ICCJ. Decizia nr. 163/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 163/2014
Dosar nr. 13469/62/2012
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentin ţa penală nr. 115/S din 24 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. 13469/62/2012 s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal privind pe inculpatul C.O.G. relativ la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, în baza art. 91 C. pen., a fost aplicată inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 500 RON (SC I.M. SRL).
S-a mai dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen. cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, încetarea procesului penal privind pe acelaşi inculpat relativ la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în baza art. 91 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului sancţiunea amenzii administrative în cuantum de 100 RON (SC S. SRL).
S-a f ăcut aplicarea art. 631C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen. s-a constatat că partea vătămată Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiunile de evaziune fiscală.
S-a dispus comunicarea hot ărârii către Oficiul Registrului Comerţului Braşov la momentul rămânerii definitive.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C.O.G. să plătească statului suma de 3.500 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a pronun ţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul întocmit la data de 28 noiembrie 2012 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov s-au dispus, printre altele, punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului C.O.G. pentru comiterea a două infracţiuni de „evaziune fiscală” prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., acestea cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se în actul de sesizare că inculpatul, în calitate de administrator al SC I.M. SRL a înregistrat avansuri marfă de la trei societăţi comerciale (SC O. SRL, SC A.I. SRL şi SC P. SRL) aferente cărora nu a plătit statului T.V.A., precum şi active lipsă în gestiune, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 54.749 RON.
În sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, în calitate de administrator la SC S. SRL a livrat, doar pe bază de avize, mărfuri în valoare de 2.240 RON către SC I.M. SRL, fără a întocmi ulterior facturi fiscale, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu total de 688 RON.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecţie fiscală din 27 iunie 2006, procese-verbale, balanţele de verificare, raportul de inspecţie fiscală din 26 iunie 2006, declaraţiile martorilor: A.M. şi C.N., declaraţiile inculpatului C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiţionale, fişa contabilă, etc.
Anterior citirii actului de sesizare şi primului termen de judecată - văzând art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 - inculpatul C.O.G. a achitat integral prejudiciul cauzat Statului Român.
A considerat instan ţa de fond că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prev ăzute de lege se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naţionale se poate aplica pedeapsa amenzii penale, iar dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă care se trece în cazierul judiciar.
A constatat prima instan ţă că prejudiciul cauzat statului prin faptele inculpatului C.O.G. a fost integral acoperit anterior momentului vizat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, sens în care a făcut aplicarea textului indicat.
Cu privire la sanc ţionarea inculpatului, instanţa de fond a constatat că, în fapt, achitarea prejudiciului în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, conduce la înlocuirea răspunderii penale cu o sancţiune cu caracter administrativ prevăzută de art. 91 C. pen.
Prin sanc ţionarea administrativă a inculpatului se produce o înlocuire a răspunderii penale şi nu o nepedepsire rezultă şi din dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 care prevăd că „dispoziţiile art. 10 alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârşit o infracţiune prevăzută de legea evaziunii fiscale într-un interval de 5 ani (...)”. Sancţionarea administrativă conform art. 10 din Legea nr. 241/2005, fiind trecută în cazierul judiciar, face imposibilă reţinerea unei cauze de nepedepsire similare pe o durată de 5 ani.
Prin urmare, instan ţa a constatat că achitarea prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., sens în care a aplicat inculpatului indicat pentru fiecare infracţiune de evaziune fiscală cate o sancţiune a amenzii administrative, în cuantum de 500 RON pentru SC I.M. SRL respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, criticând-o pentru netemeinicie şi solicit ând desfiinţarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunţarea unei noi hotărâri temeinice.
Partea civil ă a arătat că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prejudiciul a fost achitat în întregime de inculpat şi deci că soluţia adoptată este una nelegală. Întrucât a mai rămas un prejudiciu cauzat prin acţiunile ilicite ale SC S. SRL în cuantum de 8.714 RON neacoperit, se impunea condamnarea inculpatului şi obligarea acestuia la plata acestui prejudiciu.
Curtea de Apel Bra şov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 75/AP din 18 iunie 2013 a respins ca nefondat apelul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei penale nr. 115/S din 24 aprilie 2013, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a menţinut-o.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanta la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a pronun ţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că prin chitanţele depuse în faţa instanţei de fond inculpatul C.O.G. a făcut dovada plăţii celor două sume constatate ca prejudiciu creat prin faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a formulat recurs partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
Ap ărătorul desemnat din oficiu şi reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă. A arătat că în mod corect instanţa a constatat că inculpatul a achitat integral prejudiciul.
Recursul declarat de partea civil ă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Prin motivele scrise de recurs depuse la dosar, partea civil ă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, reiterând motivele formulate în faţa instanţei de apel, a criticat decizia pronunţată de prima instanţă de control judiciar apreciind că aceasta este nelegală în parte. În susţinere a arătat că în mod gre şit instanţa de apel şi instanţa de fond au constatat că partea vătămată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a recuperat integral prejudiciul cauzat prin infracţiunile de evaziune fiscală fără a verifica dacă plăţile efectuate de către inculpat coincid cu prejudiciul stabilit prin actele de inspecţie fiscală.
În contradictoriu cu considerentele instanţei de apel şi de fond s-a menţionat faptul că Statul Român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă în cauză pentru SC S. SRL cu suma totală de 8.948 RON, conform raportului de inspecţie fiscală din 26 iunie 2006, procesului-verbal din 22 iunie 2006 şi deciziei de impunere din 26 iunie 2006.
Din aceste sume s-au achitat către bugetul general consolidat al statului pentru SC S. SRL cu titlu de TVA suma de 688 RON conform chitanţei din 17 aprilie 2013.
S-a considerat că instanţa de apel şi de fond au apreciat greşit asupra stării de fapt şi au dispus încetarea procesului penal fără a verifica dacă s-a recuperat integral prejudiciul cauzat bugetului general consolidat al statului prin faptele de natură penală ale inculpatului.
S-a apreciat că pentru SC S. SRL prejudiciul a fost acoperit doar parţial prin plata sumei totale de 688 RON.
S-a arătat că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul ca prin decizia de impunere din 26 iunie 2006 au fost stabilite în sarcina SC S. SRL obligaţii de plată în cuantum total de 8.948 RON, după cum urmează:
- debit de 8.265 RON;
- dobânzi de întârziere de 548 RON;
- penalităţi de întârziere de 135 RON, urmare a vânzărilor de active şi a lipsurilor de bunuri patrimoniale (stocuri de marfă).
S-a arătat că obligaţiile stabilite au natura de TVA la care au fost calculate accesorii astfel cum rezultă din actele procesuale depuse în cauză, deoarece SC S. SRL a realizat venituri din operaţiuni impozabile.
Din punct de vedere al laturii civile, s-a apreciat că atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond trebuiau să aibă în vedere considerentele stabilirii obligaţiilor fiscale în sarcina societăţii, generate ca urmare a activităţii infracţionale a inculpatului.
Astfel, potrivit adresei din 28 iunie 2013 emisă de Administraţia Finanţelor Publice Râşnov pentru SC S. SRL s-a achitat doar suma de 688 RON, însă, potrivit actelor sus-menţionate, a rămas neacoperit un prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum total de 8.260 RON.
S-a considerat că instanţa de apel şi fond au apreciat greşit asupra stării de fapt şi a dispus încetarea procesului penal fără a verifica dacă într-adevăr a fost acoperit întregul prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin faptele de natura infracţională ale inculpatului, fără a constata că pentru SC S. SRL a rămas neacoperit un prejudiciu în cuantum total de 8.260 RON.
Solicitarea părţii civile a fost în sensul analizării probatoriului administrat în cauză în ce priveşte latura civilă urmând să constate că inculpatul datorează bugetului consolidat al statului obligaţiile fiscale cu care Statul Român s-a constituit parte civilă pentru ambele societăţi, urmând ca majorările de întârziere şi penalităţile să se calculeze de la data săvârşirii faptei până la data achitării integrale a prejudiciului.
S-a arătat că motivele de apel şi recurs formulate scot în evidenţă faptul că pe de o parte, independent de modalitatea în care s-a soluţionat procesul penal, inculpatul a cauzat bugetului de stat un prejudiciu prin activitatea infracţională, recuperat doar parţial până în prezent, iar pe de altă parte infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată sunt de evaziune fiscală ceea ce comporta intenţie directă în săvârşirea lor. Se consideră că instanţa de fond a greşit în darea acestei soluţii, în cauză fiind probat prejudiciul adus Statului Român şi care trebuie recuperat în integralitate, nu numai parţial.
A mai solicitat instanţei de recurs ca în urma analizării întregului probatoriu administrat în cauză în ce priveşte latura civilă:
- să se constate că inculpatul mai datorează bugetului consolidat al statului obligaţii fiscale cu care Statul Român s-a constituit parte civilă în cuantum total de 8.260 RON şi să dispună astfel admiterea în totalitate a acesteia astfel cum a fost formulată.
În final a solicitat admiterea cererii de recurs, desfiinţarea în parte a deciziei penale nr. 75/AP din 18 iunie 2013 ca fiind nelegală şi, pe cale de consecinţă, admiterea constituirii de parte civilă astfel cum a fost formulată.
Înalta Curte reţine că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza unei analize judicioase şi coroborate a tuturor probelor administrate în cauză.
Astfel în cursul procesului penal au fost administrate următoarele probe: raportul de inspecţie fiscală din 27 iunie 2006, procese-verbale, balanţele de verificare, raportul de inspecţie fiscală din 26 iunie 2006, declaraţiile martorilor A.M. şi C.N., declaraţiile inculpatului C.O.G., alte înscrisuri precum acte adiţionale, fişa contabilă,etc.
Înalta Curte constată că în mod corect instanţele de fond şi de apel au reţinut că prin chitanţele depuse în faţa primei instanţe, inculpatul a făcut dovada plăţii prejudiciului creat prin faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Prin urmare, instan ţa de fond a constatat că achitarea prejudiciului de către inculpatul C.O.G. până la prima zi de judecată conduce la aplicarea dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen., sens în care a aplicat inculpatului .pentru fiecare infracţiune de evaziune fiscală cate o sancţiune a amenzii administrative, în cuantum de 500 RON pentru SC I.M. SRL, respectiv de 100 RON relativ la SC S. SRL.
În acelaşi dosar de urmărire penală în care a fost cercetat inculpatul C.O.G. a mai fost cercetat şi învinuitul B.A., în sarcina căruia s-a reţinut că, în calitate de asociat şi administrator de fapt al SC S. SRL, nu a înregistrat vânzarea auto marca D. în valoare de 14.289,90 RON, vânzare stoc marfă în valoare de 25.049,87 RON şi constatare lips ă din gestiune mobilier în valoare de 1.920,83 RON, fiind creat un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 8.260 RON, însă faţă de acesta din urmă nu s-a dat o soluţie de trimitere în judecată, instanţa penală nefiind legal sesizată şi cu judecarea faptelor comise de acest învinuit.
Întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. (2) C. proc. pen., acţiunea civilă va fi soluţionată de instanţa penală numai dacă este alăturată acţiunii penale, iar în speţă instanţa penală nu a fost sesizată cu acţiunea penală împotriva numitului B.A., referitor la care s-a reţinut în actul de sesizare că a cauzat diferenţa de prejudiciu prin intermediul SC S. SRL, solicitată de partea civilă,se constată că în mod corect a constatat instanţa de fond că prejudiciul imputat inculpatului C.O.G., prejudiciu ce a făcut obiectul acţiunii civile alăturate în acest proces acţiunii penale, este în cuantum total de 55.438 RON, prejudiciu ce a fost achitat integral de inculpat.
Astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, atâta vreme cât numitul B.A., ce a cauzat prin acţiunile sale ilicite diferenţa de prejudiciu solicitat de partea civilă, nu a fost trimis în judecată pentru aceste fapte, instanţa penală nu poate soluţiona o asemenea pretenţie, cu atât mai mult nu-l poate obliga pe inculpatul C.O.G. la repararea acestui prejudiciu ce nu i se poate imputa, neexistând o acţiune ilicită a acestuia care să-l cauzeze.
Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 23 iunie 2006 şi actul de cesiune a părţilor sociale ale SC S. SRL autentificat în 26 martie 2004, rezultă că B.A., prin acţiunile sale desfăşurate în calitate de asociat şi administrator de fapt al SC S. SRL după data de 26 martie 2004, a cauzat acest prejudiciu bugetului de stat, acesta fiind singura persoană ce poate fi obligată la plata prejudiciului, dar de către o instanţă civilă, partea civilă având posibilitatea de a se adresa instanţei civile pentru recuperarea diferenţei de prejudiciu solicitate.
Fa ţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de partea civil ă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civil ă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov împotriva deciziei penale nr. 75/AP din 18 iunie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta parte civilă plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.O.G.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 165/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1245/2014. Penal → |
|---|
