ICCJ. Decizia nr. 134/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Abuz în serviciu contra intereselor publice (art.248 C.p.), abuz în serviciu în formă calificată (art.248 ind 1 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE C.A.SAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 134/A/2014
Dosar nr. 4357/2/2009
Şedinţa publică din 23 mai 2014
Asupra apelurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 1 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus, în baza art. 11 pct. 2 C.S.) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpaţilor C.S., domiciliat în Bucureşti, sector 1, I.M.O., domiciliată în Bucureşti, sector 6, F.F.P., domiciliat în Bucureşti, sector 4, T.A.O., domiciliată în Bucureşti, sector 1 şi B.L.M., domiciliată în Bucureşti, sector 1, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la dispoz. prev. de art. 248-2481 C. pen.
În baza art. 2 pct. 2 C.S.) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului N.L.B., domiciliat în Sibiu, jud. Sibiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000 rap. la dispoz. prev. de art. 248-248 C. pen.
În baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei.
A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de către petenta M.M.D. privind instituirea sechestrului asigurător pentru imobilul teren în suprafaţă de 23.392 mp.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea - analizând probatoriul administrat în cauză, ca situaţie de fapt ce rezultă din rechizitoriu şi cercetarea judecătorească, a reţinut următoarele:
În perioada 2000-2004, între SC A.U.B. SA şi SN A.I.B.B. SA a existat un litigiu ce privea un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de 89.830 mp. Pe de altă parte, între SN A.I.B.B. SA şi numitul C.N.F., proprietarul unui teren în suprafaţă de 25.000 mp, situat în comuna Voluntari, exista un alt litigiu pentru că pe proprietatea persoanei fizice exista o mare parte din instalaţia de balizaj a aeroportului şi constant, aceasta susţinea că îi este limitat dreptul de folosinţă a proprietăţii.
Inculpatul N.I.B. a aflat despre acest litigiu de la SC S. SRL, ce închiriase de la SN A.I.B.B. SA un teren în suprafaţă de 23.392 mp.
La data de 26 octombrie 2004, a încheiat cu proprietarul terenului, în suprafaţă de 25.000 mp din Voluntari, C.N.F., un antecontract de vânzare-cumpărare, în baza căruia se obliga să-l cumpere, dar numai în situaţia în care Ministerul Transporturilor va aproba o cerere de schimb a respectivului teren cu un altul, în suprafaţă de 23.392 mp, care era în proprietatea SN A.I.B.B. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M09, nr. 0733 şi era închiriat, cum s-a mai precizat, SC S.C. SRL.
Numitul C.N.F., până la încheierea antecontractului de vânzare-cumpărare, formulase mai multe cereri la SN A.I.B.B. SA şi la Ministerul Transporturilor, pentru a se rezolva litigiul pe terenul său, formulând cereri de chemare în judecată, chiar şi cereri prin care arăta că este de acord să i se închirieze terenul contra unei anumite chirii, motivat de faptul că parte din teren nu îl poarte folosi, întrucât există lămpi de balizaj şi deci, capacitatea sa de folosinţă a terenului este redusă.
Din probele administrate, mai rezultă că, odată încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare, inculpatul N.I.B. a înţeles să acţioneze în dubla calitate ce o avea, de promitent cumpărător şi mandatar al promitentului vânzător, situaţie în care a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 10803/2004, la Registratura SN A.I.B.B. SA, efectuarea schimbului de teren (25.000 mp cu 23.392 mp - proprietatea SN A.I.B.B. SA.).
Această cerere a fost înaintată de către conducerea SN A.I.B.B. SA la Ministerul Transporturilor, deci acţionarului majoritar şi care, prin D.G.A.C., condusă de S.S., avea competenţa exclusivă asupra terenurilor (vizând închiriere, vânzare, schimb) ce se aflau în folosinţa aeroporturilor din toată ţara, nu numai din Bucureşti - astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, dar şi din cele ale inculpaţilor.
Directorul S.S. (martor în cauză) a repartizat la rândul său lucrarea numitului A.D.l, pentru a întocmi o notă.
Prin din 01 noiembrie 2004, D.A.C. propunea aprobarea de către SN A.I.B.B. SA a schimbului de terenuri, cu condiţia ca inculpatul N.I.B. să preia şi litigiul existent asupra terenului de 23.392 mp, cu SC A.U. SA.
Acest punct de vedere reflectă, în opinia Curţii, acordul de principiu al M.T.C.T., pentru efectuarea schimbului de terenuri, sens în care acţionarul majoritar, în acelaşi timp şi for tutelar a emis - Nota mandat cu privire la şedinţa A.G.A. a SN A.I.B.B. SA din data de 9 noiembrie 2004, sens în care a dat mandatul său celor trei reprezentanţi ai săi, în A.G.A., privind pct. 4 al ordinei de zi, referitoare la „aprobarea cererii lui N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri."
Din probele dosarului, rezultă că acţionarul majoritar, cel care are competenţa exclusivă pe aspectele ce ţin de bunuri imobiliare, respectiv terenuri (vânzări, închirieri), adică M.T.C.T. a emis mandatul împuterniciţilor Statului pentru şedinţa Consiliului de administraţie a SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004 (Mandatul din 8 noiembrie 2004), pentru S.S., M.M., E.G. şi D.C., care prevedea expres, la pct. 2 al ordinei de zi „aprobarea cererii domnului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare."
La data de 8 noiembrie 2004, Consiliul de Administraţie al SN A.I.B.B. SA a emis Hotărârea, prin care s-a stabilit ce s-a decis, printre alte aspecte:
„Aprobarea cererii domnului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acesta."
La data de 9 noiembrie 2004, s-a emis Hotărârea de către A.G.A. a SN A.I.B.B. SA şi care, la punctul 4 a decis:
- „este de acord cu efectuarea schimbului de terenuri solicitat de d-l N.I., în condiţiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica situaţia statutului juridic al terenului în cauză, după care costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant".
Inculpatul C.S., fost director general al SN A.I.B.B. SA, văzând că cele două hotărâri şi nr. 64 - au fost adoptate, anterior a fost informat de conducerea M.T.C.T. despre decizia de principiu luată şi poziţia pe care o vor adopta reprezentanţii forului tutelar în Consiliul de Administraţie şi A.G.A., a solicitat de la SC M.C. SRL care era administratorul judiciar al SC A.U. SA o adresă sub semnătura administratorului Urse Dan, în care se afirma expres că: „pretenţiile SC A.U. SA, pentru obţinerea titlului de proprietate asupra a 8,9 ha teren nu se referă şi la parcela de teren în suprafaţă de 23.392 mp, închiriată de SN A.I.B.B. SA către SC S.C. SRL.
Tot în aceeaşi perioadă, s-a încheiat şi un Protocol între SN A.I.B.B. SA, reprezentată de către inculpatul C.S. - director general al societăţii şi SC M.C. SRL - în calitate de administrator judiciar al SC A.U. SA, prin care s-au delimitat terenurile în litigiu, de cele nerevendicate, recte suprafaţa de 23.392 mp, suprafaţă ce apărea că nu face parte din pretenţiile SC A.U. SA, aspect ce se afla în consonanţă cu cea expusă expres în adresa susmenţionată.
Aşa fiind, inculpatului N.I.B. i s-au eliberat mai multe împuterniciri de către SN A.I.B.B. SA (vol. 10, filele 221-223, d.u.p.), pentru îndeplinirea formalităţilor prealabile vânzării, procedura dezmembrării terenului mai mare în două loturi din care făcea parte şi suprafaţa de 23.392 mp ce urma a face obiectul contractului de schimb.
Din declaraţiile inculpaţilor, dar şi ale unor martori audiaţi în cauză, a rezultat că, până la momentul încheierii contractului, inculpatul C.S. a prezentat membrilor A.G.A. cele două înscrisuri, respectiv adresa de la SC M.C. SRL şi Protocolul încheiat de către SN A.I.B.B. SA cu aceasta, prin care, reprezentantul legal al SC A.U. SA, reliefa faptul că entitatea juridică pe care o reprezenta nu are pretenţii asupra terenului de 23.392 mp, ce face obiectul contractului de schimb.
La data de 13 decembrie 2004, s-a semnat contractul de schimb de terenuri, de către inculpaţii din cauza dedusă judecăţii, după ce în prealabil s-a încheiat şi contractul de vânzare-cumpărare între C.F.N. (vânzător) şi N.I.B., cu privire la suprafaţa de 25.000 mp, care a făcut obiectul contractului de schimb.
Aşa cum se stipulase de forul tutelar al SN A.I.B.B. SA toate costurile directe şi conexe contractului de schimb au fost suportate de către inculpatul N.I.B.
În baza contractului de schimb autentificat din 13 decembrie 2004, contract autentificat de B.N.P. „L.M.", încheiat la sediul SN A.I.B.B. SA, inculpatul N.I.B. a devenit proprietarul unui teren în suprafaţă de 25.000 mp, situat în Bucureşti, sector 1, cu număr cadastral, identificat ca şi lotul nr. 2, înscris în C.F., deschise la Biroul de C.F. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti. Conform extrasului de C.F. din 9 decembrie 2004, terenul avea notat dreptul de închiriere în favoarea SC S.C. SRL.
Cu privire la conţinutul acuzaţiilor aduse inculpaţilor, Curtea a reţinut că, privitor la foştii salariaţi ai SN A.I.B.B. SA - F.F., T.A., I.M.O., B.M.L., C.S. - organul de urmărire penală a afirmat că, prin semnarea contractului de schimb de terenuri, la data de 13 decembrie 2004, au Încălcat Hotărârea din data de 8 noiembrie 2004 a Consiliului de administraţie, pentru că:
a) nu au respectat dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 31/1990;
b) nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb şi, ca atare, inculpatul N.I.B. nu a fost obligat la plata unei sulte, reprezentând diferenţa de valoare dintre cele două terenuri, tocmai pentru că între fostul director general inculpatul C.S. şi primul, ar fi existat o înţelegere prealabilă, întrucât se cunoştea situaţia conform căreia la data depunerii cererii, inculpatul N.I.B. avea încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, deci nu era proprietarul terenului pe Care urmărea să-l dea la schimb, ceea ce a condus în final la prejudicierea SN A.I.B.B. SA, cu o sumă de peste 4 milioane euro;
- că în mod voit, conştient au încălcat Hotărârea din 9 noiembrie 2004 a A.G.A., în sensul că situaţia juridică a terenului nu era clarificată (SN A.I.B.B. SA se afla în litigiu cu SC A.U. SA);
- că schimbul de terenuri nu s-a efectuat cu respectarea legislaţiei în vigoare, adică a fost un schimb fraudulos.
Aşadar, parchetul, invocând prevederile art. 1405 şi art. 1409 C. civ., într-o înţelegere prealabilă, nu au evaluat terenul la schimb, deşi erau obligaţi să o facă conform textului susmenţionat, iar cu prilejul încheierii contractului de schimb, pentru diferenţa de valoare imobiliară a celor două terenuri, trebuia să fixeze o sultă, la plata căreia inculpatul N.I.B. trebuia obligat.
În consecinţă, procedând altfel, toţi inculpaţii din cauza dedusă judecăţii, în accepţiunea parchetului, au creat SN A.I.B.B. SA un prejudiciu, în cuantum de 4.273.472 euro (fila 35), ceea ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248-art. 2481 C. pen. (fila 36 R), cu excepţia inculpatului N.I.B., trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248-art. 2481 C. pen.
Curtea a prezentat un scurt istoric referitor la litigiul existent între SN A.I.B.B. SA și SC A.U. SA, aspect apreciat ca relevant în cauză, atât în ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului dat la schimb, contravaloarea celor două terenuri ce urmau a fi schimbate, modul de evaluare diferit, chiar de către instituţii ale statului - A.V.A.S.
În acest sens, s-a arătat că inculpatul N.I.B., în calitatea sa de avocat, ocupându-se de formalităţile necesare unei tranzacţii, a aflat de la martorul G.M. că terenul în suprafaţă de 23.392 mp închiriat de către SC S.C. SRL., pentru construirea de birouri şi spaţii comerciale constituie obiectul unei acţiuni în revendicare, formulată la data de 11 august 2000, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, de către SC A.U.B. SA. Această societate a chemat în judecată: Ministerul Transporturilor (acţionat majoritar), SN A.I.B.B. SA, Primăria Municipiului Bucureşti şi O.C.G.C. a Municipiului Bucureşti, solicitând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din data de 04 aprilie 2000, emis de către Ministerul Transporturilor, în favoarea SN A.I.B.B. SA, pentru suprafaţa de 398.514,68 mp.
Reclamanta a solicitat anularea numai pentru suprafaţa de 89.830 mp, urmând C.A. Ministerul Transporturilor să-i ateste dreptul de proprietate pentru această suprafaţă, întrucât numai această entitate avea exclusivitate asupra tuturor terenurilor din zona aeroporturilor din ţară, fiind şi acţionar majoritar.
Prin sentinţa civilă nr. 1761 din 18 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins - ca neîntemeiată - acţiunea formulată de către SC A.U.B. SA.
Prin Decizia civilă nr. 1133 din 26 martie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de către SC A.U.B. SA împotriva sentinţei susmenţionate a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul că s-a casat hotărârea recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 489 din 10 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea SC A.U.B. SA, C.A. nefondată.
Prin Decizia civilă nr. 6929 din 14 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a admis recursul SC A.U.B. SA, în sensul că - s-a anulat parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 04 aprilie 2000 emis de M.T.C.T., pentru SN A.I.B.B. SA, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 89.330 mp.
Împotriva acestei decizii, SN A.I.B.B. SA, M.T.C.T. şi O.C.P.I. au formulat contestaţie în anulare.
Instanţa a dispus rejudecarea recursului.
Prin Decizia civilă nr. 3329 din 10 octombrie 2006, s-a admis - în majoritate - acţiunea formulată de SC A.U.B. SA.
Astfel, la data de 10 octombrie 2006, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a dispus anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, privind terenul în suprafaţă de 89.930 mp.
Din considerentele deciziei civile date în contestaţie în anulare, s-a constatat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, a avut în vedere faptul că trebuie să existe o situaţie de egalitate pentru cele două unităţi economice - SN A.I.B.B. SA şi SC A.U.B. SA - atât prin hotărârile de înfiinţare, cât şi prin actele cu caracter individual sau normative referitoare la aviaţia civilă care au creat premizele aplicării Legii nr. 15/1990. Instanţa a pronunţat soluţia interpretând unele acte normative ce s-au succedat în timp, de natură a conduce la ideea, conform căreia ambele societăţi, având acelaşi statut juridic, de unitate economică cu capital de stat, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi asupra terenurilor pe care le-au folosit.
Cu aceeaşi ocazie, acelaşi inculpat a aflat şi despre litigiul SN A.I.B.B. SA cu numitul C.N.F., proprietarul suprafeţei de 25.000 .mp, în zona Voluntari, Ilfov şi pe Care aeroportul avea amplasate parte din balizele de iluminat, ceea ce a condus la un litigiu civil.
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, a redării in extenso a declaraţiilor inculpaţilor (pe care Înalta Curte apreciază că nu mai este necesară în considerentele prezentei decizii) care se coroborează atât între ele, cât şi cu cele ale martorilor din acte, dar şi cu ale celor propuşi de unii dintre inculpaţi, martorii O.I., M.M. ş.a., Curtea a avut anumite puncte de vedere ce sunt diferite de cele ale parchetului, reţinute în rechizitoriu, privind acuzaţiile ce s-au adus unei întregi echipe manageriale ale SN A.I.B.B. SA în legătură cu încheierea în formă autentificată a unui contract de schimb de terenuri, din data de 13 decembrie 2004.
Sub aspectul elementelor importante, Curtea a arătat că situaţia de fapt (din rechizitoriu şi cercetare judecătorească) apare astfel:
Între SN A.I.B.B. SA şi SC A.U. SA a existat în perioada 2000-2004, un litigiu referitor la dreptul de proprietate al celei de-a doua entităţi, pentru suprafaţa de 89.830 mp.
Cel de-al doilea litigiu al SN A.I.B.B. SA viza suprafaţa de 25.000 mp, situată în comuna Voluntari, sat Pipera, al cărui proprietar era C.N.F. şi care încă din anul 2000 s-a adresat de mai multe ori conducerii aeroportului, pe motiv că nu-şi putea folosi terenul cumpărat, respectiv să construiască un ansamblu de locuinţe, pentru că pe el se afla instalaţia de balizaj.
A învederat că bunul său imobil era folosit fără drept, că îi provoacă prejudiciu şi solicită plata lipsei de folosinţă. A notificat aeroportul ultima dată la 21 februarie 2004, manifestându-şi intenţia, dorind să-l vândă acestuia încă din iulie-octombrie 2003.
Pe acest fond, inculpatul N.I.B., la data de 26 octombrie 2004, a încheiat cu C.N.F. un antecontract de vânzare-cumpărare, pentru suprafaţa de 25.000 mp, prin care se obliga să-l cumpere, numai cu condiţia în care M.T.C.T. îi va aproba cererea de schimbare a acestui teren cu un altul.
În atare situaţie, inculpatul N.I.B. a acţionat într-o dublă calitate, de promitent-cumpărător şi de mandatar al promitentului-vânzător, sens în care a solicitat, prin cerere scrisă, înregistrată sub nr. 10803/2004 SN A.I.B.B. SA, efectuarea unui schimb de terenuri.
La momentul respectiv, terenul, în suprafaţă de 23.392 mp, se afla în proprietatea SN A.I.B.B. SA, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi era închiriat către SC S.C. SRL.
Pe cale oficială, cererea a fost înaintată de către conducerea SN A.I.B.B. SA, M.T.C.T., unicul acţionar majoritar, şi repartizată D.A.C., condusă de către martorul din acte S.S., acesta, la rândul său, a repartizat-o în lucru martorului A.D.l, funcţionar în cadrul aceleiaşi direcţii, care a întocmit o notă.
Nota din 01 noiembrie 2004 a D.A.C. a fost transmisă către SN A.I.B.B. SA, cu propunerea de aprobare a schimbului de terenuri (23.392 mp, cu cel de 25.000 mp), însă condiţionat, în sensul preluării de către inculpatul N.I.B. a litigiului existent asupra suprafeţei de 23.392 mp.
Această notă reprezintă acordul de principiu al M.T.C.T. pentru efectuarea schimbului de terenuri şi, C.A. o consecinţă, unicul acţionar majoritar a emis Nota mandat, cu privire la şedinţa A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, din 9 noiembrie 2004, fixând mandatul pentru cei trei reprezentanţi ai statului în A.G.A., privind punctul 4 al ordinei de zi, respectiv „aprobarea cererii inculpatului N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri."
Acelaşi minister a emis şi Mandatul împuterniciţilor statului pentru şedinţa Consiliului de Administraţie al SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004, pentru S.S., E.G., M.M. şi D.C. care prevedea expres, la pct. 2 al ordinei de zi „aprobarea cererii d-lui N.I.B., pentru efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare."
Consiliul de Administraţie a emis Hotărârea din 8 noiembrie 2004, prin care a decis şi „aprobarea cererii d-lui N.I.B., privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare şi cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acesta."
A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, la data de 9 noiembrie 2004, a emis Hotărârea nr. 64, prin care, la pct. 4, a decis: „este de acord cu efectuarea schimbului de terenuri solicitat de d-l N.I.B., în condiţiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica situaţia juridică a terenului în cauză, după care costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant"
Conducerea M.T.C.T. l-a informat anterior, astfel cum rezultă din actele dosarului, despre decizia de principiu luată şi poziţia care va fi adoptată de reprezentanţii forului tutelar în C.A.. şi A.G.A. (ministerul de resort şi unicul acţionar majoritar), inculpatul C.S. a solicitat de la SC M.C. SRL, administratorul judiciar al SC A.U. SA, sub semnătura martorului U.D., o adresă, în care se afirma expres că „pretenţiile SC A.U. SA pentru obţinerea terenului de 8,9 ha nu se referă şi la parcela în suprafaţă de 23.392 mp închiriată SC S.C. SRL."
C.A.m în aceeaşi perioadă s-a încheiat şi un Protocol între SN A.I.B.B. SA, reprezentată de C.S. şi SC M.C. SRL, ca administrator judiciar al SC A.U. SA, din Care rezulta că suprafaţa de 23.392 mp, C.A. urmare a delimitării terenurilor ce erau în litigiu şi nerevendicate, aceasta părea că nu ar face parte din pretenţiile al SC A.U. SA.
C.A. urmare a acestei situaţii, SN A.I.B.B. SA a eliberat mai multe împuterniciri semnate de către inculpatul C.S., inculpatului N.I.B., pentru a se ocupa de formalităţile prealabile vânzării.
Astfel, terenul mai mare din care făcea parte şi cel de 23.392 mp, a fost dezmembrat în două loturi, din care cel de 23.392 mp urma a face obiectul contractului de schimb.
Până la încheierea contractului, inculpatul C.S. a prezentat reprezentanţilor A.G.A. cele două înscrisuri menţionate mai sus (adresa SC M.C. SRL şi Protocolul încheiat cu SN A.I.B.B. SA, din care rezulta că SC A.U. SA nu are pretenţii asupra respectivului imobil teren 23.392 mp, această suprafaţă făcea parte din suprafaţa de 38 ha şi nu din cea de 8,9 ha).
Mai mult, la încheierea contractului de schimb, suprafaţa de 8,9 ha nici nu era identificată, aspect ce s-a menţionat şi în adresele M.T.C.T. din 21 iunie 2007 (prin care se confirmă că terenul nu este identificat şi că ministerul nu are cum să-l individualizeze), respectiv din 20 martie 2007, prin care ministrul R.B. confirma că terenul nu era identificat.
Prin aceleaşi adrese se confirma faptul că Aviaţia Utilitară nu a putut face dovada proprietăţii asupra terenului de 8,9 ha.
La data de 13 decembrie 2004, s-a semnat contractul de schimb de terenuri, de către inculpaţii din cauza dedusă judecăţii, după ce în prealabil fusese încheiat contractul de vânzare-cumpărare între C.N.F. şi N.I.B., pentru suprafaţa de 25.000 mp, inculpatul N.I.B. urmând să suporte toate costurile directe, conexe ce le necesita încheierea contractului de schimb (conform Hotărârea 64 din 9 noiembrie 2004 A.G.A. SN A.I.B.B. SA).
Inculpaţii C.S., F.F., T.A.O., B.L.M. şi I.M.O. au fost trimişi în judecată, reţinându-li-se global că au săvârşit infracţiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la dispoziţiile art. 248-2481 C. pen., C.A. fiind prepuşi ai SN A.I.B.B. SA, susţinându-se că, prin semnarea contractului de schimb din 13 decembrie 2004, au prejudiciat aeroportul:
- au încălcat hotărârea din 8 noiembrie 2004 a C.A.., constând în nerespectarea dispozitiilorprev.de art. 131 din Legea nr. 31/1990;
- nu au evaluat terenul dat la schimb şi, în consecinţă, inculpatul N.I.B. nu a fost obligat la plata unei sulte;
- au încălcat hotărârea nr. 64 a A.G.A., pentru că nu a fost clarificată situaţia juridică a terenului de 23.392 mp.
Ansamblul probator a demonstrat, în opinia Curţii, faptul că atât inculpatul C.S., cât şi ceilalţi patru inculpaţi prepuşi ai SN A.I.B.B. SA, factorii de decizie din A.G.A. şi C.A., precum şi conducerea M.T.C.T. şi a D.A.C. nu au urmărit încheierea unei tranzacţii comerciale, deci nu au efectuat un fapt de comerţ, ci un contract de schimb de terenuri, de natură civilă, exclus dintre faptele de comerţ prevăzute de art. 4 C. com.
În susţinerea acestui aspect se reflectă toată operaţiunea, procedura încheierii contractului de schimb care este străină comerţului şi este determinată de scopul pe care l-a urmărit, deci acest schimb trebuie judecat strict prin prisma utilităţii operaţionale, aeronautice pentru aeroport.
Însuşi Parchetul, printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale (fila 4 Rechizitoriu), a precizat că „nu a fost un fapt de comerţ (din cele expres şi limitativ prevăzute de art. 4 C. com.), ci un contract de schimb de natură civilă, exclus dintre faptele de comerţ. Lipsa acestui element constitutiv expres incriminator în vigoare la data încheierii contractului anulează obligativitatea evaluării tranzacţiei în raport de valoarea comercială reală, astfel că evaluarea tranzacţiei de natură civilă este la latitudinea părţilor."
Ori, potrivit legii, acţionarul majoritar Ministerul Transporturilor, prin reprezentanţii săi - mandanţi ai statului, puteau impune anumite condiţii, nu numai cele două : 1. să se clarifice situaţia juridică a terenului şi respectiv 2. cheltuielile să fie suportate de către solicitantul schimbului.
Declaraţiile inculpaţilor au fost constante pe acest aspect, pe parcursul procesului penal şi s-au coroborat cu depoziţiile martorilor audiaţi de către instanţa de fond în cursul cercetării judecătoreşti, dar şi la urmărirea penală.
Acuzarea inculpaţilor s-a bazat şi pe faptul că s-au încheiat în aceea zi atât contractul de vânzare-cumpărare dintre C.N.F. şi inculpatul N.I.B., cât şi contractul de schimb, însă legea nu sancţionează aceasta, în plus inculpatul N.I.B. avea un antecontract de vânzare-cumpărare, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare şi un mandat din partea promitentului vânzător C.N.F.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor C. civ., Partea specială „contracte", nu este susţinută ipoteza pe care a fost construită învinuirea.
De asemenea, la încheierea contractului de schimb, nu s-a avut în vedere obţinerea unui profit din partea SN A.I.B.B. SA, întrucât această tranzacţie privea modalitatea de rezolvare a situaţiei operaţionale a aeroportului.
În acest sens sunt şi concluziile „Raportului de Expertiză judiciară şi studiu de Oportunitate schimb de terenuri", întocmit de M.D., specialist judiciar, specialitatea Aviaţie (expert consilier parte) care arată că pentru evaluarea celor două terenuri, a uzitat metoda celei mai bune utilizări, care este una rezonabilă, fizic posibilă, fundamentată în mod adecvat, luând în calcul şi cele două aspecte generate de probele dosarului, starea conflictuală existentă între SN A.I.B.B. SA şi C.N.F., privind întreţinerea instalaţiei de balizaj aflată pe terenul de 25.000 mp, precum şi importanţa operaţională vizând securitatea şi utilitatea aeronautică a instalaţiei de balizaj şi greutăţile întâmpinate de SN A.I.B.B. SA, până la momentul realizării schimbului şi realizarea funcţionării normale a aeroportului şi a ajuns la următoarele concluzii: -că valoarea de piaţă imobiliară a terenului de 25.000 mp, la 13 decembrie 2004, nu poate fi pusă în discuţie, întrucât nu putea avea o altă utilizare, decât pentru aeroport pentru că era înconjurată de cartiere rezidenţiale şi pe ea se afla instalaţia de balizaj. A precizat că acest teren prezenta importanţă deosebită şi avea o valoare specială raportat la valoarea de utilizare şi aceasta a fost benefică pentru SN A.I.B.B. SA, Care a fost una specială;
- în ceea ce priveşte valoarea de piaţă a terenului de 23.392 mp, impune o restricţionare expresă a regimului de înălţime, maxim 6 m (fila 279, vol. III, dosar fond).
Aşadar, expertul a arătat că există o valoare specială, definită de Standardele Internaţionale de Evaluare, ca fiind o sumă de bani peste valoarea de piaţă, în acelaşi timp, însă, face referire şi la caracteristicile fiecărei activităţi, dar care sunt necesare numai dacă există un cumpărător special.
Acelaşi expert a arătat că: „Schimbul de terenuri a fost benefic pentru SN A.I.B.B. SA, întrucât i-a asigurat buna funcţionare a acestuia, pe perioada 2005-2011, în condiţii bune, optime de exploatare, iar profitul cumulat în această perioadă a fost net superior diferenţei dintre valorile de piaţă ale celor două terenuri", ca şi concluzie (fila 280, vol. III, dosar fond C.A.B.).
A mai precizat că profitul net din activitatea de exploatare, activităţi specifice aeroportuare, în perioada 2005-2009 s-a ridicat la valoarea de 96.541.887 lei.
Raportul de expertiză judiciară, evaluare terenuri şi studiu de oportunitate schimb de terenuri (vol. III, dosar fond C.A.B, filele 275 şi urmat.) s-a coroborat cu susţinerea constantă a inculpaţilor, a martorilor din acte, inclusiv a celor propuşi în cursul cercetării judecătoreşti, care au susţinut vehement că era necesar schimbul pentru utilitatea aeronautică, iar din actele dosarului solicitate de instanţa de fond atât de la Ministerul Transporturilor, cât şi de la C.N.A.B. nu s-a specificat că s-a produs vreun prejudiciu celor două entităţi.
Întrucât concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către expertul tehnic în specialitatea construcţii, ing. P.D.N., nu prezintă informaţii referitoare la cele două terenuri, descrierea situaţiei terenurilor, la data evaluării (laturi, vecinătate, utilităţi existente, categoria de folosinţă) nu prezintă eventualele construcţii existente pe respectivele terenuri, la stabilirea valorii imobiliare a terenurilor nu explică corecţiile aplicate, raportul său neprezentând date foarte precise, apare, în opinia Curţii, C.A. fiind efectuat nu de pe teren sau oricum nu cu prea multă aplecare asupra întocmirii lui, conform Standardelor Internaţionale de evaluare, în final, nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză.
S-a apreciat de către instanţa fondului că acesta nu poate fi valorizat juridic şi pentru faptul că nu a lămurit aspectele supuse expertizării.
Prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004 a A.G.A. a SN A.I.B.B. SA, s-a statuat că este de acord cu schimbul de terenuri, însă condiţionat, adică:
- clarificarea statului juridic al terenului în cauză;
- solicitantul schimbului să suporte toate costurile legate de acest contract.
Cu privire la clarificarea situaţiei juridice al terenului, instanţa de fond a constatat din actele dosarului că aceasta s-a realizat.
Aşa cum s-a mai precizat în considerentele acestei hotărâri, anterior încheierii contractului de schimb din data de 13 decembrie 2004, Protocolul încheiat între SN A.I.B.B. SA şi SC M.C. SRL, C.A. şi adresa acestei societăţi, întocmită şi semnată de către administratorul judiciar al SC A.U. SA, au dovedit cu prisosinţă, neechivoc, că SC A.U. SA a considerat la datele respective că terenul în suprafaţă de 23.392 mp nu este inclus în cel de 8,9 ha, revendicat de către al SC A.U. SA, de la SN A.I.B.B. SA
Prin urmare, exista o recunoaştere fermă, expresă a ceea ce a făcut ulterior obiectul contractului de schimb.
Într-adevăr, terenul de 23.392 mp fusese închiriat SC S.C. SRL., pe un termen de graţie, până la soluţionarea litigiului dintre SN A.I.B.B. SA şi SC A.U. SA
Ulterior, administratorul judiciar al SC A.U. SA, prin adresa remisă SN A.I.B.B. SA - expres şi neechivoc - a afirmat că aceasta, la acel moment, nu are nicio pretenţie de la aeroport pentru suprafaţa susmenţionată.
Prin Hotărârea a C.A. al SN A.I.B.B. SA, din 8 noiembrie 2004, s-a dispus aprobarea schimbului de terenuri, cu condiţiile:
- cu respectarea legislaţiei în vigoare;
- cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către solicitant.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei „cu respectarea legislaţiei în vigoare", instanţa fondului a apreciat că se referă - de fapt - tot la „clarificarea situaţiei juridice a terenului", pentru că numai astfel s-ar fi putut încheia contractul de schimb.
Cele două condiţii impuse prin cele două hotărâri şi anume: „Respectarea legislaţiei în vigoare"şi „clarificarea situaţiei juridice a terenului" nu conduc în mod automat la efectuarea unei evaluări a terenurilor, aceasta trebuia expusă expres, aşa cum s-a precizat în cele două hotărâri, vizând „suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către solicitant."
Prin urmare, dacă C.A.. şi A.G.A., prin hotărârile luate, au manifestat rigurozitate în ceea ce priveşte plata costurilor aferente contractului de schimb şi au dispus, astfel, ca inculpatul N.I.B. să le suporte, cu atât mai mult, dacă ar fi dorit, aveau posibilitatea certă să dispună şi evaluarea terenurilor, precum şi plata unei eventuale sulte. Ori, aceste aspecte nu au fost prevăzute, întrucât aşa cUm s-a menţionat, la baza ideii schimbului de terenuri a stat şi a ocupat un loc primordial activitatea operaţională aeronautică a SN A.I.B.B. SA, cu tot ce include ea şi eliminarea stărilor confiictuale cu proprietarul terenului pe care se aflau balizele aeroportului şi prin acţiunea acestuia era pusă în pericol siguranţa şi circulaţia aeronautică.
Cât priveşte condiţia referitoare la suportarea cheltuielilor ocazionate de încheierea contractului de schimb, s-a apreciat că solicitantul a îndeplinit-o, nici măcar reprezentantul Ministerului Public nu a făcut vreo referire negativă în acest sens, şi din lucrările dosarului rezultă că aceasta a fost îndeplinită.
În concluzie, în raport de cele învederate, instanţa fondului a apreciat că inculpaţii au respectat întocmai cerinţele şi condiţiile impuse de cele două hotărâri a Consiliului de Administraţie al SN A.I.B.B. SA din data de 8 noiembrie 2004 şi A.G.A. din data de 9 noiembrie 2004 şi, în consecinţă, se apreciază că nu poate fi imputată niciunui inculpat.
Mai mult, încheierea acestui contract de schimb nu a produs nicio modificare din punct de vedere juridic al valorii capitalului social.
Practic, s-a făcut, în final, un schimb de 25.000 mp, proprietatea inculpatului N.I.B. şi acesta a primit din suprafaţa de 23.392 mp, numai suprafaţa de 6.369 mp, care nu se suprapunea peste terenul reclamantei SC A.U. SA (vezi Decizia comercială nr. 517 a C.A.B., secţia a VI-a comercială, Dosar nr. 17812/2/2005, irevocabilă), ceea ce nu a produs vreun prejudiciu C.N. „Aeroporturi Bucureşti".
Din punct de vedere juridic, terenul nu era inclus în capitalul social al SN A.I.B.B. SA
De asemenea, mai a arătat Curtea că li s-a mai imputat inculpaţilor prepuşi al SN A.I.B.B. SA că au încălcat prevederile art. 131 din Legea nr. 31/1990.
Conform actelor constitutive ale SN A.I.B.B. SA şi fişelor de post ale inculpaţilor, angajarea SN A.I.B.B. SA în relaţiile contractuale cu terţii, persoane fizice sau juridice, se făcea numai de către inculpatul C.S., director general, T.A.O. director economic, cu avizul de legalitate al inculpatei I.M.O., şef oficiu juridic.
În consecinţă, semnătura pe contractul de schimb a oricărui alt inculpat este lipsită de semnifiC.A.ţie juridică, urmându-se, de fapt, o cutumă.
Niciunui dintre inculpaţi nu avea, potrivit fişei postului, căderea evaluării terenurilor şi oricum nici un reprezentant mandatat al statului nu a solicitat aceasta, condiţiile aprobării schimbului fiind cele expuse anterior.
Din ansamblul probator administrat în cauză, a rezultat indubitabil că toate persoanele audiate, indiferente de calitatea lor, au privit schimbul de terenuri strict din perspectiva utilităţii aeronauticii şi nu ca un schimb de terenuri imobiliare.
Cât priveşte modifiCarea capitalului social, prin aprobarea schimbului de terenuri, în sensul diminuării lui, s-a constatat că, potrivit Legii nr. 31/1990 şi H.G. nr. 524/1998, operaţiunile privind majorarea ori reducerea capitalului social sunt de competenţa A.G.A. şi C.A., iar la momentul încheierii contractului de schimb, terenul (23.392 mp) nu se afla în C.A.pitalul social al societăţii şi nici în proprietatea sa, el făcea parte din suprafaţa de 38 ha deţinută de către SN A.I.B.B. SA în folosinţă, cu titlu de detentor precar. Acţionarul unic majoritar era cel care dispunea - M.T.C.T. şi nicidecum de inculpaţii din cauză.
Cât priveşte obligativitatea existenței mandatului special pentru reprezentanţii statului în şedinţele C.A. şi A.G.A., s-a apreciat că aceasta nu incumba inculpaţilor, ci acelora care au fost de acord cu schimbul de terenuri şi au votat în baza unui mandat emis de secretarul general din Ministerul transporturilor, ei având posibilitatea legală să-l amendeze, fie să ceară emiterea unuia special, dacă reprezentanţii statului în şedinţa A.G.A. apreciau că nu se pot pronunţa asupra unei problematici de pe ordinea de zi altfel. Aspect care nu s-a întâmplat.
În plus, O.M.T.C.T. nr. 645/2002, care prevedea că este obligatoriu mandatul special, lit. a) - l), nu vizează şi schimbul de terenuri, întrucât prin acest schimb nu se majora ori se reducea capitalul social al societăţii, pentru că respectivul teren imobil nu se afla în capitalul social al societăţii SN A.I.B.B. SA
Inculpaţii prepuşi ai SN A.I.B.B. SA au adus astfel la îndeplinire măsurile dispuse şi prin Nota D.G.A.V.C. din 28 octombrie 2004 de aprobare a schimbului.
Societatea comercială este una de interes naţional, astfel că actele ei nu se puteau face publice la O.R.C., decât dacă priveau modificarea de capital social, deci acele hotărâri care modificau statutul.
Hotărârea A.G.A. chiar dacă nu a fost supusă formalităţilor de publicitate, ea neavând un caracter executoriu, nu înseamnă că nu produce efecte juridice faţă de acţionari şi faţă de terţi (vezi Decizia nr. 1303/2002 a C.A.B., secţia a VI-a comercială, care precizează „lipsa caracterului executoriu al hotărârii nu înseamnă că ea nu este valabilă, aşadar până la data la care hotărârea A.G.A. este anulată, aceasta este prezumată a fi valabilă".
În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia inculpatul N.I.B. s-a ocupat de schimbul de terenuri, a formulat cereri în acest sens, deşi la acel moment nu era proprietarul terenului, din actele dosarului, a rezultat că acesta a acţionat în baza unui mandat dat de C.N.F., cu Care încheiase anterior o promisiune de vânzare-cumpărare a terenului în suprafaţă de 25.000 mp.
Pe de altă parte, aşa cum s-a mai menţionat, între el şi inculpatul C.S. nu a existat nicio înţelegere prealabilă, aspect nedemonstrat nici în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond apreciind că sunt simple afirmaţii nedovedite.
Afirmaţiile conform cărora, inculpatul C.S. i-a semnat mai multe împuterniciri, pentru a se ocupa de aspectele vizând dezmembrarea şi lotizarea de teren la cartea funciară nu demonstrează existenţa unei înţelegeri prealabile între cei doi, ca de altfel şi între ceilalţi, cu scopul de a prejudicia SN A.I.B.B. SA
De asemenea, proba testimonială administrată în cauză C.A. şi actele emise de la diferite autorităţi nu dovedesc în ce a constat complicitatea acestuia la „păgubirea" SN A.I.B.B. SA. Din contră, conform Deciziei comerciale nr. 517 din 1 noiembrie 2007 a C.A.B., secţia comercială, irevocabilă, prin Tranzacţia judiciară încheiată la data de 04 octombrie 2007 cu SC A.U.B. SA., inculpatul N.I.B. a primit în schimbul celor 25.000 mp diferenţa de 6.368 mp, suprafaţă a cărei valoare nu se cunoaşte în momentul semnării contractului.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. "
Acest text face trimitere la norma comună, respectiv C. pen. - art. 248-art. 2481.
Potrivit art. 248 C. pen., această infracţiune constă în „fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ".
Subiectul activ al infracţiunii este calificat prin calitatea de funcţionar public (art. 147 alin. (10 sau art. 47 alin. (2) C. pen.)
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al acestei infracţiuni se realizează fie printr-o inacţiune (neîndeplinirea unui act), fie printr-o acţiune (îndeplinirea defectuoasă a unui act), în sensul că nu îşi îndeplineşte corespunzător atribuţiile de serviciu.
Pentru existenţa acestei infracţiuni, este necesar ca acţiunea sau inacţiunea funcţionarului să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unei instituţii de stat sau să producă o pagubă însemnată.
Cerinţa esenţială pentru ca această infracţiune să subziste este ca actul în cauză să se realizeze de subiectul activ (funcţionarul public/funcţionarul) în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, pe de o parte, pe de altă parte, între presupusa neîndeplinire/îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi rezultatul socialmente periculos - prejudicierea părţii civile - să existe o legătură de cauzalitate directă.
Sub aspectul laturii subiective, trebuie demonstrată intenţia directă, indirectă cu care ar fi acţionat respectivul funcţionar.
Aşadar, în cauza dedusă judecăţii, se constată că inculpatul C.S. şi ceilalţi inculpaţi - foşti angajaţi ai SN A.I.B.B. SA - au efectuat schimbul de terenuri nu în cadrul atribuţiilor de serviciu, aşa cum spun dispoziţiile prev. de art. 2481 C. pen., ci în baza mandatului dat de C.A. şi A.G.A., prin cele două hotărâri adoptate, din 8 noiembrie 2004 şi 9 noiembrie 2004 şi cu acordul acţionarului majoritar Ministerul Transporturilor.
Contractul de schimb a fost semnat în numele SN A.I.B.B. SA „în baza unui raport de prepuşenie", inculpaţii nu au exercitat o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului sau în contractul individual de muncă.
În declaraţiile date, toţi inculpaţii au menţionat, C.A. de altfel şi martorii audiaţi că neaducerea la îndeplinire a dispoziţiilor din hotărârile C.A. şi A.G.A., duceau automat la destituirea lor din funcţie.
Din nicio probă administrată în cursul procesului penal nu rezultă, în opinia Curţii, că inculpaţii ar fi obţinut vreun avantaj patrimonial, nepatrimonial prin semnarea contractului de schimb şi nici existenţa vreunei înţelegeri prealabile.
Mai mult decât atât, probele administrate au demonstrat că cel care putea dispune asupra terenurilor (vizând închirieri, vânzări, schimb), era unicul acţionar majoritar - Ministerul Transporturilor, prin Direcţia sa de specialitate aviaţia civilă şi prin reprezentanţii statului împuterniciţi cu mandat de către conducerea ministerului în şedinţele A.G.A. şi C.A.
Aşadar, participarea inculpaţilor la aceste şedinţe nu intra în atribuţiile lor de serviciu, astfel cum relevă şi fişa postului fiecăruia.
Spre exemplificare, inculpata I.M.O. era secretar al C.A./A.G.A. şi nu consilier juridic.
Încheierea contractului de schimb nu s-a efectuat în C.A.drul vreunui serviciu al SN A.I.B.B. SA, întrucât contravenea atribuţiilor de serviciu stabilite prin fişa postului inculpatei B.L.M.
În ceea ce priveşte prejudiciul adus SN A.I.B.B. SA, acesta trebuie să fie cert, actual şi exigibil.
În cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că acesta nu există, astfel cum rezultă din adresa din 7 februarie 2013 a Ministerului Transporturilor, D.G.J.R.U. (fila 108, vol. IV, dosar fond): „în evidenţa contabilă a Ministerului Transporturilor nu este înregistrat vreun prejudiciu prin efectul contractului de schimb din 13 decembrie 2004, încheiat între N.I.B. şi SN A.I.B.B. SA"
Pe de altă parte, CN A.B. SA, prin adresa remisă instanţei, deşi nu a făcut nicio menţiune cu privire la existenţa vreunui prejudiciu în actul de constituire, privind fuzionarea celor două aeroporturi, totuşi a menţionat că îşi va reconsidera poziţia cu privire la latura civilă, înregistrând presupusul prejudiciu în conturile extrabilanţiere, cu motivarea că va trebui să ţină cont şi de soluţiile adoptate în instanţa civilă.
Poziţia părţii civile apare C.A. „lipsită de interes", a stat în pasivitate, în procesul penal (urmărire penală-cercetare judecătorească). în primul rând că aceasta nu este proprietara terenului de 23.392 mp, în al doilea rând, în vederea realizării fuziunii societăţii cu CN A.H.C. SA la data de 20 decembrie 2006, raportul de expertiză a terenurilor SN A.I.B.B. SA întocmit de SC E.C.C. SRL, situate la D.N.1 este de 200.358 euro - H.G. nr. 834/1991 stabilea valoarea terenului la data contractului de schimb, la suma de 41.000 lei; pe de altă parte, Hotărârea din 24 august 2008, privind SN A.I.B.B. SA, la art. 2, punctul 4 prevedea: „contravaloarea bunurilor proprietate publică nu se regăseşte în valoarea capitalului social al SN A.I.B.B. SA".
Concluzionând, singurul proprietar al acestui teren (din 23.392 mp, 15.997 mp conform Deciziei comerciale nr. 517 din 1 noiembrie 2007 şi a Tranzacţiei judiciare din 4 octombrie 2007 sunt proprietatea SC A.U. SA, 1027 mp au fost expropriaţi pentru utilitate publică, iar diferenţa de aproximativ 6.280 mp, trebuiau să intre în proprietatea inculpatului N.I.B.) este statul român care l-a dat în administrarea Ministerului Transporturilor şi care a comuniC.A.t că nu are nicio pagubă.
În consecinţă, Curtea a constatat că, în cauza dedusă judecăţii, nu se regăseşte vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu sau vreo îndeplinire defectuoasă a acestora, ceea ce ar constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii prev. de art. 248-2481 C. pen.
În consecinţă, nu există nici latura subiectivă a aceleiaşi infracţiuni şi nici rezultatul socialmente periculos - prejudicierea părţii civile şi nici legătura cauzală dintre acestea.
S-a constatat că, la bază, a existat un litigiu pur civil - încheierea unui contract de schimb în condiţii legale, neexistând vreo legătură penală cu privire la aceasta şi, de aceea, văzând dispoziţiile art. 52 C. proc. pen., art. 5, parag. 3 din C.E.D.O., faptele reţinute în sarcina inculpaţilor prin actul de inculpare nu sunt prevăzute de legea penală, partea civilă nu a demonstrat că a suferit vreun prejudiciu, iar dacă l-ar fi suferit, nu a demonstrat întinderea acestuia, dacă este cert şi exigibil. Oricum, proprietarul terenului era Ministerul Transporturilor, care, astfel cum a răspuns instanţei prin adresă, aşa cum s-a menţionat anterior, nu a suferit nici un prejudiciu, prin efectuarea respectivului schimb de terenuri.
Aşa fiind, Curtea, în baza art. 11 pct. 2, C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la disp. art. 248-2481 C. pen. pentru cinci dintre inculpat, respectiv complicitate la această infracţiune - art. 26 C. pen., rap.la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la disp. art. 248-2481 C. pen. pentru inculpatul N.I.B.
Pentru motivele invoC.A.te, nu a primit cererile inculpaţilor I.M.O., T.A.O., de achitare în baza art. 11 pct. 2, C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul C.S. sub aspectul aceloraşi încadrări juridice, instanţa fondului reţinând un alt temei juridic al achitării (fapta nu este prevăzută de legea penală).
Totodată, a respins - ca inadmisibilă - cererea formulată de către petenta M.M.D., privind instituirea sechestrului asigurător, pentru imobilul teren în suprafaţă de 23.392 mp, întrucât aceasta nu are nicio calitate procesuală în cauză.
Latura civilă a cauzei a rămas nesoluţionată, în temeiul prev. de art. 346 alin. (4) C. proc. pen., în raport cu soluţia la care a ajuns instanţa de fond.
Împotriva hotărârii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., CN A.B. SA şi SC A.U.B. SA. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. a critiC.A.t soluţia de achitare a inculpaţilor, arătând că sentinţa penală atacată este nelegală întrucât: I. faptele inculpaţilor sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni; II. inculpaţii (foşti angajaţi ai SN A.F.B.B. SA) au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuţiilor de serviciu; III. Prin săvârşirea faptei s-a obţinut un avantaj patrimonial creându-se astfel un prejudiciu.
S-au invocat, în considerarea primei critici următoarele aspecte: hotărârea definitivă a instanţei civile (sentinţa comercială nr. 1400 din 28 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială) asupra unor împrejurări ce constituie, în opinia parchetului, o chestiune prealabilă în procesul penal, cu autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale; faptul că la data formulării cererii, inculpatul N.B.I. nu avea calitatea de proprietar al terenului, acesta devenind proprietar în ziua efectuării schimbului; lipsa urgenţei încheierii contractului de schimb; lipsa unei sulte datorate de către inculpatul N.B.I., disproporţia dintre cele două terenuri fiind evidentă; lipsa unor negocieri prealabile pe forma contractului de schimb; folosirea aceleiaşi documentaţii la încheierea celor două contracte de vânzare - cumpărare şi schimb; inexistenţa unui mandat special în baza căruia inculpaţii puteau semna contractul de schimb; motivarea instanţei pe acte inexistente la dosarul cauzei - pretinsa mandatare de către C.N. a inculpatului N.B.I. de a trata cu aeroportul; existenţa servitutii aeriene.
Referitor la cea de a doua critică, s-a arătat că inculpaţii (foşti angajaţi ai SN A.I.B.B. SA) au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuţiilor de serviciu, aşa cum cer dispoziţiile art. 248-248) C. pen., iar nu în baza mandatului dat de C.A. şi A.G.A., prin cele două hotărâri adoptate, nr. 64 şi nr. 77 din 08 noiembrie 2004 şi 09 noiembrie 2004 şi cu acordul acţionarului majoritar Ministerul Transportului, astfel cum a arătat instanţa de fond. Chiar dacă nu au avut mandat, inculpaţii I.M.O., F.F.P., B.L.M., T.A.O. şi C.S. au semnat contractul de schimb în calitate de şefi ai departamentelor de care răspund, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În ceea ce priveşte existenţa prejudiciului, s-a contestat calitatea de parte civilă a M.T.C.T., terţ în prezentul dosar, calitate de parte civilă având CN A.B. SA, societate care a înregistrat în contabilitate un prejudiciu de 4.273.472 euro. Totodată, avantajul patrimonial aparţine inculpatului N.B.I. şi reprezintă diferenţa de valoare dintre cele două terenuri în valoare de 4.273.472 euro, astfel cum s-a calculat în cursul urmăririi penale. Chiar dacă ulterior, în urma unor procese civile, inculpatul a fost deposedat de o bună parte din teren, acest lucru are semnificaţie doar sub aspectul laturii civile, iar nu cu privire la consumarea în decembrie 2004 a infracţiunilor de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave.
CN A.B. SA a criticat sentinţa penală atât sub aspectul laturii penale, cât şi sub aspectul laturii civile, solicitând condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi, în principal, anularea contractului de schimb şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, iar, în subsidiar, obligarea inculpaţilor la plata către companie a diferenţei de valoare dintre terenurile ce au făcut obiectul contractului de schimb, urmând a fi avut în vedere fie Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat de D.N.A. - în sumă de 4.273.472 euro, fie Raportul de Expertiză Judiciară întocmit în faza cercetării judecătoreşti - în sumă de 3.719.634 euro.
S-a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că schimbul de terenuri a fost o operaţiune de natură civilă şi nu un fapt de comerţ fiind aduse ca argumente dispoziţiile art. 3 pct. 2, art. 3 pct. 11, art. 4 şi art. 56 C. com., scopul oricărei societăţi comerciale, deci implicit şi a SN A.I.I.B. SA, este unul lucrativ, care presupune obţinerea de venituri/profit din faptele de comerţ, posibilitatea SN A.I.B.B. SA de a cumpăra terenul afectat de balizaj sau declanşarea mecanismelor de expropiere a acestuia pentru cauză de utilitate publică.
Împrejurarea că vânzarea şi schimbul de terenuri au fost efectuate în aceeaşi zi demonstrează, în opinia apelantei, intenţia infracţională a inculpatului N.B.I., care nu ar fi dobândit terenul dacă nu ar fi avut certitudinea schimbului, precum şi valoarea de piaţă inferioară a terenului oferit la schimb către SN A.I.B.B. SA.
S-a apreciat că neincluderea terenului în patrimoniul SN A.I.B.B. SA nu poate profita inculpaţilor, eludarea dispoziţiilor referitoare la majorarea capitalului social constituind unul dintre actele infracţiunii, comise în formă continuată.
Totodată, apelanta a invocat obligativitatea existenţei în cazul încheierii unui contract de schimb a mandatului special în acest sens, conform Ordinului M.T.C.T. nr. 645/2002, Legii nr. 137/2002 şi Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi a arătat că proprietatea terenului în suprafaţă de 23.392 mp aparţinea SN A.I.B.B.SA.
S-a mai precizat că inculpaţii au semnat contractul de schimb în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nefiind aduse la îndeplinire condiţiile impuse prin Hotărârea C.A. nr. 77 din 08 noiembrie 2004 şi prin Hotărârea A.G.A. nr. 64 din 09 noiembrie 2004, respectiv: încălcarea art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990 corob. cu art. 19 alin. 4 din Statutul SN A.I.B.B. SA, Care impun publicarea hotărârilor A.G.A. în M. Of.; încălcarea dispoziţiilor Ordinul M.T.C.T. nr. 645/2002, Legii nr. 137/2002 şi Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997 şi.a Legii nr. 137/2002, art. 8 lit. e) corob. cu art. 208 şi 210 din Legea nr. 31/1990, art. 17 lit. e) şi f) din Statutul SN A.I.B.B. SA; nesocotirea notei D.A.C. nr. 38 din 01 noiembrie 2004 Care condiţiona schimbul de respectarea procedurii de modifiCare a capitalului social al SN A.I.B.B. SA; nerespectarea dispoziţiilor art. 1409 rap. la art. 1303 C. civ. privind valoarea schimbului şi plata unei sulte; neclarificarea situaţiei juridice a terenului proprietatea SN A.I.B.B. SA.
De asemenea, apelanta a criticat modalitatea de interpretare a probatoriului de către instanţa de fond, prin lipsirea de eficienţă, în opinia sa, a declaraţiilor martorilor care au confirmat ca terenul oferit la schimb de către inculpatul N.B.I. era afectat de servituti legale aeronautice (declaraţia martorului B.T.), a declaraţiilor martorilor care au afirmat necesitatea existenţei mandatului special elaborat de MT pentru împuterniciţii statului în C.A. şi A.G.A. (declaraţiile martorilor O.I., H.C.M., S.D., M.M.), a raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de D.N.A. şi a raportului de expertiză judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, pentru a da, în mod nejustificat, eficienţă raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul parte al inculpatului C.S. şi adresei din 07 februarie 2013 prin care se comunica lipsa prejudiciului.
Cu privire la latura civilă, s-a arătat că prejudiciul rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de D.N.A., cât şi din raportul de expertiză judiciară întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, fiind în prezenţa unui schimb de terenuri vădit disproporţionate.
SC A.U.B. SA a criticat atât sentinţa penală, cât şi încheierea pronunţată la data de 25 mai 2011, apreciind că are calitatea de parte civilă în cauză şi se impune obligarea inculpaţilor la plata sumei de 1.151.940 euro, reprezentând lipsa de folosinţă a terenului pentru perioada cuprinsă între 13 decembrie 2004 şi 01 noiembrie 2007.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 16 octombrie 2013, primul termen fiind acordat la 21 februarie 2014.
La termenul din data de 4 aprilie 2014, Înalta Curte a calificat prezenta cale de atac ca fiind apel, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevedea calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel.
La termenul din data de 30 aprilie 2014, s-a procedat la audierea inculpaţilor C.S., I.M.O., B.L.M. şi N.B.I. Inculpatul F.F.P. a arătat că uzează de dreptul la tăcere.
La termenul din data de 19 mai 2014, au fost audiaţi inculpata T.A.O. şi martorii H.C., M.M., B.T., S.M. şi O.I.
A fost administrată proba cu înscrisuri, solicitată de intimaţii inculpaţi C.S. şi I.M.O.
Analizând apelurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte apreciază că sunt nefondate.
Potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul limitelor efectului devolutiv al apelului, instanţa este obligată ca, în afară de temeiurile invocate şi cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept.
De asemenea, potrivit art. 420 alin. (5) C. proc. pen., instanţa de apel poate readministra probele administrate la prima instanţă şi poate administra probe noi. Conform art. 420 alin. (9) C. proc. pen., instanţa de apel poate da o nouă apreciere probelor, iar potrivit alin. (11) al aceluiaşi articol, la judecarea apelului se aplică regulile de la judecata în fond.
Se constată astfel că în reglementarea C. proc. pen., apelul, ca şi cale ordinară de atac, presupune o rejudecare a cauzei în fond, sub toate aspectele de fapt şi de drept, legiuitorul dând posibilitatea instanţei de apel nu numai să administreze probe noi, dar şi să procedeze la readministrarea probelor existente la dosarului cauzei.
Prin calea de atac a apelului se exercită un control integral asupra judecăţii în primă instanţă, devoluându-se cauza penală asupra tuturor chestiunilor de fapt şi de drept. Declararea apelului declanşează o nouă judecată a cauzei în fond cu privire la existenţa faptei, a săvârşirii cu vinovăţie de către inculpat şi a răspunderii penale a acestuia, cu reexaminarea încadrării juridice a faptei, a incidenţei circumstanţelor atenuante sau agravante, a individualizării judiciare a sancţiunii penale, sub aspectul cuantumului şi modalităţii de executare, respectiv reexaminarea laturii civile a cauzei.
Având loc o judecată a cauzei în fond, instanţa de apel are posibilitatea legală să facă tot ce poate face, din punct de vedere procedural, şi instanţa de fond, ceea ce o obligă să aibă un rol activ pentru justa soluţionare a cauzei şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice, de natură a întări încrederea în sistemul judiciar.
Faţă de consideraţiile teoretice expuse anterior, Înalta Curte urmează a analiza apelurile declarate în cauză prin prisma analizei acuzaţiilor aduse inculpaţilor prin raportare la întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, comise în forma autoratului (în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P. şi T.A.O.) şi în forma complicităţii (în ceea ce-l priveşte pe inculpatul N.B.I.).
În acest sens, instanţa de apel constată că primordial trebuie analizată întrunirea condiţiilor prevăzute de lege sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, condiţie necesară pentru ca faptele inculpaţilor să fie apreciate ca infracţiuni şi sancţionate ca atare.
Acest aspect a fost ignorat în motivele de apel ale parchetului, singura menţiune fiind aceea că inculpaţii au efectuat schimbul de terenuri în cadrul atribuţiilor de serviciu, fiind citate la filele 22 şi 23 atribuţiile de serviciu în virtutea cărora inculpaţii au semnat semnat contractul de schimb ce face obiectul cauzei. Ori se constată că aceste menţiuni vizează situaţia premisă a infracţiunii de abuz în serviciu, şi nu analiza laturii obiective a acesteia.
Totodată, nici instanţa de fond nu a analizat separat acest aspect, motivarea sentinţei penale fiind structurată conform acuzaţiilor aduse prin actul de sesizare.
Însă, Înalta Curte, aşa cum a arătat şi anterior, apreciază că, în primul rând, trebuie stabilită latura obiectivă a infracţiunii, care determină, de altfel, şi caracterul de fapte prevăzute de legea penală activităţilor pretins ilegale comise de inculpaţii din prezenta cauză.
Potrivit art. 248 C. pen. anterior, constituie abuz în serviciu contra intereselor publice fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia.
Din punct de vedere al laturii obiective a infracţiunii precitate, se constată că în cauza penală trebuie să se demonstreze de către organele de urmărire penală că funcţionarul în speţă nu a îndeplinit un act ce ţine de exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau l-a îndeplinit în mod defectuos, în esenţă, că şi-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, prin încălcarea legii.
În acest scop, organele de urmărire penală trebuie să facă referire expresă la atribuţiile de serviciu ale inculpaţilor, care sunt acestea şi care dintre acestea nu au fost îndeplinite sau îndeplinite defectuos, prin raportare la actele normative sau constitutive ale persoanei juridice angajatoare, incidente în cauză, fapt ce nu s-a realizat în speţă.
Potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. pen., în acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului. Totodată, potrivit alin. (2) al art. 99, inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să o dovedească şi are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că în procesul penal există o legătură indisolubilă între sarcina probei şi prezumţia de nevinovăţie, în sensul că obligaţia de a oferi probe suficiente care să fundamenteze o soluţie de condamnare îi revine acuzării. Dat fiind că procurorul este cel care afirmă existenţa unei situaţii de fapt în acuzare, acestuia îi incumbă şi sarcina probării acuzaţiilor aduse inculpatului trimis în judecată.
Ori, în speţă, instanţa de apel constată că în cauză nu s-a adus nicio acuzaţie concretă inculpaţilor în ceea ce priveşte neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau o îndeplinire defectuoasă a acestora, în legătură cu încheierea contractului de schimb. Criticile menţionate în motivele de apel ale parchetului - referitoare la considerentele sentinţei comerciale nr. 1400 din 28 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, lipsa calităţii de proprietar a inculpatului N.B.I. la data formulării cererii, acesta devenind proprietar în ziua efectuării schimbului, lipsa urgenţei încheierii contractului de schimb, lipsa unei sulte datorate de către inculpatul N.B.I., în condiţiile disproporţiei de valoare dintre cele două terenuri, lipsa unor negocieri prealabile pe forma contractului de schimb, folosirea aceleiaşi documentaţii la încheierea celor două contracte de vânzare - cumpărare şi schimb, inexistenţa unui mandat special în baza căruia inculpaţii puteau semna contractul de schimb, lipsa unui mandat dat de C.N. inculpatului N.B.I. de a trata cu aeroportul, existenţa servitutii aeriene - sunt aspecte ce exced laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu. Astfel, aspectele precizate de apelantul parchet vizează latura subiectivă si urmarea imediată a infracţiunii si care sunt analizate. de regulă, ulterior constatării întrunirii condiţiilor prevăzute de legea penală privind latura obiectivă.
De asemenea, aprecierile apelantei părţi civile CN A.B. SA legate de încălcarea atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor vis-a-vis de publicarea hotărârilor A.G.A. şi modificarea capitalului social al SN A.T.B.B. SA exced obiectului cauzei, neavând legătură cu acuzaţiile aduse inculpaţilor.
Potrivit art. 371 C. proc. pen., obiectul judecăţii este limitat la faptele şi persoanele arătate în actul de sesizare al instanţei.
Dispoziţiile procedurale precitate obligă instanţa de judecată să analizeze activitatea presupus infracţională legată de încheierea contractului de schimb de terenuri numai în ceea ce priveşte faptele inculpaţilor C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P., T.A.O. şi N.B.I., nu şi alte aspecte care ar conduce la nelegalitatea contractului de schimb.
Înalta Curte nu poate primi nici criticile parchetului inserate la fila 12 din motivele de apel privind implicarea unor politicieni şi urgenţa încheierii contractului de schimb „în prag de alegeri parlamentare", în condiţiile în care acestea exced obiectului cauzei, pe de o parte, şi, pe de altă parte, sarcina dovedirii implicării şi a unor alte persoane revine organului de urmărire penală.
Revenind la atribuţiile de serviciu pretins încălcate de către inculpaţii C.S., I.M.O., B.L.M., F.F.P. şi T.A.O., Înalta Curte constată că acuzaţiile aduse prin rechizitoriu vizează încălCarea hotărârii nr. 77 din 08 noiembrie 2004 a Consiliului de Administraţie în sensul că nu a fost respectată legislaţia în vigoare: nu au fost respectate prevederile art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb în suprafaţă de 23.392 mp inculpatului N.B.I., acesta din urmă nu a fost obligat la plata unei sulte, precum şi a Hotărârii nr. 64 a A.G.A. în sensulC.A. situaţia juridică a terenului dat la schimb nu era clarificată. În plus, în sarcina inculpatului C.S. s-a mai reţinut că a ascuns reprezentanţilor M.T.C.T. împrejurarea ca inculpatul N.B.I. nu era proprietarul terenului şi le-a prezentat documente care se refereau la o altă situaţie decât cea avută în vedere la momentul adoptării hotărârii A.G.A. din 09 noiembrie 2004, pentru a le dovedi că au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de aceasta. In sarcina inculpatului N.B.I. s-a reţinut că a formulat o cerere de schimb de terenuri cunoscând că nu are calitatea de proprietar şi, în înţelegere, cu inculpatul C.S. s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor necesare încheierii contractului de schimb, modalitate în care l-a ajutat pe inculpatul C. să săvârşească infracţiunea de abuz în serviciu în forma prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000.
Se constată că, în esenţă, inculpaţilor angajaţi ai SN A.I.B.B. SA, li se impută, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, încălcarea hotărârilor emise de Consiliul de Administraţie şi A.G.A. a societăţii angajatoare.
În art. 8 din H.G. nr. 524/1998 de înfiinţare a SN A.I.B.B. SA se prevede că societatea este condusă de A.G.A., constituită din împuterniciţii mandataţi să reprezinte interesele capitalului de stat. Până la privatizarea aeroportului, interesele capitalului de stat vor fi reprezentate de M.T.C.T. sau împuterniciţii mandataţi să reprezinte interesele capitalului de stat. Potrivit art. 9 din hotărâre, SN A.I.B.B. SA este administrat de consiliul de administraţie, ales de A.G.A. În perioada în care statul este acţionar unic, consiliul de administraţie şi preşedintele acestuia sunt numiţi prin ordin al ministrului transporturilor. Totodată, atribuţiile şi competenţele organelor de conducere ale aeroportului sunt stabilite prin statut (fila 33 vol. 6 dup; fila 31 vol. 16 dup).
Potrivit dispoziţiilor din Statutul SN A.I.B.B. SA (fila 37 vol. 6 dup), A.G.A. constituită din reprezentanţi ai acţionarilor este organul de conducere al SN A.I.B.B. SA care decide asupra activităţii acestuia şi asupra politicii lui economice. Interesele capitalului de stat vor fi reprezentate de M.T.C.T. care va numi un consiliu de administraţie (art. 14). Consiliul de administraţie al SN A.I.B.B. SA se alege de către A.G.A. În perioada în care Ministerul Transporturilor deţine poziţia de control, consiliul de administraţie şi preşedintele acestuia sunt numiţi prin ordin al ministrului transporturilor (art. 20). Preşedintele consiliului de administraţie, care îndeplineşte şi funcţia de director general al SN A.I.B.B. SA reprezintă aeroportul în relaţiile cu terţii şi semnează actele ce o angajează faţă de aceştia în baza şi în limitele împuternicirilor date de consiliul de administraţie (art. 21 alin. (2)).
Prin Ordinul din 17 aprilie 2001 al M.T.C.T. privind mandatul acordat împuterniciţilor mandataţi să reprezinte interesele capitalului de stat în adunările generale ale acţionarilor şi membrilor consiliului de administraţie/consiliului de conducere pentru susţinerea punctului de vedere al Ministerului în şedinţele adunărilor generale ale acţionarilor, consiliilor de administraţie, respectiv consiliilor de conducere la unităţile de sub autoritatea, respectiv subordinea Ministerului Transporturilor s-a stabilit că nota-mandat constituie mandatul dat reprezentantului pentru susţinerea în şedinţă a punctului de vedere al M.T.C.T. (fila 199 vol. 13 dup).
Faţă de dispoziţiile normative şi statutare menţionate anterior, se constată că factorul decizional în vederea încheierii contractului de schimb şi al modalităţii în care acesta se încheia nu aparţinea inculpaţilor angajaţi ai SN A.T.B.B. SA, semnatari ai contractului, ci organelor de conducere ale societăţii, constituite din împuterniciţii mandataţi să reprezinte interesele capitalului de stat, respectiv M.T.C.T.
Aceste este şi motivul pentru care cererea inculpatului N.B.I. a fost transmisă M.T.C.T. unde, în cadrul direcţiei de specialitate s-a întocmit o notă în acest sens, în care se propunea aprobarea de către SN A.I.B.B. SA a schimbului de terenuri (fila 29 vol. 10 dup).
Mai mult, în speţă, mandatul împuterniciţilor statului din partea M.T.C.T. pentru şedinţa SN A.T.B.B. SA din data de 08 noiembrie 2004 a fost dat cu precizarea expresă în sensul că „membrii Consiului de administraţie al SN A.I.B.B. SA aprobă cererea domnului N.B.I. înaintată SN A.I.B.B. SA privind efetuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare" (fila 152 vol. 10 dup).
De asemenea, Nota-mandat cu privire la şedinţa A.G.A. SN A.I.B.B. SA din 09 noiembrie 2004 cuprinde menţiunea „A.G.A. este de acord cu efectuarea schimbului de teren solicitat de dl. N.B.I., în condiţiile în care SN A.I.B.B. SA va clarifica statutul juridic al terenului în cauză" (fila 430 vol. 1 dup).
Prin Hotărârea din data de 8 noiembrie 2004 a Consiliului de Administraţie a SN A.I.B.B. SA s-a hotărât „aprobarea cererii domnului N.B.I. înaintată SN A.I.B.B. SA privind efectuarea unui schimb de terenuri, cu respectarea legislaţiei în vigoare, cu suportarea tuturor cheltuielilor legate de acest contract de către acestea" (fila 403 vol. 1 dup).
Prin hotărârea nr. 64 din data de 9 noiembrie 2004, A.G.A. a hotărât că „este de acord cu efectuarea schimbului de teren solicitat de dl N.I. în condiţiile în care Aeroportul Băneasa va clarifica statutul juridic al terenului în cauză. După clarificarea statutului juridic costurile legate de schimbul de teren vor fi suportate de solicitant" (fila 402 vol. 1 dup).
În consecinţă, în condiţiile în care prin hotărârile organelor de conducere ale SN A.I.B.B. SA s-a stabilit aprobarea încheierii contractului de schimb de terenuri, era obligaţia directorului general al societăţii, conform atribuţiilor de serviciu, stabilite prin Statut şi prin fişa postului, de a aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului de administraţie şi ale A.G.A.
În legătură cu modalitatea de punere în executare a Hotărârilor nr. 77 şi 64, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, nu constată încălcarea acestora de către inculpaţi.
S-a afirmat prin actul de sesizare că nu s-au respectat dispoziţiile legale la care erau obligaţi prin Hotărârea din 08 noiembrie 2004 a Consiliului de Administraţie în sensul că nu au fost respectate prevederile art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990, nu s-a făcut o evaluare a terenului dat la schimb în suprafaţă de 23.392 mp inculpatului N.B.I. şi acesta din urmă nu a fost obligat la plata unei sulte. Se constată că prevederile citate din Legea nr. 31/1990 privind publicarea în M. Of. a hotărârilor adunării generale în scopul opozabilităţii către terţi nu au legătură cu obiectul cauzei -încheierea prin încălcarea legii a contractului de schimb, iar lipsa unei evaluări a terenurilor nu poate fi imputată inculpaţilor, în condiţiile în care acest aspect nu a fost avut în vedere prin hotărârile organelor de conducere. De altfel, la încheierea contractului de schimb s-a avut în vedere nu valoarea imobiliară a terenului, ci importanţa schimbului din perspectiva utilităţii aeronautice a acestuia, valoarea operaţională tehnică a terenului primit la schimb pe care se afla o parte a instalaţiei de balizaj a aeroportului, fără de care siguranţa traficului aerian ar fi fost periclitată. Nici în A.G.A. sau în şedinţa Consiliului de administraţie, nici în mandatele date de M.T.C.T., nici în nota D.A.C. din cadrul ministerului nu s-a impus şi nici măcar nu s-a discutat chestiunea evaluării terenurilor, al negocierii contractului de schimb sau plata vreunei sulte de către inculpatul N.B.I., ceea ce denotă în opinia instanţei că scopul urmărit prin încheierea contractului avea în vedere strict criteriul utilităţii pentru aeroport din perspectiva instalaţiei de balizaj existentă pe terenul ce urma a fi primit la schimb.
În acest sens sunt şi declaraţiile martorilor audiaţi în cauză S.D., M.R. şi P.J. (membri A.G.A.), D.C., B.T., E.G. şi M.M. (membri C.A.), S.S.P. (director general în cadrul D.G.A.C. din M.T.C.T.).
În acest context, rezultă că, în mod corect, instanţa de fond nu a avut în vedere raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de specialistul D.N.A. şi raportul de expertiză tehnică întocmit în cursul cercetării judecătoreşti, ci raportul de expertiză judiciară, evaluare terenuri şi studiu de oportunitate schimb de terenuri întocmit de expertul parte (fila 275 vol. 3 dosar C.A.B), acesta din urmă coroborându-se cu probele administrate în cauză constând nu numai în declaraţiile inculpaţilor, dar şi ale martorilor din acte, inclusiv a celor propuşi în cursul cercetării judecătoreşti.
Potrivit legii, acţionarul majoritar M.T.C.T., prin reprezentanţii săi în C.A. şi A.G.A., putea impune orice condiţie pe care o aprecia necesară în vederea încheierii contractului de schimb. Formula „respectarea legislaţiei în vigoare" nu conduce în mod automat la obligativitatea efectuarea unei evaluări a terenurilor, aceasta trebuia expusă expres în hotărârile emise de organele de conducere ale SN A.I.B.B. SA Precizarea din actul de sesizare că nu este vorba de o „menţiune stereotipă", în condiţiile în care aceasta formulă nu a mai fost folosită şi cu privire la aprobarea altor acte şi contracte aflate pe ordinea de zi este o pură speculaţie, respectarea dispoziţiilor legale rezultând implicit, neputându-se interpreta că numai cu privire la acest punct de pe ordinea de zi trebuia respectată legislaţia în vigoare.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a Hotărârii a A.G.A. s-a arătat de către acuzare că situaţia juridică a terenului dat la schimb nu era clarificată.
Clarificarea situaţiei juridice a terenului se impunea în condiţiile existenţei unui litigiu între SN SC A.I.B.B. SA şi SC A.U.B. SA cu privire la proprietatea suprafeţei de 89.830 mp disputată de cele două societăţi şi stabilirii includerii sau nu a terenului de 23.392 mp ce făcea obiectul schimbului în suprafaţa de teren aflată în litigiu.
Insă, din relaţiile înaintate de către M.C., administratorul judiciar al societăţii comerciale SC A.U. SA, persoană juridică aflată procedura de reorganizare judiciară, a rezultat că „pretenţiile comerciale SC A.U. SA îndreptate împotriva SN A.I.B.B. SA nu se referă şi la parcela de teren în suprafaţă totală de 23.392 mp, situată la limita D.N.1, închiriată de către SN A.I.B.B. SA, către SC S.C. SRL" (fila 215 vol. 4 d.u.p.).
Totodată, între societăţile în litigiu SN A.I.B.B. SA şi SC A.U. SA, prin administratorul judiciar s-a încheiat, la data de 10 noiembrie 2004, un protocol privind identifiCarea suprafeţelor de teren aflate în litigiu (fila 212 vol. 4 dup).
În aceste condiţii, nu se poate aprecia că nu s-au întreprins demersuri pentru clarificarea situaţiei juridice a terenului ce urma a fi supus schimbului. Cu privire la acest aspect, în acord cu instanţa de fond, se constată, din actele dosarului, că aceasta s-a realizat.
Împrejurarea că, ulterior, s-a constatat, în urma finalizării procedurilor judiciare, că terenul de 23.392 mp se suprapunea parţial cu suprafaţa de teren aflată în litigiu nu le este imputabilă inculpaţilor.
De altfel, la momentul soluţionării prezentului proces penal, inculpatul N.B.I. este proprietarul doar a unei suprafeţe de 6.368 mp, urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a contractului de schimb prin Decizia comercială nr. 517 din 01 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti.
De asemenea, faptul că inculpatul N.B.I. nu era, la momentul formulării cererii către A.I.B.B., proprietarul terenului oferit la schimb, având încheiat doar un antecontract de vânzare-cumpărare nu afectează valabilitatea încheierii contractului de schimb, în condiţiile în care inculpatul avea această calitate la momentul efectuării schimbului de terenuri. Inculpatul nu a negat, şi chiar a afirmat că intenţiona să achiziţioneze terenul de la C.N.F. doar în situaţia în care îl putea schimba cu terenul aflat, la acel moment, în proprietatea aeroportului, aşa încât reaua credinţă aclamată de acuzare nu se susţine. Totodată, acuzaţia adusă inculpatului C.S. că a ascuns reprezentanţilor ministerului calitatea de promitent cumpărător şi nu de proprietar a inculpatului N., prin conivenţa infracţională cu acesta din urmă, este o simplă afirmaţie, nedovedită. Aşa cum s-a arătat anterior, puterea de decizie cu privire la încheierea contractului de schimb aparţinea forului tutelar al aeroportului, iar decizia a fost luată independent de activităţile pretins dolosive ale inculpatului C.S.
Deşi nu este menţionată expres la capitolul încadrării, în drept, a faptelor inculpaţilor, s-a adus, în sprijinul acuzaţiilor, la descrierea situaţiei de fapt, împrejurarea că inculpaţii, angajaţi ai SN A.I.B.B. SA, nu au fost împuterniciţi prin hotărârile C.A. şi A.G.A. să reprezinte SN A.I.B.B. SA pentru semnarea şi angajarea societăţii în contractul de schimb cu inculpatul N.B.I. Înalta Curte constată că în mod eronat s-a reţinut în actul de sesizare că prin prevederile Hotărârilor nr. 64 a A.G.A. şi nr. 77 a C.A. s-a dispus în acest sens, existenţa unui mandat special pentru aprobarea schimbului era necesar pentru membrii A.G.A., împuterniciţii statului în organul de conducere al SN A.I.B.B. SA şi nu pentru membrii conducerii executive, care au semnat contractul în baza dispoziţiilor statutare, respectiv a fişelor postului.
Contrar susţinerilor instanţei de fond rezultă că inculpaţii C.S., I.M.O., F.F.P., B.L.M. şi T.A.O. au semnat contractul de schimb în virtutea atribuţiilor de serviciu, şi nu în baza raporturilor de prepuşenie.Însă acest aspect nu are vreo relevanţă cu privire la latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu şi nu conduce la desfiinţarea soluţiei de achitare a inculpaţilor.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că din probele administrate în cauză, analizate anterior, nu rezultă încălcarea de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu, în legătură cu încheierea contractului de schimb de terenuri din data de 13 decembrie 2004, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond.
Având în vedere că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege privind latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind constatată vreo acţiune sau inacţiune a inculpaţilor cu privire la Încălcarea atribuţiilor de serviciu sau vreo îndeplinire defectuoasă a acestora, înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte elemente constitutive ce ţin de latura subiectivă şi urmarea imediată a infracţiunii de abuz în serviciu.
Totodată, neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii obiective în sarcina autorilor conduce la aceeaşi soluţie şi în ceea ce priveşte persoana care are calitatea de complice în cauză, respectiv inculpatul N.B.I.
Mai mult, acuzarea nu a precizat în ce au constat, în concret, actele de complicitate ale inculpatului la comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, iar probele administrate în cauză nu au dovedit implicarea sa în sensul pretins de către organele de urmărire penală. Faptul că acesta a formulat o cerere de schimb de terenuri (cunoscând că nu are calitatea de proprietar) şi faptul că s-a ocupat de îndeplinirea formalităţilor necesare încheierii contractului de schimb nu pot constitui acte de înlesnire sau ajutor la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementul material al laturii obiective.
Pe de altă parte, aşa cum s-a mai menţionat anterior, între inculpatul N.B.I. şi inculpatul C.S. nu a existat nicio înţelegere prealabilă, aspect nedemonstrat de probele administrate în cauză, instanţa de fond apreciind, în mod corect, că acuzaţiile aduse inculpatului sunt simple afirmaţii nedovedite.
În concluzie, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu, lipsind elementul material al laturii obiective, fiind astfel incidente prevederile art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală.
Având în vedere, că soluţia de achitare a fost dispusă de instanţa de fond pe acest considerent, încadrat în art. 10 lit. b) C. proc. pen. anterior, care are echivalent pe noile dispoziţii procedurale în art. 16 lit. b) C. proc. pen., nu se impune schimbarea temeiului achitării inculpaţilor.
Faţă de cele arătate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge C.A. nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi CN A.B. SA.
În ceea ce priveşte apelul declarat de SC A.U.B. SA, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că este nefondat.
Potrivit art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., poate face apel orice persoană fizică sau juridică ale căror drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare. Totodată, potrivit art. 408 alin. (3) C. proc. pen., apelul declarat împotriva sentinţei se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor.
Prin încheierea din data de 25 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus printre altele, respingerea cererii de introducere în cauză a SC A.U.B. SA în calitate de parte vătămată, respectiv civilă. S-a arătat că atâta vreme cât societatea comercială a înţeles să aleagă calea civilă, existând hotărâri în acest sens, chiar nedefinitive, făcând apliCarea dispoziţiilor art. 19 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că cererea formulată nu este întemeiată.
Având în vedere dispoziţiile încheierii atacate şi prevederile legale menţionate, se constată că apelul declarat este admisibil şi urmează a fi analizat.
Într-adevăr, SC A.U.B. SA a fost parte în Dosarul nr. 4093/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti finalizat cu Decizia irevocabilă nr. 1126 din 01 martie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care i s-au acordat despăgubiri în sumă de 213.825 euro pentru întârzierea punerii în executare a Deciziei Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 3329 din 10 octombrie 2006, fiind respinse restul pretenţiilor solicitate.
Însă, analizând încheierea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, înalta Curte apreciază că susţinerile apelantei sunt neîntemeiate raportat la obiectul cauzei dedus judecăţii ce a constat în solicitarea tragerii la răspundere penală a inculpaţilor C.S., I.M.O., F.F.P., B.L.M., T.A.O. care, având diverse funcţii în cadrul SN A.D.B.B. SA, prin încălCarea atribuţiilor de serviciu - şi cu complicitatea inculpatului N.B.I., au creat societăţii la care erau angajaţi un prejudiciu în sumă de 4.273.472 euro şi au obţinut pentru inculpatul N. un avantaj patrimonial de aceeaşi valoare.
Obiectul acţiunii civile este limitat la prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Mai mult, subiectul pasiv în cadrul infracţiunii prev. de art. 248 C. pen. anterior este organul, instituţia de stat sau o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. anterior, care a fost prejudiciată prin comiterea infracţiunii.
În consecinţă, faţă de cele arătate, se constată că SC A.U.B. SA nu are calitatea de parte vătămată în prezenta cauză, motiv pentru care Înalta Curte nu poate primi nici solicitarea acesteia de trimitere a cauzei spre rejudecare sau de obligare a inculpaţilor la plata despăgubirilor constând în lipsa de folosinţă a terenului.
Pentru aceste motive, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge C.A. nefondat apelul declarat de SC A.U.B. SA.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de C.A.saţie şi Justiţie - D.N.A. şi de părţile civile SC C.N.A.B. SA şi SC A.U.B. SA împotriva sentinţei penale nr. 87 din data de 01 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimaţii inculpaţi C.S., l.M.O., F.F.P., T.A.O., B.L.M. şi N.I.
Cheltuielile judiciare oC.A.zionate de soluţionarea apelului declarat de Parchet rămân în sarcina statului.
Obligă apelantele părţi civile la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parţial cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 300 lei se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1322/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 134/2014. Penal → |
|---|
