ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1267/2014

Dosar nr. 6421/110/2012

Şedinţa publică din 10 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 236/D din 01 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 6421/110/2012 s-a dispus:

I. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.B., studii 8 clase, căsătorit, 1 copil minor, agricultor, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut o zi în data de 04 iunie 2012.

II. În baza art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 78 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă din 03/04 iunie 2012, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. B.A., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale;

2. B.P., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale;

3. B.M., studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale şi

4. G.V., studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale la câte o pedeapsă de 17 ani închisoare şi 8 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor B.A., B.P., B.M., G.V..

În baza art. 88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 04 iunie 2012 la zi pentru inc. B.M. şi reţinerea din 04 iunie 2012 şi perioada arestului preventiv începând cu data de 08 iunie 2012 la zi pentru inc. B.P., B.A. şi G.V.

S-a admis în parte acţiunea civilă:

În baza art. 14, 17 şi 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi urm. Noul C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii la plata următoarelor despăgubiri civile:

- 10.000 RON, contravaloarea cheltuielilor de înmormântare şi 80.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă V.L.

- 125 RON lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, până la majorat, pentru fiecare din cei doi minori V.M.D. şi V.R.A., prin reprezentat legal - V.L.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii, în vederea obţinerii şi stocării în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei furci depusă la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău - colet 3 - ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului şi consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia necropsiei - plicurile nr. 1 - 11, cercetării la faţa locului - plicurile nr. 1 - 13 şi percheziţie - plicurile nr. 1 şi coletele nr. 1 - 3, consemnate în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău.

S-a constatat că inculpaţii au fost asistaţi de apărători aleşi.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpaţi la plata următoarelor sume, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 2000 RON respectiv câte 1000 RON reprezintă cheltuieli efectuate în cursul urmăriri penale astfel cum rezultă din dispozitivul rechizitoriului).

B.A. - 2500 RON;

B.P.-1500 RON;

B.M.-1500 RON;

G.V.-1500 RON;

Cheltuielile judiciare avansate pentru inc. B.B. - 1500 RON au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a avut în vedere că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 1850/P/2012 din data de 23 ianuarie 2013 au fost trimişi în judecată inculpaţii majori: B.A., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, B.P., studii 8 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, B.M., studii 10 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, G.V., studii 4 clase, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, şi B.B., studii 8 clase, căsătorit, 1 copil minor, agricultor, fără antecedente penale, toţi cinci pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 03/04 iunie 2012, în jurul orei 00:15, în timp ce se aflau la intersecţia dintre două drumuri săteşti din satul R., com. H., jud. Bacău, au aplicat mai multe lovituri de bâtă, secure, furcă, picioare, în mai multe zone (cap, trunchi, membre) victimei V.M. şi au procedat şi la comprimarea corpului victimei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice foarte grave care au condus la decesul victimei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 6421/110/2012.

Numita V.L., soţia victimei, s-a constituit parte civilă în cauza cu următoarele sume, reprezentând despăgubiri civile: - 10.000 lei, c/v cheltuieli de înmormântare şi 120.000 RON, cu titlu de daune morale şi a solicitat şi obligarea inculpaţilor la plata unei pensii de întreţinere, până la majorat, pentru fiecare din cei doi copii minori, V.M.D. şi V.R.A., rezultaţi din căsătoria cu victima.

În faza cercetării judecătoreşti, în conformitate cu prev. art. 323 C. proc. pen., şi art. 69 - 74 C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpaţilor, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

De asemenea, instanţa a procedat la audierea martorilor din lucrări P.D.I., F.V.A., B.V., V.V., B.E., B.G., G.I., G.I.Z., H.P., B.D., P.G., H.M. şi H.A., precum şi a martorilor propuşi de părţi, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. La dosar s-au depus relaţiile solicitate de la Postul de politie H.

În urma coroborării ansamblului probator de la dosar, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Victima V.M., în vârstă de 26 de ani, îşi desfăşura activitatea ca cioban la stâna aparţinând părinţilor săi, situată în localitatea de domiciliu, respectiv com. H., sat R., jud. Bacău. La stână îşi desfăşoară activitatea şi martorul P.D.I. care locuieşte la domiciliul părinţilor victimei de aproximativ 10 ani. Între victima V.M. şi inculpatul B.M. exista o stare conflictuală, întrucât la data de 29 aprilie 2012, V.M. l-a lovit pe B.M. cu un obiect dur în zona capului şi a feţei, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 11 - 13 zile de îngrijiri medicale. Cauza a făcut obiectul Dosarelor nr. 4630/P/2012 şi 4794/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, acestea fiind soluţionate după decesul lui V.M. cu neînceperea urmăririi penale. De asemenea, la aceeaşi unitate de parchet a fost înregistrată cu nr. 4975/P/2012 şi plângerea lui B.M. împotriva lui V.M., în care acesta din urmă este reclamat pentru că în mod repetat i-a adresat ameninţări cu moartea şi cu alte acte de violenţă lui B.M., în cazul în care acesta nu îşi retrage plângerile formulate împotriva lui V.M. pentru agresiunea săvârşită la data de 29 aprilie 2012.

În seara zilei de 03 iunie 2012 în jurul orelor 23:15, victima împreună cu martorul P.D.I. s-au deplasat cu scuterul condus de victimă, la barul aparţinând numitului F.M. situat în com. H., sat R.J., Jud. Bacău, de servirea clienţilor ocupându-se fiica acestuia F.V.A. La bar se aflau inculpaţii B.A. şi B.B., precum şi martorul V.V.

Martorul P.D.I. a intrat în incinta barului, a cumpărat 2 beri şi 10 ţigări, după care s-a reîntors la terasă unde îl aştepta victima V.M. Aceştia s-au aşezat la aceeaşi masă împreună cu cei doi inculpaţi şi cu martorul sus-menţionat, având în vedere ca la acest bar sunt mese lungi şi bănci de aceeaşi lungime, unde pot lua loc mai multe persoane. Între persoanele aflate la masă nu au avut loc discuţii contradictorii sau conflicte.

La un moment dat, inculpatul B.A. a intrat în incinta barului şi a rugat-o pe martora F.V.A. să îi împrumute telefonul mobil al acesteia pentru a-l apela pe vărul său B.M. Martora i-a dat inculpatului telefonul său, iar acesta s-a retras într-un separeu, unde a vorbit cu vărul său B.M.

La scurt timp după ce B.A. a terminat de vorbit la telefon, martora F.V.A. le-a solicitat celor prezenţi să părăsească barul, întrucât vrea să închidă. Persoanele menţionate mai sus au părăsit barul, mai întâi victima V.M. şi cu martorul P.D.I., care au plecat cu scuterul, apoi imediat inculpatul B.A. şi cu martorul V.V., care s-au urcat în căruţa inculpatului trasă de doi cai.

Pe drum, victima V.M. şi cu martorul P.D.I. se deplasau cu viteză redusă, întrucât drumul era de calitate slabă cu multe gropi. După ce au ajuns în satul R., situat lângă satul R.J., martorul P.D.I. a observat că din urmă venea cu căruţa în galop inculpatul B.A. care se afla împreună cu martorul V.V.

Victima şi cu martorul şi-au continuat deplasarea, iar în momentul în care au virat dreapta ajungând în dreptul casei care a aparţinut numitei T.S. (casă părăsită în prezent), situată la intersecţia dintre două uliţe (zonă cunoscută sub numele de "Podul de Fier"), aproximativ în jurul orei 00:15, dintre care una duce spre un pod, au fost întâmpinaţi de inculpaţii B.M., B.P. şi G.V. înarmaţi astfel:

- G.V., avea o furcă în mână;

- B.M. avea o secure;

- B.P. avea o bâtă.

B.M. s-a repezit la motoscuter şi l-a lovit cu securea în cap pe V.M., moment în care motoscuterul s-a răsturnat, iar victima şi martorul P.D.I. au căzut la pământ. Atunci, inculpatul G.V. a lovit victima cu furca în timp ce aceasta era jos. Martorul P.D.I. s-a ridicat şi a fugit, fiind urmărit şi lovit cu furca în spate de către inculpatul G.V. Martorul s-a îndepărtat puţin şi a privit către locul unde victima V.M. era căzută la pământ şi a văzut că alături de cei trei inculpaţi a apărut şi inculpatul B.A., înarmat cu o furcă, astfel cum reiese din declaraţia sa şi a martorului V.V., şi toţi au lovit împreună victima cu corpurile contondente pe care le aveau în mâini în zona capului, a braţelor, a coastelor şi a toracelui, în timp ce aceasta era căzută la pământ şi în imposibilitate de a se mai apăra. De asemenea, agresorii au procedat şi la lovirea şi comprimarea victimei cu picioarele, acest ultim aspect rezultând din concluziile raportului medico-legal de necropsie.

După ce martorul P.D.I. a observat că inculpaţii loveau victima într-un mod deosebit de violent, a fugit la locuinţa victimei, a strigat la poartă unde a ieşit mama acesteia, respectiv numita V.M.Z., căreia martorul i-a povestit cele întâmplate. Cele două persoane au fugit la locul săvârşirii faptei, însă cei 5 inculpaţi dispăruseră.

Victima V.M. a fost găsită căzută la pământ într-o baltă de sânge, prezentând la prima vedere o tăietură în zona frunţii şi două tăieturi la mâna dreaptă. Martorul P.D.I. şi numita V.M.Z. au transportat victima în braţe către locuinţa acesteia şi s-au oprit la o fântână situată la marginea drumului, în zona cunoscută sub numele de "Valea lui Tache", pentru a o spăla şi a-i acorda primul ajutor, însă au constatat că victima deja decedase.

În acelaşi timp, în drum au ieşit mai multe persoane alarmate de strigătele numitei V.M.Z., numitul P.V. anunţând ambulanţa, care a sosit la faţa locului, care nu a mai putut decât să constate decesul victimei.

La faţa locului nu a fost găsită decât o furcă cu patru coarne, restul obiectelor folosite la săvârşirea faptei nemaifiind găsite.

Din concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 147 din 04 iunie 2012, emis de SJML Bacău, au rezultat următoarele:

"1. Moartea lui V.M. a fost violentă.

2. Ea s-a datorat unui politraumatism complex: cranio-facial cu plăgi despicate frontal şi mentonier, fractură piramidă nazală, fracturi de calotă iradiate la baza craniului şi leziuni de substanţă cerebrală subiacentă (hemoragie leptomeningeană, contuzie cerebrală etc); toraco-abdominal cu fractură de stern şi costale stânga şi leziuni de organe interne (contuzie mezenterica, hematom capsular medio-pancreatic); fracturii de braţ drept cu plăgi multiple înţepate transfixiante cu hemoragie externă masivă consecutivă interesării pachetului vascular brahial profund.

3. Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenţei mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc şi direct la decesul victimei. Astfel, apreciem că leziunile cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp despicător - contondent; leziunile toraco-abdominale prin lovire cu corp contondent şi comprimare; leziunile braţului drept cu corp înţepător; şi, de asemenea, leziunile contuzive corporale prin lovire cu corp dur şi mijloace contondente. Urmează ca cercetările să verifice şi să coroboreze cu datele reieşite din anchetă, mecanismele lezionale medico-legale probabile, expuse mai sus, şi să stabilească concordanţa cu agenţii vulnerabili incriminaţi.

4. Moartea sus-numitului poate data din 3/4 iunie 2012.

5. Examenul toxicologic a relevat: Alcoolemia - 1,20 g‰; Alcooluria = 1,35 g‰.

6. Sângele poate aparţine grupei A."

De asemenea, şi martorul P.D.I. a fost examinat medico-legal, din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 1329 din 11 iunie 2012, emis de SJML Bacău, rezultând că martorul prezintă în zona spatelui (hemitorace) leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovirea victimei cu un obiect contondent (posibil furcă), care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale, pot data din noaptea de 03/04 iunie 2012 şi nu au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie.

Inculpaţii B.M., B.A., B.P., G.V. şi B.B. au fost testaţi cu aparatul poligraf, iar din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat nr. 749232 din 10 august 2012 şi nr. 750913 din 12 septembrie 2012 (referitor la inculpatul B.B.), a rezultat că în evoluţia diagramelor poligraf, corespunzătoare răspunsurilor celor patru inculpaţi, la întrebările critice (relevante) ale cauzei, au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristice indiciilor comportamentului simulat.

Fiind audiat în faza urmăririi penale, în declaraţia nesinceră dată în faţa procurorului, inculpatul B.M. a declarat că a fost singura persoană care l-a lovit pe V.M., iar în acel moment la faţa locului nu a mai fost prezentă nicio persoană în afară de cei doi şi de martorul P.D.I. Inculpatul a precizat că a fost iniţial atacat cu cuţitul de către victimă, cât şi de către martor, iar pentru a se apăra, acesta a lovit victima mai întâi o singură dată cu securea în zona mâinii drepte, apoi după ce a văzut că aceasta se repede din nou la el, a lovit-o din nou cu securea în zona capului, apoi cu muchia acesteia în zona braţelor şi a toracelui. Însă, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, inculpatul B.M. a revenit şi a recunoscut că împreună cu fratele său, inculpatul B.P., după înştiinţarea telefonică din partea lui B.A., au aşteptat victima V.M., ascunzându-se după un gard, şi fratele său sub "Podul de fier", de lângă o casă părăsită şi a lovit victima cu o bâtă în cap de mai multe ori şi cu o secure, iar fratele său a lovit victima cu bâta, arătând în continuare că ceilalţi trei inculpaţi trimişi în judecată nu au participat în niciun fel la săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, fiind audiat în faza urmăririi penale, şi inculpatul B.P., fratele inculpatului B.M., a declarat nesincer în faţa procurorului , respectiv că în seara de 03 iunie 2012, a dat de mâncare la animalele din gospodărie, după care a intrat în casă şi s-a uitat la televizor la un post tv muzical care difuzează manele, iar în jurul orei 23:00, a sosit la domiciliu şi fratele său B.M. care i-a povestit că l-a lovit pe V.M. cu un băţ în cap şi cu o secure în zona pieptului, deşi declaraţia inculpatului se afla în contradicţie atât cu cea a fratelui său B.M., cât şi cu declaraţiile martorilor P.D.I. şi V.V. şi a inculpatului B.A.

Astfel, în faţa instanţei de judecată şi inculpatul B.M. a revenit asupra declaraţiei iniţiale şi în declaraţia de la dosar a recunoscut ca a lovit şi el victima, împreună cu fratele său, inculpatul B.M., cu o bâtă luată de acasă, până victima a rămas întinsă pe jos, dar arată şi el că ceilalţi trei inculpaţi nu au participat în niciun fel la săvârşirea infracţiunii.

Însă tribunalul a apreciat că declaraţiile inculpaţilor B.M. şi B.P., cu privire la neimplicarea celorlalţi inculpaţi, nu pot fi însuşite, întrucât concluziile raportului medico-legal de necropsie, menţionate anterior, relevă fără niciun dubiu existenţa unor multiple leziuni tanatogeneratoare pe corpul victimei, cauzate de obiecte contondente diferite, fapt ce dovedeşte existenţa mai multor agresori, concluzii care se coroborează şi cu declaraţiile martorilor oculari P.D.I. şi V.V.

Chiar cei doi inculpaţi care au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, din faza urmăririi penale şi au recunoscut ca sunt autorii principali ai omorului, au arătat ca ei au lovit victima cu securea şi bâta, respectiv cu o bâtă, de mai multe ori, însă, pe de o parte, au arătat că nu au avut intenţia să-l omoare de V.M., iar pe de alta parte, au arătat ca victima era încă în viaţă când au încetat să mai lovească, şi, aspect esenţial, arată că ei nu au lovit cu furca şi deci nu exclud şi participarea şi a coinculpaţilor - chiar dacă au refuzat să indice direct persoanele vinovate - probabil pentru a le face scăpate de rigorile legii, cum au procedat de altfel şi în primele declaraţii, având în vedere şi faptul că ei au avut o poziţie procesuală oscilantă - iniţial nu au recunoscut faptele, ulterior au recunoscut dar numai sub anumite aspecte şi fără a implica şi pe ceilalţi inculpaţi, probabil considerându-se moral vinovaţi că au implicat într-un conflict personal cu victima şi pe ceilalţi doi inculpaţi.

Fiind audiat în faza urmăririi penale şi în cursul judecăţii, inculpatul B.A. a recunoscut în declaraţiile sale că în seara zilei de 03 iunie 2012, în timp ce se afla la barul aparţinând lui F.M., la un moment dat i-a cerut martorei F.V.A. telefonul mobil al acesteia pentru a-l suna pe vărul său B.M.., invitându-l la bar, însă acesta a refuzat, spunând că este târziu şi întrebând, totodată, cine mai este la bar. B.A. i-a spus că la bar se află şi victima V.M., persoană cu care vărul său avusese un conflict anterior. Inculpatul a mai precizat că V.M. şi cu P.D.I. au sosit la bar în jurul orei 22:30, iar la ora 23:00, toate persoanele prezente la bar au plecat, întrucât urma să închidă. V.M. şi cu P.D.I. au plecat cu scuterul cu care sosiseră, iar B.A. a plecat împreună cu V.V. cu căruţa.

Însă, inculpatul a susţinut că înainte de a ajunge în dreptul locuinţei sale (aproximativ 10 - 20 m), inculpatul a observat că a fost depăşit cu scuterul de către victimă, iar după ce a introdus căruţa în curtea locuinţei sale, a auzit o bufnitură care venea dinspre locul faptei (locuinţa inculpatului este situată în apropiere), motiv pentru care a luat o furcă şi s-a îndreptat către acea direcţie, timp în care a auzit din nou strigătele mai multor persoane, precum şi bufnituri. înainte de a ajunge la locul faptei, susţine inculpatul, a fost întâmpinat de către verii săi - inculpaţii B.M. şi B.P. - care erau înarmaţi cu o secure (B.M.), respectiv un băţ (B.P.), iar aceştia i-au spus că l-au bătut pe V.M., mai exact B.M. i-a precizat că a lovit victima cu securea peste mână şi la coaste. Inculpatul susţine ca s-a întors apoi în curte, unde i-a spus lui V.V. să doarmă la locuinţa sa, după care s-a deplasat la locuinţa verilor săi B.M. şi B.P., pentru a afla mai în amănunt despre cele întâmplate, ocazie cu care a B.M. i-a spus că l-a lovit mai întâi pe V.M. cu un băţ fără a preciza zona lovită, apoi l-a lovit cu securea în zona braţelor şi a coastelor. Între timp, la locuinţa celor doi fraţi a venit şi inculpatul G.V., însă B.A. a plecat la locuinţa sa.

Susţinerile inculpatului în apărare nu au fost reţinute, deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel:

Declaraţia inculpatului B.A. a fost contrazisă de declaraţia martorului ocular P.D.I., care afirmă că l-a văzut pe inculpat cum lovea efectiv victima, împreună cu celelalte persoane participante; de declaraţia martorului V.V., care arată că B.A. a ieşit în direcţia locului faptei cu o furcă în mână, iar la întoarcere acesta i-a povestit că fraţii B.M. şi B.P. l-au lovit pe V.M.

Astfel, martorul ocular P.D.I. a fost audiat de 2 ori în faţa procurorului, iar a doua oară a fost audiat foarte amănunţit, audierea fiind înregistrată video, declaraţie, cu privire la cei patru inculpaţi pe care şi-a menţinut-o şi în faţa instanţei de judecată. Martorul în mod constant l-a indicat ca fiind persoana care a lovit victima împreună cu ceilalţi trei inculpaţi, B.M., B.P., G.V., respectiv: "l-am văzut şi şi pe B.A. pe care îl cunoşteam anterior, ca şi acesta lovea victima cât se afla jos, tot cu o furcă.", declaraţie care s-a coroborat şi cu concluziile raportului medico-legal, dar şi cu declaraţia martorului ocular V.V. care a declarat că B.A. a ieşit în direcţia locului faptei cu o furcă în mână, iar la întoarcere acesta i-a povestit că fraţii B.M. şi B.P. l-au lovit pe V.M. şi chiar cu susţinerile inculpaţilor B.M. şi B.P. care arată că ei nu au lovit cu furca, ci alte persoane.

Din compararea listingurilor telefonice şi a declaraţiei martorului F., a rezultat cu certitudine că inculpatul B.A. a discutat la telefon, de mai multe ori, cu inculpatul B.M. în seara zilei de 03 iunie 2012, ultima convorbire fiind în jurul orei 23:00, cu puţin timp înainte de comiterea infracţiunii de omor. Inculpatul B.A. este cel care a dat telefon lui B.M. spunându-i că victima V.M. a plecat de la "barul lui F."- după care a plecat în urma victimei, în aceeaşi direcţie - ceea ce denotă că ştia ce intenţie au fraţii B.M. şi B.P., verii săi, mai mult imediat a plecat cu căruţa după victimă şi martorul P.D.I., apoi a luat o furcă din căruţă - şi s-a dus la locul incidentului, de unde s-a întors după 20 - 30 de minute - după cum indică şi martorul V.V. - unde martorul P.D.I. îl indică în mod constant ca fiind unul din cei care au lovit victima cu furca.

Astfel, declaraţia inculpatului B.A. în care arată că fiind la barul lui F. a discutat la telefon cu inculpatul B.M., că l-a înştiinţat pe acesta că la bar este victima V.M. cu martorul P.D.I., ca inculpatul B.M. a refuzat sa vina la bar, dar îl aşteaptă pe V.M. pe drum, dovedeşte în opinia primei instanţe că B.A. ştia de intenţia inculpatului B.M., chiar acesta din urmă în declaraţie arată că i-a solicitat lui B.A. să-l sune dacă V.M. este la bar.

Timpul scurt, scurs intre plecarea lui B.A. de la barul F. şi momentul crimei, a fost explicat prin aceea a B.A., însoţit fiind de martorul V.V., a plecat cu căruţa în galop în direcţia domiciliului său, situaţie confirmată de martorul F., de martorul B. (martorul B. a arătat ca a văzut în lumina de la stâlpul din faţa porţii ca a trecut căruţa lui B.A. în mare viteză în direcţia locului infracţiunii, undeva după ora 11:30 în seara de 03 iunie 2013), şi martorul P.D.I. (care arată că au fost depăşiţi la un moment dat de căruţa lui B.A.), iar când a ajuns acasă a luat repede o furca şi s-a îndreptat către locul infracţiunii aflat în apropierea casei sale, după cum declara şi martorul V.V..

Chiar inculpatul B.A. a arătat că în jurul orei 23 a plecat de la bar împreună cu martorul V.V., că a fost depăşit, "înainte de a intra în curte" de scuterul condus de victimă, şi recunoaşte că a luat o furcă cu coarne din căruţa sa, că a ieşit din curte împreună cu martorul V.V., însă susţine el - nu ar fi ajuns la locul incidentului deoarece s-a întâlnit pe drum cu inculpaţii B.M. şi B.P., în faţa casei părinţilor săi, care i-ar fi relatat ca l-au bătut pe numitul V.M. Însă declaraţia inculpatului B.A. a fost apreciată ca nesinceră deoarece chiar martorul V.V. - care l-a însoţit în permanenţă pe inculpatul B.A. - aspect necontestat de acesta din urmă, a arătat în toate declaraţiile foarte clar că au plecat de la barul lui F. la aproximativ 10 minute după plecarea victimei V.M. cu martorul P.D.I., cu un scuter, iar pe drum inculpatul B.A. "i-a spus ca la bar i-a sunat pe inculpaţii B.M. şi B.P. şi i-a chemat pe cei doi în locul de la curba drumului de lângă casa lui B.A. unde se afla un pod de fier şi o casa părăsita", că V.V. şi P.D.I. i-au depăşit cu scuterul, când se aflau lângă casa lui B.A., că S. a luat repede din căruţă "o furcă cu 3 coarne şi a fugit către locul de la casa părăsită unde am auzit imediat după plecarea lui A. un zgomot ce mi s-a părut de lovirea scuterului lui V..". Mai mult, martorul arata ca B.A. s-a întors acasă după 20 - 30 minute şi acesta avea o furcă în mână - la instanţă arată că nu mai avea furcă -, după care a plecat la verii săi, inculpaţii B.M. şi B.P., declaraţie care dovedeşte - coroborându-se şi cu declaraţia martorului P.D.I. (care arată constant că "referitor la B.A. l-am văzut că lovea victima, care se afla întinsă pe jos cu furca peste corpul acesteia, şi nu l-am văzut pe A. să înţepe victima cu colţii furcii." - că în realitate inculpatul B.A. a avut suficient timp, locul infracţiunii este la aprox. 60 m de casa lui B.A. conform declaraţiei martorilor P.D.I. şi V.V.) şi a şi participat efectiv la săvârşirea infracţiunii împotriva victimei.

De asemenea, faptul invocat în apărarea sa, anume că nu au fost găsite urme de sânge pe hainele inculpatului B.A., în urma aplicării de lovituri victimei, a fost explicat prin aceea că foarte multe dintre loviturile aplicate acesteia au cauzat leziuni grave interne care nu au dus la hemoragie externă

În consecinţă, faţă de concluziile raportului medico-legal cu privire la cauzele morţii victimei V.M., declaraţiile inculpaţilor B.M. şi B.P. care au arătat că victima era încă în viaţă după ce au ei au încetat sa mai lovească victima(de altfel, chiar inculpatul B.M. deşi nu indica cine a mai participat - în cuvântul în dezbateri arăta ca "să răspundă şi cei au lovit cu furca,"), fata de declaraţiile martorilor oculari V.V. şi P.D.I., instanţa a reţinut că B.A. este unul din coautorii infracţiunii de omor calificat.

S-a apreciat că nu se pot retine ca verosimile şi fundamentate ştiinţific nici apărările inculpatului B.A. invocate în subsidiar, anume că dacă s-ar reţine totuşi că ar fi lovit şi el victima cu furca ar trebui să se aibă în vedere că victima deja decedase şi deci ar fi în situaţia unei "morţi imposibile" - nu se poate ucide un mort - deoarece aşa cum s-a reţinut şi anterior, victima a fost lovită - concomitent sau succesiv - de toţi cei patru inculpaţi, fără a se putea determina care lovitură a fost letală, iar obiectiv victima nu decedase instantaneu după primele lovituri ale inculpaţilor B.M. şi B.P. - de altfel medico-legal nici nu poate fi determinată moartea instantanee - cum susţine inculpatul prin apărător, ci "imediat şi brusc", ceea ce nu exclude situaţia tipică a lovirii victimei de mai multe persoane - concomitent sau succesiv dar la mici intervale de timp.

De altfel, pe lângă declaraţiile inculpaţilor B.M. şi B.P. care au arătat ca victima era încă în viaţă după ce ei au încetat să o mai lovească, şi martorul P.D.I. a arătat ca l-au transportat pe V.M. la o fântână încă în viaţă, ceea ce exclude varianta invocată a morţii instantanee a victimei.

Pe de alta parte, chiar dacă s-ar fi reţinut această situaţie de fapt, în doctrina majoritară, precum şi jurisprudenţa internă - ex. Dosar penal nr. 2316 din 14 iunie 2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - dar şi europeană - de ex. casaţia franceză - s-a reţinut că o astfel de situaţie, raportat în special la latura subiectivă a inculpatului - pentru că totuşi intenţia autorului a fost de a ucide victima, necunoscând că victima era deja decedată în momentul în care a aplicat propriile lovituri - ar trebui reţinută tentativa la infracţiunea de omor şi oricum nu ar determina o soluţie de achitare cum a solicitat inculpatul B.A. prin apărător.

Însă pentru argumentele mai sus reţinute, raportat la mijloacele de probă administrate, instanţa a apreciat că şi inculpatul B.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii consumate de omor calificat, şi nu doar pentru săvârşirea unei tentative pedepsibile, în dauna victimei V.M., în calitate de coautor, loviturile aplicate victimei cu furca şi de inculpatul B.A. determinând, toate împreună cu ale celorlalţi inculpaţi, decesul victimei.

De asemenea, s-a apreciat că ipoteza subsidiară susţinută de avocatul inculpatului B.A. că acesta ar putea fi cel mult condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de profanare de morminte nu poate fi reţinută, având în vedere că această infracţiune presupune sub aspectul laturii materiale profanarea prin orice mijloace a unui mormânt, a unui monument sau a unei urne funerare ori a unui cadavru, cu intenţia de a leza sentimentul de respect datorat morţilor şi amintirii acestora, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei în cea ce îl priveşte pe inculpatul B.A., dar şi pe inculpatul G.V., instanţa a considerat că, faţă de concluziile menţionate în actele medico-legale, inculpatul B.A. şi inculpatul G.V. au acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a ucide, întrucât aceştia au lovit repetat şi cu mare intensitate victima cu o furcă, în zone vitale, peste corp, lovituri care erau apte, prin ele însele, de a produce decesul.

S-a constatat că nu există probe certe că acţiunile concertate ale inculpatului B.A. sau ale inculpatului G.V., deşi efectuate cu intenţie de a ucide, nu şi-au mai produs efectele datorită rapidităţii cu care a intervenit decesul, în condiţiile existenţei plăgii la cap, provocate de inculpatul B.M., pentru a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiune consumată în tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi astfel a se da eficienţă sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.

Din coroborarea actelor medicale instanţa a constatat că decesul victimei a fost cauzat de efectele cumulate ale unor multiple lovituri cu instrumente diverse: "Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenţei mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc şi direct la decesul victimei.", aplicate de către toţi cei patru inculpaţi şi nu de loviturile aplicate în zona capului de către inculpatul B.M. deşi şi acestea au avut un real potenţial tanato-generator.

Deci, este adevărat că agresiunea victimei de către inculpaţii G.V. şi B.A. s-a produs la foarte scurt timp după ce victima a fost lovită întâi cu toporul şi bâtele de inculpaţii B.M. şi B.P., însă rezultatul letal nu are drept singură cauză numai leziunile provocate de loviturile ultimilor doi inculpaţi, iar potenţialul tanato-generator al loviturilor aplicate de B.A. şi G.V., s-a manifestat, decesul victimei producându-se după plecarea tuturor inculpaţilor de la locul faptei, victima fiind abandonată încă în viaţă - potrivit chiar declaraţiilor inculpatului B.M. şi a martorului P.D.I.

Instanţa a constatat că latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav s-a întregit cu urmarea imediată cerută de lege, urmare care este efectul loviturilor aplicate de toţi cei patru inculpaţi.

Instanţa a reţinut că infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa persoanei, intenţie care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speţa supusă examinării inculpatul B.A. a acţionat cu intenţia de a ucide, cel puţin indirectă, întrucât a lovit cu furca, cu intensitate şi în mod repetat corpul victimei căzute la pământ, care fusese deja lovită şi de inculpaţii B.M. şi B.P.

Prin urmare, s-a constatat că plăgile provocate victimei de inculpaţii B.A. şi G.V. nu au generat un lanţ cauzal ce s-a manifestat independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de inculpaţii B.M. şi B.P., ci toate împreună loviturile celor patru inculpaţi, fiind aplicate concomitent sau succesiv - dar la foarte scurt timp, au determinat decesul victimei, după cum se concluzionează şi în raportul de necropsie la pct. 3: "Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenţei mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc şi direct la decesul victimei. Astfel, apreciem că leziunile cranio-cerebrale şi faciale s-au putut produce, cel mai probabil, prin lovire cu corp despicător - contondent; leziunile toraco-abdominale prin lovire cu corp contondent şi comprimare; leziunile braţului drept cu corp înţepător; şi, de asemenea, leziunile contuzive corporale prin lovire cu corp dur şi mijloace contondente.", ceea ce a determinat ca şi încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina tuturor inculpaţilor să fie de coautorat la infracţiunea consumată de omor deosebit de grav, decesul victimei intervenind după epuizarea activităţilor infracţionale concertate al tuturor celor patru inculpaţi.

În ceea ce priveşte starea de sănătate a inculpatului, s-a reţinut că începând cu a doua jumătate a lunii august 2012, inculpatul B.A. a început să manifeste tulburări de natură psihică (episoade/reacţii depresiv situaţionale la o personalitate de tip instabil emoţional), refuzând să urmeze tratamentele prescrise atât de către medicul din cadrul Arestului IPJ Bacău, cât şi ale medicului specialist psihiatru din Spitalului Judeţean de Urgenţă Bacău, însă din concluziile raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică nr. A1/9624/2012, întocmit de INML "Mina Minovici" Bucureşti la data de 19 octombrie 2012, a rezultat că inculpatul B.A. prezintă diagnosticul: "Tulburare de personalitate de tip polimorf. Păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat".

Referitor la inculpatul G.V., fiind audiat, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei de judecată, acesta a declarat că în seara zilei de 03 iunie 2012, în jurul orelor 18:00, s-a deplasat cu căruţa lui B.M. împreună cu acesta şi cu tatăl său G.I. la locuinţa lui B.G., care este situată în satul G., com. H., jud. Bacău, pentru a cumpăra un câine, însă nu l-a găsit acasă. Ulterior, cele trei persoane s-au deplasat la barul aparţinând numitului B.M.Z., unde au consumat bere. În acelaşi loc au sosit şi numitul B.I. şi inculpatul B.A., unde au stat împreună până în jurul orelor 22:00. De la bar, inculpatul a plecat pe jos cu martorul H.P. către locuinţa lui B.G., iar B.M. a plecat cu căruţa la el acasă, împreună cu G.I.

În drum spre satul G., inculpatul şi martorul H.P. fost ajunşi din urmă de către numitul B.G., care mergea cu căruţa cu soţia sa, şi toţi patru s-au oprit la barul lui "T." din satul R., com. H., jud. Bacău, unde au băut fiecare câte o bere. În jurul orei 24:00, cele patru persoane s-au deplasat la locuinţa lui B.G., unde au mai rămas jumătate de oră şi unde au consumat bere.

În continuare, împreună cu martorul H.P., inculpatul G.V. s-a deplasat la vărul martorului, numitul "P.", care locuieşte tot în satul G., unde au stat aproximativ jumătate de oră şi au băut câteva pahare de bere.

De la locuinţa lui "P.", inculpatul şi cu prietenul său s-au deplasat la locuinţa lui H.P. din acelaşi sat, G., după care inculpatul a mers mai departe către locuinţa sa din satul R. Înainte de a ajunge la locuinţa sa, inculpatul a trecut prin dreptul locuinţei lui B.M., acesta aflându-se în curte, iar G.V. a intrat în curte pentru a discuta cu M. În acel loc se mai aflau G.I., B.A. şi B.P. B.M. i-ar fi relatat că l-a bătut pe V.M., dar nu i-a precizat alte detalii. Auzind acestea, inculpatul nu a mai rămas şi a plecat la locuinţa sa împreună cu numitul G.I.

Instanţa a apreciat că şi declaraţia inculpatului G.V. este nesinceră şi susţinerile inculpatului în apărare nu pot fi reţinute, deoarece nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel:

În primul rând, martorul P.D.I. l-a indicat în mod constant pe inculpat ca fiind unul dintre participanţi la săvârşirea acţiunii de ucidere a victimei V.M., indicându-l ca făcând parte din grupul de persoane care au lovit victima, împreună şi concertat, inculpatul G.V. cu o furcă. Astfel, martorul a arătat că în momentul în care scuterul pe care se aflau martorul şi victima a virat dreapta, inculpatul G.V. a lovit victima cu furca, după ce aceasta fusese în prealabil lovită cu securea de către B.M., iar scuterul se răsturnase, respectiv: "revin şi precizez ca pe G.V. l-am văzut că prima dată a lovit cu furca peste braţul drept al victimei care era căzută, după care l-am mai văzut lovind de mai multe ori cu furca peste corpul victimei.", iar declaraţia martorului P.D.I. s-a coroborat şi cu concluziile raportului medico-legal, în care s-a reţinut fără dubiu că victima a fost lovită cu mai multe instrumente, lovituri care toate cumulate au determinat moartea victimei." Mecanismul de producere a leziunilor a fost multiplu, sugerând posibilitatea existenţei mai multor agresori, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, astfel încât au condus brusc şi direct la decesul victimei.)

Pe de altă parte, în ciuda declaraţiei inculpatului - mai sus menţionată - martorul B.G. şi soţia acestuia martorul B.M.Z., au negat constant faptul că inculpatul G.V. ar fi dorit să cumpere un câine de la acesta, precum şi că ar fi consumat alcool cu acesta la barul lui "T." sau la domiciliul său, dimpotrivă martorul a arătat constant că în seara zilei de 03 iunie 2012, în timp ce se întorcea cu căruţa împreună cu soţia sa de la târgul din com. G.Z., unde comercializase brânză, în momentul în care a ajuns în satul R.J., a fost întâmpinat de inculpatul G.V. şi de martorul H.P. care l-au rugat să îi ducă cu căruţa până în satul G., martorul fiind de acord. La un moment dat, G.V. şi cu H.P. s-au oprit la barul lui "T.", însă doar pentru a cumpăra un bidon de bere. În momentul în care au ajuns la locuinţa martorului, în jurul orei 21:45, la cererea celor doi, B.G. le-a oferit suma de 10 RON lui H.P., respective 5 RON lui G.V., cu condiţia ca aceştia să vină să îl ajute la cosit lucerna. După ce le-a oferit banii, inculpatul şi cu prietenul său au plecat de la locuinţa lui B.G.

Deci, martorii B.G. şi B.M.Z. nu au confirmat varianta inculpatului, ci au arătat constant că nu se ocupau cu vânzarea de câini, nu aveau în ziua de 03 iunie 2012 de vânzare câini şi nici nu s-a înţeles cu G.V. să vină acasă la ei în ziua respectiva să vadă vreun câine, că nu-l cunoştea anterior, cum nereal a susţinut inculpatul G.V., că nu a fost ajutat de inculpatul G.V. la căratul brânzei din drum în curtea casei, că nu a băut bere cu acesta în curtea şi casa sa, că G.V. a stat foarte puţin, în afara curţii.

De asemenea, fiind audiat, martorul H.P. a negat că ar fi consumat alcool la barul lui "T." împreună cu inculpatul G.V., cu B.G. şi soţia acestuia, ci au confirmat în cea mai mare parte depoziţia lui B.G. De asemenea, din declaraţia martorului nu a rezultat că ar fi fost cu inculpatul la locuinţa lui B.G. în jurul orei 24:00, şi că s-ar fi deplasat apoi la locuinţa numitului "P.". Acesta a precizat că a venit cu inculpatul la locuinţa sa, unde au consumat alcool, după care inculpatul a plecat către locuinţa sa, fără a preciza la ce oră anume.

De asemenea, nici martorul P. nu a susţinut declaraţia inculpatului G.V., respectiv că ar fi stat la el o jumătate de oră, că ar fi băut toţi împreună şi ar fi ascultat muzică, ci au arătat că G.V. şi H.P. au stat foarte puţin - 10 minute - şi au plecat spre casa în satul R.

În plus, din exploatarea listingurilor de pe convorbirile telefonice efectuate de la postul telefonic mobil având cartela SIM cu nr. X, aparţinând inculpatului G.V., a rezultat că la data de 04 iunie 2012, ora 00:08:05, acesta a fost sunat de pe postul telefonic fix cu nr. X1, aparţinând numitei B.M.Z., mama inculpaţilor B.M. şi B.P., convorbirea având o durată de 48 de secunde. Cel mai probabil, coroborând şi cu celelalte elemente rezultate în cauză, inculpatul a fost apelat fie de B.M. sau B.P., cel mai probabil pentru a sosi la locul faptei şi a aştepta sosirea victimei, în legătură cu acest fapt B.M. fiind anunţat de către B.A., astfel cum am arătat mai sus.

Astfel, s-a apreciat că apărările inculpatului G.V. prin care a încercat sa acrediteze ideea că la momentul omorului se afla într-un alt loc, eventual se afla încă acasă la martorul H., nu pot fi reţinute pentru considerentele mai sus expuse, pe lângă faptul că susţinerile sale nu sunt confirmate de declaraţiile martorilor mai sus menţionaţi, şi celelalte probe administrate, respectiv - declaraţiile martorului ocular P.D.I. (potrivit cărora "revin şi precizez că pe G.V. l-am văzut că prima dată a lovit cu furca peste braţul drept al victimei care era căzută, după care l-am mai văzut lovind de mai multe ori cu furca peste corpul victimei."), coroborate cu concluziile raportului de necropsie - au dovedit cu certitudine că şi inculpatul G.V. a participat la săvârşirea infracţiunii de omor a victimei V.M., lovind-o pe aceasta de mai mult ori cu o furca, furcă găsită de altfel la locul crimei.

În plus chiar inculpaţii B.M. şi B.P., în declaraţii şi dezbateri din faţa instanţei de judecată, au arătat ca ei recunosc faptele dar ei nu au lovit cu furca, ci alte persoane care trebuie "să răspundă", iar inculpatul B.M., deşi nu a indicat cine a mai participat, în cuvântul în dezbateri arată că "să răspundă şi cei au lovit cu furca."

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.B. instanţa a apreciat că se impune achitarea acestuia pentru infracţiunea sesizată, de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu sunt probe suficiente care să dovedească dincolo de orice îndoială că acesta a săvârşit fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Fiind audiat, inculpatul B.B. a declarat că în data de 03 iunie 2012 a fost în vizită la părinţii săi din satul R., unde a stat până în jurul orelor 19:30 - 20:00, după care a plecat la locuinţa sa din satul R.-R. În jurul orelor 22:20, inculpatul a fost sunat de către vărul său B.A., care i-a spus să vină până la barul aparţinând lui F.M. Inculpatul s-a deplasat la bar unde s-a întâlnit cu B.A., care era împreună cu martorul V.V.. împreună au băut câte o bere, ocazie cu care B.A. i-a propus lui B. să vină a doua zi până la F.M., care este şi pădurar, pentru a-l ajuta la treabă la pădure. B.B. i-a spus că nu poate veni, deoarece tatăl său trebuie să plece până în mun. Bacău, iar el trebuie să rămână pentru a avea grijă de gospodărie până la întoarcerea acestuia.

În jurul orelor 23:00 - 23:30, acesta a plecat de la bar pe jos, iar B.A. şi cu V.V. au plecat cu căruţa lui A.

Inculpatul a mai arătat că, în timp ce stătea la bar, au venit şi victima V.M. împreună cu ciobanul său P.D.I. - poreclit "J.", iar la plecare M. i-a spus lui B.A. să se întâlnească la bar la "B." să bea împreună o bere, după care acesta şi cu P. a plecat cu motoscuterul.

În cele din urmă, inculpatul B.B. a plecat la acasă, unde s-a culcat, fără a mai şti ce s-a întâmplat.

Martora F.V.A. a arătat că B.B. a plecat în acelaşi timp cu B.A. şi cu V.V., fără a observa însă dacă aceştia au plecat împreună sau nu. Totuşi, martora a declarat, fără a-şi aminti cu exactitate, că este posibil ca B.B. să fi venit la bar cu o bicicletă, fapt ce constituie un indiciu al deplasării rapide a inculpatului.

Astfel, s-a arătat că apare cu certitudine că inculpatul B.B. în seara incidentului s-a aflat în barul "F." împreună cu inculpatul B.A., că a consumat băuturi alcoolice acolo şi a fost văzut de martorul P., martorul ocular principal din acest dosar, însă acest martor a arătat iniţial - în declaraţia de la u.p. - că la locul faptei au fost doar trei persoane, ulterior precizând că de fapt au fost 5, iar în faţa instanţei a precizat că "parcă l-a văzut şi pe B.B. la locul incidentului, însă fără a putea spune cu precizie acest aspect, respectiv martorul a completat că "pe B.B. l-am recunoscut la locul faptei numai după pălăria pe care am văzut că o purta cu aprox. o oră înainte la barul lui F., însă nu i-am văzut faţa acestuia şi nici nu pot preciza cu ce era îmbrăcat acesta", astfel aceste elemente probatorii fiind apreciate ca nesemnificative pentru a reţine dincolo de orice dubiu că şi inculpatul B.B. a participat la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, împreună cu ceilalţi patru inculpaţi.

În plus, s-a reţinut că niciunul din coinculpaţi sau ceilalţi martori nu l-au plasat la locul crimei. De altfel, în declaraţia dată de inculpatul B.A. cu care a consumat băuturi alcoolice inculpatul B.B. în acea seară, în acel bar, spune clar că la ora 9.00 a ajuns în bar, se precizează că la ora 11.00 seara a plecat de acolo şi l-a lăsat pe B.B. şi nu l-a mai văzut deloc în acea seară, în niciun caz nu l-a urcat în căruţa dumnealui şi nu au plecat împreună din acel bar, declaraţie care s-a confirmat şi s-a coroborat cu declaraţia martorei F., acea barmaniţă, care, la fel, a arătat că în momentul în care a plecat B.A. a spus că nu l-a luat şi pe B.B. cu căruţa, ci acest B.B. a plecat singur acasă pe jos, iar declaraţiile celorlalţi inculpaţi nu au confirmat sub nicio formă prezenţa acestuia la incident, aceştia declarând ca nu l-au văzut în acea seară la locul faptei pe B.B.

În consecinţă, faţă de faptul că declaraţia martorului P. este ambiguă în privinţa prezenţei inculpatului B.B. la locul faptei, că nu s-a coroborat cu nicio altă probă, nici cu declaraţiile martorilor sau declaraţiile celorlalţi inculpaţi, tribunalul a apreciat că se impune a se dispună achitarea inculpatului.

S-a arătat că relevant este şi aspectul că dacă declaraţia oscilantă a martorului P.D.I. nu a fost suficientă pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului B.B. - după cum a apreciat şi Curtea de Apel Bacău - şi faţă de faptul că din momentul judecăţii propunerii de arestare nu au apărut alte probe în acuzare - cu atât mai mult nu sunt suficiente indiciile oferite de această declaraţie pentru a întemeia condamnarea inculpatului.

Având în vedere că, la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe şi întrucât în cauza probele în acuzare faţă de inculpatul B.B. nu au avut un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranţe în privinţa vinovăţiei inculpatului, s-a constatat că se impune a se da eficienţă regulii potrivit căreia - "orice îndoială este în favoarea inculpatului" (in dubio pro reo). Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C. proc. pen., se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie îndoielnică tocmai cu privire la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu-şi pot forma o convingere care să se constituie într-o certitudine şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înainte de a fi o problemă de drept, regula in dubio pro reo este o problemă de fapt, înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii).

Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există, şi totuşi îndoiala persistă în ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala este "echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăţie" şi deci inculpatul trebuie achitat.

Or, în lipsa unor probe certe de vinovăţie având în vedere că orice dubiu profită inculpatului, instanţa a dispus faţă de inculpatul B.B. achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru că nu a săvârşit fapta de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată.

Starea de fapt reţinută a fost dovedită prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; constatări preliminare cu ocazia efectuării necropsiei victimei V.M.; raportul medico-legal de necropsie nr. 147 din 04 iunie 2012, emis de SJML Bacău; declaraţia părţii vătămate V.L.; declaraţiile martorilor P.D.I., F.V.A., B.V., V.V., B.E., B.G., G.I., G.I., H.P., B.D., P.G., H.M. şi H.A.; declaraţiile inculpaţilor B.M., B.P., B.A., G.V. şi B.B.; procese-verbale de efectuare de percheziţii domiciliare; alte procese-verbale; listinguri de convorbiri telefonice, precum şi analiza acestora; raport de constatare medico-legală privind leziunile suferite de martorul P.D.I.; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procese-verbale de redare de convorbiri şi comunicări telefonice; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat al celor cinci inculpaţi; xerocopii de pe acte medicale privind starea de sănătate a inculpatului B.A.; raport de expertiză medico-legală psihiatrică cu privire la inculpatul B.A.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, constând în aceea că în noaptea de 03/04 iunie 2012, în jurul orei 00:15, în timp ce se aflau la intersecţia dintre două drumuri săteşti din satul R., com. H., jud. Bacău, au aplicat mai multe lovituri de bâtă, secure, furcă, picioare, în mai multe zone (cap, trunchi, membre) victimei V.M. şi au procedat şi la comprimarea corpului victimei, cauzându-i acesteia leziuni traumatice foarte grave care au condus la decesul victimei, Tribunalul a apreciat că, în drept, fapta inculpaţilor B.A., B.P., B.M., G.V., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 - 175 alin. (1) - lit. i) C. pen. Sub aspectul laturii subiective, s-a arătat că inculpaţii B.A., B.P., B.M., G.V. au acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe deduse din aceea ca au avut reprezentarea clară a faptelor săvârşite şi a rezultatului, urmărind producerea acestuia.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., anume limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social generic şi concret al faptelor, împrejurările concrete ale săvârşirii acestora, dar şi datele personale ale inculpaţilor, aceştia fiind cunoscuţi cu antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă, natura infracţiunii săvârşite şi gradul de pericol social al faptei penale, care este de o gravitate sporită tocmai prin urmarea acesteia, decesul victimei.

Având în vedere că la săvârşirea infracţiunii de omor calificat au participat împreună mai mult de trei persoane, respectiv patru inculpaţi, în aceleaşi condiţii de timp şi loc, instanţa a reţinut şi circumstanţa legală agravantă prev. de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., şi i-a dat eficienţă legal în conformitate cu prev. art. 78 C. pen. în jurisprudenţa s-a statuat ca circumstanţa agravantă legală prevăzută în art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., referitoare la săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, presupune că făptuitorii să acţioneze împreună în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, întrucât numai în acest caz fapta prezintă o periculozitate sporită, pentru că făptuitorii se ajută reciproc, iar cooperarea la săvârşirea faptei le măreşte forţa de acţiune şi le creează condiţii de natură să îngreuneze descoperirea faptei şi identificarea lor.

Pe de altă parte, recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante legale nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel s-au reţinut următoarele:

- "conduita bună", în sensul art. 74 alin. (1) lit a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absenţa antecedentelor penale; oricum inculpaţii au antecedente penale;

- "stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită", în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracţiunilor, nu se regăseşte în prezenta cauză;

- "atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanţilor", în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoaşterea săvârşirii infracţiunii, pe fondul existenţei, la dispoziţia organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârşirea faptelor.

Astfel, tribunalul a apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante legale prev. de art. 74 lit. a) - c) C. pen., având în vedere poziţia procesuală a inculpaţilor B.M. şi B.P. care au recunoscut în trepte săvârşirea infracţiunii, iniţial poziţia acestora fiind dimpotrivă una de obstrucţionare a justiţiei şi de a ascunde propria participare la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, precum şi participarea celorlalţi inculpaţi la săvârşirea acestei infracţiuni, sub ultimul aspect inculpaţii menţinându-şi în continuare poziţia procesuală în ciuda evidenţei probatoriului administrat.

De asemenea, a apreciat că nu se poate reţine în favoarea inc. B.M. circumstanţa legală a provocării prev. de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., deoarece, chiar dacă în speţă a rezultat în mod cert că între părţi a avut loc un conflict anterior în care inculpatul B.M. a fost bătut de V.M., totuşi nu se poate reţine întemeiat că această situaţie ar putea reprezenta o provocare în sensul legii întrucât inculpatul avea căile legale pentru a obţine tragerea la răspundere penală şi nimic nu justifică modul cum au procedat inculpaţii, respectiv s-au înţeles că sub protecţia întunericului, la o oră târzie, într-un loc foarte retras şi puţin circulat, să atace mai mulţi odată victima, înarmaţi fiind cu diverse instrumente apte a produce leziuni grave, şi să lovească victima atât de puternic încât în scurt timp aceasta să decedeze. Dimpotrivă s-a apreciat că s-ar putea pune în discuţie premeditarea acţiunii inculpaţilor, or premeditarea infracţiunii exclude starea de provocare.

Faţă de cele arătate anterior, în temeiul art. 345, apreciindu-se că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea acestora, la câte o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "omor calificat" şi în baza art. 71 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe parcursul executării pedepsei.

Instanţa a apreciat că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, de 17 ani închisoare, cu privare de libertate conform art. 57 C. pen., este - atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modului de executare - aptă să asigure cerinţele prev. de art. 52 C. pen. privind scopul şi finalităţile pedepsei, acelea de măsură reală de constrângere, de reeducare a inculpaţilor şi de prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni de către aceştia.

S-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie şi complementară, instanţa a reţinut că natura faptei săvârşite, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor electorale prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţi publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiului acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei principale şi ulterior după executare pe o perioada de 8 ani.

Având în vedere pedeapsa aplicată şi modalitatea de executare, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor B.A., B.P., B.M., G.V., iar în baza art. 88 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv, începând cu data de 04 iunie 2012 la zi pentru inculpatul B.M. şi reţinerea din 04 iunie 2012 şi perioada arestului preventiv începând cu data de 08 iunie 2012 la zi pentru inculpatul B.P., B.A. şi G.V.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a constatat îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale şi, în consecinţă, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 şi următoarele din Noul C. civ. şi principiul disponibilităţii care guvernează acţiunea civilă, a admis acţiunea civilă în parte şi a obligat în solidar inculpaţii la despăgubiri materiale după cum urmează:

- 10.000 RON, c/v cheltuieli de înmormântare, şi 80.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă V.L., şi

- 125 RON lunar, cu titlu de pensie de întreţinere, de la data săvârşirii faptei - 03 iunie 2012 - până la majorat, pentru fiecare din cei doi minori - V.M.D. şi V.R.A. - copiii victimei, prin reprezentat legal - V.L.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea unei furci depusa la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău - colet 3 - ridicată cu ocazia cercetării la faţa locului şi consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul Tribunalului Bacău

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Bacău, ridicate cu ocazia necropsiei, cercetării la faţa locului, şi percheziţie, consemnate în procesul-verbal aflat dosarul Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii B.A., B.P., B.M. şi G.V., partea civilă V.L. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

În apelul declarat de inculpaţii B.P. şi B.M. s-a criticat sentinţa apelată sub aspectul cuantumurilor pedepselor stabilite faţă de cei doi inculpaţi, inculpaţii B.A. şi B.P. au invocat greşita condamnare, arătând că nu au săvârşit fapta pentru care au fost dispuse condamnările, partea civilă a solicitat modificarea sentinţei atât sub aspectul laturii penale, în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaţilor cât şi cu privire la cuantumul daunelor morale pentru care s-a cerut admiterea în integralitate a pretenţiilor formulate, iar parchetul a criticat sentinţa sub aspectul soluţiei de achitare dispusă faţă de inculpatul B.B., pe motiv că există probe de vinovăţie şi faţă de acesta, criticile de netemeinicie fiind expuse pe larg în preambulul prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 198 din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, apelanta - parte civilă V.L. şi apelanţii - inculpaţi B.A., B.P., B.M. şi G.V. împotriva Sentinţei penale nr. 236/D din 01 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6421/110/2013, a fost menţinută starea de arest a apelanţilor - inculpaţi B.A., B.P., B.M. şi G.V. şi s-a dedus în continuare starea de arest preventiv de la 01 iulie 2013 la zi.

Procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate, Curtea a constatat că, în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cursul procesului penal prima instanţă a procedat la un examen judicios şi amănunţit, prin evidenţierea mijloacelor de probă atât din faza urmăririi penale cât şi din faza cercetării judecătoreşti, făcând şi referiri concrete la mijloacele de probă relevante, iar prin operaţiunea de sinteză a acestora a concluzionat pe deplin justificat în sensul existenţei faptelor care au constituit obiectul actului de sesizare şi a vinovăţiei inculpaţilor B.A., B.P., B.M. şi G.V., respectiv în sensul inexistenţei probelor certe, indubitabile de vinovăţie cu privire la inculpatul B.B.

Raportat la aceste considerente, susţinerile inculpaţilor B.A. şi G.V. în sensul că aceştia nu sunt autorii infracţiunii de omor calificat pentru care a fost dispusă condamnarea nu au putut fi însuşite de către instanţa de apel.

S-a observat că atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa primei instanţe ambii inculpaţi au adoptat o poziţie constantă, de susţinere a nevinovăţiei, iar ca probatorii în apărare au fost depuse o serie de înscrisuri, fotografii extrajudiciare, şi s-a solicitat audierea de martori, probe încuviinţate şi administrate atât de către prima instanţă cât şi de instanţa de apel.

Ambii inculpaţi au susţinut că nu au nicio implicare în actele de agresiune comise asupra victimei V.M., care au condus în mod direct la decesul acestuia.

S-a arătat încă că probatoriul administrat, care, aşa cum s-a arătat, a fost just interpretat de către instanţa de fond, a relevat cu evidenţă implicarea ambilor inculpaţi în agresiunea extremă comisă în seara zilei de 03 iunie 2013 asupra victimei V.M. constând în lovirea repetată a victimei cu diverse corpuri contondente, acte conjugate care au produs victimei leziuni incompatibile cu viaţa şi care au cauzat decesul acesteia la scurt timp după comiterea faptei de către inculpaţi.

În demonstrarea caracterului evident nefondat în ceea ce priveşte criticile exprimate de cei doi inculpaţi la adresa sentinţei apelate, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă relevante în stabilirea împrejurărilor mai sus descrise constând în declaraţiile de martori, concluziile raportului medico-legal de necropsie şi declaraţiile inculpaţilor.

Răspunzând în concret apărărilor inculpaţilor formulate în apel, Curtea a menţionat următoarele aspecte legate de probatoriu şi situaţia de fapt:

Martorul ocular P.D.I. a fost audiat de două ori în faza urmăririi penale, de către prima instanţă, precum şi, având în vedere importanţa depoziţiilor acestui martor, în mod nemijlocit de către instanţa de apel. Instanţa de control judiciar şi-a putut forma astfel convingerea asupra credibilităţii acestui martor, care a descris coerent şi amănunţit modalitatea de săvârşire a faptei de către toţi cei patru apelanţi-inculpaţi, împrejurarea că fiecare dintre aceştia a lovit repetat victima, martorul percepând în mod direct, de la mică distanţă cele întâmplate. S-a încercat de către apărare, în dorinţa de a înlătura această depoziţie esenţială, să se acrediteze ideea că martorul ar prezenta deficienţe psihice, că ar fi declarat în sens favorabil acuzării datorită relaţiilor de duşmănie cu inculpaţii, că nu ar fi putut să observe agresiunea din locul unde susţinea că s-ar fi aflat, toate aspectele invocate nefiind susţinute de probele administrate în apărare. În acest sens s-a observat că declaraţia martorei B.E., propusă în apărare de fratele acesteia, inculpatul B.A., nu exclude participarea acestuia la comiterea faptei, martora precizând că imediat după ce inculpatul a sosit la domiciliul comun a părăsit locuinţa, revenind după circa 20 min., acesta fiind şi intervalul în care au fost săvârşite faptele. De asemenea, din fotografiile extrajudiciare depuse la dosar s-a reţinut că martorul ocular P.D.I. a putut să observe conflictul din locul unde a precizat că s-a oprit, respectiv de la o distanţă de circa 30 m.

Curtea a reţinut că declaraţia martorului ocular P.D.I. nu este singura probă incriminatoare în ceea ce priveşte pe inculpaţii B.A. şi G.V., depoziţia martorului coroborându-se pe deplin cu declaraţia martorului V.V. care a arătat că l-a observat pe inculpatul B.A. înarmându-se cu o furcă şi plecând spre locul unde a avut loc conflictul, cu declaraţia martorului G.I., conform căruia inculpatul B.M. i-a relatat că inculpatul G.V. a lovit şi el victima cu o furcă, precum şi de martorii B.G., B.M.Z., H.P. şi P.D.I. care au infirmat cu toţii varianta inculpatului G.V. privind prezenţa sa într-o altă localitate la momentul comiterii faptei.

S-a apreciat că o mare importanţă prezintă şi concluziile raportului medico-legal de necropsie în care se menţionează că victima prezintă plăgi produse prin înţepare, aspect din care rezultă, prin coroborarea cu celelalte mijloace de probă, că victima fost lovită şi cu furca, şi care confirmă participarea inculpaţilor B.A. şi G.V., în condiţiile în care din probe rezultă că inculpaţii B.P. şi B.M. au lovit victima cu o secure şi un băţ.

Au fost apreciate ca relevante, în susţinerea acuzaţiilor aduse inculpaţilor B.A. şi G.V., şi declaraţiile inculpaţilor B.P. şi B.M., care au recunoscut, în mod indirect, participarea şi altor persoane la comiterea faptei, care au lovit victima cu furcile, după cum a menţionat în mod convingător prima instanţă în considerentele sentinţei.

Şi în ceea ce priveşte pe inculpatul B.B., Curtea a apreciat că hotărârea primei instanţe îşi găseşte pe deplin justificarea faţă de probatoriul administrat, soluţia de achitare impunându-se în condiţiile în care nu au fost administrate probe certe de vinovăţie faţă de acest inculpat.

Astfel, s-a reţinut că declaraţia martorului ocular P.D.I., care menţionează că la agresiune a mai participat încă o persoană, pe care însă nu a putut să o identifice cu precizie, fiind posibil ca aceasta să fi fost B.B., întrucât purta o pălărie la fel cu cea purtată de inculpatul menţionat în seara comiterii faptei, nu se coroborează cu niciuna dintre celelalte mijloace de probă, situaţie în care nu poate fi reţinută vinovăţia inculpatului.

Referitor la aspectele de netemeinicie, respectiv la cuantumul pedepselor, aspect invocat atât de către apelanţii-inculpaţi, cât şi de apelanta-parte civilă, Curtea a constatat că prima instanţă a procedat la o justă individualizare, avându-se în vedere pe de o parte modalitatea deosebit de agresivă în care au acţionat inculpaţii, care au lovit împreună victima în zone vitale ale corpului, producând decesul acesteia la scurt timp după comiterea faptei, atitudinea procesuală a acestora, cu toţii nerecunoscând situaţia de fapt confirmată de probatoriul administrat (inculpaţii B.P. şi B.M. au recunoscut propriile fapte, însă au negat participarea inculpaţilor B.A. şi G.V., aspect de natură să contribuie la îngreunarea desfăşurării procesului penal), dar şi împrejurarea că toţi apelanţii-inculpaţi sunt cunoscuţi cu antecedente penale, condiţii în care justificat au fost aplicate acestora pedepse în cuantum peste minimul special, neimpunându-se reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora.

Pe de altă parte, s-a constatat că nu poate fi trecută cu vederea atitudinea victimei, anterioară săvârşirii faptei, care a iniţiat conflicte cu inculpaţii, împrejurare care, fără a constitui o stare de provocare, este de natură să atenueze gradul de pericol social concret al faptei, astfel încât s-a apreciat că nu se impune nici majorarea pedepselor aplicate şi nici majorarea cuantumului daunelor morale, astfel cum a solicitat apelanta-parte civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legai, inculpaţii B.A., B.P., B.M. şi G.V.

Recurentul inculpat B.A. a susţinut în cuprinsul motivelor scrise, cât şi cu ocazia dezbaterilor, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. invocat cu ocazia dezbaterilor [art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. menţionat în motivele scrise de recurs], că nicio probă administrată în faza de judecată nu demonstrează indubitabil participarea inculpatului la săvârşirea infracţiunii, făcându-se o greşită aplicare a legii întrucât nu s-a dispus achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Totodată, invocându-se temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. s-a susţinut că în cauză, la stabilirea limitelor de pedeapsă, nu s-au reţinut dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Pe de altă parte, în subsidiar, invocând dispoziţiile art. 5 C. pen., recurentul inculpat a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul reducerii pedepsei aplicate, în condiţiile în care pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 10 şi 20 de ani închisoare.

Recurenţii inculpaţi B.P. şi B.M. au susţinut, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., atât în cuprinsul motivelor scrise, cât şi cu ocazia dezbaterilor, că în mod greşit instanţele au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. întrucât nu există elemente care să confirme că fapta a fost săvârşită de 3 sau mai multe persoane împreună.

De asemenea s-a susţinut că, în mod greşit, instanţele nu au reţinut în sarcina inculpaţilor dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen.

Pe de altă parte, invocându-se dispoziţiile art. 5 C. pen., recurenţii inculpaţi au solicitat recalificarea faptei în art. 188 C. pen. şi aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, respectiv 10 ani închisoare.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare şi în rejudecare să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen. şi să se stabilească pedepse cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen., sub cuantumul celor stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel.

Recurentul inculpat G.V. a susţinut cu ocazia dezbaterilor (fără a depune în scris la dosar motive de recurs), prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., că în mod greşit instanţele au dispus condamnarea sa, astfel încât s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpaţi ca fiind întemeiate, însă în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

În primul rând, prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpaţilor, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc. pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385¹⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. prevede în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol, cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

1. În ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., invocat de toţi recurenţii inculpaţi, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă, însă, că inculpatul B.A. şi-a motivat în scris recursul doar la data de 9 aprilie 2014, iar inculpatul G.V. numai oral în ziua judecăţii, încălcându-şi, astfel, obligaţia ce le revenea potrivit art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise de cei doi recurenţi acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen.

Pe de altă parte, deşi recurenţii inculpaţi B.A. şi G.V. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., criticile lor, ce vizează în concret greşita stabilire a situaţiei de fapt, pe baza interpretării eronate a probatoriului, nu reprezintă şi nu pun în discuţie chestiuni de legalitate, putând eventual constitui cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, dar care a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, astfel încât susţinerile circumscrise acestui motiv de recurs nu mai pot face obiectul analizei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în calea de atac promovată de aceştia.

În ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi B.P. şi B.M., Înalta Curte constată că şi-au motivat recursul la data de 24 martie 2014, cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen.

Referitor la criticile formulate de aceştia, în sensul că, în mod greşit, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi nu au fost reţinute dispoziţiile art. 73 alin. (1) lit. b) şi art. 74 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. [circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. şi care vizează greşita aplicare a legii] Înalta Curte constată, că, prin formularea acestora, inculpaţii contestă, în realitate, probele administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută de instanţe, însă aceste critici puteau fi circumscrise, eventual, cazului de casare de la pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond, dar numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt. însă, în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a fost abrogat expres prin actul normativ menţionat, motiv pentru care aspectele invocate de recurenţii inculpaţi B.P. şi B.M. nu nai pot fi supuse analizei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pe de altă parte, nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor nu poate fi circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., care, aşa cum s-a arătat, vizează greşita aplicare a legii, iar nu chestiuni de temeinicie, precum cele invocate de recurenţii inculpaţi. Pentru acelaşi motiv, respectivele critici nu pot fi analizate, din oficiu, nici prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., care se referă la aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind deci supuse cenzurii instanţei de ultim control judiciar doar aspecte ce vizează nelegalitatea pedepsei, iar nu şi chestiuni referitoare la netemeinicia acesteia.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat B.A. [care, deşi nu a fost invocat în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) din C. proc. pen., face parte dintre cele ce pot fi luate întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit art. 385¹⁰ alin. (2¹) raportat la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.], Înalta Curte arată, aşa cum s-a menţionat anterior, că în realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, prin Legea nr. 202/2010, a fost modificat pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, recurentul inculpat B.A. a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul nereţinerii circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 alin. (1) lit. b) C. pen., contestându-se în realitate, aşa cum s-a arătat şi anterior, situaţia de fapt reţinută de instanţe, chestiune exclusă din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

2. Examinând cauza din perspectiva dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen. şi realizând o comparare a prevederilor din ambele legi penale succesive, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare), Înalta Curte constată că, dintre acestea, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru toţi recurenţii inculpaţi este noul C. pen., atât prin raportare la fiecare instituţie de drept penal aplicabilă în speţă, cât şi în urma aprecierii globale a acestora şi a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispoziţiilor incidente în cauza dedusă judecăţii.

Astfel, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi de instanţele inferioare pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi art. 78 C. pen. (1969), sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani [cu posibilitatea aplicării unui spor de 5 ani ca efect al reţinerii circumstanţei agravante prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.] şi interzicerea unor drepturi, însă, în noua reglementare, respectiv art. 189 C. pen., elementul circumstanţial al săvârşirii faptei în public nu se mai regăseşte în conţinutul infracţiunii de omor calificat, situaţie în care fapta comisă de recurenţi trebuie încadrată ca omor simplu, prevăzută de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., pedepsit de noua lege cu închisoarea de la 10 la 20 de ani [cu posibilitatea aplicării unui spor de 2 ani ca efect al reţinerii circumstanţei agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.] şi interzicerea exercitării unor drepturi, C. pen. în vigoare fiind, astfel, mai favorabil atât sub aspectul condiţiilor de incriminare, cât şi al pedepsei prevăzută pentru infracţiunea săvârşită.

Ca urmare, având în vedere că pedeapsa cu închisoarea stabilită de instanţele inferioare a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de omor calificat săvârşită de inculpaţi, iar C. pen. în vigoare prevede un minim special mai redus, rezultă că legea penală mai favorabilă recurenţilor este noul C. pen., fapta acestora urmând a fi reîncadrată în dispoziţiile art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

Ca urmare, doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în temeiul art. 5 C. pen., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. (1968), va admite recursurile declarate de inculpaţii B.A., B.P., B.M. şi G.V., va casa, în parte, hotărârile instanţelor inferioare, iar, în rejudecare, în temeiul art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., adaptând pedeapsa în raport cu noile limite prevăzute de lege şi menţinând aceleaşi criterii de individualizare avute în vedere de instanţele inferioare, care nu mai pot fi cenzurate în recurs, îi va condamna pe inculpaţi la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pedeapsa complementară fiind stabilită în condiţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

Va face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

De asemenea, având în vedere motivele expuse pe larg în pct. 1 din considerente, Înalta Curte va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. (1968), va deduce prevenţia de la 4 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpatul B.M., precum şi reţinerea de la 4 iunie 2012 şi arestarea de la 8 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpaţii B.P., B.A. şi G.V.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. (1968), se va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.A., B.P., B.M. în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.V. în suma de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii B.A., B.P., B.M. şi G.V. împotriva Deciziei penale nr. 198 din 5 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 236/D din 1 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău şi rejudecând:

În baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., condamnă pe inculpaţii B.A., B.P., B.M. şi G.V. la câte o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Face aplicarea art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 4 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpatul B.M., precum şi reţinerea de la 4 iunie 2012 şi arestarea de la 8 iunie 2012 la 10 aprilie 2014 pentru inculpaţii B.P., B.A. şi G.V.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi B.A., B.P., B.M. în sumă de câte 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.V. în sumă de 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1272/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1266/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs