ICCJ. Decizia nr. 1080/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1080/2014
Dosar nr. 10478/121/2012
Şedinţa publică din 26 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 139 din 02 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 10478/121/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului C.R.G. din infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), în infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare).
În noua încadrare juridică a fost condamnat inculpatul C.R.G. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) - faptă din data de 14 noiembrie 2012.
Conform art. 71 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 4 ani şi 6 luni, stabilit în baza art. 862 C. pen.
Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
Potrivit art. 863 alin. (2) C. pen., datele prevăzute în alin. (1) lit. b), c) şi d) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 864 C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore (ziua de 16 noiembrie 2012).
Conform art. 255 alin. (4) C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 500 RON.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, prima instanţa a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 879/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul C.R.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin. (1) din Legea nr 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), reţinându-se că în data de 14 noiembrie 2012 i-a promis bani denunţătorului I.E., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Griviţa, judeţul Galaţi, pentru a-i rezolva favorabil dosarul penal cu nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti, instrumentat de acesta, iar în data de 16 noiembrie 2012, i-a dat efectiv 500 RON poliţistului în acest scop, fiind surprins în flagrant.
Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus:
- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. în referire la art. 255 alin. (1) C. pen.;
- neînceperea urmăririi penale faţă de I.E., agent de poliţie şi ajutor şef de post la Postul de Poliţie Griviţa, pentru infracţiunea prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.;
- disjungerea şi declinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei cu privire la infracţiunile prev. de art. 292 C. pen. şi de art. 264 C. pen. (pentru. F.M.), respectiv art. 25 C. pen. rap. la art. 292 C. pen. (pentru C.R.G.), în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti şi conexarea Ia Dosarul nr. 1311/P/2012 pentru continuarea cercetărilor. Actele de cercetare efectuate în cauză s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă:
- denunţul şi adresele de înaintare a acestuia de către Serviciul Judeţean Anticorupţie Galaţi;
- procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşele foto aferente;
- declaraţiile denunţătorului;
- ordonanţa provizorie de interceptare audio-video în mediul ambiental şi a convorbirilor telefonice, încheierea de şedinţă a Tribunalului Galaţi de confirmare a ordonanţei, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor;
- declaraţiile martorilor I.E., P.V., C.N., M.I. şi F.M.;
- declaraţiile date de inculpat în faza urmăririi penale.
De asemenea, la dosarul de urmărire penală a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului.
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 10 decembrie 2012, în prezenţa apărătorului ales, astfel cum a rezultat din procesul-verbal aflat la dosarul de urmărire penală.
Prin actul de inculpare s-au reţinut următoarele:
La data de 15 noiembrie 2012, Serviciul Judeţean Anticorupţie Galaţi, a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi denunţul formulat de către martorul I.E., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Griviţa prin care sesiza comiterea infracţiunii de dare de mită de către C.R.G.
Potrivit denunţului, în ziua de 14 noiembrie 2012, în jurul orei 13.00, inculpatul C.R.G., însoţit de învinuitul F.M., I-a abordat pe poliţist în faţa Postului de Poliţie Griviţa şi i-a promis bani în scopul rezolvării favorabile a dosarului penal, instrumentat de către poliţist în care este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 85 şi 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Totodată, i I-a prezentat agentului de poliţie pe prietenul său, învinuitul F.M., dispus să dea declaraţii în dosarul de cercetare penală, prin care să ia asupra sa faptele lui C.R.G.
Denunţătorul i-a solicitat să se prezinte pentru audieri în data de 16 noiembrie 2012.
S-a reţinut că în dimineaţa zilei de 13 septembrie 2012, ora 07.30, inculpatul C.R.G. se deplasa cu autoturismul marca A.R. pe DJ 254 pe; raza localităţii Griviţa, judeţul Galaţi, fiind oprit pentru control de către agentul de poliţie I.E. din cadrul Postului de Poliţie Griviţa.
La solicitarea documentelor auto, conducătorul auto a declarat că nu le are asupra sa, totodată angajându-se să le prezinte în cursul aceleiaşi zile (fapt nerealizat). În continuare şi-a declinat datele de stare civilă. La faţa locului, poliţistul l-a verificat prin staţie, împrejurare în care i s-a transmis că sus-numitul figurează în baza de date a Poliţiei Rutiere Galaţi, având permisul de conducere reţinut la data de 29 septembrie 2011, urmare a unui accident rutier produs în anul 2011 pe raza municipiului Constanţa pentru care i s-a întocmit dosar penal pentru infracţiunea prev. de art. 178 C. pen., ce se află în lucru la I.P.J. Constanţa şi că autoturismul condus avea numerele de înmatriculare expirate.
În baza acestor informaţii, agentul de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.N., i-a întocmit procesul-verbal de contravenţie din 13 septembrie 2012, prin care i-a aplicat o amendă contravenţională de 560 RON şi puncte de penalizare pentru abaterile constatate, inclusiv pentru faptul că nu purta centura de siguranţă.
Contravenientul a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenţie.
În zilele următoare, în urma verificărilor aprofundate efectuate, din care rezultă cert că autoturismul în discuţie are numărul de înmatriculare provizoriu expirat din data de 24 decembrie 2011, iar permisul de conducere al conducătorului auto C.R.G. figurează reţinut din data de 29 septembrie 2011, fără prelungirea dreptului de a mai conduce autovehicule pe drumurile publice, constatând că faptele constituie infracţiuni, denunţătorul a întocmit proces-verbal de constatare a infracţiunilor şi în baza sesizării din oficiu din 21 septembrie 2012 s-a constituit dosarul penal înregistrat sub nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti.
Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2012, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui C.R.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, şi art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., măsură confirmată de procuror.
Reaudiat în prezenta cauză, martorul ocular C.N. a confirmat că în prezenţa sa conducătorul auto al autoturismului oprit pentru control pe DJ 254, pe raza localităţii Griviţa, era C.R.G., verificat şi sancţionat de către agentul constatator I.E.
Potrivit declaraţiilor denunţătorului, în perioada următoare l-a citat la domiciliu în reperate rânduri pe C.R.G., pentru a-l informa că i s-a întocmit dosar penal şi pentru a fi audiat în cauză, respectiv pentru a prezenta documentele auto, solicitări cărora inculpatul nu le-a dat curs; s-a prezentat o singură dată, când a fost încunoştinţat de dosarul penal întocmit, faptele şi încadrarea juridică, refuzând în aceste condiţii să dea declaraţii, aspect consemnat într-un proces-verbal de către poliţist. Cu acea ocazie, inculpatul a încercat să-l intimideze pe subofiţerul de poliţie spunându-i că „este influent şi nu are ce să-i facă”.
Î ntrucât a primit în continuare citaţii pentru audiere, inculpatul C.R.G. i-a solicitat prietenului său F.M., să discute cu denunţătorul, astfel că la 14 noiembrie 2012, în jurul orei 14.00, învinuitul F.M. I-a contactat telefonic interesându-se dacă poliţistul se află în sediul Postului de Poliţie Griviţa şi la confirmarea acestuia i-a comunicat că ajunge însoţit de inculpatul C.R.G. pentru a discuta problema acestuia.
După circa 10 minute, cei doi au ajuns, găsindu-l pe denunţătorul I.E. în faţa sediului Postului de Poliţie Griviţa, prezenţa lor şi discuţia cu agentul de poliţie fiind observată şi confirmată de martorul M.I. ce efectua paza Primăriei Griviţa, amplasata vis-a-vis de sediul Postului de Poliţie Griviţa.
Inculpatul C.R.G. i-a spus denunţătorului că vrea să rezolve problema cu dosarul său penal, afirmând că „o să fie atent cu acesta” şi „o să-i dea 5 - 10 mii” făcând un gest sugestiv din degete, cu referire evidentă la bani, fiind refuzat ferm. Totodată, inculpatul C.R.G. i-a propus denunţătorului să introducă un alt autor al infracţiunilor în cauză, în locul său, indicându-i-l pe F.M., care a confirmat că este dispus să dea declaraţii, prin care recunoaşte că el s-a aflat la volanul autoturismului marca A.R. În ziua controlului rutier efectuat la data de 13 septembrie 2012, poliţistul i-a cerut inculpatului să se prezinte să dea declaraţii în dosar la data de 16 noiembrie 2012, după ora 10.00.
Aceste aspecte au fost confirmate de către inculpat şi învinuit.
În ziua de 15 noiembrie 2012, poliţistul a înaintat denunţul organelor judiciare competente, iar în ziua de 16 noiembrie 2012, în jurul orelor 11.30, inculpatul C.R.G. s-a prezentat la postul de poliţie, dând declaraţie în cauză şi solicitând şi audierea învinuitului F.M.
Conform declaraţiei date, acesta nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii susţinând că în ziua respectivă s-a aflat într-o altă locaţie în municipiul Galaţi şi că autoturismul respectiv a fost condus de F.M., persoană ce deţine permis de conducere, solicitând şi audierea acestuia.
După audiere, denunţătorul I.E. l-a condus pe hol pe inculpatul C.R.G., acesta spunându-i că se va întoarce la 15.30, pentru a-i da 4 milioane ROL, arătându-i 4 degete la care poliţistul nu i-a răspuns nimic.
Ulterior, l-a audiat pe învinuitul F.M. care a declarat că în ziua de 13 septembrie 2012 se afla la volanul autoturismului în circumstanţele cunoscute, asumându-şi vinovăţia faptelor, substituindu-se astfel în locul lui C.R.G. La plecare inculpatul i-a relatat învinuitului F.M. discuţiile cu denunţătorul.
În jurul orei 15.00, inculpatul şi învinuitul au revenit împreună la sediul Postului de Poliţie Griviţa; au mers în biroul denunţătorului, care i-a solicitat doar inculpatului C.R.G. să rămână, iar F.M. s-a întors la maşină.
Când au rămas singuri, inculpatul C.R.G. i-a spus că vrea să rezolve problema dosarului şi a scos de la piept un teanc de bani, spunându-i că sunt 500 RON, pe care i-a lăsat pe birou.
l-a spus că e doar începutul şi va fi atent cu denunţătorul „ca să fie bine”.
Întrebat de poliţist ce reprezintă banii, inculpatul a reafirmat că sunt pentru rezolvarea dosarului său, însă doreşte ca nici vărul său, învinuitul F.M., să nu păţească nimic, cel mult să primească o amendă.
În acel moment a fost surprins în flagrant de ofiţerii D.G.A. şi ai I.P.J. Galaţi.
Discuţiile dintre cei doi au fost interceptate şi înregistrate audio-video, în mediu ambiental, măsuri autorizate cu titlu provizoriu de procuror şi confirmate de către Tribunalul Galaţi, ca fiind legale şi temeinice.
Potrivit transcrierilor convorbirilor interceptate, între inculpatul C.R.G. şi denunţătorul I.E. are loc următoarea discuţie:
C.R.G.: Eu am fost la data faptei în ... (neinteligibil) ... şi l. e prieten de-al meu.
I.E.: ... (neinteligibil) ...
C.R.G.: Da. E un prieten de-al meu. Fără probleme...
C.R.G.: Bă, ... (neinteligibil).:. Ce naiba! Mie-mi pare rău că nu ne-am înţeles atuncea. Eu eram grăbit, dumneavoastră la fel.
I.E.: Ce e? Cee asta?
C.R.G.: Bani. 5 milioane.
I.E.: Dar pentru ce? Să trec cu... Să trecem cu vederea...?
C.R.G.: La mine, eu v-am zis atuncea... Sunt băiat finuţ faţă de dumneavoastră, vă rog frumos! Eu v-am zis dumneavoastră, eu mai vin pe la dumneavoastră, că mai avem...
I.E.: Băi, omule! Deci, eu de banii ăştia ce trebuie să fac? Ca să înţeleg clar.
C.R.G.: Ce vreţi dumneavoastră, ca să nu fie probleme. Da?
I.E.:..Adică?
C.R.G.: Cu dosar să n-apară şi de-ăstea... că dumneavoastră ştiţi care-i treaba. Că acuma nu vă mai mint, că eu am avut un accident, a fost la începuturile în ... (neinteligibil) ... şi am avut accident la Constanţa, în accidentul ăla mie mi-a murit cineva în maşină la mine ... (neinteligibil) ... pe stânga, pe spate, maşina a intrat într-un copac. Şi de aia a apărut permisul suspendat şi mie mi-a dat o adeverinţă de-aia, o dovadă. Şi trebuia şă mă duc în fiecare lună la Constanţa, la procuror, să mă vadă. Eu, când a început treaba în agricultură, eu nu am mai ajuns la Constanţa. Şi de aia n-am avut niciun document la mine, aţi înţeles? Dar asta nu înseamnă că n-am avut permis sau n-am permis, sau... Aţi înţeles?
C.R.G.: De-aia v-am zis la dumneavoastră. Haideţi s-o rezolvăm. Puteţi să vă duceţi şi la birou la tata, asta nu-i problemă, să luaţi de acolo...
l.E.: Nu este...
C.R.G.: La Galaţi, dacă ştiţi unde e V. Ştiţi unde este V. în Galaţi?
I.E.: Aha.
C.R.G.: În Galaţi, în curte, acolo. Vă duceţi Ia birou, şi vă duceţi acolo. Da?
I.E.: Am chemat un prieten de-al meu... să... vreau să mă duc până într-un loc şi...
C.R.G.: Hai, că vă ducem noi dacă vreţi.
I.E.: Deci, hai să număr eu, să nu iau... deci, îs 1, 2, 3, 4, 5. Da. Deci, pentru treaba asta, da?
C.R.G.: ...(neinteligibil)... în mare, da. Haideţi, eu am destule acuma. Şi copilul născut acuma, şi...
l.E.: Deci, eu nu înţeleg altă chestie. El acuma o să intre el, ăstălaltul. O să intre. Dacă el declară...
C.R.G.: Păi nu-i bine să intre nici el.
I.E.: De-asta spun... (n.r. se aude o uşă cum se deschide)
C.R.G.: Să aplanaţi dumneavoastră cum...
I.E.: Cum să aplanez? N-am cum să aplanez.
C.R.G.: ...(neinteligibil).... Vezi că vine cineva acuma.
(Proces-verbal de transcriere a convorbirilor interceptate şi înregistrate audio-video în mediul ambiental în data de 16 noiembrie 2012, dosar urmărire penală).
Martorul P.V., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Griviţa, se afla în incinta sediului postului de poliţie asistând astfel la organizarea şi prinderea în flagrant.
Acesta cunoştea de la denunţător împrejurările în care inculpatul a fost sancţionat contravenţional, demersurile legale făcute pentru a fi audiat la post, deplasările denunţătorului pentru audierea martorilor în dosarul penal, declaraţia sa coroborându-se cu a denunţătorului.
Învinuitul F.M. a descris circumstanţele în care a participat la săvârşirea faptelor.
La solicitarea inculpatului C.R.G., învinuitul F.M. l-a condus la Judecătoria Lieşti, unde mătuşa sa este registrator şef, ajutându-l prin intermediul acesteia să formuleze plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie din 13 septembrie 2012 şi a acceptat propunerea inculpatului de a lua faptele asupra sa în dosarul penal în care a dat declaraţii în cauză.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut nuanţat săvârşirea infracţiunilor, susţinând că denunţătorul i-a pretins bani şi i-a sugerat să găsească o altă persoană care să declare că este autorul faptelor cercetate în Dosarul nr. 1311/P/2012, el dând efectiv mită, în scopul cunoscut.
Prin actul de inculpare s-a conchis că fapta inculpatului C.R.G., astfel cum a fost descrisă mai sus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
După sesizarea instanţei, la termenul din 05 februarie 2013, până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv până la citirea rechizitoriului, inculpatul C.R.G., în prezenţa apărătorului ales, a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală (încheierea de şedinţă din 05 februarie 2012).
Inculpatul a recunoscut în totalitate infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, a regretat comiterea acesteia şi a precizat că înţelege ca în această fază să nu dea declaraţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat că declaraţia de recunoaştere a inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În raport de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor) şi având în vedere poziţia procesuală a inculpatului, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea prevederilor anterior arătate (respectiv din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat).
S-a reţinut că, în drept, fapta inculpatului C.R.G., care în data de 14 noiembrie 2012, i-a promis bani denunţătorului l.E., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Griviţa, judeţul Galaţi, pentru a-i rezolva favorabil dosarul penal cu nr. 1311/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lieşti, instrumentat de acesta, iar în data de 16 noiembrie 2012 i-a dat poliţistului în acest scop suma de 500 RON, fiind surprins în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare), condiţii în care s-a făcut aplicarea art. 334 C. proc. pen., în sensul că s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute prin rechizitoriu [infracţiunea prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] în infracţiunea anterior menţionată, având în vedere atribuţiile denunţătorului I.E. (de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare sau urmărire a infracţiunilor).
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. (1) al art. 3201C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracţiunii, apreciat în raport de modalitatea şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită, natura şi importanţa valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului, dar şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De asemenea, au fost avute în vedere şi actele în circumstanţiere depuse de inculpat la dosarul cauzei, dar şi împrejurarea că inculpatul nu este la primul impact cu legea penală (anterior a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat, în modalitatea suspendării condiţionate, condamnare pentru care însă a intervenit reabilitarea de drept).
În raport de criteriile sus menţionate, prima instanţă a apreciat că nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. (cum a solicitat apărătorul său ales) şi a aplicat acestuia o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.
În privinţa pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., Tribunalul a reţinut că natura faptei săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate s-a apreciat că reeducarea inculpatului C.R.G. este posibilă şi fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se acestuia, în baza art. 863 alin. (1) C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă).
Totodată, în baza art. 861 şi art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit în baza art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Întrucât inculpatul a fost reţinut 24 de ore, s-a dedus, în baza art. 88 C. pen., durata reţinerii (ziua de 16 noiembrie 2012).
Potrivit art. 255 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 RON.
Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel inculpatul C.R.G., apreciind-o ca netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
A arătat că în mod greşit, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante şi nu a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere că pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea de drept, a recunoscut şi regretat faptele săvârşite, a colaborat cu organele de anchetă, are familie şi un copil minor şi are ocupaţie (este agricultor). De asemenea, a susţinut că a săvârşit infracţiunea într-o stare de provocare de către organul de poliţie, care l-a instigat să dea o sumă de bani pentru a soluţiona într-o anumită modalitate dosarul penal pe care inculpatul îl avea.
A solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată şi în rejudecare aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
Apelul declarat s-a apreciat că este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, motivată în mod corespunzător în fapt şi în drept.
Prima instanţă, analizând şi coroborând probele administrate în faza de urmărire penală - în faza de cercetare judecătorească inculpatul C.R.G. declarând că recunoaşte fapta comisă astfel cum a fost reţinută în sarcina sa prin rechizitoriu şi solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; conform art. 3201 C. proc. pen. - a stabilit o corectă situaţie de fapt, dând faptei reţinute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanţa de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., precum şi a modalităţii de executare.
Cererea inculpatului de reţinere în cauză de circumstanţe atenuante judiciare şi de reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege s-a apreciat că nu poate fi admisă.
Circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 C. pen. sunt împrejurări de fapt care, numai raportate la fapta concretă, la ansamblul împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, pot dobândi prin apreciere, valenţe atenuante.
Conduita bună în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale, iar în privinţa circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. aceasta nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei la dispoziţia organelor judiciare a probelor care dovedesc săvârşirea faptei.
Curtea a constatat că în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut nuanţat săvârşirea faptei, susţinând ca denunţătorul i-a pretins bani şi i-a sugerat să găsească o altă persoană care să declare că este autorul faptei cercetate în Dosarul nr. 1311/P/20T2, el dând efectiv mita în scopul cunoscut.
În cursul judecăţii în prima instanţă conduita procesuală a inculpatului - constând în recunoaşterea faptei - a primit deja eficienţă juridică constând în reducerea limitelor de pedeapsă, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
În prezenta cauză, raportat la modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a faptei (a promis şi a dat efectiv 500 RON denunţătorului, agent de poliţie, pentru a-i rezolva favorabil un dosar penal instrumentat de acesta, întocmit urmare depistării inculpatului în timp ce conducea pe drumurile publice un autoturism având numere de înmatriculare expirate şi permisul reţinut urmare a unui accident rutier produs în anul 2011 pe raza municipiului Constanţa pentru care i s-a întocmit dosar penal pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 C. pen.), la gravitatea deosebită a faptei şi consecinţele acesteia (inculpatul a oferit şi a dat suma de bani în discuţie, pentru ca poliţistul să accepte şi să audieze în dosar o altă persoană care ar fi pretins că a condus autoturismul în condiţiile date), precum şi la atitudinea inculpatului după comiterea acesteia - reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare şi reducerea pedepsei sub minimul special s-a apreciat că nu se impune, aplicarea unei pedepse reduse neputând asigura scopul instituit prin disp. art. 52 C. pen.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului s-a apreciat că este o faptă de corupţie, fenomen infracţional cu un grad sporit de pericol social, realitate ce determină imperativul adoptării unor măsuri în consecinţă.
Recunoaşterea faptei în faza de cercetare judecătorească, precum şi aspectele invocate de inculpat referitoare la situaţia sa personală au fost avute în vedere de instanţa de fond la momentul individualizării judiciare a pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare stabilite.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.R.G.
Împotriva deciziei penale nr. 245/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.R.G.
Recurentul inculpat, prin apărător ales, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859pct. 14 C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitatea pedepselor aplicate, solicitând casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vedererea audierii martorilor şi individualizarea pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, apărarea arătând că instanţa a reţinut doar art. 3201 C. proc. pen., fără a reţine şi circumstanţele atenunate având drept consecinţă coborârea pedepsei sub minimul special.
Examinând recursul declarat de inculpat prin prisma cazului de casare, invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3859 C. proc. pen. stabileşte, în alin: (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât Ia lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 38510 C. proc. pen. prevede în alin. (2) că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 14 octombrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Cu privire la cererea vizând casarea decizei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, critică subsumată de apărare cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14. C. proc. pen., şi care poate fi examinat şi din oficiu, se constată că această critică nu se încadrează cazului de casare invocat, potrivit căruia sunt supuse casării hotărârile prin care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Aceste critici s-ar fi putut circumscrie cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat însă o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar Ia chestiuni de drept.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859.alin. (1) pct. 172 C. proc. pen, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 38510alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe se observă că recurentul inculpat nu şi-a motivat în scris recursul, fiind susţinut doar oral de către apărătorul ales, (primul termen de judecată acordat în cauză fiind 26 martie 2014), nerespectându-şi, astfel, obligaţia ce-i revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit căreia criticile formulate de inculpatul C.R.G. se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate proceda la examinarea lor, nefiind respectate, aşa cum s-a arătat anterior, cerinţele formale prevăzute în art. 38510alin. (1) şi (2) C. proc. pen., care condiţionează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a recursului cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, instanţa constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate. Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72. C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la probleme de drept. În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este, în consecinţă, strict legată de aplicarea legii. În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 3859pct. 14. C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14. C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). AstfeI, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.
Aşadar, se constată că pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare în cond. art. 861 C. pen., aplicată inculpatului C.R.G., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art: 255 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 6 alin. (1) şi art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările şi completările ulterioare) cu aplicarea art 3201 alin. (7) C. proc. pen. (introdus prin Legea nr. 202/2010) - faptă din data de 14 noiembrie 2012, se situează în limite legale, care sunt de la 4 luni la 4 ani şi 8 luni închisoare, prin reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., critica invocată de inculpat nefiind fondată.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5 C. pen., şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte va reţine că în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurentul inculpat C.R.G. se constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche, atât din perspectiva cuantumului pedepsei, cât şi al dispoziţiilor art. 386 alin. (10) din noul C. proc. pen., potrivit cărora minimul special pe legea nouă este de 1 an în timp ce pe legea veche minimul special prin reţinerea art. 3201 C. proc. pen. anterior este de 4 luni, maximul special fiind de 7 ani închisoare, prevăzut în ambele legi.
De asemenea, şi cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, analizând comparativ dispoziţiile corespondente din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, C. pen. din 1969 este legea mai blândă deoarece nu prevede obligaţia prestării unei munci în folosul comunităţii.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va rspinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 245/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.G., împotriva deciziei penale nr. 245/A din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 335/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2014. Penal → |
|---|
