ICCJ. Decizia nr. 1319/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7), (Legea 161/2003 modificată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1319/2014
Dosar nr. 11948/63/2010
Şedinţa publică din 14 aprilie 2014
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 353 din 7 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 11948/63/2010 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.N., M.N. şi S.F., din infracţiunile prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu art. 41 alin. (2) C. pen., pentru fiecare, în infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunile prev. de art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunile prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.I.A. din infracţiunile prev. de art. 24 alin. (1) şi (2), art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) şi (2), art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul I.M.F., zis "C." la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive de la 23 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., zis "A.", M.N.D. zis "C.", şi S.F. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare şi 3 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. şi S.F. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. şi S.F. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. şi S.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. şi S.F. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., au fost condamnaţi fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. şi S.F. la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpaţilor, aceştia urmând să execute în final, câte 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive pentru fiecare dintre cei trei inculpaţi de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
În baza art. 360 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, luată faţă de inculpaţii I.M.F., B.N.C., M.N.D. şi S.F. prin Decizia penală nr. 1.356 din 24 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova în dosarul nr. 3102/54/2010.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul H.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 864 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 624/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată de la 01 august 2006 la 11 decembrie 2006.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul B.I.A., zis "I." la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33, 34, 35 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a), b) C. pen., art. 71 C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul S. a unui memory stick marca A.
S-a dispus restituirea către inculpatul S. a unui hard-disk marca S.B. cu seria X de capacitate 160 Gb, a unui hard-disk marca W.D. cu seria X de capacitate 250 Gb, a unui nr. de 56 suporturi optice tip CD/DVD, a unui modem Z., a unei cartele Z. cu seria X, a două memory stick-uri de culoare albă cu protecţie metalică, a unui MP3 Player marca S. cu seria X, a uni telefon mobil marca N. cu IMEI X, prevăzut cu cartelă V., cu seria X, a unui telefon mobil marca N. cu IMEI x, prevăzut cu cartelă C. seria X, a unui telefon mobil marca S., prevăzut cu cartelă C., a două dischete, marca T., respectiv D., a unui suport din plastic pentru card SIM şi a două suporturi din plastic pentru card SIM C.
S-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul B.N. a unui card de memorie marca T. de capacitate 2 Gb, cu seria X şi a unui minilaptop marca D., model I. cu seria X.
S-a dispus restituirea către acesta a unui suport de stocare a datelor tip S.S.A cu seria X.
S-a dispus restituirea către inculpatul I. a unui hard-disk marca H. cu seria X de capacitate 82,3 Gb, un dispozitiv tip Digital Video Recorder cu carcasă metalică de culoare neagră şi 8 suporturi optice tip CD/DVD.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a unei perechi de ochelari prevăzuţi cu cameră video, a unui cablu de date, a unui încărcător fără fir şi a două dispozitive electronice modificate, menţionate în Procesul-verbal încheiat la 14 iunie 2010.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a echivalentului în RON la data executării măsurii a sumei de 72.000 euro de la fiecare dintre inculpaţi.
S-a menţinut măsura sechestrului dispusă asupra sumelor de 1.500 euro şi 1.950 RON, ridicate de la inculpatul B.N.
Au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţii I., B., B., M. şi H. la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare statului, iar pe inculpatul S. la 3.400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Inculpaţii V.M. (I.), M.N.D., S.F., H.H, B.N. şi B.I.A., în cursul anului 2000 s-au constituit într-un grup infracţional organizat care a avut drept scop montarea dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare pe ATM-uri şi POS-uri şi retrageri frauduloase de numerar prin folosirea de carduri clonate.
Audiaţi de către instanţă, inculpaţii B.N., B.I., M., S. şi I. au negat comiterea infracţiunilor, precizând că au apelat uneori la inculpatul S. pentru a le cumpăra bilete de avion, deoarece acesta avea o cunoştinţă la o agenţie de turism, obţinând astfel un preţ redus. Inculpatul S. a declarat că nu a avut cunoştinţă de datele înscrise iniţial pe memory stick-ul găsit în domiciliul său, deoarece în momentul în care a ajuns în posesia dispozitivului, dat de o cunoştinţă din Anglia pe nume C. în anul 2009, respectivele date fuseseră şterse. Inculpaţii B.N. şi M.N. au declarat că în ziua de 14 iunie 2010, urmărind să plece în Italia, s-au întâlnit cu o cunoştinţă a lor, inculpatul H., care le-a propus să plece împreună. Pentru că acesta avea o cutie, au acceptat să transporte această cutie în bagajul lor, fără a şti conţinutul acesteia. În urma percheziţionării bagajului s-a constat că în această cutie se afla aparatură de skimming. Inculpatul I. a declarat că în ultimii 10 ani a mers o singură dată în Italia, împreună cu o familie de tineri căsătoriţi nu s-a întâlnit cu niciunul dintre inculpaţi şi nici nu a primit vreo sumă de bani de la aceştia.
Inculpatul H. şi-a menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, susţinând că în iarna anului 2007 i-a întâlnit prin intermediul numitului S.I. pe inculpaţii M. şi B.N., care i-au propus să confecţioneze aparatură de skimming pentru o parte din profit. Iniţial inculpatul a confecţionat aparatura de skimming de acasă însă în martie 2007 cei doi inculpaţi i-au solicitat să se deplaseze în Italia, pentru a vedea personal locul unde trebuiau instalate dispozitivele. Pentru fiecare deplasare în Italia, în funcţie de complexitatea dispozitivului, inculpatul H. primea între 500 şi 1.000 euro şi i se plăteau biletele de avion. Deoarece la sfârşitul anului 2007 a vrut să renunţe la producerea aparaturii de skimming, cei doi inculpaţi i-au propus să devină membru al grupului, cu dreptul de a primi parte egală din câştig. Sfârşitul anului 2007 este momentul în care inculpaţii au schimbat locaţia, deplasându-se din zona oraşului M. în Bergamo. Acesta este momentul în care inculpatul H. l-a cunoscut pe numitul D., zis "N.", care împreună cu alţi doi, trei tineri avea sarcina de a monta şi demonta camerele video de pe ATM-uri. Sincronizarea datelor se făcea la sfârşitul lunii, de regulă de către inculpaţii B. şi M., iar gruparea condusă de "N." primea un număr de carduri contrafăcute (30%) şi efectua retragerile de numerar. Inculpatul H. a declarat că din acelaşi moment al iernii anului 2007, când a început să primească cotă egală cu a celorlalţi, primea în realitate un număr egal de carduri clonate, de pe care efectua personal în Italia, retrageri de numerar. A susţinut că încă de la început cei doi inculpaţi au vorbit despre inculpatul I. ca despre un membru al grupului însă nu l-a întâlnit decât de câteva ori în Italia, venind o dată în cursul anului 2007 pentru a primi suma de 10.000 euro, potrivit susţinerilor inculpaţilor B.N. şi M. Inculpatul H. a mai declarat că inculpatul I. nu a primit niciodată carduri contrafăcute, ci de fiecare dată sume de bani la sfârşitul fiecărei perioade de activitate, considerată între o lună şi două luni. Întrebându-i pe cei doi inculpaţi de ce plătesc aceste sume de bani inculpatului I., cei doi nu i-au oferit o explicaţie clară, susţinând doar că "trebuie să îi dea". De asemenea, a mai declarat că nici restul grupului nu efectua retrageri de numerar, pretinzând că "nu se duc la aparat pentru că le este frică", astfel că dădeau cardurile unui grup de tineri, primind de la aceştia sumele de bani retrase. Despre inculpatul B.A. a arătat că acesta a aderat la grup în vara anului 2008, după ispăşirea unei pedepse cu închisoarea într-un penitenciar francez pentru acelaşi tip de infracţiuni. Deşi primea o parte egală cu a celorlalţi membri, aspect ce l-a nemulţumit din nou pe inculpatul H., inculpatul B.A. nu avea un rol important, asistându-i doar pe ceilalţi membri ai grupului în activitatea lor. Inculpatul H. a mai arătat că începând cu vara anului 2009, ca urmare a măsurilor de securitate luate de către băncile italiene, câştigul grupului s-a diminuat considerabil, astfel că inculpaţii B.N. şi M. şi-au modificat modul de acţiune, în sensul că au redus activitatea efectivă de clonare a cardurilor şi au început să trimită datele obţinute cu ajutorul aparaturii de skimming, prin intermediul internetului, în alte ţări, respectiv Irlanda, Anglia, Statele Unite ale Americii către diferite persoane. Din acel moment inculpatul H. a reînceput să primească drept parte din profit nu carduri contrafăcute, ci sume de bani. Inculpatul H. l-a perceput pe inculpatul S. drept membru al grupului pe la sfârşitul anului 2009, când l-a întâlnit în Italia şi a observat că petrece mult timp la telefon sau la calculator, transmiţând prin intermediul internetului datele obţinute de pe carduri cu ajutorul dispozitivelor de skimming. Nu a putut preciza dacă acesta a fost momentul în care inculpatul S. a aderat la grup, deoarece inculpaţii B.N. şi M. discutau foarte mult la telefon cu diferite persoane, fără a pronunţa numele interlocutorilor. De asemenea, a mai precizat inculpatul H., în acea perioadă venea mai rar în Italia şi rămânea o perioadă mai scurtă de timp. A precizat însă că numitul S., deşi i-a făcut legătura cu inculpaţii B.N. şi M., primind pentru aceasta suma de 5.000 euro şi chiar a făcut presiuni asupra lui să accepte solicitările celor doi inculpaţi, nu a făcut parte niciodată din grupul acestora. A declarat că anterior zilei de 14 iunie 2010 inculpaţii B.N. şi M. i-au solicitat să cumpere o cameră video miniaturală, încorporată într-o pereche de ochelari, trimiţându-i banii necesari şi plătindu-i biletul de avion către Italia, unde urmau să plece toţi trei. În ziua de 14 iunie 2010 inculpatul H. a dat celor doi inculpaţi camera video şi un dispozitiv pentru înregistrarea datelor de pe carduri pe care avusese sarcina să îl repare, însă au fost opriţi de către lucrătorii de poliţie.
Cu prilejul dezbaterilor inculpatul H. a solicitat prin apărător achitarea sa, deoarece a acţionat sub imperiul constrângerii morale la care a fost supus de către inculpaţii B.N. şi M. Instanţa nu poate reţine această apărare a inculpatului deoarece din declaraţiile sale nu se conturează existenţa unei ameninţări grave pentru persoana inculpatului pe care restul grupului să o fi adresat acestuia, astfel cum este definită în art. 46 C. pen. De asemenea, inculpatul H. a acceptat fără niciun fel de presiuni ca o lungă perioadă de timp să confecţioneze aparatură de skimming, încercând să renunţe la această înţelegere doar în momentul în care retragerea de numerar folosind cardurile contrafăcute a devenit dificilă şi profitul s-a diminuat considerabil.
Instanţa a constatat că declaraţia inculpatului H. privind existenţa şi modul în care a funcţionat grupul infracţional se coroborează cu convorbirile interceptate în cauză, parte din ele transcrise în dosarul de urmărire penală, cu concluziile expertizelor informatice şi cu actele aflate la dosar. Astfel, susţinerea inculpatului H. că la data de 14 iunie 2010 trebuia să meargă în Italia împreună cu inculpaţii B. şi M. pentru a încerca montarea unor dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile folosite la diferite ATM-uri ale băncilor italiene a fost confirmată de conţinutul convorbirilor telefonice purtate anterior acestui moment de către ceilalţi doi inculpaţi sau de către H.H., în discuţiile purtate cu puţin înainte de sosirea inculpatului H. la aeroport, B.N. încercând să îl liniştească în legătură cu modul în care vor transporta obiectele aduse de acesta. De altfel, de regulă convorbirile purtate cu inculpatul H. se axează pe obţinerea diferitelor componente electrice ori electronice, confirmând astfel susţinerile inculpatului privind modul în care îşi distribuiseră rolurile în cadrul grupului. Astfel, deşi inculpatul B.I. a fost trimis în judecată în calitate de autor, inculpatul H. a precizat că acesta nu avea propriu-zis anumite atribuţii, însoţindu-i doar pe ceilalţi în activităţile acestora şi, din convorbirile telefonice purtate de către inculpatul B.I. reiese că acestuia i se cere de regulă să ducă sau să îi aducă pe membrii grupului de la aeroport, să le predea diferite obiecte, să transmită mesaje către diferite persoane, de exemplu cei care aveau sarcina efectuării retragerilor de numerar.
Ţinând seama de aceste aspecte, instanţa a apreciat că activitatea inculpatului B.I. se rezuma la înlesnirea, la uşurarea activităţii infracţionale a restului grupului, fiind doar un complice al infracţiunilor comise de către ceilalţi membri, astfel că a schimbat încadrarea juridică în acest sens, cu excepţia infracţiunii de aderare la grupul infracţional organizat, pentru care va reţine forma autoratului.
Inculpatul H. a susţinut că pe inculpatul S. l-a întâlnit de puţine ori, prima dată către sfârşitul anului 2009, însă acesta intrase în grupul de inculpaţi având preocupări în contrafacerea cardurilor bancare. Convorbirile purtate de către inculpatul S. cu B.N. şi M., concluziile expertizei informatice, precum şi răspunsul unităţilor bancare privind transferurile de sume de bani demonstrează implicarea acestuia în activitatea infracţională, susţinând afirmaţia lui H. că spre sfârşitul anului 2009, inculpaţii şi-au modificat modul de activitate, trimiţând datele obţinute de pe cardurile bancare în America, de unse se retrăgeau bani ce erau trimişi apoi în România.
Astfel, în rechizitoriu s-a reţinut că sumele de bani obţinute din activitatea infracţională erau trimise în România pe numele altor persoane, fiind identificaţi T.P.V., N.D.C., N.Ş.C. Inculpatul B.N. a susţinut însă că aceste trei persoane au primit pentru el suma de 900 euro, reprezentând partea dintr-o datorie pe care o cunoştinţă i-o trimitea din S.U.A., deoarece W.U. impune regula ca un transfer să nu atingă o valoare foarte mare. Martorii T., N. şi N. au susţinut apărarea inculpatului, declarând că au ridicat de două, trei ori sume de până la 1.000 euro de la un român domiciliat în S.U.A., care îi restituia acestuia o datorie, deoarece inculpatul era plecat în Italia şi i-a rugat să ridice banii în numele său.
Din răspunsul W.U. reiese că într-adevăr, N.C. şi T.V. au primit în 23 şi 26 decembrie 2009 câte 900 dolari de la M.A. aflat în Statele Unite ale Americii, însă martorii nu au prezentat o justificare pentru celelalte transferuri de bani, pentru sume mai mari, trimise de această dată din ţări ale Europei sau pentru banii ridicaţi pentru inculpatul M., potrivit depoziţiei lui N.D, aşa cum nici inculpaţii B. şi S. nu au justificat sumele primite din ţări ale Europei, primul inclusiv de la persoane care au expediat şi către T.P. sume de bani (L.K.). Apărarea inculpatului B. este contrazisă şi de conţinutul convorbirilor telefonice purtate cu S. despre martorul T. sau cu acesta din urmă despre ridicarea sumelor de bani pentru B., deşi acesta se afla în ţară.
În una dintre convorbirile transcrise la dosar, inculpatul I. încearcă să obţină "parola unui seif", acesta susţinând în instanţă că era vorba de un seif real, iar nu o denumire codificată, cumpărat de către un prieten al său care uitase parola după ce depozitase înăuntru o sumă de bani. Conţinutul convorbirilor purtate cu această ocazie demonstrează însă contrariul, iar inculpatul B.N., cel care îi cere să ia legătura cu numitul "C.", deoarece "seiful" pe care îl luase inculpatul I. de la "C.", după ce fusese "montat", nu poate fi deschis întrucât "nu are parola la el", nu a susţinut niciodată această apărare a inculpatului I. Instanţa a reţinut din conţinutul convorbirilor dintre inculpaţi, cu excepţia lui H. şi B.A. preocuparea lui I. pentru deplasările lui B.N., M. şi S., poreclit "P." în Italia, sfătuindu-i pe aceştia să îşi schimbe numerele de telefon, felul în care întâlnirile inculpaţilor au loc în restaurantul administrat de către I.M. sau se folosesc de numele acestuia ori faptul că se apelează la el pentru rezolvarea diferitelor probleme care apar în activitatea de clonare a cardurilor, astfel încât, având în vedere şi declaraţia inculpatului H., s-a reţinut că inculpatul I. a acţionat în calitate de instigator la activitatea infracţională desfăşurată de către ceilalţi inculpaţi.
Faptele inculpatului I., de a constitui un grup infracţional organizat, de a instiga la falsificarea instrumentelor de plată electronice şi la punerea în circulaţie a acestor instrumente falsificate, la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, la efectuarea de operaţiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III.
Inculpaţii B.N., M. şi S. au fost trimişi în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, apreciindu-se că au efectuat operaţiuni financiare cu instrumentele de plată falsificate, accesând astfel fără drept sistemele informatice prin încălcarea măsurilor de securitate. Inculpatul H. a declarat însă că doar el retrăgea numerar cu partea sa din cardurile falsificate, în timp ce inculpaţii B.N. şi M. cereau grupurilor infracţionale cu care colaborau să retragă numerar şi să le predea sumele de bani astfel obţinute, astfel că instanţa va schimba încadrarea juridică în sensul reţinerii pentru aceşti doi inculpaţi forma de participaţie a instigării la infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003. Întrucât nu reiese din actele dosarului că inculpatul S. efectua personal operaţiuni frauduloase cu cardurile contrafăcute, mai ales că acesta nu are deplasări în Italia, locul unde erau folosite instrumentele de plată falsificate, instanţa a reţinut că şi acesta îşi obţinea partea din câştig în acelaşi fel, astfel că va schimba încadrarea juridică în sensul reţinerii formei de participaţie a instigării.
Faptele inculpaţilor B.N., M., H. şi S., comise repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, constând în constituirea, respectiv aderarea pentru ultimii doi inculpaţi, la un grup infracţional organizat, în falsificarea instrumentelor de plată electronice şi în punerea în circulaţie a acestor instrumente falsificate, în deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpaţilor B.N., M. şi S., comise repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice de a instiga la efectuarea de operaţiuni comerciale cu instrumente de plată falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului H. comise repetat, în baza unei rezoluţii infracţionale unice de a efectua operaţiuni comerciale cu instrumente de plată falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 27 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele comise de inculpatul B.I.A., în mod repetat, în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice, constând în aderarea la un grup infracţional organizat, în înlesnirea falsificării instrumentelor de plată electronice, punerii în circulaţie a acestor instrumente falsificate, în înlesnirea deţinerii de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, în înlesnirea instigării la efectuarea de operaţiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate prin accesarea fără drept a unui sistem informatic întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii I.(V.)M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. şi B.I.A.
Prin Decizia penală nr. 59 din 22 februarie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus, în opinie majoritară, admiterea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpaţii I.(V.)M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. şi B.I.A., împotriva Sentinţei penale nr. 353 din 7 iulie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 11948/63/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând.
A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la art. 334 C. proc. pen., referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor B.N., M.N.D., S.F. şi B.I.A.
1. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului I. (fost V.) M.F. din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, în două infracţiuni prevăzute de art. 25 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 25 rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunile prev. de art. 25 rap, la art. 25 din Legea nr. 365/2002, de art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, în infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul I. (fost V.) M.F., la pedeapsa principală de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost V.) M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost V.) M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost V.) M.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul I. (fost V.) M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul I. (fost V.) M.F., urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 71 - 72 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive de la 23 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., zis "A." şi M.N.D., zis "C." la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor, aceştia urmând să execute în final, câte 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 71 - 72 C. pen., a interzis fiecăruia dintre inculpaţi drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
3. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului S.F. din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1), (3) din Legea nr. 161/2003, Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul S.F., urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 71 - 72 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
4. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului H.H. din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, şi din infracţiunea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.H. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.H. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.H. la pedeapsa de 11 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
A menţinut revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 624/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în final 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 71 -72 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată de la 01 august 2006 la 11 decembrie 2006.
5. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul B.I.A., zis "I.", la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.I.A., zis "I." la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.I.A., zis "I." pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.I.A., zis "I." la 6 luni închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art. 33, art. 34 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
În baza art. 71 - 72 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;
A menţinut dispoziţiile sentinţei penale atacate referitoare la chestiunile complementare, respectiv luarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale în baza art. 118 lit. b), c) şi e) C. pen., la restituirea bunurilor către inculpaţi, la menţinerea sechestrului asigurător şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum şi celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei decizii.
În cauză a fost formulată şi opinie separată, în sensul respingerii apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova şi admiterea apelurilor declarate de inculpaţii I. (V.) M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. şi B.I.A.
A desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că:
A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor în pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.I.A., în următoarele limite:
- din infracţiunea prev. art. 25 din Legea nr. 365/2002 într-o infracţiune prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I. (fost V.) M.F. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap la art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe fiecare dintre inculpaţii B.N.C., M.N.D., S.F., H.H., B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
În baza 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N. C-tin şi M.N.D. la pedeapsa de câte 2 închisoare.
În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii B.N. C-tin şi M.N.D. la pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, dispunând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare.
A interzis inculpaţilor drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa de mai sus perioada detenţiei preventive pentru fiecare dintre cei doi inculpaţi de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpaţii B.N. C-tin şi M.N.D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenţiei preventive de la 14 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea ne. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul H.H. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 864 C. pen. a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 624/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 47 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de mai sus, în total 2 ani şi 4 luni închisoare .
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
A dedus din pedeapsa rezultantă de mai sus perioada executată de la 01 august 2006 la 11 decembrie 2006.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul H.H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002.
În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.I.A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul B.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul S.F. a unui memory stick marca A.
A dispus restituirea către inculpatul S.F. a unui hard-disk marca S.B. cu seria X de capacitate 160 Gb, a unui hard-disk marca W.D. cu seria X de capacitate 250 Gb, a unui nr. de 56 suporturi optice tip CD/DVD, a unui modem Z. cu IMEI X, a unei cartele Z. cu seria X, a două memory stick-uri de culoare albă cu protecţie metalică, a unui MP3 Player marca S. cu seria X, a uni telefon mobil marca N., model X cu IMEI X, prevăzut cu cartelă V., cu seria X, a unui telefon mobil marca N., model X cu IMEI X, prevăzut cu cartelă C. seria X, a unui telefon mobil marca S., model X, cu IMEI X, prevăzut cu cartelă C., seria X, a două dischete, marca T., respectiv D., a unui suport din plastic pentru card SIM şi a două suporturi din plastic pentru card SIM C.
A dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul B.N. a unui card de memorie marca T. de capacitate 2 Gb, cu seria X şi a unui minilaptop marca D., model I., cu seria X.
A dispus restituirea către acesta a unui suport de stocare a datelor tip S.S.A cu seria X.
A dispus restituirea către inculpatul I. (fost V.) M.F. a unui hard-disk marca H. cu seria X de capacitate 82,3 Gb, un dispozitiv tip Digital Video Recorder cu carcasă metalică de culoare neagră şi 8 suporturi optice tip CD/DVD.
În baza art. 118 lit. c) C. pen. a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a unei perechi de ochelari prevăzuţi cu cameră video, a unui cablu de date, a unui încărcător fără fir şi a două dispozitive electronice modificate, menţionate în procesul-verbal încheiat la 14 iunie 2010, de la inculpatul H.H.
A ridicat măsura sechestrului dispusă asupra sumelor de 1.500 euro şi 1.950 RON, ridicate de la inculpatul B.N.
A înlăturat dispoziţia din sentinţă privind obligarea inculpatului I. (fost V.) M.F. la cheltuieli judiciare către stat.
A înlăturat dispoziţia din sentinţă privind confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a echivalentului în RON la data executării măsurii a sumei de 72.000 euro de la fiecare dintre inculpaţi.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în opinie majoritară, au fost reţinute următoarele:
În ceea ce priveşte apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, Curtea a constatat că este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că în mod greşit Tribunalul Dolj nu a reţinut în sarcina inculpatului I. (fost V.) M.F. săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea în formă continuată, respectiv prima instanţă nu a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., cu privire la acesta.
În acest sens, din probatoriul administrat pe parcursul procesului penal rezultă că inculpatul I. (fost V.) M.F. zis "C.", împreună cu inculpaţii M.N.D., S.F., H.H., B.N.C. şi B.I.A., a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, având drept scop montarea dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare pe ATM-uri şi POS-uri şi retrageri frauduloase de numerar prin folosirea de carduri clonate, activitate desfăşurată prin intermediul persoanelor aflate în subordinea sa.
Curtea a constatat că în mod just instanţa de fond a apreciat că faptele săvârşite de inculpat, de a constitui un grup infracţional organizat, de a instiga la falsificarea instrumentelor de plată electronice şi la punerea în circulaţie a acestor instrumente falsificate, la deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, la efectuarea de operaţiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic, realizează, sub aspect constitutiv elementele infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 161/2003, Titlul III.
S-a apreciat, însă, că în mod nelegal Tribunalul Dolj nu a reţinut săvârşirea acestor infracţiuni în formă continuată, respectiv nu a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., avându-se în vedere împrejurarea că faptele au fost reprezentate de acţiuni care s-au săvârşit la diferite intervale de timp şi s-au desfăşurat pe o perioadă mare de timp, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, pe parcursul anilor 2007 - 2010, reţinerea cauzei de agravare impunându-se cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen., au fost reţinute şi în sarcina celorlalţi inculpaţi membri ai grupării infracţionale coordonată de inculpatul I.M.F.
Curtea a mai constatat că şi cel de-al doilea motiv invocat de parchet este fondat, deoarece în ceea ce-l priveşte pe inculpatul I.M.F. în mod greşit prima instanţă a interzis acestuia ca pedeapsă accesorie şi complementară integral drepturile prev. de art. 64 lit. a) C. pen.
Aşa fiind, a apreciat că în cauză se impune înlăturarea din cuprinsul pedepsei accesorii şi complementare a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza I C. pen., privind dreptul de a alege, deoarece conform practicii CEDO, cauza Hirst contra Marii Britanii, nu este admisibil ca dispoziţiile referitoare la pedeapsa accesorie să se aplice integral şi nediferenţiat, întrucât, în caz contrar, s-ar ajunge la îngrădirea unor drepturi care nu au nicio legătură cu faptele deduse judecăţii.
În raport de toate aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., instanţa de apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând, a descontopit pedepsele rezultante aplicate, în pedepsele componente le-a repus în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului I. (fost V.) M.F. din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, în două infracţiuni prevăzute de art. 25 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv art. 25 rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 25 rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, de art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, în infracţiunile prev. de art. 25 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Curtea a apreciat că apelul formulat de inculpatul I.M.F., zis C., este fondat doar în ceea ce priveşte motivul de netemeinicie formulat de apărătorul ales al acestuia, deoarece pedepsele aplicate acestuia pentru fiecare din infracţiunile deduse judecăţii sunt prea mari, fiind greşit individualizate în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen.
În acest sens, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, dar şi datele care caracterizează persoana acestuia, care deşi nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind cercetat şi în dosarul penal nr. 25849/215/2010 al Judecătoriei Craiova, este integrat socio-profesional, asumându-şi responsabilităţi faţă de creşterea celor doi copii minori, având susţinerea morală din partea familiei şi obţinând venituri din administrarea unei afaceri, a apreciat că aplicarea unor pedepse de câte 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru fiecare din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, precum şi pedeapsa de 6 ani închisoare pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) C. pen., 5 ani închisoare pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, precum şi pedeapsa de 2 ani închisoare pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002 sunt de natură să atingă scopul preventiv şi educativ al acestora, astfel cum este definit în dispoziţiile art. 52 C. pen.
Cu privire la inculpatul I. (fost V.) M.F., Curtea a apreciat că în favoarea acestuia nu pot fi reţinute circumstanţe judiciare atenuante, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, la dosarul cauzei nefiind identificate împrejurări care să poată fi considerate drept circumstanţe atenuante, inculpatul fiind cercetat penal într-o altă cauză pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, lovire şi port ilegal a unei arme, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj rezultând că a manifestat o capacitate scăzută de evaluare a raportului dintre pierderi şi câştiguri, asumându-şi riscul unor acţiuni cu caracter infracţional, manifestând influenţabilitate şi dezvoltând o reacţie impulsiv agresivă, prin raportarea la un anturaj de la care doreşte apreciere.
De altfel, inculpatul a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, iar după punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de acesta, prin ordonanţa de la 15 iunie 2010 şi după prezentarea învinuirii apărătorului ales, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală.
În raport de toate aceste împrejurări, Curtea a apreciat că, în cauză, nu este oportună nici aplicarea dispoziţiilor art. 81 sau art. 861 C. pen., scopul pedepsei putând fi atins doar prin executarea acesteia în regim de detenţie, conform dispoz. art. 57 C. pen.
Susţinerea apărătorului ales al inculpatului I.M.F. în sensul că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, a apreciat-o ca fiind nefondată, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal confirmând pe deplin împrejurarea că împreună cu inculpaţii M.N.D., S.F., B.N.C., B.I. şi H.H., inculpatul I.M. (fost V.) M.F. a iniţiat constituirea unui grup infracţional organizat, având drept scop montarea dispozitivelor de copiere a datelor de pe cardurile bancare pe ATM-uri şi POS-uri şi retrageri frauduloase de numerar, prin folosirea de carduri clonate, activitate desfăşurată prin intermediul persoanelor aflate în subordinea sa.
Întregul material probator administrat în cauză confirmă implicarea inculpatului în comiterea faptelor reţinute în sarcina sa, dar şi împrejurarea că liderul grupării infracţionale era inculpatul I. (fost V.) M.F., zis "C.", care coordona întreaga activitate, ţinând, practic legătura cu toţi ceilalţi membri, iar numărul acestora, structura grupului şi atribuţiile clar determinate, durata mare de timp şi concretizarea activităţii infracţionale atestă, în mod indubitabil, constituirea unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu luarea în considerare a dispoziţiilor art. 1 lit. b) pct. 18 din aceeaşi lege.
S-au apreciat ca fiind relevante în acest sens procesele-verbale de supraveghere operativă care denotă o legătură foarte strânsă a acestuia cu ceilalţi membri ai grupului infracţional, procesele-verbale de sesizare din oficiu şi investigare privind implicarea şi rolul acestuia în cadrul grupului, declaraţiile inculpatului H.H., precum şi propriile sale declaraţii care întăresc implicarea şi rolul lui în cadrul grupului, inclusiv primirea unor sume de bani, dar şi convorbirile telefonice din care rezultă că era în permanenţă în contact cu membrii grupului şi era interesat în mod direct de plecările acestora în Italia.
Pe de altă parte, o serie de convorbiri telefonice arată şi alte legături de aceeaşi natură, la 1 martie 2010, inculpatul V. fiind sunat din Italia de o persoană care i-a solicitat să-l sune pe un anume "C.", ca să îl roage să-i dea parola de la seif, inculpatul întrebându-l ce îi dă pentru această parolă. Inculpatul îl sună imediat pe C., spunându-i că a luat de la el acel seif, l-a montat, dar nu poate să-l deschidă, întrucât nu are parola de la el, în fapt, fiind vorba de cumpărarea unui echipament de copiere a cardurilor pe care unii vânzători îl parolează pentru a nu fi descărcate datele decât de posesorul parolei, fapt ce realizează un control asupra acesteia şi implicit, asupra banilor.
Această practică este răspândită în astfel de medii, vânzătorii echipamentelor primind în acest fel o cotă parte din datele înregistrate de dispozitiv.
La 14 martie 2010, inculpatul V.M.F. primeşte două SMS-uri cu conţinutul "vreu şi eu un SIM cu număr de canguri" şi "ăştia care au fost pe acolo", inculpatul răspunzând "stai să văd, da puţine şanse" şi "să vb".
De altfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Structura Centrală nr. 150/D/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.J.M., asociatul inculpatului V. (fost I.), pentru constituirea unui grup infracţional organizat ce şi-a desfăşurat activitatea de skimming pe teritoriul Australiei.
La 3 mai 2010, după ce inculpatul M.N.D. zis "C." s-a întâlnit cu o persoană necunoscută într-un PECO din Bucureşti, cu care au ţinut legătura pe nr. de telefon 0760.xxx.xxx, persoană cunoscută sub numele de "V.", în aceeaşi zi întâlnindu-se şi cu inculpatul H.H., la 16 mai 2010, persoana respectivă este contactată şi de inculpatul I. (fost V.) M.F. zis "C.", împrejurare ce denotă în mod indubitabil că între persoanele sus-menţionate exista o legătură strânsă, iar conform notelor de redare privind convorbirile efectuate de pe nr. de telefon respectiv, persoana cunoscută sub numele de "V." avea preocupări pe linia confecţionării dispozitivelor de skimming.
În raport de toate aceste împrejurări şi coroborând probatoriile administrate în cauză, cu declaraţiile inculpatului H.H., date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, Curtea a constatat preocuparea inculpatului I. (fost V.) M.F. pentru deplasările membrilor grupului infracţional în Italia, sfătuindu-i pe aceştia să-şi schimbe numerele de telefon, dar şi că întâlnirile inculpaţilor aveau loc în restaurantul administrat de către inculpatul I., restaurantul C.B., membrii grupului folosindu-se de numele acestuia şi apelând la el pentru rezolvarea diferitelor probleme care apăreau în activitatea de clonare a cardurilor, astfel încât inculpatul I. a acţionat în calitate de instigator la activitatea infracţională desfăşurată de ceilalţi inculpaţi.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de apărătorul ales al inculpatului, Curtea a constatat că acesta este nefondat, în cauză nefiind oportună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Conform disp. art. 221 C. proc. pen., în situaţia în care organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, se încheie un proces-verbal în acest sens, rostul acestuia fiind tocmai de a consemna manifestarea de voinţă şi de a descrie faptele, respectiv infracţiunile despre săvârşirea cărora a luat la cunoştinţă organul de urmărire penală.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 210 C. proc. pen. organul de urmărire penală, sesizat potrivit art. 221 C. proc. pen. este dator să îşi verifice competenţa iar dacă constată că nu este competent a efectua cercetarea, trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea în vederea sesizării organului competent.
Curtea a constatat ca fiind nefondate şi motivele de nelegalitate invocate de apărătorii aleşi ai celor 6 inculpaţi, în sensul că începerea urmăririi penale s-ar fi dispus cu încălcarea dispoziţiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare ce ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., privind restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 508/2004, pentru infracţiunile deduse judecăţii, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror specializat din cadrul DIICOT.
În speţă, prin Procesul-verbal de la data de 03 februarie 2010 lucrătorii BCCO Craiova s-au sesizat din oficiu cu privire la existenţa pe raza municipiului Craiova a unui grup infracţional organizat specializat în fraude cu instrumente electronice de plată contrafăcute, dosarul fiind înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. 36 D/P/2010, iar prin Ordonanţa de la 15 februarie 2010 lucrătorii BCCO Craiova au fost delegaţi să efectueze diferite activităţi în vederea prinderii şi tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate.
Aşa fiind, şi conform dispoziţiilor art. 213 C. proc. pen., procesul-verbal de sesizare din oficiu reprezintă un mijloc legal de sesizare, în conformitate cu dispoziţiile art. 221 C. proc. pen., deoarece a fost înaintat "de îndată" procurorului care exercită supravegherea activităţii organului ce l-a întocmit, în speţă, procurorului DIICOT, competent material să efectueze urmărirea penală.
De asemenea, prin Rezoluţia nr. 36/D/2010 de la 17 februarie 2010 procurorul DIICOT a dispus începerea urmăririi penale faţă de V.M.F. şi S.F., iar prin Rezoluţia nr. 36/D/2010 de la 11 iunie 2010, procurorul DIICOT a dispus începerea urmăririi penale faţă de B.N.C., B.I.A., M.N.D. şi H.H. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) şi (2), art. 25, art. 27 din Legea nr. 365/2002 şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III.
Prin Ordonanţele nr. 36/D/P/2010 de la 11 iunie 2010 şi 14 iunie 2010 procurorul de caz, în temeiul dispoziţiilor art. 217 alin. (4) C. proc. pen., a dispus delegarea mai multor ofiţeri din cadrul BCCO Craiova, în vederea efectuării actelor de urmărire penală.
Pe de altă parte, prin Ordonanţele de la 14 iunie 2010 şi 22 septembrie 2010, procurorul DIICOT a dispus schimbarea încadrărilor juridice, în funcţie de atribuţiile şi contribuţia fiecărui membru al grupului infracţional organizat.
Totodată, după audierea inculpaţilor în prezenţa apărătorilor aleşi, prin ordonanţele de la 14 iunie 2010 şi 15 iunie 2010 s-a dispus şi punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de S.F., M.N.D., zis C., B.N.C. zis A. şi H.H. şi respectiv faţă de inculpatul V.M.F., fost I. zis C., după ce i-a fost prezentată învinuirea avocatului ales al acestuia, inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale.
Curtea a constatat că, în cauză, cu privire la restul actelor de urmărire penală efectuate a existat o delegare a ofiţerilor BCCO şi nu era necesară întocmirea unei delegaţii separate cu privire la fiecare act în parte, astfel încât susţinerile apărătorilor sunt neîntemeiate, în cauză fiind efectuate acte de urmărire penală specifice acestei etape şi de către procurorul competent, astfel încât nu se poate concluziona că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută şi în consecinţă, nu se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Pe de altă parte, procurorul de caz le-a adus la cunoştinţă, înainte de luarea oricărei declaraţii inculpaţilor faptele pentru care sunt cercetaţi şi încadrarea lor juridică, aspecte ce rezultă din procesele-verbale întocmite, inculpaţii fiind asistaţi de avocaţi, iar aceştia au luat la cunoştinţă de întregul material probator, procurorul DIICOT prezentându-le materialul de urmărire penală, în prezenţa apărătorilor şi fiind încheiate în acest sens procesele-verbale seriile B nr. 0541303 din 22 septembrie 2010 - H.H., 0541298 din 20.00.2010 - M.N.D., 0541299 din 20 septembrie 2010 - B.N.C., 0541300 din 21 septembrie 2010 - S.F., 0541302 de la 21 septembrie 2010 - V.M.F. şi 0541297 din 15 septembrie 2010 - B.I.A., astfel încât dreptul lor la apărare nu a fost lezat în niciun fel şi nu s-a produs nicio vătămare intereselor lor legitime.
Curtea a mai constatat că tot procurorul DIICOT a solicitat efectuarea percheziţiilor domiciliare la locuinţele inculpaţilor, sens în care prin Ordonanţa de la 11 iunie 2010 a delegat, în temeiul art. 217 alin. (4) C. proc. pen., ofiţeri din cadrul BCCO Craiova în vederea efectuării acestora, cu respectarea dispoziţiilor legale şi în baza autorizaţiilor de percheziţie emise de Tribunalul Dolj.
În raport de aceste împrejurări, s-a apreciat ca fiind nefondat motivul de apel invocat de apărători vizând încălcarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 504/2004, vizând competenţa materială a efectuării activităţii de urmărire penală în cazul săvârşirii unor infracţiuni de acest gen.
În ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţii B.N.C. zis "A." şi M.N.D. zis "C.", Curtea a constatat că acestea sunt fondate doar cu privire la motivul de netemeinicie invocat de apărătorii aleşi ai acestora, deoarece pedepsele aplicate sunt prea mari, impunându-se reducerea lor, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor şi circumstanţele reale de săvârşire ale acestora, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.
În acest sens, avându-se în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, modalităţile concrete de comitere a infracţiunilor, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, necunoscuţi cu antecedente penale, ambii dispunând de securitate locativă precum şi de susţinerea afectivă şi materială a membrilor familiilor, inculpatul M.N.D. având un loc de muncă stabil, fiind instructor de fitness la Clubul M. de pe raza localităţii de domiciliu, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dolj, se apreciază că pedepsele de câte şase ani închisoare şi trei ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru fiecare din infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, sunt îndestulătoare pentru atingerea scopului educativ, preventiv, astfel cum este definit în dispoziţiile art. 52 C. pen. De asemenea, pedepsele de câte şase ani închisoare pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, câte cinci ani închisoare pentru art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III şi câte doi ani închisoare pentru art. 25 din Legea nr. 365/2002 corespund gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpaţi, fiind de natură să conducă la îndreptarea inculpaţilor.
Motivele invocate de apărătorii aleşi ai celor doi inculpaţi în sensul că nu se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi şi că s-ar impune achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-au apreciat ca fiind nefondate, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal dovedind pe deplin vinovăţia inculpaţilor şi participarea acestora la activitatea infracţională desfăşurată împreună cu ceilalţi membri ai grupării infracţionale.
Curtea a constatat că la 14 iunie 2010 a fost organizată la Aeroportul A.V. din Bucureşti o acţiune în cadrul căreia au fost depistaţi inculpaţii M.N.D. şi B.N.C., după ce au primit de la inculpatul H.H. o pereche de ochelari conţinând o cameră video miniaturală şi s-a realizat prinderea acestora în flagrant, ocazie cu care asupra lor s-au găsit echipamente destinate copierii şi înregistrării datelor de pe carduri, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante aflat la dosarul cauzei. Semnificative în cauză sunt în acest sens procesele verbale privind investigaţiile efectuate în cauză de lucrătorii BCCO Craiova, procesul-verbal privind realizarea acţiunii de prindere în flagrant, fotografiile judiciar - operative cuprinzând elemente relevante surprinse în momentul acţiuni de prindere în flagrant dar şi declaraţiile martorilor N.D.C., N.Ş.C., T.V.P., B.S.I.P., S.A. şi C.M., procesele-verbale privind datele de interes obţinute în baza activităţii de filaj dar şi procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice.
De asemenea, probele administrate în cauză respectiv procesele-verbale privind percheziţiile domiciliare dar şi percheziţiile în mediul informatic şi adresele de răspuns provenite de la instituţiile bancare, confirmă împrejurarea că cei doi inculpaţi aveau preocupări în acest sens, asupra lor găsindu-se aparatură de skimming dar şi numeroase numere de carduri, iar conform Raportului de constatare tehnico ştiinţifică nr. 780229 de la 16 iulie 2010 întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, cele două dispozitive electronice găsite asupra inculpaţilor pot reprezenta părţi componente ale dispozitivului MSR 500M, utilizat de către unităţile bancare pentru accesul în incinta încăperilor în care sunt amplasate ATM-uri. S-a mai constatat că probele reprezintă două montaje electronice ce provin din interiorul unui echipament comercial tip cititor pentru carduri magnetice, codate conform standardului ISO 7811 iar analiza caracteristicilor constructive şi funcţionale ale celor două montaje, precum şi inscripţionările "PCB - 2258A" respectiv "PCB - 2259D" existente pe acestea au condus la concluzia că echipamentul este de tip "MINI 123SC" cunoscut şi sub denumirea "M.", fiind un cititor portabil de carduri magnetice fabricat de firma "S." având dimensiunile 50/30/38. Pe de altă parte, acesta este prevăzut cu baterie incorporată şi memorie internă de 512 Kb pentru stocarea a minim 20 - 48 înregistrări, provenite din informaţiile citite de cele trei piste ale cardurilor magnetice, trecute prin faţa dispozitivului, dispozitivele fiind realizate industrial pe ele fiind făcute însă câteva modificări care nu au schimbat funcţiile montajului, respectiv acelea de prelucrare, decodare şi stocare a informaţiilor citite de un cap magnetic de pe banda cardurilor bancare.
În declaraţiile date la urmărirea penală şi în faţa instanţei de fond inculpatul H.H. a relatat că în iarna anului 2007, prin intermediul numitului S.I., i-a întâlnit pe inculpaţii M.N.D. şi B.N.C., cei doi propunându-i să confecţioneze aparatură de skimming pentru o parte din profit, astfel încât iniţial acesta a confecţionat aparatura respectivă de acasă, însă în martie 2007 la solicitarea celor doi inculpaţi s-a deplasat în Italia, pentru a vedea personal locul unde trebuiau instalate dispozitivele, pentru fiecare deplasare şi în funcţie de complexitatea dispozitivului inculpatul H. primind de la aceştia între 500 şi 1000 euro, precum şi contravaloarea biletelor de avion. Tot inculpaţii M.N.D. şi B.N.C. i-au propus inculpatului H.H. să devină membru al grupului, "cu drepturi de a primi parte egală din câştig" la sfârşitul anului 2007, când acesta a intenţionat să renunţe la producerea aparaturii de skimming.
Semnificative sunt şi convorbirile telefonice interceptate în cauză şi transcrise în dosarul de urmărire penală, care se coroborează cu concluziile expertizelor informatice şi cu actele aflate la dosar, precum şi cu declaraţia inculpatului H.H. dată în faţa instanţei de fond din care rezultă că la data de 14 iunie 2010 urma să se deplaseze în Italia împreună cu inculpaţii M.N.D. şi B.N.C. pentru a încerca montarea unor dispozitive de copiere a datelor de pe cardurile folosite la diferite ATM- uri ale diferitelor bănci italiene.
Pe de altă parte, inculpatul B.N.C. în discuţiile purtate cu puţin înainte de sosirea inculpatului H.H. la aeroport încearcă să îl liniştească pe acesta în legătură cu modul în care vor transporta obiectele aduse de acesta, convorbirile purtate cu inculpatul H.H. axându-se, de altfel, pe obţinerea diferitelor componente electrice ori electronice, astfel cum rezultă din interceptările aflate dosar.
Curtea a apreciat ca fiind nefondat şi motivul de apel invocat de apărătorii aleşi ai inculpaţilor vizând încălcarea dreptului la apărare al inculpatului M.N.D.
Principiul garantării dreptului la apărare este inserat în art. 6 C. proc. pen., statuându-se, mai întâi, că dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal - alin. (1) şi că - orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal - alin. (4), această reglementare fiind în consonanţă cu prevederile art. (6) din CEDO şi cu art. 24 din Constituţia României.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 171 C. proc. pen. reglementează în mod stric şi limitativ cazurile de asistenţă juridică obligatorie, norma având caracter imperativ şi atrăgând sancţiunea nulităţii absolute. Aşadar, normele procesual penale sancţionează cu nulitate absolută doar nerespectarea asigurării asistenţei juridice obligatorii, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
În speţă, inculpatului M.N.D. nu i s-a încălcat dreptul la apărare, lipsa nejustificată a acestuia de la termenul la care s-a judecat în fond cauza neconstituind o împrejurare care să atragă sancţiunea nulităţii absolute a hotărârii, reglementată de disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. deoarece inculpatul era cercetat în stare de libertate, astfel încât prezenţa sa la judecată nu este obligatorie.
Prin urmare, inculpatul nu a suferit nicio vătămare în ceea ce priveşte drepturile sale, a beneficiat de toate garanţiile procesuale instituite de către legiuitor, neputându-se reţine existenţa unor încălcări legale de natură să împiedice aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, beneficiind de asistenţă juridică şi fiind reprezentat de apărătorul ales, dreptul la o apărare eficientă fiindu-i pe deplin respectat, apărătorul ales formulând cereri şi luând la cunoştinţă de conţinutul materialului probator încă din cursul urmăririi penale.
Aşa fiind, Curtea a apreciat că motivul de apel vizând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, este neîntemeiat.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul S.F., Curtea a constatat că acesta este fondat deoarece în mod greşit instanţa de fond a reţinut în sarcina sa săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., din probatoriul administrat în cauză rezultând că acesta a participat la săvârşirea acesteia în calitate de complice, astfel încât, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic .art. 41 alin. (2) C. pen.
Pe de altă parte, s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului S.F. pentru fapta prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece coroborând probatoriile administrate în cauză, inclusiv declaraţia inculpatului H.H. şi procesul-verbal de percheziţie domiciliară efectuat în cauză, precum şi cu prilejul efectuării percheziţiilor informatice ridicate de la acesta, nu rezultă că acesta ar fi deţinut echipamente cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică şi nici nu a fabricat astfel de echipamente, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Aşa fiind în temeiul dispoz. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului S.F. pentru infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, Curtea a apreciat că faptele inculpatului S.F., care a aderat la grupul infracţional organizat sus-menţionat, a desfăşurat acţiuni de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi instigare la retragere frauduloasă de numerar, prin folosirea de carduri clonate şi accesarea fără drept a unui sistem informatic, comise repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, ajutând în permanenţă pe inculpaţi în activitatea de prelucrare şi transmitere a datelor şi contactul cu persoanele implicate în retragerile frauduloase, realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 71, 72 C. pen., ca pedeapsă accesorie, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada detenţiei preventive de la 16 iunie 2010 la 24 noiembrie 2010.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul H.H., s-a constatat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în forma autoratului, acesta având calitate de complice la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv declaraţiile inculpatului atât cele de la urmărire penală, cât şi declaraţia dată în faţa instanţei de fond.
De asemenea, cu privire la infracţiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., s-a omis să se indice alin. (2), respectiv nu s-a stabilit modalitatea distinctă de comitere a faptei, cu atât mai mult cu cât alin. (1) şi (4) ale acestui articol au regim sancţionator distinct.
În acest sens, Curtea a reţinut că fapta inculpatului H.H. realizează, sub aspect constitutiv, elementele infracţiunii prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Aşa fiind şi în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice reţinute în sarcina inculpatului H.H. din infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi din infracţiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi respectiv 11 luni închisoare, cu reţinerea în cauză a dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., cu privire la ambele fapte.
Deşi instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatul H.H. şi pentru infracţiunea prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 Titlul III, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, s-a apreciat că în cauză nu se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, nefiind încălcate dispoziţiile art. 317 C. proc. pen. şi avându-se în vedere caracterul devolutiv al apelului, astfel încât criticile apărătorilor aleşi ai inculpaţilor sunt nefondate.
Împrejurarea că, fiind audiat la Curtea de Apel Craiova, în şedinţa publică de la 17 aprilie 2012, inculpatul H.H. a declarat că nu menţine declaraţiile date în faţa în faţa primei instanţe şi la urmărirea penală şi nu recunoaşte săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, fiind nevinovat, nu poate constitui temei pentru înlăturarea acestora şi nici pentru achitarea inculpaţilor, deoarece nu a adus argumente în sensul celor relatate şi pentru a demonstra contrariul şi neimplicarea lor în activitatea infracţională desfăşurată în cadrul grupului organizat, astfel încât declaraţia dată în faţa instanţei de apel este una singulară şi nu se coroborează cu celelalte probatorii administrate atât pe parcursul procesului penal, cât şi în faţa cercetării judecătoreşti.
Ori, în speţă, declaraţiile date de inculpatul H.H. în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond se coroborează cu convorbirile interceptate în cauză şi transcrise în dosarul de urmărire penală, cu concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză şi cu celelalte acte aflate la dosar, inculpatul descriind în mod detaliat activitatea infracţională a membrilor grupului, dar şi faptul că a fost contactat de numitul S.I. condamnat şi el pentru fapte de acelaşi gen, care "a primit suma de 5.000 euro de la C. şi A." pentru că i-a făcut legătura cu aceştia.
De altfel, vinovăţia inculpatului H.H. este pe deplin dovedită în cauză, faptele acestuia, care în dimineaţa zilei de 14 iunie 2010 a fost depistat în incinta Aeroportului A.V. din Bucureşti, după ce a încredinţat inculpaţilor M.N.D. şi B.N.C. dispozitive de copiere a datelor de pe carduri - skimming, cei trei inculpaţi urmând să se deplaseze în Italia în vederea desfăşurării activităţii infracţionale pe care o desfăşurau împreună încă din anul 2007, realizând sub aspect constitutiv elementele infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., infracţiuni comise de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen.
Din fişa de cazier judiciar, dar şi din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti rezultă că inculpatul H.H. a mai fost condamnat anterior prin Sentinţa penală nr. 624 de la 11 decembrie 2006 a Tribunalului Dolj, în dosarul nr. 1037/63/2006, în baza art. 25 şi art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
De asemenea, s-a concluzionat că inculpatul dispune de o serie de resurse personale, care ar putea facilita o reintegrare socială adecvată a acestuia, referindu-se în special la aspecte vizând experienţa profesională, încadrarea legală în muncă a acestuia, dar şi colaborarea bună pe care a avut-o cu Serviciul de Probaţiune în perioada termenului de încercare, dar la resursele de tip familial de care dispune şi care se limitează la sprijinul moral şi afectiv pe care îl poate primi din partea prietenei sale.
S-a apreciat aşadar că, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., este îndestulătoare şi corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., în condiţiile reţinerii dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi a fost menţinută revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului H.H. prin Sentinţa penală nr. 624/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 47 de la 18 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să o execute alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, în final, inculpatul H.H. având de executat 4 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei rezultante.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în baza art. 71, 72 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată, de la 1 august 2006 la 11 decembrie 2006.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul B.I.A. zis "I.", Curtea a apreciat că acesta este fondat, deoarece în mod greşit instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia pentru fapta prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că inculpatul B.I.A. ar fi participat în calitate de complice la înlesnirea punerii în circulaţie în orice mod a instrumentelor de plată electronică falsificate sau înlesnire deţinerii lor în vederea punerii lor în circulaţie, astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., se va dispune achitarea inculpatului pentru această faptă.
Cu privire la infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen. rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen. rap. la art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a constatat că faptele inculpatului, care în mod repetat, şi în realizarea unei rezoluţii infracţionale unice şi constând în aderarea la un grup infracţional organizat, în înlesnirea falsificării instrumentelor de plată electronice, în înlesnirea deţinerii de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronice, în înlesnirea instigării la efectuarea de operaţiuni comerciale cu aceste instrumente falsificate, prin accesarea fără drept a unui sistem informatic, ajutând permanent pe ceilalţi inculpaţi în activitatea infracţională, întrunesc, în concurs, elementele constitutive ale infracţiunilor sus-menţionate, texte de lege în baza cărora inculpatul B.I.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei.
În opinie separată, judecătorul a reţinut ca fiind fondate apelurile inculpaţilor şi nefondat apelul procurorului pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, referitor la excepţiile invocate prin motivele de apel cu privire la care prima instanţă nu s-a pronunţat, respectiv cele referitoare la urmărirea penală, a constatat ca sunt nefondate.
Într-adevăr, urmărirea penală în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care au fost cercetaţi inculpaţii şi trimişi în judecată, se efectuează obligatoriu de către procuror, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., însă procurorul poate delega organul de cercetare penală, în speţă, ofiţerii BCCO, efectuarea unor acte de urmărire penală, cu excepţia unor activităţi de urmărire penală, unde organele de cercetare penală nu pot face decât propuneri (punerea în mişcare a acţiunii penale, suspendarea urmăririi penale, extinderea cercetării penale, trimiterea în judecată, etc.).
Se constată că prin ordonanţa nr. 36/D/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT Craiova, procurorul a delegat ofiţerii BCCO să efectueze activităţi cum ar fi: verificarea aspectelor privind activitatea grupului, identificarea făptuitorilor şi stabilirea întregii activităţi infracţionale, utilizând imaginile obţinute de la camerele de supraveghere; stabilirea modalităţilor în care se intră în posesia dispozitivelor de copiere a datelor de pe carduri, locurile unde acestea sunt amplasate, modalităţile în care cardurile sunt clonate, persoanele, modalităţile şi locurile în care se fac retragerile de numerar; obţinerea datelor cu privire la transferurile bancare efectuate; audierea persoanelor vătămate, a martorilor şi făptuitorilor, precum şi conducerea la procuror în vederea audierii; efectuarea de percheziţii domiciliare, corporale, a autoturismelor şi mediul informatic conform autorizaţiilor obţinute; efectuarea de interceptări telefonice şi înregistrări în mediu ambiental, conform autorizaţiilor obţinute, dar şi încheierea proceselor-verbale de redare a convorbirilor, precum şi administrarea oricăror altor probe în vederea soluţionării cauzei.
În sensul prevederilor art. 2 alin. (2) C. proc. pen., organul de urmărire penală se sesizează din oficiu ori de câte ori, pe orice altă cale, diferită de cele arătate la art. 221 alin. (1) teza I sau art. 221 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni, încheindu-se un proces-verbal în acest sens, potrivit art. 221 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., în speţă, existând procesul-verbal datat din 3 februarie 2010, încheiat de către ofiţerii BCCO, textul de lege neimpunând obligaţia procurorului de a se sesiza din oficiu, ci doar a organelor de urmărire penală, care, potrivit art. 201 C. proc. pen. sunt procurorul şi organele de cercetare penală, în speţă ofiţerii BCCO, fapt pentru care ulterior s-a început urmărirea penală, întrucât nu a existat niciunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
Ca atare, judecătorul a apreciat că sunt nefondate criticile privind încălcarea dispoziţiilor legale de către procuror referitoare la sesizarea organelor de urmărire penală şi organele care au efectuat-o.
Faptul că inculpatului S.F. i s-a adus la cunoştinţă învinuirea la data de 14 iunie 2010, deşi urmărirea penală a fost începută la data de 17 februarie 2010, nu constituie o împrejurare care să impună refacerea urmăririi penale, întrucât, pe de o parte, acest aspect nu constituie motiv de nulitate absolută prevăzut de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., ci eventual, un motiv de nulitate relativă, care potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen., se ia în considerare până la un anumit moment al desfăşurării cauzei, nu în calea de atac, dovedind că i s-a adus o vătămare, iar, pe de altă parte, actele de urmărire penală efectuate în această perioadă, respectiv interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice nu i-au produs o vătămare, întrucât efectuarea acestora oricum nu presupune o încunoştinţare a persoanelor ascultate.
În ceea ce priveşte activitatea de cercetare judecătorească, de asemenea, se constată nefondate criticile privind încălcarea dreptului la apărare, întrucât, deşi inculpatul M.N. a depus o cerere de amânare, prezenţa acestuia nu era obligatorie în instanţă, nefiind în situaţia prevăzută de art. 314 C. proc. pen., privind prezenţa inculpatului arestat, obligatorie fiind doar reprezentarea acestuia de către avocatul ales sau din oficiu, în situaţia în care apărătorul ales lipsea nejustificat.
Cu toate acestea, hotărârea primei instanţe este nelegală sub aspectul condamnării inculpatului H.H. pentru o infracţiune pentru care acesta nu a fost trimis în judecată, respectiv cea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, în condiţiile în care prima instanţă nu a procedat la schimbarea încadrării juridice ori extinderea acţiunii penale, potrivit art. 334, 335, 336 C. proc. pen.
Deşi inculpaţii solicită înlăturarea acelor transcrieri, motivând că nu există proces-verbal de certificare, totuşi se constată că din Procesul-verbal din 15 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT Craiova, transcrierea acestor înregistrări şi interceptări telefonice a fost certificată, nefiind întocmit pro causa, în condiţiile în care procedând la audierea înregistrărilor, se constată că inculpaţii se adresează unii altora, folosindu-şi numele, inculpaţii nefiind în măsură să precizeze convorbirile a căror autenticitate o contestă, ci numai s-au raportat la întregul material audio înregistrat.
Mai mult de atât, o eventuală lipsă a certificării înregistrărilor nu constituie un motiv de nulitate absolută, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. pen., ci o nulitate relativă, dispoziţii a căror încălcare poate fi invocată în măsura în care se dovedeşte o vătămare.
Deşi a fost încuviinţată expertiza tehnică, aceasta nu s-a putut efectua ca urmare a refuzului achitării de către inculpaţi a onorariului fixat de către experţii INEC, aspect ce poate duce la concluzia că s-a încercat tergiversarea rezolvării cauzei, într-un termen rezonabil.
În această situaţie, nu poate fi invocată nici încălcarea de către instanţă a principiilor şi regulilor de bază ale procesului penal, referitoare la rolul activ al organelor judiciare şi oficialităţii, în condiţiile în care în virtutea acestor principii, instanţa este obligată să stabilească adevărul prin cercetarea tuturor probelor, probă care a fost administrată, dar contestată de către inculpaţi sub aspectul autenticităţii, nefiind în măsură să achite onorariul stabilit de către experţi, probă care a fost solicitată chiar de către inculpaţi.
De asemenea, se invocă că, inculpaţii, între care şi inculpatul I.M.F. au fost condamnaţi pentru alte fapte decât cea pentru care au fost trimişi în judecată, respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, critica este nefondată, întrucât prima instanţă a omis să precizeze alineatul, ceea ce constituie o eroare materială care poate fi remediată, în condiţiile în care faţă de ceilalţi inculpaţi a schimbat încadrarea juridică, precizând alineatul.
Pe de altă parte, se constată că, din probele administrate în cauză, respectiv procese-verbale privind investigaţiile efectuate, planşe foto, procese-verbale privind percheziţiile domiciliare, procese-verbale privind percheziţiile în mediul informatic, Raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 244 din 19 iulie 2010 al Institutului de Tehnologii Avansate, note-redare a interceptărilor telefonice, declaraţiile martorilor şi ale inculpaţilor, prima instanţă în mod greşit a reţinut mare parte din starea de fapt, în sensul că:
În iarna anului 2007, inculpatul H.H. i-a cunoscut pe inculpaţii B.N.C. şi M.N.D., aceştia din urmă contactându-l telefonic în urma obţinerii numărului postului de la o altă persoană, S.I., cu care inculpatul H.H. colaborase anterior în producerea de aparatură de skimming şi pentru care a suferit o condamnare, stabilind o întâlnire în Bucureşti.
În urma întâlnirii, inculpatul H.H., electronist, a fost de acord să colaboreze cu ceilalţi doi inculpaţi în adaptarea părţii electronice a dispozitivelor de skimming, respectiv montarea componentelor electronice, deplasându-se în Italia doar pentru timpul efectiv necesar montării componentelor electronice, apoi întorcându-se în ţară.
Plasarea aparaturii skimming era făcută de cei trei inculpaţi.
Din redarea interceptărilor telefonice coroborate cu declaraţiile inculpatului H.H. se constată că inculpatul B.I.A. i-a asistat pe ceilalţi inculpaţi, transmiţând mesaje pentru diferite persoane, asigurând transportul către sau de la aeroport ori predând diferite obiecte necesare adaptării componentelor electronice.
Deşi se reţine participarea inculpatului V. (I.) M.F., se constată că nu există probe care să dovedească participarea sa directă prin acte materiale ori indirectă printr-o determinare a celorlalţi inculpaţi în scopul obţinerii ilicite a unor sume de bani.
Astfel, depoziţia inculpatului H.H. privind implicarea directă a acestui inculpat "protectorul" celor doi inculpaţi B.N. şi M.N., care ar fi primit o parte din sumele ridicate din bancomate nu se coroborează cu nicio altă probă, respectiv redarea interceptărilor telefonice. Deşi se invocă o interceptare telefonică prin care inculpatul V.M. solicită numitului "C." o parolă a unui seif pe care l-ar fi achiziţionat de la acesta, această convorbire nu poate fi interpretată, aşa cum susţin organele de urmărire penală, că nu este vorba de un seif comercial, ci de un obiect în vederea montării în Italia, în condiţiile în care nu s-au făcut cercetări privind stabilirea identităţii acelei persoane, în vederea audierii şi oferirii unor informaţii pentru care să permită înţelegerea solicitării inculpatului şi nici nu au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare de obiecte care să permită formularea unei concluzii privind activitatea de adaptare, montare a unor aparaturi skimming, fapt pentru care se impune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 25 C. pen. rap la art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap la art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002, art. 25 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor.
De asemenea, faptul că îi cunoaşte pe inculpaţii B.N. şi M.N., întâlnindu-se în diferite locaţii, potrivit planşelor foto nu demonstrează o implicare a acestui inculpat în activitatea de montare a aparaturii skimming sau falsificării cardurilor şi retragerii de numerar.
Participarea inculpatului S.F. la activitatea desfăşurată de inculpaţii B.N. şi M.N. este dovedită prin prisma reţinerii unui fişier în memory-stik-ul marca A. care a fost ridicat şi supus expertizării, ce conţine nume, adrese şi alte date de identitate ale unor persoane, şiruri de cifre grupate în câte 16, 18, 29 şi 4 cifre, date ce ar fi aparţinând unor carduri bancare, configuraţia în parte, regăsindu-se şi pe banda magnetică cu care sunt prevăzute cardurile bancare, dar şi de depoziţia inculpatului H.H., care susţine că inculpatul era prieten al inculpaţilor M.N. şi B.N., fiind de faţă când aceştia discutau de conturi bancare şi mesaje spam.
Activitatea de montare şi adaptare a componentelor electronice pentru aparatura skimming efectuată de inculpaţii B.N. şi M.N. şi H.H. este probată nu numai de declaraţia acestuia din urmă şi redarea interceptărilor telefonice, ci şi de concluziile Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 780.229 din 16 iulie 2010 a Institutului pentru Tehnologii Avansate, potrivit căruia dispozitivele electronice găsite asupra acestora, pot reprezenta părţi componente ale dispozitivului M. utilizat de către unităţile bancare pentru accesul în incinta încăperilor în care sunt amplasate ATM-uri, fiind două montaje electronice ce provin din interiorul unui echipament comercial tip cititor pentru carduri magnetice codate conform standardului ISO 7811. S-a concluzionat că echipamentul "M." este un cititor portabil de carduri magnetice, dispozitivele suferind câteva modificări care nu au schimbat funcţiile montajului, respectiv acelea de prelucrare, decodare şi stocare a informaţiilor citite de pe un cap magnetic de pe banda cardurilor bancare.
În sprijinul celor arătate mai sus, este şi deţinerea de către inculpatul H.H. a unei perechi de ochelari prevăzuţi cu cameră video ce a fost găsită asupra sa în momentul prinderii acestora pe aeroport, bun care, potrivit declaraţiei sale, urma să fie folosit în activitatea de amplasare şi montare a aparaturii skimming.
De asemenea, pe cardul de memorie marca T. seria X ridicat de la inculpatul B.N. s-au identificat un număr de două fragmente de fişiere în format text, reprezentând serii de câte 19,16 şi respectiv 5 cifre, având asociate diverse repere cronologice şi adnotări, cum ar fi "PIN".
Aceste informaţii sunt asemănătoare celor ce se regăsesc pe banda magnetică a cardurilor bancare, fiind relevate de scripturi de căutare ale programului informatic.
Ca atare, faptele inculpaţilor H.H., B.N. şi M.N. de a confecţiona şi adapta instrumentele necesare falsificării instrumentelor de plată electronică şi de prelucrare a datelor necesare obţinute după instalarea dispozitivelor artizanale destinate copierii informaţiilor de pe carduri realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, prev. şi ped. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
De asemenea, faptele inculpaţilor B.N. şi M.N. de a monta la bancomate dispozitive de citire a benzii magnetice a cardurilor şi prin aceasta încălcând măsurile de securitate a bancomatului care are ca scop asigurarea secretului numărului de cont şi al operaţiunilor efectuate, precum şi prevenirea folosirii frauduloase a cardurilor, întrucât bancomatul constituie sistem informatic în sensul art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de acces fără drept la un sistem informatic prev. de art. 42 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului S.F. de a procura mijloacele de sustragere a datelor din bancomate prin montarea dispozitivelor de copiere a conturilor de carduri în vederea obţinerii parolelor de acces, PIN-uri, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor prev. de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Faptele inculpatului B.I.A. de a sprijini activitatea infracţională desfăşurată de către ceilalţi inculpaţi prin predarea diferitelor obiecte necesare adaptării componentelor electronice în vederea montării dispozitivelor de copiere, transportul către sau de la aeroport la locuinţa din Italia, precum şi transmiterea unor mesaje legate de activitatea desfăşurată, realizează conţinutul constitutiv al complicităţii la infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
Elementul material al infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, presupune o acţiune de falsificare care presupune fie o operaţiune de contrafacere, fie una de alterare, respectiv acţiunea de punere în circulaţie sau deţinerea în vederea punerii în circulaţie.
Punerea în circulaţie presupune introducerea produsului acţiunii de falsificare prin efectuarea de plăţi, schimburi, depuneri, expedieri poştale, substituirea unor valori adevărate cu cele falsificate, inclusiv prin retragerea de numerar.
Deţinerea valorilor falsificate în vederea punerii în circulaţie presupune primirea şi păstrarea instrumentelor de plată falsificate în vederea punerii ulterioare în circulaţie. Este nefondată susţinerea primei instanţe cu privire la existenţa cardurilor găsite la percheziţiile informatice, în condiţiile în care infracţiunea de falsificare presupune existenţa unui card clonat, nu existenţa unor date ori şiruri de numere care ar putea constitui elemente de identificare a unor eventuale carduri.
Cum în cauză nu există probe care să dovedească o activitate a inculpaţilor în falsificarea şi punerea în circulaţie ori deţinerea în vederea punerii în circulaţie, se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, infracţiuni care nu pot fi săvârşite decât în concurs real, impunându-se soluţia de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Astfel, asupra inculpaţilor în momentul aşa-zisului flagrant nu s-au găsit carduri clonate sau blank-uri şi nici cu ocazia percheziţiei domiciliare ori alte probe care să demonstreze activitatea infracţională legată de plăsmuirea cardurilor şi punerea în circulaţie, inclusiv sub aspectul retragerii prin efectuarea unor operaţiuni dintre cele prevăzute de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002, prin utilizarea instrumentelor de plată electronică falsificate, declaraţiile inculpatului H.H., necoroborându-se cu alte probe.
Faptul că asupra inculpaţilor s-au găsit sume de bani în momentul flagrantului şi conduc autoturisme de lux, fără a justifica venituri care să probeze posibilitatea achiziţionării acestor bunuri, dar şi faptul că aceştia trimiteau sume de bani prin intermediul serviciilor de curierat, sume ridicate de către martori, nu dovedesc că sursa obţinerii acestor sume de bani este activitatea de skimming şi punere în circulaţie a cardurilor clonate, cu consecinţa retragerii de numerar, aceste sume de bani putând proveni din diverse surse, inclusiv chiar alte fapte ilicite.
Pentru existenţa infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, privind efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos prin folosirea datelor de identificare sau utilizarea este necesar ca efectuarea unei operaţiuni de comerţ electronic să se facă prin utilizarea neautorizată a datelor de identificare reale, însă nu există probe că inculpaţii ar fi operat retrageri de numerar cu carduri clonate, în condiţiile în care băncile ai căror clienţi au fost păgubiţi nu rezultă o situaţie a retragerilor frauduloase care să se coroboreze cu activitatea infracţională a inculpaţilor constând fie în deţinerea datelor informatice ce conţin codurile PIN şi care ar putea rezulta din echipamentele percheziţionate informatic, fie din surprinderea inculpaţilor în momentul efectuării retragerilor şi care ar presupune că s-ar afla în posesia acelor carduri clonate.
Ca atare, se impune achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002.
De asemenea, din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă constituirea unui grup infracţional organizat ala cum este definit de art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, precizându-se în conţinutul aceluiaşi alineat că nu constituie grup infracţional organizat format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are conţinut sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.
Din analiza textului legal rezultă că pentru existenţa grupului sunt necesare cel puţin trei persoane, acest grup să funcţioneze o anumită perioadă de timp, în cadrul grupului să existe o coordonare ierarhică prestabilită, iar rolul fiecărui membru să fie stabilit în mod concret.
În cauză nu s-a putut stabili existenţa unei organizări ierarhice cu atribuţii concrete pentru fiecare membru al grupului infracţional în condiţiile în care nu se probează organizarea ierarhică a activităţii infracţionale privind falsificarea şi punerea în circulaţie a cardurilor clonate, cu consecinţa retragerii numerarului, inculpaţii operând numai în ceea ce priveşte adoptarea componentelor electronice şi montarea acelor dispozitive, neputându-se stabili legătura cu alte persoane care ar opera plăsmuirea mijloacelor de plată electronică şi apoi punerea în circulaţie prin retragerea frauduloasă a numerarului.
Faptul că anterior inculpatul H.H. a suferit condamnare pentru acelaşi gen de infracţiuni, nu impune a se concluziona că există un grup organizat în accepţiunea art. 2 din Legea nr. 39/2003, ci o colaborare a inculpaţilor în vederea intrării în posesie a informaţiilor conţinute de benzile magnetice ale cardurilor bancare. Împrejurarea că inculpatul H.H. îl cunoaşte pe martorul B.S.I.P., prin intermediul căruia i-a cunoscut pe inculpaţii B.N. şi M.N. nu dovedeşte faptul că aceşti din urmă inculpaţi făceau parte dintr-un grup infracţional condamnat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni.
Ca atare, se impune achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Deşi inculpatul H.H. susţine în depoziţiile de la urmărirea penală că împreună cu inculpaţii B.N. şi M.N. retrăgeau numerar între 10.000 - 15.000 euro pe lună, susţinerile sale nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză, eventual sesizări ale băncilor din Italia cu indicarea datelor de identificare a cardurilor şi care să se regăsească şi în posesia inculpaţilor.
Deşi inculpatul beneficiază de dreptul la tăcere, justificat şi de prezumţia de nevinovăţie, presupunând că acuzarea să-şi fundamenteze dosarul fără a apela la elemente de probă obţinute prin constrângere sau prin exercitarea de presiuni, declaraţia unui coinculpat trebuie să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză, întrucât alin. (2) al art. 63 C. proc. pen. consacră principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit căruia toate probele au, după lege, aceeaşi valoare probantă, însă organele judiciare au obligaţia de a aprecia fiecare probă în urma examinării tuturor probelor administrate în cauză. Aprecierea probelor se face în scopul aflării adevărului, ceea ce înseamnă că trebuie să se evite formarea unei convingeri pur subiective, contrare adevărului, întemeiată în mod arbitrar doar pe o parte din probe sau pe o încredere nejustificată acordată unor probe în detrimentul altora.
Pentru stabilirea adevărului nu se face o prioritate a probelor, aşa încât o singură probă directă poate fi suficientă pentru dovedirea vinovăţiei, pe când o singură probă indirectă nu poate fi niciodată suficientă, fiind necesare mai multe probe indirecte din a căror coroborare să se poată stabili existenţa faptei ori vinovăţia inculpatului.
Deşi inculpatul H.H. a revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală şi la prima instanţă, relatând că a fost influenţat de procuror, inclusiv în exercitarea de presiuni, se constată că sunt nejustificate susţinerile în condiţiile în care, urmărind chiar înregistrarea video a momentului în care acesta dă declaraţia olografă, nu se probează susţinerile. Mai mult, în faţa procurorului şi a primei instanţe a relatat aceleaşi aspecte conţinute în prima declaraţie, fapt pentru care se impune înlăturarea declaraţiei dată în calea de atac a apelului.
Totuşi, neprevalându-se de dreptul la tăcere, cele relatate în declaraţiile sale constituie probe indirecte care trebuie coroborate şi cu alte probe indirecte, respectiv transcrierea interceptărilor telefonice sau concluziile expertizelor informatice.
Pe considerentele sus-menţionate, se constată că vinovăţia inculpaţilor este în parte dovedită, doar în ceea ce priveşte infracţiunile prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpaţii B.N.C. şi M.N.D.; infracţiunea prevăzută de art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul S.F., infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpatul H.H. şi infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru inculpatul B.I.A.
Reţinând vinovăţia acestor inculpaţi şi având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor raportat la gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite, modalitatea şi împrejurările, perioada de timp, frecvenţa săvârşirii unor astfel de fapte ce au căpătat un caracter transfrontalier, atitudinea procesuală a acestora, faptul că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, cu excepţia inculpatului H.H., care a mai suferit o condamnare anterioară pentru acelaşi gen de infracţiuni, fiind în stare de recidivă postcondamnatorie, se apreciază că pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie este în măsură să realizeze scopul educativ-preventiv al pedepsei aplicate.
Având în vedere bunurile care au fost folosite la copierea datelor de identificare, se apreciază că în mod corect se impune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă de la inculpatul S.F. a unui memory stick marca A. şi de la inculpatul B.N. a unui card de memorie marca T. de capacitate 2 Gb, cu seria X şi a unui minilaptop marca D., model I., cu seria X.
De asemenea, faţă de concluziile raportului de expertiză, se impune restituirea către inculpatul S.F. a unui hard-disk marca S.B. cu seria X de capacitate 160 Gb, a unui hard-disk marca W.D. cu seria X de capacitate 250 Gb, a unui nr. de 56 suporturi optice tip CD/DVD, a unui modem Z. cu IMEI X, a unei cartele Z. cu seria X, a două memory stick-uri de culoare albă cu protecţie metalică, a unui MP3 Player marca S. cu seria X, a uni telefon mobil marca N., model 1100, cu IMEI X, prevăzut cu cartelă V., cu seria X, a unui telefon mobil marca N., model 1650 cu IMEI X, prevăzut cu cartelă C. seria X, a unui telefon mobil marca S., model X, cu IMEI X, prevăzut cu cartelă C., seria X, a două dischete, marca T., respectiv D., a unui suport din plastic pentru card SIM şi a două suporturi din plastic pentru card SIM C., precum şi a unui suport de stocare a datelor tip S.S.A cu seria X, către inculpatul B.N., iar către inculpatul I. (fost V.) M.F. a unui hard-disk marca H. cu seria X de capacitate 82,3 Gb, un dispozitiv tip Digital Video Recorder cu carcasă metalică de culoare neagră şi 8 suporturi optice tip CD/DVD.
Se va dispune confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranţă a unei perechi de ochelari prevăzuţi cu cameră video, a unui cablu de date, a unui încărcător fără fir şi a două dispozitive electronice modificate, menţionate în Procesul-verbal încheiat la 14 iunie 2010.
Se constată că în mod nelegal prima instanţă a dispus confiscarea sumelor de bani găsite asupra inculpatului B.N. în momentul prinderii acestora pe aeroport, întrucât nu s-a dovedit că există o legătură de cauzalitate între sumele de bani şi activitatea sa infracţională, fapt pentru care se impune ridicarea măsurii sechestrului dispusă asupra sumelor de 1.500 euro şi 1.950 RON, ridicate de la acest inculpat.
De asemenea, în mod nelegal, prima instanţă a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale cu titlu de siguranţă a echivalentului în RON a sumei de 72.000 euro, întrucât, pe de o parte, aceasta a estimat prejudiciul produs de către fiecare inculpat, făcând o apreciere a activităţii infracţionale desfăşurată aproape zilnic tip de 3 luni de zile, fără a exista probe, bazându-se numai pe depoziţia unui coinculpat, iar pe de altă parte, după cum s-a arătat mai sus, nu a existat o sesizare din partea vreunei bănci din Italia privind prejudicierea sa şi a clienţilor săi, ca urmare a activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţi, drept pentru care se impune înlăturarea acestei dispoziţii.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpaţii I.(V.)M.F., B.N.C., M.N.D., S.F., H.H. şi B.I.A.
Recurentul inculpat I.(V.)M.F. a criticat hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen.
A solicitat a se dispune achitarea inculpatului în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât faptele reţinute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii.
Prin prisma primului caz de casare s-a susţinut că, în cauză, nu s-a stabilit data şi locul la care se pretinde că au fost comise faptele şi nici modalitatea de săvârşire a acestora. De asemenea, infracţiunile nu sunt descrise în elementele lor esenţiale, astfel că a fost imposibilă efectuarea unei apărări corespunzătoare.
În ceea ce priveşte greşita aplicare a legii, aceasta constă, în opinia apărării, în acea că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice prin reţinerea formei continuate, fără să arate motivele care au generat această procedură.
Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 344 C. proc. pen. ci dispoziţiile art. 335 C. proc. pen., fiind descoperite fapte noi şi în atare condiţii era obligatorie punerea acestor aspecte în discuţia părţilor.
În atare condiţii, se impune, în principal casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi respectată procedura reglementară de dispoziţiile art. 334 C. proc. pen. sau art. 335 C. proc. pen., aflându-ne, în opinia apărării, în prezenţa unei nulităţi absolute.
Recurenţii inculpaţi M.N.D. şi B.N.C. au solicitat casarea ambelor hotărâri şi aplicarea legii penale mai favorabile, prin prisma instituţiilor autonome şi în final aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
În motivele scrise de recurs şi în susţinerile orale, recurenţii inculpaţi, prin apărător, au arătat totodată că, în condiţiile în care dezbaterile în apel au avut loc la data de 8 februarie 2013 iar pronunţarea deciziei a fost dată la 22 februarie 2013, sunt incidente toate cazurile de casare prevăzute anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 2/2010.
Ca atare, a solicitat a se avea în vedere şi criticile invocate în motivele scrise de recurs, fundamentate pe cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Astfel, a apreciat ca fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., dat fiind faptul că urmărirea penală nu a fost efectuată de procuror, fiind încălcate prevederile art. 12 din Legea nr. 508/2004, urmărirea penală fiind efectuată preponderent de ofiţeri de poliţie judiciară.
De asemenea a apreciat că instanţa nu a fost legal sesizată, probatoriul fiind administrat în mod defectuos iar condamnarea inculpaţilor se fundamentează pe declaraţiile inculpatului H.H. care a recunoscut faptele săvârşite.
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 se impune achitarea întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.
În principal, recurenţii inculpaţi au solicitat casarea ambelor hotărâri şi restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare a instanţei, cu respectarea dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 508/2004.
În subsidiar, s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi aplicarea unei pedepse care să permită executarea în regim neprivativ de libertate.
Recurentul inculpat I. (V.) M.F. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi, în principal, trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale pentru descrierea concretă a actelor materiale care intră în conţinutul constitutiv al fiecărei infracţiuni.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi aplicarea unei pedepse în condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.
Recurenţii inculpaţi B.I.A. şi S.F. au invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., solicitând achitarea întrucât faptele nu există.
Au fost reiterate criticile privind competenţa procurorului, dar şi greşita aplicare a legii dat fiind faptul că dezbaterile în apel au avut loc anterior modificărilor legislative, astfel încât hotărârile pronunţate în cauză sunt supuse cazurilor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen.
Recurentul inculpat H.H. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., urmărirea penală fiind efectuată de către un organ necompetent, ceea ce impune trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.
A invocat incidenţa cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în cauză fiind necesară efectuarea unei expertize asupra suporţilor optici, ceea ce atrage casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
De asemenea, prin prisma cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea.
În fine, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile şi aplicarea unei pedepse în condiţiile prevăzute de art. 91 C. proc. pen.
Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpaţilor, Înalta Curte arată că potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134 privind Codul de procedură penală "dispoziţiile privind cazurile de casare prevăzute în Codul de procedură penală, republicat cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a prezentei legi, rămân aplicabile cauzelor penale aflate în curs de judecată în recurs, inclusiv celor aflate în termenul de declarare a recursului.".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor tranzitorii prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
În esenţă, scopul adoptării Legii nr. 2/2013 a fost acela de a limita cazurile de casare doar la chestiuni de drept şi nu de fapt care ţin esenţialmente de judecata în fond, respectiv, apel.
În raport de aceste elemente, corelate cu principiul aplicării imediate a normelor de procedură, Înalta Curte reţine că hotărârile pronunţate în cauză pot fi examinate numai sub aspectul legalităţii şi numai prin prisma cazurilor de casare prevăzute de Legea nr. 2/2013.
Pe de altă parte, nu poate fi reţinută încălcarea dreptului la un proces echitabil, inculpaţilor fiindu-le asigurate toate prerogativele accesului la o instanţă superioară pentru verificarea legalităţii procedurii.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
În alin. (21) al aceluiaşi articol, se arată că "în cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerate numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) se iau în considerare din oficiu.
Cazurile ce pot fi examinate din oficiu sunt, potrivit textului de lege enunţat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, cele prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 14 şi 19, respectiv pct. 15 care se ia în considerare din oficiu când a influenţat asupra hotărârii în defavorarea inculpatului.
În fine, consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabileşte în alin. (2) că instanţa de recurs examinează cauza numai în limita motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen. Rezultă, aşadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenţii şi nici instanţa nu se pot referi la lipsurile care nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate, pe această cale, toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii care se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, astfel cum s-a arătat anterior, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri au fost abrogate iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare circumscris dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin calea de atac a recursului, doar la chestiuni de drept.
Pornind de la aspectele arătate anterior, din actele cauzei se constată, pe de o parte, că numai inculpaţii S.F. şi B.I.A. au depus motivele de recurs în condiţiile legii, iar pe de altă parte Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute în cauză cazuri de casare ce se impun a fi luate în considerare din oficiu.
În ceea ce priveşte criticile invocate de recurenţii inculpaţi B.I. şi S.F., Înalta Curte va avea în vedere cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 12 şi 172 C. proc. pen., celelalte cazuri de casare invocate în motivele scrise de recurs (art. 3859 pct. 2, 10, 14 şi 18) fiind abrogate în mod expres prin Legea nr. 2/2013.
Cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., invocat de altfel şi de ceilalţi inculpaţi care nu au depus motivele de recurs în termen (când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 334 - 337 C. proc. pen.), Înalta Curte constată că este nefondat.
Din actul de sesizare a instanţei rezultă că în sarcina inculpatului S.F. au fost reţinute infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003 iar în sarcina inculpatului B.I.A. au fost reţinute infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 365/2002, art. 25, art. 27 şi art. 42 alin. (4) şi 3 din Legea nr. 465/2002.
Examinând hotărârile pronunţate în cauză, Înalta Curte constată că instanţa de fond/apel au avut în vedere aceste infracţiuni, apreciind, în raport de probatoriul administrat ca fiind dovedite.
În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin aceasta s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea, de către instanţa de fond şi apel a unei proceduri legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Invocând acest caz de casare, recurenţii inculpaţi B.I.A. şi S.F., au făcut în realitate trimitere la celelalte cazuri de casare abrogate (art. 3859 pct. 2, 10, 14 şi 18) apreciindu-le ca fiind o aplicare greşită a legii.
Recurenţii inculpaţi se referă la încălcarea dispoziţiilor legale privind competenţa organului de urmărire penală, respectiv, lipsa probelor care să dovedească existenţa faptelor.
Aceste critici puteau fi însă invocate doar prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 2 teza I C. proc. pen., respectiv art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul caz care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţele de fond/apel, însă numai în ipoteza unei grave erori de fapt.
În acelaşi context se constată că şi motivele de recurs ale inculpaţilor care nu le-au depus în termen au în vedere probele administrate în cauză şi contestarea situaţiei de fapt.
Poate fi circumscrisă greşitei aplicări a legii critica ce vizează neregularităţile urmăririi penale, dar aceasta este nefondată.
Din actele cauzei se constată că procurorul a dispus începerea urmăririi penale în cauză, a efectuat parte din cercetări, dispunând ca unele dintre acestea să fie efectuate, prin delegare, procedeu permis de dispoziţiile art. 209 C. proc. pen.
Probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti conduc la concluzia, astfel cum s-a reţinut, că faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi ca atare hotărârile pronunţate în cauză sunt fundamentate pe probe certe, care înlătură prezumţia de nevinovăţie.
Având însă în vedere că de la data săvârşirii faptei şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte va constata incidenţa în cauză a prevederilor art. 5 C. pen., hotărârile pronunţate în cauză urmând a fi reformate prin prisma încadrării juridice din legea nouă, a limitelor şi a cuantumului pedepselor.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte în temeiul disp. art. 38515 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpaţii I. (V.) M.F., B.N.C., M.N.D., S.F. şi B.I.A., va casa în parte decizia şi sentinţa recurate numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepselor.
Rejudecând cauza în aceste limite se va descontopi pedepsele dispuse:
I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului I. (V.) M.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la falsificarea de instrumente de plată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la punerea în circulaţie a valorilor falsificate, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 313 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 314 alin. (1) şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 C. pen. şi menţine pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi 3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
II. Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor B.N.C. şi M.N.D. de câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de falsificarea de instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedepsele de câte 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate fiecărui inculpat şi dispune ca aceştia să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică fiecărui inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului S.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la falsificare de instrumente de plată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului B.I.A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la falsificare de instrumente de plată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la raportat la art. 48 C. pen. şi la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul H.H. ca fiind nefondat.
Pentru acest inculpat instanţele au reţinut circumstanţe judiciare atenuante care nu se mai regăsesc în legea nouă, pedepsele aplicate sunt legale şi, ca atare, nu se impune modificarea hotărârilor pronunţate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii I. (V.) M.F., B.N.C., M.N.D., S.F. şi B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 353 din 7 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, numai în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, aplicarea art. 5 C. pen. şi cuantumul pedepsei.
Rejudecând în aceste limite:
I .Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului I. (V.) M.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la falsificarea de instrumente de plată, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la punerea în circulaţie a valorilor falsificate, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 313 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la deţinerea de instrumente în vederea falsificării de valori, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 314 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 41 C. pen. şi menţine pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
II. Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor B.N.C. şi M.N.D. de câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de falsificarea de instrumente de plată, prevăzută de art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prevăzută de art. 313 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedepsele de câte 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la câte 6 ani închisoare la câte 5 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedeapsa de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate fiecărui inculpat şi dispune ca aceştia să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de câte 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică fiecărui inculpat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului S.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la falsificare de instrumente de plată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi 2 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de instigare la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., aplicată inculpatului B.I.A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la falsificare de instrumente de plată, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a), b) C. pen., la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de complicitate la accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi menţine pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 47 C. pen. raportat la art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. raportat la art. 42 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la raportat la art. 48 C. pen. şi la art. 360 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.H. împotriva aceleiaşi decizii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă recurentul inculpat H.H. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru recurenţii inculpaţi I. (V.) M.F., B.N.C., M.N.D., S.F. şi B.I.A., în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2014.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1317/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1322/2014. Penal → |
|---|
