ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1245/2014

Dosar nr. 291/122/2013

Şedinţa publică din 09 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală, nr. 285 din 17 aprilie 2013, Tribunalul Giurgiu a dispus în baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 37 lit. a) C. pen., art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. şi art. 80 C. pen. condamnarea inculpatului N.R.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi interzicerea pe timp de 5 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2011, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, dispunându-se ca inculpatul să execute sancţiunea cea mai grea, de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

S-a dedus din durata pedepsei aplicate prin sentinţă perioada executată, de la 04 august 2011 la zi - 17 aprilie 2013.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea şi distrugerea cantităţii de 31,55 g. heroină (rămasă din cantitatea de 32,08 g.).

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii din 15 mai 2012 al aceleiaşi instanţe şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prevederilor prezentei sentinţe.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, pe baza materialului probator administrat în cauză (procesele-verbale încheiate de organele de poliţie, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 12 august 2011, depoziţiile martorilor L.M., R.G., I.N.D. şi M.M., coroborate cu recunoaşterile constante ale inculpatului, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.), următoarea situaţie de fapt:

În cursul lunii august 2011, numiţii U.I. şi C.P.B., persona private de libertate în Penitenciarul Giurgiu (în legătură cu care, pentru această faptă, cercetările s-au disjuns), i-au solicitat inculpatului N.R.G. să introducă în locul de detenţie, prin intermediul pachetului cu alimente preluat de tatăl acestuia de la o persoană indicată de cei doi, o cantitate de heroină (drog de mare risc), destinat comercializării către consumatorii din penitenciar.

Inculpatul a fost de acord, a vorbit la telefon cu membrii familiei sale, care au fost contactaţi de o anume „N.” (persoană rămasă neidentificată). Aceasta Ie-a dat mai multe prăjituri în care, cu ocazia controlului efectuat la penitenciar la data de 04 august 2011, s-a constatat că se afla cantitatea de 32,08 g. heroină.

Împotriva acestei sentinţe inculpatul a declarat apel ce nu a fost motivat, solicitând prin avocat, cu prilejul dezbaterilor, reducerea pedepsei aplicate, despre care a arătat că este prea severă. A mai susţinut ca îi sunt aplicabile prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a formulat mai multe denunţuri împotriva unor persoane implicate în traficul şi consumul ilicit de droguri.

La solicitarea Curţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu a făcut cunoscut, prin adresa din 17 aprilie 2013, că inculpatul a formulat denunţuri penale împotriva mai multor persoane/pentru trafic de droguri, dintre care unele au fost trimise în judecată.

Având în vedere această împrejurare, care atrage incidenţa prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea a apreciat că există temeiuri pentru o reconsiderare a duratei sancţiunii aplicate apelantului inculpat în sensul reducerii ei la 5 ani închisoare, considerată că reflectă criteriile instituite prin art. 72 C. pen. şi răspunde scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen.

Aşa fiind, Curtea a admis apelul în baza dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a casat în parte sentinţa şi, rejudecând:

În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) şi art. 16 din aceeaşi lege, art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) şi art. 80 C. pen. a fost condamnat inculpatul N.R.G. la 5 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit această pedeapsă cu restul de 1237 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1302 zile închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2011 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul urmând să execute, conform art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 5 ani a exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată, de la 04 august 2011 la zi.

Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, au rămas în rsarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul N.R.G., care a solicitat reducerea pedepsei şi aplicarea legii mai favorabile.

Analizând recursul declarat, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi urmează a fi admis pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Recurentul a criticat decizia în principal cu privire la individualizarea sancţiunii pe care a apreciat-o ca fiind contrară art.72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de C. pen. în vigoare.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului, exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

În acelaşi sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17²C. proc. pen. anterior. Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5 C. pen., şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte va reţine că în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurentul inculpat N.R.G. urmează să analizeze:

- Influenţa modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

- Instituţiile autonome în raport de încriminare şi sancţiune.

În cauza de faţă vor fi analizate art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Influenţa modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi, Înalta Curte va analiza consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din încriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Art. 2 din Legea nr. 143/2000, forma anterioară

„(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

Art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, forma anterioară

„c) drogurile au fost trimise şi livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate în cură de dezintoxicare sau sub supraveghere medicală ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;”.

Art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000 republicată în M. Of. nr. 16/06.03.2014

„(1) Cu privire la infracţiunile cuprinse în prezentul capitol, pe lângă situaţiile prevăzute în C. pen., constituie circumstanţe agravante următoarele situaţii: (...)

c) drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităţi interzise de lege cu privire la una dintre aceste persoane ori dacă fapta a fost comisă într-o instituţie sau unitate medicală, de învăţământ, militară, loc de detenţie, centre de asistenţă socială, de reeducare sau instituţie medical-educativă, locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale ori în apropierea acestora;

(2) În cazul circumstanţei agravante prevăzute la alin. (1) lit. c), referitoare la săvârşirea faptelor într-o instituţie de învăţământ ori în locuri în care elevii, studenţii şi tinerii desfăşoară activităţi educative, sportive, sociale, sau în apropierea acestora, la maximul special prevăzut de lege se poate adăuga un spor care nu poate depăşi 5 ani, în cazul închisorii, sau maximul general, în cazul amenzii”.

Art. 16 din Legea nr. 143/2000, forma anterioară

„Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-10, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Art. 15 din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014

„Persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute la art. 2-9, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”

Art. 81 din Legea nr. 187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 362/03.08.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Art. 2 va avea următorul cuprins:

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor de lege în vederea stabilirea legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Potrivit legii vechi, ca urmare a reţinerii circumstanţelor legale prev. de art. 320¹C. proc. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, inculpatul N.R.G. a primit o sancţiune de 5 ani, sub minimul special de 10 ani, cu 1 an şi 8 luni mai mică decât maximul determinat ca efect al circumstanţelor legale (3 ani şi 4 luni - 6 ani şi 8 luni).

Legea nouă este mai favorabilă inculpatului N.R.G. pentru că prevede un minim special de 5 ani închisoare, cuantum care este egal cu pedeapsa aplicată conform vechii legii ca urmare a efectelor circumstanţelor legale prev. de art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 forma anterioară, pe legea nouă, (în cazul inculpatului, limitele de pedeapsă se situează între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare, ca efect al circumstanţelor legale enunţate anterior) astfel că pedeapsa la care Înalta Curte va dispune condamnarea inculpatului după schimbarea încadrării juridice fiind în cuantum de 2 ani.

Schimbarea încadrării juridice se va dispune conform art. 334 C. proc. pen. anterior având în vedere prevederile art. 12 alin. (1) teza finală Legea nr. 255/2013 potrivit cărora se aplică dispoziţiile legii vechi.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.

Înalta Curte va observa şi faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă, deoarece pedeapsa prevăzută de lege are o limită maximă mai mică, de 12 ani în loc de 20 de ani şi astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituţii ori în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Instituţiile autonome în raport de încriminare şi sancţiune decurgând din încriminare, respectiv art. 37 lit. a) C. pen. anterior şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de încriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul recidivei (art. 9), pluralitatea de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituţii autonome definite în jurisprudenţa: art. 320¹ C. proc. pen. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în „Codul penal adnotat” din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeaşi idee este regăsită şi în „Codul penal comentat şi adnotat” - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai, în „Practica judiciară penală”, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicaţii preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76 parag. (1), pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012, care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale, mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele recunoaşterii vinovăţiei, respectiv recidiva şi procedura revocării suspendării condiţionate.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei nu există diferenţe între art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de faţă o sancţiune între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare, iar potrivit art. 80 C. pen. anterior, în cazul existenţei concursului între circumstanţele atenuante şi circumstanţele agravante, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.

Art. 39 C. pen. anterior - „Pedeapsa în caz de recidivă pentru persoana fizică

Când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori, după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an - art. 37 alin. (1) lit. b), se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special.”

Art. 43 C. pen. - „Pedeapsa în caz de recidivă

Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.”

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În speţă, cu privire la recidivă se va aplica legea veche (în vigoare la data faptelor), deoarece legea nouă prevede o majorare a limitelor speciale cu jumătate, în timp ce legea veche prevedea o majorarea opţională a pedepsei până la maxim şi apoi eventual un spor de până la 10 ani.

Referitor la existenţa recidivei, instanţa constă că legea nouă ar fi fost mai favorabilă doar dacă sancţiunea aplicată anterior era închisoarea mai mică sau egală cu un an, caz în care, conform art. 41 C. pen., ar fi dispărut starea de recidivă. Având în vedere că anterior inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, dispoziţiile legii noi nu sunt mai favorabile şi nu pot retractiva.

Potrivit hotărârii de condamnare inculpatului N.R.G. i s-au interzis ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, respectiv: a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 5 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul N.R.G., împotriva deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Va casa în parte atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 285 din data de 17 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen.;

- restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în forma prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat Ia art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a) şi art. 80 C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeaşi lege, art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora va fi condamnat inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, se vor contopi pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Se va deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014.

Se va constata că recurentul inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul N.R.G., împotriva deciziei penale nr. 259/A din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează în parte atât decizia recurată, cât şi sentinţa penală nr. 285 din data de 17 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi, rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în forma prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeaşi lege, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a) şi art. 80 C. pen. anterior, în infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, săvârşită în forma prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, republicată în M. Of. nr. 163/06.03.2014, cu aplic. art. 13 lit. c) din Legea nr. 143/2000, art. 15 din aceeaşi lege, art. 320¹alin. (7) C. proc. pen. anterior, art. 37 lit. a), art. 80 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în bază cărora îl condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În bază art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele aplicate în cauză cu restul rămas neexecutat de 1237 zile închisoare din pedeapsa de 1302 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1237 zile închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 04 august 2011 la 09 aprilie 2014.

Constată că recurentul inculpat este în executarea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 169 din 25 aprilie 2012, definitivă prin neapelare, pronunţată de Tribunalul Giurgiu.

Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul N.R.G., rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 163/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 85/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Penal