-ar fi transmis lui C.I.O. Nu ar fi câştigat nimic însă. Cei 400 euro găsiţi asupra sa erau bani trimişi de unul dintre fraţii săi, aflat în Târgu-Mureş.
S-a mai arătat că, deşi recunoaşte că a fost împreună cu S.D.L., dar şi cu un prieten al acestuia, nenominalizat, în seara anterioară, într-o localitate mai departe de Filiaşi, pentru a proba echipamentul de skimming, neagă că ar fi plănuit să meargă împreună în Polonia. Încearcă să convingă că vroia să plece singur, cu un autoturism (pe care nu-l are, cum nu are nici permis de conducere). Nici G.I.V. sau S.D.C. nu ar fi fost implicaţi. Era găzduit de „A.”, iubita inculpatului S.D.C.
Inculpatul G.I.V. nu a recunoscut nici el acuzaţiile ce i-au fost aduse. Deşi îi cunoaşte pe toţi ceilalţi inculpaţi/învinuiţi nu poate spune despre ei că-i sunt prieteni. Majoritatea veniturilor sale (inclusiv banii cu care şi-au cumpărat în 2008 un autoturism marca B.) provin din stipendiile primite de soţia sa de la părinţii ei din Belarus.
A fost plecat în Spania în ultimele luni, însă în vacanţă, împreună cu soţia sa şi cu O.I. O cunoaşte (fără a-i şti numele însă) de mai mulţi ani pe angajata agenţiei de turism din Craiova (adică învinuita C.A.N.) cu care i-a făcut cunoştinţă lui Z.F. Acesta vroia să plece cu avionul în străinătate, dar nu avea bani şi căuta să găsească o păsuire. Ar fi fost arestat 6 luni în Italia pentru participarea - acuzaţie falsă însă - la un scandal.
Inculpatul S.D.C. îi are ca prieteni mai vechi pe G.I.V., P.I. şi C.A.D. Pe Z.F. l-a cunoscut în Italia, prin intermediul lui G.I.V. Au locuit împreună atunci când se ducea în Italia să cumpere parfumuri şi haine, comerţul cu astfel de bunuri fiind ocupaţia sa. Nu ştie însă cu ce se ocupau prietenii săi. A fost rugat de G.I.V. şi Z.F. să o convingă pe iubita sa să-l găzduiască pe Z.F. câteva săptămâni.
C.A.N., o prietenă de-a sa, are o agenţie de turism. La rugămintea lui G.I.V. a vorbit odată cu ea să rezerve un bilet de avion pentru cineva, nenominalizat. De fapt, i l-a indicat pe G.I.V. ca un potenţial client, iar discuţiile ulterioare s-au purtat numai între cei doi. Neagă că ar fi ştiut ceva despre o planificare a unei călătorii în Polonia în acea perioadă.
A dat din nou declaraţie la data de 05 iulie 2011 când a reafirmat că nu-i ştie dintre inculpaţi decât pe G.I.V. şi Z.F. Z.F. a locuit aproape două săptămâni şi în garsoniera lui C.A.D. în perioada martie - aprilie. Învinuitul era plecat în Italia şi îi lăsase cheile.
Stând de vorbă cu S.D.L. în arest şi-a amintit că i-a dus, pe el şi pe G.I.V., odată la Bucureşti cu maşina. Era însoţit şi de prietena sa D.A.. L-a lăsat atunci pe G.I.V. la o benzinărie înainte de Aeroportul Otopeni, iar pe S.D.L. chiar la aeroport.
A vorbit cu G.I.V. la telefon despre un memory stick, dar era vorba despre un stick ce conţinea fotografii cu diverse modele de unghii false şi aparţinea G.Y. Stick-ul rămăsese la el acasă şi s-a pierdut. Nu ştie pentru cine a procurat G.I.V. bilete de avion prin intermediul învinuitei C.A.N.
Inculpatul S.D.L. a dat declaraţie abia la data de 05 iulie 2011 numai cu scopul de a-l disculpa pe O.I. Astfel, lui i-ar aparţine memory stick-ul găsit la percheziţia domiciliară în locuinţa lui O.I. Deţinea două stick-uri identice, unul în care erau stocate în jur de 10 sau mai multe conturi de card obţinute de la un anume „F.” din Petroşani înainte de a fi arestat în Italia pentru operaţiuni de skimming (deci vechi), iar altul, cel pe care intenţionase să i-l dea inculpatului, în care erau stocate fişiere cu filme artistice.
Acel stick era în locuinţa sa la data percheziţiei, dar, din motive pe care nu le ştie, nu a fost ridicat de membrii echipei care a pus în executare autorizaţia de percheziţie. S-ar afla în prezent în detenţia surorii sale. Tot la O.I. se aflau (de data aceasta în autoturism, pe care l-a folosit o perioadă) fără ştirea acestuia şi două suporturi optice tip CD în care erau stocate programe „CIA” de descărcare (downloadare) a datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică copiate fraudulos. Avea programele tot din perioada în care făcuse skimming, le luase din casă ca să le arunce însă le uitase în autoturism - informaţie eronată însă, întrucât la percheziţia domiciliară şi asupra autovehiculului, efectuate temeinic, nu au fost descoperite astfel de obiecte.
L-a dus pe Z.F. cu maşina (un autoturism marca A., proprietatea tatălui său) la Rovinari în noaptea de 14/15 iunie 2011. L-a văzut (abia când s-a întors de acolo la autoturism însă) că avea o „gură de bancomat” pe care a probat-o la un ATM al Băncii R.D.
Pe drumul de întoarcere Z.F. a coborât şi s-a deplasat şi în Filiaşi la un ATM al Băncii R.D. la care nu a zăbovit prea mult însă, doar s-a uitat la ceva.
Nu s-a întâlnit cu nici un alt inculpat/învinuit în acea noapte, nici înainte, nici după acea deplasare la Rovinari. De fapt nici nu-i cunoştea pe S.D.C., D.I., C.A.D. şi P.I.
Pe O.I. îl cunoaşte de mai mulţi ani, pe G.I.V. l-a întâlnit de vreo două-trei ori în Filiaşi, iar pe Z.F. l-a cunoscut anul trecut în Italia, într-o discotecă. A fot condamnat în Italia la o pedeapsă de un an şi şase luni cu suspendare pentru tentativă de skimming. A stat arestat în România două săptămâni şi apoi în Italia încă şase săptămâni.
În sistemele informatice ridicate din locuinţa inculpatului D.I. au fost identificate un nr. de 27 de fotografii ale unor echipamente tip MSR, ATM, „gură de bancomat”, tastatură sau alte componente ale unui ATM. De asemenea, au fost identificate fotografii ale lui Z.F. şi G.I.
Concret, în hard-diskul marca H. au fost descoperite la percheziţie un număr de 4 fişiere video cu extensia 3GP, ce conţin înregistrări audio-video efectuate în vecinătatea unor ATM-uri - imagini cu tastaturi de ATM în timp ce diferiţi utilizatori tastau coduri PIN, 42 de fişiere imagine, referiri la programele informatice „T2-2048” şi „CDM”, un număr de 18 fişiere - arhive ale aplicaţiei Messenger - ce conţin comunicări între diferiţi utilizatori şi 15 fişiere cu extensia LNK, shortcut-uri către foldere/fişiere denumite g.i.v., atm2, CIA_Codat, Facute, CDM 2.00.00, ochi.lnk, 28-1-2011, timpi ochean sau bune.
Au fost descoperite, de asemenea, două fişiere text (făcute.txt şi 28-01-2011.txt) ce conţin date de identificare a 47 carduri bancare, coduri PIN, repere orare şi diferite indicaţii/comentarii. Un cont de card aparţine unei bănci româneşti (I. Bank), 23 unor bănci arabe (din Siria, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită sau Tunisia), 17 conturi de card au fost emise de o bancă germană, câte unul de bănci din Franţa şi Marea Britanie, 3 aparţin unor bănci din S.U.A., iar ultimul aparţine P. Italy.
Raportat la durata medie de valabilitate a unui card bancar de 48 de luni, nu a putut fi acceptată drept corespunzătoare adevărului apărarea inculpatului conform căreia toate datele de identificare au fost obţinute în perioada 2007-2008 ca urmare a unor operaţiuni de skimming desfăşurate pe teritoriul Germaniei, acţiuni pentru care a fost deja judecat şi condamnat definitiv.
De altfel, s-a considerat că este extrem de redusă probabilitatea ca pe teritoriul Germaniei, în aceleaşi împrejurări de timp şi loc (regula în cazul unor activităţi de skimming), să fie efectuate operaţiuni cu instrumente de plată electronică emise de bănci româneşti, arabe, americane şi P. Italia. Nu trebuie ignorată naţionalitatea arabă a lui G.I., cel cu care inculpatul plănuia săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii.
La percheziţia domiciliară inculpatul a afirmat mincinos (afirmaţie înscrisă în procesul-verbal întocmit la acea dată) că nu lui îi aparţinea sistemul informatic (tip desktop) din care fusese demontat hard-diskul marca H., ci unui prieten, nominalizat drept S.I.
De pe un memory stick marca S., ridicat din locuinţa inculpatului O.I. au fost recuperate date despre mai multe foldere/fişiere de interes pentru cauză.
Au fost descoperite date de identificare a unor carduri bancare, însoţite de diferite indicaţii/comentarii, de repere temporale, precum şi de şiruri de 4 sau 5 cifre similare codurilor PIN necesare utilizării unor carduri bancare.
De asemenea, au fost descoperite 8 fişiere video ce reprezintă înregistrări audio-video realizate în apropierea unor ATM-uri astfel încât să fie capturate imagini cu codul PIN tastat de utilizatori. Au fost înregistrate şi operaţiunile de montare şi demontare a unor echipamente de skimming, dar şi a echipamentelor cu care s-au înregistrat efectiv imaginile.
Majoritatea celor peste 113 conturi de card aparţin unor bănci din Italia. Restul sunt emise de bănci din Spania - 25, România - 1, Bahrein - 1, Germania - 1, Franţa - 1, Croaţia - 4, Mexic - 1 şi Estonia. Este puţin probabil să fi fost obţinute prin operaţiuni de skimming desfăşurate exclusiv pe teritoriul Italiei.
În memoria telefonului mobil marca N. au fost identificate următoarele mesaje primite:
- expeditor X, „Nu se mai face nimik in seara asta te sun maine daca stiu ceva sigur”, data 05 aprilie 2011, 11:11:58 PM;
- expeditor Y, „Nr meu fluture”, data 07 mai 2011, 11:37:09 AM;
- expeditor Z, „Nr nou A.”, data 08 mai 2011, 7:33:50 PM;
- expeditor W, „Baga nr asta.v”, data 18 mai 2011, 8:01:20 PM.
În hard-diskul marca S. extras din notebook-ul marca A. ridicat din locuinţa inculpatului Z.F. au fost descoperite date de identificare a 3 carduri bancare, ce apaţin unor bănci din România (două) şi China, dar şi referiri la fişierele „DECODED.txt” şi „SAVED.txt”, programele informatice CDM şi T2-2048, create la data de 14 iunie 2011.
Pe unul dintre suporturile optice CD au fost identificate fişiere document ce conţin rapoarte ale O. Bank Cluj datate 04 martie 2009 - transferul unei sume de 3.000 euro din contul clientului Ş.L.C. în contul clientului D.F., ambii din Craiova, respectiv transferul unei sume de 18.000 euro din contul clientului Ş.L.C. în contul clientului D.I., ambii din Craiova -, iar pe cel de-al doilea CD un fişier imagine al unui extras de cont emis de O. Bank Craiova pentru V.R.D.
Din notebook-ul marca D. ridicat din locuinţa inculpatului G.I.V. (la percheziţia domiciliară) a fost demontat hard disk-ul marca T.
Percheziţia informatică a permis identificarea profilelor utilizatorilor aplicaţiei informatice Messenger şi un fişier network_user.log ce conţine logouri ale aplicaţiei şi comunicări între trei id-uri folosite de inculpatul G.I.V., id folosit de R.E.F., id folosit de C.A.D., id-uri folosite de Z.F., id folosit de S.D.C., id folosit de D.I. etc.
G.I.V. s-a întâlnit de mai multe ori cu B.I.N.D. şi B.S.I.P. (de exemplu, în zilele de 30 martie 2011 şi 07 aprilie 2011). S-a întâlnit cu S.D.C. şi D.A.V. la data de 12 aprilie 2011 - date obţinute în urma punerii în executare a autorizaţiei din 28 martie 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 06 mai 2011 S.D.C. (însoţit de prietena sa D.A.F.) s-a întâlnit, pe rând, cu G.I.V. şi Z.F. L-a luat pe inculpatul Z.F. de la apartamentul situat în blocul de pe str. I.C. - o altă dovadă că locuia acolo de mai mult timp decât a declarat S.D.C. Imaginile au fost înregistrate în baza autorizaţiei din 27 aprilie 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 17 mai 2011 G.I.V. a fost luat de la Aeroportul Băneasa de învinuitul R.E.F. (cu un autoturism marca P.) şi dus a locuinţa acestuia din urmă din Chitila - imagini înregistrate în baza autorizaţiei din 13 mai 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
G.I.V. şi O.I. s-au întâlnit la data de 03 iunie 2011 la barul O. - nota de supraveghere operativă întocmită în baza autorizaţiei din 27 mai 2011 prin care Tribunalul Dolj a autorizat înregistrări audio-video în mediul ambiental.
La data de 07 iunie 2011, inculpatul G.I.V. s-a întâlnit cu S.D.L. şi Z.F. la barul O. în jurul orei 11.30, la puţin timp după întoarcerea acestora de la Aeroportul Băneasa, Bucureşti.
La data de 14 iunie 2011, în jurul orei 20.25 inculpatul G.I.V. s-a întâlnit cu S.D.L. şi Z.F. în faţa blocului în care locuia cel din urmă inculpat. A primit de la S.D.L. un pachet de dimensiunea unei cărţi, culoare alb, pe care l-a introdus în portbagajul autoturismului său marca B.
Inculpaţii s-au despărţit în jurul orei 20.45. În timp ce Z.F. şi S.D.L. au plecat cu autoturismul ultimului (marca A.) spre Filiaşi, G.I.V. s-a întâlnit cu O.I. la terasa barului O. S-au reîntâlnit în jurul orei 00.20, a doua zi în faţa blocului în care locuia Z.F.
Z.F. şi S.D.L. erau însoţiţi de un bărbat neidentificat cert - luat din Filiaşi. Bărbatul îi însoţise în Rovinari şi împreună au verificat în Filiaşi mai multe ATM-uri din reţeaua Băncii T. (nota privind supravegherea operativă efectuată în baza autorizaţiei din 25 mai 2011 emisă de Tribunalul Dolj).
În jurul orei 00.40, S.D.L. a luat din portbagajul autoturismului său o sacoşă de dimensiuni mari, împachetată, pe care apus-o în autoturismul inculpatului G.I.V. În jurul orei 01.00, inculpatul Z.F. a coborât din autoturismul inculpatului G.I.V. şi a luat o geantă de culoare neagră, de dimensiuni 50x50 cm.
Transferurile de bani efectuate între inculpaţi, învinuiţi, între aceştia şi prietenii, rudele sau afinii lor au fost destul de reduse ca număr şi volum în perioada de timp de referinţă. Totodată indică (în general ca orice alt caz de coincidenţe greu de explicat) o legătură, mai strânsă şi mai veche decât vor ei să recunoască, între inculpaţii Z.F. (ale cărui act de identitate a fost folosit pentru transferuri de bani de la/la agenţi W.U. din Palermo, Italia, chiar şi în perioada în care a fost arestat preventiv în cauză) şi S.D.C. (al cărui act de identitate a fost folosit, e drept numai înainte de arestarea sa, pentru efectuarea de transferuri de bani în aceleaşi împrejurări de timp şi de loc, deşi este aproape cert că inculpatul se afla atunci în România).
G.A.C. îi are drept cunoştinţe/prieteni pe G.I.V. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 100 euro la data de 06 noiembrie 2009), pe S.D.C. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 180 euro la data de 23 mai 2010), pe Z.F. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 1.500 euro la data de 20 august 2010) şi pe L.S.M. (de la care a primit prin transfer W.U. suma de 770 RON la data de 14 ianuarie 2011). Z.F. s-ar fi aflat la data expedierii banilor în Palermo, în timp ce G.I.V. se afla în Torino.
Printre beneficiarii sumelor de bani expediate (în total echivalentul a 30.072,14 dolari S.U.A.) de C.A.D. din/spre Italia (Palermo sau Torino) în perioada 22 februarie 2008 - 09 decembrie 2010, se numără evident rudele sau afinii săi: P.A.L. şi P.I., dar şi G.I.V. (echivalentul a 400 euro) sau G.Y. (echivalentul a 100 euro).
În perioada iunie - august 2010 a primit prin transfer W.U. de la S.D.C. (aflat în Torino) echivalentul a 6.965,81 dolari S.U.A.
S.D.C. le-a mai trimis bani prin transfer W.U. şi lui G.I.V., soţiei acestuia G.Y. şi lui L.S.M. În perioada ianuarie - iunie 2011 este înscris în evidenţele W.U. ca expeditor al unui echivalentul de 20.107,06 dolari S.U.A. către persoane de naţionalitate română, rusă sau ucraineană.
Datele furnizate de W.U. indică faptul că s-a aflat în Palermo, Italia în zilele de 10, 17 şi 26 ianuarie 2011, 02 şi 26 februarie 2011, 07 aprilie 2011, 09 mai 2011 şi 09 iunie 2011, puţin probabil însă. Este posibil ca datele sale de identitate (dovedite cel mai probabil cu o carte falsă de identitate) să fi fost folosite de altcineva, cu sau fără ştiinţa sa. La datele de 26 ianuarie 2011 şi 07 aprilie 2011 ar fi trimis bani de la acelaşi agent W.U. şi inculpatul Z.F.
A primit suma de 900 euro de la B.R.D. (aflată atunci în Brescia, Italia) la data de 08 noiembrie 2010, dar şi 1.685,29 euro de la o anume J.V.E. din Republica Dominicană la data de 07 septembrie 2010 (pe care o contestă). Se afla atunci în Torino, Italia.
S.D.L. a primit prin transfer W.U. câte 184 euro de la G.I.V. la datele de 19 şi 21 mai 2011 când se afla în Madrid, Spania. A mai primit bani de la S.D.V. (aflată în Bologna, Italia). Se afla în ţară din luna noiembrie 2010. În perioada în care s-a aflat în Italia a primit bani de la rude sau cunoştinţe, o sumă mult mai mare (echivalentul a 5.265,92 dolari S.U.A. în perioada iunie - septembrie 2010) decât cea expediată (echivalentul a 401,57 dolari S.U.A. la data de 07 aprilie 2010 când era încă liber).
Z.F. figurează în evidenţele W.U. că a trimis la data de 07 aprilie 2011 suma de 1.147 euro de la un agent W.U. din Palermo, Italia. Destinatarul sumei a fost K.Y., de naţionalitate ucraineană. Ar fi fost însoţit, aşa cum am arătat anterior, de S.D.C., care îi trimisese cu puţin timp înainte aceluiaşi destinatar suma de 1.438,5 euro. La data de 26 ianuarie 2011, M.F. a primit de la fiecare dintre cei doi inculpaţi o sumă identică de bani - 1.914,5 euro. Şi Z.F. a trimis bani unor persoane de naţionalitate rusă.
Identitatea sa - nume, prenume, data naşterii, serie şi număr de carte de identitate - este folosită şi în prezent de persoane neidentificate încă pentru a expedia bani din Italia către cetăţeni români, camerunezi sau ruşi. Nu este astfel deloc surprinzător că figurează ca beneficiar al unei sume de bani echivalentă a 2.314 dolari S.U.A., bani expediaţi la data de 07 septembrie 2010 de la un agent W.U. din Republica Dominicană (de o anume S.A.).
A primit bani de la G.I.V. pe când se afla în Torino, Italia (160 euro la data de 23 februarie 2011), în Madrid, Spania (câte 184 euro în zilele de 22 mai 2011 şi 04 iunie 2011) sau Roznov, judeţul Neamţ (50 euro la data de 10 ianuarie 2011). La data de 25 aprilie 2011, pe când se afla tot în Madrid a primit 361 euro prin transfer W.U. şi de la inculpatul D.I. (o datorie mai veche după cum afirmă inculpaţii, necesară, cel mai probabil finanţării operaţiunilor de skimming desfăşurate acolo).
Aceeaşi destinaţie - finanţarea activităţilor ilicite desfăşurate în străinătate - au avut-o sumele transmise de G.I.V. celor doi membrii ai grupului infracţional cu funcţii de execuţie, inculpaţii Z.F. şi S.D.L., în Madrid - Spania, în perioada 19 mai - 04 iunie 2011.
Nu numai M.F., K.Y. sunt numele comune de pe listele de transferuri de bani prin transfer W.U. ale inculpaţilor Z.F. şi S.D.C., ci şi G.A.C. (căruia Z.F. i-a trimis din Palermo suma de 1.500 euro la data de 20 august 2011), unul dintre apropiaţii membrilor grupului infracţional, la care de exemplu, G.I.V. a apelat de mai multe ori pentru a procura cartele prepay.
Este încă neclar dacă C.M. (căruia Z.F. i-a trimis din Palermo suma de 1.400 euro la data de 11 ianuarie 2011, iar S.D.C. i-a trimis tot din Palermo suma de 1.914 euro la data de 17 ianuarie 2011) este o persoană cunoscută celor doi inculpaţi.
Datele W.U. indică întreţinerea lui M.I. de către soţia sa M.M., cea care i-a trimis în Atena, Grecia (locul în care se află probabil şi în prezent) în perioada august - octombrie anul curent o sumă totală de 11.938,28 dolari S.U.A.
G.I.V. a trimis bani din Italia (Torino sau Palermo) din iunie 2007 până în septembrie 2010. Printre destinatari sunt evident soţia G.Y. şi sora sa G.N.C. I-a trimis 200 euro lui Z.C. la data de 27 iulie 2010.
Le-a trimis (aşa cum am mai arătat) bani inculpaţilor S.D.L. şi Z.F., în Madrid, Spania, în zile consecutive: 21 - 22mai 2011. În ziua de 19 mai 2011 când i-a trimis bani în Madrid lui S.D.L.; i-a trimis şi 900 euro învinuitului R.E.F., cel mai probabil plata biletului de avion comandat pentru inculpatul Z.F., dar şi pentru echipamentul de skimming luat de acesta din urmă din Italia, de la Ş.O.M.
A primit bani şi el de la M.E., B.N. şi B.D., persoane care sunt înscrise în evidenţele W.U. ca expeditori pentru învinuitul C.D.A. A primit 250 euro de la R.E.F. la data de 09 iunie 2010.
A primit bani din Las Vegas, S.U.A., echivalentul a câte 2.800 dolari S.U.A. de la C.M. şi A.T. la data de 15 mai 2009 şi echivalentul a 2.475 dolari S.U.A. de la V.Ş. la data de 06 mai 2009 - sau de la P.I.D. (de două ori în anii 2007 - 2008), dovezi ale legăturilor cu alte grupuri infracţionale organizate.
Printre expeditorii sumelor de bani ridicate de inculpatul D.I. s-au numărat şi R.E.F. - 100 euro la data de 07 octombrie 2010 când inculpatul se afla şi el în Italia, la Milano. I-a expediat suma de 361 euro inculpatului Z.F. în Madrid, Spania, la data de 25 aprilie 2011. La data de 02 septembrie 2010 i-a expediat suma de 3.500 euro G.Y., în Palermo, Italia.
G.N.C. i-a trimis bani cumnatei sale G.Y., dar şi lui M.M.B. (o sumă de 4.100 RON la data de 24 martie 2011), aceeaşi persoană care primea cu 3 zile înainte 1.000 euro de la R.E.F.
A primit bani de la B.D., de la G.P. (identitate fictivă) - echivalentul a 950 dolari S.U.A. la data de 10 martie 2011 - acţiune pentru care a fost învinuită de sprijinire a unui grup infracţional şi spălarea banilor în cauza penală nr. 33 D/P/2011 (şi pentru care a primit o amendă cu caracter administrativ în temeiul art. 181 şi 91 lit. c) C. pen.), dar şi de la G.R. (o altă identitate fictivă) - câte 980 dolari S.U.A. în zilele de 30 şi 31 august 2010, din Chicago, S.U.A. - sau R.T. şi D.R. - echivalentul a 2.575, respectiv 2.800 dolari S.U.A. în zilele de 29 martie şi 01 aprilie 2009, din Las Vegas, S.U.A.
Deşi suspecte, transferurile de bani din perioada 2009 - 2010 s-a considerat că nu au legătură cu cauza pendinte. S-a dispus astfel, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) scoaterea învinuitei G.N.C. de sub urmărirea penală pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi (în concurs real) spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002, fapte presupuse ca săvârşite în primăvara - vara anului curent în legătură cu grupul infracţional organizat al cărui lider este considerat a fi fratele său, inculpatul G.I.V. Învinuita şi-a exercitat dreptul la tăcere.
Mai mult, în perioada 07 iulie 2010 - 22 septembrie 2011 contul în RON deschis de învinuita G.N.C. la I.S. Bank a fost creditat doar cu salariul pe care-l primea lunar. Contul în euro nu a fost folosit. De asemenea, L.S.M. a declarat că toţi banii pe care i-a primit prin transfer W.U. de la membrii familiei G. i-a dat fie G.N.C., fie Y. I se cerea ajutorul fie pentru că nu aveau actele de identitate la ei, fie pentru a nu depăşi un anume plafon lunar de bani transferaţi astfel. De la S.D.C. a primit bani cu titlu de împrumut, pentru a închiria câteva tarabe în piaţă. Nu l-a interesat niciodată să afle sursa banilor, licită sau ilicită. Şi-a vizitat verii (de grad mai îndepărtat) de câteva ori în Italia. G.N.C. şi Y. nu munceau, iar I.V. i-a spus că lucra într-un bar cu circuit închis şi în construcţii. A auzit însă că falsifica carduri, ba chiar că a fost anchetat de mai multe ori pentru astfel de fapte.
Banii primiţi (prin transfer W.U.) de la D.A.V. i-au fost destinaţi G.N.C., iubita acestuia de atunci. A revenit astfel asupra unei declaraţii mincinoase dată în cauza penală nr. 33 D/P/2011 în care o indicase pe M.F.G. drept expeditorul real al banilor, iar ca destinatar pe prietenul său G.A., administrator atunci al unei firme ce producea şi monta ferestre din PVC (tip termopan).
Şi aceste transferuri de bani suspecte au fost efectuate într-o altă perioadă de timp decât primăvara - vara anului curent, aşa încât se va dispune scoaterea sa de sub urmărirea penală pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 şi (în concurs real) spălarea banilor, prev. de art. 23 lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002.
În cauză s-a dispus totodată scoaterea de sub urmărire penală - în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. - a învinuitei C.A.N., faţă de care s-a început urmărirea penală pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003. Probele administrate în cauză - în special redarea în formă scrisă a tuturor convorbirilor telefonice purtate de învinuită cu inculpaţii S.D.C. şi G.I.V., dar şi cu alte persoane fac dovada lipsei intenţiei de a sprijini un grup infracţional organizat, forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa laturii subiective a infracţiunii.
În raporturile cu inculpaţii - achiziţia de bilete de avion, închirierea unor autovehicule, închirierea unor camere de hotel - învinuita, angajată a agenţiei C.T. Craiova a aplicat aceleaşi reguli, facilităţi ca şi în cazul altor clienţi fideli, serioşi: plata ulterioară datei rezervării, într-un interval de 15 - 30 de zile.
Dovada scrierii (falsificării) a cel puţin 5 instrumente de plată electronică şi, ca o consecinţă logică, a punerii lor în circulaţie prin efectuarea de operaţiuni frauduloase de retragere de numerar este dată de comunicările purtate la data de 11 iunie 2011, de pe laptopul inculpatului G.I.V., prin intermediul aplicaţiei Messenger, între inculpaţii Z.F. şi G.I.V. pe de o parte, şi o persoană neidentificată, la care au apelat de mai multe ori.
Convorbirile telefonice purtate de inculpatul G.I.V. cu învinuitul R.E.F. sunt completate şi de comunicările efectuate prin intermediul aplicaţiei Messenger. Aflăm detalii despre numărul echipamentelor de skimming deţinute iniţial de inculpaţii G.I.V., Z.F. (şi S.D.L.) în Spania - două, sursa (persoanele şi locul) de unde au procurat un nou echipament, preţul plătit, modalitatea de deplasare în Italia a inculpatului Z.F., succesul unor operaţiuni de skimming anterioare (ceea ce presupune şi obţinerea unor sume de bani prin falsificarea şi punerea în circulaţie a cardurilor scrise cu datele de identificare copiate fraudulos), planificarea transportului pentru a evita eventualele controale ale poliţiei:
Problemele cu care s-au confruntat în Spania sunt relatate de inculpatul G.I.V. şi învinuitului C.A.D. Învinuitul se prezenta ca un potenţial producător de echipamente de skimming complete sau doar componente. Comunicarea lor dovedeşte încă o dată că S.D.C. îl cunoaşte mult mai bine pe R.E.F. decât vrea să recunoască.
Sub aspectul încadrării juridice, în actul de sesizare s-au reţinut următoarele:
Fapta inculpaţilor S.D.C., G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., O.I. (şi învinuitul A.V.) de a constitui în primăvara anului 2011, lunile martie - aprilie, un grup (infracţional organizat) al cărui scop a fost săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii şi spălarea banilor [infracţiuni grave, aşa cum sunt definite art. 2 lit. b). pct. 14 şi 18 din Legea nr. 39/2003], întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Întrucât au fost săvârşite infracţiunile scop, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 39/2003 [şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen.].
Cu referire la această încadrare în drept, în actul de sesizare a instanţei s-au arătat următoarele:
Formarea presupune un plan, un studiu prealabil în care sunt cântărite posibilităţile de realizare a infracţiunilor scop, calităţile, însuşirile, specializarea membrilor, procurarea de informaţii, de mijloace, de instrumente, uneori chiar recrutarea de noi membrii, deci acţiuni ce necesită timp şi denotă organizare, o structură determinată. Grupul tinde să devină întreprindere, dacă ni se permite comparaţia, o întreprindere al cărei obiect de activitate este comiterea de infracţiuni grave pentru a obţine, direct sau indirect, beneficii financiare sau alt beneficii materiale.
Constituirea presupune asocierea unui număr de cel puţin trei persoane conform unui astfel de proiect. Este suficient, dar în acelaşi timp necesar, ca între subiecţi să fi intervenit un consens neechivoc privind constituirea grupului infracţional organizat, consens care priveşte atât constituirea, cât şi scopul său, acela de săvârşire a unor infracţiuni grave.
Elementul subiectiv al infracţiunii se caracterizează prin intenţie sub forma intenţiei directe. Rolul îndeplinit de fiecare membru (de conducere/coordonare sau doar de execuţie) constituie tot atâtea contribuţii, directe şi nemijlocite sau doar indirecte, la săvârşirea infracţiunilor scop.
Fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I. (şi învinuitul A.V.) de a accesa, fără drept, sisteme informatice (ATM-uri sau, mai exact, carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părţi ale unui sistem informatic) în scopul obţinerii de date informatice (datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică), cu ajutorul unor dispozitive (capete de citire a benzilor magnetice, camere video şi memorii nevolatile) amplasate pe un bancomat (ATM) sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (montarea efectivă a echipamentelor, activitate efectuată, în principal, de Z.F. şi S.D.L.) - complicitate (morală - pază, întărirea convingerii şi/sau materială - punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare finanţarea deplasării). Fiecare dintre cei patru inculpaţi a acţionat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
D.I. şi S.D.C. au acţionat numai în calitate de complici - punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanţare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială şi morală.
Cu referire la această încadrare în drept, în actul de sesizare a instanţei s-au arătat următoarele:
Prin „acces” se înţelege orice interacţiune reuşită cu un sistem informatic, cu tehnica de calcul, intrarea în tot sau numai într-o parte a sistemului informatic. autor este persoana care accesează sistemul fără a fi autorizată (în temeiul legii sau al unui contract), depăşeşte limitele autorizării sau nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfăşura cercetări ştiinţifice sau de a efectua orice altă operaţiune într-un sistem informatic.
Prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic [art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003].
Accesul se poate realiza prin citire (read) sau/şi copierea datelor informatice.
Citirea şi copierea datelor de pe banda magnetică a unui card bancar se realizează înainte ca instrumentul de plată electronică să interacţioneze cu ATM-ul (ca sistem informatic), înainte să intre în fanta reală ce asigură transmisia de date informatice. Codul PIN se obţine de asemenea în exteriorul ATM-ului cu ajutorul unei camere video (înregistrare de imagini) sau a unei tastaturi aplicate peste tastatura reală (impulsuri electronice transformate în caractere). Nu se încalcă nici o măsură de securitate.
Fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C., O.I. (şi învinuitul A.V.) de a deţine (acţiune continuă permanentă) în perioada martie 2010 - iunie 2011 (mai exact 15 iunie 2011) echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (procurarea/producerea şi deci deţinerea efectivă a echipamentelor) - complicitate (morală - întărirea convingerii şi/sau materială - furnizarea de informaţii, finanţarea achiziţiei, punerea la dispoziţie a subansamblelor necesare). Fiecare a acţionat la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
Echipamentele au fost deţinute pe teritoriul Românie şi Spaniei. Urmau a fi deţinute şi folosite şi pe teritoriul Poloniei. Forma de prezentare a echipamentelor diferă: echipamente de skimming propriu-zise - guri de bancomat, complete sau nu, denumite, după caz, parfum, acaret, mâţă, citroen, miez, glob ori maşină, cabluri, sisteme informatice (tehnică de calcul şi telefoane mobile) sau dispozitive electronice pentru scrierea datelor pe banda magnetică.
S-a reţinut că fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C., O.I. (şi a învinuiţilor A.V., C.A.D. şi P.I.) de a deţine (acţiune continuă permanentă), fără drept, în perioada martie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) dispozitive (de skimming), programe informatice în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42 - 45 (în acest caz infracţiunea de acces fără drept într-un sistem informatic prev. de art. 42), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (procurarea/producerea şi deci deţinerea efectivă a dispozitivelor/programelor) - complicitate (morală - întărirea convingerii şi/sau materială - furnizarea de informaţii, finanţarea achiziţiei, punerea la dispoziţie a subansamblelor necesare). Fiecare a acţionat la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
Dispozitivele/programele informatice au fost deţinute pe teritoriul României şi Spaniei. Urmau a fi deţinute şi folosite şi pe teritoriul Poloniei.
Fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I. (şi învinuitul A.V.) de a accesa, fără drept, sisteme informatice (ATM-uri sau, mai exact, carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părţi ale unui sistem informatic) în scopul obţinerii de date informatice (datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică), cu ajutorul unor dispozitive (capete de citire a benzilor magnetice, camere video şi memorii nevolatile) amplasate pe un bancomat (ATM) sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.pen.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (montarea efectivă a echipamentelor, activitate efectuată în principal de Z.F. şi S.D.L.) - complicitate (morală - pază, întărirea convingerii şi/sau materială - punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare finanţarea deplasării). Fiecare dintre cei patru inculpaţi a acţionat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
D.I. şi S.D.C. au acţionat numai în calitate de complici - punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanţare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială şi morală.
Fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. de a falsifica (scrie) la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) instrumente de plată electronică (cel puţin cinci carduri bancare din cele peste o sută obţinute la sfârşitul lunii mai) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informaţii, întărirea convingerii şi/sau materială - punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpaţi a acţionat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
Activitatea de scriere a cardurilor s-a desfăşurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca şi în alte cauze cu obiect similar).
D.I. şi S.D.C. au acţionat numai în calitate de complici - punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanţare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială şi morală, acţiuni ce au permis obţinerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
În acest sens s-a reamintit următorul aspect: contrafacerea cardurilor bancare presupune, în mod necesar, parcurgerea următoarele etape:
- obţinerea detaliilor bancare ale unui cont de card (prin skimming, phishing, carding sau generarea de numere de carduri după un algoritm);
- falsificarea propriu-zisă (rescrierea datelor fraudulos obţinute pe alte carduri - de regulă de plastic - care au bandă magnetică);
Fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. de a pune în circulaţie la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) instrumente de plată electronică (cel puţin cinci carduri bancare din cele peste o sută obţinute la sfârşitul lunii mai) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică, varianta normativă prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a constatat că inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informaţii, întărirea convingerii şi/sau materială - punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpaţi a acţionat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
Activitatea de punere în circulaţie a cardurilor contrafăcute s-a desfăşurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca şi în alte cauze cu obiect similar).
D.I. şi S.D.C. au acţionat numai în calitate de complici - punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanţare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială şi morală, acţiuni ce au permis obţinerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
S-a mai reţinut că fapta inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. de a efectua retrageri de numerar, dar şi transferuri de fonduri cu instrumente de plată electronică falsificate (carduri bancare falsificate), la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact 15 iunie 2011) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpaţii au acţionat în participaţie penală: autorat/coautorat (scrierea efectivă, de regulă împreună cu alte persoane, neidentificate cert) - complicitate (morală - informaţii, întărirea convingerii şi/sau materială - punerea la dispoziţie a echipamentelor necesare, a datelor de identificare a cardurilor bancare, etc.). Fiecare dintre cei patru inculpaţi a acţionat însă la un moment dat ca autor, formă principală de participaţie ce absoarbe complicitatea.
Operaţiunile financiare frauduloase cu instrumente de plată electronică falsificate s-a desfăşurat fie pe teritoriul României, fie cel mai probabil pe teritoriul S.U.A. (ca şi în alte cauze cu obiect similar).
D.I. şi S.D.C. au acţionat numai în calitate de complici - punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming, găzduire, cofinanţare a deplasărilor în străinătate, complicitate materială şi morală, acţiuni ce au permis obţinerea datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică falsificate.
Acţiunile inculpaţilor au presupus (şi în consecinţă pot fi rezumate doar la) o transmitere neautorizată către altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002 - cel mai probabil doar retrageri de numerar - infracţiune încriminată de art. 27 alin. (3) din acelaşi act normativ.
Faptele inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. de a dobândi/deţine sume de bani despre care ştiau (sau trebuia să ştie raportat la împrejurările obiective ale cauzei) că provin din săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii (în esenţă falsificarea şi efectuarea de operaţiuni frauduloase cu carduri bancare) şi de a schimba sau transfera sume de bani, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite/în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, la diferite intervale de timp, însă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - iunie 2011 (mai exact până la data de 15 iunie 2011) întrunesc fiecare în parte elementele constitutive ale câte unei infracţiuni continuate de spălarea banilor, prev. de art. 23, variantele alternative prev. de lit. a) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Fiecare autor a dobândit o sumă de bani, o parte din profitul obţinut. Majoritatea sumelor de bani dobândite ilicit au fost reinvestite în echipamente de skimming, programe informatice, au fost folosite pentru achiziţia de bilete de avion, carburanţi, pentru plata unor servicii hoteliere, pentru închirierea unor autovehicule, pentru întreţinere.
S-a reţinut că spălarea banilor este în esenţă fie o favorizare a infractorului, fie o tăinuire a bunurilor dobândite ilicit. Diferenţa este dată de scopul urmărit, cel al spălării banilor, spălarea produselor infracţiunilor, doar în al doilea rând şi nu în mod obligatoriu, tinzându-se la însuşirea şi folosirea acestora de către autor. Promisiunea de favorizare sau de tăinuire, dar şi tăinuirea repetată de bunuri este calificată complicitate (morală) de lege sau de jurisprudenţă, iar complicitatea ca formă secundară de participaţie penală este absorbită de autorat. Operaţiunea este în legătură cu o operaţiune de „spălare”, cu fenomenul de „spălare de bani”.
Prin acţiunile de schimbare sau transfer de bunuri se înţelege transformarea acestor bunuri în altele, respectiv transmiterea unui drept de proprietate sau a unor obligaţii de la o persoană la alta, cu urmarea imediată constând în ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum şi în tăinuirea sau favorizarea persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul infracţiunii de spălare de bani (a se vedea şi Paul Munteanu „Câteva elemente de distincţie între spălarea de bani, tăinuire şi favorizare” în Caiete de Drept Penal nr. 1/2008).
Cunoaşterea, intenţia sau scopul, ca elemente ale infracţiunii de spălarea banilor, pot fi deduse din circumstanţele faptice obiective [art. 23 alin. (5) din Legea nr. 656/2002].
Cei 400 euro găsiţi în locuinţa/asupra inculpatului Z.F. ca şi cei 9.000 euro găsiţi în locuinţa inculpatului O.I. (persoana cu cea mai mare implicare în operaţiunile de falsificare şi punere în circulaţie a cardurilor bancare falsificate), sume a căror sursă licită este echivocă, pot proveni din săvârşirea celorlalte infracţiuni scop ale grupului infracţional organizat.
Lipsa unor date/probe concludente privind profitul - sumele de bani obţinute efectiv, destinaţia lor - inculpaţilor D.I. şi S.D.C., incertitudinea ce planează asupra transferurilor de bani prin W.U. atribuite inculpatului S.D.C. şi lipsa unor transferuri de bani cu beneficiar D.I. (chiar dacă el este unul dintre finanţatorii inculpatului Z.F. în perioada în care se afla în Spania) impun aplicarea principiului in dubio pro reo şi, pe cale de consecinţă, scoaterea de sub urmărire penală a celor doi inculpaţi în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există).
Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai reţinut că:
În anul 2001, inculpatul O.I. a fost arestat în Spania pentru furt auto, furt, furt din magazine, distrugere şi contrabandă, D.I. (în 2008, în localitatea Sunden), R.E.F. (în 2006) şi S.M. (la data de 28 noiembrie 2008) au fost anchetaţi în Germania pentru operaţiuni de skimming.
În România, G.I.V. a fost condamnat în minoritate pentru furt calificat (1 an şi 8 luni, pedeapsă aplicată prin sentinţa penenală nr. 2714 din 25 mai 1999 a Judecătoriei Craiova). A mai fost învinuit de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în cauza penală nr. 145 D/P/2009 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, însă s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar inculpatul S.D.L. a săvârşit infracţiunile în termenul de încercare al unei condamnări de 1 an şi 6 luni aplicată de Judecătoria Filiaşi (sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010, definitivă prin neapelare) pentru săvârşirea în minoritate a infracţiunilor prev. de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 şi art. 208 alin. (1) - 209 C. pen., fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 83 C. pen. şi art. 447 C. proc. pen. privind revocarea suspendării condiţionate, fiind arestat pentru fapte de aceeaşi natură la data de 04 februarie 2011, de Curtea de Apel Craiova în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene.
S-a reţinut că inculpaţii G.I.V., Z.F., S.D.L., D.I., S.D.C. şi O.I. au fost reţinuţi 24 ore la data de 15 iunie 2011 şi arestaţi preventiv la data de 16 iunie 2011 (cauza penală nr. 15322/63/2011 a Tribunalului Dolj), pe o durată de câte 29 zile, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen. măsura fiind prelungită succesiv pe perioade de câte 30 de zile, până la data de 11 decembrie 2011.
Prin ordonanţa nr. 65 D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, s-a instituit sechestrul asigurător asupra sumei de 400 euro (6 bancnote în cupiură de 50 euro şi o bancnotă în cupiură de 100 euro) ridicată din locuinţa lui Z.F. la data de 15 iunie 2011 în timpul unei percheziţii domiciliare şi asupra sumei de 9.000 euro (30 bancnote în cupiură de 100 euro şi 120 bancnote în cupiură de 50 euro) ridicată din locuinţa lui O.I. la data de 15 iunie 2011 în timpul unei percheziţii domiciliare.
S-a solicitat ca instanţa de judecată să dispună în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. (bunuri folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni) confiscarea unui hard disk marca H., proprietatea inculpatului D.I., a unui notebook marca D., proprietatea inculpatului G.I.V., a unui notebook marca A., proprietatea inculpatului Z.F. şi a unui stick de memorie marca S., proprietatea inculpatului O.I. În timpul percheziţiilor informatice au fost descoperite stocate în memoria sistemelor informatice şi pe stick, date (informatice) de identificare a mai multor instrumente de plată electronică (carduri bancare) şi referiri (mai vechi) la echipamente sau programe informatice folosite uzual la falsificarea acestor instrumente de plată electronică.
Laptopul marca D., proprietatea inculpatului G.I.V. a fost folosit pentru transferul electronic al datelor de identificare a peste o sută de carduri bancare obţinute fraudulos în Spania de S.D.L. şi Z.F.
De asemenea, s-a solicitat ca instanţa de judecată să dispună în temeiul art. 118 lit. f) C. pen. (bunuri a căror deţinere este interzisă de lege) confiscarea corpurilor delicte ridicate din locuinţa inculpatului D.I. - un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie şi un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal, ce prezintă, central, o fantă străpunsă, cu dimensiunile 55x2 mm şi din locuinţa inculpatului Z.F. - o placă de circuit imprimat simplu placat, prevăzută cu o fantă practicată central, un dispozitiv tip „gură de bancomat” din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, fiecare prezentând un conector USB şi trei fire conductoare - adaptoare UART/USB, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon mobil marca S.E., un telefon mobil marca S.E. şi card de memorie marca S.
S-a solicitat în temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen. restituirea obiectelor şi înscrisurilor fără legătură cu cauza ridicate în urma percheziţiilor domiciliare efectuate în prezenta cauză - un card bancar I. Bank emis pe numele S.V., bun ridicat din locuinţa inculpatului D.I., cu obligaţia păstrării până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Referitor la latura civilă s-a reţinut că nu au fost identificate persoane prejudiciate prin activitatea de skimming şi prin operaţiunile frauduloase cu carduri falsificate în modalităţile menţionate.
Prin ordonanţa din data de 15 iunie 2011, ora 10.00, s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii S.D.C., D.I., G.I.V., S.D.L., Z.F. şi O.I. pentru infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, spălarea banilor în formă continuată, prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deţinerea fără drept a unui dispozitiv, program informatic în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. la art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, falsificarea instrumentelor de plată electronică (în variantele normative de falsificare şi punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate), prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Prin ordonanţa de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 15.00, s-a dispus reţinerea inculpatului D.I. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin ordonanţa de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 15.51, s-a dispus reţinerea inculpatului Z.F. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 -144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin ordonanţa de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 16.35, s-a dispus reţinerea inculpatului O.I. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin ordonanţa de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 17.40, s-a dispus reţinerea inculpatului S.D.C. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin ordonanţă de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 18.15, s-a dispus reţinerea inculpatului S.D.L. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin ordonanţa de reţinere dată în cauza penală nr. 65D/P/2011 la data de 15 iunie 2011, ora 19.20, s-a dispus reţinerea inculpatului G.I.V. pe o durată de 24 ore în temeiul art. 143 - 144 C. proc. pen. rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen.
Prin încheierea din 16 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 15532/63/2011 s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor S.D.C., D.I., G.I.V., S.D.L., Z.F. şi O.I., arestaţi preventiv în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu aplic. art. 136 alin. (1) şi (8) C. proc. pen. pe o durată de 29 de zile.
Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv pe perioade de câte 30 de zile până la data de 11 decembrie 2011, prin încheierile de şedinţă din data de 11 iulie 2011, 05 august 2011, 09 septembrie 2011, 06 octombrie 2011 şi 08 noiembrie 2011, pronunţate de Tribunalul Dolj.
La data de 06 decembrie 2011, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanţei şi înregistrat la data de 07 decembrie 2011 sub nr. 20980/63/2011.
Prin încheierea din data de 09 decembrie 2011 şi în temeiul art. 3001 C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 160b C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv pentru fiecare dintre inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I.
La termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2012, în prezenţa apărătorilor aleşi, inculpaţii au declarat, pe rând, că recunosc faptele reţinute în rechizitoriu, au cunoştinţă de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care şi le însuşesc, solicitând instanţei ca judecata să aibă loc în baza acestor probe. Au precizat că nu solicită administrarea altor probe.
Cererile inculpaţilor au fost consemnate în scris şi ataşate la dosar.
Prima instanţă a reţinut că potrivit art. 3201 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Raportat la cele declarate de inculpaţi în faţa instanţei de judecată aşa după cum rezultă din cele mai sus arătate, instanţa a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele legale menţionate.
Astfel, având în vedere întreg materialul probator existent la dosar, administrat pe parcursul urmăririi penale, instanţa a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare urmând a o reţine ca atare.
În drept, s-a stabilit că faptele inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada aprilie - iunie 2011 pe teritoriul Spaniei (Madrid), dar şi pe teritoriul României (oraşul Filiaşi) au montat sau au probat pe diverse bancomate, dispozitive de citire (guri de bancomat) a benzii magnetice a cardurilor şi minicamere în scopul obţinerii de date informatice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai reţinut că faptele inculpaţilor D.I. şi S.D.C. care au pus la dispoziţia celorlalţi inculpaţi echipamentele de skimming, le-au asigurat găzduire şi au participat la finanţarea deplasărilor realizează sub aspectul conţinutului elementele infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a mai arătat că faptele inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., D.I. şi S.D.C. de a deţine, fără drept, în perioada martie - iunie 2011, dispozitive de skimming concepute în scopul comiterii infracţiunilor prevăzute la art. 42 din Legea nr. 161/2003 (accesul, fără drept, la un sistem informatic săvârşită în scopul obţinerii de date informatice) realizează sub aspectul conţinutului elementele infracţiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
De asemenea s-a reţinut că faptele inculpaţilor G.I.V., D.I., Z.F. şi O.I. de a deţine în hard disk-urile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare, referiri la: aplicaţiile informatice identificate în mod frecvent pe sistemele informatice şi mediile de stocare a datelor informatice utilizate în procesul falsificării mijloacelor de plată electronică; la fişierele generate de aplicaţiile menţionate anterior şi serii de cifre asemănătoare numerelor cardurilor bancare realizează sub aspectul conţinutului elementele infracţiunii prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2003.
Totodată instanţa a constatat că nici una din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpaţii S.D.C. şi S.D.L. ar fi fabricat sau ar fi deţinut vreun echipament - hardware sau software - cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică. Percheziţiile domiciliare şi percheziţiile informatice asupra bunurilor ridicate de la domiciliile celor doi nu au relevat împrejurarea că aceştia ar fi deţinut vreun astfel de echipament, iar transcrierile convorbirilor telefonice şi corespondenţa purtată pe e-mail sau prin intermediul mesajelor telefonice demonstrează că activitatea şi rolul acestora în cadrul grupului erau cu totul altele.
Având în vedere materialul probator existent la dosar şi situaţia de fapt aşa după cum a fost expusă în actul sesizare şi reţinută de instanţă în cauză nu s-a reţinut în sarcina vreunuia dintre inculpaţi comiterea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 24 alin. (1) şi alin. (2), art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 fiecare cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi falsificarea unui instrument de plată electronică.
Conform dispoziţiilor alin. (2) teza I a aceluiaşi text de lege cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plată falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie.
Prin instrument de plată electronică potrivit art. 1 din Legea nr. 365/2002 se înţelege un instrument care permite titularului său să efectueze următoarele operaţiuni:
- transferuri de fonduri, altele decât cele ordonate sau efectuate de instituţii financiare,
- retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de monedă electronică.
Prima instanţă a constatat că niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpaţii au deţinut, în concret, vreun instrument de plată electronică contrafăcut. Ori, aşa după cum rezultă în mod neîndoielnic din conţinutul textelor legale citate anterior, pentru a se putea reţine în cauză, în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 365/2002 este imperios necesar a se demonstra, în mod neîndoielnic, posesia unor instrumente de plată contrafăcute, dar şi intenţia şi/sau valorificarea acestora.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 stipulează că se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani efectuarea uneia dintre operaţiunile prevăzute la art. 1 pct. 11 din aceeaşi lege prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
Astfel, s-a arătat că niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că vreunul dintre inculpaţi ar fi efectuat vreuna dintre operaţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri sau retrageri de numerar utilizând pentru asta date de identificare obţinute fraudulos sau utilizând date de identificare fictive.
S-a reţinut de instanţă că faptele inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L., O.I., D.I. şi S.D.C. de a se constitui în primăvara anului 2011 într-un grup infracţional organizat în scopul comiterii de infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice, pentru a obţine direct sau indirect beneficii financiare realizează sub aspectul conţinutului elementele infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
S-a arătat că grupul a existat pentru o perioadă de timp - martie - iunie 2011- a acţionat în mod coordonat, mărturie în acest sens fiind interceptările convorbirilor telefonice, corespondenţa purtată de membrii grupului, desele întâlniri dintre aceştia, fiind reţinute dispoziţiile alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 39/2003.
S-a mai constatat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor în prezenta cauză nu realizează, în drept, elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002, reţinându-se în esenţă că trebuie să existe un autor distinct, care să cunoască provenienţa ilicită a bunurilor, fără de care nu ar putea exista infracţiunea de spălare de bani. Sintagma „cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni” este folosită de legiuitor pentru a exclude din sfera subiecţilor activi persoanele care au participat la comiterea infracţiunilor din care provin bunurile care formează obiectul spălării banilor. S-a apreciat că dacă această expresie ar fi fost întrebuinţată pentru a include în categoria subiecţilor activi şi participanţii de la infracţiunea premisă, ea ar fi inutilă, deoarece persoana care a comis infracţiunea din care provin bunurile cunoaşte împrejurarea că fapta respectivă este infracţiune.
În consecinţă, instanţa a concluzionat că în speţă, inculpaţii G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de spălare de bani câtă vreme tot ei sunt autorii infracţiunilor din care provin sumele de bani, infracţiuni ce au constituit scopul constituirii grupului.
Mai mult, cuantumul sumelor de bani, numărul persoanelor de la care inculpaţii primeau sau către care expediau bani, modul în care erau folosiţi banii (pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă personală; pentru întreţinere) justifică aprecierea că sumele de bani respective nu se pot circumscrie ca obiect al infracţiunii de spălare de bani.
De asemenea, s-a arătat că nu se poate considera că inculpaţii, prin acţiunile lor ar fi „spălat” sume de bani proveniţi din activitatea infracţională desfăşurată de alte grupuri câtă vreme din actele şi lucrările dosarului nu rezultă care ar fi aceste grupuri, ce tip de infracţiuni săvârşesc, unde anume se desfăşoară activitatea infracţională, modul de comitere etc.
Având în vedere toate aceste considerente în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. instanţa a achitat pe inculpatul G.I.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a achitat pe inculpatul S.D.C. pentru infracţiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; a achitat pe inculpatul D.I. pentru infracţiunea prevăzută de 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; a achitat pe inculpatul S.D.L. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002; va achita pe inculpatul Z.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a achitat pe inculpatul O.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; pentru infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Reţinând vinovăţia fiecăruia dintre inculpaţi doar cu privire la infracţiunile menţionate mai sus şi având în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru aceste infracţiuni, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., criteriile de individualizare a pedepselor, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, modul şi împrejurările de săvârşire, gradul de implicare al fiecăruia în activitatea grupului, circumstanţele ce caracterizează persoana fiecăruia dintre inculpaţi, vârsta acestora, atitudinea manifestată pe parcursul procesului penal, dar şi împrejurarea că inculpaţii au comis infracţiunile în condiţiile în care mai fuseseră cercetaţi pentru acelaşi gen de fapte şi pe fondul în care sunt intens mediatizate prinderea de grupări similare, instanţa i-a condamnat la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie apreciind că numai prin executarea pedepselor prin privare de libertate scopul acestora poate fi atins.
Având în vedere aceste argumente instanţa l-a condamnat pe inculpatul G.I.V. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. şi la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 33, 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Pentru cele expuse mai sus instanţa l-a condamnat pe inculpatul S.D.C. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul D.I. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul Z.F. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi la 3 ani şi 4 luni închisoare, în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa a dispus condamnarea inculpatului O.I. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi la 3 ani şi 4 luni închisoare - în baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., urmând ca, în baza art. 33, 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-a dispus interzicerea inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Instanţa l-a condamnat pe inculpatul S.D.L. la 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în baza art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea dispoziţiilor art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 4 luni închisoare în baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201C. proc. pen.; la 3 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.,
Conform art. 33, 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Având în vedere că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză în termenul de încercare, în baza art. 83 C. pen. s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiaşi, judeţul Dolj, urmând ca, în final inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Având în vedere că în cauză pentru considerentele arătate nu s-a reţinut comiterea de către inculpaţi a infracţiunii de spălare de bani şi că prin infracţiunile comise nu s-a cauzat vreun prejudiciu, în temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicaţi de la locuinţa lui Z.F. la 15 iunie 2011 şi asupra sumei de 9.000 euro ridicaţi din locuinţa lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. a unui hard disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A., şi de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S., bunuri ce aparţin inculpaţilor şi care au fost folosite de aceştia pentru a comite infracţiunile din prezenta cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie şi un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal ridicat de la locuinţa inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuinţa inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I, Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuinţa inculpatului D.I., cu obligaţia păstrării bunului până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I.
În motivarea apelului, Parchetul a invocat critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii instanţei de fond, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei soluţii de condamnare a inculpaţilor pentru toate infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
S-a arătat, în esenţă, că soluţia de achitare a inculpaţilor pentru o parte din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată este incompatibilă cu dispoziţiile art. 3201C. proc. pen., recunoaşterea fiind indivizibilă şi totală. Totodată, s-a arătat că probatoriul administrat la urmărirea penală confirmă vinovăţia inculpaţilor, iar aceştia au recunoscut în totalitate faptele astfel cum sunt expuse în actul de sesizare a instanţei, soluţia de achitare fiind nefondată.
Inculpatul S.D. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată. S-a motivat că nu există probe certe de vinovăţie cu privire la niciuna din infracţiunile pentru care este judecat, iar în subsidiar au fost invocate critici de netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia şi stabilirea ca modalitate de executare a suspendării condiţionate a executării pedepsei sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul O.I., a invocat critici de nelegalitate sub aspectul soluţiei de condamnare, arătând că nu există probe de vinovăţie cu privire la niciuna din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv nu s-a dovedit existenţa unui grup infracţional organizat, în înţelesul legii, cu roluri prestabilite pentru membri grupului, modalitatea de aderare la grupul infracţional organizat şi persoanele care au aderat sau au sprijinit acest grup, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; în ce priveşte infracţiunile prevăzute de art. 42 alin. (1) şi (2) şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., nu s-a dovedit că aceste fapte au fost comise de inculpat. În subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen., faţă de conduita bună a inculpatului, lipsa antecedentelor penale, gradul de pericol social concret redus al faptelor.
Inculpaţii Z.F. şi S.D.C., în motivele scrise de apel, astfel cum au fost suplimentate de apărătorul ales cu ocazia dezbaterilor la instanţa de apel, au solicitat în principal achitarea pentru toate infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, motivând că nu există probe certe de vinovăţie, iar în subsidiar au invocat critici de netemeinicie a hotărârii pronunţate sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, solicitând menţinerea soluţiei de achitare pentru infracţiunile pentru care s-a dispus această soluţie iar pentru celelalte infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea, să se dispună reducerea pedepsei, ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi stabilirea ca modalitate de executare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul D.I. a invocat de asemenea critici sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, pentru infracţiunile pentru care nu s-a dispus achitarea, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei şi stabilirea ca modalitate de executare a dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Inculpatul G.I. a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale în sensul reindividualizării pedepsei aplicate pentru infracţiunile pentru care nu s-a dispus de prima instanţă achitarea, arătându-se că pedeapsa aplicată de prima instanţă este prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptelor, circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o conduită sinceră, fiind posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi c) C. pen., cu consecinţa aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, iar ca modalitate de executare, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 164 din 14 mai 2012 Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I., împotriva sentinţei penale nr. 61 din 03 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Dolj, în Dosarul nr. 20980/63/2011, a desfiinţat sentinţa penală în totalitate şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, menţinând actele îndeplinite până la data de 03 februarie 2012.
A dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F., O.I. de la 03 februarie 2012 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
Examinând hotărârea atacată, în raport de actele şi lucrările dosarului, dispoziţiile legale, motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, a admis cererea inculpaţilor de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., şi fără a proceda la efectuarea cercetării judecătoreşti, apreciind numai probatoriul administrat la urmărirea penală, a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor pentru o parte din infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv pentru infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (în diferite forme de participaţie), în argumentarea soluţiei de achitare arătându-se că „niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că inculpaţii au deţinut, în concret, vreun instrument de plată contrafăcut” şi de asemenea că „niciuna din probele administrate în cauză nu demonstrează că vreunul din inculpaţi ar fi efectuat vreuna din operaţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 1 pct. 11, respectiv transferuri de fonduri sau retrageri de numerar utilizând pentru asta date de identificare obţinute fraudulos sau utilizând date de identificare fictive”. Totodată s-a dispus achitarea inculpaţilor G.I., Z.F., S.D.C. şi O.I. pentru infracţiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., arătându-se că inculpaţii „nu pot fi subiecţi activi ai acestei infracţiuni, câtă vreme sunt autorii infracţiunii din care provin sumele de bani”.
Instanţa de apel a apreciat că această soluţie este incompatibilă cu procedura prevăzută de art. 3201C. proc. pen., în sensul că soluţia de achitare a inculpaţilor nu putea fi dispusă fără efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit procedurii de drept comun.
Evident că o soluţie de achitare este posibilă, dar aceasta numai după stabilirea corectă a stării de fapt în urma administrării şi aprecierii complete a probatoriului, după cum şi o soluţie de condamnare ar putea fi dispusă dacă în urma efectuării cercetării judecătoreşti se ajunge la concluzia vinovăţiei inculpaţilor, în această din urmă situaţie, inculpaţii beneficiind în continuare de limitele de pedeapsă reduse, potrivit art. 7 al art. 3201 C. proc. pen., dat fiind că au înţeles să uzeze de procedura simplificată, fiind respectate condiţiile prevăzute la alin. (1) al art. 3201C. proc. pen.
Curtea de Apel a avut în vedere dispoziţiile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, iar conform dispoziţiilor alin. (7) al aceluiaşi articol, în această situaţie, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului.
În cazul în care instanţa a constatat însă că situaţia de fapt nu este lămurită, procedează conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 344 alin. (1) C. proc. pen., respectiv cauza trebuie repusă pe rol pentru completarea probatoriului cu privire la aceste fapte, în scopul stabilirii corecte a situaţiei de fapt, procesul urmând regulile procedurii de drept comun.
În consecinţă, în condiţiile în care, cu ocazia deliberării, instanţa de fond a apreciat că probatoriul administrat la urmărirea penală nu permitea stabilirea corectă a situaţiei de fapt, singura soluţie care se putea dispune era aceea de repunere a cauzei pe rol pentru efectuarea cercetării judecătoreşti.
Mai mult, Curtea a constatat că în motivele de apel inculpaţii solicită în continuare achitarea pentru infracţiunile pentru care instanţa de fond a reţinut că probele nu sunt suficiente, faptele nefiind clar stabilite, astfel încât nu se poate dispune condamnarea inculpaţilor de către instanţa de apel, numai pe baza probelor administrate la urmărirea penală, după cum se solicită de Parchet în cuprinsul motivelor de apel, întrucât este necesară efectuarea cercetării judecătoreşti potrivit dispoziţiilor art. 322 şi urm. C. proc. pen., pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt.
Instanţa de apel nu se poate substitui instanţei de fond în sensul de a proceda la efectuarea cercetării judecătoreşti, în condiţiile în care cercetarea judecătorească în primă instanţă lipseşte cu desăvârşire, întrucât în această situaţie practic nu este posibilă exercitarea controlului judiciar, iar părţile şi Parchetul ar fi lipsite de un grad de jurisdicţie.
Pentru considerentele expuse anterior, constatând că hotărârea instanţei de fond este lovită de nulitate absolută în condiţiile art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. cu referire la art. 197 alin. (2) C. proc. pen., în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., au fost admise toate apelurile, a fost desfiinţată sentinţa penală în totalitate şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, urmând ca instanţa de fond cu ocazia rejudecării să aibă în vedere şi celelalte critici invocate în motivele de apel, menţinându-se actele îndeplinite până la data de 03 februarie 2012.
A fost dedusă în continuare arestarea preventivă a inculpaţilor G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F., O.I. de la 03 februarie 2012 la zi.
Totodată, s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, constatând că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora subzistă şi nu s-au modificat, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor pentru care sunt judecaţi inculpaţii şi pentru care a intervenit deja o condamnare în primă instanţă, sentimentul de insecuritate creat în rândul opiniei publice, elemente în raport de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, iar o altă măsură preventivă neprivativă de libertate nu ar fi în măsură în acest moment să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi protecţia ordinii publice, în raport de scopul măsurilor preventive prevăzut de art. 136 alin. (8) C. proc. pen.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 20980/63/2011*, fiind respectate dispoziţiile date de către instanţa de apel în decizia de casare, Tribunalul a audiat în cauză martorii I.A.F., C.V., M.M., C.A.N., L.M.S. şi C.A., potrivit dispoz. art. 327 C. proc. pen., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei şi nemaifiind alte probe de administrat în prezenta cauză, instanţa s-a pronunţat cu privire la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I.
Prin sentinţa penală nr. 360 din data de 26 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 20980/63/2011*,
1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul G.I.V. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul G.I.V. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului G.I.V. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul G.I.V. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului G.I.V. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I.V. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.I.V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul Z.F. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1)alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul Z.F. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului Z.F. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul Z.F. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului Z.F. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.F. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z.F. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
3. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul O.I. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul O.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului O.I. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul O.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului O.I. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului O.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D.C. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.D.C. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului S.D.C. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul S.D.C. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului S.D.C. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.C. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S.D.C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul D.I. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi complicitate la infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată inculpatului D.I. pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
A fost obligat inculpatul D.I. ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului D.I. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului D.I. de sub puterea mandatului de arestare preventivă din data de 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul S.D.L. pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003; pentru infracţiunea de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; falsificarea instrumentelor de plată electronică (punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată prev. de art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul S.D.L. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiaşi, judeţul Dolj, dispunându-se ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.L. durata reţinerii preventive de 24 ore de la data de 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.
În baza dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen. a fost ridicată măsura asigurătorie a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicaţi de la locuinţa lui Z.F. la 15 iunie 2011 şi asupra sumei de 9.000 euro ridicaţi din locuinţa lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. a unui hard disc marca H.; de la inculpatul G.I.V. a unui notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. a unui notebook marca A. şi de la inculpatul O.I. a unui stick de memorie marca S.
În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea unui dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie şi un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal ridicat de la locuinţa inculpatului D.I.; unei plăci de circuit imprimat simplu placat, a unui dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, a două dispozitive artizanale, a opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi a unui acumulator marca S.E. de 3,6 V, a unui telefon marca S.E., a unui card de memorie marca S., a unui telefon marca S.E., toate ridicate din locuinţa inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea numitului S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuinţa inculpatului D.I., cu obligaţia păstrării bunului până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Au fost obligaţi inculpaţii G.I.V.¸ Z.F.; O.I.; S.D.C.; D.I. şi S.D.L. la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut cu privire la săvârşirea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I., că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru niciunul dintre inculpaţii menţionaţi, având în vedere următoarele considerente:
Din ansamblul probelor administrate în cauză s-a reţinut că nu rezultă cu certitudine existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, de „grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului”.
Acuzarea inculpaţilor G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I. pentru comiterea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat prev. în art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, s-a reţinut că se sprijină exclusiv pe interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau cu alte persoane. Acestea nu relevă însă existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, constituită de inculpaţi sau la care aceştia să fi aderat ori pe care să o fi sprijinit, în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit.
S-a constatat că nu există nicio dovadă certă care să ateste, în concret, existenţa unui grup infracţional organizat.
Simplul fapt că, din convorbirile telefonice purtate de unii dintre inculpaţi reiese că aceştia se cunosc, s-a reţinut că nu este în măsură să dovedească existenţa grupului infracţional şi calitatea de conducător a vreunuia dintre inculpaţi, atât timp cât nici măcar din aceste discuţii nu rezultă o activitate efectivă de coordonare, organizare sau control desfăşurată de inculpat asupra activităţii infracţionale a celorlalţi.
Nefiind dovedit în cauză că inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I. au acţionat în cadrul unui grup infracţional organizat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Tribunalul a dispus achitarea fiecăruia dintre inculpaţi pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
Referitor la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 Legea nr. 656/2002 reţinută prin rechizitoriu în sarcina inculpaţilor G.I.V., S.D.L., Z.F. şi O.I., prima instanţă a constatat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni pentru nici unul dintre inculpaţii menţionaţi mai sus, cu următoarele argumente:
Faptele inculpaţilor G.I.V., S.D.L., Z.F. şi O.I., astfel cum rezultă din probele administrate, s-a reţinut că nu realizează elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, mai exact latura obiectivă a infracţiunii, în modalitatea expusă în rechizitoriu.
În esenţă, s-a constatat că acestora li se impută faptul că G.I.V., S.D.L., Z.F. şi O.I., prin săvârşirea de infracţiuni prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii, au obţinut în mod fraudulos sume de bani, care au fost folosite pentru achiziţionarea unor echipamente de skimming, programe informatice, bilete de avion, carburanţi, plata unor servicii hoteliere, închirierea unor autovehicule, pentru întreţinere. De asemenea, banii erau împărţiţi între participanţii.
În luna mai 2002 a fost adoptată Legea nr. 263/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la Strasbourg la data de 08 noiembrie 1990. Ulterior, în luna decembrie 2002, a fost publicată Legea nr. 656/2002 care, în art. 23, încriminează fapte sub denumirea de „infracţiuni de spălare a banilor”. În ambele acte normative, sunt definiţii pentru noţiunile folosite în material infracţiunilor de spălare a banilor (art. 6 din Legea nr. 263/2002 şi art. 1 din Legea nr. 656/2002). Faptele inculpaţilor, menţionate anterior, şi pentru care au fost trimişi în judecată, exclude incidenţa art. 23 alin. (1) lit. a) şi c) din această lege.
Potrivit art. 6 parag. 1 lit. c) din Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, fiecare stat adoptă măsurile pentru încriminarea, între altele, a faptei constând în „achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte, ştie în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”. Prin „produs” se înţelege orice avantaj economic obţinut din infracţiuni; „bun” poate fi un bun de orice natură, corporal sau necorporal, mobil sau imobil.
Pornind de la conţinutul aceste infracţiuni, aşa cum este reglementată în art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002, constituie infracţiunea de spălare a banilor fapta de a dobândi, deţine sau de a folosi bunuri cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni. În raport de acest conţinut constitutiv, pentru existenţa infracţiunii, din punct de vedere al laturii obiective, se cer a fi îndeplinite două condiţii, şi anume să existe activitatea de dobândire, deţinere sau folosire de bunuri şi să cunoască faptul că provin din săvârşirea de infracţiuni.
Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune aflată în conexiune cu o „infracţiune principală”, în sensul art. 1 lit. e) din Convenţie, adică orice infracţiune în urma căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.
Aşa cum rezultă din textul art. 6 din Convenţie, fapta de spălare a banilor are ca element subiectiv numai intenţia, la care se adaugă condiţia ca infractorul să „ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse”.
În consecinţă, prima instanţă a concluzionat că, în speţă, inculpaţii G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. nu pot fi subiecţi activi ai infracţiunii de spălare de bani câtă vreme tot ei sunt autorii infracţiunilor din care provin sumele de bani, infracţiuni ce au constituit scopul săvârşirii infracţiunilor informatice pentru care sunt cercetaţi.
Mai mult, cuantumul sumelor de bani, numărul persoanelor de la care inculpaţii primeau sau către care expediau bani, modul în care erau folosiţi banii (pentru achiziţionarea de bunuri de folosinţă personală; pentru întreţinere) s-a reţinut că justifică aprecierea că sumele de bani respective nu se pot circumscrie ca obiect al infracţiunii de spălare de bani.
De asemenea, s-a arătat că nu se poate considera că inculpaţii, prin acţiunile lor ar fi „spălat” sume de bani proveniţi din activitatea infracţională desfăşurată de alte persoane câtă vreme din actele şi lucrările dosarului nu rezultă care ar fi aceste persoane, ce tip de infracţiuni au săvârşit, unde anume s-a desfăşurat activitatea infracţională, modul de comitere etc.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.L. şi O.I. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunile de falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L., respectiv complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de complicitate la falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.D.C. şi D.I., Tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit rechizitoriului Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova, inculpaţii G.I.V., Z.F., S.D.C. şi O.I. au falsificat instrumente de plată electronică, la diferite intervale de timp în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar inculpaţii D.I. şi S.D.C. le-au pus la dispoziţie primilor echipamente de skimming, i-au găzduit, le-au cofinanţat deplasările în străinătate.
Ori, în cauză, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L. au obţinut detalii bancare ale unor conturi de card, prin skimming, phishing, carding sau generarea de numere de carduri după un algoritm şi ulterior le-au falsificat propriu-zis prin rescrierea datelor fraudulos obţinute pe alte carduri, de regulă de plastic, care au bandă magnetică, ori că inculpaţii S.D.C. şi D.I. ar fi înlesnit sau ajutat în vreun fel pe ceilalţi patru inculpaţi în efectuarea acestor operaţiuni.
De asemenea, pentru existenţa acestei infracţiuni, s-a arătat că este necesar a se dovedi posesia instrumentelor de plată contrafăcute care să fi fost puse în circulaţie, precum şi intenţia falsificării lor, ceea ce în cauză nu s-a dovedit prin probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, motiv pentru care, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L. pentru infracţiunile de falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de a art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Pentru considerentele expuse mai sus, tribunalul a dispus în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor S.D.C. şi D.I. pentru infracţiunile de complicitate la falsificarea instrumentelor de plată electronică în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a infracţiunii de complicitate la falsificare a instrumentelor de plată electronică (în varianta normativă de punere în circulaţie a instrumentelor de plată falsificate) în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reţinute în sarcina inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L., respectiv complicitate la infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpaţilor S.D.C. şi D.I., Tribunalul a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 impun efectuarea uneia din operaţiunile prevăzute de art. 1 pct. 10 prin utilizarea unei instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestora fără consimţământul utilizatorului instrumentului. Prevederile art. 1 pct. 10 lit. b) din Legea nr. 365/2002 prevăd ca instrumentul de plată electronică este un instrument care permite titularului să efectueze retrageri de numerar, precum şi încărcarea şi descărcarea unui instrument de plată electronică.
Ori, în cauză, din întregul material probator administrat atât la urmărirea penală, cât şi în primul ciclu procesual, dar şi în rejudecare, s-a reţinut că nu rezultă, cu certitudine, faptul că inculpaţii ar fi efectuat retrageri de numerar, dar şi transferuri de fonduri cu instrumente de plată electronică falsificate, atât în ţară, cât şi în străinătate, cel mult, acţiunile inculpaţilor ar presupune o transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prev. de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 365/2002, motiv pentru care, în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, pentru considerentele expuse mai sus, Tribunalul a dispus în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor S.D.C. şi D.I. pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos în formă continuată, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 26 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Cu privire la infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 reţinută prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpaţilor S.D. şi S.D.L., Tribunalul a reţinut că în cauză nu au fost administrate probatorii în sensul că aceştia au deţinut efectiv echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată. Percheziţiile domiciliare şi cele informatice efectuate asupra bunurilor ridicate de la domiciliile celor doi nu au relevat împrejurarea că aceştia ar fi deţinut vreun astfel de echipament, iar transcrierile convorbirilor telefonice şi corespondenţa purtată pe mail sau prin intermediul mesajelor telefonice demonstrează că aceştia nu au deţinut echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică în sensul dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
În consecinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii S.D. şi S.D.L., pentru infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) alin. (1) Legea nr. 365/2002.
Referitor la infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, reţinute în sarcina inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I., S.D.L., S.D.C. şi D.I., din convorbirile telefonice interceptate şi a căror transcriere, precum şi percheziţiile domiciliare efectuate în cauză, s-a reţinut că rezultă faptul că inculpaţii au deţinut, în perioada martie - iunie 2011, dispozitive de skimming, programe informatice concepute în scopul obţinerii de date informatice, săvârşind astfel infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, fiind astfel îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
În ceea ce priveşte infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 reţinută prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi D.I., Tribunalul a reţinut că în urma percheziţiilor domiciliare efectuate în dimineaţa zilei de 15 iunie 2011 au fost descoperite echipamente de skimming, sisteme informatice sau mijloace de stocare a datelor informatice ce conţin date de identificare a unor mijloace de plată electronică respectiv mai multe carduri magnetice emise de diferite entităţi financiare, îndeosebi bănci. Mai mult inculpaţii Z.F. şi D.I. deţineau şi programe informatice utilizate în mod frecvent în operaţiuni de copiere frauduloasă a datelor de identificare a cardurilor bancare, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pentru care inculpaţii vor fi condamnaţi.
De asemenea, Tribunalul a mai reţinut şi că, din convorbirile telefonice interceptate şi a căror transcriere a fost ataşată la dosarul de urmărire penală, rezultă că inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L., ajutaţi şi de inculpaţii S.D.C. şi D.I. au accesat, fără drept, sisteme informatice - ATM sau mai exact carduri bancare ca mijloc de stocare a datelor informatice, părţi ale unui sistem informatic, în scopul obţinerii de date informatice - datele de identificare a instrumentului de plată electronică stocate pe banda magnetică, cu ajutorul unor dispozitive (mai exact, capete de citire a benzilor magnetice, camere video şi memorii nevolatile), amplasate pe un bancomat sau în vecinătatea acestuia, pe teritoriul Spaniei, la diferite intervale de timp, în perioada aprilie - iunie 2011, săvârşind astfel infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I. şi S.D.L., dar şi complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor S.D.C. şi D.I., pentru care inculpaţii vor fi condamnaţi după cum urmează:
Cu privire la inculpatul G.I.V., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul G.I.V. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, prima instanţă a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului G.I.V., durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de inculpatul arestat în cauză se va dispune şi punerea de îndată în libertate, prima instanţă a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul G.I.V. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul Z.F., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care s-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul Z.F. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, prima instanţă a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Z.F., durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de inculpatul arestat în cauză se va dispune şi punerea de îndată în libertate, prima instanţă dispunând punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul Z.F. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul O.I., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul O.I. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, s-a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a fost interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.I., durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de inculpatul arestat în cauză se va dispune şi punerea de îndată în libertate, prima instanţă a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul O.I. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul S.D.C., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42-45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Având în vedere că inculpatul S.D.C. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
S-a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, prima instanţă a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scade din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.C., durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de inculpatul arestat în cauză se va dispune şi punerea de îndată în libertate, prima instanţă a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul apreciază că, scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul S.D.C. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul D.I., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 şi a unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.
Având în vedere că inculpatul D.I. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
Prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, prima instanţă a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D.I. durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 350 alin. (3) C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, faţă de inculpatul arestat în cauză se va dispune şi punerea de îndată în libertate, prima instanţă a dispus punerea de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă din 16 iunie 2011, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul apreciază că scopul preventiv educativ al pedepsei, aşa cum este el definit de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi fără privarea de libertate a acestuia, astfel că, în baza art. 861C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare de 7 ani, compus din cuantumul pedepsei aplicate la care a fost adăugat un interval de 4 ani fixat de instanţă conform dispoziţiilor art. 862 C. pen.
Inculpatul D.I. a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de dispoziţiile art. 863 alin. (1) C. pen. cu menţiunea de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C.pen, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În ceea ce priveşte pe inculpatul S.D.L., Tribunalul a procedat la individualizarea judiciară a pedepsei la care a fost condamnat acesta pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi care au fost dovedite prin probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume pentru infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, în formă continuată, prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi infracţiunea de deţinere fără drept a unui dispozitiv, program informatic (…) în scopul săvârşirii uneia dintre infracţiunile prev. de art. 42 - 45, prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, dar şi de modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor, de împrejurarea că inculpatul este infractor primar.
Astfel, Tribunalul a apreciat că recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil persoana inculpatului, de o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, motiv pentru care apreciază că se impune aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a unei pedepse de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.
Având în vedere că inculpatul S.D.L. a săvârşit infracţiunile pentru care i s-au aplicat pedepsele menţionate mai sus, în concurs real, Tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. şi a contopit aceste pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
De asemenea, în ceea ce priveşte pe inculpatul S.D.L., faţă de împrejurarea că acesta a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză în termenul de încercare al unei alte pedepse pentru care i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 83 C. pen., Tribunalul a dispus revocarea beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiaşi, urmând a executa această pedeapsă alături de cea rezultantă din prezenta cauză, în final 4 ani şi 6 luni închisoare.
Având în vedere dispoziţiile art. 88 C. pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scad din durata pedepsei aplicate, Tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului S.D.L., durata reţinerii preventive de 24 ore de la 15 iunie 2011 şi a arestului preventiv de la 16 iunie 2011 la zi, iar potrivit dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a acestuia.
Totodată, s-a făcut aplicarea art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, s-a apreciat având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi.
Prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 71 C. pen. - art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.
Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei. În ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 din Protocolul nr. 1 din Convenţie, prima instanţă a apreciat că, în raport de natura infracţiunilor săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le-a interzis exerciţiul acestui drept.
Având în vedere că în cauză pentru considerentele arătate nu s-a reţinut comiterea de către inculpaţi a infracţiunii de spălare de bani şi că prin infracţiunile comise nu s-a cauzat vreun prejudiciu, în temeiul dispoziţiilor art. 357 C. proc. pen., Tribunalul a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită prin ordonanţa nr. 65D/P/2011 din 12 iulie 2011, ora 10.00, asupra sumei de 400 euro ridicaţi de la locuinţa lui Z.F. la 15 iunie 2011 şi asupra sumei de 9.000 euro ridicaţi din locuinţa lui O.I. la data de 15 iunie 2011.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul D.I. un hard disk marca H.; de la inculpatul G.I.V. un notebook marca D.; de la inculpatul Z.F. un notebook marca A. şi de la inculpatul O.I. un stick de memorie marca S., bunuri ce aparţin inculpaţilor şi care au fost folosite de aceştia pentru a comite infracţiunile din prezenta cauză.
Având în vedere dispoziţiile art. 118 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea un dispozitiv tip „gură de bancomat” de culoare argintie şi un material plastic de culoare verde, confecţionat artizanal ridicat de la locuinţa inculpatului D.I.; o placă de circuit imprimat simplu placat, un dispozitiv tip „gură de bancomat din plastic de culoare verde, două dispozitive artizanale, opt acumulatori de 3,7 V pentru telefoane mobile marca N. şi un acumulator marca S.E. de 3,6 V, un telefon marca S.E., un card de memorie marca S., un telefon marca S.E., toate ridicate din locuinţa inculpatului Z.F.
S-a dispus restituirea către numitul S.V. a unui card bancar I. Bank emis pe numele său, bun ridicat din locuinţa inculpatului D.I., cu obligaţia păstrării bunului până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C., D.I. şi S.D.L. la plata sumei de câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I.
În motivele de apel formulate de Parchet s-a arătat că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii întrucât există probe care confirmă existenţa unui grup infracţional organizat. Din convorbirile telefonice a rezultat ca acţiunile inculpatului Z.F. erau coordonate de S.D.C. şi G.I.V., aceştia fiind lideri ai grupului organizat. Convorbirile telefonice, precum şi comunicările prin intermediul aplicaţiei Messenger au dovedit pregătirile privind procurarea şi adaptarea echipamentelor de skimming, dar şi activitatea continuată de skimming, descărcare, sortare şi prelucrare a datelor de identificare a instrumentelor de plată electronică. G.I. şi O.I. au avut rol de coordonatori ai executanţilor Z.F. şi S.D.L., datele de identificare a conturilor de carduri şi imaginile cu codurile PIN fiind transmise prin intermediul aplicaţiei Messenger inculpatului G.I.V., care trebuia să le transmită şi inculpatului O.I.
Convorbirile telefonice purtate de inculpaţi în timpul plecării în Polonia au evidenţiat rolul îndeplinit în cadrul grupului de inculpaţii Z.F., S.D.L., aceştia având funcţii de execuţie, respectiv G.I.V. şi O.I. aceştia având funcţii de coordonare.
S-a mai arătat că există probe de vinovăţie şi în privinţa săvârşirii de către inculpaţi a infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1), art. 24 alin. (2) teza I şi art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 356/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv convorbirile telefonice dintre inculpaţii Z.F. şi S.D.L. privind folosirea unor carduri bancare pentru retrageri de numerar.
De altfel, instanţa de fond a reţinut că cel puţin 5 carduri bancare din cele peste 100 falsificate prin folosirea datelor de identificare obţinute la sfârşitul lunii mai 2011 au putut fi folosite pentru retrageri de numerar (operaţiuni ce implică punerea în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate) cel mai probabil în S.U.A. de către O.I., fratele său sau apropiaţi ai lor.
Convorbirile telefonice interceptate se refereau şi la conturi de card pe care G.I.V. le-a putut verifica prin accesarea adresei de mail transmise de R.E.F. prin sms la data de 09 mai 2011.
S-a mai arătat că achitarea inculpaţilor S.D.C. şi S.D.L. pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 este netemeinică. Instanţa i-a condamnat pe inculpaţi pentru infracţiunea prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, precum şi pentru complicitate la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, astfel că se impunea şi condamnarea pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vedere falsificării instrumentelor de plată electronică întrucât nu se poate reţine o dublă încriminare deoarece relaţiile sociale ocrotite sunt diferite.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 23 din Legea nr. 656/2002 s-a arătat că autorul sau participantul la săvârşirea infracţiunii principale din care provin sumele de bani răspunde şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, în acest sens fiind şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Această abordare este susţinută de Convenţia de Strasbourg privind spălarea banilor care la art. 6 pct. 2 lit. b) permite statelor să prevadă că infracţiunea de spălare a banilor nu se aplică autorilor infracţiunii principale, iar în lipsa prevederii exprese a acestei excepţii în legislaţia internă, fapta va atrage răspunderea penală şi a autorilor infracţiunii ale cărei produse au fost spălate.
S-a mai arătat că numărul persoanelor şi cuantumul de la care s-au primit banii nu sunt esenţiale pentru aprecierea existenţei obiectului material al infracţiunii ci sursa, respectiv caracterul ilicit al bunului.
Într-o ultimă teză s-a arătat că pedepsele aplicate nu îndeplinesc funcţia de reeducare a condamnatului întrucât s-au aplicat pedepse legale fără a se ţine cont de contribuţia efectivă la săvârşirea infracţiunilor. S-a mai arătat că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării sub supraveghere întrucât trebuie avută în vedere şi gravitatea faptelor, dar şi trecutul infracţional al unora dintre inculpaţi, astfel că această modalitate de individualizare a executării pedepsei nu e de natură să conducă la reeducarea acestora.
În apelul declarat, inculpatul Z.F. a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, având în vedere că este infractor primar şi că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptelor fiind bine integrat în familie şi societate. S-a mai solicitat aplicarea disp. art. 81 C. pen.
Inculpatul S.D.L., în apelul declarat, a arătat că s-a reţinut în mod greşit săvârşirea infracţiunii prev. de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 întrucât aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, cât şi din procesul-verbal de percheziţie domiciliară nu au fost identificate obiecte în legătură cu această infracţiune, iar din transcrierea convorbirilor telefonice nu rezultă nici o afirmaţie referitoare la astfel de obiecte.
În motivele de apel formulate pentru inculpatul S.D.C. s-a arătat că la percheziţia domiciliară nu au fost găsite echipamente de skimming, iar inculpatul nu a deţinut astfel de echipamente. În privinţa laturii civile nu au fost identificate persoane prejudiciate prin activitatea de skimming şi prin operaţiunile frauduloase cu carduri falsificate.
S-a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului, faptul că nu are antecedente penale şi este bine integrat în familie şi societate, solicitându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În motivele de apel formulate, inculpatul G.I.V. a arătat că nu au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. privind individualizarea pedepsei, întrucât instanţa de fond nu a acordat eficienţă juridică atitudinii procesuale sincere a inculpatului, precum şi celelalte împrejurări care atenuează răspunderea penală respectiv faptul că nu are antecedente penale, a avut o atitudine bună după săvârşirea infracţiunii, fiind bine integrat în familie şi societate. S-a mai solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei ce urmează a fi aplicată.
În apelul formulat, inculpatul O.I. a solicitat achitarea pentru infracţiunea prev. de art. 41 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a acţionat în calitate de autor prin punerea la dispoziţie a echipamentelor de skimming ori de cofinanţare a deplasărilor în străinătate a inculpaţilor, S., G., Z. şi alţii. A mai arătat că nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 42 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a copiat date, iar fişierele care conţineau aplicaţiile informatice sunt folosite în mod frecvent în sistemele informatice la stocarea unor piese muzicale şi pentru programe pe care soţia sa le folosea pentru întocmirea unor expertize contabile, balanţe şi bilanţuri contabile.
În cauză nu s-a identificat existenţa unor împrejurări în sensul că inculpatul ar fi fost surprins acţionând sau având asupra sa dispozitive de skimming concepute în scopul obţinerii de date informatice şi nu există probe neechivoce în sensul că ar fi deţinut dispozitive sau că ar fi primit astfel de bunuri sau programe în vederea săvârşirii infracţiunii prev. de art. 46 din Legea nr. 161/2003 solicitându-se achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar într-o altă teză subsidiară, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. nefiind întrunită condiţia privind latura subiectivă, întrucât nu a existat o intenţie în săvârşirea infracţiunii.
În privinţa infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi aplicarea disp. art. 81 C. pen.
În cadrul dezbaterilor, în privinţa apelului formulat de inculpatul D.I., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei şi reducerea pedepsei aplicate acestuia având în vedere circumstanţele sale personale, contribuţia minimă la săvârşirea faptelor precum şi atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal. S-a mai arătat că nu are antecedente penale şi că se poate dispune suspendarea executării pedepsei potrivit dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau art. 861 C. pen.
Prin decizia penală nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova au fost admise apelurile formulate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii G.I.V., S.D.C., D.I., S.D.L., Z.F. şi O.I. împotriva sentinţei penale nr. 360 din data de 26 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 20980/63/2011*.
S-a desfiinţat în parte sentinţa.
1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului G.I.V. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.V. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
A aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Z.F. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.F. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a condmnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului O.I. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
4. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.D.C. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
5. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.I. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul D.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
S-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada detenţiei preventive de la 15 iunie 2011 la 26 septembrie 2012.
6. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.D.L. în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul S.D.L. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. şi art. 80 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele cu închisoarea stabilite, precum şi pedeapsa complementară, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 18 din 12 februarie 2010 a Judecătoriei Filiaşi, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final, 5 ani închisoare.
A aplicat inculpatului dispoziţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 383 alin. (11) rap. la art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive faţă de inculpatul S.D.L.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus detenţia preventivă a inculpatului în continuare, la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate în faza de apel au rămas în sarcina statului urmând ca suma de 2.000 RON onorariu avocaţi desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi Z.F., G.I., S.D.C., O.I. şi D.I. să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că mijloacele de probă administrate în cauză oferă suficiente elemente de fapt pentru a reţine că inculpaţii au conceput activitatea infracţională în cadrul unei grupări ce avea ca scop obţinerea unor beneficii financiare prin săvârşirea unor infracţiuni informatice, gruparea având anumite reguli, iar membrii acesteia roluri determinate.
Au fost considerate neîntemeiate criticile formulate de Parchet în sensul greşitei achitări a inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 27 alin. (2) teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 25 din Legea nr. 365/2002 şi art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa de apel a apreciat că probele administrate nu conduc la concluzia că inculpaţii au deţinut instrumente contrafăcute de plată electronică şi nici efectuare de transferuri de fonduri sau retrageri de numerar, prin utilizarea neautorizată a oricăror date de identificare sau prin utilizarea de date de identificare fictive.
De asemenea, s-a considerat că inculpaţii nu pot avea calitatea de subiect activ al infracţiuni de spălare de bani, având în vedere că aceştia sunt autorii infracţiunii ce constituie scopul activităţii grupării infracţionale organizate şi din care provin, eventual, sumele de bani.
Vinovăţia inculpaţilor a fost reţinută pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, constând în deţinerea fără drept a unor dispozitive şi programe informatice în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute de art. 42 - 45 din aceeaşi lege, relevante fiind procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 august 2011, procesele-verbale de perchiziţie.
S-a considerat că faptele inculpaţilor G.I.V., Z.F., S.D.C. şi O.I., constând în montarea unor dispozitive de citire a benzilor magnetice a cardurilor bancare şi a unor minicamere în vederea obţinerii codului PIN, în perioada aprilie - iunie 2011 pe teritoriul Spaniei şi României, întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
La individualizarea juridică a pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se ca fiind neoportună aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen. faţă de perioada lungă în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, împrejurările în care s-au săvârşit faptele, precum şi scopul urmărit.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. şi D.I., depunând în termen legal motivele de recurs.
Inculpaţii G.I.V. şi Z.F. au solicitat reindividualizarea pedepsei, cu reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. anterior, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, cazul de casare invocat, fiind art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior.
Inculpatul O.I. a arătat că nu este autorul infracţiunii prevăzută de art. 367 C. pen. şi nici nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. a) C. proc. pen., critică pe care şi-a întemeiat-o pe cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Inculpaţii O.I., S.D.C. şi D.I., întemeindu-şi recursurile pe cazul de casare, prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen. anterior, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.
La termenul de judecată din 11 martie 2014 inculpatul S.D.C. a depus motivele de recurs, apreciind că odată cu intrarea în vigoare a noului C. pen. se impune schimbarea încadrării juridice dată faptelor, potrivit calificării juridice date prin noul cod, solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 861C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză, constată următoarele:
Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.
Prin invocarea cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 172 şi pct. 12 C. proc. pen., ca urmare a adoptării Legii nr. 2/2013, dar şi a expunerii de motive a adoptării acesteia nu se poate ajunge la repunerea în discuţie a existenţei faptelor în materialitatea lor, adică - în sinteză - la constatarea inexistenţei faptelor sau a reţinerii altor fapte în locul celor reţinute de instanţele anterioare, deoarece, conform voinţei legiuitorului instanţa de recurs - ulterior judecării apelului de către instanţa de prim control judiciar - nu mai este îndreptăţită să reexamineze probatoriul administrat şi să modifice situaţia de fapt în cauza penală, controlul judiciar - după adoptarea Legii nr. 2/2013, vizând exclusiv corecta aplicare a legii.
Or, din această perspectivă, Înalta Curte apreciază, aşa cum legal şi temeinic a stabilit şi instanţa de apel, că faptele inculpaţilor - necontestate în materialitatea lor - au fost săvârşite de către aceştia - că au acţionat cu vinovăţie, sub forma intenţiei, ca element constitutiv al infracţiunii menţionate, nefiind necesară reluarea ori completarea argumentelor expuse în decizia atacată.
În ceea ce priveşte critica inculpaţilor S.D.C., prin care se solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunile reţinute potrivit vechii reglementări în infracţiunile reglementate de dispoziţiile C. pen. intrat în vigoare, instanţa apreciază că în speţă nu este vorba de o schimbare de încadrare juridică, ci de o recalificare juridică a faptelor, iar potrivit modificărilor aduse vechiului C. pen. prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen. anterior (când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică) a fost abrogat, iar cazul de casare învederat de către inculpat, art. 3859pct. 12 C. proc. pen. anterior nu se subsumează criticii acestuia.
Inculpaţii au criticat hotărârea cu privire la individualizarea sancţiunii în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., cât şi modalitatea de executare a pedepsei, subsumând critica lor cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior. Conform modificării aduse cazurilor de casare prev. de Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelurilor, se exclude posibilitatea analizei criticii formulate.
Astfel, după 15 februarie 2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiilor referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. anterior decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept.
În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172C. proc. pen. anterior.
Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minim, mediu sau maximul special), în raport cu limitele prevăzute de legea nouă (către minim, mediu sau maximul special).
Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minim special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu e posibilă nici situaţia inversă.
În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 7 din Legea nr. 39/2003 prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, a art. 42 - 46 din Legea nr. 161/2003 prin art. 130 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin art. 107 pct. 2 din Legea nr. 187/2012, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen., şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, motiv pentru care constată că se impune admiterea recursurilor inculpaţilor numai cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile.
În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 25 septembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului - 24 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.
În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţi, instanţa de recurs urmează să analizeze:
a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă. cu privire la încadrarea juridică;
b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu, instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport cu încadrarea juridică dată faptei;
c) Instituţiile autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea.
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat:
Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte încriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din încriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.
Conform art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost abrogată, fiind încriminată în dispoziţiile art. 367 C. pen. De asemenea, infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1), (2) din Legea nr. 161/2003 ca urmare a abrogării prevederilor art. 13 pct. 1 din Legea nr. 187/2012, este încriminată în dispoziţiile art. 365 alin. (2) C. pen., iar infracţiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 abrogată prin art. 107 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 este încriminată în dispoziţiile art. 314 alin. (2) C. pen.
Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu echivalează cu dezîncriminarea faptelor.
Dezîncriminarea operează in rem, înlăturând răspunderea prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
Instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche şi efectele acuzaţiei în legea nouă, apreciind care lege este mai favorabilă, iar ca urmare a stabilirii legii mai favorabile, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
Infracţiuni autonome în raport cu încriminarea şi sancţiunea decurgând din încriminare, în speţă, sunt art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior.
Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de încriminare şi sancţiune este impusă de lege, de jurisprudenţa Curţii Constituţionale:
- instituţii autonome definite ca atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport cu încadrarea juridică şi sancţiunea în cazul recidivei (art. 9), al pluralităţii de infracţiuni (art. 10), al suspendării condiţionate a executării pedepsei (art. 15, art. 22), al măsurilor educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;
- instituţii autonome definite în jurisprudenţa: art. 3201 C. proc. pen. anterior (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile).
Aplicarea legii penale mai favorabile în raport cu instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz, în „Codul penal adnotat din 1936”, arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este de asemenea îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile care funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului.” Aceeaşi idee este regăsită şi în „Codul penal comentat şi adnotat - 1969”, T. Vasiliu, D. Pavel etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în „Practica judiciară penală”, vol. I, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicaţii preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76 parag. 1, pag. 77).
Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport cu situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.
În aplicarea acestui principiu, în raport cu Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă.
Faţă de aceste considerente, instanţa constată că recursurile inculpaţilor G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. şi D.I. sunt fondate numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel comparând limitele de pedeapsă stabilite pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat din perspectiva legii vechi, Legea nr. 39/2003 - unde era sancţionată în art. 7 cu pedeapsa închisorii de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi cu legea nouă unde infracţiunea este prevăzută în art. 367 C. pen. şi sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, se constată că mai favorabilă este legea nouă.
Cu privire la infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic în scopul obţinerii de date informatice, prevăzută de Legea nr. 161/2003 în art. 42 alin. (1), (2) era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar noua lege, C. pen., în art. 360 alin. (2) prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, neintervenind nicio modificare cu privire la limitele de pedeapsă.
Infracţiunea de a deţine fără drept un dispozitiv, program informatic în scopul săvârşirii de infracţiuni prevăzută de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 la 6 ani, iar în C. pen. infracţiunea este prevăzută în art. 365 alin. (2) şi este sancţionată cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, legea nouă fiind cea favorabilă.
Infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002 era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani, iar în C. pen. se regăseşte reglementată de dispoziţiile art. 314 alin. (2), pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani, legea veche fiind mai favorabilă.
Întrucât circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpaţilor conform legii vechi, nu constituie instituţie autonomă, iar pe de altă parte, în măsura în care acestea nu mai au corespondent în legea nouă, acestea nu vor fi reţinute atunci când legea nouă este considerată mai favorabilă.
Comparând dispoziţiile art. 75 alin. (2) C. pen. cu cele ale art. 74 C. pen. anterior, se constată că noua lege penală nu a mai menţionat ca şi circumstanţă atenuantă judiciară, conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii şi nici atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor, asemenea împrejurări urmând a fi avute în vedere în cadrul criteriilor generale de individualizare judiciară a pedepselor.
În ceea ce priveşte infracţiunea continuată, aplicarea legii penale mai favorabilă se determină în două etape: prima etapă vizează alegerea legii în funcţie de limitele de pedeapsă (încadrarea juridică), iar a două etapă se referă la condiţiile de existenţă şi tratamentul penal aplicabil, care sunt analizate împreună. Examinând comparativ dispoziţiile din cele două coduri, constatăm că noul C. pen. este, de regulă, legea penală mai aspră, cu excepţia situaţiei în care există o singură persoană vătămată, când prevederile noului C. pen. sunt mai blânde. Noul C. pen. este, în principiu, legea penală mai severă, deoarece, în toate situaţiile în care există mai multe persoane vătămate, se aplică regimul sancţionator al concursului de infracţiuni, care este mult mai aspru decât cel aplicabil infracţiunii continuate.
Condiţiile de existenţă şi tratamentul sancţionator pentru infracţiunea continuată, ca formă a unităţii de infracţiuni, formează o singura instituţie, neputând să se aplice separat legea mai favorabilă. În concluzie, cu privire la ipoteza de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar potrivit noului C. pen., care prevede limite mai reduse de pedeapsă pentru acea faptă, condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite, în prima fază se compară limitele de pedeapsă pentru infracţiunea - forma tip sau calificată - şi se stabileşte care este legea mai favorabilă, raportat la condiţiile de încriminare, de tragere la răspundere penală şi limite de pedeapsă, iar în faza a doua se compară tratamentul sancţionator pentru infracţiunea continuată C. pen. anterior cu tratamentul sancţionator din noul C. pen. pentru concurs de infracţiuni. Nu se va face raportarea la tratamentul pe noul C. pen. pentru infracţiunea continuată, întrucât, deşi este mai favorabil, în raport de condiţiile de existenţă stabilite de reglementarea nouă, pluralitatea de acţiuni nu poate fi calificată ca infracţiune continuată, fiind vorba de subiecţi pasivi diferiţi. În acest caz, dispoziţiile C. pen. anterior sunt mai favorabile.
Infracţiunea continuată este o formă de unitate infracţională, iar nu un tip de infracţiune, cu capacitate de a funcţiona independent, de sine stătător, având propriile sale condiţii de existenţă şi reguli privind tratamentul sancţionator, distincte de condiţiile de încriminare şi de regimul sancţionator prevăzut pentru infracţiunea în conţinutul căreia se regăsesc acţiunile/inacţiunile componente.
Se apreciază că infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie autonomă faţă de limitele de pedeapsă, motiv pentru care, raportat la speţă, se constată că dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sunt mai favorabile decât dispoziţiile cuprinse în art. 35 - 36 C. pen.
De asemenea, în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, acesta este o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, motiv pentru care, constatând că dispoziţiile legii vechi sunt mai favorabile decât ale legii noi se va face aplicarea art. 33 C. pen. anterior.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile declarate de inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. şi D.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa în parte decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 360 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
1. Cu privire la inculpatul G.I.V.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu privire la inculpatul Z.F.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
3. Cu privire la inculpatul O.I.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
4. Cu privire la inculpatul S.D.C.:
Va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsa complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
5. Cu privire la inculpatul D.I.:
Va reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Va reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Va menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, va contopi pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I., S.D.C. şi D.I. împotriva deciziei penale nr. 267 din 18 iulie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 360 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Dolj, secţia penală, numai în ceea ce priveşte aplicarea disp. art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
1. Cu privire la inculpatul G.I.V.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
2. Cu privire la inculpatul Z.F.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
3. Cu privire la inculpatul O.I.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
4. Cu privire la inculpatul S.D.C.:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsa complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
5. Cu privire la inculpatul D.I.:
Reduce pedeapsa la 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.
Menţine pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 360 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.
Reduce pedeapsa la 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 365 alin. (2) C. pen.
Menţine pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior.
Conform art. 33 - 35 C. pen. anterior, contopeşte pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.
Conform art. 65 C. pen., interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 400 RON, pentru inculpaţii G.I.V., Z.F., O.I. şi D.I., precum şi onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru recurentul inculpat S.D.C., în sumă de 100 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1004/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
