ICCJ. Decizia nr. 1419/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1419/2014

Dosar nr. 2554/116/2013

Şedinţa publică din 23 aprilie 2014

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, a fost admisă cererea formulată de inculpatul N.A., prin apărător, privind judecarea cauzei în procedura recunoaşterii vinovăţiei prev. de art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul N.A. la 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33-34 lit. b) C. pen., inculpatul N.A. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

I s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei pronunţată prin prezenta, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia acestuia, respectiv perioada de la 25 octombrie 2013 la zi.

S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 113 pct. 3 C. pen., a fost obligat inculpatul să efectueze tratament medical pe toată perioada executării pedepsei.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din data de 11 noiembrie 2013 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv inculpatul N.A., pentru săvârşirea a trei fapte penale, toate în concurs real, respectiv o faptă de viol prev. de art. 197 alin. (1), (3) C. pen. şi două fapte de corupere sexuală prev. de art. 202 alin. (1) C. pen.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că la data de 20 august 2013 numita B.P., împreună cu cei doi copii ai săi D.A.M. (în vârstă de 6 ani şi 6 luni) şi D.I.Ş. (în vârstă de 7 ani şi 9 luni), s-au deplasat în municipiul Călăraşi la domiciliul numitei L.N., bunica copiilor, pentru a sărbători ziua de naştere a acesteia din urmă, acelaşi lucru făcându-l şi sora sa B.M. cu fiica ei Ş.B.M. în vârstă de 2 ani şi 8 luni.

La domiciliul aniversatei a mers şi inculpatul N.A., un cunoscut al familiei şi vecin cu aceasta.

În jurul orelor 16.00, minorii D.A.M., D.I.Ş. şi Ş.B.M. s-au deplasat în curtea vecină, respectiv la locuinţa inculpatului N.A. pentru a se juca. Văzându-i în curtea locuinţei sale, inculpatului i-a venit ideea de a întreţine relaţii sexuale cu minora D.A.M., motiv pentru care i-a invitat într-o cameră, promiţându-le şi dându-le celor trei minori dulciuri.

Ajunşi în cameră, inculpatul şi minorii s-au aşezat pe pat, timp în care acesta i-a propus minorei D.A.M. să întreţină un act sexual oral. Întrucât minora, datorită vârstei, nu a înţeles propunerea inculpatului, N.A. şi-a dat jos pantalonii şi a apropiat-o pe fată de organul sexual. Fapta a avut loc în prezenţa celorlalţi doi copii D.I.Ş. şi Ş.B.M., ce erau şi ei în pat, fiind atenţi la ce se întâmplă, primul chiar cerându-i la un moment dat surorii sale să-i „mai pupe o dată” p... inculpatului.

Imediat după aceea, N.A. s-a ridicat în picioare, lângă pat, împreună cu minora D.A.M., fiind surprins de mama victimei, B.P., care sesizase dispariţia copiilor, dezbrăcat de pantaloni, cu minora ţinând capul în dreptul său.

Numita B.P. i-a cerut inculpatului explicaţii în prezenţa martorilor N.C., L.N., B.M. şi S.I.P., acesta recunoscând săvârşirea infracţiunilor în modalitatea prezentată mai sus.

Audiat inculpatul pe tot parcursul procesului penal, acesta a recunoscut săvârşirea infracţiunilor în modalitatea expusă mai sus, arătând că în timp ce se afla întins în pat, i-a cerut minorei să se apropie de el, iar copilul I-a ascultat şi a întreţinut raporturi sexuale orale cu D.A.M. şi minorii D.I.Ş. şi Ş.B.M. se uitau Ia ei, fiind foarte atenţi la ce se întâmplă.

Inculpatul precizează că i-a plăcut că a întreţinut raporturi sexuale cu minora întrucât nu are prietenă şi nu are cu cine să îşi satisfacă nevoile sexuale, confirmând faptul că martora B.P. a intrat în camera sa şi l-a surprins în timp ce se afla lângă pat dezbrăcat cu fiica acesteia şi ceilalţi doi minori.

În faţa procurorului inculpatul şi-a nuanţat declaraţia, arătând că minora „i-a pupat ...”.

Situaţia de fapt expusă mai sus reiese şi din declaraţiile victimelor minore D.A.M. şi D.I.Ş.

În şedinţa din 28 noiembrie 2013 inculpatul a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3201C. proc. pen. precizând că regretă foarte mult faptele.

Părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Faptele inculpatului N.A. de a întreţine un act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani şi 6 luni), în prezenţa minorilor D.I.Ş. (în vârstă de 7 ani şi 9 luni) şi Ş.B.M. în vârstă de 2 ani şi 8 luni, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. (1) şi alin. (3) teza I C. pen., şi a două infracţiuni de corupţie sexuală, prev. de art. 202 alin. (1) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., circumstanţele reale în care au fost comise faptele, gravitatea acestora, consecinţele asupra copiilor implicaţi, dar şi atitudinea sinceră de recunoaştere a faptelor, lipsa antecedentelor penale şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.A., care a solicitat reducerea pedepsei, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, la petrecerea respectivă se consumase alcool, a recunoscut faptele, astfel că se pot reţine şi circumstanţe atenuante.

Apelul inculpatului nu s-a apreciat că nu este întemeiat şi a fost respins în baza art. 370 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Situaţia de fapt a fost corect reţinută de către instanţa de fond, fiind recunoscută de către inculpat, recunoaştere care s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul însuşindu-şi materialul probatoriu din faza de urmărire penală.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului s-a constatat că aceasta a fost bine individualizată, s-a ţinut cont de prevederile art. 72 C. pen., de gravitatea faptelor comise, de impactul asupra victimelor, acestea fiind în vârstă foarte fragedă, profitându-se de inocenţa lor, astfel că nu sunt motive pentru a se reduce pedeapsa aplicată inculpatului.

S-a apreciat că nu se justifică reţinerea de circumstanţe atenuante deoarece aspectele învederate în motivele de apel au fost avute în vedere de către instanţa de fond, iar dacă s-ar reţine circumstanţe atenuante s-ar ajunge la pedepse prea mici în raport de gravitatea faptelor pe care inculpatul Ie-a comis. Nu poate reprezenta o scuză nici faptul că la petrecerea respectivă s-a consumat alcool, iar inculpatul ar fi fost sub influenţa acestuia.

S-a reţinut că este de neadmis şi de netolerat comiterea unor fapte de asemenea natură asupra unor copii şi nu există nicio justificare care să ducă la reducerea pedepsei aplicată de instanţa de fond.

Împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.A.

Recurentul inculpat, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, şi a solicitat aplicarea legii noi, ca lege penală mai favorabilă.

Examinând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că recursul este fondat sub aspectul aplicării legii noi, ca lege penală mai favborabilă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013 recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

În ceea ce priveşte efectele abrogării art. 197 şi art. 202 C. pen. anterior şi reîncriminarea faptei de viol în art. 218 C. pen. şi a celei de corupţie sexuală în art. 221 C. pen., instanţa de recurs constată că este în prezenţa situaţiei descrise de art. 5 C. pen. doar pentru infracţiunea de viol, şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 23 aprilie 2014. În speţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 16 ianuarie 2014, şi până la data soluţionării recursului au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire, în cauza de faţă, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp şi cu privire la normele care guvernează violul, a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare un alt C. pen.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi, instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu instanţa verifică dacă fapta mai este încriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

c) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezîncriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din norma care încriminează fapta. Unitatea dintre încriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte încriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din încriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior şi art. 202 C. pen., şi încriminarea violului la art. 218 din noul C. pen., iar corupţia sexuală în art. 221 din noul C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, vechiul C. pen., şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Instanţa va analiza influenţa modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care este acuzat inculpatul, având în vedere că deşi un text de lege cu aceeaşi denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpat conduce la dezîncriminarea faptei faţă de acesta.

Art. 197 Violul

Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă:

a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună;

b) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului;

b1) victima este membru al familiei;

c) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.

Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacă victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) se pune în mişcare la plângerea părţii vătămate.

Art. 202 Corupţia sexuală

(1) Actele cu caracter obscen săvârşite asupra unui minor sau În prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(2) Când actele prevăzute în alin. (1) se săvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la unu la 7 ani.

(21) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi (2) au fost săvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani.

(3) Ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Art. 218 Violul

(1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile alin. (1).

(3) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:

a) victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

b) victima este rudă în linie directă, frate sau soră;

c) victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;

d) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice;

e) fapta a avut ca urmare vătămarea corporală;

f) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.

(4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(5) Acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. (1) şi alin. (2) se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(6) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1)- (3) se pedepseşte.

Art. 221 din noul C. pen. Coruperea sexuală a minorilor

(1) Comiterea unui act de natură sexuală, altul decât cel prevăzut în art. 220, împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(3) Actul sexual de orice natură săvârşit de un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(5) Determinarea de către un major a unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter exhibiţionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(6) Faptele prevăzute în alin. (1) nu se sancţionează dacă diferenţa de vârstă nu depăşeşte 3 ani.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezîncriminarea faptelor. Dezîncriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 197 şi art. 202 C. pen., au intrat în vigoare art. 218 şi art. 221 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. În ceea ce priveşte pe inculpatul N.A. acuzaţia faţă de care a fost condamnat a constat în aceea că a întreţinut un act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani şi 6 luni), în prezenţa minorilor D.I.Ş. (în vârstă de 7 ani şi 9 luni) şi Ş.B.M. în vârstă de 2 ani şi 8 luni.

Elementul material al laturii obiective în ceea ce îl priveşte pe N.A., respectiv întreţinerea unui act sexual oral cu minora D.A.M. (în vârstă de 6 ani şi 6 luni), în prezenţa minorilor D.I.Ş. (în vârstă de 7 ani şi 9 luni) şi Ş.B.M. în vârstă de 2 ani şi 8 luni, nu prezintă diferenţe între art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior şi art. 202 C. pen. anterior şi cea prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen. şi art. 221 C. pen.

Caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea textelor de lege în vederea stabilirii legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Potrivit legii vechi, ca urmare a reţinerii circumstanţelor legale prev. de art. 3201 C. proc. pen., inculpatul N.A. a primit o sancţiune de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. anterior şi de câte două pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., situate sub minimul special fără reţinerea art. 3201 C. proc. pen. şi peste minim cu reţinerea acestor dispoziţii pentru infracţiunea de viol limitele erau între 6 ani şi 8 luni şi 16 ani şi 8 luni şi pentru corupţie sexuală limitele erau între 4 luni şi 3 ani şi 4 luni, pedeapsa aplicată fiind spre maximul special, pe legea veche.

Pe legea nouă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de Coruperea sexuală a minorilor prev. de art. 221 din noul C. pen., are corspondent în vechea acuzaţie, de Corupţie sexuală prev. de art. 202 C. pen. anterior, însă limita minimă este mai mare, fiind de 1 an faţă de 6 luni cât era prevăzut în vechea reglementare, iar limita maximă este egală cu cea din vechea lege, astfel încât legea nouă nu va retroactiva pentru inculpat cu privire la această acuzaţie.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 197 C. pen. anterior şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 218 alin. (1) şi (3) din noul C. pen.).

Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 25 ani închisoare, iar legea nouă prevede un minimum de 5 ani şi un maxim de 12 ani închisoare, astfel că legea nouă va retroactiva.

Instituţiile autonome în raport de încriminare şi sancţiune decurgând din încriminare, respectiv art. 33 lit. a), art. 34 lit. a), art. 35 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201alin. (7) C. proc. pen. anterior.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome. Examinarea cauzei cu privire la legea incidentă în cazul unor instituţii diferite de încriminare şi sancţiune este impusă de lege, jurisprudenţa Curţii Constituţionale:

- instituţii autonome definite atare în lege. Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul, pluralitatea de infracţiuni (art. 10). Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte;

- instituţii autonome definite în jurisprudenţă: art. 3201 C. proc. pen. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011, publicată în M. Of. nr. 853/2011, conform căreia în această materie principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile).

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936. Vintilă Dongoroz în „Codul penal adnotat din 1936” arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeaşi idee este regăsită şi în „Codul penal comentat şi adnotat - 1969”, T. Vasiliu, D. Pavel etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în „Practica judiciară penală”, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în „Explicaţii preliminare ale noului Cod penal”, pag. 76, parag. (1), pag.77).

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia. Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.

În aplicarea acestui principiu, în raport de Legea nr. 187/2012 care stabileşte modalitatea aplicării autonome a legii penale mai favorabile într-un anumit număr de cazuri concrete, mecanismul aplicării legii penale mai favorabile în cadrul unor instituţii autonome este incident în speţă cu privire la efectele recunoaşterii vinovăţiei, respectiv pluralitatea de infracţiuni.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime ceea ce presupune în cazul de faţă o sancţiune între 6 ani şi 8 luni şi 16 ani şi 8 luni închisoare.

Art. 33 C. pen. anterior - Concursul de infracţiuni

Concurs de infracţiuni există:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care Ie-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

Art. 34 C. pen. anterior - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alin. precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 35 C. pen. anterior - Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

(4) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranţă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Art. 38 din noul C. pen. - Concursul de infracţiuni

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Art. 39 din noul C. pen. - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzate.

În aplicarea acestui principiu, referitor la existenţa concursului de infracţiuni şi a infracţiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond (către minimum, mediu sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili o sancţiune sub minimul special prevăzut de legea nouă, astfel cum a procedat şi instanţa de fond care a stabilit aceeaşi sancţiune sub minimul special, ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare, astfel încât durata pedepsei complementare se va reduce la maximul prevăzut de legea nouă mai favorabilă.

Se va constată că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani are corespondent în art. 66 lit. a), b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut şi pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.

De asemenea, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 65 C. pen.

Faţă de aceste considerente se va admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Se va casa în totalitate decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 2554/116/2013, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului N.A. în pedepsele componente de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.; de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora va condamna pe inculpatul N.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Se vor menţine pedepsele de 3 ani închisoare stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului N.A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A. durata arestării preventive de la 25 octombrie 2013 la 23 aprilie 2014.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul N.A. vor rămâne în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 16/A din 16 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Casează în totalitate decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 213 din 04 decembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 2554/116/2013, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând în aceste limite:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatului N.A. în pedepsele componente de 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 197 alin. (1), (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.; de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. şi de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201C. proc. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (39 teza I C. pen. anterior, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prev. de art. 218 alin. (1) şi alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul N.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine pedepsele de 3 ani închisoare stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 202 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), combinat cu art. 35 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 5 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului N.A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului N.A. durata arestării preventive de la 25 octombrie 2013 la 23 aprilie 2014.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul N.A. rămân în sarcina statului, iar suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitvă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1418/2014. Penal  ICCJ. Decizia nr. 1420/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1419/2014. Penal