ICCJ. Decizia nr. 1445/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1445/2014
Dosar nr. 4230/91/2013
Şedinţa publică din 25 aprilie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 162 din 6 septembrie 2013, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul J.I., în prezent aflat în Penitenciarul F., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În condiţiile art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv, de la 20 iunie 2013 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea inculpatului.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca utilizată la agresiunea victimei), aflat la camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vrancea.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri civile astfel:
- la 5.000 RON daune materiale şi 7.000 RON daune morale către partea civilă I.F.;
- la 200 RON lunar, prestaţie periodică pentru minora G.N.M., începând cu data producerii faptei (19 iunie 2013) şi până la majoratul acesteia;
- la 10,80 RON către Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea, plus dobânda legală aferentă, până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În temeiul art. 189 C. proc. pen. s-a dispus ca onorariul apărător oficiu în sumă de 600 RON să fie avansat din fondurile M.J.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 3.000 RON cheltuielile judiciare către stat, din care 600 RON reprezentând onorariu avocat oficiu.
S-a reţinut printre altele că inculpatul J.I. şi victima G.S. au locuit în comuna R., sat S., în imobile proprietatea lor, la o distanţă de aproximativ un kilometru unul de celălalt.
În primăvara acestui an inculpatul a împrumutat victimei un lanţ folosit la transportul fânului şi datorită faptului că G.S. nu l-a restituit, între cei doi consăteni au existat anterior mai multe discuţii contradictorii ce au determinat o stare conflictuală care a culminat cu incidentul din data de 19 iunie 2013.
Astfel, în după-amiaza respectivă, în jurul orelor 18:00-18:30, J.I. se întorcea la domiciliu, având o furcă asupra sa, trecând pe drumul comunal, prin zona locuinţei victimei, situată în punctul „L.”, împrejurarea în care a fost observat de G.S., acesta aflându-se împreună cu concubina, I.F. şi fiica lor minor G.N.M., în vârstă de 1 an şi 6 luni, la un imobil învecinat, aparţinând surorii sale G.N.
Pe fondul consumului de alcool şi al stării conflictuale preexistente, G.S. i-a adresat unele injurii inculpatului, ieşind din grădina locuinţei surorii sale şi deplasându-se pe drumul comunal aproximativ 20-30 metri spre J.I. În momentul în care victima s-a apropiat de inculpat, acesta a i-a aplicat o lovitura cu furca în direcţia umărului stâng, între cei doi intervenind I.F., care i-a tras de pantaloni pe J.I. şi l-a zgâriat pe faţă cu unghiile. G.S. a prins apoi furca de partea metalică, însă inculpatul care o ţinea din capătul opus, de coadă, i-a smuls-o şi imediat i-a aplicat victimei o lovitură prin împungere cu partea metalică, în zona dreaptă a pieptului, cauzându-i două plăgi toracice înţepate-penetrante.
Datorită acestei ultime lovituri G.S. s-a prăbuşit la sol, iar J.I. realizând că a înţepat victima în piept, dar şi la ţipetele de ajutor ale numitei I.F. şi-a luat furca şi a plecat mai departe la domiciliul său unde s-a spălat şi s-a schimbat de haine.
La rândul său, G.S. a reuşit să se ridice din locul unde căzuse iniţial, s-a mai deplasat aproximativ 30 de metri pe drum, înapoi spre locuinţa surorii sale, loc în care s-a prăbuşit şi a decedat la scurt timp.
La faţa locului s-a deplasat lucrătorii din cadrul Postului de poliţie Reghiu şi un echipaj de ambulanţă, care au constatat decesul victimei G.S.
Pentru lămurirea cauzelor şi împrejurărilor decesului s-a dispus efectuarea autopsiei cadavrului de către specialişti din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Vrancea, prin raportul nr. 121/A/2012, concluzionându-se astfel:
- moartea numitului G.S. a fost violentă;
- cauza medicală a decesului a fost insuficienţa cardio-respiratorie acută determinată de traumatism toracic soldat cu: plăgi toracice înţepate penetrante, plagă transfixiantă pulmon stâng, plăgi transfixiante cardiace hemotorax bilateral masiv, hemopericard;
- leziunile traumatice tanatogeneratoare pledează pentru producerea lor prin lovire activă cu corp înţepător;
- între plăgile înţepate toracice şi deces există legătură de cauzalitate directă, necondiţionată;
- aspecte necropsice medico-legale ale leziunilor tanatogeneratoare pledează pentru direcţia de acţiune a forţei traumatice din anterior spre posterior şi uşor de jos în sus;
- circumstanţele, referitor la poziţia victimă/agresor, vor fi stabilite pe cale de anchetă judiciară;
- în momentul decesului sângele susnumitului conţinea 2,60 g‰ alcool etilic;
- decesul poate data din 19 iunie 2013.
Fiind audiat, inculpatul J.I. a recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Situaţia de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia autorului J.I. a fost pe deplin dovedită prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice, declaraţii martori, raport de constatare medico-legal, corp delict, înscrisuri, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Referitor, la forma de vinovăţie a autorului, respectiv intenţia directă, aceasta a rezultat din faptul că inculpatul J.I. i-a aplicat o lovitură victimei G.S., într-o zonă vitală (torace) cu un obiect apt de a produce moartea.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, au fost ridicate o furcă (corpul delict), îmbrăcămintea şi încălţămintea purtate de inculpat în momentul agresiunii, precum şi probe de natură biologică.
În drept, fapta inculpatului de a lovi cu furca în zona pieptului pe consăteanul G.S., cauzându-i două plăgi înţepate care au dus la decesul victimei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. sunt aplicabile având în vedere că săvârşirea faptei a avut loc pe un drum comunal din comuna R.
Reţinând că din probele dosarului rezultă fără nici un dubiu vinovăţia inculpatului J.I., instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul J.I., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea aspră în raport de poziţia sa procesuală de recunoaştere a faptei.
Prin decizia penală nr. 298/A din 21 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul J.I., împotriva sentinţei penale nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea.
A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului J.I.
A dedus reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la 20 iunie 2013 la zi-21 noiembrie 2013.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 RON, s-a virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (avocatul C.D.).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului J.I. a fost corect dozată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., cât şi în raport de cauza de reducere a sancțiunii menţionată la art. 320 alin. (7) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen., inculpatul J.I., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei, apreciind că în cauză se impune reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale atacate apreciază Înalta Curte că recursul inculpatului J.I. urmează a fi admis ca urmare a incidenţei legii penale mai favorabile pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Întrucât inculpatul J.I. a declarat recurs înainte de intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., iar sesizarea instanței de recurs a avut loc înainte de momentul intrării în vigoare, Înalta Curte reţine incidenţa normelor tranzitorii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ca atare Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza motivele de recurs invocate de inculpat în raport de cazurile de casare reglementate de C. proc. pen. anterior.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost temeinic stabilită de instanţa de fond în baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, dând o încadrare juridică corectă faptei reţinute în sarcina inculpatului.
În recursul său, inculpatul solicită reţinerea circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. privind săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă, însă Înalta Curte nu va supune analizei aceste critici faţă de împrejurarea că soluţionarea cauzei a avut loc în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale inculpatul îşi exprimă acordul de recunoaştere în totalitate a faptelor reţinute în actul de verificare şi, de asemenea, ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără a avea posibilitatea să revină asupra acestei recunoaşteri.
Ori, prin prisma criticilor formulate în susţinerea recursului său inculpatul J.I. tinde să modifice situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond împrejurare incompatibilă cu procedura simplificată reglementată de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Mai mult decât atât, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 2/2013 dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen., nici un caz de casare din cele reglementate expres de aceste dispoziţii legale nu permit instanţei de recurs să reevalueze materialul probator şi să stabilească o altă situaţie de fapt, aşa încât investirea instanţei de recurs este limitată numai la probleme de nelegalitate.
Ca atare cât timp inculpatul nu a invocat aceste aspecte de nelegalitate în calea de atac, Înalta Curte nu va supune analizei criticile formulate de acesta.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine însă că recursul declarat de inculpat este întemeiat sub aspectul incidenţei dispoziţiile art. 5 C. pen., urmând să-l admită în aceste limite.
Potrivit dispoziţiilor art. 5 noul C. pen., în cazul în care de la data săvârşirii infracţiunii şi până la soluţionarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea penală mai favorabilă.
În cauza de faţă, de la data pronunţării deciziei din apel, 21 noiembrie 2013, şi până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., împrejurare în raport de care Înalta Curte urmează să analizeze dispozițiile care reglementează aplicarea legii penale în timp cu referire strictă la modificările infracţiunii de omor calificat sub aspectul elementelor constitutive, regimul sancţionator la data comiterii faptei şi cel în vigoare la data soluţionării recursului, precum şi cu privire la instituţiile autonome în raport cu incriminarea şi sancţiunea, urmând ca în baza acestei analize să determine legea penală mai favorabilă incidentă în cauză.
Recurentul inculpat J.I. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. (1)-art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., fiind condamnat de instanţa de fond la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Potrivit art. 174 alin. (1) C. pen., uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 175 lit. i) C. pen. sancţionează omorul săvârşit în public cu pedeapsa de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Art. 188 alin. (1) noul C. pen. prevede că uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Art. 189 noul C. pen. incriminează omorul calificat însă nu mai este prevăzut elementul circumstanţial referitor la comiterea omorului în public.
Comparând conținutul constitutiv al celor două infracţiuni, reţine Înalta Curte că dispoziţiile ce reglementează infracțiunea de omor din legea nouă constituie legea penală mai favorabilă atât sub aspectul elementelor constitutive, cât şi al regimului sancţionator.
Cât timp noile dispoziţii ce incriminează infracţiunea de omor calificat nu mai prevăd ca element circumstanţial, comiterea faptei în public, Înalta Curte va reţine încadrarea juridică a faptei de omor simplu prevăzut de art. 188 noul C. pen.
Comparând sancţiunea penală, cea prevăzută de art. 174-art. 175 lit. i) C. pen. anterior cu cea prevăzută de art. 188 alin. (1) noul C. pen. rezultă că şi sub acest aspect legea penală mai favorabilă este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind cuprinse între 10 ani şi 20 de ani spre deosebire de reglementarea anterioară unde limitele speciale ale pedepsei erau cuprinse între 15 şi 25 de ani.
Faţă de această situaţie, întrucât limitele de pedeapsă din noul C. pen. sunt inferioare faţă de reglementarea anterioară, Înalta Curte va reduce proporţional sancţiunea penală ca efect al aplicării legii penale mai favorabile care este legea nouă.
Principiul aplicării legii penale mai favorabile şi o examinare în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome, în cauza de faţă cu referire strictă la dispoziţiile privind recidiva prevăzute de art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţiile autonome nu înfrânge principiul legalităţii, nu este creată o a treia lege.
Lex terţia presupune combinarea dispoziţiilor în favoare în cadrul aceleiaşi instituţii, ori aplicarea legii penale pe instituţii autonome nu echivalează cu crearea unei lex terţia.
În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, nu există diferenţe între art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen. Ambele texte prevăd reducerea limitelor sancţiunii cu o treime, astfel încât, Înalta Curte va reţine incidenţa dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior.
Referitor la existenţa recidivei, Înalta Curte constată că legea nouă ar fi fost mai favorabilă în cazul în care primul termen al recidivei ar fi fost de 1 an sau mai mic de 1 an, situaţie în care, conform art. 41 noul C. pen. ar fi constatat inexistenţa stării de recidivă.
Din fişa de cazier a inculpatului rezultă că primul termen al recidivei este pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1443 din 6 iunie 1996 a Judecătoriei Focşani, fiind arestat la 18 aprilie 1997 şi liberat la data de 30 iunie 2004 cu un rest de 473 zile.
Termenul de reabilitare nu s-a împlinit, întrucât ulterior acestei condamnări inculpatul a mai fost sancţionat cu amendă penală prin sentinţa penală nr. 1866 din 2 noiembrie 2011 a Judecătoriei Focşani.
Tratamentul sancţionator al recidivei postexecutorii în vechea reglementare prevede posibilitatea instanței de a aplica o pedeapsă până la maximul special la care se poate adăuga un spor de până la 10 ani.
În noul C. pen., existenţa recidivei postexecutorii impune majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă.
Întrucât în vechea reglementare aplicarea sporului este facultativă spre deosebire de noul C. pen. unde limitele de pedeapsă se majorează în mod obligatoriu cu jumătate, Înalta Curte reţine că sub aspect sancţionator legea anterioară constituie legea penală mai favorabilă, sens în care va menţine incidenţa dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. anterior.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. să admită recursul inculpatului J.I. va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
Va face aplicarea art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iunie 2013 la 25 aprilie 2014.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul J.I. împotriva deciziei penale nr. 298/A din 21 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 162 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului Vrancea, și rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 5 C. pen. și în consecință:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, art. 3201 C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen. de la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 67 C. pen.
Face aplicarea art. 66 lit. a) şi lit. b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 iunie 2013 la 25 aprilie 2014.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1437/2014. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 145/2014. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
