ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1078/2014

Dosar nr. 1134/36/2012

Şedinţa publică din 26 martie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 149 din 02 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 927/118/2009, s-a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen.:

Dispune schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor E.D.D. şi A.C., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul E.D.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) - art. .209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe. inculpatul E.D.D. la. pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt calificat.

În baza art. 290 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpatul E.D.D. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul E.D.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, inculpatul E.D.D. executând în total pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza. art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul E.D.D. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

2. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul A.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.C. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt calificat.

În baza art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpatul A.C. Ia pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 Iit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul A.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 2 ani închisoare, inculpatul A.C. executând în total pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza, art. 71. C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi Iit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul A.C. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

3. În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă.pe inculpatul Ţ.C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) ş| g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul Ţ.C.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşte pedepsele şi dispune ca inculpatul Ţ.C.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen.:

Scade din pedeapsa aplicată perioada reţinerii de 24 ore din ziua de 30/31 ianuarie 2009.

În baza art. 350 C. proc. pen.:

Menţine măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul Ţ.C.N. prin încheierea din 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpata R.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 323 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

În baza art. 291 C. pen.:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 26 C. pen. raportat Ia art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpata R.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen.:

Contopeşţe pedepsele şi dispune ca inculpata R.C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ - 86²C. pen.:

Dispune pentru inculpata R.C. suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, ce curge de la rămânerea definitivă a sentinţei penale de condamnare.

În baza art. 86³ C. pen.:

Dispune ca pe durata termenului de încercare inculpata R.C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să: se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 86⁴ alin. (2) C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.:

Achită pe inculpatul C.G.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002:

Condamnă pe inculpatul C.G.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

6. În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.N.R. la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

7. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul D.V. Ia pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

8. În baza art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.:

Condamnă pe inculpatul C.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 - 1000 alin. (3) şi 1003 C. civ. 1864:

Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A.M. SA Galaţi împotriva inculpaţilor E.D.D., A.C., Ţ.C.N., D.N.R., D.V. şi C.L. şi împotriva părţilor responsabile civilmente SC S.P. SRL Constanţa şi SC C.T.C. SRL Poarta Albă, judeţul Constanţa.

Obligă pe. inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., D.N.R., D.V. şi C.L. şi pe părţile resonsabile civilmente SC S.P. SRL şi SC C.T.C. SRL, în solidar, să plătească părţii civile SC A.M. SA Galaţi suma de 159.695,90 RON reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen.:

Constată ca fiind recuperate în natură cantităţile de 54.340 kg cocs metalurgic şi 23.880 kg cocs metalurgic sustrase de inculpaţi din posesia SC C. SA Constanţa.

Î n baza art. 109 alin. (5) C. proc. pen.:

Dispune restituirea către SC A.M. SA Galaţi, la rămânerea definitivă a hotărârii, a cantităţilor de cocs ridicate ca mijloc de probă şi rămase în custodia I.P.J. Constanţa, conform dovezii din 26 ianuarie 2009, după efectuarea rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 noiembrie 2008.

Dispune comunicarea unui extras al sentinţei către I.G.P.R. - Serviciul Transporturi - Secţia Regională de Poliţie Transporturi Constanţa.

la act că părţile vătămate Statul Român, prin A.N.A.F., şi SC C. SA Constanţa nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 353 şi 356 C. proc. pen.:

Menţine măsura sechestrului asigurător, fără deposedare, până la concurenţa valorii de 159.695,90 RON, asupra următoarelor bunuri:

- imobilul apartament compus din suprafaţă utilă de 96,10 m.p. şi teren în .proprietate indiviză, în suprafaţă de 17 m.p., situat în municipiul Constanţa, deţinut în proprietate de A.C. şi R.R.C.;

- imobilul casă în suprafaţă de 87,78 m.p. şi teren intravilan aferent în suprafaţă de 1.072 m.p., situate în comuna C., judeţul Constanţă, deţinute în proprietate de D.N.R. şi D.M.S.;

- autoturism marca M.B. aflat în proprietatea SC C.T.C. SRL Poarta Albă, judeţul Constanţa;

- autotractor marca D., aflat în proprietatea SC C.T.C. SRL Poarta Albă, judeţul Constanţa.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului apartament compus din suprafaţă utilă de 97,85 m.p. şi teren în proprietate indiviză de 39,52 mp, situat în municipiul Constanţa, deţinut în proprietate de inculpata R.C.

În baza art. 348 C. proc. pen.:

Dispune anularea următoarelor înscrisuri falsificate:

- factura din 08 octombrie 2008 emisă de SC F.A. SRL către SC S.P. SRL;

- factura din 28 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SG S.P. SRL;

- factura din 04 septembrie 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL;

- factura din 30 august 2008 emisă de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL;

- contractul de vânzare-cumpărare din 25 iulie 2008 încheiat între SC P.M. SRL şi SC S.P. SRL.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. şi D.V.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa s-a criticat sentinţa pronunţată de către instanţa de fond pentru următoarele aspecte:

1. instanţa nu s-a pronunţat pentru una din infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L., respectiv cea de abuz în serviciu. În măsura în care se va schimba încadrarea juridică din cele două infracţiuni în una singură de furt calificat, solicită a se avea în vedere că acest motiv de apel rămâne fără obiect.

2. greşita achitare a inculpaţilor E.D.D., A.C. şi R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care au fost trimişi în judecată. S-a apreciat, în cadrul motivelor de apel, că motivarea primei instanţe nu poate fi primită, aceasta constând, în principiu, în aceea că inculpaţii au evidenţiat vânzările, înregistrând astfel în contabilitate şi un venit, plătind corespunzător impozite către stat. O asemenea susţinere nu poate fi primită, întrucât cheltuielile cu provenienţa acelei mărfi erau încărcate fictiv în contabilitate. În mod cert, prin înregistrarea acelor facturi în contabilitate, inculpaţii au înregistrat nişte cheltuieli pe care nu le-au făcut, astfel că săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală reiese cu prisosinţă.

3. greşita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor E.D.D. şi A.C. din infracţiunea de furt calificat în cea de instigare Ia furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies atât acte de instigare, cât şi cele de complicitate, astfel că în final se impune să se reţină că inculpaţii au săvârşit acte de autorat, aşa cum se reţine în rechizitoriu.

4. greşita achitarea inculpatului C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fiind irelevant faptul că inculpatul cunoştea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanţă deosebită dacă inculpatul C.G.A. cunoştea sau nu provenienţa cocsului, atâta timp cât a ascuns provenienţa acestuia.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului E.D.D. s-a solicitat admiterea apelului inculpatului E.D.D. şi achitarea acestuia pentru săvârşirea.infracţiunilor deduse judecăţii şi, ca o consecinţă, greşita obligare la despăgubiri civile; în subsidiar, s-a apreciat că s-a făcut greşit aplicarea disp. art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., privind sporul care a fost aplicat; în acest sens, s-a solicitat a se constata că faptele care se reţin în sarcina inculpatului E.D.D se fundamentează pe nişte convorbiri telefonice, care însă s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt participant, la săvârşirea infracţiunii de furt; astfel, acesta la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia, la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, la 05 iulie 2008 discuţia se referă la un comerţ cu cereale cu o societate comercială cunoscută la acel moment pe piaţă, iar la 30 august 2008 se afla în Turcia; nici din rechizitoriu şi nici din hotărârea instanţei de fond nu se înţelege de ce şi pentru care motiv anume se consideră că discuţiile despre cărbune nu ar fi chiar despre cărbune, ci despre cocs, care în accepţiunea.specialiştilor este tot un cărbune, sau de ce termenul de „cartofi” folosit în discuţie nu este folosit pentru cărbune, dar este folosit cu certitudine pentru cocs; s-a mai arătat că în cursul judecării apelului au fost primite la dosar adrese de la SC C. SA din care rezultă două lucruri esenţiale: în timpul operaţiunilor de descărcare şi expediere au apărut diferenţe în minus sau în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002; de asemenea, din rapoartele de încărcare pentru barje şi vapoare, care au fost depuse la dosar, rezultă aceleaşi lucruri, iar conosamentele şi D.V.I.-urile depuse la dosar sunt la fel de explicite şi foarte importante, nefiind evidenţiate lipsuri. S-a mai arătat că adresele depuse la dosar de către SC A.M. SA Galaţi sunt contradictorii: iniţial au comunicat că nu există nici un prejudiciu, adresa fiind din 29 aprilie 2013, prin care se comunica instanţei că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile Hotărârii nr, 111 din 07 februarie 2002. Au fost criticate şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică de Ia dosar de urmărire penală prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conţin aceleaşi elemente chimice principale, dar în concentraţii diferite, datorită neomogenităţii ridicate a acestora. De fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenuşă, etc.) şi atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7 probe atât la exterior, cât şi la interiorul acestora, dar nu se explică în ce mod; în funcţie de calitate, de felul lor, cărbunii prezintă anume caracteristici care ar fi trebuit să fie luate în considerare pentru a se ajunge cu certitudine la concluzia că ceea ce s-a găsit într-un depozit este acel cărbune, acel cocs de la SC C. SA, transportat cu anumite barje şi destinat SC A.M. SA Galaţi.

În aceste condiţii, s-a solicitat a se constata că pentru infracţiunea de furt calificat, indiferent în ce manieră, coautor, instigator, pentru urmări deosebit de grave sau nu, se impune achitarea inculpatului E.D.D., în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că el nu a săvârşit această faptă, presupunând că s-ar putea dovedi vreodată că există o lipsă de cantitate de cocs din depozitele SC C. SA, dincolo de normele tehnologice, care ar fi dispărut la un moment dat, lucru nedovedit, motiv pentru care ar trebui să conducă, în principal, la soluţia de achitare, prev. de art. 10 lit. a) C. proc. pen. De aici derivă şi soluţiile pentru celelalte infracţiuni, respectiv achitarea, pentru art. 290 C. pen., în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., menţinerea soluţiei de achitare pentru evaziune fiscală de la art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, aşa cum a fost pronunţată de către Tribunal, ca instanţă de fond, achitare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, pentru că s-a susţinut că inculpatul E.D.D., împreună cu A.C. au folosit documente care atestă că ar fi cumpărat o cantitate de marfă, iar efectuarea de plăţi către aşa-zişii furnizori, în opinia Parchetului, (în legătură cu aceasta solicită a se avea în vedere probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, în apel, respectiv martorul F. şi societatea acestuia), s-ar fi realizat pentru mascarea originii infracţionale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă; din toate acestea rezultă că E.D.D. nu a participat la săvârşirea infracţiunii de furt calificat nici ca autor, nici ca instigator, nici în altă formă de participaţie penală. Nu au fost întocmite documente false, iar operaţiunile comerciale au fost reale şi nu se poate concluziona în sensul că ar fi acţionat pentru a masca originea infracţională a mărfii.

S-a mai solicitat achitarea inculpatului E.D.D. şi pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., în condiţiile în care, fără a se motiva, s-a considerat că toate persoanele care au fost implicate într-un fel sau altul în acele operaţiuni comerciale s-ar fi pregătit şi s-ar fi organizat mai dinainte ca să săvârşească astfel de infracţiuni. În acest sens au fost precizate care au fost legăturile între E.D.D. şi persoanele în legătură cu care se reţine asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni. A.C. este asociatul lui E.D.D. la SC S.P. SRL, R.C. era administratorul SC S.P. SRL, P.M., de la SC P.M. SRL, reprezintă o societate comercială cu care SC S.P. SRL se afla în raporturi comerciale, Ţ.C., ca şi G.V., sunt transportatori, proprietari ai unor mijloace de transport auto, care au realizat servicii pentru SC S.P. SRL, F.G. este cel care a pus la dispoziţie marfa, din luna octombrie 2008, în derularea unor raporturi comerciale şi nu în vederea asocierii în vederea comiterii de infracţiuni. C. este persoana cu care E.D.D. a derulat raporturi comerciale cu cereale în alte raporturi comerciale decât acestea, ca şi cu SC P.M. SRL, activităţi reale şi corecte şi nu în vederea asocierii pentru comiterea de infracţiuni. În legătură cu acest lucru solicită a se observa că chiar în rechizitoriu se descriu activităţi comerciale care s-au desfăşurat într-o modalitate legală.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului A.C. s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înstigare la comiterea infracţiunii de furt, pentru care i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai mare de către instanţa de fond, urmând a se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu nu există autor. Astfel, se presupune că există un furt, în condiţiile în care nici o parte vătămată nu reclamă un prejudiciu. Ulterior, prin actele de urmărire penală se demonstrează că nici măcar SC A.M. SA Galaţi nu îşi însuşeşte acea cantitate. Se discută despre o trimitere la produsul finit, sau produsul care se presupune că ar fi fost sustras, dar nu se regaseşte o identitate între datele caracteristice prezentate, de SC A.M. SA Galaţi şi cele care au fost prelevate ca şi probă. Constatarea ştiinţifică din cauză este empirică şi este greu de crezut că două probe de cocs ar prezenta aceleaşi caracteristici, chiar fiind vorba despre acelaşi produs, pentru că trebuia să se discute despre concentraţia de carbon, dacă într-adevăr prezintă caracteristici, pentru că diferă zona de unde este extras şi este supus unui proces de îmbogăţire cu carbon, aspect care nu rezultă de nicăieri. Astfel, se poate trage concluzia că acel cocs care se presupune că ar fi fost sustras, de fapt nu a fost niciodată sustras şi nici măcar nu aparţine din cocsul la care face referire SC A.M. SA Galaţi atâta timp cât nu există identitate a structurii şi nici din punct de vedere al cantităţii care se presupune că a fost sustrasă, în condiţiile în care aceasta a fost introdusă în fluxul tehnologic ca şi pierdere, astfel că nu se poate discuta despre comiterea unei infracţiuni de furt.

Cu privire la cealaltă infracţiune, respectiv asociere în vederea comiterii de infracţiuni, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A.C., s-a arătat că este greu de crezut că o societate care se înfiinţează cu doi asociaţi, cu o structură administrativă, cel puţin logistică în ceea ce priveşte transportul, ar avea drept scop comiterea de infracţiuni, în contextul în care nici măcar nu se demonstrează că aceştia ar fi comis vreo infracţiune în acest sens. Modalitatea prin care instanţa de judecată argumentează prin perspectiva convorbirilor purtate între inculpaţi, nu demonstrează o asociere, o ierarhizare în ceea ce priveşte comiterea de infracţiuni, ci o ierarhizare în ceea ce priveşte atribuţiile în cadrul organizatoric, al societăţii, stabilite prin statutul societăţii comerciale. Pe cale de consecinţă, orice susţinere contrară că între inculpatul A.C. şi celălalt asociat, precum şi aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relaţie în ceea ce priveşte comiterea de infracţiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor telefonice. Este normal ca între asociaţi să se discute despre profit, să se dea indicaţii şoferului cu privire la marfa care intră în contabilitate, în condiţiile în care în urma verificărilor de fond în contabilitatea societăţii nu s-au regăsit nereguli care să atragă suspiciuni în ce priveşte o eventuală infracţiune de spălare de bani; s-a mai solicitat a se constata că, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.C., făcând abstracţie de funcţia pe care acesta o deţinea în cadrul societăţii, că nici din conduita acestuia şi nici din probele administrate în cauză nu rezultă că acesta ar fi încercat să comită o infracţiune de natura celor descrise de Ministerul Public, cu atât mai mult cu cât instanţa de judecată nu analizează în mod obiectiv, pe fiecare faptă şi pe fiecare inculpat şi face doar o trimitere sumară la o prezumţie în ceea ce priveşte existenţa comiterii acestor infracţiuni.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului Ţ.C.N. s-a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ţ.C.N., întrucât fapta nu există.

În acest sens, s-a arătat că deşi a respins solicitarea apărării de a efectua o probă ştiinţifică ca nefiind utilă cauzei, în cadrul hotărârii de condamnare instanţa reţine ca motiv de condamnare concluziile celor 2 rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală, nefiind respectate dispoziţiile art. 287 alin. (2) C. proc. pen.: „instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză, în mod nemijlocit”; pentru a se administra această probă ştiinţifică s-a formulat aceeaşi cerere şi în faţa instanţei de apel, care prin încheierea din 07 februarie 2013, s-a pronunţat la fel ca şi instanţa de fond, respingând proba ca nefiind utilă cauzei; având în vedere această situaţie, raportat la art. 64 alin. (2) C. proc. pen., s-a solicitat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către Parchet, nefiind respectate dispoziţiile art. 112 C. proc. pen., prin care legiuitorul prevede o serie de condiţii imperative, care trebuie îndeplinite de către o anumită situaţie de fapt, pentru a se putea efectua un raport de constatare: una din condiţiile imperative este urgenţa cu care trebuie soluţionată şi determinată o situaţie de fapt, cea de a doua fiind pericolul că dacă nu se face un raport de constatare, există posibilitatea pierderii sau dispariţiei obiectului care ar face obiectul raportului de constatare, în cazul de faţă nefiind îndeplinită niciuna din aceste condiţii; s-a mai arătat că în cazul unui raport de constatare, inculpatul nu poate avea un expert parte, nu poate să formuleze întrebări, nu poate să supravegheze şi să formuleze obiecţiuni cu privire la concluziile raportului de constatare şi, mai mult decât atât, raportul de constatare se face de către un expert din cadrul Parchetului sau poliţiei, care este subordonat procurorului de caz, astfel că nu se poate discuta despre o imparţialitate, aşa cum se poate discuta cu privire la o expertiză.

A fost criticată şi concludenta rapoartelor de constare, arâtându-se că în cadrul acestora, specialiştii din poliţie au concluzionat că întrucât nu dispun de aparatura specifică analizelor de cărbune, există elemente identice sau nu, cu precizarea că pentru a se face o analiză pertinentă a probelor de cocs trebuie omogenizată o cantitate mai mare de cocs; specialiştii din cadrul poliţiei au concluzionat în raportul de constatare că nu deţin instrumente de specialitate pentru omogenizarea unei cantităţi de cocs şi pentru a afirma cu certitudine dacă probele de cocs coincid între ele sau nu. Specialiştii au analizat vizual şi au spart cu un ciocan acele probe de cocs, acestea fiind constatate în cadrul rapoartelor de constatare.

S-a criticat şi concludenţa altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video şi planşele foto de la dosar, instanţa de fond reţinând că în baza acestor mijloace de probă, înregistrări video şi planşe foto, au fost dovedite 9 acte materiale care stau Ia baza pronunţării hotărârii; s-a arătat însă că instanţa de fond a reţinut o situaţie care excede probelor administrate în cauză, motivat de faptul că nici din înregistrări şi nici din planşele foto nu rezultă 9 acte materiale. Din înregistrările video şi planşele foto aflate la dosarul de urmărire penală rezultă că a fost surprinsă maşina condusă de inculpatul D., intrând şi ieşind din port doar în 4 seri, respectiv în seara de 26/27 septembrie 2008 (maşina este surprinsă intrând şi ieşind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are); în seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 (maşina este surprinsă ieşind din port descărcată - cu prelata trasă); în seara de 04/05 octombrie 2008 (maşina este surprinsă intrând şi ieşind din port încărcată, dar nu se poate distinge exact ce încărcătură are), iar în seara de 08/09 octombrie 2008 (maşina este surprinsă ieşind din port - seara flagrantului). Inculpatul Ţ.C. are o firmă de transport, are relaţii comerciale cu portul zilnic, astfel că şi înainte de anul 2008, în timpul anului 2008 şi după 2008, iar faptul că inculpatul D. în seara de 27/28 septembrie 2008 a fost surprins ieşind din port cu maşina încărcată cu ceva anume, nu poate să ducă la concluzia că aceasta era încărcată cu cocs. În seara de 30 septembrie/01 octombrie 2008 maşina este surprinsă ieşind din pot, dar cu prelata trasă, astfel că nu se poate observa dacă este încărcată sau nu şi eventual cu ce, neexistând nici un alt indiciu cu privire la ceea ce se transporta. În seara de 04/05 octombrie 2008 este văzută ieşind maşina, dar nu se poate şti cu ce încărcătură. Singura dată în care se poate şti cu certitudine că maşină a ieşit din port şi avea o cantitate de cocs, fără a se putea şti de unde provenea acel cocs, inculpaţii declarând că acel cocs provenea din afara gardului SC C. SA este seara de 08/09 octombrie 2008, fiind şi data flagrantului. Un singur act material este dovedit cu planşele foto şi cu înregistrările.

Inculpatul D. a indicat o grămadă de cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapa de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din portul Constanţa, astfel că declaraţia acestuia a fost interpretată greşit.

Un alt motiv de susţinere al motivelor de apel este reprezentat de convorbirile telefonice reţinute în sarcina inculpatului Ţ.C., reţinându-se ca dovadă a vinovăţiei sale două convorbiri telefonice purtate între acesta şi E.D.D. din data de 25 august 2008 şi din data de 30 augsut 2008, ale căror transcrieri nu au fost efectuate, ci doar listinguri care dovedesc că au fost purtate convorbiri. Astfel, după cum chiar instanţa a reţinut, nu se poate discuta de nici o rezoluţie infracţională, motivat de faptul ca primul aşa-zis act material este din data de 06/07 septembrie 2008.

Cu privire la constituirea ca parte civilă a SC A.M. SA Galaţi s-a apreciat că se discută despre o simplă hârtie emisă de această societate, care nu este susţinută în vederea certificării constituirii ca parte civilă, nu s-a depus nici un act contabil din care să reiasă că aceasta a înregistrat o pierdere de cocs în zilele în care au fost reţinute cele 9 acte materiale de către instanţa de fond.

În subsidiar s-a solicitat reducerea cu mult a pedepsei aplicate inculpatului Ţ.C.N., raportat la faptul că s-ar putea discuta despre un singur act material şi ar fi infractor primar, iar dacă ar fi reţinută în sarcina inculpatului vreo faptă penală, aceasta nu ar reprezenta un pericol social atât de mare încât să atragă o pedeapsă de 7 ani de detenţie.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului R.C. s-a arătat că acestea vizează greşita condamnare a inculpatei pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, pentru infracţiunea de spălare de bani şi pentru infracţiunea de uz de fals, precizând temeiul achitării pentru prima faptă, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, ca fiind art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Referitor la prima faptă penală s-a apreciat că în mod greşit prima instanţă a reţinut faptul că aceasta s-ar fi asociat cu vreunul dintre ceilalţi inculpaţi în vederea săvârşirii de infracţiuni, niciuna din condiţiile faptice ale acestei infracţiuni, nici forma cadru, nici forma asocierii, nici forma aderării, forma iniţierii sau forma sprijinirii nefiind întrunite în cazul inculpatei R.C. S-a solicitat a se avea în vedere că aceasta purta discuţii numai cu inculpatul E.D.D., motiv pentru care nu avea cunoştinţă că existau şi alte persoane; legat de o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prima instanţă a reţinut faptul că singurul rol al inculpatei a fost acela de a ţine evidenţa contabilă, fără a detalia alte aspecte legate de alte legături cu alţi inculpaţi; simplul fapt că inculpata se cunoştea numai cu inculpatul E.D.D. şi cu acesta purta discuţii care nu sunt de natură a proba săvârşirea unei infracţiuni, nu poate reprezenta săvârşirea infracţiuni de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, chiar şi în forma sprijinirii grupului infracţional.

Pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciindu-se că acestei infracţiuni îi lipseşte latura subiectivă, în sensul că inculpata nu era conştientă că respectiva cantitate de marfă sustrasă, dacă s-ar reţine o asemenea situaţie, ar proveni dintr-o infracţiune; în consecinţă, s-a solicitat a se avea în vedere faptul că din perspectiva intenţiei indirecte, care s-ar putea reţine în sarcina inculpatei, nu există nici un element care să indice că aceasta ar fi cunoscut provenienţa mărfii respective; din convorbirile telefonice purtate de inculpată cu E.D.D. rezultă că s-au purtat discuţii cu privire la înregistrarea unor facturi, iar instanţa de fond reţine în mod corect că s-au înregistrat respectivele facturi din dispoziţia inculpatului A.C.; acesta era doar administrator în cadrul societăţii, iar R.C. nu a făcut altceva decât să efectueze nişte operaţiuni contabile corecte, fără nici un fel de element care să trădeze o rezoluţie infracţională din partea acesteia.

Cu privire la infracţiunea de uz de fals, apreciază că se impune achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, din perspectiva lipsei laturii subiective în sensul că inculpata ar fi cunoscut provenienţa ilicită sau faptul că acele facturi ar fi evidenţiat operaţiuni nelegale.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.G.A. s-a criticat greşita condamnare a acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, arătându-se că a depus la dosar, la instanţa de fond, o rezoluţie a Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa din 07 martie 2013, o rezoluţie care pune într-o altă lumină contribuţia inculpatului C.G.A., fie şi minimală, în sensul de a obţine acele acte pentru SC P.M. SRL, care societate în eşafodajul Ministerului Public a avut un rol determinant în ascunderea provenienţei bunurilor, respectiv acea cantitate de cocs care ar fi provenit dintr-o infracţiune de furt. S-a arătat că soluţia dată, de scoatere de sub urmărire penală a lui C.G.A., dată în dosarul menţionat anterior, vizează o cu totul altă infracţiune, de evaziune fiscală, în condiţiile în care situaţia de fapt analizată este aceeaşi pe care instanţa o are de analizat în cauza de faţă, respectiv existenţa sau inexistenţa în posesia lui C.G.A. a actelor şi a ştampilei SC P.M. SRL, în baza cărora s-ar fi procedat, pe de o parte, la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală (P.M. a fost condamnat pentru acea infracţiune, iar C.G.A. a fost scos de sub urmărirea penală). Astfel, în rezoluţia ataşată la dosarul cauzei se susţine clar că în dosarul de urmărire penală nr. 2640/P/2008 au fost înlăturate apărările numitului P.M. referitoare la faptul că documentele contabile şi ştampila SC P.M. SRL s-au aflat în posesia lui C.G.A., motivat de faptul că documentele de constituire a societăţii şi ştampila societăţii au fost predate de P.M. administratorului judiciar al societăţii, iar P.M. a declarat el însuşi că s-a aflat în posesia documentelor de evidenţă contabilă pentru o lungă perioadă de timp. Această teză corectă, susţinută de un material probator substanţial, vine în totală contradicţie cu argumentele instanţei de fond care îl condamnă pe C.G.A. la o pedeapsă de 3 ani cu executare, motivat de faptul că declaraţiile martorului P.M. referitoare la participarea inculpatului C.G.A., potrivit căreia acesta controla, de fapt, întreaga activitate, el fiind cel care deţinea facturierul şi ştampila, sunt doar verosimile, şi din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru care C.G.A. ar fi investit bani şi timp personal pentru a îl ajuta dezinteresat pe P.M. S-a solicitat a se avea în vedere că P.M. a avut controlul deplin al societăţii şi al actelor, C.G.A., chiar dacă la un moment dat s-a aflat la tipografia C.L., de unde ar fi ridicat o serie de acte specifice contabilităţii unei societăţi, nu sunt elemente necesare şi suficiente pentru a pronunţa o soluţie de condamnare pentru o spălare de bani, în condiţiile în care se pronunţă o soluţie corectă de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, iar instanţa de fond face precizarea că inculpatul C.G.A. habar nu avea de provenienţa ilicită a acelei cantităţi de cocs.

Faţă de aceste considerente s-a solicitat să se constate că actul lui C.G.A. nu se regăseşte sub incidenţa art. 19 lit. a) sau b), deci nu se poate discuta nici măcar de o intenţie indirectă; dacă a dat o mână de ajutor, a făcut-o din varii considerente, inclusiv din aceea care rezultă din dosar, că ar fi avut o sumă împrumutată de la inculpatul P.M. Or, ajutorul dat nemijlocit care ar intra sub incidenţa art. 23 lit. b) nu transpare de nicăieri. Faţă de acestea, apreciază că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit d) C. proc. pen. şi din perspectiva acestei infracţiuni.

În subsidiar, s-a solicitat a se avea în vedere o cu totul altă modalitate de executare, respectiv aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu incidenţa art. 86¹ C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.N.R. s-a solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune, ca să comită infracţiuni, dar mai puţin autorul infracţiunii, care nu s-a asociat în vederea comiterii de infracţiuni; s-a solicitat a se avea în vedere poziţia constantă din primul moment a acestui inculpat, încă de la momentul la care a fost oprit în trafic, aşa-zisul flagrant; acesta, ca şofer, a fost oprit în trafic şi a spus organelor de poliţie din prima clipă că a acţionat din dispoziţia patronului său, Ţ.C.N., indicând provenienţa mărfii, arătând că nu poate preciza destinaţia acesteia, întrucât urma să îi fie comunicată pe timpul transportului, lucru care se coroborează cu interceptările telefonice şi cu cele precizate în chiar hotărârea atacată, cum că a fost instrucţionat unde să meargă să încarce şi ce traseu să urmeze, fiind supravegheat în permanenţă, aşa cum chiar procurorul spune. Tot în acel moment, conducătorul auto, inculpatul, a indicat locul de unde a încărcat acea cantitate de cocs şi s-au desfăşurat acele activităţi şi, tot acesta, de bună credinţă, a indicat organelor de poliţie că a mai efectuat un transport similar cu o săptămână înainte şi a indicat locul unde a descărcat acea cantitate de marfă; s-a mai solicitat a se avea în vedere că inculpatul D.N.R. nu s-a dus cu maşina să extragă vreun bun sau vreun produs din posesia sau din patrimoniul părţii vătămate, ci doar a parcat, a aşteptat să fie încărcat, fără să poarte nici un fel de discuţie, pentru că şoferii nu cer explicaţii suplimentare de genul a cui e marfa, în ce condiţii operează vânzarea-cumpărârea, preţul mărfii, condiţiile de plată, etc. Este nereală susţinerea instanţei de fond cum că transporturile s-au efectuat fără documente de transport, acest lucru fiind relevat în rechizitoriu, unde se arată că transporturile au fost efectuate în baza unor documente de însoţire a mărfii, documente care după predarea mărfii la beneficiar erau distruse prin ardere, dar nu de către şoferul D.N.R. Acesta preda marfa, documentul de transport şi pleca. Nu se poate susţine că a fost autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport.

De asemenea, s-a criticat hotărârea instanţei de fond raportat la împrejurarea că se reţine că inculpatul D.N.R. a participat la cele 9 acte materiale, deşi rechizitoriul nu precizează decât forma continuată, cu reţinerea art. 41.alin. (2) C. pen.; materialul probator demonstrează că inculpatul D.N.R. a participat doar la 2 acte materiale, cel de la momentul la care a fost oprit în trafic şi cel indicat personal de inculpat, cu o săptămână înainte. Acesta putea să spună organelor de poliţie, cum a spus că a participat la un transport, că a participat la două sau mai multe transporturi, având în vedere că nu avea nimic de ascuns, indicând de unde Ie-a luat şi unde Ie-a dus chiar la momentul depistării în trafic, înregistrările nu demonstrează că inculpatul a condus tirul aparţinând societăţii la care era angajat, sau că ar fi fost de muncă în zilele în care s-au efectuat acele transporturi, despre care acuzarea spune că reprezentau acte materiale ale infracţiunii de furt. Ca atare, din perspectiva încadrării juridice şi din perspectiva soluţionării acţiunii civile, s-a solicitat a se constata că inculpatul D.N.R. a participat în mod efectiv şi este probată participarea la cele 2 acte materiale, în condiţiile în care, pentru ambele transporturi, mărfurile au fost recuperate în totalitate; în aceste condiţii, s-a solicitat respingerea acţiunii civile pentru infracţiunea de furt calificat în legătură cu acest inculpat şi a se avea în vedere că pentru ambele transporturi marfa a fost recuperată în totalitate şi predată părţii civile din prezenta cauză, despre care, de altfel, acuzarea a arătat că a fost recuperată şi nu a mai fost inclusă în cuprinsul prejudiciului.

În consecinţă, s-a solicitat achitarea inculpatului D.N.R. în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că inculpatul nu se face vinovat pentru săvârşirea vreunei fapte penale cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în condiţiile în care se reţin disp. art. 31 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul Ţ.C., fiind evident din tot materialul probatoriu că în calitate de şofer, inculpatul D.N.R. nu a acţionat cu intenţie, cu scopul de a deposeda partea vătămată de acea cantitate de cocs şi nu a avut nici un beneficiu în urma celor două transporturi efectuate. Acesta şi-a încasat salariul şi nimic mai mult. La momentul la care au început cercetările în prezenta cauză, imediat a încetat raporturile de muncă cu inculpatul Ţ.C., relaţiile cu acesta nefiind tensionate, dar în această direcţie, nefiind normal ca inculpatul D.N.R. să răspundă penal sau civil, în condiţiile în care nu a avut nici un fel de participare la această faptă şi nici un fel de beneficiu, şi cu toate acestea este singurul care are casa sechestrată în prezent, măsură dispusă de instanţa de fond.

În subsidiar, raportat la argumentele prezentate, la poziţia procesuală a inculpatului D.N.R. şi la actele depuse în circumstanţiere, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea, în parte, a hotărârii instanţei de fond şi, rejudecând, aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării sau suspendare sub supraveghere.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului C.L. s-a solicitat achitarea inculpatului pentru toate considerentele arătate de antevorbitorii săi.

În subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni, s-a solicitat aplicarea unei pedepse îndreptate spre minim, cu suspendarea executării pedepsei, având în vedere persoana inculpatului, faptul că este căsătorit, are familie, are foc de muncă şi nu a mai săvârşit alte fapte penale.

În ceea ce priveşte prejudiciul, apreciază că acesta este inexistent pentru societăţile care sunt proprietare ale cocsului. Neexistând acest prejudiciu dovedit, inculpatul C.L. nu poate răspunde pentru vreun prejudiciu, pentru că în condiţiile în care s-ar recupera de la inculpat contravaloarea unui aşa-zis cocs sustras, ar însemna să fie îmbogăţită societatea parte civilă fără just temei.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului D.V. s-a solicitat admiterea apelului declarat de inculpatul D.V., constatând că din materialul probator administrat în cauză, raportat la activitatea infracţională, acesta nu a săvârşit fapta, urmând a dispune achitarea, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, raportat la fapta săvârşită, la gradul de participare şi la circumstanţele personale, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea unei pedepse mai puţin privative de libertate, în baza art. 86¹ C. pen. Pe latură civilă au fost susţinute aceleaşi aspecte invocate de către ceilalţi inculpaţi.

În apel, s-a depus la dosar o caracterizare a inculpatului C.L., acte de stare civilă pentru inculpatul D.V., înscrisuri privind raporturile salariale ale inculpatei R.C., copia certificatului de naştere a fiicei inculpatei R.C.

La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2013, inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.V. au declarat personal că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

În apel au fost audiaţi martorii F.G.I., inculpatul D.N.R.

Inculpatul C.L. nu s-a prezentat în faţa instanţei de apel, din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere reieşind că acesta este plecat în Italia şi nu se cunoaşte când se va întoarce în România; Curtea a mai reţinut că inculpatul C.L. a depus la dosar un înscris prin care a solicitat judecarea în lipsă, precizând că pleacă în Italia la muncă, ataşând şi copia cărţii de identitate şi copia biletului de transport.

La dosar au mai fost depuse relaţii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, SC C. SA, care a ataşat şi un set de conosamente, de la lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL, o precizare a SC A.M. SA Galaţi de menţinere a constituirii de parte civilă.

La termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2013, Curtea a pus în discuţia părţilor cererile de schimbare a încadrării juridice formulate în cauză:

- cererea solicitată de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reţinerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpaţii E.D.D., Ţ.C.N., D.N.R., D.V., C.L., şi A.C.;

- cererea de schimbare a încadrării juridice invocate de instanţă, din oficiu, aşa cum s-a arătat în încheierea din 24 octombrie 2013, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.L., din două infracţiuni reţinute în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) C. pen. - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi alin. (4), aşa cum a solicitat reprezentantul Ministerului Public, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reţinută în sarcina inculpatului Ţ.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Părţile au pus concluzii cu privire la aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor la termenul din data de 28 noiembrie 2013.

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel invocate şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt fondate doar apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul C.L. (pentru acesta sub alt aspecte decât cele invocate), apelurile formulate de către inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. şi D.V. fiind nefondate, pentru următoarele:

1. Cu privire ia apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa:

Curtea a constatat că primul motiv de apel a rămas fără obiect, raportat la faptul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului E.D.D. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse mai jos.

Curtea a constatat că nu este întemeiat cel de-al doilea motiv de apel invocat prin care s-a criticat greşita achitare a inculpaţilor E.D.D., A.C. şi R.C. pentru comiterea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina lor că în calitate de asociaţi - primii doi - şi administrator al societăţii comerciale SC S.P. SRL, au evidenţiat în documentele contabile ale societăţii cheltuieli ce nu au la bază operaţiuni reale, respectiv că ar fi achiziţionat cocs de la SC P.M. SRL Slobozia şi de la SC F.A. SRL Deva, marfă cea fost ulterior valorificată la SC M. SA Medgidia, SC L. SA Năvodari şi SC T. SA Balş.

Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că potrivit art. 9 Iit. c) din Legea nr. 241/2005, „Constituie infracţiunea de evaziune fiscală următoarea faptă săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive”.

Prin urmare, în cazul acestei infracţiuni, latura subiectivă este calificată prin scop care constă în „sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale”, nefiind astfel suficient a se evidenţia cheltuielile care nu au Ia bază operaţiuni reale, ci trebuie ca acest act material să fie săvârşit în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

În consecinţă, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că fapta inculpatei R.C., la instigarea inculpaţilor E.D.D. şi A.C., de a înregistra în evidenţele contabile debite băneşti aferente a 4 facturi emise de SC F.A. SRL şi SC P.M. SRL (în baza cărora inculpata R.C. a efectuat după emiterea acestora un număr de 3 transferuri bancare, în sumă de 60.000 RON, 30.000 RON şi 1.630 RON) nu este de natură a produce un prejudiciu bugetului de stat, deoarece activitatea ilicită nu s-a limitat doar la înregistrarea acestui debit nereal, ci totodată inculpaţii au înregistrat şi vânzarea cocsului către alte societăţi comerciale, cu un preţ superior celui pretins a fi fost practicat Ia cumpărare, (şi înregistrat ca debit în contabilitate), astfel că, pe ansamblu, SC S.P. SRL a înregistrat un profit pentru care urma a se calcula impozite de plată către stat, deşi în realitate această societate nu ar fi trebui să aibă obligaţii fiscale către stat, din moment ce operaţiunile legate de comercializarea cocsului nu sunt reale.

Faţă de aspectele expuse, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că scopul inculpaţilor, prin înregistrarea facturilor de la pretinşii furnizori nu a fost acela de a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor de plată către stat ale SC S.P. SRL, ci a fost acela de a disimula faptele de furt şi de săvârşire a infracţiunii de spălare de bani, nefiind astfel întrunite toate elementele constutitive ale i nfracţiunii de evaziune fiscală, sub aspectul laturii subiective a acestei infracţiuni, deoarece inculpaţii nu au urmărit sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale către stat.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici cel de-al treilea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a criticat greşita schimbare a încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor E.D.D. şi A.C. din infracţiunea de furt calificat în cea de instigare la furt calificat, arătându-se că din întreg ansamblul probator reies atât acte de instigare, cât şi cele de complicitate, astfel că se impunea să se reţină că inculpaţii au săvârşit acte de autorat, aşa cum s-a reţinut în rechizitoriu.

Î n acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpaţii E.D.D. şi A.C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, în calitate de autori, reţinându-se în esenţă că aceştia, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, ajutaţi fiind de inculpatul Ţ.C.N., au sustras în mod repetat cantitatea totală de 240.620 kg de cocs de la SC C. SA Port Constanţa.

Curtea a constatat, din probatoriul administrat în cauză, că inculpaţii E.D.D. şi A.C. l-au determinat pe inculpatului Ţ.C.N. să le pună la dispoziţie un autotractor cu remorcă pentru a transporta cocsul, l-au determinat indirect (prin intermediul inculpatului Ţ.C.N. pe inculpatul D.N.R. să se deplaseze în port cu mijlocul de transport, să încarce şi să transporte cocsul la depozitul inculpaţilor situat în localitatea Murfatlar; l-au determinat pe inculpatul D.V. să efectueze operaţiunile de încărcare a cocsului.

Curtea a mai constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cazul infracţiunii de furt prev. de art. 208 alin. (1) C. pen. actele materiale de autorat constau în acţiunile nemijlocite ale persoanei prin care aceasta scoate, din sfera de dispoziţie a posesorului sau detentorului, bunul mobil însă în prezentă cauză, prin probele dosarului nu s-a conturat că inculpaţii E.D.D. şi A.C. au efectuat personal acte materiale de scoatere din incinta SC C. SA a unor cantităţi de cocs proprietatea SC A.M. SA.

Prin urmare, Curtea a constatat că inculpaţii E.D.D. şi A.C. nu au realizat acte materiale de furt calificat, în calitate de autori.

S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a susţinut că deşi inculpaţii E.D.D. şi A.C. par a avea calitatea de instigatori sau complici anteriori, conform literaturii de specialitate instigatorii şi complicii anteriori vor răspunde ca participanţi la furt calificat săvârşit, prima instanţă apreciind în mod corect că prin „participant” la o infracţiune nu se înţelege numai autorul/coautorii, ci în conformitate cu art. 23 C. pen., se înţelege a fi „persoanele care contribuie la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate.de autori, instigatori sau complici”, iar faptul că un instigator sau un complice a cunoscut o circumstanţă agravantă care astfel i se aplică, nu îl transformă în autor.

În consecinţă, Curtea a constatat că în mod întemeiat, în baza art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor E.D.D. şi A.C., din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la furt calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici cel de-al patrulea motiv de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa prin care s-a criticat greşita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, fiind irelevant faptul că inculpatul cunoştea doar o parte din membrii asocierii, acesta fiind unul dintre membrii care au aderat mai târziu la asociere; s-a mai arătat că nu are o relevanţă deosebită dacă inculpatul C.G.A. cunoştea sau nu provenienţa cocsului, atâta timp cât a ascuns provenienţa acestuia.

În acest sens, Curtea a constatat că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat că potrivit doctrinei şi jurisprundenţei, asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni este acel grup format din 3 sau mai multe persoane, în cadrul căruia membrii lui au ca scop comun săvârşirea pe viitor de infracţiuni prin colaborarea membrilor grupului, şi în cadrul căruia atribuţiile fiecărei persoane sunt prestabilite, astfel încât acţiunile infracţionale să aibă reuşită.

Curtea a reţinut că în sarcina inculpatului C.G.A. s-a reţinut că acesta a procurat pentru inculpaţii E.D.D. şi A.C. un număr de 3 facturi emise de SC P.M. SRL, care atestau vânzarea unor cantităţi, de „cox provenienţă România” către SC S.P. SRL, iar pentru a realiza această faptă, inculpatul C.G.A. a luat legătura cu inculpaţii E.D.D. şi A.C., rezultând că nu îi cunoaşte pe ceilalţi inculpaţi din cauză.

Curtea a mai constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu rezultă din probe că inculpatul C.G.A. ar fi cunoscut provenienţa reală a cocsului pentru care a procurat facturile respective, că faptele din cauză legate de sustragerea cocsului şi de vânzarea acestuia au fost săvârşite cu ajutorul altor inculpaţi, respectiv Ţ.C.N. şi R.C., că există o asociere de persoane în vederea săvârşirii de infracţiuni - cu toate atributele acestei asocieri, astfel cum au fost expuse anterior, astfel nefăcându-se dovada că inculpatul C.G.A. a aderat la o asociere constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, deoarece aderarea presupune existenţa intenţiei directe, însă nu poate exista o intenţie de aderare la o entitate despre care inculpatul nu cunoaşte că există.

Curtea a mai constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect că probele dosarului nu confirmă faptul că inculpatul C.G.A. a convenit cu E.D.D. sau cu A.C. să continue împreună cu aceştia săvârşirea, pe viitor, unor alte infracţiuni nedeterminate, ci rezultă strict numai înţelegerea celor trei inculpaţi referitoare la procurarea celor trei facturi emise de SC P.M. SRL, o astfel de activitate punctuală referitoare la săvârşirea unei infracţiuni neputând fi reţinută ca fiind o asociere/aderare în vederea săvârşirii de infracţiuni, ci constituie o participaţie la săvârşirea unei infracţiuni anume; o altă interpretare ar conduce la concluzia - contrazisă de întreaga practică judiciară - că orice infracţiune săvârşită cu participaţia penală a 3 sau mai multe persoane constituie în acelaşi timp şi o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. În consecinţă, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a apreciat că faptei inculpatului C.G.A. îi lipsesc elemente constitutive - şi anume intenţia, precum şi actele materiale în sine de aderare pentru a fi calificată drept infracţiune de aderare la o asociere constituită în vederea săvârşirii de infracţiuni, impunându-se astfel achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. a inculpatului C.G.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

Curtea a constatat că apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa este fondat sub un alt aspect decât cele invocate în scris, respectiv sub aspectul schimbării încadrării juridice solicitate de reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din 24 octombrie 2013, respectiv de completare a încadrării juridice a faptelor prin prisma reţinerii alin. (4) al art. 209 C. pen., în raport de prejudiciul însemnat cauzat cu privire la inculpaţii E.D.D., Ţ.C.N., D.N.R., D.V., C.L. şi A.C., precum şi sub aspectul schimbării încadrării juridice invocate de instanţă, din oficiu în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.L., din două infracţiuni reţinute în sarcina acestuia, respectiv art. 246 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) Iit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune, aceea de complicitate la furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1). lit. a) şi g) şi alin. (4) C. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că deşi instanţa de fond a.reţinut că a fost sustrasă cantitatea de 240.620 kg cocs de la SC C. SA Port Constanţa nu a reţinut şi faptul că prejudiciul astfel cauzat depăşeşte valoarea de 200.000 RON prevăzută de art. 146 C. proc. pen. privind paguba materială, care atrage reţinerea agravantei constând în producerea prin infracţiunea comisă a unor consecinţe deosebit de grave, respectiv a prev. alin. (4) a art. 209 C. pen.

Curtea a reţinut că instanţa de fond a avut în vedere, la evaluarea valorii cocsului sustras, preţurile efective practicate de inculpaţi prin intermediul SC S.P. SRL la vânzarea cantităţii sustrase, astfel cum a rezultat din facturile aflate la dosar, constatând că valoarea bănească a cantităţii de 162,400 kg cocs esţe în sumă de 159.695,90 RON, rezultând deci un preţ de 0,9833 RON/kg cocs.

Faptul că o parte din cantitatea de cocs sustrasă a fost recuperată ulterior nu înseamnă că acea cantitate de cocs recuperată nu trebuie calculată pentru a se stabili cuantumului pagubei cauzate iniţial prin comiterea faptei de furt calificat, acest aspect fiind avut în vedere doar sub aspectul calculului despăgubirilor civile acordate părţii civile, pentru cantităţile de cocs recuperate în natură partea civilă neputând pretinde şi despăgubiri în echivalent.

În consecinţă, Curtea a constatat că valoarea cantităţii de 240.620 kg cocs sustrasă de la SC C. SA Port Constanţa este de 236.613,47 RON, valoare mai mare de cuantumul de 200.000 RON prev. de art. 146 C. proc. pen., impunându-se astfel reţinerea agravantei prev. de alin. (4) al art. 209 C. pen. privind furtul care a produs consecinţe deosebit de grave, fiind astfel aplicabile prev. art. 334 C. proc. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.L., Curtea a constatat că instanţa de fond a omis a se pronunţa.asupra unei infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriu, respectiv pentru infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că este întemeiată însă schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.L. din infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că fapta de furt calificat absoarbe fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intenţia inculpatului C.L. fiind aceea de a ajuta la sustragerea cantităţii de cocs.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor E.D.D., A.C., Ţ.C.N., D.N.R., D.V. şi C.L. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (în forma autoratului, instigării sau complicităţii după caz), Curtea a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă (închisoare de la 10 ani la 20 ani), urmările produse, modalitatea concretă de comitere a faptelor, gradul de contribuţie şi de implicare a fiecăruia dintre aceşti inculpaţi, orientându-se spre pedepse apropiate de minimul special de pedeapsă de 10 ani închisoare, având în vedere că cantitatea de cocs sustrasă a fost într-o valoare (236.613,47 RON) apropiată de valoarea de 200.000 RON, care a atras reţinerea agravantei prev. de art. 209 alin. (4) C. pen. privind producerea de consecinţe deosebit de grave.

2. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul E.D.D.:

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului E.D.D. privind concludenţa şi pertinenţa convorbirilor telefonice, arătându-se că s-au purtat la date care demonstrează că acesta nu ar fi putut să participe în vreun fel, ca autor sau alt participant, la săvârşirea infracţiunii de furt. În acest sens, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate susţinerile referitoare la faptul că la 06 septembrie 2007 se afla în Turcia, iar la 02 noiembrie 2007 era la Amsterdam, având în vedere că în sarcina acestui inculpat s-a reţinut că activitatea infracţională a fost comisă în perioada iulie - octombrie 2008.

Referitor Ia convorbirile din 05 iulie 2008, discuţia se referă la un comerţ cu cereale cu o_: societate comercială cunoscută la acel moment pe piaţă, şi din 30 august 2008 se afla în Turcia, Curtea a constatat că instanţa de fond nu Ie-a avut în vedere la stabilirea stării de fapt, aceste critici ale apelantului inculpat E.D.D. nefiind astfel întemeiate.

S-a reţinut că nu sunt întemeiate nici criticile apelantului inculpat E.D.D. privind aprecierea instanţei de fond cu privire Ia faptul că discuţiile despre cărbune şi termenul de „cartof” au fost folosite pentru cocs, Curtea reţinând că aceste discuţii se coroborează cu celelate mijloace de probă administrate în cauză (înscrisuri, înregistrări video, declaraţiile inculpaţilor, proces-verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, interceptările ulterioare din care reiese că inculpaţii au încercat să acopere sustragerea cocsului din incinta SC C. SA Port Constanţa prin operaţiuni fictive de achiziţie de cocs de la alte firme din România, întocmind în aceste sens în fals diferite documente) din care reiese că operaţiunile de transport, de depozitare şi de livrare vizau o anumită marfă, respectiv cocs.

Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că în urma acestei activităţi infracţionale desfăşurate în lunile iulie - august 2008 a fost sustrasă în total o cantitate de 240.620 kg cocs din incinta SC C. SA Port Constanţa, această cantitate fiind compusă din 23.880 kg cocs găsită în remorca autovehicului condus de inculpatul D.N.R. la data depistării acestuia în trafic în 08 septembrie 2008, 54.340 kg cocs găsită la data de. 09 octombrie 2008 în depozitul din localitatea Valu lui Traian, 51.180 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC M. SA Medgidia în luna septembrie 2008, 52.000 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC L. SA Năvodari în luna septembrie 2008, 31.000 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC T. SA Balş în luna octombrie 2008, 28.220 kg cocs vândută de către SC S.P. SRL către SC D.D. SRL în luna octombrie 2008, în condiţiile în care, astfel cum se va arăta mai jos, actele şi înscrisurile de aprovizionare a SC S.P. SRL cu aceeaşi cantitate de cocs nu erau reale, toate acele operaţiuni comerciale fiind fictive pentru a putea justifica cantitatea de cocs vândută ulterior.

Faptul că din adresele communicate de către SC C. SA a reieşit că în timpul operaţiunilor de descărcare şi expediere au apărut diferenţe în minus şi în plus zero, încadrându-se în procentele maxime stabilite prin Hotărârea nr. 111 din 07 februarie 2002 nu înseamnă implicit că nu există faptele de sustragere de cocs din incinta SC C. SA Port Constanţa.

În acest sens, Curtea a reţinut că potrivit art. 1 cu referire la pct. I din Anexa nr. 1 din H.G. nr. 111 din 07 februarie 2002 privind stabilirea procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării şi depozitării rnărfurilor solide şi lichide, în vrac, în porturile maritime şi fluviale româneşti, în căzul cocsului pierderile tehnologice admise în urma manipulării şi depozitării sunt de 3% în total.

Având în vedere că din adresa SC C. SA şi din conosamentele ataşate a reieşit că în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 în terminalul SC C. SA Port Constanţa au descărcat cocs metalurgic navele D.T., P. şi C.D., cantitatea totală descărcată fiind de 79.152,66 tone cocs metalurgic, pierderile tehnologice admise de 3% fiind astfel de 2.374,5798 tone, deci 2.374.579,8 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reţinută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanţa.

Prin urmare, faptul că nu s-a depăşit procentul de 3% de pierderi tehnologice în timpul manipulării şi depozitării cocsului metalurgic descărcat nu s-a reţinut că însemnă implicit că nu au existat fapte de sustragere de cocs în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 (fapte de sustragere care reies din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză), ci doar că pierderile tehnologice cauzate efective au fost mai mici de 3%, iar la acestea s-a adăugat cantitatea de cocs sustrasă, în total pierderea încadrându-se într-o limită maximă de 3% prev. de H.G. nr. 111/2002 privind stabilirea procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării şi depozitării mărfurilor solide şi lichide, în vrac, în porturile maritime şi fluviale româneşti. Aceleaşi argumente s-a reţinut că sunt valabile şi cu privire la critica apelantului inculpat E.D.D. referitoare.la adresa SC A.M. SA Galaţi prin care s-a comunicat instanţei de apel că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile H.G. nr. 111/2002, cu menţiunea că procentul de 1,5% reprezintă 1.187.289,9 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reţinută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanţa.

Curtea a constatat că nu sunt întemeiate nici criticile privind rapoartele de constatare tehhico-ştiinţifică de la dosar de urmărire penală prin care s-a ajuns la concluzia că din analizele chimice punctuale efectuate rezultă că probele de cocs conţin aceleaşi elemente chimice principale, dar în concentraţii diferite, datorită neomogenităţii ridicate a acestora, însă de fiecare dată rapoartele de constatare spun că nu pot ajunge la concluzii certe, pentru că nu dispun de aparatură specifică analizelor de cărbune (umiditate, cenuşă etc.) şi atunci s-a procedat la determinarea componentelor elementelor celor 7 probe atât la exterior, cât şi la interiorul acestora, dar nu se explică în ce mod.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că organele de urmărire penală au prelevat probe de cocs descărcate de la toate cele trei nave, şi de asemenea s-au prelevat probe de cocs din remorca tractată de autotractorul marca D., reţinută de organele de poliţie în noaptea de 08/09 octombrie 2008, din grămezile identificate în depozitul din localitatea Murfatlar, din depozitul SC C. SA şi din depozitul SC M.M. SA aflate în incinta portului, din grămezile aflate la SC L. SA Năvodari şi SC M. SA Medgidia, iar în cauză s-a dispus efectuarea unor constatări tehnico-ştiintifice fizico-chimice, materializate în rapoartele de constatare tehnico-ştiihţifică din 26 noiembrie 2008.

Potrivit concluziilor acestor rapoarte tehnico-ştiinţifice:

- bulgării de cărbune din probele ridicate din mijlocul auto, din depozitul de la Murfatlar, prezintă duritate ridicată, ca şi bulgării ridicaţi din depozitul SC C. SA şi din depozitul SC M.M. SA, despre aceştia din urmă fiind stabilit faptul că provin din descărcarea navei P. În schimb, s-a constatat că bulgării din probele ridicate din grămezile descărcate de navele S. şi M.B. prezintă o cu totul altă caracteristică fizică, fiind friabili (sfărâmicioşi),

- bulgării de cărbune proveniţi din grămezile SC L. SA Năvodari şi SC M. SA Medgidia prezintă duritate ridicată, ca şi cei proveniţi de la nava Pavian, ridicaţi din depozitele SC C. SA şi SC M.M. SA, fiind diferiţi în raport cu bulgării proveniţi de la navele S. şi M.B., care sunt friabili.

Cu privire la concluziile raportului tehnic, Tribunalul constată că expertul a confundat proba nr. 5 (cocs metalurgic provenit din depozitul SC M.M. SA) cu proba nr. 7 (cocs petrol provenit din depozitul SC M.M. SA), aspect ce rezultă cu claritate din rezoluţia de efectuare a raportului, care enumera coletele şi originea lor, şi indică faptul că ultimele două colete conţin cocs petrol, ca şi în cazul celuilalt raport tehnico-ştiinţific.

- din punct de vedere chimic, s-a constatat că probele în litigiu ridicate din mijlocul auto şi din depozitul Murfatlar, din depozitele SC L. SA şi SC M. SA conţin elemente chimice în proporţii asemănătoare cu cele ale probelor ce provin de la nava P. (concentraţiile de aluminiu, siliciu, sulf, fier); în schimb, la probele provenind de la navele S. şi M.B. s_-a constatat că este pus în evidenţă numai elementul chimic sulf, în concentraţie de peste 3 ori mai mare decât cele găsite la celelalte probe, lipsind celelalte trei elemente chimice. S-a concluzionat cu certitudine că nu se pot face corelaţii de asemănare între probele de cocs metalurgic şi cocs petrol, acestea din urmă având compoziţie net diferită faţă de celelalte.

Curtea a mai reţinut că SC A.M. SA a comunicat caracteristicile fizico-chimice ale cocsului aprovizionat prin intermediul navei P. (aluminiu, siliciu, sulf, în combinaţii cu alte elemente chimice), acestea fiind în corelaţie chimică cu cele identificate prin rapoartele de constatare tehnico-ştijnţifică.

În consecinţă, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că se probează în mod cert faptul că cocsul găsit în mijlocul auto aparţinând SC C.T.C. SRL şi condus de inculpatul D.N.R., este cocs metalurgic, iar în raport cu împrejurările surprinderii sale în flagrant şi cu explicaţiile date, nu putea proveni decât din incinta SC C. SA, cocsul fiind din cel descărcat de nava P. şi fiind exclus să provină de Ia navele M.B. sau S.; cocsul găsit de organele de poliţie în depozitul din Murfatlar folosit de SC S.P. SRL, precum şi cocsul cumpărat de SC L. SA Năvodari şi SC M. SA Medgidia de la SC S.P. SRL, este cocs metalurgic, şi are caracteristici chimice asemănătoare cu cocsul descărcat de nava P.

În consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului E.D.D. prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. sau art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a reţinut că nu este întemeiat nici motivul de apel al acestui inculpat prin care a solicitat achitarea [în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen.] pentru art. 290 C. pen. şi pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, reţinându-se în mod greşit că inculpatul E.D.D., împreună cu A.C. au folosit documente care atestă că ar fi cumpărat o cantitate de marfă pentru mascarea originii infracţionale a cocsului care ar proveni din furturi la comandă, în realitate nefiind întocmite documente false, iar operaţiunile comerciale au fost reale.

Raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că în realitate SC S.P. SRL nu a achiziţionat nici o cantitate de cocs de la SC F.A. SRL Deva şi SC P.M. SRL Slobozia.

Astfel, Curtea a reţinut că factura provenită de la SC F.A. SRL Deva a fost emisă în fals de către administratorul acelei firme, F.G., astfel cum rezultă din convorbirile telefonice interceptate.

Prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că deşi factura SC F.A. SRL Deva a fost emisă la data de 08 octombrie 2008, în dimineaţa zilei de 09 octombrie 2008 inculpaţii E.D.D. şi A.C. au vorbit între ei înţelegându-se să tergiverseze câteva zile momentul în care urmau să prezinte documentele justificative; ulterior, în aceeaşi zi, inculpaţii E.D.D. şi A.C., pe rând, au purtat convorbiri cu F.G., din care rezultă că abia în acest moment s-a pus problema ca F.G.I. să emită o factură către inculpaţi, rezultând şi faptul că această factură nu are la bază o operaţiune reală, ci este necesară datorită evenimentului din noaptea anterioară, dar rezultând şi că inculpatul A.C. lua în calcul obţinerea facturii şi de la alte persoane, lucru ce nu era posibil dacă operaţiunea comercială ar fi fost reală.

În acest sens, Curtea a avut în vedere următoarele convorbiri interceptate:

- la data de 09 octombrie 2008, orele 10.16, inculpatul A.C. poartă următoarea convorbire telefonică cu învinuitul F.G.I., solicitându-i acestuia din urmă emiterea unei facturi:

A.C.: - Ascultă-mă două secunde. Eu am zis că suntem prieteni, dar acuma când suntem încurcaţi tu ne ceri banii? Eu ţi-am dat bani atâta timp, două luni. Ţi-am zis ceva?

F.G.I.: - Eu mă gândesc şi la faza aia că puteţi să-mi faceţi fel de fel, ziceţi chestia asta Ia vrăjeală. Au căzut Garda aşa instantaneu, măi C.

A.C.: - Măi nebunule, căzut Garda pe maşină şi eu am ascuns depozitul! Da? Vrei să vorbesc o oră la telefon? Vrei să ne ajuţi, bine. Nu, o s-o rezolvăm. Vrei să-l sun pe G. să-mi dea o factură? Dacă tu nu crezi atunci ce să mai zic? Atunci ce să te mai cred pe tine I.? Când ţi-am dat banii nu mi-ai răspuns o lună la telefon. Oricum o s-o rezolvăm I., că n-o să stau în loc dacă nu mă ajuţi să rezolv. Ţi-am zis, dacă vrei bine, dacă nu, clar, ce dracu? Dar eu n-am făcut din astea cu tine şi nu te sunam I... Mă înţelegeam cu ăla să-l trimit să-mi dai facturi?

- în aceeaşi zi, la orele 10.34 şi 10.53, E.D.D. poartă convorbiri telefonice cu A.C. referitoare la acoperirea activităţii ilicite:

E.D.D.: - _...Aşa că dacă ne trimite mortu ăla de I. o factură ieşim din rahat bine de tot. ...Băi, ne trebuie hârtia aia de la mortu ăla neapărat. Ai înţeles? Dacă ne dă hârtia, ne doare-n ... de ei. După aia eu le reglez toate cap-coadă, nu avem nici o treabă. Ai înţeles?

- tot în aceeaşi zi, inculpatul A.C. îl contactează din nou pe învinuitul F.G.I. pentru a-i solicita urgentarea trimiterii facturii:

A.C.: - Ai trimis aia? Zi?... Hai, hai I. trimite-o...

F.G.I.: - O trimit acum... Măi, să nu mă băgaţi la încurcături mai mari... Şi după aia beleaua să rămână pe capul meu.

- în data de 14 octombrie 2008, orele 10.54, între inculpatul A.C., F.G.I.:

A.C.: - Am făcut hârtie, vrâjeală, pe urmă o dai înapoi... o rezolvi într-o ... la depozit... vezi că am pus şi factura de la tine, faci intrare”.

Curtea a mai constatat că instanţa de fond a apreciat în mod întemeiat că în condiţiile în care se susţine că vânzarea-cumpărarea a avut loc la data de 08 octombrie 2008, inculpaţii ar fi avut interesul şi posibilitatea de a face dovada realităţii transportului, a mijlocului de transport, respectiv a şoferului care a efectuat acel transport aferent facturii de cocs de la SC F.A. SRL, a locului unde a fost cântărită marfa, a persoanelor care au recepţionat-o, etc., însă o astfel de apărare nu a fost invocată de inculpaţi nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de apel, rezultând că nu ar putea face proba operaţiunilor fizice de transfer al mărfii.

S-a reţinut că nu este întemeiată critica din faţa instanţei de apel în sensul că declaraţia martorului F.G.I. din faţa instanţei de apel dovedeşte realitatea acestor tranzacţii.

Astfel, Curtea a reţinut că este nesinceră declaraţia martorului F.G.I. din data de 07 februarie 2013 în sensul că a vândut firmei din Constanţa o cantitate de aprox. 50-60 tone de cocs, discutând în acest sens cu inculpatul E.D.D., însă toate documentele contabile ale firmei sale SC F.A. SRL (care a intrat în insolvenţă) Ie-a predat firmei de insolvenţă.

Curtea a constatat că această susţinere a martorului F.G.I. este infirmată prin adresa din 24 iunie 2013 emisă de către Cabinetele Asociate de Practicieni în insolvenţă M.I. din care reiese că este lichidatorul judiciar al SC F.A. SRL însă. nu sunt în posesia actelor contabile ale acestei firme întrucât administratorul social nu a dat curs cererii de predare a acestor documente, aspecte care au fost aduse la cunoştinţa judecătorului sindic prin rapoartele care au fost întocmite în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC F.A. SRL.

În ce priveşte facturile provenite de la SC P.M. SRL, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că din convorbirile telefonice interceptate rezultă că în ziua de 09 octombrie 2008 inculpatul A.C. s-a preocupat să se întâlnească cu C.G.A. la Slobozia, după discuţie au convenit să nu se afle că s-au întâlnit; de asemenea, inculpaţii E.D.D. şi C.G.A. purtau discuţii telefonice încă din luna august 2008 în legătură cu remiterea unor înscrisuri, rezultând că E.D.D. i-a dat lui C.G.A. o ciornă (o foiţă) ce urma a fi transcrisă de un alt băiat pe actul ce urma a-i parveni Iui E.D.D. Prin urmare, existau raporturi de încredere între cei doi, ce puteau permite lui C.G.A. să procure cele trei facturi de cocs. Se confirmă implicit şi susţinerile numitului P.P., acesta declarând că C.G.A. îi dicta ceea ce trebuie să completeze pe facturile emise de SC P.M. SRL.

În timpul cercetărilor efectuate a fost identificată factura fiscală emisă la data de 28 septembrie 2008 de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL, şi pe care la rubrica „denumire produs” este menţionat „cox provenienţa România” despre care P.M. a precizat că i-a fost dată de către inculpatul C.G.A., doar pentru a o completa la rubricile „TVA”, „Număr factură”, „Date privind expediţia”, „semnătura şi ştampila vânzătorului”, menţionându-i că celelalte rubrici le va completa el în funcţie de marfa şi cantitatea pe care urma să o achizitioneze. Cu prilejul procesului-verbal de confruntare efectuat între cei doi, C.G.A. nu a recunoscut acest aspect, arătând că nu a făcut niciodată achiziţii de cocs şi nici nu i-ar fi cerut vreodată învinuitului P.M. să-i emită facturi completate pairţial.

S-au reţinut ca relevante declaraţiile martorului P.M. referitoare la participaţia inculpatului C.G.A. la emiterea facturilor SC P.M. SRL, la faptul că acesta controla în fapt întreaga activitate a acestei firme, el fiind cel ce deţinea facturierul, ştampilă firmei, acest martor precizând că facturile şi ştampila societăţii s-au aflat în posesia lui C.G.A., acesta din urmă fiind şi cel care a comandat şi ridicat de la Imprimeria C.L. documentele tipizate pe numele SC P.M. SRL Slobozia.

Curtea a constatat că declaraţiile martorului. P.M. se coroborează cu înregistrările surprinse de camerele video amplasate în incinta magazinului Imprimeriei C.L., din vizualizarea cărora s-a constatat că persoana ce s-a prezentat la data de 18 septembrie 2008 pentru ridicarea documentelor este una şi aceeaşi cu inculpatul C.G.A.

De asemenea, Curtea a mai constatat că sunt relevante, în acest sens, interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatull E.D.D. cu C.G.A., din care rezultă că acesta din urmă desfăşura activităţi în numele SC P.M. SRL. Astfel, la data de la data de 14 octombrie 2008, orele 15.51, inculpatul E.D.D. apelează numărul de telefon utilizat la acea dată de C.G.A., cu care discută referitor la verificările efectuate de lucrătorii de poliţie la tipografia C.L. privind facturile şi avizele de însoţire a mărfii eliberate către SC P.M. SRL:

C.G.A.: - Auzi, cică a căutat şi.pe la C.L... M-a sunat aia de acolo că, domnule, a întrebat, a venit poliţia port şi a întrebat de aşa. E gravă problema aşa?...

E.D.D.: - Nu măi, e o problemă de o săptămână. Acela trebuie să se dea lovit şi el într-o săptămână... Fă acte pe registru... dar Iu mortu acela spune-i să nu se arate astăzi... Trimite-l pe la ţară pe undeva... ai luat facturi de acolo?

C.G.A.: - Lasă că nu-l găseşte pe om. Nu le-am dat numele meu normal.

Cu ocazia acestei discuţii, cei doi s-au înţeles ca în cazul în care C.G.A. a fost surprins de camerele video să declare că a ridicat documentele „ca asociat, ca prieten, ca colaborator”, insistând totuşi ca P.M. să plece la ţară „o săptămână, două”.

Prima instanţă a reţinut în mod întemeiat că din probele dosarului rezultă că nici numitul P.M., nici C.G.A. nu confirmă faptul că ar fi vândut în realitate vreo cantitate de cocs către SC S.P. SRL, în condiţiile în care, dacă vânzarea ar fi fost reală, nu exista motivul ascunderii operaţiunii comerciale.

S-a apreciat că sunt incidente şi aspectele expuse mai sus, în sensul că inculpaţii E.D.D. şi A.C. aveau tot interesul să propună şi să probeze că societatea lor a fost aprovizionată în mod real cu cocs provenind de la SC P.M. SRL în acest sens putându-se identifica maşinile de transport care au efectuat cursele, şoferii, originea cocsului (locul de unde a fost încărcat) etc., însă aceste mijloace de probă nu au fost propuse în apărare, rezultând că nu există.

Curtea a mai reţinut şi declaraţiile martorei H.M. din care rezultă că transporturile cu cocs soseau la depozitul de la Murfatlar numai noaptea, aspect ce dovedeşte în sine clandestinitatea lor, deoarece inculpaţii nu au justificat şi nu au explicat în niciun mod care era motivul pentru care astfel de transporturi nu au fost semnalate decât noaptea, nu şi ziua, martora fiind în permanenţă la depozitul respectiv.

S-a reţinut că relevanţă deosebită are şi faptul că acest tip de marfă nu putea fi achiziţionat de pe piaţa internă, aspect care rezultă din comunicările importatorilor SC L.C.R. SA, SC A.M. SA şi SC H.R. SA care au precizat că sunt proprietarii cocsului operat de SC C. SA, respectiv că nu au valorificat cantităţi din loturile importate, acestea fiind destinate exclusiv consumului propriu în procesele de producţie.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că faptul că cei doi asociaţi ai SC S.P. SRL au folosit diverse metode ilicite pentru a ascunde adevărata provenienţă a mărfii şi pentru a îşi asigura o apărare veridică în faţa organului de urmărire penală, rezultă din convorbirea purtată între inculpaţii E.D.D. şi A.C. la data de 10 octombrie 2008, orele 19.34:

E.D.D.: - Dar luni când mă duc cu actele, procurorul o să aibă o surpriză. Am acte, e plătită prin bancă. Să aruncăm factura aia de la I. că nu ne foloseşte... Şi luăm alta de la ăia şi tot aşa o plătim luni, ne achităm toate datoriile şi asta e.

În consecinţă, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect că ansamblul probator administrat în cauză face dovada certă că întreaga cantitate de cocs vândută de inculpaţii E.D.D. şi A.C. prin intermediul SC S.P. SRL, precum şi cantitatea găsită la depozitul de la Valu lui Traian, a fost sustrasă din incinta SC C. SA, cocsul făcând parte din lotul descărcat de nava P., cu destinaţia SC A.M. SA Galaţi.

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului E.D.D., prin care s-a solicitat achitarea şi pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen., arătându-se că chiar în rechizitoriu se descriu activităţi comerciale care s-au desfăşurat într-o modalitate legală.

Curtea a constatat că la rechizitoriu sunt descrise activităţi comerciale prin care SC S.P. SRL Constanţa a vândut diferite cantităţi de cocs către SC M. SA Medgidia şi SC L. SA Năvodari.

S-a reţinut că este adevărat că aceste operaţiuni comerciale sunt reale însă prin acestea s-a valorificat cocsul sustras de la SC C. SA Constanţa, pentru care însă a fost necesar a se întocmi documente false de achiziţie de la SC P.M. SRL Slobozia şi SC F.A. SRL Deva, astfel cum s-a arătat mai sus, pentru a se putea justifica o provenienţă legală a acestor cantităţi de cocs.

Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N. şi R.C. au desfăşurat acte materiale coordonate între ele în perioada iulie - octombrie 2008 pentru săvârşirea următoarelor fapte:

- sustragerea din depozitul SC C. SA aflat în incinta Portului Constanţa, în mod repetat, a unor cantităţi de cocs metalurgic aflat în proprietatea SC A.M. SA Galaţi; în acest scop inculpaţii E.D.D. şi A.C. au colaborat direct cu inculpatul Ţ.C.N. pentru a stabili de fiecare dată punerea la dispoziţie a mijlocului de transport, traseul urmat de acesta, punctele de trecere în incinta portului şi persoanele care concură la accesul în/din port şi în/din zona SC C. SA, locul unde urmează a fi transportat cocsul sustras, utilajul şi persoana care urmează a încărca mijlocul de transport pus la dispoziţie de Ţ.C.N.;

- identificarea de cumpărători ai cocsului, efectuarea demersurilor de vânzare a acestuia, inciusiv stabilirea modalităţii de plată, identificarea şi închirierea mijloacelor de transport şi încărcare în vederea vânzării a cocsului; în acest scop inculpaţii E.D.D. şi A.C. şi-au împărţit, de la caz la caz, responsabilităţile;

- procurarea documentelor comerciale şi fiscale prin care să se justifice provenienţa cocsului vândut de SC S.P. SRL către alte societăţi; de asemenea, aceste activităţi au constituit responsabilitatea inculpaţilor E.D.D. şi A.C.;

- ţinerea evidenţei cocsului vândut, înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziţie a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs, această activitate fiind în sarcina inculpatei R.C., cu consultarea inculpatului E.D.D.

S-a reţinut că prin aceste activităţi s-au săvârşit infracţiunile de furt calificat, complicitate la furt calificat în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, spălare de bani, complicitate Ia spălare de bani.

Curtea a reţinut că prima instanţă a constatat în mod corect că activitatea în timp a acestor inculpaţi a fost una elaborată, concepută în aşa fel încât să se elimine riscul descoperirii ei şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, a presupus o înţelegere prealabilă între inculpaţi, fiecare inculpat având un anumit rol specific în această asociere, inculpatul E.D.D. fiind liderul care lua deciziile, acest aspect reieşind dintr-o multitudine de probe:

- în convorbirile telefonice R.C. solicită să vorbească, fără martori, cu E.D.D. pentru a pune la punct anumite inadvertenţe între unele facturi sau documente comeciale şi fiscale ale firmei; într-o altă împrejurare, inculpata îi relatează chiar despre o dare de mită unei funcţionare de la I.T.M. (pe care a făcut-o inculpata în beneficiul SC S.P. SRL), aspect ce conturează raporturile de încredere între cei doi, precum şi faptul că inculpatul E.D.D. era considerat şeful;

- inculpatul E.D.D. lucra în cadrul unei firme din port care se ocupa chiar cu supravegherea activităţii şi cu preîntâmpinarea sustragerilor; astfel acest inculpat era cel care avea acces la informaţiile care să-i permită conceperea strategiei de sustragere şi care avea posibilitatea de a racola persoanele din cadrul firmelor de pază care să colaboreze la sustragerea de mărfuri din port, sau care avea posibilitatea de a interveni la poliţiştii ce efectuau serviciul în zona portului, pentru evitarea surprinderii, şi obţinerii transporturilor cu astfel de mărfuri sustrase; în acest sens relevantă este o convorbire telefonică interceptată prin care inculpatul E.D.D. se laudă că el vede înregistrările cu persoanele care desfăşoară activităţi suspecte „direct din birou”; într-o altă convorbire telefonică inculpatul conversează la un mod prietenesc intim cu un poliţist ce efectua serviciul în zona portului, faţă de care s-au efectuat cercetări şi s-a disjuns cauza în prezentul dosar;

- în relaţiile cu A.C., conform convorbirilor telefonice interceptate, inculpatul E.D.D. este cel care decide şi care dispune celuilalt ce anume trebuie să facă, cu cine să vorbească, ce trebuie să spună; spre exemplu, inculpatul E.D.D. este cel care a luat iniţiativa de a ridica cocsul descoperit de organele de poliţie în depozitul de la Murfatlar, el este cel care a tergiversat prezentarea cu acte în faţa organelor de poliţie, tot el i-a indicat inculpatului A.C. să-l sune pe F.G.I. şi să-i reproşeze că nu vrea să-i ajute, de asemenea i-a solicitat lui A.C. să vorbească cu martorul B. pentru ca acesta să dea declaraţii în favoarea lor, sau i-a cerut inculpatului C.G.A. să-l trimită pe numitul R.M. într-o locaţie în care poliţia să nu-l identifice câteva săptămâni.

În consecinţă, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că în privinţa inculpaţilor E.D.D., A.C., T.C.N. şi R.C. sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 323 C. pen., prin probatoriul administrat dovedindu-se existenţa grupului format din mai multe persoane, existenţa înţelegerii generale anterioare în scopul săvârşirii de infracţiuni, structura organizată a grupului respectiv, precum şi faptul că au pus în aplicare rezoluţia infracţională prin săvârşirea infracţiunilor vizate de scopul asocierii, pe o perioadă relativ mare de timp.

Cu privire la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că inculpaţii E.D.D. şi A.C. au conceput o modalitate prin care să convertească valoarea mărfii sustrase - cocs - în sume de bani ce pot fi aparent justificate legal, acestea intrând apoi în circuitul activităţii societăţii lor comerciale, şi în beneficiul - în principal - a acestor inculpaţi, această modalitate constând în următoarele etape:

- procurarea de facturi fiscale false care să ateste că SC S.P. SRL a cumpărat cocs de la alte societăţi comerciale; astfel, se justifica înregistrarea în contabilitate a cantităţii de cocs sustras şi se justifica apoi vânzarea mărfii cu respectarea dispoziţiilor legale; în final, se justifica încasarea sumelor de bani de la beneficiarii de cocs.

- efectuarea de plăţi parţiale simulate către SC F.A. SRL Deva şi SC P.M. SRL Slobozia, pentru a crea aparenţa de realitate a operaţiunii comerciale, urmate de retragerea banilor din conturile bancare ale societăţilor vânzătoare, preluarea banilor de către inculpaţi şi reintroducerea lor în propria societate comercială, cu titlul de aport al asociatului, este de precizat că o astfel de operaţiune reprezintă o creditare a societăţii de către asociatul acesteia, urmată Ia un moment dat de restituirea către asociat a creditului acordat, prin urmare în final asociatul societăţii beneficiind de preţul simulat a fi plătit societăţilor fals vânzătoare de cocs.

- înregistrarea operaţiunilor şi documentelor în evidenţa contabilă pentru a se justifica în acest fel legalitatea provenienţei sumelor de bani de care a beneficiat în primă faza societatea comercială a inculpaţilor şi în ultimă fază inculpaţii personal.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că pentru a se accentua aparenţa de legalitate a operaţiunilor comerciale, inculpaţii E.D.D. şi A.C. au dispus inculpatei R.C., efectuarea în corespondenţă cu facturile primite, de plăţi prin transferuri bancare către societăţile administrate de numiţii F.G.I. şi P.M., realizând în acest mod spălarea produsului infracţiunii.

Astfel, numiţii F.G.I. şi P.M., acesta din urmă prin intermediul inculpatului C.G.A., au emis facturile din 30 august 2008 în valoare de 21.979,77 RON, din 04 septembrie 2008 în valoare de 67.201,68 RON, din 28 septembrie 2008 în valoare de 32.153,8 RON şi din 08 octombrie 2008 în valoare de 21.063 RON, înscrisuri din care rezultă că aceste societăţi au vândut cocs către SC S.P. SRL Constanţa.

În baza celor patru facturi aferente aşa-ziselor „achiziţii” de cocs, inculpata R.C. a efectuat după emiterea acestora un număr de 3 transferuri bancare după cum urmează:

- la data de 10 octombrie 2008 suma de 60.000 RON către SC P.M. SRL din care numitul P.M. a ridicat numerar suma de 59,250 RON în aceeaşi zi.

- la data de 13 octombrie 2008 suma de 30.000 RON către SC P.M. SRL, numitul P.M. ridicând în aceeaşi zi toată suma disponibilă în cont, respectivi 42.600 RON.

- la data de 13 octombrie 2008 sumă de 1.630 RON către SC F.A. SRL din care numitul F.G.I. a ridicat numerar suma de 1.050 RON în ziua următoare.

După retragerea în numerar a sumelor de bani de către numiţii F.G.I. şi P.M., în cursul aceleiaşi zile, se credita societatea al cărui asociat este cu sume apropiate celor pe care le virase către SC F.A. SRL şi SC P.M. SRL, întrucât unităţile bancare reţineau comisioanele aferent operaţiunilor de transfer şi retargere numerar.

Prin înregistrarea în contabilitatea SC S.P. SRL a celor 4 facturi aferente „achiziţiilor” de cocs, inculpaţii E.D.D., A.C. şi inculpata R.C. au evidenţiat cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale.

Potrivit art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, „Constituie infracţiunea de spălare de bani ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei (...) a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor (...) cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni”.

În consecinţă, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că prin operaţiunile expuse mai sus inculpaţii E.D.D. şi A.C. au ascuns organelor publice cu responsabilităţi de verificare adevărata natură a provenienţei cocsului, respectiv aceea că provine din furt, au ascuns că proprietatea asupra acestuia aparţine SC A.M. SA Galaţi, toate acestea cunoscând că această marfă provine din săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

3. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul A.C.

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului A.C. prin care s-a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de instigare la comiterea infracţiunii de furt, urmând a se constata că din punctul de vedere prin care este descrisă fapta în rechizitoriu nu există autor.

S-a reţinut că nu sunt întemeiate nici susţinerile acestui inculpat în sensul că nici o parte vătămată nu reclamă un prejudiciu, iar SC A.M. SA Galaţi nu îşi însuşeşte acea cantitate.

În acest sens, Curtea a avut în vedere considerentele expuse în examinarea aceluiaşi motiv de apel al inculpatului E.D.D. prin care s-a reţinut că faptul că nu s-a depăşit procentul de 3% de pierderi tehnologice în timpul manipulării şi depozitării cocsului metalurgic descărcat nu însemnă implicit că nu au existat fapte de sustragere de cocs în perioada 01 iulie 2008 - 30 august 2008 (fapte de sustragere care reiese din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză), ci doar că pierderile tehnologice cauzate efective au fost mai mici de 3%, iar la acestea s-a adăugat cantitatea de cocs sustrasă, în total pierderea încadrându-se într-o limită maximă de 3% prev. de H.G. nr. 111/2002 privind stabilirea.procentelor maxime admise ca pierderi tehnologice în timpul manipulării şi depozitării mărfurilor solide şi lichide, în vrac, în porturile maritime şi fluviale româneşti.

Aceleaşi argumente s-a reţinut că sunt valabile şi cu privire la critica apelantului inculpat A.C. referitoare la adresa SC A.M. SA Galaţi prin care s-a comunicat instanţei de apel că pierderile totale au fost sub 1,5%, care se încadrează în prevederile H.G. nr. 111/2002, cu menţiunea că procentul de 1,5% reprezintă 1.187.289,9 kg cocs metalurgic, deci cu mult peste cantitatea de 240.620 kg cocs reţinută ca fiind sustrasă de la SC C. SA Port Constanţa.

S-a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile referitoare la constatările ştiinţifice, aceleaşi critici fiind aduse şi de către apelantul inculpat E.D.D. şi au fost examinate de către Curte mai sus.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt întemeiate nici aspectele invocate prin motivele de apel ale aceluiaşi inculpat prin care s-a criticat greşita condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, faţă de starea de fapt reţinută neputându-se susţine că nu s-a dovedit că inculpatul A.C. nu a participat Ia comiterea infracţiunii de furt calificat cu privire la cantitatea de cocs sustrasă din incinta SC C. SA Port Constanţa.

S-a apreciat că nu este întemeiată nici susţinerea în sensul că inculpaţii A.C. şi E.D.D., precum şi aparatul administrativ, s-ar fi găsit o relaţie în ceea ce priveşte comiterea de infracţiuni este îndoielnică, având în vedere contextul convorbirilor telefonice, fiind incidente considerentele expuse mai sus de către Curte la examinarea motivului de apel al inculpatului E.D.D. cu privire la reţinerea comiterii infracţiunilor prev. de art. 323 C. pen. şi de art. 23 lit. b) din Legea nr. 658/2002.

4. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul Ţ.C.N., Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpatului Ţ.C.N. prin care s-a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a), raportat la disp. art. 11 alin. (2) lit. a), coroborat cu disp. art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ţ.C.N., întrucât fapta nu există.

În ceea ce priveşte rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cursul urmăririi penale, Curtea constată că nu este întemeiată critica privind nerespectarea dispoziţiilor art. 287 alin. (2) C. proc. pen. care prevede că „instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate în cauză”, apărătorul inculpatului adăugând de la sine acestui text şi menţiunea „în mod nemijlocit”, fără ca art. 287 alin. (2) C. proc. pen. să conţină această menţiune.

Curtea a mai reţinut că art. 87 alin. (2) C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor: „probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.”

Instanţa de fond şi instanţa de apel au respins solicitarea inculpaţilor de efectuare a unei expertize tehnice pentru stabilirea caracteristicilor cocsului avut în vedere Ia efectuarea celor 2 rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din perspectiva neutilităţii administrării acestui mijloc de probă, raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză care au fost expuse mai sus, din perspectiva prev. art. 116 C. proc. pen. penală cu referire la art. 67 C. proc. pen. privind utilitatea şi concludenţa probei.

Curtea a constatat că apelatul inculpat Ţ.C.N. a solicitat în mod neîntemeiat excluderea, ca mijloace de probă, a celor două rapoarte de constatare efectuate în faza de urmărire penală de către Parchet, susţinându-se că nu fost respectate dispoziţiile art. 112 C. proc. pen.

Astfel, Curtea a constatat că efectuarea celor 2 rapoarte de constare tehnico-şfiinţifică a respectat cerinţa prev. de art. 112 C. proc. pen. privind lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări având în vedere că se impunea stabilirea rapidă a existenţei unor indicii temeinice privind săvârşirea de către inculpaţii E.D.D., A.C. şi Ţ.C.N. a comiterii faptelor penale pentru care erau cercetaţi, având în vedere măsura preventivă a reţinerii care s-a luat faţă de aceştia Ia data de 30/31 ianuarie 2009 şi faţă de prev. art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că a fost îndeplinită şi cerinţa prev. de art. 112 alin. (1) C. proc. pen. privind existenţa unui pericol de schimbare a unei situaţii de fapt, având în vedere că unele proprietăţi fizico-chimice ale cocsului se pot modifica prin trecerea timpului în urma unor condiţii de mediu referitoare la umiditate, temperatura păstrării ş.a.

S-a apreciat că nu sunt întemeiate nici criticile aduse de către apelantul inculpat Ţ.C.N. cu privire la concludenţa rapoartelor de constatare, fiind incidente considerentele expuse de către Curte la analiza aceluiaşi motiv de apel invocat de către apelantul inculpat E.D.D.

Curtea a mai constatat că nu sunt întemeiate nici criticile inculpatului Ţ.C.N. privind concludenţa altor probe care au stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv înregistrările video şi planşele foto de la dosar.

În acest sens, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că din vizualizarea înregistrărilor camerelor video amplasate la porţile de acces nr. 5 şi 6 ale Portului Constanţa, puse la dispoziţie de SC U.S.P. SRL cu adresa din 12 noiembrie 2008, s-a constatat că la datele de 26/27 septembrie 2008, 30 septembrie/01 octombrie 2008, 04/05 octombrie 2008 şi 08/09 octombrie 2008, a intrat şi ieşit încărcat un autovehicul cu aceleaşi elemente de identificare cu cel care a fost depistat în flagrant inculpatul D.N.R.; aceleaşi elemente de identificare ale mijlocului auto, respectiv marca D. cu cabină de culoare galbenă, având aplicate pe părţile laterale simbolul literei „S” şi semiremorca de culoare roşie, se regăsesc şi în planşa fotografică întocmită cu ocazia conducerii în teren de către inculpatul D.N.R., precum şi în imaginile surprinse de camera video amplasată la poarta de acces în incinta SC C. SA.

Faptul că mijlocul auto sus-menţionat a fost utilizat la comiterea faptelor rezultă şi din interceptarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul Ţ.C.N. cu inculpatul E.D.D. când îi comunica acestuia din urmă că autovehiculul este marca D., galben, cu remorca roşie, aspect ce a fost precizat anterior.

Aceste mijloace de probă s-au coroborat cu declaraţia martorei H.M., care a precizat frecvenţa transporturilor, respectiv câte două săptămânal, pe timp de noapte.

De asemenea, Curtea a constatat că imaginile video surprinse la porţile de acces se coroborează cu desfăşurătoarele convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, rezultând faptul că aceştia au purtat discuţii telefonice, atât la datele sus-menţionate, cât şi anterior, numai pe timp de noapte, aproximativ în acelaşi interval orar şi cu aceleaşi persoane.

Astfel, din studiul desfăşurătoarelor, a rezultat că atât înainte, cât şi după comiterea furturilor, se purtau convorbiri telefonice între inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N. şi inculpatul D.N.R., acesta din urmă fiind verificat atât pe perioada încărcării, cât şi ulterior pe timpul transportului spre locul de depozitare; inculpatul Ţ.C.N. îi contacta telefonic pe inculpatul D.V. care se ocupa de încărcare în incinta SC C. SA respectiv pe inculpatul C.L. pentru a asigura ieşirea mijlocului auto din Portul Constanţa.

Totodată, s-a stabilit. că în datele respective, la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanţa, şi-a desfăşurat activitatea inculpatul C.L. în calitate de agent pază, iar în cadrul SC C. SA inculpatul D.V. conducător pe utilaj Wola.

Curtea a constatat că relevante sunt înregistrările video în care se poate observa atitudinea adoptată de inculpatul C.L. la momentul apariţiei la Poarta nr. 6 a mijlocului auto sus-menţionat, (poartă ce este destinată numai ieşirii autovehiculelor de transport marfă din Portul Constanţa), în sensul că acesta, de fiecare dată când observa autovehiculul, se deplasa imediat spre a ridica bariera şi a permite ieşirea, fără efectuarea controlului la care era obligat; se impune menţiunea că pe timp de noapte, bariera este permanent lăsată în poziţia închisă, ridicarea acesteia putându-se efectua numai prin utilizarea unui card aflat asupra agentului de pază, ce trebuie poziţionat la dispozitivul de citire a cardului, amplasat pe axa căii de acces, din dreptul porţii.

Din înregistrările video a reieşit că inculpatul C.L. a permis ieşirea mijlocului auto fără a-l opri deşi anterior luase această măsură faţă de alte autovehicule care în fapt nu transportau mărfuri, ce se deplasau înaintea celui condus de inculpatul D.N.R.

Faptul că inculpatul C.L. favoriza ieşirea din port a autovehiculului încărcat cu cocs, rezultă din imaginile surprinse de camerele video amplasate la Poarta nr. 6, la datele de 27 septembrie 2008 şi 05 octombrie 2008, în care se observă cum acesta permite ieşirea mijlocului auto, deşi era vizibilă încărcătura de cocs, aceasta depăşind înălţimea obloanelor semiremorcii.

În consecinţă, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut în temeiul acestor mijloace de probă coroborate (nu doar din înregistrările video, astfel cum în mod eronat a susţinut inculpatul Ţ.C.N. prin motivele de apel invocate prin care a solicitat să se constate că a fost dovedit un singur act material, respectiv cel din seara de 08/09 octombrie 2008, data flagrantului) că în nopţile de 06/07 septembrie 2008, 10/11 septembrie 2008, 14/15 septembrie 2008, 18/19 septembrie 2008, 22/23 septembrie 2008, 26/27 septembrie 2008, 30 septembrie/01 octombrie 2008, 04/05 octombrie 2008 şi 08/09 octombrie 2008, (9 acte materiale) s-au desfăşurat fapte de sustragere de cocs din incinta SC C. SA, conform aceluiaşi procedeu demonstrat pentru fapta din 08/09 octombrie 2008, când inculpatul D.N.R. a fost reţinut în flagrant, şi când s-a constatat existenţa cocsului fără documente justificative în mijlocul auto condus de inculpat.

D.N.R. a indicat în prezenţa martorilor asistenţi locul de unde a încărcat cocsul - observându-se în fotografiile judiciare depozitul de cocs înalt de mai mulţi metri şi astfel nefiind susţinută apărarea inculpaţilor potrivit căreia s-ar fi încărcat deşeuri de cocs abandonate într-o zonă folosită drept „groapă de gunoi”.

D.N.R. a indicat organului de urmărire penală depozitul unde a transportat anterior şi a descărcat cocs luat din incinta SC C. SA, constatându-se că susţinerile săle sunt reale, din moment ce în depozitul de la Murfatlar s-a identificat o cantitate de cca. 50.000 kg cocs cu aceleaşi caracteristici ca cel din mijlocul auto şi din depozitul SC C. SA. Este de precizat că în raport cu cantitatea găsită în acest depozit şi cu capacităţile de transport ale autovehiculelor, astfel cum rezultă din facturi şi avize de expediţie, ea nu putea fi aprovizionată într-o singură cursă, ci prin efectuarea a cel puţin două curse.

S-a constatat existenţa discuţiilor telefonice anterioare şi ulteriore surprinderii în flagrant, între Ţ.C.N. şi E.D.D., D.V., C.L., precum şi discuţiile telefonice interceptate imediat ulterior surprinderii în flagrant, dintre E.D.D. şi A.C., din care rezultă că aceştia urmăreau îndeaproape traseul autotractorului condus de D.N.R., au observat direct că a fost oprit de Poliţia Transporturi, locul opririi, au trecut pe lângă el, au observat că maşina a fost condusă Ia Poarta 2 Port, deci aveau o legătură directă cu transportul respectiv.

Astfel; inculpatul E.D.D. a vorbit cu Ţ.C.N. noaptea de 08/09 octombrie 2008 de 10 ori pe un număr de telefon al acestuia şi de 4 ori pe un alt număr de telefon; de asemenea, şi în cursul zilei de 09 octombrie 2008, precum şi ulterior, a purtat numeroase convorbiri telefonice cu Ţ.C.N. şi D.N.R.; de asemenea, inculpatul E.D.D. a purtat un număr de 18 convorbiri telefonice cu A.C. în seara/noaptea de 08/09 octombrie 2008, frecvenţa acestora fiind deosebita în perioada de după surprinderea în flagrant a inculpatului D.N.R.; inculpatul Ţ.C.N. a purtat convorbiri în aceeaşi noapte cu inculpaţii D.V. şi C.L., precum şi cu inculpatul D.N.R., pe diferite numere de telefon.

Curtea a reţinut că relevante pentru demonstrarea modului de operare sunt convorbirile telefonice dintre E.D.D. şi Ţ.C.N. (25 august 2008, ora 21.00):

E.D.D.: - Ce faci?

Ţ.C.N.: -Uite, mă pregătesc.

E.D.D.: - Eu sunt pe acolo, mă plimb.

Ţ.C.N.: - Hai, că eu acum plec de la Poarta Albă şi cu aia mare şi cu aia mică... să vedem cine e pe acolo de serviciu, că nu ştiu cine e.

E.D.D.: - O să mă duc eu acum să mă uit. Hai, când vii să-ţi dau un alt telefon să vorbim pe alt telefon.

Această convorbire relevă că la ora 21.00 cei doi inculpaţi urmau să se întâlnească. Ţ.C.N. urma să vină cu ambele maşini de care dispunea - şi aia mare şi aia mică; de asemenea, urma să se intereseze cine este de serviciu la punctele de acces în port, lucru pe care l-a promis că-l face E.D.D., rezultând că acesta era deja în zonă - Ţ.C.N., E.D.D. (30 august 2008, ora 00.45):

Ţ.C.N.: - Aia unde trebuie plimbată?

E.D.D: - Hai că-l luăm noi din drum. Tu mai stai pe aicea?

Ţ.C.N.: - Eu mă duc să aranjez ce trebuie şi ies şi eu.

E.D.D.: - L-o descărca să mai venim o dată?

Ţ.C.N.: - Nu, nu, nu mai vrea ăsta, acum am vorbit cu el.

această convorbire relevă faptul că Ţ.C.N. a încărcat maşina de transport şi a întrebat unde trebuie să ajungă, s-a preocupat să aranjeze modalitatea de ieşire a acesteia din port fără a se sesiza sustragerea, a vorbit cu persoana de care depindea accesul/ieşirea din port dacă va permite şi un al doilea transport în noaptea respectivă, dar respectivul i-a răspuns că nu acceptă; din convorbirea purtată 4 minute mai târziu, rezultă că autotractorul se îndrepta spre Valu Iui Traian, adică în direcţia depozitului unde s-a descoperit cocsul.

A.C. - T.D. (30 august 2008, ora 10.56):

A.C.: - Domnu T.? Sunt băiatu acela care îţi aduceam cărbunele... Am o maşină de cocs...

Din convorbirile ulterioare dintre cei doi rezultă că inculpatul A.C. s-a preocupat pentru vânzarea maşinii de cocs, iar având în vedere că prima discuţie a avut Ioc în dimineaţa de după efectuarea unui transport spre Valu lui Traian cu autotractorul lui Ţ.C.N., rezultă că cocsul ce urma a fi vândut lui T.D. (director SC M. SA Medgidia) provenea din transportul efectuat în noaptea respectivă, adică din port.

Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului T.C.N. prin care s-a susţinut că nu au fost efectuate transcrierile convorbirilor dintre inculpaţii Ţ.C.N. şi E.D.D. din datele de 25 august 2008 şi 30 august 2008.

Curtea a constatat că nu este întemeiată cererea de schimbarea a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reţinută în sarcina inculpatului Ţ.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa de fond reţinând în mod întemeiat că inculpatul D.N.R. a perceput faptul că transportul era efectuat numai noaptea, transportul era însoţit de avize de însoţire a mărfii care însă ulterior erau distruse, nefiind înregistrate, nu era controlat la intrarea şi ieşirea din port, astfel cum ar fi fost normal, nu a solicitat bon de intrare, nu a fost înregistrat autotractorul condus de el ca fiind intrat în port, nu era cântărită cantitatea de cocs încărcat, se întâlnea ulterior pe traseu cu inculpaţii, care îl dirijau spre locul de descărcare.

În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere şi convorbirile telefonice din momentele respective, prin care era dirijat să efectueze activităţile ce duceau Ia încărcarea maşinii şi apoi la ieşirea din port şi la transportul către destinaţia stabilită; instanţa de fond a apreciat în mod corect că toate aceste activităţi evident clandestine şi cu încălcarea procedurilor normale de transport - pe care acest inculpat Ie cunoştea cu claritate, fiind conducător auto şi efectuând o multitudine de curse „normale” - nu puteau scăpa atenţiei inculpatului, şi astfel acesta nu putea să-şi formeze percepţia că activităţile desfăşurate noaptea se încadrează în limitele legale.

În consecinţă, Curtea a constatat că inculpatul D.N.R. a cunoscut faptul că participă la acte de sustragere de cocs din incinta SC C. SA, neputându-se reţine doar faptul că doar a executat nişte ordine ale şefului său, inculpatul Ţ.C.N., iar inculpatul D.N.R. ar fi comis faptele de sustragere de cocs fără vinovăţie. S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului Ţ.C.N. prin care s-a susţinut că inculpatul D.N.R. a indicat o grămadă de cărbune distinctă, mai mică, ce nu provenea de la SC C. SA, ci provenea de la o groapă de gunoi, locul unde se aruncau toate reziduurile abandonate de cocs din Portul Constanţa.

Curtea a constatat că nu este întemeiată susţinerea apelantului inculpat Ţ.C.N. că declaraţia inculpatul D.N.R. a fost interpretată în mod greşit, având în vedere că inculpatul D.N.R. a indicat organului de urmărire penală depozitul unde a transportat anterior şi a descărcat cocs luat din incinta SC C. SA, iar din poze reiese în mod cert că inculpatul D.N.R. nu a indicat o groapă de gunoi cu reziduuri abandonate de cocs, ci o grămadă mare de cocs din spatele său. În ceea ce priveşte critica apelantului-inculpat Ţ.C.N. cu privire la paguba cauzată părţii civile SC A.M. SA Galaţi pentru care s-a constituit parte civilă, Curtea a constatat că sunt incidente aceleaşi considerente expuse de către Curte la examinarea motivului de apel al inculpatului E.D.D. cu privire la inexistenţa unei pagube.

Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către inculpatul Ţ.C.N. prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub cuantumul de 7 ani închisoare, faţă de starea de fapt reţinută, că acesta a participat la mai multe acte materiale, nu doar la unul, astfel cum s-a susţinut, precum şi faţă de faptul că urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care minimul special al pedepsei este de 10 ani închisoare.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la gradul de contribuţie important al inculpatului Ţ.C.N., Curtea a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a unor circumstanţe atenuante facultative prev. de art. 74 C. pen., aspectul că inculpatul este infractor primar fiind avut în vedere la aplicarea unei pedepse constând în minimul special al închisorii prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen.

5. Cu privire Ia apelul formulat de către inculpata R.C., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

S-a apreciat că nu este întemeiată susţinerea inculpatei R.C. în sensul că aceasta ar fi purtat discuţii doar cu inculpatul E.D.D. şi nu ar fi cunoscut că existau şi alte persoane, legat de o asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni. În acest sens, Curtea a constatat că sunt incidente considerentele expuse de către Curte cu privire la examinarea motivelor de apel invocate de către inculpatul E.D.D. referitor la aceleaşi infracţiuni, cu următoarele menţiuni pentru inculpata R.C.:

- ţinerea evidenţei cocsului vândut, înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziţie a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs, această activitate fiind în sarcina inculpatei R.C., cu consultarea.inculpatului E.D.D.;

- procurarea documentelor comerciale şi fiscale prin care să se justifice provenienţa cocsului vândut de SC S.P. SRL către alte societăţi, aceste activităţi constituind responsabilitatea inculpaţilor E.D.D. şi A.C., aspect despre care inculpata R.C. avea cunoştinţă.

În urma acestor activităţi, Curtea a reţinut că s-au săvârşit infracţiunile de furt calificat/complicitate la furt calificat în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, spălare de bani/complicitate la spălare de bani, activitatea în timp a acestor inculpaţi fiind una elaborată, concepută în aşa fel încât să se elimine riscul descoperirii ei şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, a presupus o înţelegere prealabilă între inculpaţi deoarece, în caz contrar, opoziţia oricăruia dintre ei ar fi condus la sistarea activităţii infracţionale, ori necoordonarea ar fi condus la descoperirea faptelor.

În consecinţă, Curtea a constatat că prin înregistrarea în documentele contabile a facturilor de falsă achiziţie a cocsului, emiterea documentelor de plată bancară pentru a demonstra realitatea cumpărării de cocs inculpata R.C. a aderat şi sprijinit activitatea acestui grup infracţional.

Faţă de aspectele expuse mai sus, Curtea a reţinut că inculpata avea cunoştinţă că respectivele cantităţi de cocs proveneau din comiterea unor fapte de furt, astfel că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în referire la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru comiterea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, acestei infracţiuni nelipsindu-i astfel latura subiectivă.

În acest sens, Curtea a avut în vedere convorbirile telefonice purtate de inculpata R.C. cu E.D.D. (13 octombrie 2008, ora 19.35, ulterior ora 19.38, 14 octombrie 2008, ora 08.58):

E.D.D.: - Când e prima factură de la P.? Am făcut contractul cu P.

R.C.: - La P., prima factură de cocs este de pe 03 august.

E.D.D.: - Nu, nu de cocs. De cereale mă interesează. L-am făcut şi de cereale şi de...

R.C.: - Pe 30 a şaptea.

E.D.D.: - Pe 30, şi eu o fac cu 25 a şaptea.

R.C.: - Da, poţi să o faci cu 25 a şaptea.

E.D.D.: - În adresa aia trece şi actul de vânzare-cumpărare dintre S. şi P. Contractul este numărul 23 mi se pare, din 25 iulie 2008.

R.C.: - Şi ordinul l-am făcut, dar îl duc eu la bancă când plec.

Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că din aceste convorbiri a reieşit în mod direct faptul că inculpata R.C. cunoştea faptul că contractul încheiat între SC S.P. SRL şi SC P.M. SRL, referitor la cocs, nu a fost încheiat la data de 25 iulie 2008, ci la data de 13 octombrie 2008, după ce s-au sesizat organele de urmărire penală şi înainte de a se comunica către acestea documentele solicitate. De asemenea, rezultă că tot cu această ocazie inculpata a emis ordin de plată prin bancă pentru a crea aparenţa că a achitat facturile de cocs pretins achiziţionat de la SC P.M. SRL.

Pentru aspectele expuse mai sus, Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatei R.C. prin care s-a solicitat achitarea inculpatei R.C. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. cu referire la dispoziţiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la infracţiunea de uz de fals, susţinându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, din perspectiva lipsei laturii subiective în sensul că inculpata nu ar fi cunoscut provenienţa ilicită sau faptul că acele facturi ar fi evidenţiat operaţiuni nelegale.

6. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul C.G.A., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002, invocându-se în acest sens rezoluţia Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomiţa din 07 martie 2012 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi sub aspectul săvârşirii complicităţii la infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., precum şi referatul l.P.J. Ialomiţa - Serviciul de Investigare a Fraudelor cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de C.G.A. sub aspectul săvârşirii celor 2 infracţiuni menţionate mai sus prin care s-ar fi constatat că documentele contabile şi ştampila SC P.M. SRL nu s-ar fi aflat în posesia lui C.G.A., ci în posesia numitului P.M.

În acest sens, Curtea a constatat că un aspect avut în vedere Ia întocmirea unui referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală şi într-o rezoluţie dată de un procuror într-un alt dosar, fără ca acel dosar să ajungă în faţa unei instanţe de judecată care să administreze mijloacele de probă în condiţii de contradictorialitate nu poate avea caracterul unei chestiuni prealabile care să aibă autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale în prezentul dosar, nefiind îndeplinite cerinţele prev. de art. 44 C. proc. pen. atâta timp cât asupra acelei chestiuni prealabile nu s-a pronunţat o instanţă de judecată.

Curtea a constatat că mijloacele de probă administrate în prezenta cauză dovedesc fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului C.G.A. cu privire la comiterea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 23 lit. b) din Legea nr. 656/2002.

În acest sens, Curtea a reţinut că în mod corect instanţa de fond a reţinut că în ce priveşte facturile provenite de la SC P.M. SRL, din convorbirile telefonice interceptate rezultă că în ziua de 09 octombrie 2008 inculpatul A.C. s-a preocupat să se întâlnească cu C.G.A. la Slobozia, iar după discuţie au convenit să nu se afle că s-au întâlnit.

De asemenea, inculpaţii E.D.D. şi C.G.A. purtau discuţii telefonice încă din luna august 2008, în legătură cu remiterea unor înscrisuri, rezultând că E.D.D. i-a dat lui C.G.A. o ciornă ce urma a fi transcrisă de un alt băiat pe actul ce urma a-i parveni lui E.D.D. Prin urmare, existau raporturi de încredere între cei doi, ce puteau permite Iui C.G.A. să procure cele trei facturi de cocs. Se confirmă, implicit astfel, şi susţinerile numitului P.M., acesta declarând că C.G.A. îi dicta ceea ce trebuie să completeze pe facturile emise de SC P.M. SRL.

În timpul cercetărilor efectuate a fost identificată factura fiscală emisă la data de 28 septembrie 2008 de SC P.M. SRL către SC S.P. SRL, şi pe care la rubrica „denumire produs” este menţionat „cox provenienţă România” despre care P.M. a precizat că i-a fost dată de către inculpatul C.G.A., doar pentru a o completa la rubricile: „TVA”, „Număr factură”, „Date privind expediţia”, „semnătura şi ştampila vânzătorului”, menţionându-i că celelalte rubrici le va completa el în funcţie de marfa şi cantitatea pe care urma să o achiziţioneze.

Cu prilejul procesului-verbal de confruntare efectuat între cei doi, C.G.A. nu a recunoscut acest aspect, arătând că nu a făcut niciodată achiziţii de cocs şi nici nu i-ar fi cerut vreodată învinuitului P.M. să-i emită facturi completate parţial.

În declaraţiile sale, P.M. a precizat că facturile şi ştampila societăţii s-au aflat în posesia lui C.G.A., acesta din urmă fiind cel care a comandat şi ridicat de la Imprimeria C.L. documentele tipizate pe numele SC P.M. SRL Slobozia.

Curtea a constatat că declaraţiile numitului P.M. au fost confirmate de înregistrările surprinse de camerele video amplasate în incinta magazinului Imprimeriei C.L., din vizualizarea cărora s-a constatat că persoana ce s-a prezentat la data de 18 septembrie 2008 pentru ridicarea documentelor, este una şi aceeaşi cu inculpatul C.G.A.

De asemenea, Curtea a constatat că sunt relevante în acest sens şi interceptările convorbirilor telefonice purtate de inculpatul E.D.D. cu C.G.A., din care rezultă că acesta din urmă desfăşura activităţi în numele SC P.M. SRL.

Astfel, la data de la data de 14 octombrie 2008, orele 15.51, inculpatul E.D.D. apelează numărul de telefon utilizat la acea dată de C.G.A., cu care discută referitor la verificările efectuate de lucrătorii de poliţie la Tipografia C.L. privind facturile şi avizele de însoţire a mărfii eliberate către SC P.M. SRL:

C.G.A.: - Auzi, cică a căutat şi pe la C.L. M-a sunat aia de acolo că, domnule, a întrebat, a venit poliţia port şi a întrebat de aşa.... E gravă problema aşa?

E.D.D.: - Nu măi, e o problemă de o săptămână. Acela trebuie să se dea lovit şi el într_-o săptămână... Fă acte pe registru... dar Iu’ mortu’ acela spune-i să nu se arate astăzi. Trimite-I pe la ţară pe undeva. Ai luat facturi de acolo?

C.G.A.: - Lasă că nu-l găseşte pe om. Nu le-am dat numele meu normal.

Cu ocazia acestei discuţii, cei doi s-au înţeles ca în cazul în care C.G.A. a fost surprins de camerele video, să declare că a ridicat documentele „ca asociat, ca prieten, ca colaborator”, insistând totuşi ca P.M. să plece la ţară „o săptămână, două”.

Declaraţiile martorului P.M. referitoare la participaţia inculpatului C.G.A. la emiterea facturilor SC P.M. SRL, la faptul că acesta controla în fapt întreaga activitate, el fiind cel ce deţinea facturierul, ştampila, sunt verosimile şi din perspectiva faptului că nu se întrevede motivul pentru care C.G.A. ar fi învestit bani şi timp personal pentru a-l ajuta dezinteresat pe P.M. în înfiinţarea şi funcţionarea unei societăţi comerciale.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului C.G.A. prin care a solicitat schimbarea modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată, prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, cu incidenţa art. 86¹ C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, care reiese din modalitatea concretă de comitere a faptei, demersurile multiple efectuate în acest sens de către inculpatul C.G.A., urmările produse, caracterul nesincer al inculpatului, astfel că nu se poate aprecia că scopul educativ-preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen. poate fi atins fără executarea efectivă a pedepsei, în condiţiile neasumării de către acest inculpat a consecinţelor faptei comise.

7. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D.N.R., Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel invocat de către acest inculpat prin care s-a solicitat a se constata că acesta a fost trimis în judecată doar pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, cu alte cuvinte alte persoane s-au asociat, se presupune, ca să comită infracţiuni, dar mai puţin autorul infracţiunii, care nu s-a asociat în vederea comiterii de infracţiuni.

În acest sens, Curtea a constatat că din materialul probator administrat în cauză nu se poate reţine fără putinţă de tăgadă că inculpatul D.N.R. a avut reprezentarea existenţei unui grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni, atâta timp cât acest inculpat discuta doar cu inculpatul Ţ.C.N., fiind astfel incidente aceleaşi considerente expuse de către Curte la examinarea motivului de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa privind greşita achitare a inculpatului C.G.A. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni.

S-a apreciat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului D.N.R. în sensul că nu se poate susţine că a fost autor al furtului pentru că nu a avut documente de transport, acesta aşteptând doar să fie încărcat, fără să poarte nici un fel de discuţie.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că inculpatul D.N.R. a perceput faptul că transportul era efectuat numai noaptea, transportul era însoţit de avize de însoţire a mărfii care însă ulterior erau distruse, nefiind înregistrate, nu era controlat la intrarea şi ieşirea din port, astfel cum ar fi fost normal, nu a solicitat bon de intrare, nu a fost înregistrat autotractorul condus de el ca fiind intrat în port, nu era cântărită cantitatea de cocs încărcat, se întâlnea ulterior pe traseu cu inculpaţii, care îl dirijau spre locul de descărcare.

În acelaşi sens, Curtea a avut în vedere şi convorbirile telefonice din momentele respective, prin care era dirijat să efectueze activităţile ce duceau la încărcarea maşinii şi apoi la ieşirea din port şi la transportul către destinaţia stabilită.

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că toate aceste activităţi evident clandestine şi cu încălcarea procedurilor normale de transport - pe care acest inculpat Ie cunoştea cu claritate, fiind conducător auto şi efectuând o multitudine de curse „normale” - nu puteau scăpa atenţiei inculpatului, şi astfel acesta nu putea să-şi formeze percepţia că activităţile desfăşurate noaptea se încadrează în limitele legale.

Prin urmare, Curtea a constatat că inculpatul D.N.R. a cunoscut faptul că participă Ia acte de sustragere de cocs din incinta SC C. SA, neputâpdu-se reţine doar faptul că doar a executat nişte ordine ale şefului său, inculpatul Ţ.C.N., iar inculpatul D.N.R. ar fi comis faptele de sustragere de cocs fără vinovăţie, nefiind astfel întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului D.N.R. a faptei reţinută în sarcina inculpatului Ţ.C.N. cu referire la inculpatul D.N.R. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.N.R. prin care s-a solicitat să se constate că acesta a participat doar la 2 acte materiale de transport de cocs (respectiv la cel când a fost oprit în trafic şi cel indicat de inculpat cu o săptămână înainte) şi nu la 9 acte materiale.

Cu privire la acest motiv de apel, Curtea constată că sunt incidente considerentele expuse mai sus la examinarea motivului de apel al inculpatului Ţ.C.N. prin care s-a criticat acelaşi aspect, respectiv numărul de transporturi de cocs.

În consecinţă, s-a reţinut că inculpatul D.N.R. a participat la 9 acte materiale şi nu doar la 2, Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să nu fie obligat la plata despăgubirilor civile; în acest sens, Curtea are în vedere că marfa a fost recuperată doar pentru 2 transporturi, nu în totalitate.

Prin urmare, inculpatul D.N.R. fiind autorul infracţiunii de furt calificat, în mod întemeiat instanţa de fond l-a obligat (în solidar cu ceilalţi participanţi la comiterea acestei faptei) la plata despăgubirilor civile către partea civilă SC A.M. SA Galaţi., neavând relevanţă susţinerea acestuia că nu a avut nici un beneficiu în urma transporturilor efectuate, în condiţiile în care sunt îndeplinite cerinţele răspunderii civile delictuale: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei inculpatului D.N.R. în cauzarea prejudiciului sub forma intenţiei, astfel cum s-a arătat mai sus.

S-a apreciat că, în mod întemeiat, prima instanţă a dispus şi instituirea unui sechestru asigurător asupra imobilului inculpatului D.N.R., alături de alte bunuri ale altor inculpaţi, în vederea recuperării pagubei cauzate, fiind îndeplinite cerinţele art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen., impunându-se şi menţinerea acestei măsuri asigurătorii prin sentinţa apelată.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.N.R. prin care a solicitat aplicarea unei pedepse cu suspendare simplă a executării sau suspendare sub supraveghere raportat la considerentele expuse mai sus, cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina acestui inculpat din infracţiunea prev. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiune pentru care minimul special este de 10 ani închisoare.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptelor, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanţe atenaunte facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficienţă faptului că acesta este infractor primar şi că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reţinerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecinţă, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a pedepsei, nefiind îndeplinită cerinţa privind cuantumul pedepsei prev. de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare) sau de art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 4 ani închisoare).

8. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul C.L., Curtea a constatat că inculpatul C.L. a invocat aceleaşi motive de apel ca şi ceilalţi inculpaţi, s-a apreciat că acestea nu sunt întemeiate pentru aceleaşi considerente expuse mai sus în examinarea motivelor de apel ale celorlalţi inculpaţi.

Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C.L. sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă administrate în cauză:

- înregistrările video ale activităţii sale în timpul serviciului, prin care se face dovada că a permis autovehiculului încărcat cu cocs, condus de D.N.R., să treacă de bariera de acces controlată de el, fără a-l opri şi fără a-l verifica;

- conexiunea convorbirilor telefonice cu Ţ.C.N. în nopţile în care acesta vorbea şi cu ceilalţi inculpaţi;

- sarcinile de serviciu ale inculpatului C.L., expuse în fişa postului, care cuprindeau, între altele, obligaţia de a controla autovehiculele ce tranzitau bariera, sarcini cunoscute şi aplicate de inculpat în cazul altor maşini de transport.

Totodată, s-a stabilit că în datele respective, la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanţa, şi-a desfăşurat activitatea inculpatul C.L. în calitate de agent pază, iar în cadrul SC C. SA inculpatul D.V. conducător pe utilaj Wola.

Contribuţia la comiterea faptei a inculpatului C.L. s-a reţinut că rezultă nu numai din desfăşurătoarele convorbirilor telefonice, ci şi din înregistrările video ale camerelor amplasate la poarta de acces nr. 6 a Portului Constanţa, din care rezultă că mijlocul auto condus de inculpatul D.N.R. nu a fost niciodată oprit pentru control conform atribuţiilor sale de serviciu din fişa postului.

S-a reţinut că elocvente sunt înregistrările video în care se poate observa atitudinea adoptată de inculpatul C.L. la momentul apariţiei la poarta nr. 6 a mijlocului auto sus-menţionat (poartă ce este destinată numai ieşirii autovehiculelor de transport marfă din Portul Constanţa), în sensul că acesta, de fiecare dată când observa autovehiculul, se deplasa imediat spre a ridica bariera şi a permite ieşirea, fără efectuarea controlului la care era obligat.

S-a precizat faptul că, pe timp de noapte, bariera este permanent lăsată în poziţia închisă, ridicarea acesteia putându-se efectua numai prin utilizarea unui card aflat asupra agentului de pază, ce trebuie poziţionat la dispozitivul de citire a cardului, amplasat pe axa căii de acces din dreptul porţii.

Din înregistrările video a rezultat că inculpatul C.L. a permis ieşirea mijlocului auto fără a-l opri, deşi anterior luase această măsură faţă de alte autovehicule care în fapt nu transportau mărfuri, ce se deplasau înaintea celui condus de inculpatul D.N.R.

S-a reţinut că faptul că inculpatul C.L. favoriza ieşirea din port a autovehiculului încărcat cu cocs, rezultă din imaginile surprinse de camerele video amplasate la poarta nr. 6, la datele de 27 septembrie 2008 şi 05 octombrie 2008, în care se observă cum acesta permite ieşirea mijlocului auto, deşi era vizibilă încărcătura de cocs, aceaata depăşind înălţimea obloanelor semiremorcii.

Examinând apelul formulat de către acest inculpat sub toate aspectele (nu doar al motivelor de apel invocate), potrivit efectului devolutiv al apelului prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul formulat de către acest inculpat este întemeiat sub următorul aspect:

Astfel cum s-a arătat mai sus, Curtea a constatat că instanţa de fond a omis a se pronunţa asupra unei infracţiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriu, respectiv pentru infracţiunea de furt calificat în forma complicităţii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că este întemeiată însă schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.L. din infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea.art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că fapta de furt calificat absoarbe fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, intenţia inculpatului C.L. fiind aceea de a ajuta la sustragerea cantităţii de cocs.

În consecinţă, chiar dacă s-a reţinut săvârşirea unei infracţiuni sancţionate mai aspru, Curtea a constatat că prin nereţinerea unui concurs real de infracţiuni, respectiv a comiterii şi a infracţiunii prev. de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. alături de infracţiunea de furt calificat, apelul inculpatului C.L. s-a apreciat că este fondat sub acest aspect.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanţe atenaunte facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficienţă faptului că acesta este infractor primar şi că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reţinerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecinţă, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nefiind îndeplinită cerinţa privind cuantumul pedepsei prev. de art. 81 alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 3 ani închisoare).

S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului C.L. prin care s-a susţinut că nu există prejudiciu, fiind incidente aceleaşi considerente expuse mai sus cu privire la examinarea aceluiaşi motiv de apel invocat de către inculpatul E.D.D.

9. Cu privire la apelul formulat de către inculpatul D.V. Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al inculpatului D.V. prin care s-a solicitat să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată.

În acest-sens, Curtea a constatat că în mod întemeiat instanţa de fond a reţinut că participaţia inculpatului D.V. la săvârşirea faptelor de furt în forma complicităţii rezultă din corelarea convorbirilor telefonice, identificate cu graficul serviciilor, din care reiese că acest inculpat a fost întotdeauna de serviciu atunci când a fost sunat de inculpatul Ţ.C.N., că a fost sunat de acest inculpat la ore târzii, neputând justifica acele convorbiri telefonice la astfel de ore, că a fost de serviciu concomitent cu inculpatul C.L. (agent de pază la poartă), care, de asemenea, era sunat în acelaşi interval orar de către Ţ.C.N., iar în unele din cele nouă cazuri de sustragere inculpatul C.L. este înregistrat pe camerele de supraveghere cum permite autotractorului cu remorcă condus de D.N.R. să iasă din incinta portului fără a-l controla asupra mărfii transportate.

S-a reţinut că se demonstrează astfel legătura dintre inculpatul D.V., inculpatul C.L. şi inculpatul D.N.R., şi se demonstrează, pe ansamblu, legătura acestui inculpat (D.V.) cu activităţile de sustragere desfăşurate de inculpaţii E.D.D., A.C. şi Ţ.C.N.

Curtea a mai reţinut că inculpatul D.V. era mecanic de utilaj de încărcare, iar cocsul nu putea fi sustras fără participarea unui astfel de utilaj, prin urmare participaţia inculpatului D.V. fiind probată şi sub aspectul necesităţii existenţei unei astfel de persoane.

Raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la rolul important al acestui inculpat în cauzarea pagubei, s-a apreciat că nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanţe atenaunte facultative prev. de art. 74 C. pen., pedeapsa ce se va aplica acestui inculpat constând în minimul special al pedepsei de 10 ani închisoare (dându-se eficienţă faptului că acesta este infractor primar şi că paguba cauzată a fost apropiată de valoarea de 200.000 RON care a impus reţinerea alin. (4) al art. 209 C. pen., astfel cum s-a arătat mai sus).

În consecinţă, Curtea a constatat că nu este întemeiat motivul de apel al acestui inculpat prin care s-a solicitat să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind îndeplinită cerinţa privind cuantumul pedepsei prev. de art. 86¹ alin. (1) lit. a) C. pen. (pedeapsă de cel mult 4 ani închisoare). S-a apreciat că nu este întemeiat nici motivul de apel al inculpatului D.V. prin care s-a susţinut că nu există prejudiciu, fiind incidente aceleaşi considerente expuse mai sus cu privire la examinarea aceluiaşi motiv de apel invocat de către inculpatul E.D.D.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate de către inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. şi D.V.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpatul C.L., a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor:

- E.D.D. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- A.C. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- Ţ.C.N. din art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209. alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. Ia art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.N.R. din infracţiunea prev. art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.V. din infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208: alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.L. din infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

1. Cu privire Ia inculpatul E.D.D.:

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209. alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul E.D.D. a fost. condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la furt calificat.

S-au menţinut dispoziţiile de condamnare a inculpatului E.D.D. pentru restul infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia de către instanţa de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului E.D.D., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului E.D.D., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Pentru buna desfăşurare a procesului penal, Curtea a menţinut măsură preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul E.D.D. prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

2. Cu privire la inculpatul A.C.:

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infractiunii.de instigare la furt calificat.

S-au menţinut dispoziţiile de condamnare a inculpatului A.C. pentru restul infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia de către instanţa de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A.C., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului A.C., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pentru buna desfăşurare a procesului penal, Curtea a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul A.C. prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

3. Cu privire la inculpatul Ţ.C.N.:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul Ţ.C.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat.

S-au menţinut dispoziţiile de condamnare a inculpatului Ţ.C.N. pentru infracţiunea prev. de art. 323 C. pen. reţinută în sarcina acestuia de către instanţa de fond.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului Ţ.C.N., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71. C. pen., s-a interzis inculpatului Ţ.C.N., pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Pentru buna desfăşurare a procesului penal, Curtea a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpatul Ţ.C.N. prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2009 a Tribunalului Constanţa.

4. Cu privire la inculpatul D.N.R.:

În baza art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g), alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul D.N.R. a fost condamnat la pedeapsa de 10 arii închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului D.N.R., pe durata.executării pedepsei, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R., C.L. şi D.V.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26 martie 2014, Înalta Curte, a disjuns cauza privind soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii E.D.D., A.C., Ţ.C.N., R.C., C.G.A., D.N.R. şi D.V., acordând în acest sens termen la data de 07 mai 2014 şi a reţinut cauza pentru soluţionarea la acest termen a recursului declarat de inculpatul C.L., faţă de împrejurarea că inculpatul a formulat cerere de repunere în termenul legal de declarare a recursului.

Examinând cauza cu privire la recursul declarat de inculpatul C.L., Înalta Curte constatată că recursul declarat de inculpat este tardiv.

Astfel, la termenul de judecată din data de 05 decembrie 2013, termen la care instanţa de apel a rămas în pronunţare, inculpatul C.L., deşi a lipsit, acesta avea termen în cunoştinţă şi a fost reprezentat de apărător ales, avocat R.A., în substituirea apărătorului ales R.E., în baza împuternicirii şi a delegaţiei de substituire depuse la dosarul cauzei, astfel dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în prezenţa apărătorului ales al acestuia.

Conform art. 385³ C. proc. pen. cu referire Ia art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de 10 zile pentru declararea recursului pentru inculpatul reprezentat de apăratorul ales la dezbaterile din data de 05 decembrie 2013 curge de la pronunţarea hotărârii, respectiv de la 20 decembrie 2013, calculat pe zile libere, acest termen se împlinea la data de 06 ianuarie 2014, dacă se iau în considerare şi zilele libere acordate în perioada sărbătorilor legale din decembrie 2013 şi ianuarie 2014, şi fără a fi luate în calcul aceste zile libere, termenul de declare a recursului s-ar fi împlinit pe 31 decembrie 2014.

Or, inculpatul a declarat recursul prin corespondenţă la data de 20 ianuarie 2014 şi 24 ianuarie 2014 (plic 22 ianuarie 2014), cu mult după expirarea termenului de recurs.

Analizând instituţiile repunerii în termenul de recurs şi a recursului peste termen, Înalta Curte constatată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 364 sau 365 C. proc. pen. Astfel, inculpatul a fost reprezentat de apărător ales la dezbaterile asupra fondului apelurilor, şi nici nu s-a invocat o cauză temeinică de împiedicare care să justifice repunerea în termenul de recurs, susţinerile inculpatului că se afla în Italia la muncă sunt neîntemeiate câtă vreme acesta nu deţinea reşedinţă de şedere în Italia, nu a indicat alt domiciliu în România pentru comunicarea actelor procedurale, iar domiciliul în drept al acestuia nu a suferit schimbări, inculpatul depunând un înscris prin care a solicitat soluţionarea cauzei în lipsa sa.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 167/P din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Va constata că inculpatul C.L. este arestat în altă cauză.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 167/P din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Constată că inculpatul C.L. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitvă .

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1080/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1049/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1049/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 1080/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1081/2014. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). Actul sexual cu un minor (art. 198 C.p.), (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs