ICCJ. Decizia nr. 1487/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1487/2014

Dosar nr. 4578/86/2013

Şedinţa publică din 30 aprilie 2014

Deliberând asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 166 din 11 septembrie 2013, Tribunalul Suceava, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către inculpatul F.C.G. din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen. ca neîntemeiată.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanta Parchetului şi a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis inculpatul în judecată în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.C.G.:

- 8 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de "omor calificat", prev. de art. 20 . rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, modificată în parte prin Decizia penală nr. 83 din 28 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3861 din 1 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Sentinţa penală nr. 153 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava, menţinută prin Decizia penală nr. 28 din 28 februarie 2013 a Curţii de Apel Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149 din 18 iunie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţele menţionate în pedepse componente:

- de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (3) teza I, raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) şi coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

- de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

- de 1151 zile pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

- de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la introducerea în ţară de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor anterioare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită prin prezenta şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 15 ani.

În baza art. 35 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) cu titlu de pedeapsă accesorie.

Au fost anulate formele de executare emise în baza Sentinţelor penale nr. 41/2010 şi nr. 153 din 28 septembrie 2012 a Tribunalului Suceava şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpat a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului tip briceag, ce a fost folosită la săvârşirea infracţiunii şi care se află la camera de corpuri delicte a Tribunalului Suceava (colet nr. 1, înaintat odată cu Rechizitoriul nr. 364/P/2011 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava).

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 1329,78 RON către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate M.C.T.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 492,20 RON către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Suceava, reprezentând cheltuieli de deplasare pentru partea vătămată M.C.T.

În baza art. 14, 17 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul F.C.G. la plata sumei de 10000 RON către partea civilă M.C.T., reprezentând daune morale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu din faza de urmărire penală urmând a se avansa din fondul MJ în contul Baroului de Avocaţi Suceava.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr. 364/P/2011 din 1 aprilie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F.C.G., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

În fapt, în actul de sesizare, s-au reţinut următoarele:

În după-amiaza zilei de 22 mai 2011, în jurul orelor 16.30, M.C.T., în vârstă de 17 ani, din municipiul Suceava, s-a deplasat la Staţia CFR Suceava pentru a o aştepta pe bunica sa A.I., aceasta urmând să sosească cu trenul accelerat Cluj-Napoca - Iaşi din municipiul Câmpulung Moldovenesc. Până la sosirea trenului M.C.T. a intrat în localul denumit "E." situat pe peronul staţiei, cu intenţia de a-şi cumpăra un pachet de ţigări. Încă de la intrarea pe terasa localului, cât şi în interiorul acesteia, victima a fost acostată de către învinuitul F.C.G., care se afla în stare avansată de ebrietate, căutând scandal cu orice preţ. De cum a văzut-o intrând pe terasa magazinului, învinuitul a proferat injurii şi ameninţări cu acte de violenţă fără a avea vreun motiv anume, între el şi victimă neexistând în trecut relaţii de duşmănie ori o stare conflictuală. Fiindu-i frică de ameninţările învinuitului, victima l-a apelat telefonic pe tatăl ei L.V., solicitându-i să vină în staţie, întrucât îi este frică să nu fie agresat de F.C.G. Nu după mult timp, în staţia CFR şi-a făcut apariţia tatăl lui M.C.T., cei doi s-au deplasat în interiorul barului pentru a lămuri situaţia şi a-l calma pe învinuit. De precizat este faptul că numitul L.V. avea asupra sa o bâtă de baseball pe care o ţine într-o sacoşă, luată cu scopul de a preîntâmpina o eventuală altercaţie fizică. Sus-numitul i-a solicitat învinuitului să-i lase în pace fiul şi să nu se mai lege de el, după care împreună cu acesta s-a îndreptat pe peronul staţie CFR Suceava. În momentele imediat următoare, F.C.G. i-a urmărit pe aceştia pe peron, iar în momentul în care i-a ajuns, l-a lovit fără niciun motiv cu pumnul în plină figură pe L.V.

Victima a sărit în apărarea tatălui său astfel că între cei doi s-a iscat o încăierare împrejurare în care F.C.G. a scos din buzunarul pantalonilor cu care era îmbrăcat un cuţit tip briceag pe care l-a deschis, iar, mai apoi, i-a aplicat victimei mai multe lovituri, în zona hemitoracelui stâng, a braţului drept, a coapsei şi gambei drepte.

Urmare a loviturilor, victima s-a aşezat în genunchi, însă învinuitul cu mâna stângă de cap, iar cu cealaltă i-a aplicat o lovitură de cuţit în zona gâtului. Ulterior, învinuitul a luat-o la fugă în direcţia policlinicii CFR din apropiere făcându-se nevăzut. La scurt timp după aceasta F.C.G. a fost identificat de către poliţişti, fiind condus la sediul poliţiei pentru audieri. Cu această ocazie acesta a predat organelor de poliţie obiectul vulnerat.

Victima a fost transportată de urgenţă la Spitalul Judeţean "Sf. Ioan cel Nou" Suceava, fiind internată în cadrul Secţiei chirurgie infantilă şi ortopedie.

Conform raportului de constatare medico-legală din 2 iunie 2011 a suferit mai multe leziuni (cervical anterior, hemitorace stâng, braţ drept, coapsa şi gamba dreaptă). Medicii legişti au concluzionat că plaga înţepată penetrantă cu hemopneumotorax şi emifizem subcutanat a pus în primejdie viaţa victimei.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică aferentă; raport de constatare medico-legală din 2 iunie 2011, dovezi predare-primire bunuri; declaraţiile părţii vătămate M.C.T.; declaraţiile martorilor:, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul, prin apărătorul ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen., pentru motivele arătate şi susţinute oral şi consemnate în încheierea de şedinţă ce face corp comun cu aceasta.

De asemenea, reprezentanta Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., învederând instanţei faptul că, deşi în rechizitoriul parchetului se menţionează că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., s-a omis a se reţine acest lucru în dispozitivul actului.

La termenul de judecată din data de 20 mai 2013, inculpatul a invocat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., arătând că a recunoscut săvârşirea faptei.

Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală, cu privire la latura penală a cauzei, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 22 mai 2011, într-un loc public, respectiv staţia CFR Suceava inculpatul F.C.G., a aplicat victimei M.C.T. mai multe lovituri de cuţit în zone vitale ale corpului, cauzându-i leziuni grave pentru a căror vindecare i-au fost necesare un număr de 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de către instanţă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, din declaraţiile martorului ocular H.V. rezultă că, în luna mai 2011, fără însă a-şi putea aminti exact data, precizând doar că era într-o duminică, se afla pe o bancă pe peronul staţiei CFR Suceava. La un moment dat, a observat ieşind din restaurantul E. de pe peronul staţiei CFR Suceava, din latura spre Paşcani, mai multe persoane care au început să se lovească reciproc, unul dintre participanţi scoţând un cuţit cu care l-a tăiat pe un altul. L-a recunoscut ulterior pe acel tânăr în persoana inculpatului F.G.C., la Postul de Poliţie transporturi feroviare, unde acesta a fost adus şi percheziţionat. A învederat martorul că, asupra inculpatului, cu ocazia percheziţiei, agenţii de poliţie au găsit un briceag pe care l-au ridicat şi fotografiat. În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorului C.L.

Martorul I.P.F. a declarat că a asistat la o altercaţie ce a avut loc pe peronul CFR Suceava, la data de 22 mai 2011, cu aproximaţie ora 16.30 întrucât tocmai sosise în staţie cu trenul Vatra Dornei - Suceava şi profitând de faptul că trenul staţiona 10 minute a coborât cu intenţia de a cumpăra nişte bere. A arătat martorul că "în timp ce mă aflam în apropierea restaurantului E. situat pe peronul gării am observat ieşind de pe terasa acelui restaurant un bărbat mai în vârstă (circa 50 de ani) însoţit de un tânăr, la scurt timp am văzut ieşind din restaurant pe numitul F.C.G., poreclit "F.", însoţit de alte persoane (...) l-am văzut pe F.C.G. lovindu-l pe tânărul, care se afla cu bărbatul mai în vârstă, cu pumnii în zona feţei şi a corpului, iar mai apoi am văzut cum a scos un cuţit de mici dimensiuni din buzunarul de la spate, aplicându-i o lovitură undeva în zona spatelui (...) îl cunosc din vedere pe F.C.G., pot afirma că este o persoană violentă, recalcitrantă şi foarte răzbunătoare".

Descriu în detaliu evenimentul, confirmând situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută şi partea vătămată M.C.T., precum şi reprezentantul legal al acesteia L.V.

Aşa cum rezultă din concluziile raportului de constatare medico-legală din 2 iunie 2011 efectuat în cauză de Serviciul de Medicină Legală Suceava, numitul M.C.T. prezintă excoriaţii, echimoză, plagă înţepată penetrantă cu hemopneumotorax şi emfizem cutanat consecutiv, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente şi corp înţepător putând data din 22 mai 2011, leziuni ce pot necesita 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale. Având în vedere morfologia şi topografia leziunilor, starea clinică la internare, examenele clinice şi paraclinice efectuate şi necesitatea intervenţiei chirurgicale de urgenţă, s-a apreciat că viaţa sus-numitului a fost pusă în pericol.

În procesul-verbal întocmit la data de 22 mai 2011 se atestă faptul că după depistarea inculpatului F.C.G. şi conducerea acestuia la sediul Postului de Poliţie Transporturi Feroviare Suceava, s-a efectuat un control corporal asupra acestuia, ocazie cu care asupra acestuia s-a găsit în buzunarul stânga spate al pantalonilor un briceag rabatabil cu mânerul în lungime de 850 mm şi lama tăietoare de 70 mm. La examinarea vizuală a cuţitului se observă pe lama acestui pete de culoare brun-roşcat.

Inculpatul F.C.G., audiat pe parcursul urmăririi penale, nu a recunoscut săvârşirea faptei, revenind însă în faza de judecată asupra acestei declaraţii, recunoscând săvârşirea faptei, solicitând aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei astfel cum a fost reţinută, prima instanţă a precizat următoarele:

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei inculpatului, după caz, în tentativă de omor calificat (art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.) ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen.) este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a săvârşit fapta.

Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Este adevărat că infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) poate avea ca element subiectiv şi intenţia depăşită, însă în acest caz, făptuitorul acţionează nu cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare corporală, rezultatul mai grav - punerea în primejdie a vieţii persoanei - fiind imputată acesteia pe baza culpei, ipoteză unanim acceptată judiciar şi caracteristică pentru forma mixtă de vinovăţie "praeterintenţie" (intenţie depăşită).

În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei) actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma.

Astfel, s-a constatat de către instanţa de fond că există tentativă de omor şi nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporale şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional.

S-a constatat că, forma şi modalitatea intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din obiectul vulnerant folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Toate aceste aspecte au fost avute în vedere de către instanţă, concluzionând că folosirea unui obiect apt de a produce moartea - cuţit tip briceag, aplicarea de lovituri într-o zonă vitală, respectiv în zona capului precum şi în alte zone ale corpului, cauzând consecinţe grave (plagă prin tăiere regiunea cervical anterioară, plagă prin înjunghiere hemitorace stâng) necesitând intervenţie chirurgicală pentru salvarea vieţii victimei exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acţionat cu intenţia de omor, ci cu intenţia generală de vătămare, faptă care - în opinia sa - ar fi produs un rezultat mai grav neurmărit şi neprevăzut de el (punerea în primejdie a vieţii victimei).

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, Tribunalul a aplicat succesiv dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi apoi ale art. 3201 C. proc. pen., rezultând limite de pedeapsă de la 5 ani şi 1 lună - 8 ani şi 4 luni închisoare. Au fost avute în vedere în continuare criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume: dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, împrejurările şi modalitatea în care a fost săvârşită, descrisă detaliat mai sus şi urmarea produsă, acţiunea inculpatului conducând la suprimarea vieţii unui seamăn.

Referitor la persoana inculpatului, Tribunalul a reţinut că acesta nu se află la prima încălcare a legii penale, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar existentă dosar, denotând, pe de o parte, un comportament în contradicţie totală cu normele de conduită socială iar, pe de altă parte, ignorarea totală a avertismentelor date de către organele judiciare, fiind cunoscut totodată ca o persoană violentă şi răzbunătoare, astfel cum îl descrie şi martorul I.P.F.

Pentru toate motivele arătate instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante solicitate de către inculpat prin apărător, stabilirea unei pedepse de 8 ani şi 4 luni închisoare, fiind apreciată ca necesară şi suficientă pentru atingerea scopului de prevenţie specială, de coerciţie şi de reeducare, astfel cum acestea sunt definite de art. 52 alin. (1) C. pen., în considerarea şi a dispoziţiilor art. 39 alin. (4) C. pen., ce permit aplicarea în cazul recidivei postexecutorie o pedeapsă spre maximul special.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul F.C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform motivelor depuse în scris la dosarul cauzei şi susţinute cu prilejul dezbaterilor din şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2013.

Prin Decizia penală nr. 139 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul F.C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 166 din 11 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, iar în rejudecare a fost înlăturată dispoziţia de contopire a pedepsei aplicate în cauză cu pedepsele anterioare ale inculpatului şi de aplicare a unui spor de pedeapsă.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele anterioare, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu cea stabilită prin sentinţă şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, sporită la 13 ani.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata executată din data de 27 aprilie 2012 la zi.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Suceava.

Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că sub aspectul individualizării pedepsei, Tribunalul a efectuat o corectă aplicare în concret a dispoziţiilor şi a criteriilor reglementate de art. 72 C. pen. în mod corect s-a dat eficienţa cuvenită gravităţii deosebite a faptei, cât şi împrejurării că inculpatul este atât cunoscut cu antecedente penală cât şi ca o persoană violentă şi răzbunătoare (conform declaraţiilor martorilor). În consecinţă, aplicarea unei pedepse mai reduse ca şi cuantum nu se impune în speţă.

Însă, în ceea ce priveşte sporul de trei ani închisoare aplicat inculpatului ca urmare a contopirii pedepsei aplicate în speţă cu condamnările anterioare, Curtea a reţinut în primul rând că aplicarea acestui spor se impune având în vedere gravitatea infracţiunilor supuse contopirii şi perseverenţa infracţională a inculpatului. Însă, având în vedere cuantumul de 12 ani închisoare al pedepsei rezultante ca urmare a contopirii, Curtea a apreciat că pentru realizarea scopului de prevenţie generală şi specială al pedepsei este necesară dar şi suficientă aplicarea unui spor de un an închisoare.

Împotriva aceste decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul F.C.G., care a solicitat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.:

- în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de vătămare corporală, prin reţinerea circumstanţei atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicare unei pedepse orientate către minimul prevăzut de lege;

- în subsidiar, o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestei şi înlăturarea sporului de 1 an închisoare.

Examinând recursul declarat de inculpatul F.C.G. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la 4 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual - penală aplicabilă recursului de faţă.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Ipoteza în care faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică - având drept consecinţă schimbarea încadrării juridice - constituia înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare (art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) era unul dintre cele care permiteau, în mod excepţional, examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs. Această verificare nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. (în redactarea dată prin sus-menţionata lege) reglementează doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate. Astfel, criticile recurentului inculpat privind greşita încadrare juridică în tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. şi cererea de schimbarea a încadrării juridice, cu reţinerea art. 73 lit. b) în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 182 alin. (1) şi (2) C. pen. exceda cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, sub incidenţa căruia, prin acordarea circumstanţei atenuante legale a provocării - art. 73 lit. b) C. pen. - a solicitat reducerea pedepsei, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă acest caz de casare nu poate fi incident din moment ce finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, reducerea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obţine direct, sub incidenţa cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar nu şi netemeinicia pedepsei, nu poate fi obţinut nici indirect, prin "deturnarea" de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 172 (ambele de sub art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.) şi aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea eventualităţii aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt.

În consecinţă, obiecţiunile formulate în recursul de faţă, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) C. proc. pen. - pct. 172 sau respectiv, pct. 14 - se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu toate acestea ca urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal şi de procedură penală), instanţa este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze dacă în cauză sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., potrivit cu care "în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".

Din această perspectivă, instanţa constată că inculpatul F.C.G. a fost trimis în judecată şi condamnat la o pedeapsă de 8 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi a art. 3201 C. proc. pen.

După cum se poate observa, fapta săvârşită de inculpat are - întrucât agravanta prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen. a fost eliminată - corespondent în prevederile art. 32, raportat la art. 188 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind de la 5 ani la 10 ani închisoare, încât aceste dispoziţii se învederează a fi mai favorabile inculpatului.

Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de inculpat să fie admis în vederea aplicării, prevederilor art. 5 C. pen. (1 februarie 2014), text de lege ale cărui cerinţe sunt îndeplinite, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpat, din tentativă la infracţiunea la omor calificat, prev. de art. 20, rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, în tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32, rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior, inculpatul va fi condamnat la o pedeapsă de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Totodată constatându-se că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost deja condamnat, în baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) se va contopi pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin Sentinţa penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul F.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior) pedeapsă pe care o sporeşte cu 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. (anterior) va fi dedusă din pedeapsă durata executată de la 27 aprilie 2012 la zi.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.C.G. în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 4 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală recurată şi Sentinţa penală nr. 166 din 11 septembrie 2013 a Tribunalului Suceava şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare în pedepsele componente şi sporul de 1 (un) an închisoare.

Face aplicarea art. 5 C. pen. şi, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. (anterior), în tentativă la infracţiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (anterior) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. (anterior) raportat la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (2) C. pen. (anterior) contopeşte pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedepsele aplicate prin Sentinţa penală nr. 41/2010 a Tribunalului Suceava, definitivă prin decizia penală nr. 3861/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi prin Sentinţa penală nr. 153/2012 a Tribunalului Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 2149/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul F.C.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior), pedeapsă pe care o sporeşte cu 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

Face aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (anterior).

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. (anterior) deduce din pedeapsă durata executată de la 27 aprilie 2012 la zi.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat F.C.G. în sumă de 75 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 aprilie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 148/2014. Penal. Alte cereri privind judecata...  ICCJ. Decizia nr. 1489/2014. Penal. Iniţiere, constituire de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1487/2014. Penal