ICCJ. Decizia nr. 142/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 142/A/2014
Dosar nr. 1611/54/2013
Şedinţapublică din 27mai2014
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 342 din 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petentul O.A. împotriva rezoluţiei nr. 683/P/2013 din 17 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia nr. 1905/HV2 din 03 octombrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe intimatul R.I., ca nefondată, fiind menţinută rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.
A fost obligat petentul la 20 lei cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 683/P din 17 septembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc R.I., cercetat pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. anterior. în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile judiciare, în cuantum de 20 lei, au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că la data de 02 august 2013, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a înregistrat plângerea formulată de O.A., prin care se solicita efectuarea de cercetări faţă de executorul judecătoresc R.I., deoarece acesta i-a lezat drepturile şi interesele prin aceea că nu i-a achitat în totalitate suma de 6.023 lei la care avea dreptul, conform Deciziei nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, s-a reţinut în fapt că, urmare a solicitării creditorului O.A., B.E.J. R.I. a declanşat procedura de executare silită împotriva debitorului A.U.A.I. Gura Timocului, cu sediul în comuna Pristol, jud. Mehedinţi, fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. 88/E/2006.
Prin Decizia nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus reintegrarea numitului O.A. pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea A.U.A.I. Gura Timocului la plata drepturilor băneşti începând cu data desfacerii contractului de muncă (20 iulie 2004) şi până la data reîncadrării efective.
Prin încheierea din 30 august 2006 a Judecătoriei Vînju Mare, s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 2649 din 06 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Urmare a solicitării executorului judecătoresc R.I., s-a întocmit un raport de expertiză contabilă pentru determinarea drepturilor salariale cuvenite conform Deciziei nr. 2649 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, stabilindu-se că debitoarea A.U.A.J. Gura Timocului datorează creditorului O.A. suma totală actualizată la data de 31 august 2006, de 6.023 lei.
B.E.J. R.I. a urmat ulterior procedura de executare silită, emiţând somaţii către debitor, identificând şi aplicând sechestru pe mai multe bunuri mobile, etc. In urma vinderii prin licitaţie publică a bunurilor mobile ale debitorului, R.I. a procedat la distribuirea preţului obţinut, în acest fel fiind înmânată creditorului O.A. suma de 3.244,1 lei rămasă după reţinerea cheltuielilor de executare şi plata expertizelor efectuate în cauză.
Pentru recuperarea restului de debit, B.EJ. R.I. a continuat demersurile în vederea identificării altor bunuri urmăribile ale debitorului. De asemenea, a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul debitorului, precum şi a încasărilor viitoare, până la achitarea integrală a debitului. Astfel, R.I. a pus sechestru şi pe alte bunuri mobile ale debitoarei, însă, deşi a solicitat creditorului O.A. să consemneze la C.E.C. suma de 250 lei reprezentând onorariu expert evaluator al acestor bunuri, creditorul nu a dat curs acestei solicitări. De asemenea, luând cunoştinţă de executarea silită derulată asupra bunurilor debitorului A.U.AJ. Gura Timocului şi de către B.E.J. M.I., executorul judecătoresc R.I. a efectuat demersuri la B.E.J. M.I. pentru a fi inclus şi O.A. în tabloul de distribuire a preţului rezultat din vânzarea la licitaţie publică a celorlalte bunuri ale debitorului. B.E.J. M.I. a preluat astfel executarea în totalitate, procedând la valorificarea întregului patrimoniu al debitoarei.
Mai mult, procurorul a reţinut că O.A. a solicitat în paralel reintegrarea în postul avut anterior la A.U.A.J. Gura Timocului şi obligarea acestei unităţi la plata drepturilor salariale până la reintegrarea efectivă în muncă şi la B.E.J. M.I., fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. 113/E/2007, în cursul căruia, în urma vânzării la licitaţie publică a unor bunuri aparţinând debitoarei, i s-a acordat creditorului O.A. suma de 2.400 lei reprezentând drepturi salariale şi s-a constatat că acesta a fost reintegrat în muncă la unitatea debitoare. în acest dosar de executare silită, preţul obţinut din vânzarea bunurilor debitorului a trebuit să fie împărţit şi la alţi 9 salariaţi ce aveau de recuperat drepturi salariale, neputându-se acorda prioritate petentului O.A.
De asemenea, B.E.J. M.I. a continuat procedura de executare silită şi, în urma unei noi licitaţii publice, i s-a repartizat creditorului O.A. şi suma de 307 lei.
În acest fel, O.A. a intrat în posesia sumei de 5.951 lei, rămânând de recuperat doar suma de 72 lei.
Întrucât B.EJ. M.I. a sechestrat debitoarei toate bunurile ce se puteau vinde, B.E.J. R.I. a constatat că debitoarea nu mai posedă bunuri pentru a putea fi urmărite în vederea recuperării diferenţei din debitul neachitat, context în care nu s-a putut reţine că executorul judecătoresc R.I. ar fi urmărit în vreun fel să aducă atingere drepturilor şi intereselor creditorului O.A., modul de derulare al procedurilor execuţionale din cauză atestând contrariul.
Ulterior, soluţia procurorului de caz a fost confirmată prin rezoluţia nr. 1905/11/2 din 03 octombrie 2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova care, în baza art. 275 - 278 C. proc. pen. anterior, a respins ca neîntemeiată plângerea, sens în care s-a reţinut că soluţia adoptată în cauză răspunde cerinţelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, care exclud existenţa unor temeiuri de fapt şi de drept care să contureze infracţiunea sesizată în sarcina executorului judecătoresc.
Petentul O.A. a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. anterior, cauza fiind înregistrată astfel pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 22 octombrie 2013, sub nr. 1611/54/2013.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut în esenţă că rezoluţia este nelegală şi netemeinică, întrucât organul de urmărire penală „nu a dorit să cunoască situaţia statelor de plată, nu a făcut cercetări în acest sens", deşi petentul a solicitat în acest sens efectuarea unei adrese pentru a se comunica adrese de la I.T.M. Mehedinţi, parchetul reţinând în mod eronat că avea de primit o sumă mai mică decât cea indicată de către acesta. Menţionează că cele două comunicări ale B.E.J. R.I. nu au fost primite şi semnate de către petent, însă procurorul nu a efectuat cercetări pentru aflarea adevărului, aducând o vătămare intereselor sale legitime, solicitând astfel instanţei să restituie cauza la parchet pentru a se efectua cercetări în vederea aflării adevărului.
În aceeaşi plângere, s-a menţionat că parchetul nu a stabilit că poprirea nu a fost pentru perioada iulie 2004 - august 2006, ci pentru o altă perioadă, respectiv 01 septembrie 2006 - 31 iulie 2007, împrejurare care face obiectul cercetării unei alte cauze şi, de asemenea, nu a efectuat cercetări cu privire la suma la care este evaluat întreg patrimoniul angajatorului, suma totală cu privire la care s-a efectuat executarea, destinaţia acestor sume de bani, dacă există bunuri care nu au fost vândute.
Curtea de Apel Craiova a constatat că plângerea este nefondată, pentru următoarele considerente:
Din actele premergătoare efectuate în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. 683/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii sesizată de petent, pretins a fi săvârşită de către executorul judecătoresc R.I., astfel încât soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, este temeinică şi legală.
Criticile formulate de petent cu privire la o insuficientă activitate de cercetare penală desfăşurată de procuror, nu pot fi avute în vedere, deoarece, în faza actelor premergătoare, procurorul este singurul în măsură să aprecieze asupra necesităţii efectuării acestora sub aspectul felului lor, în funcţie de natura infracţiunii, în vederea dispunerii unei soluţii legale şi temeinice.
Actele premergătoare au menirea fie de a completa informaţiile pe care organele de urmărire penală le au cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, fie numai să verifice aceste informaţii pentru a se putea desprinde concluziile corespunzătoare în legătură cu începerea urmăririi penale. Legiuitorul nu limitează activităţile ce pot fi desfăşurate în faza actelor premergătoare, cu excepţia dispunerii unor măsuri procesuale, ceea ce conduce la concluzia că procurorul trebuie să acţioneze în aşa fel încât să epuizeze toate verificările necesare unei eventuale începeri a urmăririi penale sau pentru formarea convingerii asupra existenţei ori inexistenţei elementelor necesare adoptării unei soluţii.
Ori, în cauza de faţă, în mod justificat parchetul a efectuat actele premergătoare începerii urmăririi penale, în raport de ansamblul faptic prezentat de petent, procedând la studierea actelor indicate de către acesta.
Potrivit art. 246 C. pen. anterior, constituie infracţiunea de abuz în serviciu fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi, prin aceasta, cauzează o vătămare a intereselor legale ale unei persoane.
Contrar susţinerilor petentului, analiza actelor premergătoare efectuate în cauză nu relevă existenţa unor indicii din care să rezulte că executorul judecătoresc şi-a îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu, urmărind cu rea-credinţă vătămarea intereselor legale ale acestuia. Astfel, prin Decizia nr. 2649/2005 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus reintegrarea petentului pe postul deţinut anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea angajatorului la plata drepturilor băneşti începând cu data de 20 iulie 2004 şi până la data reîncadrării efective, iar prin încheierea din 30 august 2006 a Judecătoriei Vînju Mare, s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu menţionat mai sus. în dosarul de executare s-a întocmit un raport de expertiză contabilă pentru determinarea drepturilor salariale, stabilindu-se că debitoarea datorează petentului suma totală actualizată la 31 august 2006, de 6.023 lei.
B.EJ. R.I., urmând procedura de executare silită, a emis somaţii către debitor, identificând şi aplicând sechestrului pe mai multe bunuri mobile, iar în urma vânzării unor bunuri mobile prin licitaţie publică, B.E.J. a procedat la distribuirea preţului obţinut, sumă care a revenit petentului fiind de 3.244,1 lei, rămasă după reţinerea cheltuielilor de executare şi plata expertizelor efectuate în cauză. Ulterior, executorul judecătoresc a continuat demersurile în vederea identificării altor bunuri urmăribile ale debitorului, a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în contul debitorului şi a încasărilor viitoare, până la achitarea integrală a debitului, a pus sechestra şi pe alte bunuri mobile. De asemenea, expertul a solicitat petentului să consemneze la C.E.C. suma de 250 lei reprezentând onorariu expert evaluator, însă petentul nu s-a conformat acestei solicitări. Mai mult, expertul judecătoresc a efectuat demersuri şi la un alt birou - respectiv B.EJ. M.I. - solicitând includerea petentului în tabloul de distribuire a preţului rezultat din vânzarea la licitaţie a celorlalte bunuri ale debitorului, acest din urmă birou preluând executarea şi procedând la evaluarea întregului patrimoniul al debitoarei. De altfel, petentul a solicitat şi acestui birou reintegrarea efectivă în muncă şi recuperarea drepturilor salariale, fiindu-i înmânată suma de 2.400 lei în urma vânzării la licitaţie a unor bunuri aparţinând debitoarei, iar ulterior, i s-a repartizat suma de 307 lei, astfel încât, la final, a rămas de recuperat suma de 72 lei (s-a constatat că debitoarea nu mai posedă bunuri ce pot fi urmărite în vederea recuperării diferenţei din debitul neachitat).
În raport de aceste considerente, nu se poate reţine că executorul judecătoresc R.I. şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, astfel în cât rezoluţia atacată este legală şi temeinică şi, în consecinţă, plângerea formulată este nefondată, fiind respinsp în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul O.A., calea de atac nefiind însă motivată.
Examinând calea de atac prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Conform dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 "Cererile de recurs împotriva sentinţelor (...) depuse anterior intrării în vigoare a legii noi se vor considera cereri de apel".
Drept urmare, Înalta Curte constată că textul anterior menţionat conţine o dispoziţie imperativă, norma procesual penală fiind de imediată aplicare, astfel încât deşi calea de atac a recursului a fost declarată la data de 31 decembrie 2013, anterior intrării în vigoare a C. proc. pen., prin recalificare devine apel, instanţa urmând a examina apelul declarat de petent împotriva sentinţei penale nr. 342 din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În ceea ce priveşte modificările introduse prin Legea nr. 202/2010 privind procedura specială prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. anterior, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare şi accelerare a procedurilor, cu efecte imediate, se constată că rămân în vigoare, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 255/2013, având în vedere data pronunţării sentinţei atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, sentinţa judecătorului prin care s-a respins plângerea, cu consecinţa menţinerii rezoluţiei sau ordonanţei de neurmărire penală, respectiv de netrimitere în judecată, este definitivă.
Prin urmare, în privinţa sentinţei penale atacate, pronunţată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior şi definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Se constată, aşadar, că petentul O.A. a declarat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, întrucât petentul O.A. a formulat o cale de atac neprevăzută de legea în vigoare, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil apelul cu care a fost învestită, obligând totodată petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul O.A. împotriva sentinţei penale nr. 342 din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1415/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... | ICCJ. Decizia nr. 1437/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
