ICCJ. Decizia nr. 148/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 148/A/2014
Dosar nr. 1722/2/2014
Şedinţa publică din data de 03 iunie 2014
Asupra apelurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2014 s-a înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 370/II/5/2014 prin care s-a solicitat instanţei să aprecieze asupra luării măsurii arestării provizorii în caz de urgenţă a persoanelor extrădabile: B.O.M. şi M.O., persoane urmărite internaţional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 13 noiembrie 2013 de un magistrat din cadrul Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Minnesota, pentru săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie de a introduce în circuitul de comerţ interstatal, cu intenţie de fraudă şi înşelăciune, de medicamente cu etichetă falsă.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2014 (Dosar nr. 1722/2/2014) a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării către Statele Unite ale Americii a persoanelor solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 martie 2014 până la 12 aprilie 2014, având în vedere că anterior persoanele extrădabile fuseseră reţinute începând de la 13 martie 2014 şi până la 14 martie 2014.
De asemenea, în baza art. 52 alin. (3) raportat la art. 43 alin. (3) şi art. 44 din Legea nr. 302/2004, judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheierea din data de 07 aprilie 2014 a menţinut arestarea provizorie pe o perioadă de 30 de zile de la 12 aprilie 2014 până la 12 mai 2014.
Ministerul Justiţiei - Serviciul de cooperare judiciară internaţională în materie penală a transmis, în temeiul dispoziţiilor art. 37 rap. la art. 4 rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004 şi a art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, cererile de extrădare formulate şi trimise de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii la data de 08 mai 2014, precum şi documentele aferente, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Astfel, pentru persoana extrădabilă B.O.M., la data de 15 noiembrie 2013, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un mandat de arestare pentru faptele pentru care a fost inculpat în rechizitoriu, respectiv pentru 58 de capete de acuzare. Deoarece acest mandat conţinea incorect capetele de acuzare de la 62 la 65, 4 capete de acuzare pentru fraudă prin poştă, 48, la data de 18 aprilie 2014, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un nou mandat amendat de arestare, acesta incluzând şi capătul de acuzare numărul 5, care nu fusese avut în vedere anterior, şi a eliminat capetele de acuzare de la 62 la 65.
În ceea ce priveşte persoana extrădabilă M.O., pentru acesta a fost emis, la data de 15 noiembrie 2013 un mandat amendat de arestare către Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota pentru care a fost inculpat în rechizitoriu, respectiv pentru 83 de capete de acuzare. La data de 18 aprilie 2014, Tribunalul Districtual pentru Districtul Minnesota a emis un nou mandat amendat de arestare care a inclus şi capetele de acuzare de la 25 la 46, eliminând capătul de acuzare numărul 84.
Prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 37 alin. (4) raportate la art. 40 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, raportat la dispoziţiile art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, a fost transmisă cererea de extrădare formulată de autorităţile americane privind pe numiţii M.O. şi B.O.M. la data de 08 mai 2014. De asemenea, au fost respectate prevederile art. 36 din Legea nr. 302/2004, la dosar fiind ataşate toate înscrisurile în sprijinul cererii de extrădare.
Autorităţile americane au solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, confiscarea şi remiterea bunurilor aflate în posesia persoanelor extrădabile la momentul arestării de către autorităţile române, bunuri obţinute ca urmare a faptelor incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale faptelor încriminate, însă cererea de sechestrare şi remiterea de bunuri formează obiectul unui dosar separat.
Examinând documentele transmise de statul solicitant, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel Bucureşti a constatat că faptele reţinute în sarcina persoanelor extrădabile au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă agravantă, prev. de art. 244 alin. (2) C. pen., art. 249 C. pen., efectuarea de operaţiuni comerciale în mod fraudulos, art. 250 alin. (2), (3) C. pen., comercializarea de produse alterate prev. de art. 358 alin. (3) C. pen., constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. art. 367 alin. (1) C. pen., art. 2 şi art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului internaţional de droguri.
Faţă de situaţia de fapt menţionată, prima instanţă a constatat că, în cauză, nu sunt incidente niciunul dintre motivele de refuz al extrădării, fie el obligatoriu sau opţional, stipulate în art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 şi că au fost întrunite condiţiile prevăzute art. 24 din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei încriminări.
Pe cale de consecinţă, cererile de extrădare formulate şi trimise de către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii vizând extrădarea cetăţenilor israelieni B.O.M. şi M.O. au fost admise de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În acest sens, a dispus extrădarea persoanelor extrădabile B.O.M. şi M.O., cu respectarea regulii specialităţii, menţinând arestarea provizorie faţă de aceştia până la predarea lor.
Împotriva sentinţei penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia penală, au declarat recursuri, pe care instanţa le-a recalificat, din oficiu, ca fiind apeluri, B.O.M. şi M.O.
Înalta Curte, examinând apelurile în raport cu motivele invocate, constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele următoare:
Potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele unite ale Americii ratificat prin Legea nr. 111/2008, instanţa hotărăşte în sensul admiterii cererii atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile, riguros determinate, de extrădare şi dispune în sensul menţinerii stării de arest până la predarea persoanei extrădabile.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că cererile de extrădare formulate de autorităţile americane, întemeiate pe mandatele de arestare emise de Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Minnesota, privind pe persoanele extrădabile B.O.M. şi M.O., cuprind informaţiile prevăzute de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 din acelaşi tratat privind pedepsirea infracţiunilor reţinute în sarcina persoanelor extrădabile, de legea ambelor părţi, cu o pedeapsă mai mare de un an.
Din documentele trimise de autorităţile judiciare americane, rezultă că în sarcina persoanelor extrădabile se reţin săvârşirea faptelor penale amendate de legea penală americană astfel: conspiraţie la încălcarea legii federale pentru alimente, medicamente şi cosmetice; introducere, sprijinirea şi încurajarea introducerii de medicamente etichetate necorespunzător comerţului interstatal cu intenţie de fraudă şi înşelăciune; conspiraţie la comiterea de fraudă prin poştă cablu; fraudă prin folosirea serviciilor poştale; fraudă prin cablu, sprijinirea şi încurajarea comiterii de fraudă prin cablu; distribuirea şi eliberarea ilegală de substanţe controlate, sprijinirea şi încurajarea distribuirii şi eliberării ilegale de substanţe controlate, care au corespondent în legislaţia română, astfel cum în mod corect a reţinut prima instanţă. În acest sens, este îndeplinită condiţia privind dubla încriminare prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 potrivit căreia „extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este suspectată sau acuzată ori a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română”.
Astfel, analizând dispoziţiile art. 2-7 din Legea nr. 111/2008, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiile necesare dispunerii extrădării pasive la cererea statului străin, respectiv: fapta săvârşită să atragă - potrivit legislaţiei statului solicitant şi a legii române - o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an sau mai severă, iar în vederea executării unei pedepse de cel puţin 4 luni; fapta pentru care se cere extrădarea nu este pedepsită cu moartea; infracţiunea pentru care se solicită extrădarea nu este o infracţiune politică sau militară; persoana solicitată nu a fost achitată sau condamnată în statul solicitat pentru infracţiunile pentru care se solicită extrădarea.
În cauza supusă examinării Înalta Curte constată inexistenţa motivelor obligatorii sau opţionale de refuz ale extrădării, aşa cum au fost ele prevăzute în dispoziţiile art. 21 respectiv art. 22 din Legea nr. 302/2004 modificată, astfel că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind îndeplinită cerinţa dublei încriminări, având în vedere şi dispoziţiile art. 2-7 din Legea nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Statele Unite ale Americii.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că cererile de arestare provizorie în vederea extrădării au fost însoţite de toate înscrisurile necesare, conform prevederilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
Prin ordonanţele nr. 21 şi 22 din 13 martie 2014, date în Dosarul nr. 370/II/5/2014, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus în temeiul art. 45 din Legea nr. 302/2004 şi art. 209 C. proc. pen., reţinerea pe o perioadă de 24 ore a numiţilor B.O.M. şi M.O., începând cu data de 13 martie 2014, prima instanţă fiind sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 43 şi 44 din Legea nr. 302/2004, în vederea luării măsurii arestării provizorii de urgenţă.
În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile prevăzute de art. 36-46 din Legea nr. 302/2004, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România, dar şi cele ale punerii în executare a mandatului de arestare în vederea extrădării.
Chiar dacă apărătorul ales al persoanei extrădabile B.O.M. a arătat, în motivarea cererii de apel, că nu a fost respectat pentru acesta dreptul la un proces echitabil, în sensul că nu i s-a asigurat acestuia un apărător, precum şi afirmaţiile apărătorului persoanei extrădabile M.O. cum că faptele pretins săvârşite de acesta ar fi prescrise, aceste afirmaţii rămân simple susţineri lipsite de orice suport probator, aspecte care, de altfel, anterior, au mai făcut obiectul analizei de către prima instanţă, şi conform art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 instanţa naţională „nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmării sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării”.
Astfel, nu se pot reţine nici afirmaţiile persoanelor extrădabile, cum că nu au ştiut de existenţa acestui dosar aflat pe rolul Tribunalului Districtual din Minnesota, şi că faptele reţinute de autorităţile americane nu ar fi reale, precum şi că aceştia nu sunt persoanele care sunt căutate, acestea vizând situaţia de fapt.
Înalta Curte, referitor la motivele de refuz ale extrădării - motive prevăzute în mod expres în art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 - constată că niciunul dintre acestea nu este incident în cauză, iar din înscrisurile existente la dosarul cauzei nu rezultă că persoanele care fac obiectul cererii de extrădare s-ar afla în vreunul din cazurile limitativ enunţate în textele legale mai sus menţionate.
S-a mai constatat că instanţa de fond a procedat corect când a dispus, în baza art. 44 din Legea nr. 302/2004, arestarea provizorie în caz de urgenţă a persoanelor extrădabile, cu respectarea art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căruia privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţilor judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele extrădabile B.O.M. şi M.O., împotriva sentinţei penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Urmează ca în conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., persoanele extrădabile să fie obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de persoanele extrădabile B.O.M. şi M.O. împotriva sentinţei penale nr. 240/F din 30 mai 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă apelantele persoane extrădabile la plata sumei de câte 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile parţiale ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii persoane extrădabile până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă ebraică (6 ore prestate) se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 147/2014. Penal. Rejudecarea după extrădare... | ICCJ. Decizia nr. 1487/2014. Penal → |
|---|
