ICCJ. Decizia nr. 1494/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1494/2014

Dosar nr. 27400/3/2013

Şedinţa publică din 30 aprilie 2014

Deliberând asupra cauzei de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 631/F din 02 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 27400/3/2013 au fost condamnaţii inculpaţii:

1. F.G.F.D. la:

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare, fără autorizaţie, de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc, pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit toate pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 86¹ alin. (2) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 5 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 86³ alin. (3) lit. d) C. proc. pen., a impus inculpatului să nu intre în legătură cu ceilalţi inculpaţi din această cauză.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., privitoare la revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului (arestat preventiv conform MAP nr. 188/UP din data de 20 iunie 2013, emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 22400/3/2013), dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, această dispoziţie fiind executorie, potrivit art. 350 alin. (4) C. proc. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv începând cu data de 19 iunie 2013 până la data punerii efective în libertate.

2. B.A.M. la:

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (1) lit. c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare (aplicată prin Sentinţa penală nr. 1100/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti) şi a dispus executarea pedepsei respective alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata având de executat astfel pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. D.G.C. la:

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

Pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25 iunie 2013 până la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (1) rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea şi distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a cantităţilor de 198,87 grame substanţă ce conţine amfetamina şi AAPNA şi respectiv de 4,16 grame cannabis, depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr. 0.024.564 din data de 08 iulie 2013 şi a cantităţii de 0,40 grame MDMA, depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii seria H nr. 0.023.918 din data de 27 mai 2013.

În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul F.G.F.D. a sumei de 200 RON, reprezentând contravaloarea a două comprimate ce conţineau substanţă activă DMMA, precum şi de la inculpaţii F.G.F.D. şi B.A.M. a sumei de 250 RON, reprezentând contravaloarea cantităţii nete de 0,52 grame MDMA.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpaţi la plata sumei de 6.000 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a constatat că inculpaţii au fost trimişi în judecată prin Rechizitoriul nr. 194/D/P/2013 din data de 05 august 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Structura Centrală, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor anterior menţionate, în sarcina lor reţinându-se următoarele fapte:

Cu privire la inculpatul F.G.F.D.:

- la data de 17 mai 2013, în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpata B.A.M. şi beneficiind de complicitatea acesteia, i-a vândut colaboratorului N.M.F., cu suma de 250 RON, cantitatea netă de 0,52 MDMA (drog de mare risc). Tranzacţia respectivă a fost perfectată în mai multe etape, astfel: mai întâi, colaboratorul i-a remis inculpatului suma de 250 RON; ulterior, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul i-a predat colaboratorului o punguţă din material plastic, ambalată într-o folie de staniol, în care erau ambalate drogurile.

- la data de 09 mai 2013, i-a vândut colaboratorului N.M.F., cu suma de 200 RON, 22 de comprimate, dintre care 2 comprimate rotunde, de culoare verde, ştanţate pe ambele feţe cu logo-ul "Apple" (care conţineau DMMA, substanţă psihoactivă nouă, în înţelesul Deciziei nr. 2005/387/JAI a Consiliului, privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive) şi 20 de comprimate rotunde, de culoare albă.

- la data de 19 iunie 2013, cu ocazia percheziţiei realizate la domiciliul inculpatului din municipiul Bucureşti, au fost găsite şi ridicate două plante de cannabis, cu masa netă de 2,77 grame (în care s-a pus în evidenţă prezenţa THC), precum şi mai multe comprimate neinscripţionate şi capsule cu urme de materie (care au fost înaintate pentru efectuarea analizelor fizico-chimice, existând indicii că ar putea conţine substanţe psihoactive).

Cu privire la inculpatul D.G.C.

- la data de 17 iunie 2013, a deţinut, fără drept, cantitatea netă de 4,66 cannabis (drog de risc), pentru consumul propriu.

- în perioada 13 - 16 iunie 2013, a introdus pe teritoriul României, pe cale rutieră, cantitatea netă de 212,10 grame substanţă care conţinea amfetamina (drog de mare risc), adusă din Olanda.

- la data de 17 iunie 2013, a fost prins în flagrant, pe raza municipiului Ploieşti, judeţul Prahova, imediat după ce a vândut denunţătorului N.M.F. şi investigatorului sub acoperire "G.D." (nume de cod), cu suma de 7.500 RON, cantitatea netă de 212,10 grame de substanţă care conţinea amfetamina (drog de mare risc).

Cu privire la inculpata B.A.M.:

- la data de 17 mai 2013, conform unei înţelegeri prealabile cu inculpatul F.G.F.D., l-a ajutat pe acesta, prin acte de complicitate morală, să vândă colaboratorului N.M.F., cu suma de 250 RON, cantitatea netă de 0,52 grame MDMA (drog de mare risc).

După sesizarea instanţei, toţi cei trei inculpaţi, în prezenţa apărătorilor aleşi, au solicitat să fie judecaţi conform procedurii simplificate prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., declarând că îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi recunosc săvârşirea faptelor imputate, în modalităţile descrise în actul de sesizare.

În aceste condiţii, Tribunalul a stabilit următoarea situaţie de fapt:

Prin rezoluţia D.U.C.O.T., Structura Centrală nr. 136 din data de 07 mai 2013, ora 21:15, emisă în Dosarul nr. 143D/P/2013, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de N.M.F. (zis "M."), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar, la data de 21 iunie 2013, acesta a fost trimis în judecată. Pe parcursul cercetărilor, N.M.F. a formulat mai multe denunţuri, indicându-i, printre alţii, pe inculpatul F.G.F.D., ca fiind o persoană care prepara comprimate halucinogene, folosind ca ingrediente efedrina şi pseudoefedrină şi comercializa comprimate ecstasy cu logo-ul "mere" şi, de asemenea, pe inculpatul D.G.C. şi pe martorul C.A.A., ca fiind vânzători de amfetamina şi cannabis. Totodată, N.M.F. şi-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu organele de urmărire penală, în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate. Drept urmare, prin Ordonanţa nr. 143D/P/2013 (nr. 41/2013) din data de 09 mai 2013, s-a dispus autorizarea acestuia, în calitate de colaborator al investigatorilor cu identitate atribuită "I.B.", "M.A.", "G.D." şi "P.T", în vederea strângerii de date şi informaţii despre activitatea infracţională a persoanelor denunţate şi procurării de la acestea de droguri de risc şi de mare risc. Măsura respectivă a fost prelungită, ulterior, până la data de 05 iulie 2013, inclusiv.

În acest context, la data de 09 mai 2013, inculpatul F.G.F.D. a vândut colaboratorului N.M.F., cu suma totală de 200 RON, 22 de comprimate, dintre care 2 comprimate rotunde, de culoare verde, stanţate pe ambele feţe cu logo-ul "Apple" şi alte 20 de comprimate rotunde, de culoare albă, tranzacţia respectivă având loc în zona benzinăriei O. din sectorul 5 al municipiului Bucureşti. în urma efectuării analizelor fizico-chimice, specialiştii din cadrul Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor au stabilit că cele 2 comprimate rotunde, de culoare verde, conţineau DMMA, aceasta fiind o substanţă psihoactivă nouă, în înţelesul Deciziei nr. 2005/387/JAI a Consiliului, privind schimbul de informaţii, evaluarea riscurilor şi controlul noilor substanţe psihoactive (care, în art. 3, defineşte substanţa psihoactivă nouă ca fiind un nou stupefiant sau un nou drog psihotrop, în formă pură sau preparat), astfel cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 709.047 din data de 16 mai 2013. Cu privire la celelalte 20 de comprimate, de culoare albă, s-a stabilit că acestea conţineau piperazină (medicament activ împotriva viermilor paraziţi), fără a avea însă în compoziţie substanţe dintre cele supuse controlului naţional.

De asemenea, la data de 17 mai 2013, inculpatul F.G.F.D. i-a vândut aceluiaşi colaborator, cu suma de 250 RON, cantitatea netă de 0,52 MDMA (drog de mare risc), conform Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 709.112 din aceeaşi dată, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor. Această tranzacţie a fost perfectată în mai multe etape: mai întâi, colaboratorul i-a remis inculpatului suma de 250 RON; ulterior, în cursul aceleiaşi zile, inculpatul i-a predat colaboratorului o punguţă din material plastic, ambalată într-o folie de staniol, în care se erau ambalate drogurile. Inculpata B.A.M. a participat şi ea la realizarea tranzacţiei respective, aceasta recunoscând că l-a însoţit pe inculpatul F.G.F.D. cu ocazia efectuării demersurilor în vederea procurării şi vânzării către colaborator a cantităţii de 0,52 MDMA.

În acelaşi context, la data de 17 iunie 2013, inculpatul D.G.C. a fost prins în flagrant, pe raza municipiului Ploieşti, judeţul Prahova, imediat după ce a vândut denunţătorului N.M.F. şi investigatorului sub acoperire "G.D." cantitatea netă de 212,10 grame de substanţă care conţinea amfetamina (drog de mare risc) şi AAPAN (pre-precursor al amfetamine), potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 709.392 din data de 20 iunie 2013 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor. În vederea realizării flagrantului, denunţătorului şi investigatorului sub acoperire le-a fost pusă la dispoziţie suma de 7.500 RON (provenită din fondurile anume destinate unor astfel de operaţiuni, aflate la dispoziţia D.I.I.C.O.T.), formată din mai multe bancnote ale căror serii au fost consemnate anterior într-un proces-verbal. Discuţiile purtate cu ocazia perfectării acestei tranzacţii au avut loc într-un autoturism din dotarea poliţiei, în interiorul căruia s-au aflat denunţătorul, investigatorul sub acoperire şi inculpatul D.G.C., fiind interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 556/AI din data de 22 mai 2013, emisă de Tribunalul Bucureşti. Cu acea ocazie, inculpatul le-a dat asigurări denunţătorului şi investigatorului sub acoperire că substanţa vândută avea masa de aproximativ 300 de grame şi era de calitate bună, fiind aptă de a fi diluată, în vederea obţinerii unei cantităţi mai mari. De asemenea, inculpatul a făcut referire şi la alte tipuri de droguri, despre care a afirmat că le-a traficat în trecut sau le putea trafica în continuare ("pilule Ferrari", comprimate ecstasy, "naş" - haşiş, "ciuperci" - ciuperci halucinogene). Imediat după prinderea în flagrant a inculpatului, asupra acestuia au fost găsite bancnotele care compuneau suma de 7.500 RON, ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal de înseriere.

În interiorul autoturismului unde a avut loc tranzacţia, a fost găsită şi ridicată o pungă din material plastic, în care se afla o cutie din carton inscripţionată "Prodimed Vanilie". În interiorul acestei cutii, a fost găsită o altă pungă, din hârtie cerată de culoare închisă, inscripţionată "Moreti", în care se aflau 5 punguţe din material plastic transparent, fiecare conţinând o substanţă cristalină, de culoare alb-murdar, care a fost ridicată în vederea efectuării analizei fizico-chimice. Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 709.392 din data de 20 iunie 2013, întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, în 4 dintre cele 5 punguţe anterior menţionate se afla o substanţă de culoare albă, umedă, cu masa netă de 208,21 grame (proba 1a), iar, în a 5-a punguţă, se afla o pastă de culoare galben deschis, cu masa netă de 42,56 grame (proba 1b). În vederea stabilirii substanţelor active din compoziţie, cele două probe au fost uscate, rezultând o masă netă de 212,10 grame, în care, cu privire la proba 1a, s-a evidenţiat amfetamina cu o concentraţie de 8,09 % ± 2% (drog de mare risc) şi AAPAN (pre-precursor al amfetaminei), iar, cu privire la proba 1b, amfetamina cu o concentraţie de 11,59 % ± 2% (drog de mare risc) şi AAPAN (pre-precursor al amfetaminei).

De asemenea, în buzunarul pantalonilor inculpatului D.G.C., a fost găsită şi ridicată o punguţă din material plastic, în care se afla cantitatea de 4,99 grame cannabis (drog de risc), destinată consumului propriu al acestuia.

Probele administrate (declaraţiile inculpatului D.G.C. şi ale martorilor C.A.A. şi P.F.) au relevat faptul că substanţa în care a fost identificată amfetamina, vândută de inculpat în condiţiile anterior menţionate, a fost adusă din Olanda şi introdusă pe teritoriul României, pe cale rutieră, în perioada 13 - 16 iunie 2013, sub forma unui colet poştal, expediat de inculpat din Olanda, prin intermediul unui autocar al firmei de transport E. şi având ca destinatar în ţară pe cel dintâi martor, care, împreună cu inculpatul, l-a ridicat la data de 16 iunie 2013. Aceştia au declarat că, în jurul datei de 10 iunie 2013, în aceeaşi modalitate, au mai introdus în ţară şi cantitatea de aproximativ 35 grame cannabis. Declaraţiile inculpatului D.G.C. şi martorului C.A.A. se coroborează cu procesele-verbale de redare a comunicărilor telefonice efectuate de către cel din urmă de la postul telefonic cu numărul 0733.xxx.xxx, interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiei nr. 556/AI din data de 22 mai 2013 a Tribunalului Bucureşti. La rândul său, martorul P.F. (angajat în funcţia de conducător auto la S.C. R.T. S.R.L., membră a H.T.E. SA) l-a recunoscut pe martorul C.A.A. ca fiind persoana căreia i-a livrat, în cursul lunii iunie 2013, în două rânduri, o geantă de voiaj şi respectiv un colet, ambele expediate din Olanda, cu privire la care expeditorul i-a spus că ar fi conţinut articole vestimentare.

Cu privire la încadrarea juridică. Tribunalul a constatat că fapta inculpatului F.G.F.D., constând în aceea că, la data de 17 mai 2013, potrivit unei înţelegeri stabilite cu inculpata B.A.M. şi beneficiind de complicitatea morală a acesteia, a vândut colaboratorului N.M.F., cu suma de 250 RON, cantitatea netă de 0,52 grame MDMA (substanţă menţionată în Tabelul Anexă nr. l din Legea nr. 143/2000) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, la data de 09 mai 2013, a vândut colaboratorului N.M.F., cu suma de 200 RON, 2 comprimate care conţineau DMMA (substanţă psihoactivă nouă) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare, fără autorizaţie, de operaţiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011.

Fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, la data de 19 iunie 2013, a deţinut, fără drept, în locuinţa de domiciliu, în vederea consumului propriu, cantitatea de 0,56 grame fragmente vegetale, în care s-a pus în evidenţă prezenţa THC şi un fir de plantă de cannabis întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatei B.A.M., constând în aceea că, la data de 17 mai 2013, potrivit unei înţelegeri prealabile cu inculpatul F.G.F.D., l-a ajutat pe acesta, prin acte de complicitate morală, să vândă colaboratorului N.M.F., cu suma de 250 RON, cantitatea netă de 0,52 grame MDMA (substanţă menţionată în Tabelul Anexă nr. l din Legea nr. 143/2000) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000, săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, conform art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului D.G.C., constând în aceea că, la data de 17 iunie 2013, a deţinut, fără drept, în vederea consumului propriu, cantitatea netă de 4,66 grame canabis (substanţă menţionată în Tabelul Anexă nr. 111 din Legea nr. 143/2000) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere, fără drept, de droguri de risc, pentru consumul propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Faptele aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada 13 - 16 iunie 2013, a introdus pe teritoriul României, din Olanda, pe cale rutieră, cantitatea netă de 212,10 grame substanţă care conţinea amfetamina (menţionată în Tabelul Anexă nr. 11 din Legea nr. 143/2000), pe care, la data de 17 iunie 2013, a vândut-o, cu suma de 7.500 RON, denunţătorului N.M.F. şi investigatorului sub acoperire "G.D." întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale din normele de incriminare (reduse cu o treime, potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.), gradul concret de pericol social al faptelor săvârşite, scopul comiterii acestora (obţinerea unor sume de bani), persoana şi conduita inculpaţilor.

În cazul inculpatului F.G.F.D., Tribunalul a reţinut lipsa de antecedente penale, atitudinea procesuală, constant sinceră şi cooperantă (manifestată inclusiv prin încercarea de a ajuta organele judiciare să identifice alţi narcotraficanţi), dar şi faptul că acesta se află în continuarea studiilor superioare, în cadrul unei instituţii de învăţământ de mare prestigiu şi provine dintr-un mediu familial organizat şi serios, aspecte apreciate a constitui circumstanţe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., dar şi argumente pentru a considera că îndreptarea lui se poate realiza şi fără executarea efectivă a pedepsei rezultante.

Referitor la inculpata B.A.M., Tribunalul a constatat că are antecedente penale, care atrag starea de recidivă postcondamnatorie şi dovedesc existenţa atât a unei specializări a acesteia în comiterea unor acte antisociale, cât şi a unui potenţial criminogen ridicat. Astfel, în anul 2012, inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 10 luni închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie (în forma complicităţii la tentativă), pe fondul consumului de substanţe etnobotanice. în concret, potrivit considerentelor Sentinţei penale nr. 1100/2012, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 16668/301/2012, la data de 28 septembrie 2011, în jurul orei 08:00, inculpata şi un alt inculpat s-au deplasat, de la domiciliul celei dintâi până la un magazin situat pe Şoseaua I., unde au achiziţionat ţigări etnobotanice, pe care le-au fumat, rămânând însă fără bani. Apoi, cei doi inculpaţi s-au deplasat în zona Pantelimon, unde, în jurul orei 13:00, s-au întâlnit cu un al treilea inculpat şi, împreună, au luat hotărârea de a se deplasa pe străzi, în căutarea de victime (îndeosebi femei în vârstă, cu lănţişoare de aur la gât), pe care să le deposedeze de bunuri, pentru a face astfel rost de bani. Pe de altă parte, Tribunalul a constatat că inculpata a recunoscut, încă de la începutul cercetărilor, implicarea sa în activitatea infracţională, dând acestei conduitei valoarea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cu privire la inculpatul D.G.C., Tribunalul a reţinut gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor comise, dar şi capacitatea sa de a persevera în comiterea de fapte cu caracter antisocial, evidenţiind că, potrivit propriilor declaraţii, acesta a procurat drogurile de la un cetăţean polonez pe care l-a întâlnit în Olanda, scopul său fiind acela de a le revinde, în vederea obţinerii unei sume consistente de bani. în acelaşi timp, Tribunalul a constatat că inculpatul nu are antecedente penale şi a adoptat în mod constant o conduită procesuală sinceră şi cooperantă, furnizând organelor de urmărire penală şi informaţii utile pentru depistarea altor persoane implicate în activităţi de transport internaţional de droguri de mare risc, împrejurări pe care le-a evaluat drept circumstanţe atenuante judiciare, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel în termenul legal inculpaţii B.A.M. şi D.G.C.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 11 noiembrie 2013 inculpata apelantă B.A.M., a criticat individualizarea pedepsei aplicate de prima instanţă, exclusiv sub aspectul duratei sale, solicitând reducerea acesteia, în considerarea gravităţii reduse a faptei săvârşite, care a îmbrăcat numai forma complicităţii morale. în susţinerea apelului formulat, inculpata a solicitat, iar Curtea a încuviinţat administrarea, în circumstanţiere, a probei cu înscrisuri, în cadrul căreia aceasta a prezentat şi a depus la dosar copia unui act privitor la prestarea de activităţi de voluntariat în domeniul restaurării de clădiri vechi.

Inculpatul apelant D.G.C., a criticat individualizarea pedepselor la care a fost condamnat în primă instanţă şi a solicitat, în principal, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante, în sensul suspendării acesteia, fie condiţionat, fie sub supraveghere, iar, în subsidiar, reducerea duratei pedepselor stabilite pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, invocând, drept argumente comune pentru ambele solicitări, egalitatea de tratament juridic cu coinculpatul F.G.F.D., lipsa antecedentelor penale, conduita procesuală sinceră şi cooperantă, existenţa unui loc de muncă stabil şi starea precară de sănătate a mamei sale. Inculpatul nu a solicitat administrarea de probe noi în calea de atac exercitată în cauză.

Prin Decizia penală nr. 290/A din 18 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a fost admis apelul declarat de inculpata B.A.M. împotriva Sentinţei penale nr. 631/F din data de 02 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 27400/3/2013.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, numai cu privire la această inculpată şi, în rejudecare:

A fost repusă pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., aplicată inculpatei prin sentinţa penală apelată, în pedepsele componente.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie.

A fost înlăturată pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 10 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 100/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti (rămasă definitivă la data de 13 noiembrie 2012) şi a dispus executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsa principală aplicată în această cauză, inculpata urmând să execute astfel pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare.

A fost înlăturată dispoziţia privind confiscarea de la inculpată a sumei de 250 RON, urmând ca această măsură de siguranţă să fie executată numai cu privire la inculpatul F.G.F.D.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru apelanta inculpată, în sumă de 300 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, durata reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 25 iunie 2013 până la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al avocatului din oficiu, desemnat pentru apelantul inculpat, în sumă de 75 RON, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

Referitor la pedeapsa principală aplicată de prima instanţă inculpatei B.A.M. (3 ani închisoare), Curtea, însuşindu-şi critica acesteia, a constat că, deşi legală, este într-adevăr exagerată în raport cu gravitatea concretă a infracţiunii proprii, având în vedere că iniţiativa faptei nu i-a aparţinut inculpatei respective (ci prietenului său, coinculpatul F.G.F.D.), că participaţia ei a îmbrăcat numai forma complicităţii, că drogul de mare risc la tranzacţionarea căruia a contribuit în această modalitate a avut o cantitate foarte mică (0,52 grame), că inculpata nu a avut vreun beneficiu de pe urma acelei tranzacţii (întreaga sumă de 250 RON, plătită de cumpărătorul drogului, a fost încasată de către acelaşi coinculpat anterior nominalizat) şi că aceasta a adoptat, încă de la începutul urmăririi penale, o conduită sinceră şi cooperantă (a formulat chiar un denunţ faţă de o persoană pretins implicată în activităţi de aceeaşi natură, ce nu s-a materializată însă), care a fost deja reţinută, în mod just, drept circumstanţă atenuantă judiciară (necontestată de Parchet), potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. în acelaşi timp, circumstanţele reale ale faptei proprii, anterior evidenţiate (cantitatea redusă a drogului şi lipsa oricărui beneficiu) constituie împrejurări pertinente ce imprimă faptei respective un caracter mai puţin grav, justificându-se astfel a se acorda acestora valoarea de circumstanţe atenuante judiciare şi prin prisma dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, reevaluând toate aceste aspecte (ce rezultă şi din considerentele sentinţei primei instanţe), Curtea a apreciat că o pedeapsă principală de 1 an închisoare, stabilită în condiţiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., este proporţională cu gravitatea concretă a infracţiunii săvârşite de inculpată şi asigură o sancţionare justă a acesteia, astfel că va proceda la reformarea corespunzătoare a hotărârii apelate.

Întrucât durata pedepsei principale astfel stabilite nu este de cel puţin 2 ani închisoare, Curtea a constat, în raport cu dispoziţiile art. 65 alin. (3) C. pen., că aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi a devenit nelegală, motiv pentru care a înlăturat-o.

Dispoziţia primei instanţe, de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 10 luni închisoare, aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 1100/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti (rămasă definitivă la data de 13 noiembrie 2012), este însă legală, întrucât noua infracţiune (datând din 17 mai 2013) a fost săvârşită de aceasta, cu intenţie, înăuntrul termenului de încercare de 2 ani şi 10 luni (care s-ar fi împlinit la data de 12 septembrie 2015), astfel că, menţinând întocmai acea dispoziţie, Curtea a dispus, în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., ca pedeapsa respectivă să fie executată, în întregime, alături de pedeapsa principală aplicată în această cauză, inculpata urmând să execute astfel, în regim de detenţie (singura forma de executare posibilă), pedeapsa principală de 1 an şi 10 luni închisoare.

În privinţa pedepselor stabilite pentru cele trei infracţiuni concurente reţinute în sarcina inculpatului D.G.C., Curtea a constatat, contrar criticii acestuia, că nu există motive pertinente care să justifice reducerea lor, aprecierea instanţei de apel fiind că pedepsele respective sunt chiar prea blânde, în raport cu gravitatea faptelor, cel puţin în cazul a două dintre acele infracţiuni (traficul internaţional de droguri de mare risc şi traficul de droguri de mare risc), fără a putea reforma însă, sub acest aspect, sentinţa primei instanţe, pentru a nu agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac, astfel cum prevede art. 385⁸ alin. (1) C. proc. pen.

În acest sens, Curtea a evidenţiat că limitele speciale minime, reduse cu o treime potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., sunt, în cazul celor două infracţiuni anterior menţionate, de 10 ani închisoare şi respectiv de 6 ani şi 8 luni închisoare, iar, în speţă, prin acordarea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. (necontestate de Parchet), inculpatului i-au fost aplicate pedepse mult sub acele limite (coborâte cu 7 ani şi respectiv 3 ani şi 8 luni sub acestea), fiind valorificate astfel, într-un mod mai mult decât suficient, toate aspectele favorabile invocate şi în apel (lipsa antecedentelor penale, existenţa unui loc de muncă stabil, conduita procesuală sinceră şi cooperantă). Acordarea unei eficiente sporite acelor circumstanţe este nejustificată, întrucât faptele inculpatului prezintă, în concret, o gravitate sporită, sens în care Curte a subliniat că acesta a procurat anume din Olanda (ţară în care pretinde că muncea) o cantitate însemnată dintr-un drog de mare risc (peste 200 de grame de amfetamina), intenţionând, încă de la acel moment, să îl comercializeze pe teritoriul României (unde avea deja un cumpărător), în vederea obţinerii pentru sine a unui folos material consistent, a întreprins demersuri pentru a asigura introducerea în ţară a acelui drog, fără a se expune pe el vreunui risc (drogul a fost disimulat într-un colet expediat, pe cale rutieră, pe numele unui prieten), iar, după preluarea lui, la numai o zi după ajungerea în România, l-a vândut, în schimbul unei sume importante de bani (7.500 RON), toate aceste împrejurări dovedind că inculpatul a tratat traficul, internaţional şi intern, de droguri ca pe o "afacere" proprie, aducătoare de profit. Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul însuşi este consumator declarat de asemenea substanţe, dovadă fiind faptul că, la momentul depistării, deţinea asupra sa, în acest scop, 4,66 grame de cannabis.

Nefondată a fost găsită şi critica inculpatului referitoare la modalitatea de executare a pedepsei rezultante (3 ani închisoare), Curtea constatând, sub acest aspect, că, în raport cu durata pedepsei respective, suspendarea condiţionată nu este în mod legal posibilă, potrivit art. 81 alin. (2) C. pen., iar suspendarea sub supraveghere nu este suficientă pentru realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen. (îndeosebi, cele de prevenţie şi reeducare), simpla pronunţare a condamnării, neurmată de executarea efectivă a pedepsei, nefiind aptă să îl împiedice pe inculpat să abandoneze acest tip de comportament infracţional, pe care, dimpotrivă, prezintă un risc ridicat de a-l reitera, în cazul neexecutării pedepsei în regim de detenţie. Curtea are în vedere, în acest sens, că împrejurările concrete de săvârşire a faptelor (anterior evidenţiate) relevă, din partea inculpatului, un potenţial criminogen ridicat, numai astfel putându-se explica, în mod raţional, de ce un tânăr de 28 de ani, pretins angajat în muncă în străinătate şi preocupat de starea de sănătate a mamei sale (aspecte aduse în discuţie în faţa instanţei de apel), a ales să se implice în mod voluntar, asumându-şi riscul pierderii libertăţii, în traficul, inclusiv internaţional, de droguri de mare risc, din care preconiza să câştige un profit consistent.

Din oficiu, Curte a constat, cu privire la inculpata apelantă B.A.M., că este nelegală dispoziţia primei instanţe de a confisca de la aceasta, împreună cu coinculpatul F.G.F.D., suma de 250 RON, obţinută din vânzarea, la data de 17 mai 2013, a cantităţii de 0,52 grame MDMA.

Împotriva acestei decizii inculpaţii D.G.C. şi B.A.M. au declarat, în termen legal, recursurile de faţă, prin care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., raportat la art. 5 C. pen. au solicitat, în raport cu modificările aduse Legii nr. 143/2000, prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 reducerea cuantumului pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii D.G.C. şi B.A.M. prin raportare la dispoziţiile art. 385 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată următoarele:

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, la 18 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-arătata lege.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² alin. (1) art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Critica inculpaţilor, vizând reindividualizarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare în sensul suspendării condiţionate a acesteia potrivita art. 81 C. pen., nu intră sub incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiaşi articol, text de lege care, în realizarea aceluiaşi scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanţa de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi reglementându-se, aşadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.

Cererea, formulată, în termeni neechivoci, de ambii inculpaţi recurenţi privind aplicarea legii penale mai favorabile - în concret în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, astfel cu acesta a fost modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012, şi al aplicării art. 81 C. pen., nu este întemeiată, din această perspectivă înalta curte reţinând cele ce urmează:

Inculpatul D.G.C. fost trimis în judecată şi condamnat la:

- 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au contopite pedepsele şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Inculpata B.A.M. a fost trimisă în judecată şi condamnată la:

- 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, faptă prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. corob. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi cu art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prin art. 81 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., Legea nr. 143/2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. nr. 362/3 august 2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificată, în sensul atenuării regimului sancţionator, după cum urmează:

a) Cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc - art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 14/2000 - vechea reglementare prevedea:

"Art. 2(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noua reglementare se prevede:

Art. 2 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

b) Cu privire la infracţiunea de deţinere fără drept de droguri de risc, pentru consumul propriu, art. 4 alin A din Legea nr. 143/2000 - vechea reglementare prevedea;

Art. 4 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

În noua reglementare se prevede:

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

c) Cu privire la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc, art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 vechea reglementare prevedea:

Art. 3 (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În noua reglementare se prevede:

Art. 3 (1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu toate că în noua reglementare pedeapsa este situată între limite minime şi maxime mai mici, aceste dispoziţii nu pot fi apreciate ca fiind favorabile inculpaţilor, deoarece, dacă s-ar proceda la aplicarea acesteia (a legii noi), inculpaţilor li s-ar agrava situaţia în propria cale de atac; întradevăr, circumstanţele atenuante judiciare acordate de instanţa de fond (art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. din 1969) nu ar putea fi menţinute decât dacă s-ar proceda la o combinare ad hoc a legii penale noi cu legea penală veche (sub aspectul circumstanţelor atenuante judiciare, circumstanţe atenuate care nu-şi mai găsesc corespondent în legea penală nouă - art. 75 C. pen.), creându-se, astfel, pentru a nu se încălca principiul non reformatio in pejus, o lex tertia, ceea ce este, în mod vădit, inadmisibil.

Cu toate acestea, înalta curte constată că în privinţa inculpatei B.A.M. sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., dar numai cu privire la dispoziţia privind reţinerea stării de recidivă post condamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Potrivit art. 41 C. pen. din 2014 există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.

Aşa fiind se constată că pedeapsa anterioară - 10 luni închisoare - aplicată prin Sentinţa penală nr. 1100/2012 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, nu mai poate atrage potrivit noilor reglementări starea de recidivă (adică nu mai poate constitui primul termen el recidivei).

Pentru considerentele expuse urmează ca recursul declarat de inculpata B.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 290/A din 18 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală să fie admis.

În consecinţă, se va casa, în parte, decizia penală recurată şi, în rejudecare, se va face aplicarea art. 5 C. pen. numai cu privire la dispoziţia privind reţinerea stării de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, dispoziţie care va fi înlăturată faţă de inculpată.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va fi dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului D.G.C. durata reţinerii şi arestării preventive, de la 25 iunie 2013 la 30 aprilie 2014.

Recurentul inculpat D.G.C. va fi obligat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.A.M., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata B.A.M. împotriva Deciziei penale nr. 290/A din 18 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Casează în parte decizia penală recurată şi, rejudecând:

Face aplicarea art. 5 C. pen. numai cu privire la dispoziţia privind reţinerea stării de recidivă post condamnatorie prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, dispoziţie pe care o înlătură faţă de inculpată.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.G.C. durata reţinerii şi arestării preventive de la 25 iunie 2013 la 30 aprilie 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata B.A.M., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 30 aprilie. 2014.

Procesat de GGC - AM

← ICCJ. Decizia nr. 1489/2014. Penal. Iniţiere, constituire de...		ICCJ. Decizia nr. 1495/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... →

ICCJ. Decizia nr. 1494/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1494/2014. Penal