ICCJ. Decizia nr. 1397/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Trafic internaţional de droguri (Legea 143/2000 art. 3). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1397/2014
Dosar nr. 10334/99/2012
Şedinţa publică din 22 aprilie 2014
Deliberând asupra recursurilor de faţă: în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 385 din data de 16 septembrie 2013, Tribunalul laşi, în baza art. (2) alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările ulterioare a condamnat pe inculpatul F.M.T., domiciliat în com. Mironeasa, jud. laşi, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc", la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului F.M.T., drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., art. 143 şi 148 lit. l) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului F.M.T.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din durata pedepsei principale de executat s-a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului F.M.T., de la 12 octombrie 2012 la 05 februarie 2013 şi de la 21 august 2013 la zi.
S-a dispus includerea inculpatului F.M.T., într-un program terapeutic derulat în sistemul penitenciar,destinat consumatorilor de droguri.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi completată a fost condamnată inculpata R.F.M. fostă S., domiciliată în Tg. Frumos, jud. laşi, fără antecedente penale, fără ocupaţie pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de droguri de risc", la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
I s-a interzis inculpatei R.F.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara aplicată inculpatei R.F.M. prin încheierea de şedinţă nr. 10334/99/2012 din 4 februarie 2013 a Tribunalului laşi.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. din durata pedepsei principale de executat s-a scăzut durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 12 octombrie 2012 la 5 februarie 2013 .
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată şi a art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 898,9 grame canabis, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi păstrarea de contraprobe de la inculpaţii R.F.M. şi F.M.T., ridicate de la aceştia .
În temeiul dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată şi a art. 118 alin. (4) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţii de 6,57 grame cannabis, rămase după efectuarea analizelor de laborator şi păstrarea de contraprobe de la de la inculpatul F.M.T., ridicată de la acesta.
În baza dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificări ulterioare instanţa a dispus distrugerea cantităţilor de droguri confiscate, cu păstrarea de contraprobe, după rămânerea definitiva a hotărârii.
În baza disp. art. 109 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul F.M.T., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei corporale şi care constituie mijloace de probă - telefon mobil şi cartelă S.I.M. identificate în procesul-verbal întocmit la 30 octombrie 2012 - fila 51 - dosar de u.p. în baza disp. art. 109 alin. (1) şi (30 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata R.F.M., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a următoarelor bunuri ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare şi care constituie mijloace de probă - telefon mobil şi cartelă S.I.M. identificate în procesul-verbal întocmit la 30 octombrie 2012 - fila 52 -dosar de u.p.
În baza disp. art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii să plătească statului, cu titlul de cheltuieli judiciare suma de 3.000 de lei, după cum urmează:
- F.M.T., suma de 1.500 de lei din care suma de 300 de lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, suma ce va fi avansată de stat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie către Baroul laşi (delegaţie din 2012).
- R.F.M. suma de 1.500 de lei, din care suma de 300 de lei reprezintă onorariu avocat din oficiu, suma ce va fi avansată de stat din fondurile speciale ale Ministerului de Justiţie către Baroul laşi (delegaţie din 2012)."
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut, ca situaţie de fapt, că prin rechizitoriul Ministerul Public - D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial laşi, emis în Dosarul nr. 165D/P/2012 din 05 noiembrie 2011 sub nr. 10334/99/2012, au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare .
Totodată prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiuni de „introducere în ţară, fără drept, de droguri de risc" prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Pentru a dispune trimiterea în judecată a inculpaţilor R.F.M. şi F.M.T., Ministerul Public - D.I.I.C.O.T -Serviciul Teritorial laşi a reţinut că faptele inculpaţilor R.F.M. şi F.M.T. care la data de 11 octombrie 2012, au deţinut, transportat şi vândut, fără drept, cantitatea de 918,3 grame de canabis, iar inculpatul F.M.T. a deţinut în plus şi cantitatea de 8,51 grame de canabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată.
Ca situaţie de fapt, s-a reţinut că anterior datei de 11 octombrie 2012, în perioada 3 septembrie - 9 octombrie 2012 inculpaţii F.M.T. şi R.F.M., la instigarea şi probabil cu complicitatea martorului H.D., vărul inculpatei, au procurat o cantitate de aproximativ un kilogram de cannabis în scopul revânzării, cantitate pe care au deţinut-o până la data de 11 octombrie 2012 .
Deşi inculpaţii F.M.T. şi R.F.M. au fost urmăriţi penal pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de risc prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, din dosarul de urmărire penală nu a rezultat că ar fi fost făcute cercetări aprofundate cu privire la provenienţa drogurilor, dispunându-se sub acest aspect, scoaterea lor de sub urmărire penală.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpaţii F.M.T. şi R.F.M. au intrat în posesia drogurilor de risc - 918, 3 şi 8,51 grame de cannabis înainte de data de 11 octombrie 2012, fiind indicii că ei s-au deplasat în Grecia în scopul procurării acestei cantităţi de droguri, la instigarea martorului H.D., care nu a fost cercetat penal în cauza de faţă.
La data de 11 octombrie 2012, organele judiciare s-au sesizat că inculpata R.F.M. ar fi în posesia unei cantităţi importante de cannabis în vederea comercializării, cannabis pe care l-ar fi adus din Grecia de unde s-ar fi întors cu doar câteva zile înainte. în aceeaşi zi, s-a stabilit de către organele de poliţie că inculpata R.F.M. ar fi primit drogurile în timp ce se afla în Grecia de la o persoană de sex masculin despre care se cunoştea că este cetăţean român în vârstă de 45 ani şi că inculpata le-ar fi introdus în ţară.
În urma acestor informaţii prin Ordonanţa procurorului nr. 27/A din 11 octombrie 2012, s-a dispus autorizarea sub nume de cod „M." a investigatorului acoperit pentru descoperirea faptelor, identificarea tuturor suspecţilor şi obţinerea mijloacelor de probă necesare tragerii la răspundere penală a persoanelor implicate în săvârşirea infracţiunilor de introducere în ţară de droguri de risc şi trafic de droguri, precum şi autorizarea, sub identitatea „B." a colaboratorului acoperit al investigatorului în acelaşi scop. în aceea zi, colaboratorul acoperit „B." a negociat cu inculpata R.F.M. vânzarea cantităţii de 1 kg de canabis şi a furnizat informaţia că drogurile se aflau în posesia inculpatului F.M.T., precum şi informaţia potrivit căreia cei doi inculpaţi se aflau împreună pe raza localităţii Târgu Frumos judeţul laşi.
Din convorbirile telefonice interceptate a rezultat că inculpata R.F.M. a discutat cu colaboratorul acoperit „B." în vederea vânzării cantităţii de droguri în mai multe rânduri. Din conţinutul convorbirilor interceptate a rezultat cel puţin faptul că inculpata şi colaboratorul discutaseră anterior subiectul găsirii unui client, că a mai existat înainte de 11 octombrie 2012 o tentativă de vânzare a drogurilor şi că inculpata era interesată de încheierea cât mai rapidă a tranzacţiei în localitatea Târgu Frumos. La sosirea investigatorului şi colaboratorului în zona Pieţei Agroalimentare Târgu Frumos, în jurul orei 18.00, inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. s-au deplasat la maşina investigatorului, ţinând pe rând în mână o sacoşă conţinând 918 grame de droguri de risc - canabis, ambalat într-un pachet. Inculpatul F.M.T. avea în buzunarul gecii cu care era îmbrăcat un pachet de ţigări în care era disimulată cantitate de 8,51 grame de canabis, pe care urma să o ofere drept probă a calităţii produsului ce urma a fi vândut şi care trebuia să-i rămână pentru consum. Inculpatul F.M.T. a intrat în autoturismul investigatorului, aşezându-se pe bancheta din spate şi a negociat preţul vânzării întregii cantităţi de droguri de risc, fiind dispus a reduce preţul iniţial de 50.000 de lei la 45.000 de lei. în tot acest timp, inculpata R.F.M. a rămas în afara autoturismului, în imediata vecinătate a acestuia.
Din raportul de constatare tehnico - ştiinţifică din 17 octombrie 2012 întocmit de specialiştii din cadrul I.G.P.R. - L.C.A.P.D. a rezultat că, după efectuarea analizelor celor două probe înaintate, s-a stabilit că prima probă era de 918,3 grame de canabis, iar a doua de 8,51 grame de canabis, punându-se în evidenţă tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată din planta canabis, ce face parte din tabelul - anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
Totodată, în cursul cercetării judecătoreşti, iniţial inculpatul a solicitat să fie judecat în procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., apoi a declarat că nu recunoaşte săvârşirea faptelor, că el a fost prins în flagrant vânzând droguri ca urmare a înţelegerii dintre inculpata R.F.M. şi vărul acesteia, traficant de droguri. A mai susţinut inculpatul că R.F.M. a dus pachetul până la maşină, că în maşină a intrat el, iar vărul inculpatei a rămas în afara autoturismului. La momentul realizării flagrantului, acesta i-ar fi ameninţat, cerându-le să nu vorbească cu anchetatorii.
În cauză, inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. au participat împreună cu apărătorii lor la audierea nemijlocită a investigatorului acoperit şi colaboratorului acestuia în condiţiile art. 862 alin. (3), (3)1, (6) şi (7) C. proc. pen., prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate.
Prin declaraţiile lor, date nemijlocit în faţa instanţei de judecată, colaboratorul şi investigatorul acoperit, au confirmat datele cuprinse în procesele - verbale depuse la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale. Investigatorul acoperit cu nume de cod „M." a susţinut că în cursul discuţiilor avute cu inculpatul F.M.T. în ziua de 11 octombrie 2012, acesta a negociat preţul vânzării drogurilor, nu a făcut nici un moment afirmaţia că drogurile ar aparţine altcuiva şi că nu a creat prin nimic senzaţia că era doar un comisionar, oferindu-le spre vânzare contra unei sume mari de bani. El a confirmat că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. s-au prezentat la autoturismul său parcat în zona Pieţei Agroalimentare din Târgu Frumos având asupra lor sacoşa cu droguri, că nu au purtat nici o discuţie cu vreo persoană înainte ca F.M.T. să se urce în autoturismul său şi că pachetul mai mic, scos de inculpat din buzunar ambalat într-un pachet de ţigări era proba calităţii întregii cantităţi de drog. Colaboratorul acoperit al investigatorului, cu nume de cod „B." a declarat în faţa instanţei că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. aveau spre vânzare 1 kg de droguri de risc - canabis, că ei au adus drogurile din Grecia, disimulându-le într-un colet pus la un autocar, iar preţul vânzării era de 50 de lei pentru un gram.
Tribunalul a reţinut că, deşi nu poate face discuţii cu privire la identitatea colaboratorului acoperit, chiar dacă în mod ipotetic, s-ar admite susţinerile inculpaţilor că H.D. este colaboratorul poliţiei şi că ar fi acţionat asupra lor pentru a-şi atrage o dispoziţie penală favorabilă, inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. au acţionat în mod liber, la iniţiativa sau cu colaborarea unui particular, procurând 1 kilogram de droguri de risc, pe care le-au deţinut în vederea vânzării, înainte de data de 11 octombrie 2012, data primelor informaţii, măsuri şi cercetări dispuse de organele judiciare.
Tribunalul a subliniat că extinderea acţiunii penale faţă de alte fapte şi faţă de alte persoane, potrivit dispoziţiilor art. 336 şi 337 C. proc. pen. este apanajul exclusiv al procurorului care participă la judecată, care nu a uzat de aceste proceduri, iar, potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen. instanţa este obligată să se pronunţe în limitele sesizării cu privire la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare.
Totodată, din jurisprudenţa C.E.D.O., a rezultat că utilizarea agenţilor infiltraţi este admisibilă, în măsura în care este circumscrisă unor garanţii, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obţinute ca urmare a unei provocări poliţieneşti -un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început şi în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (T., R.). Orice probă obţinută ca urmare a unei provocări din partea poliţiei trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigenţelor unui proces echitabil (art. 6). însă, pentru a distinge între agentul provocator şi cel infiltrat există mai multe criterii (R.): dacă intervenţia poliţiştilor este ordonată şi controlată de un magistrat; dacă autorităţile naţionale aveau, aparent, raţiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; cazierul judiciar.
Din probatoriul administrat a rezultat în mod clar că drogurile nu au fost în posesia colaboratorului sau investigatorului sub acoperire, iar operaţiunea a fost efectuată nu în scopul obţinerii de probe, ci în vederea culegerii de date şi informaţii privind activitatea infracţională desfăşurată de inculpata R.F.M. şi de persoane din anturajul său, precum şi a procurării de canabis de la aceasta şi de la persoane din anturajul acestuia, de către investigatorul sub acoperire.
Tribunalul a reţinut că deşi nu au antecedente penale, inculpaţii au avut preocupări pe linia traficului şi consumului de droguri, aspect ce a rezultat chiar din declaraţiile lor, iar R.F.M. şi F.M.T. au deţinut fără drept în vederea vânzării cantitatea de droguri, indiferent de intervenţia investigatorului acoperit ori a vreunei persoane care să fi acţionat sub coordonarea acestuia. Inculpatul F.M.T. a deţinut asupra sa, în buzunarul hainei o cantitate de canabis, droguri de risc, despre care însuşi a declarat că îi aparţinea şi că era destinată consumului propriu.
În drept, faptele inculpaţilor R.F.M. şi F.M.T. care, la data de 11 octombrie 2012, au deţinut şi transportat în vederea vânzării, fără drept, cantitatea de 918,3 grame de canabis, iar inculpatul F.M.T. a deţinut în plus şi cantitatea de 8,51 grame de canabis, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 143/2000, modificată şi completată care defineşte infracţiunea de trafic de droguri „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Tribunalul a reţinut că probele administrate în cauză au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, că faptele există şi au fost comise de inculpaţi cu vinovăţie, chiar dacă s-ar admite că în sine acţiunea propriu - zisă de vânzare ar fi fost provocată, întrucât inculpaţii procurând şi deţinând cantitatea de droguri în vederea vânzării, la momentul punerii în vânzare puteau în mod rezonabil să se aştepte că vânzarea putea organizată de către organele de poliţie.
Stabilirea tratamentului sancţionator se va face cu luarea în considerare a criteriilor prescrise de art. 72 C. pen. respectiv, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare din legea specială, de gradul de pericol social concret al faptelor deduse judecăţii, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, de împrejurările comiterii faptelor, de implicarea directă a inculpaţilor în activitatea de traficare de droguri pe raza judeţului laşi în scopul obţinerii unor venituri ilicite considerabile, de circumstanţele personale inculpaţilor.
Cu privire la gravitatea faptelor, Tribunalul a reţinut că faptele inculpaţilor R.F.M. şi F.M.T. prezintă o gravitate sporită, acţiunile lor ilicite îndreptându-se împotriva uneia dintre cele mai importante valori sociale ocrotite de legea penală - sănătatea populaţiei.
Totodată instanţa a reţinut că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T., sunt necunoscuţi cu antecedente penale, dar că au avut o conduită procesuală nesinceră, încercând fiecare, să plaseze răspunderea comiterii faptelor asupra celuilalt.
Tribunalul, coroborând aspectele privind pericolul social concret pe care îl prezintă inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. şi gravitatea faptelor comise, au apreciat că pedepsele cu închisoare orientate spre minimul special îşi pot atinge scopul educativ, dar că acest sco, şi anume reeducarea inculpaţilor şi formarea unei atitudini corecte faţă de valorile sociale ocrotite de legea penală nu se poate realiza decât prin executarea efectivă în regim de detenţie a pedepsei.
Potrivit art. 52 C. pen. scopul pedepsei este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, ea urmărind scopul prevenţiei generale şi speciale, prin funcţiile sale
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel in inculpaţii F.M.T. şi R.F.M.
Apărătorul inculpatului F.M.T. a solicitat admiterea apelului prin trimitea cauzei spre rejudecare în vederea extinderii procesului penal cu privire şi la alte persoane şi achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunii. în subsidiar, a solicitat ca pedeapsa să fie suspendată condiţionat, scopul pedepsi poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie.
Apărătorul inculpatei R.F.M. a arătat că instanţa de fond a făcut o apreciere echivocă şi contradictorie a probatoriului administrat în cauză, evaluând în mod greşit circumstanţele reale ale comiterii faptei reţinute în sarcina inculpatei şi pe de altă parte a circumstanţelor de ordin personal ce ar fi impus aplicarea unei sancţiuni de natură penală executată într-o altă modalitate decât cea prevăzută de dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen.
Prin Decizia nr. 192 din 12 noiembrie 2013, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F.M.T. şi R.F.M. împotriva sentinţei penale nr. 385 din 16 septembrie 2013 pronunţate de Tribunalul laşi, sentinţă care a fost menţinută. A fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului F.M.T. şi a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului F.M.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că în mod corect, prima instanţă de judecată, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpaţilor apelanţi săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că la data de 11 octombrie 2012 au deţinut, transportat şi vândut, fără drept, cantitatea de 918,3 grame de canabis, iar inculpatul F.M.T. a deţinut în plus şi cantitatea de 8,51 grame de canabis.
Astfel, din coroborarea întregului material probator administrat în cele două faze procesuale deja parcurse, în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că, la data de 11 octombrie 2012, ofiţeri din cadrul I.G.P.R. - B.C.C.O laşi s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpata R.F.M. ar fi introdus în ţară o cantitate mare de droguri de risc, pe care intenţiona să le comercializez pe raza oraşului Târgu Frumos.
Ca urmare a informaţiilor deţinute, la aceeaşi dată, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului acoperit cu nume de cod „M." şi a colaboratorului acestuia, cu nume de cod „B.", care trebuiau să se infiltreze în anturajul inculpatei pentru a stabili dacă aceasta deţinea într-adevăr drogurile de risc pe care le oferea spre vânzare. în acest mod a fost identificat inculpatul F.M.T., care urma să vândă împreună cu inculpata R.F.M. substanţele stupefiante, despre care existau suspiciuni ca ar fi droguri.
Pe data de 11 octombrie 2012, în jurul orei 17.30, poliţiştii din cadrul B.C.C.O laşi s-au deplasat în oraşul Târgu frumos, în zona Pieţei Agroalimentare de pe strada B.V., loc în care, investigatorul acoperit, cu nume de cod „M." a parcat autovehiculul la volanul căruia se afla. După circa cinci minute, în jurul orei 18.25., în zonă au apărut inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. Acesta din urmă avea la el o sacoşă de culoare albă.
Inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. s-au deplasat la punctul de întâlnire stabilit, şi anume, maşina investigatorului acoperit, unde R.F.M. a rămas în afară, în timp ce inculpatul F.M.T. s-a urcat în autovehicul, pe locul din dreapta spate cu sacoşa pe care o avea la el . Inculpatul F.M.T. a solicitat 50.000 de lei pentru marfă, ceea ce însemna 50 de lei gramul. După ce au negociat preţul, acesta a fost de acord să-i vândă investigatorului acoperit iarba cu 45.000 de lei.
La scurt timp s-a realizat flagrantul şi s-a constatat că, pe lângă drogurile pe care le aveau în sacoşă, inculpatul mai avea în buzunarul hainei ambalajul unui pachet de ţigări marca Winston, ce conţinea acelaşi tip de produs vegetal.
Chiar dacă inculpaţii nu au recunoscut că au vândut la acea dată rezină de canabis investigatorului acoperit, acest aspect a rezultat cu certitudine din mijloacele de probă enunţate mai sus şi expuse, pe larg şi în detaliu, de prima instanţă. Deşi inculpaţii au negat ulterior comiterea faptelor reţinute în sarcina lor, încercând să acrediteze ideea fie că faptele ce li se reţin în sarcină au fost săvârşite în condiţii de provocare din partea colaboratorului/investigatorului sub acoperire, fie că au fost săvârşite de fapt de cel care a avut calitatea de martor în cursul cercetării judecătoreşti, numitul H.D., aceste susţineri au fost infirmate de tot ansamblu probator administrat în cauză, astfel cum a rezultat cu prisosinţă din analiza şi coroborarea acestuia, cum este redat mai sus. Analizând declaraţiile date de către inculpaţi pe parcursul cercetărilor este evident că aceştia au încercat, după o poziţie iniţială în faţa instanţei de judecată de recunoaştere totală şi necondiţionată a faptelor, să plaseze responsabilitatea comiterii faptelor unul asupra celuilalt, încriminându-se reciproc, apoi şi asupra unei alte persoane, respectiv martorul H.D., arătând apoi că sunt vinovaţi de comiterea faptelor, dar că au fost provocaţi să le comită.
Colaboratorul acoperit al investigatorului, cu nume de cod „B.", a declarat în faţa instanţei că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. aveau spre vânzare 1 kg de droguri de risc - canabis, că ei au adus drogurile din Grecia, disimulându-le într-un colet pus la un autocar, iar preţul vânzării era de 50 de lei pentru un gram. Anterior tranzacţiei, inculpaţii au ascuns drogurile într-un tomberon de gunoi, afirmând cu siguranţă că drogurile erau ale lor.
Astfel, în cauză a fost autorizată efectuarea percheziţiilor informatice asupra sistemelor informatice ale telefoanelor ridicate de la inculpaţi în ziua de 11 octombrie 2012, iar din datele cuprinse în informaţia păstrată pe suport magnetic extrasă din memoria telefonului inculpatei R.F.M., redată la dosarul cauzei din dispoziţia instanţei, a rezultat că aceasta în luna septembrie 2012 a purtat o largă corespondenţă cu martorul H.D., identificat în agenda telefonică drept „V." şi „H." cu nr. de telefon X.
De asemenea, din datele cuprinse în informaţia păstrată pe suport magnetic extrasă din memoria telefonului inculpatului F.M.T., redată la dosarul cauzei din dispoziţia instanţei, a rezultat că acesta a călătorit în Grecia, Atena, în perioada 2 octombrie 2012 - 09 octombrie 2012. Astfel, din mesajele automate obligatorii transmise de reţelele de telefonie mobilă la intrarea într-o ţară europeană pe telefonul inculpatului F.M.T. a rezultat că acesta s-a deplasat în Grecia, pe ruta România - Bulgaria - Grecia şi retur în perioada 2 octombrie - 09 octombrie 2012, aspect confirmat şi prin adresa scrisă înaintată de SC L.E.E.R. SRL.
Toate aceste date evidenţiate pe larg de prima instanţă, au dovedit cu prisosinţă preocuparea inculpaţilor apelanţi privind procurarea de droguri din afara teritoriului României destinate vânzării şi obţinerii unei sume mari de bani, precum şi faptul că ei au procurat şi deţinut în vederea vânzării aceste droguri.
Mai mult decât aspectele reţinute în urma interceptării convorbirilor telefonice, prin declaraţiile lor, date nemijlocit în faţa instanţei de judecată, colaboratorul şi investigatorul acoperit au confirmat datele cuprinse în procesele - verbale depuse la dosarul cauzei în cursul urmăririi penale. Investigatorul acoperit cu nume de cod „M." a susţinut că în cursul discuţiilor avute cu inculpatul F.M.T. în ziua de 11 octombrie 2012, acesta a negociat preţul vânzării drogurilor, nu a făcut nici un moment afirmaţia că drogurile ar aparţine altcuiva şi că nu creat prin nimic senzaţia că era doar un comisionar, oferindu-le spre vânzare contra unei sume mari de bani. El a confirmat că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. s-au prezentat la autoturismul său parcat în zona Pieţei Agroalimentare din Târgu Frumos având asupra lor sacoşa cu droguri, că nu au purtat nici o discuţie cu vreo persoană înainte ca F.M.T. să se urce în autoturismul său şi că pachetul mai mic, scos de inculpat din buzunar ambalat într-un pachet de ţigări era proba calităţii întregii cantităţi de drog. Colaboratorul acoperit al investigatorului, cu nume de cod „B." a declarat în faţa instanţei că inculpaţii R.F.M. şi F.M.T. aveau spre vânzare 1 kg de droguri de risc - canabis, că ei au adus drogurile din Grecia, disimulându-Ie într-un colet pus la un autocar, iar preţul vânzării era de 50 de lei pentru un gram. Anterior tranzacţiei, inculpaţii au ascuns drogurile într-un tomberon de gunoi, afirmând cu siguranţă că drogurile erau ale lor.
Instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar şi evidenţiind aspectele concordante ce susţin vinovăţia inculpaţilor apelanţi, activitatea infracţională desfăşurată de către aceştia percepută întrunind atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul incriminator al infracţiunilor de „trafic de droguri de risc", prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. pen., au impus instanţei a face o analiză subiectivă şi obiectivă a tuturor mijloacelor de probă administrate şi să argumenteze soluţia pronunţată pe acele probe care, coroborate, susţin situaţia de fapt reţinută, coordonate subsumate prin hotărârea pronunţată de instanţa fondului.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 C. proc. pen., care reglementează probele si aprecierea lor, constituie proba orice element de fapt care serveşte la constatarea existentei sau inexistentei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei. Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penala sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Curtea a constatat că probatoriul administrat in cauza este în măsură sa răstoarne prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor, aceştia făcându-se vinovaţi de comiterea infracţiunii de trafic de droguri, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, elementul material fiind caracterizat prin acţiunea de trafic, de punere in circulaţie de droguri de risc, cat si sub aspectul laturii subiective, intenţia fiind directa, in sensul ca inculpaţii au realizat pe deplin şi în mod conştient consecinţele faptelor lor si au urmărit producerea acestora.
Totodată, s-a reţinut şi că instanţa de fond a făcut o descriere detaliată a situaţiei de fapt, expunând pe larg activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi cât şi a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât şi nemijlocit în faţa instanţei şi care au confirmat pe deplin situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare. Instanţa s-a conformat dispoziţiilor art. 356 C. proc. pen. şi în ceea ce priveşte analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea cauzei sub toate aspectele, făcând o expunere exhaustivă a acestora, procedând la identificarea acestora în expunere, ba mai mult redând aspectele esenţiale rezultate din probele administrate - procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, declaraţiile investigatorului şi colaboratorului sub acoperire, ale martorilor şi inculpaţilor - pe care şi-a fundamentat soluţia, tocmai pentru a întări şi
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpaţilor, Curtea a reţinut că la individualizarea tratamentului sancţionator, prima instanţă a făcut o justă analiză şi evaluare a tuturor împrejurărilor cauzei, precum şi a datelor personale ale fiecăruia dintre inculpaţi, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, cât şi modalitatea de executare, astfel cum au fost acestea cuantificate şi stabilite pentru fiecare inculpat în raport de conduita, contribuţia şi circumstanţele personale. S-a aplicat inculpaţilor, cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen., câte o pedeapsă adaptată gravităţii faptei comise şi persoanei fiecăruia dintr inculpaţi, într-un cuantum stabilit în raport de toate circumstanţele de natură să diminueze sau să califice răspunderea penală incidente în cauză. Astfel, s-a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al infracţiunii deduse judecăţii, raportat la natura faptei şi a relaţiilor sociale cărora li s-a adus atingere prin fapta inculpaţilor, precum şi cele care s-ar fi putut produce, referitoare la sănătatea persoanei, modul concret în care s-a desfăşurat aceasta, cât şi persoana fiecăruia dintre inculpaţi, faţă de care au fost evaluate corespunzător împrejurările circumstanţiale conferite de situaţia familială a fiecăruia. în condiţiile unor limite de pedeapsă între 3-15 ani închisoare, aplicarea unei pedepse de către instanţa fondului de 3 ani şi 6 luni închisoare, în contextul criteriilor expuse mai sus, reflectă în suficientă măsură clemenţa manifestată de instanţa fondului în aprecierea criteriilor de individualizare incidente în cauză denatura a diminua răspunderea penală şi caracterizează pozitiv procesul de evaluare a circumstanţelor cauzale şi personale de către instanţa fondului, nefiind identificate de către instanţa de control judiciar aspecte din această categorie care să permită o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, nici în privinţa cuantumului pentru care a optat instanţa fondului, nici cu privire la modalitatea de executare (cu precădere referitor la inculpatul F.).
Împotriva Deciziei nr. 192 din 12 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recursuri inculpaţii F.M.T. şi R.F.M., motivele acestora fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Înalta Curte constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 38510 din C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu. Astfel, se observă că R.F.M., prin avocat a transmis prin fax motivele de recurs, în scris, la dosarul cauzei la data de 17 aprilie 2014, primul termen de judecată în cauză pentru inculpată fiind la data de 22 aprilie 2015, iar recursul inculpatului F.M.T. nu a fost motivat în scris în termenul legal.
În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, instanţa de recurs constată că sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. pen. şi anume, aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Noul C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Este de precizat că problema se pune în situaţia în care fapta comisă este prevăzută ca infracţiune şi în legea nouă, existând continuitate sub aspectul incriminării, precum şi atunci când fapta respectivă a fost săvârşită în întregime sub imperiul legii vechi.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 din C. pen. anterior "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi."
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 aşa cum a fost modificat prin art. 81 pct. 1 din Legea nr. 187/2012 "Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi."
În ceea ce priveşte individualizarea acesteia în concret, instanţa de recurs constată diferenţa dintre minimul şi maximul special din legea nouă - de la 2 la 7 ani închisoare - şi de la 3 la 15 ani în cazul legii vechi.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, potrivit legii vechi inculpaţii au primit o sancţiune de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru această infracţiune.
Comparând limitele de pedeapsă prevăzute, se constată că legea nouă este legea mai favorabilă, întrucât are limitele mai scăzute faţă de vechea reglementare, astfel că se va reduce proporţional pedeapsa aplicată inculpaţilor la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, va aplica noua lege, ca fiind mai favorabilă, având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Pe cale de consecinţă, va reduce pedeapsa complementară de 3 ani privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior, la 2 ani a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. aplicată inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. urmează a admite recursurile declarate de inculpaţii F.M.T. şi R.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa, în parte, decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 385 din 16 septembrie 2013 a Tribunalului laşi, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
Va reduce pentru ambii inculpaţi pedepsele aplicate la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 llit. a) şi b) C. pen. cu titlul de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. va interzice pentru ambii inculpaţi drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) cu titlul de pedeapsă accesorie şi va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.M.T., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 octombrie 2012 la 5 februarie 2013 şi de la 21 august 2013 la 22 aprilie 2014.
Va menţine restul dispoziţiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 300 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii F.M.T. şi R.F.M. împotriva Deciziei penale nr. 192 din 12 noiembrie 2013 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează, în parte, decizia penală atacată cât şi sentinţa penală nr. 385 din 16 septembrie 2013 a Tribunalului laşi, numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi rejudecând în aceste limite:
Reduce pentru ambii inculpaţi pedepsele aplicate la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. cu titlul de pedeapsă complementară.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. interzice pentru ambii inculpaţi drepturile prev. de art. 66 lit. a) şi b) cu titlul de pedeapsă accesorie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.M.T., durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 octombrie 2012 la 5 februarie 2013 şi de la 21 august 2013 la 22 aprilie 2014.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor care nu sunt contrare prezentei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 300 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1396/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 1401/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
