ICCJ. Decizia nr. 1529/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1529/2014
Dosar nr. 267/42/2014
Şedinţa publică din 6 mai 2014
Deliberând asupra contestaţiei de faţă:
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 75 din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul P.D., deţinut în Penitenciarul Găeşti pentru aplicarea legii penale mai favorabile privind pedeapsa de 6 ani şi o lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 291/2012 a Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că persoana privată de libertate P.D., în prezent execută în Penitenciarul Găeşti o pedeapsă de 6 ani şi o lună închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 291 din 11 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin nerecurare la data de 31 august 2012, consecinţă a recunoaşterii sentinţelor penale nr. 3U43 din 28 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Murau, definitivă prin nerecurare şi nr. 16Hv 39/11 m din 11 august 2011, a Tribunalului de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Viena.
De asemenea, s-a recunoscut Sentinţa penală nr. Hv 39/11m din 11 august 2011 pronunţată de Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Viena, prin care persoana transferabilă P.D. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru furt grav în formă continuată, prev. de art. 15, 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 11 şi 3, 130 fraza 2, varianta 2 C. pen. austriac şi o lună închisoare prin revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate de Judecătoria Murau prin hotărârea anterior menţionată (o lună închisoare).
Totodată, prin Sentinţa penală nr. 291/F din 11 iulie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată în baza art. 162 alin. (4) şi art. 163 din Legea nr. 302/2004, de Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă, constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele legale pentru recunoaşterea a două sentinţe penale pronunţate de autorităţile judiciare austriece faţă de persoana transferabilă P.D., cetăţean român şi continuarea executării pedepselor aplicate într-un penitenciar din România.
Totodată, a rezultat că pedeapsa de 6 ani şi o lună închisoare, stabilită prin recunoaşterea sentinţelor penale de condamnate pronunţate de autorităţile austriece este compusă din pedeapsa de o lună închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 223 alin. (2) C. pen. austriac, prin Sentinţa penală nr. 3U43/05 din 15 mai 2008 a Judecătoriei Murau (pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată), având corespondent în aceea de fals în înscrisuri oficiale C. pen. român, precum şi pedeapsa de 3 ani închisoare majorată la 6 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. Hv 39/11 m din 11 august 2011 pronunţată de Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 ca Curţii de Apel Viena, pentru infracţiunea de furt grav în formă continuată prev. de art. 15, 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 şi 3, 130 fraza 2, varianta 2 C. pen. austriac, având corespondent în infracţiunile prev.de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 288 alin. (1) şi art. 293 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. român.
Pe de altă parte, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat şi executarea prin cumul aritmetic a pedepsei de o lună închisoare, a rezultat că nici aceasta nu poate fi redusă sau înlăturată întrucât conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 modificată, pentru punerea în aplicare a Noului C. pen., regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza legii abrogate, inclusiv revocarea, a fost menţinut în continuare în condiţiile Codul penal din 1969, în vigoare la data constatării incidenţei dispoziţiilor art. 83.
Împotriva Sentinţei penale nr. 75 din 1 aprilie 2014, a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat contestaţie condamnatul P.D. care a solicitat admiterea contestaţiei în sensul redozării pedepsei raportat la legea penală mai favorabilă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din noul C. pen., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, în cazul în care, de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În privinţa condamnatului P.D., acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru furt grav în formă continuată, prev. de art. 15, 127, 128 alin. (1) cif. 4, 129 cif. 1 şi 3, 130 fraza 2, varianta 2 C. pen. austriac şi o lună închisoare prin revocarea suspendării condiţionate a pedepsei aplicate de Judecătoria Murau prin hotărârea anterior menţionată (o lună închisoare).
Totodată, aceste fapte îşi găsesc corespondenţa în dispoziţiile art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 288 alin. (1) şi art. 293 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. român.
De asemenea, din compararea dispoziţiilor art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. i) C. pen. român anterior şi art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. a) şi d) Noul C. pen., ce reglementează furtul calificat, săvârşit într-un mijloc de transport în comun şi prin efracţie, se constată că limita maximă de pedeapsă prevăzute în legea penală abrogată s-a modificat, în sensul reducerii acesteia de la 15 ani închisoare, la 5 ani închisoare.
În cazul infracţiunii continuate, ambele coduri penale prevăd sancţionarea cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al cărui maxim, în cazul închisorii, faţă de prev. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, poate fi sporit conform art. 36 Noul C. pen., în vigoare la 01 februarie 2014, deci sporul maxim aplicabil s-a redus de la 5 ani, la 3 ani închisoare.
În atare situaţie, se constată că chiar dacă pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată în a cărei executare se află în prezent, Noul C. pen. prevede pedeapsa maximă de 5 ani închisoare, iar sporul aplicabil pentru infracţiunea continuată este de 3 ani, contestaţia formulată de condamnatul P.D. nu este fondată, deoarece nu sunt întrunite condiţiile cumulativ cerute de prevederile art. 6 Noul C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează. În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub niciun aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravenţională, după caz.
Aceasta întrucât consecinţă recunoaşterii cu autoritate de lucru judecat a dispoziţiilor Sentinţei penale nr. Hv 39/11 m din 11 august 2011 pronunţată de Tribunalul de Land pentru cauze penale din Viena, definitivă prin Decizia penală nr. 23 Bs 344/11y din 20 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Viena, privind adăugarea sporului de 3 ani închisoare, la pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru furt grav în formă continuată, pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare stabilită de autoritatea judiciară română, nu depăşeşte limita maximă legală de 8 ani închisoare, calculată conform art. 36 Noul C. pen., ce reglementează tratamentul sancţionator al infracţiunii continuate.
Ca atare, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de condamnatul P.D. împotriva Sentinţei nr. 75 din 1 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 267/42/2014.
În temeiul art. 275 pct. 2 C. proc. pen., Înalta Curte va obliga condamnatul P.D. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul P.D. împotriva Sentinţei nr. 75 din 1 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru Cauze cu minori şi de Familie, în Dosarul nr. 267/42/2014.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6 mai 2014.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 1585/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... | ICCJ. Decizia nr. 1504/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
