ICCJ. Decizia nr. 1317/2014. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1317/2014

Dosar nr. 3654/85/2013

Şedinţa publică din 14 aprilie 2014

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 85 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 3654/85/2013 s-a hotărât:

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul I.A., din 175 de infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o infracţiune continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi în consecinţă:

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul I.A., în prezent aflat în Penitenciarul A., la pedeapsa de:

- 3 ani 6 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita profesia de medic expert al asigurărilor sociale) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de luare de mită.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) (dreptul de a exercita profesia de medic expert al asigurărilor sociale) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata de 24 ore a reţinerii din data de 26 februarie 2013 şi durata arestării preventive începând cu data de 5 martie 2013 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.390 euro şi 21.310 RON, a două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri ţuică, trei sticle coniac şi s-a constatat că inculpatul I.A. a consemnat la Banca C.E.C., Sucursala Sibiu, la dispoziţia Tribunalului Sibiu, suma de 5.540 euro conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013 şi suma de 21.310 RON conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013.

În baza art. 118² C. pen. s-a respins cererea de confiscare extinsă.

S-a admis în parte contestaţia formulată de I.M. şi în consecinţă, s-a dispus restituirea sumei de 10.400 euro către aceasta.

În baza art. 357 C. proc. pen. s-a ridicat măsura asiguratorie prin instituirea sechestrului, luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanţa din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanţa din 28 februarie 2013 şi dispune restituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 60.420 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

S-a dispus restituirea către inculpatul I.A. a sumei de 150 euro.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 5.300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În considerentele sentinţei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în care activitatea sa profesională a fost supravegheată de organele de urmărire penală, inculpatul I.A., în calitate de medic expert al asigurărilor sociale, angajat al Biroului de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă din cadrul Casei Judeţene de Pensii Sibiu, a primit de la mai multe persoane diverse sume de bani şi alte foloase materiale pentru a le elibera decizii medicale privind pierderea sau diminuarea capacităţii de muncă, respectiv de atestare oficială a gradului de invaliditate şi a drepturilor de asigurări sociale ce decurg din această încadrare, activităţi specifice atribuţiilor de serviciu.

Dosarul a fost constituit urmare a sesizării din oficiu a procurorului, din informaţiile primite, rezultând că medicul I.A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pretinde şi primeşte bani de la pacienţi, persoane pe care le expertizează pentru a decide acordarea sau, după caz, menţinerea gradului de invaliditate potrivit afecţiunilor de care acestea suferă, precum şi eliberarea deciziei asupra capacităţii de muncă, decizie care să le permită încasarea pensiei pe caz de boală.

Din actele dosarului a mai rezultat că, începând cu data de 1 septembrie 2011, inculpatul a ocupat postul de expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei Judeţene de Pensii Sibiu, Biroul de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă.

Fiind angajat al Casei Judeţene de Pensii în funcţia de medic primar, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, inculpatul a îndeplinit calitatea de funcţionar public în sensul legii penale, art. 147 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 145 C. pen.

Încadrarea juridică a infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. în condiţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost reţinută de procuror prin rezoluţia din data de 26 februarie 2013, dispunându-se începerea urmăririi penale împotriva medicului I.A. pentru luare de mită în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. Prin ordonanţa din data de 27 februarie 2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale pentru comiterea aceloraşi fapte, cu aceeaşi încadrare juridică, iar prin ordonanţa din data de 19 aprilie 2013 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii în concurs real a 175 infracţiuni de luare de mită, în locul unei singure infracţiuni în formă continuată.

În temeiul art. 91¹ C. proc. pen., prin încheierea nr. 8 din 22 ianuarie 2013, Tribunalul Sibiu a admis solicitarea procurorului şi a autorizat pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 22 ianuarie 2013, ora 10:00 şi până la data de 20 februarie 2013, ora 10:00, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de I.A., precum şi înregistrarea ambientală audio-video şi de imagini cu privire la momentul săvârşirii de către acesta la locul de muncă a infracţiunii de luare de mită, fiind emisă autorizația de percheziţia din 22 ianuarie 2013.

În vederea probării activităţii infracţionale a inculpatului s-a continuat activitatea de monitorizare a acţiunilor acestuia la locul de muncă şi după data de 20 februarie 2013, ora 10:00, sens în care s-a cerut instanţei prelungirea cu alte 30 de zile a autorizaţiei inițiale, prin încheierea nr. 22 din 19 februarie 2013, Tribunalul Sibiu dispunând admiterea cererii şi, în consecinţă, autorizarea interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice purtate de I.A., precum şi înregistrarea ambientală audio-video şi de imagini cu privire la momentul săvârşirii de către acesta la locul de muncă a infracţiunii de luare de mită, fiind emisă autorizaţia din 19 februarie 2013, pentru perioada 20 februarie 2013, ora 10:00-21 martie 2013, ora 10:00.

În urma celor trei percheziţii domiciliare efectuate în data de 26 februarie 2013, organele de urmărire penală au descoperit şi ridicat de la inculpat în total, sumele de 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 120 dolari canadieni, bani care, prin ordonanţa procurorului din data de 27 februarie 2013 au fost indisponibilizaţi în vederea confiscării speciale, prin instituirea sechestrului.

În continuare, întrucât din înregistrările ambientale realizate a rezultat că pacienţii medicului Ienea i-au dat acestuia bani (numerar sau în plic) pe care îi punea într-un sertar al biroului, de unde îi lua la sfârşitul consultaţiilor, s-a procedat la identificarea şi audierea acestora, din declaraţiile date, complinite cu aspectele identificate din analiza înregistrărilor efectuate, rezultând că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, inculpatul a primit bani şi alte bunuri care nu i se cuveneau de la un număr de 175 de pacienţi, pentru a efectua acte privitoare la atribuţiile sale de serviciu. Astfel:

La data de 30 ianuarie 2013, inculpatul a primit de la pacientul (1) I.A.A. suma de 100 euro pentru a-i elibera decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III.

La data de 4 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (2) B.E. suma de 100 de euro pentru decizia de prelungire a pensiei pentru incapacitate de muncă cu încă 1 an, cu menţinerea în acelaşi grad III de invaliditate; (3) M.R.O. suma de 600 de euro pentru menţinerea deciziei de pensionare pentru invaliditate gradul II şi pentru anul 2013, atât pentru sine, cât şi pentru soţul său, numitul M.M.; (4) D.F. suma de 250 RON pentru decizia de menţinere în acelaşi grad de invaliditate şi, implicit, pentru o decizie de pensie valabilă încă un an; (5) G.C. suma de 200 RON pentru decizia de încadrare în gradul II de invaliditate; (6) O.I. suma de 100 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei pentru aceasta încă 1 an de zile; (7) R.A. suma de 50 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate; şi (8) S.V.E. suma de 400 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 1.150 euro şi 550 RON.

La data de 5 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (9) J.M.A. suma de 200 RON, un pachet de cafea şi o cutie cu ciocolată pentru decizia definitivă de pensionare, pacienta beneficiind anterior, încă din anul 1995, de pensie pentru incapacitate de muncă gradul II, supusă revizuirii potrivit legii; (10) D.M. suma de 200 RON pentru decizia definitivă de pensionare, în condiţiile în care pacientul a beneficiat anterior, din anul 1998, de pensie pentru incapacitate de muncă supusă însă revizuirii anuale în condiţiile legii; (11) B.A.I. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere în acelaşi grad de invaliditate, cu păstrarea pensiei corespunzătoare, pacientul beneficiind încă din anul 1997 de pensie de boală, de asemenea cu reevaluare anuală a stării de sănătate; (12) I.N. suma de 100 RON, tot pentru menţinerea gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, acest pacient obţinând o decizie de pensie pentru incapacitate de muncă în anul corespunzătoare, acest pacient obţinând o decizie de pensie pentru incapacitate de muncă în anul 2011, cu revizuire anuală; (13) D.E., suma de 50 euro pentru aceeaşi decizie de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat pentru invaliditate gradul II din anul 2005, de asemenea cu revizuire medicală anuală; (14) M.N. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat din anul 2010 cu revizuire medicală anuală, conform legii; (16) T.C. suma de 200 RON pentru aceeaşi decizie de menţinere a pensiei, pacienta fiind pensionată pentru invaliditate gradul III din anul 2007, cu revizuire medicală anuală; (17) K.A. suma de 100 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate; (18) L.A. suma de 100 RON pentru decizia de pensionare pentru invaliditate. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 250 euro şi 900 RON, precum şi un pachet de cafea şi o cutie cu ciocolată.

La data de 6 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (19) R.L. suma de 100 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, pacientul fiind pensionat pentru invaliditate gradul II din anul 1998, cu trecerea în gradul III din anul 2011, cu revizuire medicală anuală conform legii; (20) B.M.A. suma de 100 RON pentru prelungire concediu medical cu încă 30 de zile, pacienta beneficiind anterior de concediu medical de 90 de zile de la medicul specialist cardiolog şi încă 30 de zile de la inculpatul I.A. în luna ianuarie 2013; (21) B.G. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei urmare a revizuirii medicale pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei, urmare a revizuirii medicale anuale; (22) M.A. suma de 50 euro, la revizuirea medicală anuală, pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei; (23) H.M. suma de 50 euro pentru aceeaşi decizie de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei, pacientul fiind pensionat pentru incapacitate de muncă gradul II din anul 1999, cu revizuire medicală anuală; (24) R.R.V. suma de 150 euro pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei; (25) V.M. suma de 100 euro, pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei; (26) I.I.D. suma de 100 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate a fostei soţii, numita G.M.M.; (27) F.M. suma de 150 euro pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei, pacienta fiind pensionată medical din anul 2000, cu revizuire anuală conform legii. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 650 euro şi 200 RON.

La data de 7 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (28) B.M.M. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a gradului III de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare acestei invalidităţi, pacienta fiind pensionată medical din anul 2000; (29) I.A.A.A. suma de 150 RON pentru menţinere pensie de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate; (30) T.S. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a gradului III de invaliditate şi a pensiei aferente: (31) F.T.S. suma de 50 euro şi 50 RON pentru decizia de menţinere a pensiei de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate în care pacienta a fost încadrată din anul 2011; (32) B.I. suma de 200 RON pentru aceeaşi decizie de menţinere a pensiei pe caz de boală; (33) B.S.M. o sticlă de ţuică pentru decizia de menţinere a pensiei pentru invaliditate gradul II, pacientul beneficiind de această pensie în că din anul 2006; (34) C.A. suma de 200 RON pentru decizia definitivă de pensionare; (35) O.V. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a gradului III de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare; (36) A.N.S. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei de boală corespunzătoare; (37) P.A. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a pensiei pentru invaliditate gradul III; (38) M.R. suma de 100 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, pacienta beneficiind de o astfel de pensie din anul 2001, cu revizuirea medicală anuală conform legii; (39) C.I. suma de 200 euro pentru decizia de pensionare pentru invaliditate gradul III. La sfârşitul acestei zile de consultaţii inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 350 euro şi 1.300 RON, precum şi o sticlă de ţuică.

La data de 8 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (40) C.I.A. suma de 100 euro, la revizuirea stării sale de sănătate, pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei de boală de care beneficiază începând cu anul 2004; (41) M.D. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei de boală; (42) L.I. suma de 100 euro pentru aceeaşi decizie de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei; (43) B.Z. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a pensiei de boală corespunzătoare gradului III de invaliditate în care pacienta a fost încadrată încă din anul 2002; (44) P.I. suma de 50 euro pentru aceeaşi decizie de menţinere a pensiei de boală; (45) B.C. suma de 50 euro pentru aceeaşi decizie; (46) O.V.A. suma de 50 euro pentru decizia de menţinere a gradului III de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare; (47) L.B.G. suma de 50 euro şi 100 RON pentru aceeaşi decizie de menţinere a pensiei de boală. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 450 euro şi 300 RON.

La data de 11 februarie 2013, inculpatul a primit de la pacienţii: (48) H.V. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei, pacientul fiind pensionat de boală încă din anul 1999 cu revizuirea anuală a stării de sănătate conform legii; (49) L.I.A. suma de 200 RON pentru decizia de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei; (50) C.I.B. suma de 200 RON pentru aceeaşi decizie; (51) D.I. un pachet de cafea pentru decizia de menţinere a pensiei de boală de care pacientul beneficiază din anul 1999; (52) L.D. suma de 100 euro pentru decizia de menţinere a pensiei de boală cu prilejul revizuirii medicale; (53) H.Z. suma de 100 euro pentru decizia de menţinere a pensiei de boală cu prilejul revizuirii medicale; (54) K.A.A. suma de 150 RON pentru aceeaşi decizie; (55) B.M. suma de 200 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (56) P.G.C. suma de 50 RON pentru aceeaşi decizie favorabilă la revizuirea pensiei de boală; (57) V.G. suma de 50 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (58) B.E.A. suma de 200 RON pentru revizuire decizie pensie de boală; (59) L.R. suma de 50 euro pentru aceeaşi decizie de menţinere a pensiei de boală cu ocazia revizuirii medicale; (60) O.E. suma de 300 euro pentru revizuire decizie pensie de boală. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 450 euro şi 1.450 RON, precum şi un pachet de cafea.

La data de 12 februarie 2013, pentru a elibera decizii de menţinere în gradul de invaliditate şi, implicit, a pensiei corespunzătoare, precum şi pentru a emite decizii de pensionare pentru grad de invaliditate, inculpatul a primit de la pacienţii care s-au prezentat la cabinetul său de expertiză următoarele sume de bani: (61) P.A.A. 150 euro, (62) L.M. 200 RON, (63) A.E. 250 euro, (64) C.A.A. 200 RON, (65) C.M. 50 euro, (66) M.G. 300 RON, (67) F.I. 50 euro, (68) B.I.A. 100 RON, (69) P.M. 150 RON, (70) T.I. 200 RON, (71) S.M. 200 RON, (72) T.A. 200 RON, (73) C.I.C. 200 RON, (74) H.R. 300 RON, (75) V.M.A. 50 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 500 euro şi 2.100 RON.

La data de 13 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, sume de bani de la pacienţii care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menţinere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (76) M.N.M. 50 RON, (77) T.T. 50 euro, (78) D.I.A. 300 RON, (79) M.E. 100 RON, (80) B.S. 200 RON, (81) H.C. 300 RON, (82) S.I. 300 RON, (83) D.M.A. 50 euro, (84) V.D. 40 euro, (85) P.A.B. 160 RON, (86) L.L.M. 300 RON, (87) M.A. 300 RON, (88) M.G.A. 400 RON, (89) C.M.A. 300 RON, (90) P.A.C. 200 RON, (91) S.A. 200 RON, (92) G.E. 200 RON, (93) D.G. 200 RON, (94) G.A. 50 euro, (95) C.M.B. un pachet cafea şi două ciocolate. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut, aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii programați în ziua respectivă, suma totală de 190 euro şi 3.510 RON, precum şi un pachet cafea şi două ciocolate.

La data de 14 februarie 2013, inculpatul a primit sume de bani de la pacienţii care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menţinere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (96) A.D. 50 euro, (97) R.I. 200 RON, (98) V.A. 100 RON, (99) C.E. 50 euro, (100) S.M.A. 300 RON, (101) B.A. 200 RON, (102) O.V.B. 200 RON, (103) B.M.B. 100 euro, (104) G.I. 200 RON, (105) S.S. 50 RON, (106) R.A.A. 50 euro. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 250 euro şi 1.250 RON.

La data de 15 februarie 2013, inculpatul a primit sume de bani de la pacienţii care s-au prezentat la cabinet pentru expertizare, respectiv pentru a emite decizii de menţinere a gradului de invaliditate cu prilejul revizuirii anuale medicale a celor care beneficiau deja de pensie de boală ori decizii de pensionare pentru invaliditate, după cum urmează: (107) B.M.C. 50 euro, (108) S.A.A. 200 RON, (109) S.A.A. 200 RON, (110) R.E.R. 100 euro, (111) G.N. 200 RON, (112) D.A. şi P.M.A. 100 euro, (113) B.M.F. 100 RON, (114) O.A. 50 euro. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 300 euro şi 700 RON.

La data de 18 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (115) H.M.A. 300 RON, (116) D.V. 200 RON, (117) M.L. 200 RON, (118) R.E. 100 euro, (119) G.D. 300 RON, (120) P.D. 100 RON, (121) L.V. 300 RON, (122) S.V. 200 RON, (123) T.E. 100 euro, (124) C.A.M. 100 RON, (125) M.L.A. 200 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 200 euro şi 1.900 RON.

La data de 19 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (126) M.A.A. 200 RON, (127) D.R. 200 RON, (128) C.V. 50 euro, (129) S.T. 150 RON, (130) R.M.C. 50 euro şi 100 RON, (131) C.L. 200 RON, (132) I.I. 100 RON, (133) H.E.C. 50 euro, (134) V.I. 200 RON, (135) B.A.A. 100 RON, (136) M.A.B. 100 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 150 euro şi 1.350 RON.

La data de 20 februarie 2013, inculpatul a primit, de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (137) M.D.A. 200 RON, (138) N.I. 100 RON, (139) M.S.A. 200 RON, (140) A.G. un litru ţuică, (141) P.I.A. 100 euro, (142) V.I.A. 200 RON, (143) L.I.B. 50 euro, (144) M.G.B. 100 RON, (145) B.M.D. 200 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 150 euro şi 1.000 RON, precum şi un litru de ţuică.

La data de 21 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (146) S.D. 200 RON, (147) R.F. 400 RON, (148) S.E. 150 RON, (149) M.M.A. 300 RON, (150) R.V. 300 RON, (151) P.A.D. 200 RON, (152) F.I.A. 100 RON, (153) A.C. 50 euro şi 2 sticle coniac, (154) O.P. 50 RON, (155) S.E.A. 250 RON, (156) D.G.A. 200 RON, (157) Z.V. 100 RON şi o sticlă coniac. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 50 euro şi 2.250 RON, precum şi trei sticle coniac.

La data de 22 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (158) C.N. 300 RON, (159) A.C.A. 50 RON, (160) S.I.A. 100 RON, (161) L.N. 200 RON, (162) V.N. 100 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 750 RON.

La data de 25 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienţii programați pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (163) D.I.B. 50 euro, (164) B.I.B. 100 euro, (165) P.E. 100 RON, (166) M.V. 50 euro, (167) T.A.A. 200 RON, (168) H.I. 200 RON, (169) M.R.A. 200 RON, (170) R.M. 200 RON, (171) D.G.B. 200 RON, (172) M.I. 200 RON. La sfârşitul acestei zile de consultaţii, inculpatul a obţinut aşadar, în mod ilegal, de la pacienţii pe care i-a avut, suma totală de 200 euro şi 1.300 RON.

În fine, la data de 26 februarie 2013, inculpatul a primit de asemenea, bani de la pacienţi pentru a le elibera decizii de menţinere a gradului de invaliditate şi a pensiei corespunzătoare, după cum urmează: (173) M.N.A. 100 RON, (174) P.C. 300 RON şi (175) H.N. 100 RON, adică suma totală de 500 RON, activitatea inculpatului fiind întreruptă de intervenţia organelor de urmărire penală care s-au deplasat la sediul cabinetului de expertiză în vederea efectuării percheziţiei, astfel cum s-a arătat mai sus.

Starea de fapt şi aspectele anterior expuse au rezultat din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, care coroborate cu declaraţia inculpatului I.A. prin care şi-a recunoscut vinovăţia, dovedesc existenţa şi întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, constând în aceea că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în calitatea sa de medic expert angajat al Casei Judeţene de Pensii Sibiu, primit bani şi alte foloase materiale de la pacienţii care s-au prezentat la cabinet pentru expertizarea capacităţii de muncă în vederea obţinerii sau, după caz, prelungirii deciziei de pensionare pentru grad de invaliditate obţinând, în total, sumele de 5.390 euro şi 21.310 RON, precum şi două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri ţuică, trei sticle coniac.

În ceea ce priveşte cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din 175 de infracţiuni de luare de mită prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. într-o infracţiune continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instanţa a apreciat-o ca fiind întemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Din perspectiva acestui text legal, instanţa a constatat că în speţă sunt întrunite condiţiile pentru existenţa infracţiunii continuate şi anume: unitatea subiectului activ; pluralitatea de acţiuni săvârşite la diferite intervale de timp și care realizează fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni; unicitatea rezoluţiei infracţionale. Dacă în ceea ce priveşte primele două cerinţe, întrunirea lor este certă, controverse în doctrină s-au ivit doar cu privire la ultima condiţie.

Referitor la unitatea de rezoluţie infracţională, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa (decizia nr. 850/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) au evidenţiat că aceasta trebuie să fie prealabilă începerii activităţii infracţionale şi să dureze tot timpul cât se derulează această activitate, cerinţe care sunt îndeplinite în cauză. Cu privire la rezoluţia infracţională s-a mai subliniat că reprezintă un liant de ordin subiectiv care uneşte acţiunile săvârşite într-o unitate infracţională, dacă este conturată în linii generale, în ansamblu, cu posibilitatea survenirii unor noi împrejurări caracteristice fiecărei acţiuni, presupunând prin urmare, reprezentarea de la început a activităţii materiale corespunzătoare laturii obiective a infracţiunii, reprezentarea unei imagini de ansamblu a acţiunilor pe care făptuitorul urmează să le comită.

Analizând actele dosarului, instanţa de fond a apreciat că inculpatul I.A. şi-a reprezentat de la început, în ansamblu, activitatea pe care o va realiza, respectiv aceea de a primi de la pacienţi bani sau alte foloase care nu i se cuveneau. Împrejurările reţinute în ordonanţa procurorului prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice, respectiv că infracţiunea a fost comisă în mai multe dintre formele ei alternative de săvârşire, nu mai subzistă în contextul în care, prin însăşi precizarea din rechizitoriu, inculpatul a fost acuzat de comiterea infracţiunii de luare de mită doar în modalitatea primirii de foloase necuvenite. De asemenea, chiar dacă sumele de bani primite au fost diferite ca şi cuantum şi, instanţa a constatat, referitor la faptele imputate și deduse judecăţii şi, în mod contrar celor reţinute în ordonanţa de schimbare a încadrării juridice, că rezoluţia infracţională a inculpatului nu a fost condiţionată de manifestarea de voinţă a pacienţilor, de posibilităţile lor financiare. Astfel, din procesele-verbale de redare a conţinutului înregistrărilor în mediu ambiental, din declaraţiile martorilor şi din DVD-urile cu imaginile înregistrate reiese că, încă de la intrarea în cabinet, pacienţii puneau plicul cu bani sau bunurile la dispoziţia inculpatului, bunuri pe care acesta le lua la scurt timp şi le ascundea în sertar, sub dosare, fără a pretinde în prealabil vreo sumă de bani şi fără a verifica cuantumul sumelor de bani, raportat la fiecare pacient în parte.

În acelaşi sens, s-a mai reţinut că actele inculpatului reprezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, acţiuni care s-au desfăşurat în mod repetat, la intervale scurte de timp, cu intenţia recunoscută de a primi foloase nedatorate.

Concluzionând, tribunalul a reținut că inculpatul I.A. a acţionat în baza unei rezoluţii infracţionale unice, prealabile, de ansamblu și în consecință, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de inculpat.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului I.A. care în baza unei rezoluţii infracţionale unice, în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în calitatea sa de medic expert al asigurărilor sociale, angajat al Biroului de Expertiză Medicală şi Recuperarea Capacităţii de Muncă din cadrul Casei Judeţene de Pensii Sibiu, a primit diverse sume de bani şi alte foloase materiale de la un număr de 175 de pacienţi pentru a îndeplini activităţi specifice atribuţiilor sale de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere că inculpatul îşi desfăşura activitatea în cadrul unui cabinet medical subordonat unei instituţii publice, Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, în cauză s-au reținut şi prevederile art. 6 cu referire la art. 1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Pentru fapta reţinută în sarcina sa, inculpatului I.A. i s-a aplicat o pedeapsă la a cărei individualizare au fost în vedere criteriile prevăzute de art. 72, art. 52 C. pen. şi anume: natura şi gravitatea faptei săvârşite (infracţiune de corupţie), valoarea socială însemnată încălcată (privitoare la cinstea, corectitudinea, probitatea în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu), multitudinea actelor materiale comise faţă de persoane în vârstă, bolnave, cu pensii modice, pe seama cărora şi folosindu-se de funcţia sa, a obţinut ilicit, în mai puțin de o lună, suma considerabilă de peste 10.000 de euro, durata mare de timp a derulării faptei şi care a fost stopată doar prin intervenţia organelor judiciare, urmările acţiunilor sale (atingerea adusă profesiei de medic şi instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea profesională, scăderea încrederii pacienţilor în actul medical onest, consolidarea mentalităţii populaţiei în necesitatea acordării mitei pentru primirea unui act medical), elementele ce caracterizează persoana inculpatului care nu deţine antecedente penale, a recunoscut şi şi-a asumat răspunderea pentru comiterea faptei, dar care nu a manifestat o atitudine total sinceră (în acest sens instanţa observând că inculpatul a pretins că a iniţiat activitatea infracţională din cauza nemulţumirilor în legătură cu serviciul, datorate printre altele, nedecontării cheltuielilor de detaşare, însă contrar acestor susţineri, din extrasele de cont de la dosar, rezultă că i s-au achitat lunar cheltuielile de detaşare; pe de altă parte, inculpatul a luat decizia de a primi necuvenit bunuri de la persoane bolnave, deşi nemulţumirile i-au fost produse de angajator).

De asemenea, instanţa a mai ţinut cont şi de limitele de pedeapsă, astfel cum acestea se impun a fi reduse ca urmare a aplicării prevederilor art. 320¹ C. proc. pen.

În cauză, tribunalul a apreciat că nu există temeiuri pentru a fi reţinute circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, astfel cum s-a solicitat, întrucât o pedeapsă într-un cuantum sub minimul special, în contextul actual, nu ar mai fi aptă de a îndeplini funcţiile şi de a realiza scopul pedepsei. Simplul fapt că inculpatul nu deţine antecedente penale nu poate justifica reţinerea de circumstanţe atenuante întrucât această împrejurare nu are caracter de performanţă, ci reprezintă o stare de normalitate. A reduce pedeapsa pentru asemenea infracţiuni cu impact deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită şi a altor persoane la săvârşirea unor fapte similare, cu scăderea încrederii populaţiei în actul medical, dar şi judiciar. În plus, asemenea fapte, neurmate de o reacţie exigentă a autorităţilor, ar putea întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în încălcarea legii.

Nici solicitarea inculpatului de a se reţine în favoarea sa, concomitent, atât dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., cât şi prevederile art. 74 lit. c) C. pen. privind comportarea sinceră, nu a fost primită întrucât, recunoaşterii săvârşirii faptelor nu i se poate acorda o dublă valenţă juridică.

În ceea ce priveşte problemele de sănătate invocate, instanţa a constatat că inculpatul nu a probat că a încercat în prealabil să beneficieze de prevederile art. 139¹ C. proc. pen.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen., art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.390 euro şi 21.310 RON, a două pachete de cafea, trei cutii ciocolată, doi litri ţuică, trei sticle coniac, bunuri obţinute necuvenit din comiterea infracţiunii. În acelaşi timp, instanţa a constatat că inculpatul I.A. a consemnat la Banca C.E.C., Sucursala Sibiu, la dispoziţia Tribunalului Sibiu, suma de 5.540 euro, conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013 şi suma de 21.310 RON conform recipisei de consemnare din 14 mai 2013, recunoscând în acest mod că le datorează statului. Constatând însă că inculpatul a consemnat la Banca C.E.C. cu 150 de euro mai mult decât cuantumul stabilit a fi confiscat, instanţa a dispus restituirea către inculpat a diferenţei de 150 euro, remisă în plus.

În ceea ce priveşte solicitarea procurorului de a se aplica dispoziţiile art. 118² C. pen. privind confiscarea extinsă, instanţa a respins această cerere pentru următoarele motive:

În faza de urmărire penală au fost efectuate trei percheziţii domiciliare, fiind descoperite şi ridicate în vederea confiscării în total, sumele de: 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 120 dolari canadieni.

Potrivit dispoziţiilor art. 118² alin. (2) C. pen., confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: valoarea bunurilor dobândite într-o perioadă de 5 ani să depăşească în mod vădit veniturile obţinute în mod licit; formarea convingerii instanţei că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).

Privitor la confiscarea extinsă, tribunalul a subliniat mai întâi, că orice confiscare reprezintă o sancţiune de drept penal şi prin urmare, o măsură restrictivă care ţine de latura penală a procesului și cu privire la care, potrivit art. 65 C. proc. pen., sarcina probei revine organului de urmărire penală.

În al doilea rând, prin răspunsurile date şi înscrisurile depuse atât în faza de urmărire penală cât şi la instanţă, inculpatul a justificat sursa banilor depistaţi la percheziţiile domiciliare. Astfel, din adeverinţele emise de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, de Casa Judeţeană de Pensii Braşov reiese că în ultimii 5 ani, cuantumul total al salariilor obţinute de inculpat se ridică la 99.286 RON. De asemenea, din contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor Y1, Y2, rezultă obţinerea sumelor de 15.000 euro, respectiv 5.000 euro, iar din hotărârea din 29 mai 2008 emisă de SC E. SRL înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov reiese că inculpatul a mai dobândit 20.000 RON prin cesionarea capitalului social al firmei. Completarea la opinia expertală întocmită de expert contabil P.D.A., însoţită de balanţe analitice ale SC E. SRL confirmă cu certitudine faptul că în perioada ianuarie-mai 2008, inculpatul a ridicat suma de 49.234,13 RON. La dosar au mai fost depuse în copie înscrisuri sub semnătură privată din care reiese că inculpatul I.A. a fost împrumutat de concubinul surorii sale cu suma de 55.000 euro, dar şi de un prieten cu suma de 63.000 RON, precum şi cu suma de 12.000 euro. De asemenea, reiese că fratele inculpatului, I.V., i-a dat acestuia 44.000 RON, în scopul preluării autoturismului marca Y3. În schimb, înscrisul de la dosar confirmă că în 2009 inculpatul a cumpărat un autoturism Y3 contra sumei de 13.500 euro.

În ceea ce priveşte suma de 14.956 RON menţionat de expertul contabil, instanţa nu l-a reţinut având în vedere că însuşi expertul a concluzionat că este doar posibil ca inculpatul să fi încasat suma.

Totalizând sumele de bani mai sus menţionate a rezultat că în ultimii 5 ani veniturile licite ale inculpatului au fost de 87.000 euro şi 275.520,13 RON. Comparând aceste sume cu cele pretinse a fi confiscate, se desprinde concluzia că valoarea bunurilor dobândite nu depăşeşte veniturile obţinute în mod licit, astfel că nu sunt întrunite cerinţele art. 118² C. pen.

Solicitarea parchetului de a nu ţine cont de înscrisurile depuse de inculpat în faţa instanţei nu a fost primită din mai multe motive. Astfel, tribunalul a constatat că încă din faza de urmărire penală, inculpatul a susţinut în faţa procurorului că sumele de bani găsite la locuința sa provin din bani împrumuți de la rude şi prieteni, din sume obţinute din activitatea desfășurată în cadrul unor societăţi comerciale, din vânzarea unui autoturism, susţineri justificate cu înscrisurile depuse tot în faza de urmărire penală (Dosarul nr. 2383/85/2013). Omisiunea de a se administra probe sub acest aspect în timpul urmăririi penale, nu poate atrage respingerea de către instanţă a cererii inculpatului de a se prevala de beneficiile procedurii reglementate de art. 320¹ C. proc. pen., text legal care de altfel, în mod imperativ interzice administrarea de probe pe latură penală.

Mai mult, parchetul nu a contestat înscrisurile depuse de inculpat la dosar, ci doar în faza dezbaterilor a solicitat înlăturarea lor. În contextul dat, constatând că înscrisurile depuse de inculpat au fost doar formal contestate, instanţa a concluzionat în sensul că nu sunt motive pentru a nu ţine cont de ele și, în temeiul art. 118² C. pen. a respins cererea de confiscare extinsă.

În ceea ce priveşte contestaţia formulată de mama inculpatului, I.M., instanţa a admis-o în parte şi a dispus restituirea sumei de 10.400 euro către aceasta, având în vedere că înscrisurile de la dosar (procura dată de fiica petiţionarei, lista emisă de W.U.) se complinesc cu susţinerile petentei de la momentul efectuării percheziţiei şi cu cele ale inculpatului. Pe de altă parte, instanţa nu a luat în considerare contractul de credit depus la dosar, având în vedere că suma de bani a fost împrumutată încă din 2 martie 2009 pentru nevoi personale nenominalizate, că în contract apar două codebitoare (I.M. şi I.I.N.) fără a fi specificate sumele ridicate de fiecare dintre ele, aspecte în raport de care, nu se poate stabili un cuantum cert al sumelor de bani, pe care în data de 26 februarie 2013, l-ar mai fi avut în posesie.

Având în vedere dispoziţiile art. 163 C. proc. pen., potrivit cărora măsura asigurătorie constă în indisponibilizarea în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei, faptul că sumele dispuse a fi confiscate au fost consemnate la Banca C.E.C., iar părţi civile nu există, precum şi prevederile art. 357 C. proc. pen., instanţa a ridicat măsura asiguratorie prin instituirea sechestrului luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanţa din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanţa din 28 februarie 2013 şi a dispurestituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 60.420 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul I.A.

Parchetul a criticat soluţia adoptată de tribunal din perspectiva:

- greşitei schimbări a încadrării juridice în raport de actele materiale reţinute în sarcina inculpatului şi recunoscute de către acesta, cu menţionarea faptului că luarea de mită este o infracţiune instantanee care se consumă în momentul în care funcţionarul a primit banii sau alte foloase necuvenite cu scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, iar împrejurările în care a luat de la pacienţi banii sunt diferite de la caz la caz;

- cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare fiind apreciată ca insuficientă pentru realizarea scopului acesteia, faţă de contextul în care au fost comise faptele, modul de operare, persoanele de la care inculpatul primea bani sau alte foloase, numărul mare de acte materiale comise, 175;

- greşitei respingeri a cererii de luare a măsurii de siguranţă a confiscării extinse prevăzute de art. 118² C. proc. pen. pentru sumele de bani găsite la percheziţiile domiciliare efectuate şi care nu au fost justificate de către inculpat, din actele dosarului, rezultând „presupunerea rezonabilă că acestea provin tot din săvârşirea infracţiunilor de luare de mită comise anterior datei de 30 ianuarie 2013, de când a fost monitorizat”. S-a menţionat că instanţa de fond nu a exercitat rol activ în sensul solicitării documentelor justificative depuse de către inculpat pentru a justifica provenienţa acestor sume de bani găsite la domiciliul său în momentul efectuării percheziţiei, soluţia fiind adoptată pe baza unor fotocopii ale respectivelor înscrisuri;

- împrejurării că s-au restituit inculpatului şi mamei acestuia sume de bani mai mari decât cele ridicate şi indisponibilizate în cursul urmării penale, deoarece suma de 10.400 euro restituită mamei inculpatului trebuia scăzută din cea care s-a restituit acestuia.

Acuzarea şi-a suplimentat motivele de apel în sensul desfiinţării hotărârii şi reluării judecăţii la instanţa de fond în vederea înlăturării prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. sau, după caz, a efectuării cercetării judecătoreşti cu motivarea că, recunoaşterea trebuie să fie integrală pentru a produce consecinţe reductive de pedeapsă. Nerecunoaşterea sau recunoaşterea condiţionată a faptei obligă judecătorul să procedeze la efectuărea cercetării judecătoreşti, cadru procesual în care se discută de către acuzare şi apărare, inclusiv legitimitatea acuzaţiei privind confiscarea extinsă. Aceasta presupune administrarea unei probaţiuni adecvate cu posibilitatea ca procurorul să dovedească „activitatea infracţională anterioară” (cei 5 ani), precaritatea dovezilor inculpatului şi neverosimilitatea susţinerilor sale asupra provenienţei acestor valori. În acest context s-a apreciat că judecătorul nu a cercetat fondul acestei acuzaţii.

Inculpatul prin apărător ales a criticat soluţia instanţei de fond pentru:

- omisiunea instanței de a argumenta reţinerea sau înlăturarea probelor sau a elementelor de fapt pe care se sprijină soluţia în cauză. Inculpatul a invocat starea de stres şi depresie care l-au determinat să primească bani şi care rezultă din raportul medical aflat la dosar;

- greşita individualizare judiciară a pedepsei şi a modului de executare a acesteia. În mod greşit s-a reţinut că nu există circumstanţe atenuante care să poată fi reținute în favoarea sa. A invocat faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la solicitarea apărării de a se reţine dispoziţiile art. 74 lit. b) C. pen. (este invocată practică judiciară, decizia nr. 1210 din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Alba-Iulia), precum și conduita din timpul stării de detenţie provizorie ca argument suplimentar în vederea reţinerii de circumstanţe personale;

- nepronunţarea cu privire la suma de 3.350 euro, reprezentând diferenţa de până la 13.750 euro, instanţa de fond omiţând luarea în considerare a contractului de credit.

Curtea de apel, verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, în raport de principiile care guvernează soluţionarea apelului, prevăzute de art. 370 C. proc. pen. a constatat parţial fondate, motivele invocate de acuzare şi, în consecinţă, prin decizia penală nr. 173/A din 9 octombrie 2013.

A admis apelul declarat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinţei penale nr. 85 din 20 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Sibiu în Dosar penal nr. 3654/85/2013:

A desfiinţat sentinţa penală atacată sub aspectul încadrării juridice atribuite infracţiunii de luare de mită şi a sumei în moneda euro restituită inculpatului, urmare ridicării măsurii sechestrului asigurator şi, rejudecând cauza în aceste limite:

A dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A menţinut soluţia de ridicare a măsurii asiguratorii prin instituirea sechestrului, luată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu prin ordonanţa din 27 februarie 2013, îndreptată prin ordonanţa din 28 februarie 2013 şi a dispus restituirea către inculpatul I.A. a sumelor de 50.020 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA, 384 RON echivalent a 120 dolari canadieni.

A menţinut în rest soluţia adoptată de instanţa de fond în hotărâre supusă apelului şi celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.A., a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reţinerii de 24 de ore din data de 26 februarie 2013 şi perioada arestului preventiv începând cu data de 5 martie 2013 şi până la 9 octombrie 2013 și a menţinut starea de arest a acestuia.

În considerentele deciziei, curtea a reţinut următoarele:

Critica vizând greşita schimbare a încadrării juridice din 175 de infracţiuni de luare de mită într-o infracţiune de luare de mită în formă continuată nu a mai fost susţinută oral în dezbaterea apelului dar, relativ la contextul factual în care a acţionat inculpatul I.A., săvârşind 175 de acte materiale de luare de mită de la tot atâţia pacienţi enumeraţi în conţinutul hotărârii, care s-au prezentat la cabinet în vederea expertizării capacităţii de muncă pentru obţinerea sau, după caz, prelungirea deciziei de pensionare pentru grad de invaliditate, pentru eliberarea deciziilor medicale privind pierderea sau diminuarea capacităţii de muncă, respectiv de atestare oficială a gradului de invaliditate şi a drepturilor de asigurări ce decurg din această asigurare, activităţi specifice atribuţiilor de serviciu pe care le avea inculpatul în cadrul biroului de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă din cadrul Casei Judeţene de Pensii Sibiu, curtea a opinat în sensul caracterului continuat al infracţiunii de luare de mită din perspectiva în care este demonstrată întrunirea cumulativă a condiţiilor cerute de lege şi lipsită de controversă rezoluţia infracţională unică. Aceasta în considerarea faptului că probele administrate în faza urmării penale (declaraţiile pacienţilor audiaţi în calitate de martori, procesele-verbale de redare a înregistrărilor în mediul ambiental, suporturile optice conţinând imagini surprinse cu modul de operare) denotă împrejurarea că inculpatul a acceptat şi şi-a însuşit plicurile cu bani sau bunurile puse la dispoziţia sa în mod independent de existenţa vreunei condiţionări în efectuarea actului medical.

Relevantă este şi împrejurarea că actele materiale care reprezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni s-au desfășurat în mod repetat, constant, cu intenţia recunoscută de către inculpat de a primi respectivele foloase ilicite.

Pentru considerente ce ţin de acurateţea hotărârii, instanţa de apel a pus în discuţie conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice, infracţiunea specială impunându-se a se raporta la cadrul general şi nu invers.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că este corectă reţinerea în sarcina inculpatului a infracţiunii de luare de mită în formă continuată, săvârşită în baza unei rezoluţii infracţionale unice în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, a cărei încadrare juridică se circumscrie dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Critica referitoare la netemeinicia soluţiei sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi a modului de executare a acesteia s-a apreciat că este nefondată. Din perspectiva în care şi inculpatul a invocat în mod similar această critică, prin analiza pe care a efectuat-o, Curtea a răspuns ambelor părţi în sensul că:

Este reală împrejurarea că, din analiza declaraţiilor martorilor audiaţi în faza urmării penale rezultă împrejurarea că inculpatul a primit bani şi bunuri de la pacienţi cu un anume grad de invaliditate, ce suferă de boli sau care au vârste respectabile. Instanţa a ţinut cont de aceste criterii şi a constatat că reprezintă, pe lângă celelalte criterii enumerate, trăsături evidenţiate în conţinutul pedepsei stabilite.

S-a considerat că pedeapsa este echitabilă şi proporţională tuturor elementelor care se circumscriu art. 72 C. pen. şi prin forma în care au fost expuse şi analizate în mod explicit, justifică înlăturarea celorlalte criterii personale apreciate de către inculpat ca intrând în sfera dispoziţiilor art. 74 lit. b) C. pen.

Curtea a relevat împrejurarea că traseul socio-profesional al inculpatului este remarcabil din perspectiva datelor puse la dispoziţie de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, dar că trebuie analizate nu numai din punctul de vedere al elementelor apreciative referitoare la inculpat, ci şi din punctul de vedere al factorilor de natură să favorizeze un comportament infracţional, redaţi de către consilierii de probaţiune.

Circumstanţa personală referitoare la starea de stres şi depresie relevată în caracterizarea efectuată de prof. dr. T.G. din care rezultă că inculpatul i-a solicitat ajutor medical în decembrie 2012, context în care a constatat că „avea o problematică de maladaptare cu modificarea dispoziţiei şi, parţial, a comportamentului” nu justifică prin ea însăşi adoptarea unui comportament infracţional repetitiv şi în dispreţul jurământului depus la momentul accederii în profesia de medic, care să reprezinte prin ea însăşi o circumstanţă atenuantă. Această precizare se impune în considerarea apărării formulate de către inculpat la pct. 1 din conţinutul concluziilor scrise.

Din perspectiva contextului profesional de care s-a folosit inculpatul, a stării de nevoie în care s-au aflat pacienţii şi a creării unei stări de normalitate în a primi produse şi bani, coroborat cu numărul mare de acte materiale comise, s-a apreciat că forma de executare a pedepsei stabilită de către judecătorul fondului corespunde exigenţelor prevăzute de art. 52 C. pen. şi, în consecinţă, că nu sunt întrunite în mod cumulativ toate condiţiile care ar justifica executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.

Criticilor suplimentare invocate de către acuzare, s-a apreciat că trebuie să li se răspundă în acelaşi timp cu considerentele care stau la baza respingerii solicitării de a se aplica dispoziţiile confiscării speciale extinse, prevăzute de art. 118² C. pen.

Potrivit alin. (1) al art. 118² C. pen. : „Sunt supuse confiscării şi alte bunuri decât cele menţionate la art. 118, în cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea uneia dintre următoarele infracţiuni, dacă fapta este susceptibilă să îi procure un folos material şi pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 5 ani sau mai mare:

Infracţiuni de corupţie, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură cu infracţiunile de corupţie, infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene”;

Potrivit alin. (2) al textului de lege susmenționat, „confiscarea extinsă se dispune dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanţei, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;

b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1).”

Instanţa de fond a respins solicitarea de a se dispune confiscarea extinsă, motivat de împrejurarea că, pe de o parte, au fost depuse de către inculpat copii ale unor înscrisuri sub semnătură privată şi adeverinţe emise de Casele Judeţene de Pensii Sibiu şi Braşov, din conţinutul cărora rezultă în mod cumulativ veniturile obţinute de acesta în ultimii 5 ani. Relevantă este şi opinia expertală a doamnei P.D.A. care, coroborată cu înscrisurile sub semnătură privată enumerate de judecătorul fondului au format convingerea că inculpatul a obţinut în ultimii 5 ani venituri licite în valoare de 87.000 euro şi 275.520,13 RON a căror comparare cu sumele indisponibilizate de către parchet au relevat faptul că nu este depăşită valoarea obţinută licit de către inculpat pe segmentul temporar impus de lege.

Instanţa de apel nu a împărtăşit opinia acuzării în sensul neexercitării rolului activ de către judecătorul fondului pentru nesolicitarea originalelor documentelor avute în vedere la stabilirea veniturilor ilicite ale inculpatului. În apel, inculpatul a depus aceste înscrisuri în original.

Legiuitorul impune ca instanţa să-şi formeze convingerea că bunurile indisponibilizate provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1) din art. 118² C. pen.

Judecătorul fondului a demonstrat caracterul licit al sumelor de bani găsite la locuința inculpatului în contextul în care, înscrisurile sub semnătură privată au valoare de probă şi nu sunt combătute sub aspectul autenticităţilor de către acuzare.

Aserţiunea acuzării în sensul că aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. impune sine die şi recunoaşterea caracterului ilicit al sumelor indisponibilizate de acuzare, este neîntemeiată.

Aceasta deoarece instituţia confiscării speciale reprezintă o măsură de siguranţă excepţională ce impunea efectuarea unui probatoriu în faza de urmărire penală, prin care acuzarea să dovedească că bunurile dobândite de către inculpat într-o perioadă de 5 ani înainte de data emiterii actului de sesizare a instanţei depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de acesta în mod licit, coroborat cu formarea convingerii că respectivele sume de bani provin din activităţile infracţionale de care este acuzat inculpatul.

Parchetul nu a demonstrat aceste împrejurări, în însăşi motivele de apel, exprimarea acuzării fiind una de natură să eludeze dispoziţiile art. 118² alin. (2) lit. a) C. pen. (împrejurarea că ar rezulta presupunerea rezonabilă că acestea provin din săvârşirea infracţiunilor de luare de mită).

Din considerente ce ţin de întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., care impun recunoaşterea săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare, coroborat cu solicitarea ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, s-a reţinut că solicitarea acuzării din suplimentul motivelor de apel este nefondată din cel puţin următoarele motive:

- legiuitorul impune recunoaşterea faptelor care în speţă, sunt cele 175 de acte materiale cu caracter continuat de luare de mită;

- legiuitorul impune întrunirea cumulativă a celor două condiţii enumerate anterior pentru a se aplica procedura simplificată;

- nu este culpabilă inculpatului neadministrarea probelor ce ţin de măsurile de siguranţă solicitate de către acuzare în contextul în care, nu s-au produs probe în faza urmăririi penale care să demonstreze caracterul ilicit al tuturor sumelor de bani indisponibilizate cu ocazia percheziţiei domiciliare.

S-a apreciat a fi fondată critica referitoare la restituirea către inculpat a unei sume mai mari decât cea indisponibilizată de către autorităţile judiciare în contextul în care judecătorul fondului a demonstrat că suma de 10.400 euro se impune a fi restituită mamei inculpatului, fiind proprietatea acesteia şi reprezentând un împrumut pentru nevoi personale nenominalizate (dovezile ce atestă caracterul licit al acestei sume de bani sunt enumerate în hotărârea criticată şi demonstrează împrejurarea că acesteia trebuie să-i fie restituită suma anterior menţionată).

Prin cuantumul sumei restituite mamei inculpatului, instanţa a respins în mod evident diferenţa până la suma solicitată efectiv de către această persoană şi care reprezintă ultima critică formulată de către inculpat în apel.

Deoarece se constată, în mod evident, eroarea restituirii către inculpat a întregii sume, în monedă euro, indisponibilizată de autorităţile judiciare, fără să fie scăzută suma de 10.400 euro aparţinând mamei inculpatului, curtea a constatat că se impune corectarea acestei erori în apel.

În ce priveşte starea de arest, curtea a reţinut că orice menţinere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o durată scurtă trebuie justificată în mod convingător de către autorităţi. În acest sens, măsura preventivă dispusă în cauză este necesară şi utilă deoarece există indicii concrete care demonstrează o cerinţă veritabilă de interes public şi care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţiei, asupra regulii respectării libertăţii individuale.

Curtea a reţinut că acuzaţiile care planează asupra inculpatului aflat în stare de arest sunt grave din perspectiva funcţiei ocupate de el la momentul săvârşirii prezumtivelor fapte şi care se referă la acte de corupţie care prin natura lor sunt în măsură să justifice starea de detenţie din perspectiva şi a etapei procesuale în care se află în acest moment procedurile judiciare.

Constatând că de la momentul menţinerii măsurii arestării preventive şi până la data judecării apelurilor nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o măsură mai puţin restrictivă, curtea a respins ca nefondate aceste cereri.

Din perspectiva acuzațiilor aduse și a probelor din dosarul de urmărire penală s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului va genera un sentiment de insecuritate socială în raport de natura infracţiunii cu privire la care există indicii temeinice şi suficiente că a fost comisă şi că privarea de libertate a acestuia este o măsură necesară pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale membrilor societăţii, dar şi pentru a se asigura desfăşurarea procesului penal în bune condiţii. Nevoia de a păstra ordinea publică şi de a asigura o bună desfăşurare a procedurilor judiciare este recunoscută de instanţa de contencios european ca un motiv ce poate justifica prelungirea privării de libertate (cauza Garyacki vs . Polonia).

Împotriva sentinţei şi deciziei au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul I.A.

Parchetul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a susţinut că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au făcut o greşită aplicare a legii prin respingerea cererii de confiscare extinsă şi prin reţinerea în favoarea inculpatului a dispoziților art. 320¹ C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, parchetul a arătat că, în mod eronat tribunalul şi curtea de apel au apreciat că din înscrisurile depuse de inculpat la dosar (contracte de împrumut a unor sume de bani de la persoane fizice, de vânzare a unor autoturisme, înscrisuri cu privire la capitalul social al unei societăţi comerciale), ar rezulta caracterul licit al sumelor de bani ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cursul urmăririi penale şi că respectivele înscrisuri au valoare de probă întrucât nu au fost combătute sub aspectul autenticităţii lor de către acuzare, care trebuia să dovedească caracterul ilicit al sumelor de bani în sensul art. 118² C. pen.

În realitate, inculpatul a depus acte pentru a justifica caracterul licit al dobândirii sumelor de bani descoperite cu ocazia percheziţiei, doar în faţa instanței de fond şi doar în copie, în faza de urmărire penală, refuzând în mod constant să dea declaraţii cu privire la faptele pentru care este cercetat şi implicit, cu privire la sumele de bani ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare, inclusiv referitor la cele ce exced perioadei activităţii infracţionale (30 ianuarie 2013-16 februarie 2013).

Pe de altă parte, din relaţiile furnizate de Casa de Pensii din care rezultă că venitul net lunar obţinut de inculpat pe anul 2012 a fost de aproximativ 2.300 RON și din verificările efectuate la mai multe societăţi bancare unde inculpatul avea conturi deschise a reieşit că, doar în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, acesta a dobândit prin luare de mită, sumele de 7.200 euro şi 21.310 RON, ceea ce duce la concluzia că în mod corect procurorul a reţinut că celelalte sume de bani de: 53.220 euro, 68.834 RON, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA şi 120 dolari canadieni provin din infracţiuni de luare de mită comise anterior perioadei începând cu data de 30 ianuarie 2013 şi referitor la care, în baza art. 118² C. pen., se impunea aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale extinse.

În ce priveşte dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., s-a susținut de către parchet că au fost greşit aplicate, având în vedere, pe de o parte, natura juridică a confiscării speciale extinse, aceea de măsură de siguranţă ca sancţiune de drept penal, intrinsecă laturii penale a cauzei, iar pe de altă parte împrejurarea că procurorul de caz a reţinut în sarcina inculpatului, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi acuzaţia cu privire la activitatea infracţională anterioară prezumată, respectiv că în intervalul de 5 ani anterior momentului săvârşirii infracţiunii, ar fi acumulat din activităţi infracţionale de natura mitei, sumele de 53.220 euro, 90.144 RON, 640 lire sterline, 1.058 dolari americani şi 120 dolari.

În declaraţia dată la instanţa de fond, când a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul nu a făcut nicio menţiune privitoare la acuzația ce se referă la activitatea infracţională anterioară prezumată, a depus însă înscrisuri prin care contestă această activitate.

Prin depunerea respectivelor înscrisuri, inculpatul a negat acuzaţia reţinută în rechizitoriu şi care presupune confiscarea extinsă a sumelor de bani dobândite, iar instanţa de fond fără a proceda la administrarea de probe în contradictoriu, pentru a se dovedi temeinic sursa licită a veniturilor inculpatului a considerat veridice aceste înscrisuri şi de natură a forma convingerea judecătorului în privinţa caracterului licit al sumelor de bani în discuţie.

În consecinţă, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Sibiu.

Inculpatul, în motivele de recurs depuse în scris la dosar în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (12 martie 2014, primul termenul fixat în cauză fiind 30 martie 2014) şi susţinute oral cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. a solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispoziţiile art. 396 alin. (5) raporatat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia şi al schimbării modalităţii de executare prin înlăturarea art. 57, art. 71 C. pen. şi aplicarea art. 81 sau art. 86¹ C. pen., referitoare la suspendarea condiționată, respectiv la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că potrivit dispozițiilor din noul C. pen., infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată este dezincriminată.

Calitatea pe care o avea la data faptelor, aceea de medic primar expert, angajat al Casei Judeţene de Pensii Braşov, în baza căreia exercita un serviciu de interes public şi era supus controlului cu privire la îndeplinirea acestui serviciu, îl include în categoria persoanelor prevăzute în art. 175 alin. (2) C. pen.

Potrivit alin. (2) al art. 289 C. pen., fapta prevăzută în alin. (1), săvărșită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întărzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.

Or, fapta pentru care a fost trimis în judecată nu a fost comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar îndatoririlor de serviciu. Dimpotrivă, din adresa emisă de instituţia în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea şi anume, Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, Baroul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, rezultă că şi-a exercitat atribuţiile specifice în acord cu prevederile legale, că nu au fost constatate abuzuri, întârzieri ori alte nereguli, referitor la dosarele privind evaluarea capacităţii de muncă pe care le-a soluţionat în perioada 22 ianuarie 2013-27 februarie 2013.

În subsidiar, a solicitat să se constate, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. pen. potrivit cărora dacă de la săvârșirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă, că aceasta este C. pen. în vigoare care prevede pentru infracţiunea de luare de mită un maxim mai redus al pedepsei (10 ani) faţă de reglementarea anterioară, art. 254 C. pen. din 1969, care prevedea un maxim al pedepsei închisorii de 12 ani.

Totodată, a cerut reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, întrucât nu are antecedente penale, anterior a avut o conduită bună şi a dat dovadă de stăruinţă pentru a repara paguba.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei a susţinut că suspendarea condiţionată sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei corespunde scopului acesteia prevăzut de art. 52 C. pen., întrucât rolul prioritar al pedepsei este aceea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni

Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor invocate de parchet şi inculpat, circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.

Contrar susţinerilor apărării, în opinia Înaltei Curți, recurentul inculpat are calitatea de funcţionar public în sensul dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen. şi, în consecinţă, este subiect activ al infracţiunii de luare de mită, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 4 referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) C. pen., „funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură”.

Conținutul noțiunii de „funcționar public” din art. 175 C. pen. este diferit de cel dat aceleiași persoane în art. 147 alin. (1) C. pen. anterior, dar și mai larg ca sferă de cuprindere. Totodată, conceptul de „funcționar public” folosit de dreptul penal are un înțeles mai extins decât cel atribuit aceleiași persoane de dreptul administrativ, în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, după cum rezultă din chiar sintagma, „funcționar public în sensul legii penale”, folosită în art. 175 C. pen.

În C. pen., noțiunea de „funcționar public” este definită prin raportare, fie la persoanele arătate în art. 175 alin. (1), (împărțite în trei subcategorii, fiecare în parte definind, în funcție de anumite criterii, funcționarul public propriu-zis), fie la cele arătate în art. 175 alin. (2) care definesc funcționarul „asimilat” funcționarului public.

Încadrarea funcționarului într-una dintre cele două categorii determină întrunirea sau neîntrunirea condițiilor de tragere la răspundere penală a acestuia pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen. Astfel, funcționarul definit în art. 175 alin. (2) C. pen., poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită doar atunci când comite fapta în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri, nu și în legătură cu îndeplinirea sau urgentarea îndeplinirii actului respectiv.

Recurentul inculpat I.A. a fost angajat al Casei Judeţene de Pensii Braşov în perioada 1 februarie 2001-18 ianuarie 2014, conform contractului individual de muncă din 1 februarie 2001 în funcţia de medic primar în cadrul Serviciului Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă.

Potrivit art. 2 din Statutul din 6 martie 2012 al Casei Naţionale de Pensii Publice, aprobat prin hotărârea din 2012, Casele Judeţene de Pensii şi Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti sunt servicii publice investite cu personalitate juridică şi se află în subordinea Casei Naţionale de Pensii Publice, instituţie de interes naţional, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administraţiei publice centrale care administrează sistemul public de pensii şi sistemele de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale şi care acordă persoanelor asigurate pensii şi alte prestaţii de asigurări sociale, aflat sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

Începând cu data de 1 septembrie 2011, conform deciziei din 18 august 2011, emisă de Directorul executiv al Casei Judeţene de Pensii Braşov, recurentul inculpat a fost detaşat pe o perioadă de un an la Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, Biroul de Expertiză Medicală, detaşare ce a fost prelungită prin decizia nr. 13 din 25 februarie 2013 şi care a încetat la data de 8 martie 2013, ca urmare a faptului că inculpatul a fost arestat preventiv pentru infracţiunea de luare de mită.

Conform fişei postului întocmită de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu la data de 14 februarie 2013, recurentul inculpat avea ca principale atribuţii de serviciu: analizarea solicitărilor de prelungire a concediilor medicale peste 180 de zile şi în cazul persoanelor recuperabile, înaintarea propunerilor la Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă; asigurarea activităţii de îndrumare metodologică în domeniul expertizei medicale; prelungirea concediului medical peste 90 de zile şi propuneri către serviciul de expertiză medicală pentru prelungirea concediului peste 180 de zile; examinarea bolnavilor propuşi pentru pensionare de invaliditate, emiterea deciziilor de încadrare sau neîncadrare în grade de invaliditate; efectuarea revizuirii medicale a bolnavilor conform legii, efectuarea de investigaţii speciale pentru cazurile problemă; participarea la întocmirea programului de recuperare şi aplicarea acestuia pentru recuperarea capacităţii de muncă şi socio-profesională a pensionarilor de invaliditate din evidenţă.

Potrivit art. 70 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice „Casa Naţională de Pensii Publice şi Casele de pensii sectoriale, prin intermediul Institutului National de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacitații de Muncă (…) organizează, îndrumă şi controlează activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacitații de muncă”, iar conform art. 68 din aceeaşi lege, pensia de invaliditate se cuvine persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, conform legii: neoplaziilor, schizofrenici şi SIDA; bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

În ceea ce priveşte evaluarea capacităţii de muncă în vederea stabilirii gradului de invaliditate, legea prevede în art. 71 că aceasta se face la cerere, de către medicul specializat în expertiza medicală a capacității de muncă din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, cererea şi documentele medicale ale solicitantului trebuind depuse la cabinetul de expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul casei teritoriale de pensii competente, în funcţie de domiciliul solicitantului.

În urma examinării clinice şi analizării documentelor medicale, medicul expert al asigurărilor sociale completează raportul de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă. În situaţia în care pentru emiterea deciziei sunt necesare examinări sau investigaţii de specialitate suplimentare, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii [art. 71 alin. (3) şi alin. (4)].

Rezultă că recurentul inculpat I.A., în perioada 30 ianuarie-26 februarie 2013 a exercitat atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome, care caracterizează funcția publică, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Împrejurarea că textul de lege susmenționat se referă la funcția publică în sens administrativ este lipsită de relevanță, conținutul noțiunii fiind valabil și în dreptul penal, ca o consecință firească a faptului că noțiunea de „funcționar public” în sensul legii penale are o sferă de cuprindere mai mare, în care sunt absorbite și categoriile de funcționari publici din dreptul administrativ.

În realizarea atribuțiilor și responsabilităților prevăzute de lege, recurentul inculpat a emis decizii medicale asupra capacității de muncă, acte cu caracter obligatoriu, care au generat consecințe juridice, inclusiv asupra bugetului asigurărilor sociale de stat. De altfel, un exemplar al deciziei medicale asupra capacității de muncă se depune la casa teritorială de pensii,

Concluzionând, Înalta Curte reține că recurentul inculpat I.A. are calitatea de funcţionar public în accepțiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza finală C. pen. şi art. 1 din Legea nr. 78/2000, republicată, fiind subiect activ al infracţiunii de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, comisă prin aceea că în perioada 30 ianuarie 2013-26 februarie 2013, în mod repetat, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit sume de bani şi alte foloase materiale de la un număr de 175 de pacienţi în legătură cu îndeplinirea actelor ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Prin urmare, prima apărare a recurentului inculpat în sensul că, în raport de conţinutul dispoziţiilor art. 175 şi art. 289 C. pen., infracţiunea de luare de mită reţinută în sarcina sa, în modalitatea descrisă în considerentele sentinţei şi deciziei a fost dezincriminată odată cu intrarea în vigoare a C. pen., nu este întemeiată.

În ce priveşte critica inculpatului vizând individualizarea judiciară a pedepsei în sensul că în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel nu au reţinut în favoarea sa circumstanțe atenuante şi nu au aplicat dispoziţiile art. 81 C. pen. din 1969 referitoare la suspendarea condiţionată sau ale art. 86¹ din același cod privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, Înalta Curte constată că şi aceasta este neîntemeiată.

Prealabil, se impune precizarea că art. 385⁶ C. proc. pen. anterior, consacrând efectul parţial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac ordinară, stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Prin urmare, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Prin Legea nr. 2/2013 (intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013) s-a realizat însă, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, doar la chestiuni de drept.

Aşa fiind, a fost modificat pct. 14 al art. 385⁹ C. proc. pen., căruia i se circumscrie critica vizând individualizarea judiciară a pedepsei, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, recurentul inculpat a criticat sentinţa şi decizia sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, atât sub aspectul cuantumului, datorită nereţinerii în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare, cât şi al modalităţii de executare, critică exclusă însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Având în vedere succesiunea de legi intervenită în cursul procesului, Înalta Curte va proceda la identificarea legii penale mai favorabile recurentului inculpat.

Potrivit art. 13 C. pen. din 1969, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii, până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Conform art. 5 C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor declarate în cauză, în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Se constată că alin. (1) al art. 5 C. pen. în vigoare reia dispoziţia art. 13 C. pen. din 1969, astfel că, în această materie regimul aplicabil rămâne acelaşi.

Pentru identificarea concretă a legii penale mai favorabile trebuie avute în vedere o serie de criterii care tind, fie la înlăturarea răspunderii penale ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează, în primul rând, condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi în sfârşit, criteriul pedepsei.

Determinarea caracterului „mai favorabil” are în vedere o serie de elemente cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepsei, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc. Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. Cu privire la aceasta din urmă pot exista deosebiri de natură (o lege prevede ca pedeapsa principală amenda, iar alta închisoarea) dar şi deosebiri de grad sau cuantum privitoare la limitele de pedeapsă şi evident, la modalitatea stabilirii acestora în mod concret. Cât priveşte determinarea concretă a legii penale mai favorabile, aceasta vizează aplicarea legii şi nu a dispoziţiilor mai blânde neputându-se combina prevederi din vechea şi din noua lege deoarece s-ar ajunge la o „lex terţia” care, în pofida dispoziţiilor art. 61 din Constituţie, ar permite judecătorului să legifereze (în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 265/2014 publicată în M.Of. al României, Partea I nr. 372/20.05.2014).

Având în vedere că limita minimă a pedepsei prevăzută în cele două coduri este aceeași, că pedeapsa aplicată inculpatului (3 ani și 6 luni închisoare) se încadrează în limitele prevăzute de legea nouă, care se situează între 2 ani și 6 ani și 8 luni, Înalta Curte apreciază, analizând în ansamblu dispoziţiile din cele două coduri, că mai favorabil este C. pen. din 1969.

Criticile invocate de parchet vizând greşita reţinere în favoarea inculpatului a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi la neaplicarea dispoziţiilor art. 118² C. pen. din 1969, vizând confiscarea extinsă sunt nefondate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., în vigoare la data soluţionării cauzei în fond şi în apel [art. 396 alin. (10) C. proc. pen.] „până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Alin. (2) al textului de lege susmenţionat prevede că „judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată”.

La instanța de fond, inculpatul a declarat că recunoaşte „vinovăţia şi doreşte să beneficieze de art. 320¹ C. proc. pen.”, prevederi ce i-au fost explicat de apărători. În plus, a precizat „Conştientizez gravitatea faptelor de care sunt acuzat. În perioada cât am lucrat la Sibiu, am soluţionat peste 8000 de dosare, iar deciziile medicale pe care le-am luat au fost corecte”.

Luând act de declaraţia inculpatului şi constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta pentru care a fost trimis în judecată există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de acesta, cerinţe prevăzute în art. 320¹ alin. (4) C. proc. pen., instanța de fond a soluţionat latura penală a cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. cu consecinţa condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii ale cărei limite au fost reduse cu o treime conform alin. (7) al textului de lege menţionat.

În ce priveşte confiscarea extinsă, care nu este altceva decât o varietate a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, această instituţie a fost introdusă în legislaţia penală română prin Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea C. pen. al României şi a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 258/19.04.2012, lege care transpune în legislaţia naţională, art. 3 din Decizia-cadru nr. 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracțiunea, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 15 martie 2005.

În conformitate cu dispozițiile art. 118² alin. (2) C. pen. din 1969 [art. 112¹ alin. (2) C. pen. în vigoare la data judecării recursurilor declarate în cauză], pentru a se dispune confiscarea extinsă se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârșirii infracțiunii, până la data emiterii actului de sesizare a instanței, depășește în mod vădit veniturile obținute de aceasta în mod licit;

b) instanța are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracționale dintre cele prevăzute la alin. (1), între care se află şi infracţiunea de luare de mită pentru care inculpatul I.A. a fost trimis în judecată şi condamnat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în faza de urmărire penală au fost efectuate trei percheziţii domiciliare, ocazie cu care au fost descoperite şi ridicate din locuinţa inculpatului, în vederea confiscării, sumele de: 90.144 RON, 60.420 euro, 640 lire sterline, 1.050 dolari SUA şi 120 dolari canadieni.

În acord cu concluzia la care au ajuns instanţa de fond şi instanţa de apel, Înalta Curte reţine, din înscrisurile depuse de inculpat în faza de urmărire penală şi la instanţă, că acesta a justificat sursa banilor găsiţi la percheziţiile domiciliare efectuate la locuinţa sa. Astfel, din adeverinţele emise de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi de Casa Judeţeană de Pensii Braşov rezultă că în ultimii 5 ani inculpatul a obţinut salarii în sumă totală de 99.286 RON. De asemenea, din contractele de vânzare-cumpărare a autoturismelor Y1, Y2 rezultă obţinerea de către inculpat a sumelor de 15.000 euro şi respectiv de 5.000 euro, iar din hotărârea din 29 mai 2008 emisă de SC E. SRL, înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov reiese că inculpatul a dobândit suma de 20.000 RON, prin cesionarea capitalului social al firmei. Completarea la opinia expertală întocmită de expertul contabil P.D.A., însoţită de balanţele analitice ale SC E. SRL confirmă faptul că în perioada ianuarie-mai 2008, inculpatul a ridicat suma de 49.234,13 RON.

Din înscrisurile sub semnătură privată depuse iniţial în copie la instanţa de fond şi ulterior, în original la instanţa de apel mai reiese că inculpatul a fost împrumutat de către concubinul surorii sale cu suma de 55.000 euro şi de către un prieten, cu sumele de 63.000 RON şi respectiv, de 12.000 euro. De asemenea, din înscrisul depus la dosarul instanţei de fond, rezultă că inculpatul a primit de la fratele său, I.V., suma de 44.000 RON în scopul preluării autoturismului Y3.

Totalizând sumele de bani susmenţionate rezultă că în ultimii 5 ani veniturile licite ale inculpatului au fost de 87.000 euro şi 275.520 RON şi, în consecinţă, că valoarea bunurilor dobândite de acesta nu depăşeşte veniturile obţinute în mod licit, astfel că nu sunt întrunite cele două condiţii cumulative prevăzute de art. 118² C. pen. pentru a se dispune măsura confiscării extinse, concluzie la care în mod corect a ajuns instanţa de fond şi pe care a confirmat-o instanţa de apel.

Cererea reprezentantului parchetului prin care a solicitat să nu se ţine seama de înscrisurile depuse de inculpat la instanța de fond nu este întemeiată.

Contrar susţinerilor procurorului, încă din faza de urmărire penală, inculpatul a oferit explicaţii rezonabile cu privire la sumele de bani găsite la locuinţa sa, respectiv faptul că acestea reprezintă economii făcute pe perioada exercitării profesiei de medic, că provin din banii luaţi cu împrumut de la rude şi prieteni, din profiturile obținute de societăţile la care deţinea acţiuni, din vânzarea unui autoturism, explicaţii susţinute de înscrisurile depuse, inițial, în faza de urmărire penală și ulterior în cursul cercetării judecătorești.

Având în vedere apărările inculpatului din faza de urmărire penală referitoare la caracterul licit al sumelor de bani găsite în locuinţa sa, procurorul, în condiţiile în care aprecia contrariul celor afirmate de inculpat, şi anume că banii respectivi provin din săvârşirea infracţiunii de luare de mită, trebuia să exercite rolul activ prevăzut de art. 4 C. proc. pen. şi să administreze probe pe care să-şi fundamenteze cererea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării extinse.

Împrejurarea că în declarația dată în faţa instanţei de fond inculpatul a reiterat apărările formulate în cursul urmăririi penale privind provenienţa banilor, apărări pe care procurorul trebuia să le verifice, nu este de natură a duce la concluzia că nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanţei și, în consecință, că nu poate beneficia de procedura prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. Mai mult, parchetul nu a contestat înscrisurile depuse la dosar la momentul prezentării lor ci, doar în faza dezbaterilor a solicitat înlăturarea lor pe motiv că au fost depuse în copie.

În apel însă, inculpatul a depus la dosar înscrisuri în original.

În contextul celor mai sus arătate, constatând că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 320¹ C. proc. pen., soluție confirmată de instanța de apel, cererea parchetului de a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru a se efectua cercetarea judecătorească, nu este întemeiată.

În consecință, hotărârile pronunţate în cauză fiind legale şi temeinice, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia şi de inculpatul I.A. se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385¹⁷ alin. (4) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată recurentului inculpat se va deduce reţinerea din data de 26 februarie 2013 şi arestarea preventivă începând cu data de 5 martie 2014 la 14 aprilie 2014.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia şi de inculpatul I.A. împotriva deciziei penale nr. 173/A din 9 octombrie 2013 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea din data de 26 februarie 2013 şi arestarea preventivă începând cu data de 5 martie 2013 la 14 aprilie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia rămân în sarcina statului.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1313/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 1319/2014. Penal. Infracţiuni privind... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1304/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 1313/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). înşelăciunea (art. 215 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1319/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), (Legea 161/2003 modificată ICCJ. Decizia nr. 1322/2014. Penal