ICCJ. Decizia nr. 1344/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), distrugerea (art. 217 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 1344/2014
Dosar nr. 16064/211/2012
Şedinţa publică din 15 aprilie 2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 28 mai 2013 a Tribunalului Cluj a fost condamnat pe inculpatul N.N., pentru comiterea infracţiunilor de:
- distrugere, prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi art. 76 Iit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală,
- tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi 500 RON amendă penală.
S-a făcut aplicaţiunea art. 71 şi 64 lit. a) teza II C. pen.
S-a făcut aplicaţiunea prev. art. 76 alin. (3) C. pen.
S-a respins solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice.
Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii de 24 ore din data de 30 martie 2012.
În temeiul art. 14 şi 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate C.E.M. daune materiale în sumă de 2.000 RON şi daune morale în sumă de 5.000 RON.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare (Legea nr. 76/2008), s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul N.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, inculpatul N.N. i-a aplicat părţii vătămate C.E.M. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului, a abdomenelor şi a membrelor inferioare şi superioare, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale şi în acelaşi context i-a aruncat telefonul mobil al acesteia marca S.C. în vasul toaletei, şi i-a rupt brăţara şi cerceii din argint precum şi ochelarii.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, în data de 29 martie 2012, în jurul orei 18:00, inculpatul N.N. s-a deplasat la localul SC I. SRL din loc. A., jud. Cluj, unde lucrează partea vătămată C.E.M. în calitate de ospătăriţă, unde a rămas până în jurul orei 19:00, când a rămas singur împreună cu partea vătămată.
Observând că partea vătămată s-a deplasat spre toaletă, inc. N.N. a urmat-o, aceasta atrăgându-i atenţia că se află în toaleta pentru femei. După ce partea vătămată a ieşit, aflându-se în holul toaletei, inculpatul N.N. a surprins-o pe aceasta, i-a acoperit gura cu mâna pentru a nu striga după ajutor, în timp ce cu cealaltă mână o ţinea. Partea vătămată a încercat să se elibereze, moment în care inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra acesteia, lovind-o cu pumnul în zona capului. Partea vătămată şi-a scos telefonul mobil din buzunar în încercarea de a suna după ajutor însă inculpatul i-a smuls telefonul din mână şi l-a aruncat în vasul toaletei. Inculpatul a continuat să exercite acte de violenţă asupra părţii vătămate în urma cărora aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut la nivelul solului. Inculpatul a lovit în repetate rânduri partea vătămată cu picioarele în zona capului, precum şi a membrelor superioare şi inferioare şi a abdomenului. Partea vătămată arată că în timp ce era întinsă la pământ, inculpatul o lovea cu piciorul în zona capului. După ce partea vătămată a intrat în stare de inconştienţă datorită leziunilor suferite, inculpatul a părăsit locul săvârşirii faptei.
La ieşirea din local, inculpatul a fost observat de către martorii F.A.T., P.V., S.V.I. şi L.O.I. ce se deplasau spre acel local. Martorii precizează că au observat că acesta prezenta leziuni la nivelul feţei în momentul în care a trecut prin dreptul lor. Aceştia au intrat înăuntrul localului şi au observat că în interior nu se aflau alte persoane. Martorul F.A.T. a auzit strigăte de ajutor ce veneau din direcţia toaletei iar în momentul în care a intrat înăuntru, a găsit-o pe partea vătămată întinsă la nivelul solului, prezentând multiple urme de agresiune la nivelul capului, plină de sânge şi fiind din nou în stare de inconştienţă. Martorul J.L. aflându-se în apropierea localului, a auzit de asemenea strigăte din zona localului şi s-a deplasat la faţa locului unde găsit-o pe partea vătămată în starea descrisă anterior.
Imediat după aceea, martorul F.A.T. i-a anunţat pe cei trei martori împreună cu care venise, respectiv pe P.V., S.V.I. şi L.O.I., despre faptul că partea vătămată a fost agresată şi că probabil agresorul este bărbatul care ieşise din local, motiv pentru care cei patru martori au plecat în căutarea acestuia. Aceştia l-au observat pe inculpat în imediata apropiere şi s-au îndreptat spre acesta, moment în care inculpatul a realizat că este urmărit şi a continuat deplasarea în fugă.
Inculpatul a sărit gardul imobilului cu nr. x de pe str. P., în încercarea de a se sustrage, fiind urmat de către martori. În curtea imobilului, inculpatul a fost imobilizat de către aceştia, la faţa locului deplasându-se în scurt timp organele de poliţie. Martorul J.L. a anunţat-o pe mama părţii vătămate, martora C.L., despre faptul că fiica ei a fost agresată. Aceasta a venit în scurt timp la faţa locului şi a găsit-o pe aceasta încă inconştientă. Martora G.L.K. a aflat despre împrejurarea că partea vătămată a fost agresată în incinta localului şi la scurt timp a ajuns la faţa locului unde a găsit-o pe aceasta conştientă, acuzând dureri la nivelul capului şi a membrelor, rămânând la faţa locului alături de martorii J.L. şi C.L. până la sosirea ambulanţei.
Martora G.L K. a găsit telefonul mobil în vasul toaletei de unde l-a recuperat, precum şi o pereche de cercei şi o brăţară rupte, ambele din argint, şi o pereche de ochelari rupţi, bunuri aparţinând părţii vătămate. Martora a predat bunurile mamei părţii vătămate, de la care aceasta le-a recuperat.
Partea vătămată a fost transportată de îndată la spital, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale. Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca, partea vătămată C.E.M. a prezentat leziuni la nivelul capului, a membrelor superioare şi a membrului inferior drept, leziuni ce au necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
La solicitarea părţii vătămate, în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de constatare medico-legală nr. 2231/II/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca, potrivit căruia numărul de zile de îngrijiri medicale acordat pentru vindecare rămâne nemodificat.
Inculpatul a susţinut că în data de 29 martie 2012 s-a deplasat din localitatea în care domiciliază, respectiv C.V., în localitatea A., unde s-a întâlnit cu mai multe persoane cunoscute dar ale căror nume nu le poate preciza, împreună cu care a consumat băuturi alcoolice până în jurul orei 17:00, în localul „D.G.". Ulterior s-a deplasat la localul „I." împreună cu o persoană de sex masculin pe care atunci a întâlnit-o pentru prima dată, pe care o cunoaşte sub numele de „C.". Aici inculpatul susţine că ar fi consumat în continuare mai multe sticle de bere iar la un moment dat, persoana care îl însoţea i-a turnat în paharul de bere un praf alb. Partea vătămată infirmă aceste aspecte arătând că l-a servit pe inculpat cu băuturi nonalcoolice, respectiv suc şi cafea. Aceste aspecte sunt confirmate inclusiv de împrejurarea că urmele papilare prelevate de pe suprafaţa sticlei de suc şi a ceştii de cafea aparţin inculpatului, astfel cum am arătat anterior.
Inculpatul şi-a motivat actele de agresiune prin aceea că ar fi auzit de la persoana care îl însoţea că partea vătămată i-ar fi adresat cuvinte injurioase, respectiv l-a numit „cioban", deşi tot el precizează că într-adevăr fusese cioban o perioadă de timp şi că nu îi este ruşine de aceasta. Inculpatul a susţinut că a lovit partea vătămată în toaletă cu pumnii însă nu îşi mai aminteşte dacă, după momentul în care aceasta a căzut la nivelul solului, şi-a continuat sau nu actele de agresiune, sau dacă i-ar fi distrus vreun bun, această perioadă fiind singura în care inculpatul a suferit de „amnezie". De asemenea, inculpatul a precizat că, după ce a părăsit locul săvârşirii faptei, s-a deplasat spre localul D.G. fiind oprit de martori până la momentul sosirii organelor de poliţie. Aceste aspecte sunt infirmate de declaraţiile martorilor F.A.T., P.V., S.V.I şi L.O.I., care susţin faptul că inculpatul a încercat să se sustragă, fugind până în curtea unui imobil unde a fost imobilizat de aceştia.
Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe şi mijloace de probă: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate; proces-verbal din data de 29 martie 2012; proces-verbal de examinare parte vătămată şi planşa foto; raport de constatare medico legală; supliment la raportul de constatare medico-legală nr. 223 l/n/a/55 din data de 11 aprilie 2012 emis de I.M.L. Cluj-Napoca; proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto; adresa I.P.J. Cluj - Serviciul criminalistic; declaraţia martorului C.L.; declaraţia martorului J.L.; declaraţia martorului G.Z.K.; declaraţia martorului C.C.; declaraţia martorului L.O.I.; declaraţia martorului S.V.I.; declaraţia martorului P.V.; declaraţia martorului F.A.T.; declaraţii făptuitor/învinuit şi inculpat; fişa de cazier judiciar; proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
Apărătorul inculpatului N.N. a solicitat instanţei a dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi de distrugere, faptă prev. de art. 217 C. pen. În susţinerea cererii a învederat instanţei faptul că, Judecătoria Cluj-Napoca nu a avut în vedere poziţia psihică a inculpatului la momentul săvârşirii faptei, intensitatea loviturilor şi nici raporturile anterioare dintre inculpat şi partea vătămată. De asemenea, arată că intenţia inculpatului nu a fost de a ucide partea vătămată, ci doar de a-i aplica o corecţie.
Instanţa a apreciat că încadrarea juridică corectă este cea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Aceasta deoarece instanţa trebuie să aibă în vedere regiunea anatomică unde au fost aplicate loviturile, obiectul folosit de inculpat şi intensitatea loviturilor aplicate victimei. În cazul de faţă, regiunea anatomică este zona capului, cu privire la obiectul folosit, din datele existente la dosar rezultă că loviturile ar fi fost aplicate cu pumnii şi cu picioarele, iar cu privire la intensitatea loviturilor aplicate victimei, acestea au fost foarte dure şi violente, având în vedere declaraţia părţii vătămate care spune că i-a ricoşat capul ca urmare a loviturilor primite. Mai mult, existenţa tentativei la infracţiunea de omor nu este condiţionată de punerea în primejdie a vieţii victimei. Sigurul considerent pentru care inculpatul şi-a stopat activitatea infracţională este faptul că au intrat alte persoane care au auzit ţipetele victimei.
În aceste condiţii, instanţa a respins solicitarea formulată de către apărătorul inculpatului de schimbare a încadrării juridice.
Astfel, în drept, fapta inculpatului N.N. care, la data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, i-a aplicat părţii vătămate C.E.M. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona capului, a abdomenului şi a membrelor inferioare şi superioare, cauzându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr, de 16-18 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Fapta inculpatului N.N. care, la data de 29 martie 2012, în jurul orei 19:00, în timp ce se afla în incinta SC I. SRL situat în loc. A., jud. Cluj, a degradat telefonul mobil marca S.C., brăţara şi cerceii de argint şi ochelarii părţii vătămate C.E.M., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de distragere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.
Infracţiunile au fost săvârşite de către aceeaşi persoană, fără ca pentru vreuna dintre ele să fi intervenit o hotărâre de condamnare definitivă, fiind întrunite condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.
Procedând la individualizarea pedepselor, potrivit art. 72 C. pen., ţinând seama de criteriile generale, instanţa s-a orientat în funcţie de limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor comise, care este unul relativ ridicat tocmai prin numărul de infracţiuni comise, valorile sociale ocrotite de legea penală şi lezate prin acţiunile antisociale ale inculpatului, numărului de zile de îngrijiri medicale necesitate de către partea vătămată, persistenţa infracţională a inculpatului, care deşi nu are antecedente penale.
Având în vedere faptul că acest inculpat se află la prima confruntare cu legea penală, legat de nivelul său de pregătire şcolară şi socială, înţelegând să acţioneze în acest fel în situaţia sa personală legată de partea vătămată, instanţa a apreciat că în cauză se pot reţine circumstanţe atenuante şi anume cele indicate de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţele ce decurg potrivit art. 76 C. pen., fiind situaţii care conturează profilul psihic al inculpatului, grevat pe situaţia conflictuală descrisă, inculpat care nu a dovedit intenţii agresive anterior, aspecte ce pot fi folosite în interesul său juridic.
Astfel pentru atingerea scopurilor pedepsei indicate de art. 52 C. pen., pentru a se ajunge la constrângerea şi reeducarea sa, tribunalul a dispus condamnarea inculpatului N.N., pentru comiterea infracţiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen., la pedeapsa de 500 RON amendă penală; tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare, fiind pedepse menite să-şi atingă scopul amintit.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, pentru ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în regim de detenţie, şi 500 RON amendă penală. S-a făcut aplicaţiunea art. 71 şi 64 lit. a) teza II C. pen. S-a făcut aplicaţiunea prev. art. 76 alin. (3) C. pen.
Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii de 24 ore din data de 30 martie 2012.
În cauză, partea vătămată C.E.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON reprezentând daune materiale, adică contravaloarea bunurilor distrase prin acţiunea agresivă a inculpatului asupra sa şi cu suma de 5.000 RON reprezentând daune morale. Având în vedere că această parte, în timpul agresiunii fizice asupra sa, şi-a pierdut cerceii, brăţara, i s-au deteriorat ochelarii şi telefonul mobil, aceste pretenţii la daune materiale sunt justificate şi au fost acordate de către instanţă.
Este de necontestat că partea civilă a avut de suferit, fizic şi psihic, în urma incidentului provocat de către inculpat. Pentru faptul că a trebuit să urmeze o perioadă de recuperare, grea, dificilă pentru oricine, cu reguli stricte de igienă şi alimentaţie, cu restricţii de natură diferită în viaţa personală şi socială, cu traume morale având în vedere atentatul la viaţa şi sănătatea sa, partea vătămată este îndreptăţită la daune morale. Însă pretenţiile ridicate nu trebuie să conducă la o îmbogăţire fără justă cauză, fiind apanajul instanţei în a le stabili în concret ca sumă, care trebuie să fie justă şi stabilită în funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale necesitate de către victimă, de impactul psihic suferit, de amploarea procesului de recuperare psihică şi fizică. În aceste condiţii, instanţa a apreciat că suma solicitată de 5.000 RON cu titlu de daune morale, se justifică şi se pliază pe considerentele şi necesităţile menţionate mai sus".
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul N.N.
Ministerul Public a solicitat admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecând cauza, a se înlătura circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului N.N. de către instanţa fondului.
De asemenea, a solicitat a se reevalua modul de aplicare al art. 76 alin. (3) C. pen. referitor la posibilitatea de aplicare a pedepsei complementare chiar în condiţiile în care nu se va admite critica referitoare la circumstanţele atenuante.
S-a solicitat a se aplica inculpatului o pedeapsă în raport de gravitatea faptei dedusă judecăţii, a împrejurărilor în care aceasta a fost comisă, de gradul de pericol social concret al acesteia, nefiind suficient ca simpla împrejurare că inculpatul este lipsit de antecedente penale să atragă reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul N.N., prin apărătorul ales, a solicitat a fi admisă calea de atac promovată, să se constate că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea normelor de competentă materială, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei fondului, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca.
S-a susţinut că Judecătoria Cluj-Napoca a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului N.N. din infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de tentativă la omor calificat, fără a indica în mod concret în baza căror considerente a procedat de această manieră.
La momentul la care Judecătoria Cluj-Napoca a dispus schimbarea încadrării juridice nu fuseseră audiaţi nici inculpatul şi nici partea vătămată, şi nici nu s-a ţinut cont de actele medico-legale.
S-a arătat că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie şi că inculpatul nu a acţionat cu intenţia directă sau indirectă de a suprima viaţa victimei. În aceste condiţii încadrarea juridică corectă a activităţii ilicite a inculpatului este cea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă care atrage competenţa materială a judecătoriei.
Prin decizia penală nr. 216/A/2013 din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul N.N. împotriva sentinţei penale nr. 208 din 28 mai 2013 a Tribunalului Cluj şi s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii din 30 martie 2012.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. Având în vedere că în cursul soluţionării prezentei cauze a intrat în vigoare noul C. proc. pen., iar conform normelor tranzitorii, respectiv dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, rezultă că în speţă se aplică legea veche, mai precis C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii îa aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
Examinând cauza prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul inculpatului N.N. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed.
Recursul declarat nu a fost motivat conform dispoziţiilor art. 385 alin. (2) C. proc. pen. anterior, cu cel puţin cinci zile înaintea primului termen potrivit art. 38510 C. proc. pen., acesta fiind întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., iar în subsidiar, luându-se în considerare criteriile generale de individualizare a pedepselor, stabilite de art. 72 din vechiul C. pen., în raport şi de prevederile art. 5 din noul C. pen., s-au invocat şi dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., apreciindu-se totuşi că circumstanţele atenuante prevăzute de vechiul C. pen. sunt mai favorabile.
S-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la omor calificat în cea de lovire şi alte violenţe, având în vedere dispoziţiile art. 5 din noul C. pen. şi înlăturarea din noua lege a circumstanţei agravante cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor în loc public. În privinţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut prin Legea nr. 2/2013 şi nu a suferit nici o modificare sub aspectul conţinutului, însă, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, pentru a putea fi examinat fiind necesară respectarea condiţiilor legale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea acestor cerinţe, se observă că recursul a fost motivat în scris, însă doar la data de 9 aprilie 2014, inculpatul încălcându-şi, astfel, obligaţia ce îi revenea potrivit art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, faţă de această împrejurare, Înalta Curte, ţinând seama de prevederile art. 38510 alin. (21) C. proc. pen., precum şi de cele ale art. 385 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 şi care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu şi pe cel reglementat de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condiţiile legale subsumate art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, în realizarea aceluiaşi scop de a menţine în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, Legea nr. 2/2013 a modificat şi pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpatul a criticat decizia penală pronunţată în apel sub aspectul netemeiniciei pedepsei ce i-a fost aplicată, considerată prea mare în raport cu criteriile de individualizare, situaţie exclusă, însă, din sfera de cenzură a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în calea de atac a recursului, potrivit aceluiaşi text legal.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. şi anume - aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Analizând sub acest aspect recursul declarat în cauză, Înalta Curte reţine următoarele: În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurent, instanţa urmează să analizeze:
Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică;
Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.
Examinarea încadrării juridice dată faptei, ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă, pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.
Pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege, cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală.
Din această perspectivă, în raport de reţinerea în cauză a circumstanţei atenuante prevăzută de dispoziţiile art. 74 lit. a) C. pen., circumstanţă atenuantă cu caracter personal care nu se regăseşte în legea nouă, respectiv în art. 75 C. pen., Înalta Curte constată că, deşi elementul circumstanţial agravant atras de comiterea tentativei de omor în public nu se mai regăseşte în legea nouă, astfel că încadrarea juridică potrivit legii noi ar fi art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen., pedeapsa minimă ce ar fi aplicată potrivit noilor dispoziţii ar fi de 5 ani, fără posibilitatea de a se valorifica circumstanţa atenuantă reţinută potrivit legii vechi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de distrugere, dincolo de imposibilitatea de a se reţine în baza legii noi circumstanţele atenuante cu caracter personal, care au condus la aplicarea unei amenzi penale, se constată limita minimă pe pedeapsă prevăzută de art. 253 C. pen. este de 3 luni, mai mare decât limita minimă de o lună închisoare din legea veche, respectiv art. 217 alin. (1) C. pen. prevede limite de pedeapsă mai mari decât cele din art. 217 alin. (1) C. pen. anterior (3 luni - 2 ani, faţă de) în vigoare la data faptei.
Din perspectiva dispoziţiilor care reglementează concursul de infracţiuni, pentru situaţia particulară din cauză, inculpatului aplicându-i-se pedeapsa închisorii la care s-a adăugat pedeapsa amenzii, se constată că sub acest aspect nu există diferenţe în reglementările succesive.
În raport cu toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul N.N. ca nefondat, iar conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 216/A/2013 din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
