ICCJ. Decizia nr. 1266/2014. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12), traficul de minori (Legea 678/2001 art. 13
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1266/2014
Dosar nr. 5241/111/2010
Şedinţa publică din 10 aprilie 2014
Deliberând asupra recursului de faţă, în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 15 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul I.C.M. fiul lui D. şi C., născut în Oradea, jud. Bihor, cetăţenia română, studii 10 clase şi şcoala profesională, necăsătorit, fără copii, stagiu militar nesatisfăcut, fără ocupaţie, domiciliat în Oradea str. I. jud. Bihor, pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 678/2001 (pct. 16 rechizitoriu) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) şi 4 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (pct. 17 din rechizitoriu) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (pct. 19 rechizitoriu) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pct. 20 rechizitoriu) în infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi Legea nr. 230/2010, cu aplic art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a restului de 1362 zile rămas neexecutat din Sentinţa penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curţii de Apel Oradea, rest pe care l-a contopit cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză rezultând două pedepse de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară şi două pedepse de 1362 zile şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 134 din Legea nr. 302/2004 s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 14 din 15 februarie 2010 pronunţată de Audienţa Naţională, secţia penală a II-a - Judecătoria Centrală de Instrucţie 4 Madrid, Spania, definitivă la 05 martie 2010, prin care s-a aplicat inculpatului I.C.M. o pedeapsă de 3 ani închisoare şi respectiv o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea la datele de 19 septembrie 2008 şi 22 decembrie 2008 a infracţiunilor de fabricare sau deţinere de utilaje în vederea falsificării şi înşelăciune.
În baza art. 33 lit. a), art. 34, art. 35 alin. (3) şi 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în cauză cu pedeapsa de 3 ani 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 14/2010 a Judecătoriei Centrale de Instrucţie 4 Madrid în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a şi b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, a arestării preventive şi a perioadei executate de la 21 iunie 2006 la 29 iunie 2006 şi de la 26 septembrie 2008 la 21 septembrie 2011.
S-a constatat că partea vătămată S.K. a renunţat la pretenţiile civile formulate în cauză.
S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă M.R.I.
În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpat a sumei de 52.000 euro în echivalent în RON la data plăţii reprezentând folos necuvenit.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 21 iunie 2007 de DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea au fost trimişi în judecată inculpaţii I.C.M., C.F., S.A.R., S.T.M., K.G.L., I.S., G.C.L., A.M.F., P.M. şi prin încheierea din data de 25 iunie 2010 cauza a fost disjunsă faţă. de inculpatul I.C.M. aflat în stare de detenţie în centrul penitenciar de executare A.
În fapt s-a reţinut că în perioada anilor 2002 - 2005 inculpaţii s-au constituit într-un grup organizat, unii aderând pe parcurs sau sprijinindu-l, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane, constând în recrutarea, transportarea şi cazarea unor victime de sex feminin în Italia pe care apoi le-a obligat să se prostitueze, încasând banii obţinuţi.
Audiat în cursul urmăririi penale inculpatul I.C.M. nu a recunoscut comiterea faptei. Cu ocazia arestării preventive, în faţa instanţei a recunoscut că a fost împreună cu inculpatul C.F. de patru ori în Italia la cumpărături şi că o dată au luat din Ungaria două fete pe care el nu le cunoştea.
În fapt, s-a mai reţinut că în luna aprilie 2005 - pe când era minoră şi elevă, martora B.G. (audiată sub această identitate conform art. 861 C. proc. pen.) l-a cunoscut la pizzeria de la subsolul Casei de Cultură a Tineretului din Oradea pe inc. I.C. şi acesta i-a propus să-l urmeze în Italia unde să se prostitueze pentru el, urmând să împartă câştigurile.
Pentru moment, martora nu a fost de acord, dar l-a mai întâlnit pe inculpat în compania numitei T.I.S., prietena acestuia.
După începerea anului şcolar 2005/2006 - martora declară că s-a hotărât să plece în Italia în scopul de mai sus, motiv pentru care a sunat-o la telefon pe T.I., amintindu-i de propunerea inculpatului şi că este de acord.
Inculpatul I.C., în căutare de victime, i-a spus martorei că va suporta toate taxele ocazionate cu obţinerea paşaportului, cu transportul şi alte cheltuieli, urmând ca după începerea lucrului să-i restituie lui suma de 2.000 euro.
Inculpatul I.C. a cazat-o pe martoră în apartamentul inculpatului C.F., cu care urma să plece în Italia.
Timp de două zile, inculpaţii I.C.M. şi C.F. au dus tratative cu un funcţionar de la Vama Borş pentru a se interesa de condiţiile în care o pot scoate pe martora minoră din ţară.
În dimineaţa zilei de 07 octombrie 2005, martora a fost trezită de către inc. C.F. care i-a spus că este aşteptată în faţa blocului de un anume L. cu un autoturism A. pentru a pleca din ţară, iar inculpatul I.C.M. i-a comunicat că urmează să se întâlnească cu el în Ungaria de unde vor pleca mai departe împreună.
Acel bărbat L. a predat-o în apropierea PTF Borş pe martoră unui şofer de pe un microbuz, care a trecut-o pe foaia de călătorie şi a ieşit din ţară fără niciun incident.
A fost identificat acel şofer care a transportat-o pe minoră până la PTF Borş în persoana numitului P.L.C. Fiind audiat acesta a declarat că pe o fată minoră a dus-o în anul 2005 doar până la vama Borş unde C.F. a urcat-o într-un microbuz F. Acesta a mai arătat că la cererea numiţilor I.S. sau C. a transportat mai multe fete în Italia, despre care i s-a spus că sunt prietenele lor, din care îşi aminteşte mai bine de o fată din judeţul Prahova, dar că ulterior şi-a dat seama de scopul călătoriei acestora, motiv pentru care a renunţat să mai facă astfel de curse.
Martora a aflat ulterior că pentru scoaterea ei din ţară atunci s-a plătit suma de 100 euro, pentru că nu avea împuternicire de la părinţi.
Pentru acest fapt la data de 15 februarie 2007 a fost sesizată Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea.
Conform înţelegerii, în Ungaria martora a fost aşteptată şi preluată de către inculpatul C.F., I.S. şi B.M. - identificat în persoana numitului B.G.M., care au transportat-o până în localitatea Verona unde au cazat-o pe str. B., Via de Industria unde se mai aflau trei fete, respectiv G.E. din Oradea, o fată din Sighetul Marmaţiei şi alta din Beiuş, pe care martora le-a recunoscut dintr-un set de mai multe fotografii în persoana numitelor M.R.I. şi M.A.M., care se prostituau pentru inculpatul C.F.
Martora declară că s-a prostituat pentru inculpatul I.C., iar după venirea acestuia în România a fost supravegheată de numitul B.G.M. - cu care a călătorit împreună din Ungaria. A mai precizat că a fost scoasă în stradă încă din prima seară cum a ajuns acolo, pentru că inculpatul C.F. avea nevoie urgentă de bani pentru a reveni în ţară.
Ca şi în cazul altor victime inc. C.F. a instruit-o pe martoră să-şi decline altă identitate dacă va fi prinsă de poliţie, respectiv L.C. din Republica Moldova.
Locaţia repartizată de către inculpatul I.C. pentru martoră şi celelalte fete a fost oraşul Peschiera din apropierea Veronei - unde trebuia să stea până în jurul orelor două, banii rezultaţii fiind colectaţi de acesta, apoi după plecarea lui de către B.M. Tariful practicat era între 40 - 50 euro pentru sex în maşină şi între 150 - 200 euro, dacă clientul o ducea la hotel.
După estimarea martorei aceasta câştiga într-o noapte între 100 - 700 euro. Făcând o medie de numai 400 euro pe zi, rezultă că în cele 80 de zile cât a stat în Italia şi a practicat prostituţia în împrejurările de mai sus aceasta a câştigat 32.000 euro, sumă care potrivit art. 118 lit. e) C. pen., trebuie confiscată de la inculpaţii I.C. şi C.F.
Prin Sentinţa penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin neapelare în ce priveşte pe inculpatul C.F. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 16000 euro prezumându-se că sumele obţinute au fost împărţite de cei doi inculpaţi în mod egal.
Martora a fost cercetată şi reţinută de organele de poliţie, dar fiind eliberată nu s-a putut reîntoarce acasă pentru că paşaportul îi era reţinut de inc. I.C. şi acel B.M. - care aflând că a fost reţinută au revenit în ţară.
Revenită în ţară în luna decembrie 2005, martora l-a căutat pe inc. I.C. pe str. C. şi i-a cerut certificatul de naştere şi buletinul de identitate care au rămas la plecare asupra acestuia.
Martora s-a reîntors din proprie iniţiativă în Italia, s-a raliat în concubinaj cu un cetăţean albanez, fiind returnată în luna aprilie în România.
Fiindu-i prezentat un set de fotografii ale unor bărbaţi, numerotate de la 1 la 6, în care au fost introduse şi fotografii ale inculpaţilor, martora B.G. i-a recunoscut după fizionomia feţei, în prezenţa a doi martori asistenţi pe inculpaţii de la fotografiile cu numărul 2 şi 4, respectiv pe C.F. şi I.C.M.
Fapta inculpatului I.C. de a o racola, transporta, caza şi exploata sexual pe martora minora împreună cu coinculpatul C.F., este dovedită prin declaraţia martorei B.G.; procesul-verbal de verificare a ieşirilor şi intrărilor din şi în România a martorei; procesele-verbale de recunoaştere.
Cât priveşte însă încadrarea în drept a faptei inculpatului I.C.M. la data săvârşirii infracţiunii textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevedea că fapta este sancţionată cu închisoarea, minimul special fiind de 5 ani, însă la data de 19 iulie 2005 prin O.U.G. nr. 79/2005 acest text a suferit noi modificări atât prin prisma conţinutului fiecărui aliniat în parte, prevăzându-se că minimul special al pedepsei este de 7 ani închisoare. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză disp. art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare urmează a fi schimbată în art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen.
S-a mai reţinut că la începutul anului 2005 - prin intermediul numitei T.I.S./partea civilă S.K. (audiată sub această identitate conform art. 861 C. proc. pen.) l-a cunoscut pe inc. I.C. şi acesta i-a comunicat că fratele său I.S. din Budapesta ar dori să o cunoască, sens în care i-a dat adresa de e-mail pe care ulterior au comunicat, aceasta spunându-i că este minoră şi încă nu are paşaport.
Inculpatul I.S. i-a spus că îi va trimite bani prin fratele său inc. I.C. pentru a-şi scoate paşaport la împlinirea vârstei de 18 ani, fapt ce s-a şi întâmplat taxele fiind achitate de T.I. care a însoţit-o.
După ce şi-a scos paşaportul în luna aprilie 2005, însoţită de numita T.I.S., partea civilă a plecat la Budapesta pentru a-l cunoaşte pe I.S. şi a stat acolo o săptămână. Ulterior, martora l-a mai vizitat pe inc. I.S. în Ungaria şi de asemenea s-au întâlnit în Oradea la apartamentul acestuia din Zona de Vest.
În discuţiile purtate atât cu S. cât şi cu I.C., aceştia s-au oferit să-i găsească de lucru în Italia. La început partea civilă a refuzat, dar aflând că o altă prietenă de a sa a plecat, a acceptat şi în 19 mai 2005 a ieşit din ţară cu T.S., iar la Budapesta a fost preluată de către inc. I.C. şi alţi bărbaţi care au transportat-o cu o maşină condusă de M.U. până în oraşul Peschiera din Italia. Partea civilă a fost cazată într-o casă - împreună cu alte fete din care le-a reţinut pe două cu poreclele de Ţ. în persoana lui D.I. din Hârşova şi G.
Aflând de la aceasta din urmă că urmează să lucreze în stradă ca şi prostituată, partea civilă l-a sunat pe inc. I.C. căruia i-a solicitat să-i restituie paşaportul care rămăsese la el pe tot parcursul drumului, însă acesta a încercat să o convingă că totul va fi bine, că urmează să vină şi prietena sa I.T.
Fiindu-i reţinut paşaportul, partea civilă a fost nevoită să accepte să se prostitueze, sens în care a fost instruită cum să procedeze de acea G., un fel de responsabilă peste celelalte fete. Era supravegheată îndeaproape de către inc. I.C. şi M.U. care spre dimineaţa între orele 5 - 6 colectau bani încasaţi de aceasta şi celelalte fete care se prostituau.
Nu s-a împăcat cu ideea de a practica prostituţia, astfel că a fugit cu ajutorul unui cetăţean albanez, care ulterior a obligat-o să se prostitueze pentru el. În cele din urmă cu ajutorul unui cetăţean italian a fugit la carabinieri unde a dat declaraţie şi a venit în ţară cu avionul pe aeroportul Otopeni - fără paşaport care a rămas asupra inculpatului I.C.
După estimarea sa, partea civilă a câştigat de pe urma practicării prostituţiei la care a fost obligată, suma de 25.000 euro, sumă care potrivit art. 118 lit. e) C. pen., trebuie confiscată de la inculpaţii I.C. şi I.S.
Prin Sentinţa penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor, definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ce priveşte pe inculpatul C.F. s-a dispus confiscarea de la acesta a sumei de 12000 euro prezumându-se că sumele obţinute au fost împărţite de cei doi inculpaţi în mod egal.
Fapta inc. I.C. comisă împreună cu coinculpatul I.S. de a racola, transporta, caza şi exploata sexual pe partea civilă în împrejurările mai sus descrise este dovedită prin declaraţia părţii civile; procesul-verbal de verificare a intrărilor şi ieşirilor din şi în România a martorei; procesul-verbal de prezentare a victimelor.
Cu privire la încadrarea în drept a activităţii infracţionale desfăşurată de inculpat instanţa a reţinut că din declaraţiile părţii civile date în faţa instanţei rezultă că încă de la plecare avea reprezentarea faptului că era posibil ca munca pe care urma să o desfăşoare pe teritoriul Italiei va fi prostituţia. În declaraţia dată cu ocazia judecării prezentei cauze partea vătămată a arătat că hotărârea sa de a pleca în Italia a fost raportată la prestarea unei munci şi nu a prostituţiei, fapt pe care nu l-a cunoscut de la început.
Având în vedere declaraţiile oscilante ale părţii vătămate precum şi faptul că prin Sentinţa penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.S. în infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. (incidenţa alin. (2) fiind dată de activitatea infracţională a inculpatului constând în racolarea victimei, transportarea, cazarea şi traficarea acesteia) apreciindu-se că partea civilă a cunoscut şi acceptat de la bun început scopul pentru care urma să plece în Italia şi anume pentru a se prostitua, instanţa a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului I.C.M. din infracţiunea prev. şi ped. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
Partea vătămată S.K. a declarat în cursul urmăririi penale că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 euro însă în faţa instanţei a precizat că înţelege să renunţe la aceste pretenţii.
S-a mai reţinut că în luna septembrie 2005 aflându-se în Piaţa din Zona de Vest a municipiului Oradea, împreună cu sora sa N., martora M.A.S.M. - minoră în vârstă de 17 ani l-a cunoscut, pe inc. C.F. - care i s-a prezentat la început doar cu porecla de "C.". Acesta s-a oferit să le ducă la muncă în Italia, spunându-le direct că este vorba de prostituţie şi că banii câştigaţi urmează să-i împartă cu el pe din două. Martora i-a spus că este minoră, astfel că era necesară obţinerea unei procuri speciale de la părinţi pentru a ieşi din ţară. În vederea obţinerii acestei procuri, inculpatul s-a deplasat cu aceasta la mama ei din comuna Finiş, sat Şuncuiuşu de Beiuş.
După ce i s-a adus la cunoştinţă atât de el cât şi de martoră, că aceasta urmează să fie dansatoare, mama acesteia a fost de acord şi a doua zi a venit la Oradea întocmind procură specială la notarul public.
Mama martorei A.A. confirmă faptul de mai sus, inclusiv că l-a atenţionat pe acel bărbat în mod expres ca nu cumva să le supună pe fete la prostituţie. Totodată aceasta a declarat că fiica sa N. care s-a întors mai repede din Italia, apoi şi M. i-a spus că inc. C.F. le-a obligat să se prostitueze.
Martora M.A.S. a declarat că împreună cu sora sa au fost scoase din ţară în 08 septembrie 2005 - fiind urmate în altă maşină de către inc. C.F. care i-a spus că el nu trebuie să apară împreună cu ele în aceeaşi maşină.
Din Ungaria, martora împreună cu sora sa au fost preluate de inc. C.F. - fiind duse până în Verona unde le-a cazat şi unde au mai întâlnit şi alte fete din România, respectiv pe B.G. - audiată în prezenta cauză sub această identitate, traficată tot de către inc. C.F. (a se vedea pct. 16).
Martora declară că s-a prostituat pentru inc. C.F. o lună de zile, rămânând sub supravegherea lui T.N.D., care colecta şi îi trimitea banii inc. C.F. prin sistemul W.U.
Pe strada Benedeta din Verona unde a fost repartizată - martora a cunoscut cca 10 - 12 fete, respectiv pe U.F. din Bucureşti, pe M.L.I. din Oradea, pe acea G., S.C. din Constanţa şi care se prostituau pentru inc. I.S., inc. I.C., inc. A.M.(Ţ.).
În luna octombrie 2005 martora a revenit în ţară şi în luna martie 2006 l-a întâlnit pe inc. I.C. Acesta i-a propus să meargă cu el în Italia şi să practice prostituţia pentru el, urmând să împartă câştigul realizat.
Pentru că de data aceasta nu mai avea procură specială, fiind tot minoră, martora a fost întoarsă de la P.T.F. Borş. Cu această ocazie martora l-a cunoscut pe un bărbat căruia i-a cerut să o scoată din ţară şi care i-a pretins pentru acest serviciu suma de 1.300 euro.
Martora l-a sunat pe un prieten din Italia la care practic voia să plece care i-a trimis urgent suma de 1.300 euro, astfel că în data 19 martie 2006 a ieşit din ţară prin Vama Nădlac cu ajutorul acelui bărbat care a dus-o până în dreptul Vămii Borş din Ungaria, unde o aştepta inc. I.C. împreună cu care s-a deplasat la Verona. La un moment dat sub pretextul că merge cu un client la hotel i-a cerut inculpatului I.C. paşaportul şi după ce l-a primit a fugit la prietenul ei.
Acel bărbat a fost identificat în persoana lui G.P. - aşa cum rezultă din procesul-verbal. Martora a recunoscut dintr-un set de 5 fotografii, în prezenţa a doi martori pe inculpaţii I.C.M. şi C.F.
Fapta inculpatului I.C. de a racola pe martora minoră de mai sus şi de a o transporta în Italia în vederea practicării prostituţiei este dovedită prin declaraţia martorei M.A.S. coroborată cu procesul-verbal de verificare a ieşirilor şi intrărilor din şi în România a martorei; procesele-verbale de recunoaştere a victimelor şi inculpaţilor; declaraţia martorei A.A.
Cu privire la încadrarea juridică în drept a faptei inculpatului s-a reţinut ca victima a fost racolată, transportată, cazată şi exploatată de inculpatul C.F. care a acţionat singur fără a exista o implicare din partea coinculpatului I.C. Ulterior în octombrie 2005 martora a revenit în ţară, l-a cunoscut în martie 2006 pe I.C. şi a acceptat propunerea acestuia de a merge în Italia pentru a practica prostituţia, urmând să împartă câştigul realizat.
S-a apreciat că în aceste împrejurări nu se justifică reţinerea alin. (2) şi (3) ale art. 13 din Legea nr. 678/2001, ci doar incidenţa alin. (1) din acest text, întrucât pe de o parte fapta nu a fost comisă în niciuna din modalităţile alternative prevăzute în alin. (2), iar activitatea infracţională a fost desfăşurată doar de inculpatul I.C. şi nu de mai multe persoane împreună astfel cum se prevede în alin. (3). Nu în ultimul rând s-a precizat că în acest caz nu se impune reţinerea art. 13 C. pen., deoarece textul art. 13 Legea nr. 678/2001 a suferit noi modificări prin O.U.G. nr. 79/2005, în alin. (1) prevăzându-se că infracţiunea de trafic de minori se pedepseşte cu închisoarea de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar fapta în cauză a fost comisă în martie 2006 după aceste modificări.
Ca urmare instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în actul de sesizare al instanţei din infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. şi ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005.
S-a mai reţinut că în luna august 2005 în timp ce se afla în Oradea, martora M.R. l-a cunoscut pe un anume V. care i-a propus să-l însoţească în Spania unde urma să lucreze la un bar. Ulterior, acesta a anunţat-o că el nu mai poate pleca dar că îi trimite un şofer care să o ducă acolo. Martora a fost transportată de numitul P.L.C. până în Italia unde a fost preluată de către inculpatul I.C.M. care a cazat-o şi a obligat-o să se prostitueze în fiecare noapte timp de 2 luni şi jumătate câştigând cca 400 - 500 euro pe noapte.
În această perioadă numitul I.S. i-a cerut 600 de euro pentru a plăti un avocat în România pentru inculpatul I.C.M., bani pe care aceasta i-a dat. Singurii bani pe care i-a trimis" în ţară prin intermediul inculpatului au fost 300 de euro pentru fratele şi sora sa.
Întrucât nu s-a împăcat cu gândul de a practica prostituţia, cu ajutorul unui cetăţean italian s-a prezentat la Consulatul Român din Milano unde a declarat că i s-a furat paşaportul şi i s-a eliberat o foaie consulară de călătorie. La data de 14 noiembrie 2005, martora s-a întors în România unde l-a căutat pe inculpatul I.C.M. şi sub ameninţarea că îl reclamă la politie, acesta i-a restituit cei 600 de euro.
Numita M.R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 24.000 euro pe care inculpatul I.C.M. şi-a însuşit-o în urma exploatării ei sexuale.
Instanţa a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată M.R., întrucât câştigul obţinut de aceasta nu are caracter legal (provenind din practicarea prostituţiei) şi ca atare nu poate constitui obiect al despăgubirilor civile.
Fiind audiat în instanţă, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, a arătat că nu a înlesnit practicarea prostituţiei de către niciuna din părţile vătămate, şi nu a organizat transportarea acestora în Italia şi nu a beneficiat de vreo sumă de bani din practicarea prostituţiei de către acestea. Pe P.L.C. îl cunoaşte dar nu ştie cu ce se ocupă şi nu a apelat niciodată la serviciile acestuia. În ce îl priveşte pe M.A.S. inculpatul a declarat că aceasta a plecat odată cu el în Italia dar nu a avut nicio legătură cu transportul ei, pur şi simplu s-au aflat amândoi în maşina condusă de C.F. Îi cunoaşte pe coinculpaţii C.F., S.A., S.T., I.S., G.C. şi P.M. dar nu are cunoştinţă ca aceştia să fi constituit vreo grupare în scopul exploatării sexuale a unor persoane de sex feminin în Italia şi nu a aderat la vreo asemenea grupare.
În cursul urmăririi penale au mai fost identificate şi alte fete care au fost transportate de către inculpaţi în Italia din declaraţiile lor rezultând că aceştia se îndeletniceau cu exploatarea sexuală a unor fete venite sau aduse din România.
Astfel, martora D.C. (audiată sub altă identitate conform art. 861 C. proc. pen.) declară că în primăvara anului 2004 - aflându-se la Oradea l-a cunoscut pe inculpatul I.C. şi pe prietena acestuia T.I.S. la care a stat o săptămână.
Inculpatul I.C. i-a facilitat martorei plecarea în Italia la Desensano. Aici martora l-a cunoscut pe inculpatul S.T. - care a cazat-o într-o casă în care se aflau mai multe fete din România - din care omniprezentele G. şi Ţ. şi care se prostituau pentru inculpatul I.S. - care i-a propus şi ei să se prostitueze pentru el.
Prin rechizitoriul DIICOT- Serviciul Teritorial Oradea fiecare inculpat a fost trimis în judecată şi pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003.
Faptul că inculpaţii au săvârşit împreună distinct aşa cum s-a arătat la fiecare punct infracţiunea de trafic de persoane majore prev. de art. 12 alin. (1) Legea nr. 678/2001 fie de trafic de persoane minore prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a atras reţinerea agravantei prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) respectiv art. 13 alin. (4) din aceiaşi lege (cu precizarea că vorbim de textul art. 13 anterior modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 79/2005, deoarece ulterior intrării în vigoare a acestei ordonanţe s-a schimbat inclusiv conţinutul concret al alin. (2), (3) şi (4) care vizează traficul de persoane săvârşit de două sau mai multe persoane împreună, probele de la dosar fiind în sensul reţinerii doar a acestei agravante, iar nu în sensul existentei infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni care este o infracţiune distinctă şi care trebuie dovedită prin mijloace de probă, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.C.M. ale cărui fapte se circumscriu perioadei ulterioare intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, s-a apreciat că nu se poate reţine existenţa grupului infracţional organizat.
Sub aspect subiectiv este necesar ca persoanele care urmăresc iniţierea şi constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup şi modalităţile de aducere la îndeplinire şi în final să contribuie activ la realizarea acestui scop.
În cauză s-a probat că principala caracteristică a modului de acţionare era sporadicitatea, că inculpaţii nu se cunoşteau cu toţii între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite, fără a se putea stabili vreo conexiune între acţiunile acestora.
Relevant în sensul celor de mai sus este modul în care au acţionat inculpaţii instanţa opinând că puteam concluziona pentru o acţiune comună I.C., C.F. şi I.C., I.S. în timp activitatea infracţională a fost desfăşurată de către I.C. singur. Chiar şi arunci când s-a dovedit implicarea mai multor inculpaţi aceştia au fost în număr de doi, de fiecare dată diferiţi ca persoană, situaţie ce exclude o acţiune coordonată a acestora.
Instanţa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I.C.M. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 39 /2003. De altfel, prin Sentinţa penală nr. 104/2011 a Tribunalului Bihor definitivă prin Decizia penală nr. 2909 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus achitarea celorlalţi inculpaţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni.
S-a mai reţinut că din fişa de cazier judiciar rezultă că prin Sentinţa penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curţii de Apel Oradea, inculpatul I.C.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea la data de 10 decembrie 1997 a unei infracţiuni de tâlhărie, pedeapsă a cărei executare a început-o la data de 11 decembrie 1997, fiind liberat condiţionat la data de 19 mai 2004 cu un rest de 1362 de zile. Rezultă aşadar că faptele în cauză au fost comise în termenul de liberare condiţionată astfel că, instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la toate faptele în sensul reţinerii recidivei postcondamnatorii conform art. 37 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.C. şi a solicitat desfiinţarea sentinţei atacate cu consecinţa achitării pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare.
Cu privire la infracţiunea prev.de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 a susţinut că nu poate fi reţinută întrucât lipseşte intenţia particulară de realizare a elementului material a laturii obiective, cu privire la fapta privind transportul, cazarea şi exploatarea sexuală a numitei B.A. a susţinut că s-a ocupat făptuitorul C.F. şi P.L. şi a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism întrucât lipseşte constrângerea şi acordul exprimat de către parte.
Cu privire la faptele privind părţile vătămate S.K., M.A.S., M.R., a solicitat achitarea şi a mai arătat că infracţiunea reţinută ca prim termen al recidivei a fost comisă în minorat, motiv pentru are această stare nu poate fi reţinută.
Prin Decizia penală nr. 95 A din 5 septembrie 2013, Curtea de Apel Oradea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul penal declarat de inculpatul I.C.M., împotriva Sentinţei penale nr. 15 din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a menţinut-o în întregime.
S-a reţinut, în ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat în susţinerea cererii de apel, că inculpatul este într-o eroare întrucât prin sentinţa penală atacată s-a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care acesta va fi respins ca atare.
S-a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut în ceea ce priveşte starea de fapt şi pedepsele au fost corect individualizate de instanţa de fond, după ce s-a constatat vasta activitate infracţională desfăşurată de către inculpat care a profitat fie de starea de minorat a părţilor vătămate ori de naivitatea acestora în scopul exploatării sexuale a acestora.
Starea de recidivă postcondamnatorie se confirmă în prezenta cauză întrucât anterior acesta - fiind născut la data de 20 august 1977, a fost condamnat prin Sentinţa penală a Tribunalului Bihor nr. 80/1998 la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, fiind liberat condiţionat la data de 19 mai 2004 cu un rest de pedeapsă de 1362 zile, iar infracţiunea a fost comisă la data de 10 decembrie 1997.
Chiar dacă o parte dintre părţile vătămate s-au constituit părţi civile aceasta nu însemnă că depoziţia acestora nu poate fi luată în considerare atâta timp cât depoziţiile acestora se coroborează cu restul materialului probator administrat şi la care se face trimitere în sentinţa penală atacată.
Împotriva acestei decizii, inculpatul I.C.M. a declarat, în termen legal, recurs, iar în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.
Examinând recursul declarat de inculpatul I.C.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prealabil, cu referire la cadrul procesual al judecării recursului, Înalta Curte observă următoarele:
Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, la 5 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti; recursul declarat de inculpat a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 19 septembrie 2013, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. anterior, modificat prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a principiului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului - reglementat ca a doua cale ordinară de atac - doar la chestiuni de drept.
Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute limitativ de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen.
Referitor la cazul de casare invocat de recurentul inculpat prin care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit a raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. ("fapta nu există"), Înalta Curte are în vedere că solicitarea inculpatului se circumscrie, în realitate, cazului de casare reglementat de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., care însă a fost în mod expres abrogat de Legea nr. 2/2013 astfel încât criticile acestuia nu mai pot face obiectul examinării de instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se la motivele de casare expres prevăzute de lege, printre acestea neregăsindu-se "eroarea gravă de fapt", adică greşita reţinere a faptelor şi împrejurărilor comiterii acestora pe baza probelor administrate.
Pe cale de consecinţă, solicitarea achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen. în calea de atac a recursului, în prezent exclusiv devolutivă "în drept", nu mai poate fi examinată întrucât ar presupune o nouă apreciere a probelor şi ar tinde la schimbarea situaţiei de fapt, ceea ce nu se mai poate realiza, având în vedere dispoziţiile ce reglementează soluţionarea recursului ca a doua cale de atac (după apel).
Recursul inculpatului va fi însă admis în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere intrarea în vigoare, la data de 01 februarie 2014, în cursul judecăţii, a noului C. pen. şi, conform art. 5, se impune stabilirea şi aplicarea legii mai favorabile în raport cu noile limite de pedeapsă pentru infracţiunile săvârşite.
Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, în speţă de la data pronunţării deciziei din apel, 5 septembrie 2013, şi până la data soluţionării recursului - 25 martie 2014 - a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor:
- art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 (cu limite de pedeapsă de la 5 la 18 ani) cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior şi art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
- art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior (limite de pedeapsă de la 3 la 10 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
- art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, (limite de la 5 la 15 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior, texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
- art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi Legea nr. 230/2010, (limite de la 3 la 10 ani) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. anterior texte în baza cărora a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În noul C. pen. infracţiunea prevăzută art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. "recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. "determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi şi în cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării prostituţiei s-a realizat prin constrângere/pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi"
Infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 se regăseşte în noul C. pen. în conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005 şi Legea nr. 230/2010 se regăseşte în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 210 C. pen. Recrutarea/transportarea/transferarea/adăpostirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
În urma examinării comparative a celor două legi, cu referire la instituţiile autonome incidente în cauză, Înalta Curte constată că infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, ale cărei limitele de pedeapsă erau cuprinse între 5 - 15 ani închisoare, în urma recalificării faptei în noul C. pen., limitele de pedeapsă sunt de 3 - 10 ani închisoare, iar pentru infracţiunile prevăzute de art. 329 C. pen. anterior şi art. 12 din Legea nr. 678/2001, limitele, de pedeapsă nu au fost modificate de legiuitor.
Totodată, având în vedere că recidiva este o instituţie autonomă, raportat la condiţiile de existenţă şi incriminare a acesteia, Înalta Curte constată că dispoziţiile legii vechi cu privire la această instituţie sunt mai favorabile decât ale legii noi.
Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, se va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, faţă de dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
În consecinţă, având în vedere, că instanţele s-au orientat către limita minimă atunci când au individualizat pedeapsa, Înalta Curte va admite recursul inculpatului I.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 A din 05 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală, va casa, în parte, decizia atacată, precum şi Sentinţa penală nr. 15/P din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, în sensul celor celor arătate în dispozitiv.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În baza art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul I.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 95 A din 05 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală.
Casează, în parte, decizia atacată, precum şi Sentinţa penală nr. 15/P din 29 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia penală, numai sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă, şi rejudecând în aceste limite:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară în pedepsele componente şi în sporul de 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.
Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 213 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.
Reduce pedeapsa la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. ant.
Menţine pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) din C. pen. ant.
Menţine dispoziţia de revocare, în baza art. 61 C. pen. ant., a beneficiului liberării condiţionate referitoare la restul de 1362 zile rămas neexecutat din Sentinţa penală nr. 80/1998 a Tribunalului Bihor definitivă prin Dosarul penal nr. 120/A/1998 a Curţii de Apel Oradea, rest pe care-l contopeşte cu fiecare din pedepsele menţionate anterior.
Menţine dispoziţia prin care, în baza art. 134 din Legea nr. 302/2004, s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 14 din 15 februarie 2010 pronunţată de Audienţa Naţională, secţia penală a II-a - Judecătoria Centrală de Instrucţie 4 Madrid, Spania, definitivă la 05 martie 2010, prin care s-a aplicat inculpatului I.C.M. o pedeapsă de 3 ani închisoare şi, respectiv, o pedeapsă de 6 luni închisoare.
Menţine sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de fond.
În conformitate cu art. 33 - 36 C. pen. ant. contopeşte toate pedepsele cu restul rămas neexecutat, urmând ca inculpatul să execute 1362 zile închisoare la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de fond, astfel că, în final, acesta va executa 1362 zile şi 6 luni închisoare, precum şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 66. alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 şi art. 36 alin. (3) C. pen. ant. deduce din pedeapsă durata reţinerii, a arestării preventive şi a perioadei executate, de la 21 iunie 2006 la 29 iunie 2006 şi de la 26 septembrie 2008 la 21 septembrie 2011.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului inculpatului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1267/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 1207/2014. Penal. Traficul de persoane (Legea... → |
|---|
