ICCJ. Decizia nr. 1585/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1585/2014

Dosar nr. 15967/118/2011

Şedinţa publică din 9 mai 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011 s-au hotărât următoarele:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat pe inculpatul C.A.A. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat C.A.A. la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni (doisprezece ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de introducere ilegală în ţară a drogurilor de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va execută pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 20 (două zeci) ani închisoare la care se adaugă un spor de 5 (cinci) ani, astfel că în final inculpatul C.A.A. execută pedeapsa de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

În baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. a dispus expulzarea de pe teritoriul României a inculpatului C.A.A. după executarea pedepsei.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpata C.R.E. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe aceeaşi inculpată C.R.E. la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni (doisprezece ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de introducere ilegală în ţară a drogurilor de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. raportat art. 66 C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpata va executa pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 20 (două zeci) ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 5 (cinci) ani, astfel că în final inculpata C.R.E. va executa pedeapsa de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că inculpata a fost arestată în altă cauză.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul C.A.V. la o pedeapsă de 20 (douăzeci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe acelaşi inculpat C.A.V. la o pedeapsă de 12 ani şi 6 luni (doisprezece ani şi şase luni) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de introducere ilegală în ţară a drogurilor de mare risc.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 20 (două zeci) ani închisoare la care se adaugă un spor de 5 (cinci) ani astfel că în final inculpatul C.A.V. execută pedeapsa de 25 (douăzeci şi cinci) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

A constatat că inculpatul a fost arestat în altă cauză.

S-a constatat că în cauză, cantitatea de 3.778 kg cocaină a fost indisponibilizată prin Procesul-verbal cu nr. 010/2009 al comisariatului de poliţie federală din Paranagua, Brazilia prin care s-a dispus reţinerea la data de 5 februarie 2009 a următoarelor materiale:

- 840 tablete cocaină în greutate de 944 kg, aflate în containerul TEXU XXXXX-7;

- 820 tablete cocaină în greutate de 908,5 kg, aflate în containerul MSCU XXXXX-8;

- 572 tablete cocaină în greutate de 637,5 kg, aflate în containerul MAXU XXXXX-6;

- 1.145 tablete cocaină în greutate de 1.288 kg, aflate în containerul CRXU XXXXX-6.

În baza art. 190 C. proc. pen. a dispus avansarea din fondurile MJ a sumei de 100 RON onorariu traducător autorizat limba spaniolă C.G.A.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la câte 4.500 RON cu titlul cheltuieli judiciare către stat din care suma de 5.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în timpul urmăririi penale, 300 RON - onorariu avocat din oficiu M.T., 300 RON - onorariu avocat din oficiu R.A., 300 - RON onorariu avocat din oficiu I.A., onorarii au fost avansate din fondurile MJ către Baroul Constanţa în favoarea avocaţilor nominalizaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul cu numărul 3 D/P/2009 din data de 26 martie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Constanţa, inculpaţii C.A.A., C.A.V. şi C.R.E. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33, lit. a) C. pen.

În sarcina acestora s-a reţinut că s-au constituit într-un grup infracţional organizat, introducând în România la data de 29 ianuarie 2009, prin Punctul Vamal Port Constanţa - Sud Agigea, cantitatea de 1.080 kilograme cocaină, disimulată în două containere ce conţineau cherestea din lemn de cedru, importată din Brazilia şi au dispus cu privire la transportul cocainei pe teritoriul României, cu intenţia de a fi livrată în Spania.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de C.A.A., C.A.V., C.R.E. şi I.M., în vederea continuării cercetărilor în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2, alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 20 C. pen. raportat la art. 3, alin. (2) din Legea nr. 143/2000, fapte privind efectuarea unui import de cherestea din lemn de cedru din Brazilia de către SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, în care se afla disimulată cantitatea de aproximativ 3.780 kilograme cocaină.

Prin Rechizitoriul cu numărul 3D/P/2009 din data de 26 martie 2009 s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Învinuiţii C.A.A., C.A.V., C.R.E. s-au constituit într-un grup infracţional organizat şi intenţionau să introducă în România droguri disimulate în două containere ce conţineau cherestea din lemn de cedru, importată de SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj.

Membrii grupului infracţional organizat au căutat persoane de încredere ce aveau cunoştinţe printre lucrătorii vamali din Portul Constanţa cu ajutorul cărora intenţionau să introducă cele două containere cu droguri, fără ca acestea să fie supuse controlului vamal.

În cauză au fost autorizaţi investigatorul sub acoperire M.I. şi informatorul I.A., zis „C.", pentru a obţine date şi informaţii necesare stabilirii situaţiei de fapt şi identificării tuturor făptuitorilor, aceştia întâlnindu-se de mai multe ori cu inculpatul C.A.V. şi numitul I.M. pentru a discuta cu privire la scoaterea containerelor din port.

Astfel, în ziua de 21 ianuarie 2009, investigatorul sub acoperire M.I. şi informatorul I.A., zis „C." s-au întâlnit la un restaurant din incinta complexului comercial C.P. din municipiul Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi numitul I.M. (discuţia fiind înregistrată în mediu ambiental în baza ordonanţei cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa), ocazie cu care inculpatul C.A.V. i-a comunicat investigatorului sub acoperire M.I. că o femeie, administrator al unei societăţi comerciale, intenţionează să scoată din Portul Constanţa Sud - Agigea două containere sosite din America de Sud pentru firma acesteia; i-a propus investigatorului sub acoperire suma de 20.000 de euro dacă garantează că cele două containere nu vor fi controlate; i-a comunicat că în containere se afla „V." sau substanţe anabolizante; că firma importatoare n-a mai făcut niciodată nici un import; că firma este OK, are fabrică; că doreşte ca cele două containere să nu fie scanate, controlate; că cele două containere au fost transportate prin firma M.S.C.; că cele două containere nu au făcut tranzit, că au fost „aranjate" la locul de plecare; că pe viitor se va colabora periodic, la circa 30 - 40 de zile vor sosi alte containere, precizând că următorul transport este pregătit; că avea acces la documentele de import.

În ziua de 22 ianuarie 2009, investigatorul sub acoperire M.I. şi informatorul I.A., zis „C." s-au întâlnit în incinta restaurantului „P." din municipiul Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi numitul I.M. (discuţia fiind înregistrată în mediu ambiental în baza Ordonanţei cu nr. 3D/P/2009 din 21 ianuarie 2009, ora 14:00, a DIICOT - Serviciul Teritorial Constanţa, confirmată prin Încheierea nr. 26 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa).

Din conţinutul discuţiilor a rezultat că inculpatul C.A.V. avea acces la documentele de import şi că urma să le pună la dispoziţie investigatorului sub acoperire la data de 26 ianuarie 2009, că inculpatul C.A.V. este cel care a avut în cadrul grupului infracţional organizat rolul de a se asigura de scoaterea celor două containere din port fără a fi supuse controlului fizic.

În ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire şi informatorul s-au întâlnit cu inculpatul C.A.V. şi numitul I.M. la restaurantul „N.P." din municipiul Constanţa, ocazie cu care inculpatul C.A.V. i-a înmânat investigatorului următoarele documente: conosamentul oceanic (O.B.L.) emis la 13 noiembrie 2008, în care sunt menţionate cele două containere, X şi Y, destinatarul mărfurilor, respectiv SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj şi importatorul C.I.E.R. LTDA, factura 001/2008/ROM (I.) şi factura 002/2008/ROM (I.) ambele întocmite la 13 noiembrie 2008 de către C. IMP. EX. R. către SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, în care se specifica portul de încărcare: Paranagua - Brazilia, portul de descărcare: Constanţa - România, cantitatea de cherestea, precum şi delegaţia emisă de SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj la data de 26 ianuarie 2009 şi semnată de administratorul C.R.E. prin care era delegat numitul I.M. ca reprezentant al firmei, în perioada 26 ianuarie 2009 - 3 februarie 2009, în portul Agigea, pentru a se ocupa de formalităţile privind tranzitul mărfurilor.

Tot în ziua de 26 ianuarie 2009 investigatorul sub acoperire şi numitul I.M. s-au deplasat în portul Agigea, unde au luat legătura cu un comisionar vamal care le-a transmis acestora că trebuiau să aibă acordul SC W.M. SRL - Timişoara, societate care a intermediat transportul celor două containere şi care era menţionat în conţinutul conosamentului.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză a rezultat că inculpatul C.A.V. s-a ocupat de plata transportului către SC W.M. SRL - Timişoara şi traducerea documentelor ce trebuiau predate comisionarului vamal.

Astfel, traducătorul autorizat B.S. a tradus următoarele documente: facturile nr. 001/2008/ROM şi nr. 002/2008/ROM şi listele de colisaj 001/2008/ROM şi 002/2008/ROM emise de C.I.E.R. LTDA pentru SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj.

Din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză a rezultat că inculpatul C.A.V. acţiona în numele şi pentru SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, deşi nu o reprezenta în mod legal, având acces la ştampila societăţii şi documentele referitoare la cele două containere şi semnând actele acesteia.

De asemenea, din convorbiri a rezultat rolul determinant avut în cadrul grupului infracţional organizat de către inculpatul C.A.V., respectiv acela de a asigura scoaterea în siguranţă a celor două containere din port.

În acest sens, după cum s-a constatat ulterior, în timp ce se afla la staţia OMV de pe bulevardul A.V. din municipiul Constanţa, inculpatul C.A.V. a dat investigatorului sub acoperire suma de 10.000 de euro drept „comision" pentru „ajutorul" acordat la scoaterea celor două containere.

Tot din convorbirile telefonice a rezultat că, imediat după ce investigatorul sub acoperire l-a înştiinţat pe inculpatul C.A.V. că cele două containere vor ieşi din port în siguranţă, acesta a contactat-o în mod repetat pe inculpata C.R.E., care se afla împreună cu inculpatul C.A.A. la punctul de acces în portul Agigea pentru a supraveghea momentul ieşirii celor două containere din port.

Convorbirile dintre inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. au scos în evidenţă tensiunea în care se aflau aceştia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din portul Agigea.

Din conţinutul convorbirilor a rezultat că în activitatea infracţională erau implicaţi şi inculpaţii C.R.E. şi C.A.A., acesta din urmă fiind şi liderul grupului infracţional. Cei doi se aflau într-o stare crescută de tensiune legată de scoaterea în siguranţă a containerelor din port.

Din convorbiri a rezultat şi faptul că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul" după ce se va sigura că cele două containere au ieşit în siguranţă din port şi că vor ajunge la staţia OMV de pe bulevardul A.V. din municipiul Constanţa.

Astfel, în aceeaşi zi, 29 ianuarie 2009, în jurul orelor 22:30, investigatorul sub acoperire şi informatorul s-au întâlnit la staţia OMV situată pe bulevardul A.V., la intersecţia cu strada C., cu inculpatul C.A.V. şi numitul I.M., împrejurare în care investigatorul sub acoperire a primit suma de 10.000 de euro reprezentând comisionul pentru facilitarea scoaterii celor două containere cu cherestea din portul Constanţa - Sud Agigea.

În ziua de 30 ianuarie 2009, la ora 08:21:54, inculpatul C.A.V. a primit un SMS de la numitul I.M., având următorul conţinut: „ai grijă ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 t. că de aia se defectează. plus de asta ei şi amenzi pe drum până la urma a cam avut dreptate colegul nostru cu şoferii. succes până la capăt."

Din convorbirile telefonice a mai rezultat că inculpata C.R.E. a contactat-o pe S.S., administratorul SC S.T. SRL - Cugir, judeţul Alba, cu privire la asigurarea a două tiruri, în vederea efectuării transportului celor două containere în Spania, la Madrid.

În cauză a rezultat că în după-amiaza zilei de 30 ianuarie 2009 grupul infracţional organizat format din inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. urma să se deplaseze cu două autoturisme, marca M. şi L.R., pentru a însoţi cele două containere pe ruta Constanţa - Târgu Jiu.

Inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au fost depistaţi în parcarea Sălii Sporturilor din municipiul Constanţa, primul în autoturismul marca M., cu numărul spaniol de înmatriculare, iar cea de-a doua, când a intrat în restaurantul „M.P." din Constanţa, situat în acelaşi perimetru.

Inculpatul C.A.V. a fost depistat în faţa hotelului „M." din municipiul Constanţa, în preajma autoturismului L.R., cu numărul de înmatriculare italian, cu care intenţiona să se deplaseze la restaurantul „M.P.", conform înţelegerii anterioare cu ceilalţi învinuiţi.

În aceeaşi zi, pe bulevardul A.V., în zona complexului comercial H., au fost identificate autotrenurile compuse din capul tractor cu numărul de înmatriculare x şi remorca cu numărul de înmatriculare y, respectiv din capul tractor cu numărul de înmatriculare x1 şi remorca cu numărul de înmatriculare y1, care transportau cele două containere.

În containerul cu seria MSCU ........ s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea din lemn de cedru, iar în interiorul a trei dintre paleţi, în locaşuri special amenajate, au fost descoperite 290 pachete ce conţineau o substanţă presată puternic în calupuri.

În containerul cu seria TGHU ........ s-au găsit douăzeci de paleţi cu cherestea din lemn de cedru, iar în interiorul unui dintre paleţi, în lăcaşuri special amenajate, au fost descoperite 232 pachete ce conţineau o substanţă presată puternic în calupuri.

Potrivit Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică cu nr. 554317 din 31 ianuarie 2009, întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, a rezultat că cele 1.080 calupuri cu masa totală de 1.080 kilograme conţin cocaină, drog de mare risc care face parte din Tabelul nr. II Anexă la Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Din Suplimentul nr. 522480 din 4 februarie 2009, la Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554317/2009, al aceluiaşi laborator, a rezultat că cele 1.080 kilograme de cocaină conţin cocaină cu o concentraţie cuprinsă între 84,62 % şi 87,88 %.

Învinuiţii au negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, dând o motivaţie puerilă asupra prezenţei lor în municipiul Constanţa şi a legăturii cu firma care a realizat importul celor două containere cu cocaină.

Astfel, inculpatul C.A.V. a declarat că s-a deplasat la Constanţa, în jurul datei de 28 ianuarie 2009 cu scopul de a cumpăra două imobile de la numitul M.V., în schimbul sumei de 120.000 de euro, pe care o avea asupra lui şi că s-a întâlnit în mod întâmplător cu inculpata C.R.E. pe care nu o mai văzuse de 7 - 8 ani.

Inculpatul C.A.V. a precizat expres că nu a avut nici o legătură cu cele două containere în care s-a găsit cocaină şi că nu a purtat cu inculpata C.R.E. nici o discuţie despre acele containere.

Susţinerile inculpatului, în sensul că a avut asupra lui suma de 120.000 euro pentru a achiziţiona două imobile la preţul de câte 60.000 euro, situate în Constanţa, de la martorul M.V., au fost înlăturate de către declaraţia acestuia care a declarat că în perioada anterioară a purtat unele discuţii generice cu C.A.V., dar nu despre achiziţionarea a două imobile, ci doar a unui singur imobil la preţul de 65.000 de euro.

Inculpata C.R.E. a declarat că în toamna anului 2008 a luat hotărârea să preia SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj de la C.A.A., cu care se afla în relaţii de concubinaj şi că în cursul lunii decembrie 2008 acesta i-a cesionat firma.

A mai declarat că în cursul lunii noiembrie 2008 a contactat pe internet o firmă din Brazilia şi a comandat 68 - 70 metri cubi de cherestea.

Inculpatul C.A.A. a declarat că este implicat de mulţi ani în afaceri cu cherestea provenită din diferite ţări din America Latină şi Africa, că a avut relaţii comerciale vizând importul de cherestea, inclusiv în cursul anului 2008, cu firma C.I.E.R. LTDA din Brazilia, de la care a achiziţionat trei containere cu cherestea pentru firma lui, Canomad S.L. din Valencia (Spania).

A mai arătat faptul că în cursul lunii decembrie 2008 a vândut SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, învinuitei C.R.E. şi că nu are nici o legătură cu importul celor două containere cu cherestea şi nu a cunoscut despre existenţa cocainei.

La data de 13 noiembrie 2008 firma C.I.E.R. LTDA din Brazilia a emis facturile externe intitulate „I." cu nr. 001/2008/ROM şi nr. 002/2008/ROM către SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, privind vânzarea a două cantităţi de câte 34,6 metri cubi de cherestea şi răşinoase, având masa de 25,8 tone, respectiv, 25,7 tone. în cuprinsul acestora se menţionează Sao Paolo, Brazilia ca fiind originea mărfii, Paranagua, Brazilia ca fiind portul de încărcare şi Constanţa, România ca fiind portul de descărcare.

Tot la data de 13 noiembrie 2008, firma exportatoare din Brazilia a întocmit lista de colete intitulată „P.L.", în care se menţionează conţinutul celor două containere.

Cele două containere au fost încărcate în portul Paranagua pentru destinatarul SC R. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj.

În conosamentul oceanic, intitulat „O.B.L." sunt menţionate cele două containere cu numerele X şi Y, acestea fiind containerele care au ajuns în Portul Constanţa pentru firma SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj şi în care s-a găsit cantitatea totală de 1.080 kilograme cocaină.

Grupul infracţional organizat constituit din C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. a perfectat importul celor două containere cu cherestea lemn cedru din Brazilia, în care au fost disimulate stupefiantele, fiind folosită SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj.

Tranzacţia a putut fi iniţiată prin intermediul inculpatului cetăţean spaniol C.A.A., care era implicat în importul şi prelucrarea de cherestea din diferite ţări ale Americii Latine şi Africa de mai mulţi ani, prin societăţile comerciale C. S.L. - Valencia (Spania) şi T.A.M. S.L. - Cuenca (Spania).

Pentru a nu se constata implicarea inculpatului C.A.A. şi pentru a nu trezi suspiciuni că un cetăţean spaniol importă cherestea lemn cedru din Brazilia prin România, folosită ca ţară de tranzit şi nu direct în Spania, care este tot o ţară a Uniunii Europene, la data de 18 decembrie 2008, acesta a cesionat, în mod formal, firma SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj învinuitei C.R.E.

Conform actului adiţional la actul constitutiv al SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, autentificat sub nr. 4642 din 18 decembrie 2008, asociatul unic C.A.A. a cesionat noului asociat C.R.E. întregul capital al societăţii şi se retrage din funcţia de administrator, aceasta din urmă devenind astfel noul asociat şi administrator al societăţii.

Prin actul adiţional s-a prevăzut că preţul cesionării părţilor sociale s-a plătit parţial, respectiv, 30.000 euro (118.116 RON) la data autentificării actului, iar restul urmând a fi plătit în rate lunare, câte 3.000 de euro, începând cu luna ianuarie 2009.

Cesiunea părţilor sociale a fost fictivă, având în vedere şi Adresa cu nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor prin care s-a arătat că în perioada 1 ianuarie 2003 - 16 februarie 2009, C.R.E. este înregistrată cu o depunere în numerar în valoare de 50.050 euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul nr. ....... deschis la UTB SA.

În privinţa transferurilor externe, inculpata C.R.E. figura doar cu o plată externă în valoare de 30.000 de euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeaşi bancă în contul cetăţeanului spaniol C.A.A., cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti".

În actul adiţional semnat de către cei doi inculpaţi în faţa notarului public care l-a autentificat, se declară că preţul reprezentând valoarea de 30.000 euro, respectiv suma de 118.116 RON, trebuia plătit la data autentificării înscrisului, respectiv 18 decembrie 2008, ceea ce nu s-a realizat între cei doi inculpaţi.

Inculpaţii au dorit să creeze aparenţa plăţii preţului cesionării părţilor sociale prin efectuarea unui transfer de 30.000 de euro.

Cele două containere cu cherestea în care a fost disimulată cocaina au sosit în Portul Constanţa pe data de 21 decembrie 2008.

La data de 22 decembrie 2008 inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au făcut menţiunea la Oficiul Registrului Comerţului cu privire la cesiunea părţilor sociale.

Inculpata C.R.E. a încercat la data de 24 decembrie 2008 să discute cu numitul T.I., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, despre procedura de vămuire a unor containere.

În perioada 11 - 15 ianuarie 2009 inculpata C.R.E. a fost cazată la hotelul „L." din staţiunea Mamaia împreună cu o persoană de sex masculin.

De asemenea, inculpata C.R.E. a fost cazată la hotelul „M." din municipiul Constanţa în perioada 23 - 30 decembrie 2008, la camera 212 şi în perioada 24 - 30 decembrie 2009, la camera 119. La acest hotel, inculpata a închiriat camera cu nr. .... în perioada 25 - 30 ianuarie 2009, aceasta fiind însoţită de două persoane de sex masculin.

Astfel, s-a constatat că cei trei inculpaţi s-au aflat în municipiul Constanţa la mijlocul lunii ianuarie 2009, cu scopul de a pregăti introducerea şi transportul pe teritoriul României a celor două containere cu cocaină.

Inculpatul C.A.A. şi-a asumat rolul de coordonator al grupului criminal organizat, supraveghind activitatea infracţională desfăşurată de către C.R.E. şi C.A.V., fiind cel care a iniţiat contactul cu firma C.I.E.R. LTDA din Brazilia.

În acelaşi timp, dintre cei trei coinculpaţi, în cadrul grupului infracţional organizat, cetăţeanul spaniol a fost legătura persoanelor din reţeaua criminală transnaţională, care urmau să asigure pătrunderea drogurilor pe piaţă.

Inculpata C.R.E. a avut rolul în cadrul grupului infracţional organizat de a asigura legătura între C.A.A. şi C.A.V., de a-l îndruma pe acesta din urmă pe parcursul realizării activităţii infracţionale.

Inculpata a fost şi persoana de contact din partea SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj în relaţia cu SC W.M.T. SRL - Timişoara şi SC S.C. SRL - Cugir, judeţul Alba, dar, l-a contactat şi pe şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea, căruia i-a dat de înţeles că ar dori să-i cumpere influenţa, cu intenţia de a asigura introducerea în România a containerelor cu cocaină, fără ca autoritatea vamală să efectueze controlul fizic al mărfii de acoperire.

Inculpata C.R.E. l-a împuternicit pe numitul I.M. pentru a reprezenta SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj în faţa autorităţilor vamale din Constanţa, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de tranzit şi din Târgu Jiu, cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale de import a mărfurilor de acoperire din containerele cu cocaină.

Inculpatul C.A.V. a avut în cadrul grupului infracţional organizat rolul de a asigura scoaterea în siguranţă a celor două containere din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Acesta a intrat în contact cu investigatorul sub acoperire şi informatorul, s-a întâlnit cu aceştia la datele de 21, 22, 26, 27 şi 29 ianuarie 2009, a promis investigatorului sub acoperire că va primi 20.000 de euro, dacă garantează că cele două containere nu vor fi controlate de autoritatea vamală sau alte autorităţi abilitate, cu ocazia scoaterii containerelor cu cocaină din Portul Constanţa Sud - Agigea, iar la data de 29 ianuarie 2009 a înmânat suma de 10.000 de euro informatorului spre a fi predată investigatorului sub acoperire, după ce cele două containere au ieşit din Portul Constanţa Sud - Agigea.

Inculpatul C.A.V. s-a deplasat în perioada 27 - 28 ianuarie 2009 împreună cu ceilalţi doi inculpaţi la Timişoara, unde a reprezentat SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj în relaţia comercială cu SC W.M.T. SRL - Timişoara.

Inculpatul C.A.V. a acţionat în numele SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj, fără a avea nici o calitate în cadrul acestei societăţi şi s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire şi informatorul în condiţii de clandestinitate, de fiecare dată, în restaurante din Constanţa, împrejurări ce a relevat intenţia frauduloasă cu care acesta a acţionat în numele grupului infracţional organizat.

În urma efectuării percheziţiei informatice asupra sistemului informatic (laptop) aparţinând inculpatei C.R.E. s-a constatat că inculpata C.R.E. a căutat pe internet, în perioada 13 - 15 ianuarie 2009, informaţii privind: „capturi de cocaină în port", „captură de cocaină în porttanta", „ce se întâmplă capturandute cu droguri", „legi din România pentru cocaină", „Reţea de traficanţi de droguri anihilată", „câţi ani iei pentru droguri", „Capturi de droguri în Alba şi Hunedoara", „capturi cu droguri".

În urma percheziţiilor autoturismului marca M. utilizat de inculpatul C.A.A., au fost găsite înscrisuri ce dovedesc că firma C.I.E.R. LTDA din Brazilia a exportat în mai multe rânduri, în cursul anului 2008, cherestea către firma C. S.L. din Valencia (Spania) reprezentată de inculpatul C.A.A., precum şi factura nr. 7 din 21 mai 2008 şi „P.L." nr. 7 din 21 mai 2008, prin care SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, reprezentată la acea dată de către cetăţeanul spaniol, a exportat cherestea către firma C. S.L. - Valencia (Spania).

În prezenta cauză, acuzarea a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Informaţiile obţinute de către investigatorul sub acoperire în cauza cu numărul 3D/P/2009, respectiv că urmau să fie expediate din Brazilia şi alte containere în care se afla cocaină, au fost transmise autorităţilor braziliene.

Astfel, la data de 5 februarie 2009, înainte de ora programată pentru îmbarcare, în Portul Paranagua din Brazilia, autoritatea vamală şi poliţia din acest stat au efectuat un control fizic asupra conţinutului a cinci containere aflate în terminalul de containere.

Pentru cele cinci containere au fost formulate declaraţiile de export cu nr. 2090082995/8, nr. 2090083013/1 şi nr. 2090085192/9 prin care aceeaşi societate, C.I.E.R. LTDA, declara exportul unor cantităţi de lemne, respectiv, plăci de turnir A, plăci de furnir V şi şip ci şi plăci scurte de cedru, în valoare de 21.028,56 dolari SUA, 10.532,75 dolari SUA şi 33.488,16 dolari SUA.

Odată cu declaraţiile de export au fost depuse şi înscrisurile în baza cărora au fost întocmite acestea, respectiv, facturile fiscale cu nr. 268 şi nr. 269; listă de colisaj; „P.L." 004/2009/ROM şi „P.L." 005/2009/ROM; factura fiscală cu nr. 267; listă de colisaj; „packing list" 003/2009/ROM şi facturile fiscale cu nr. 265 şi nr. 266; listă de colisaj; „P.L." 001/2009/ROM şi „P.L." 002/2009/ROM.

În toate acestea a fost menţionată ca importator aceeaşi societate, respectiv, SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, România.

În urma controlului fizic efectuat asupra conţinutului containerelor, s-a constatat că în patru dintre containere pachetele cu lemne prezentau spaţii ascunse în care erau puse calupuri cu cocaină învelite în scotch.

Astfel, în containerul XXXXX-7 se aflau 840 de calupuri cu cocaină în greutate de 944 kg, în containerul MSCU XXXXX-8 se aflau 820 de calupuri cu cocaină în greutate de 908,5 kg, în containerul MAXU XXXXX-6 se aflau 572 calupuri cu cocaină în greutate de 637,5 kg, iar în containerul CRXU XXXXX-6 se aflau 1.145 calupuri cu cocaină în greutate de 1.288 kg.

În total au fost găsite 3.181 calupuri cu cocaină în greutate totală de 3.778 kg.

Societatea comercială C. SL - Valencia, a fost înfiinţată la data de 1 aprilie 2004 şi are ca asociat unic şi administrator pe inculpatul C.A.A.

C. SL - Valencia a desfăşurat activităţi comerciale cu societatea comercială C.I.E.R. LTDA din Brazilia.

Astfel, în cursul anului 2008 C. SL - Valencia a importat de mai multe ori cherestea de la C.I.E.R. LTDA din Brazilia. Aceasta rezultă din înscrisurile ridicate din autoturismul M. utilizat de către inculpatul C.A.A., dar şi din declaraţia Inculpatul ui C.A.A.

De asemenea, din rulajul contului societăţii C. SL - Valencia deschis la B.V. a rezultat că în perioada 28 - 30 octombrie 2008 s-au efectuat mai multe plăţi pentru mărfuri importate de la C.I.E.R. LTDA din Brazilia, respectiv 12.364,83 euro, 13.741,92 euro, 14.416,94 euro, 16.608,53 euro şi 16.601,21 euro (în total 73.733,43 euro), aşa cum rezultă din raportul Comisariatului General al Poliţiei Judiciare - Unitatea de pe lângă Procuratura Generală a Statului şi din datele furnizate de B.V.

Până la data de 18 decembrie 2008 inculpatul C.A.A. a fost asociat unic la SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, dată la care acesta a cesionat părţile sociale învinuitei C.R.E., aceasta devenind asociat unic şi administrator.

La data de 22 decembrie 2008 inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au făcut menţiunea la Oficiul Registrului Comerţului cu privire la cesiunea părţilor sociale.

Potrivit actului adiţional la actul constitutiv al SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, autentificat prin Încheierea cu nr. 4642 din 18 decembrie 2008 a notarului public R.I. din Târgu Jiu, preţul cesiunii părţilor sociale era de 100.000 de euro (393.720 RON) din care suma de 30.000 de euro (118.116 RON) urma a fi plătită la data autentificării actului adiţional, iar restul în rate lunare de câte 3.000 de euro pe lună, începând cu luna ianuarie 2009.

În fapt, cesiunea părţilor sociale a fost fictivă. Din împrejurările cauzei rezultă că inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. au încheiat operaţiunea de cesiune în vederea săvârşirii infracţiunilor de trafic de droguri şi introducere în ţară a drogurilor.

Astfel, inculpatul C.A.A. a urmărit ca societatea C. SL - Valencia să nu importe cheresteaua în care se afla cocaină, direct din Brazilia, ci din România, inculpatul nu ar fi atras atenţia autorităţilor spaniole în acest fel, având în vedere că inculpatul avea unele probleme în Spania legate de operaţiuni vamale, existând o investigaţie iniţiată de Serviciul Supraveghere Vamală din Cadrul Agenţiei Fiscale.

În acest sens, era mai convingător dacă societatea din România care efectua importul nu aparţinea tot inculpatului C.A.A. întrucât era absurd ca societatea C. SL - Valencia să importe cherestea din Brazilia pe care să o „plimbe" mai întâi prin România.

Din acest motiv inculpatul C.A.A. a cesionat părţile sociale deţinute la SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj învinuitei C.R.E.

De altfel, inculpata C.R.E. era concubina inculpatului C.A.A., iar acea parte din preţul cesiunii părţilor sociale reprezentând suma de 30.000 de euro nu a fost plătită aşa cum au intenţionat inculpaţii să pară.

Potrivit adresei cu nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor inculpata C.R.E. a efectuat o depunere în numerar în valoare de 50.050 euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul nr. XXXX deschis la UTB SA şi a efectuat o singură plată externă în valoare de 30.000 de euro la aceeaşi dată, respectiv 30 decembrie 2008, prin acelaşi cont, în contul inculpatului C.A.A., cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti". Acelaşi fapt rezultă şi din datele comunicate de B.V.

Afirmaţiile inculpatei C.R.E. că cele două containere în care se afla cocaină introduse în ţară în luna ianuarie 2009 au fost comandate de către aceasta pe internet precum şi afirmaţiile inculpatului C.A.A. care a negat că a fost implicat în importul din ianuarie 2009 sunt contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, cum am arătat mai sus, inculpata C.R.E. a preluat în mod fictiv SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj la data de 18 decembrie 2008, dată de la care putea efectua operaţiuni comerciale în numele acestei societăţi.

Înscrisurile privind importul containerelor introduse în România în ianuarie 2009, respectiv facturile externe (invoice), liste de colisaj, „packing list" şi „ocean bill of lading" au fost întocmite la data de 13 noiembrie 2008, containerele ajungând în portul Constanţa la data de 21 decembrie 2008.

La acea dată (13 noiembrie 2008) asociat unic şi administrator la SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj era inculpatul C.A.A., acesta fiind cel care putea încheia operaţiunea comercială de import a mărfii din cele două containere.

De altfel, acesta era şi cel care avea legăturile cu firma din Brazilia, efectuând anterior, prin societatea sa din Spania, C. SL - Valencia, mai multe importuri de cherestea.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauza cu numărul 3D/P/2009 a rezultat că inculpaţii C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. s-au constituit într-un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 2, alin. (2) şi art. 3, alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

A mai rezultat că pe lângă cele două containere cu cocaină introduse în România, inculpaţii intenţionau să introducă şi altele.

Situaţia de fapt expusă anterior şi reţinută în actul de inculpare a fost susţinută cu actele de urmărire penală efectuate în cauza cu nr. 3D/P/2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa; înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Brazilia; înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Spania; declaraţiile învinuiţilor.

La soluţionarea cauzei tribunalul a reţinut următoarele aspecte:

În şedinţa publică din 28 martie 2012 inculpaţii C.R.E. şi C.A.A., acesta din urmă în prezenţa unui traducător autorizat, ambii în prezenţa apărătorului, au arătat că îşi menţin declaraţiile pe care le-au dat până în prezent la procuror, şi nu doresc să facă o declaraţie în faţa instanţei, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În aceeaşi şedinţa publică din 28 martie 2012 inculpatul C.A.V. a arătat că îşi menţine declaraţiile pe care le-a dat până în prezent, şi precizează că nu poate recunoaşte faptele care i se reţin în sarcină în rechizitoriu, şi prin urmare nu-şi poate însuşi consecinţele responsabilităţii, consideră că a fost un act involuntar, neprevăzut, astfel încât nu-şi poate însuşi consecinţele faptelor sale.

În ianuarie 2009 o cunoştea doar pe C.R.E., însă nu-l cunoştea pe C.A.A.

L-a cunoscut pe C.A.A. undeva spre sfârşitul lunii ianuarie 2009, însă nu a avut cu acesta nici un fel de discuţie, dat fiind faptul că nu vorbea aceeaşi limbă, dumnealui fiind vorbitor de limbă spaniolă. A reîntâlnit-o în ianuarie 2009 pe C.R.E., pe care nu o mai văzuse de 10 ani, având senzaţia că dumneaei locuieşte în Constanţa. I-a spus că se ocupă cu intermedierile imobiliare de foarte mulţi ani, prezentându-i un catalog. De altfel inculpata s-a dovedit interesată de achiziţionarea unui imobil. Astfel, discutând cu aceasta, i-a precizat că are probleme cu un import în Portul Constanţa, în sensul că în ceea ce-i priveşte pe comisionarii vamali aceştia sunt neserioşi spunându-i despre acest import în mai multe feluri, astfel că inculpata nu ştia ce să mai creadă şi care este procedura de urmat, având în vedere birocraţia existentă în vamă.

A ajutat-o pe C.R.E. în mod impropriu, având doar intenţia de a o ajuta, practic luând doar legătura cu administratorul unei firme de fier vechi din Galaţi, pe care îl cheamă P.M.O., şi în aceste condiţii acesta i-a spus că va sosi a doua zi în Constanţa asociatul acestuia, şi care are relaţii şi se ocupa de importul inculpatei, acesta asociat se numeşte I.M., care având o împuternicire din partea societăţii inculpatei C.R.E. s-a ocupat de import.

Nu ştia ce conţine acel container, şi nici nu a discutat cu inculpata C.R.E., deoarece această chestiune ţine de confidenţialitatea importurilor pe care le efectuează o firmă. De asemenea nu ştie în ce conjunctură s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul urma să însoţească acel transport până la Târgu Jiu, întrucât urma să-şi rezolve probleme personale, în acest sens urmând să se deplaseze la Galaţi, în cu totul altă zonă.

Nu înţelege de ce s-a reţinut implicarea sa în această afacere cu droguri, întrucât nu are nici o treabă cu aceasta, şi de asemenea nu înţelege de ce la Parchet s-a precizat că ar fi de rea-credinţă în declaraţiile pe care le dă, în condiţiile în care a înţeles să declare exact ceea ce ştie.

Abia din rechizitoriu a aflat cine era investigator sub acoperire, este adevărat că atunci când l-a însoţit pe I.M. se mai aflau şi alte persoane pe care nu le cunoaşte, I.M. avea discuţii cu acele persoane, iar inculpatul stătea într-un colţ şi asculta fără să intervină.

Face de asemenea precizarea că pe I.M. îl însoţea A.I., zis „C.". În acea conjunctură, împreună cu I.M., A.I., şi alte persoane printre care şi investigatorul, se afla pentru interesul inculpatei C.R.E., deoarece nu avea încredere deplină în I.M., pe care îl cataloga drept neserios, şi care ar fi putut să-şi însuşească marfa importată în baza acelei delegaţii. Nu a purtat o discuţie cu investigatorul, şi nici nu a dat o sumă de bani informatorului. Inculpata C.R.E. i-a povestit despre un import de cherestea, însă nu ştia de unde provine. Nu a avut discuţii despre transporturi ulterioare.

La solicitarea aceluiaşi inculpat în şedinţa publică din 30 mai 2012 s-a luat un supliment de declaraţie, în raport de audierea înregistrărilor pe suport multimedia.

Ceea ce a mai adăugat faţă de declaraţia pe care a dat-o iniţial în faţa instanţei, a fost următorul aspect:

Atunci când se discută despre faptul că urmează să se importe marfa o dată pe lună şi că urmează să mai vină un alt transport, inculpatul se referea la faptul că o firmă de import - export are o anumită ritmicitate în importul de mărfuri, şi nicidecum nu se referea la cocaină. De altfel, în înregistrările pe care le-a audiat, inculpatul opinează că rezultă cu precădere că de câte ori a fost întrebat de investigatorul sub acoperire dacă este vorba despre droguri sau „prafuri", a negat acest lucru. Nu are cunoştinţă şi nu a avut nicio legătură cu faptele care s-au reţinut în sarcina acestuia, şi pentru care este trimis în judecată. Nu are cunoştinţă despre activitatea firmei, şi nu a avut nici un fel de relaţie economică cu această firmă, s-a întâmplat ca la acest import să se afle în acea conjunctură, însă pe viitor nu îşi mai găsea rolul.

S-au efectuat în cauză Referate de evaluare de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău pentru inculpaţii C.R.E. şi C.A.V.

Pentru inculpata C.R.E. instanţa a reţinut concluziile raportului conform cărora aceasta nu-şi asumă responsabilitatea şi gravitatea infracţiunilor în care s-a implicat.

Pentru inculpatul C.A.V. instanţa a rezultat în sens corelativ concluziile raportului conform cărora experienţa arestului preventiv, pronunţarea unei condamnări cu închisoarea pe o perioadă lungă de timp pentru infracţiuni simultane, impactul lor asupra societăţii şi circumstanţele care au fost reţinute contravin cu declaraţiile acestuia.

Dincolo de reţinerea de către instanţă a actelor de urmărire penală efectuate în cauza cu nr. 3D/P/2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa -necontestate de altfel în faţa tribunalului la soluţionarea acestei cauze; înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Brazilia; înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Spania; declaraţiile învinuiţilor din timpul urmăririi penale tribunalul a apreciat ca oportun a se avea în vedere, din perspectiva celor menţionate, în soluţionare şi următoarele situaţii :

Potrivit raportului preliminar de constatare cu numărul 334/2009 a fost efectuat un test pentru cocaină (Scott) asupra substanţei albicioase aflată în două dintre cele 3.181 calupuri în greutate totală de 3.778 kg găsite baloturi de lemn, ascunse în locaşuri anume pregătite, rezultatul fiind pozitiv.

Prin Decizia cu numărul 2009.70 august 000158-5/PR a. Justiţiei Federale, Secţia Judiciară din Parana, a fost autorizată incinerarea cantităţii de 3.778 kg de cocaină.

Prin încheierea de confiscare a substanţelor stupefiante şi drogurilor similare nr. 001/2009 a Secretariatului Fiscal Federal din Brazilia s-a dispus confiscarea substanţei stupefiante cu aspect de cocaină, sub formă de praf ambalată în scotch de diferite culori, ascunsă în pachetele cu lemn aflate în containerele TEXU XXXX-7 (944 kg - 840 pachete), MSCU XXXX-8 (908,5 kg - 820 pachete), MAXU XXXX-6 (637,5 kg - 572 pachete) şi CRXU XXXX-6 (1288 kg - 1.145 pachete).

Prin Procesul-verbal de reţinere cu nr. 010/2009 al Comisariatului de Poliţie Federală din Paranagua s-a dispus reţinerea la data de 5 februarie 2009 a următoarelor materiale: 840 tablete ce conţineau în interior o substanţă albicioasă sub formă de praf, cu mirosul şi caracteristicile cocainei în greutate de 944 kg, aflate în containerul TEXU XXXX-7; 820 tablete ce conţineau în interior o substanţă albicioasă sub formă de praf, cu mirosul şi caracteristicile cocainei în greutate de 908,5 kg, aflate în containerul MSCU XXXX-8; 572 tablete ce conţineau în interior o substanţă albicioasă sub formă de praf, cu mirosul şi caracteristicile cocainei în greutate de 637,5 kg, aflate în containerul MAXU XXXX-6; 1145 tablete ce conţineau în interior o substanţă albicioasă sub formă de praf, cu mirosul şi caracteristicile cocainei în greutate de 1.288 kg, aflate în containerul CRXU XXXX-6.

S-a mai reţinut că pachetele cu cocaină au fost găsite ascunse în interiorul unor pachete cu lemn aflate în containerele de mai sus, acestea fiind depozitate în terminalul de containere din Paranagua, urmând a fi exportate.

Potrivit raportului de examinare a substanţei cu nr. 441/2009 al Superintendenţei Regionale din Statul Parana - Sectorul Tehnico-Ştiinţific substanţa albicioasă sub formă de praf găsită în cele patru containere conţinea cocaină.

Prin încheierea de reţinere SAVIG nr. 001/2009 a Secţiei de Supraveghere şi Control Vamal - SAVIG din cadrul Vămii Fiscului Federal din Paranagua s-a dispus reţinerea a 65 de pachete cu lemne aflate în containerele TEXU XXXX-7, MSCU XXXX-8, MAXU XXXX-6, CRXU XXXX-6 şi TTNU XXXX -3.

Prin raportul de examinare a materialului cu nr. 2182/2009 al Superintendenţei Regionale Din Statul Parana - Sectorul Tehnico-Ştiinţific a fost analizată structura pachetelor de lemne şi s-a constatat că mai multe plăci de furnir prezentau două tăieturi dreptunghiulare, iar când plăcile erau stivuite formau spaţii goale, ascunse prin amplasarea unor plăci de furnir complete în partea de jos, în partea de sus şi în partea de mijloc a stivelor. În cinci din cele şapte stive au fost găsite spaţii interne ascunse, unul dintre acestea fiind îmbrăcat cu o prelată.

Potrivit relaţiilor furnizate de registrul comerţului din Statul Sao Paolo, C.E.C. LTDA cu sediul în Sao Paolo avea ca asociaţi pe numiţii O.A.N. şi J.J.G.

Prin actul de modificare a contractului de societate din data de 8 august 2008 numitul O.A.N. s-a retras din societate cedând părţile sociale numitului P.P.B..

De asemenea, s-a modificat sediul societăţii, respectiv, Rua Costa, precum şi denumirea acesteia, respectiv, C.I.E.R. LTDA.

Administratorul societăţii era numitul P.P.B.

Prin înscrisul intitulat Prezentare pentru Scopuri Penale al Biroului de venit Federal - Vama Biroului de Venit Federal al Braziliei din Portul Paranagua - Secţia Inspecţie Vamală - SAFIA s-a propus sesizarea Ministerului public din Brazilia privind săvârşirea infracţiuni legate de trafic de droguri, deşi s-a menţionat că Poliţia Federală cerceta deja aceste fapte, aceasta participând la controlul vamal asupra containerelor.

La prezentare au fost anexate declaraţiile de export cu numerele XXXX/8, XXXX/1 şi XXXX/9 privind pe exportatorul C.I.E.R. LTDA precum şi înscrisurile în baza cărora au fost făcute declaraţiile: facturile fiscale cu nr. 268 şi nr. 269; listă de colisaj; „P.L." 004/2009/ROM şi „P.L." 005/2009/ROM (pentru Declaraţia de Export cu nr. 2090082995/8); factura fiscală cu nr. 267; listă de colisaj; „P.L." 003/2009/ROM (pentru Declaraţia de Export cu nr. 2090083013/1); facturile fiscale cu nr. 265 şi nr. 266; listă de colisaj; „P.L." 001/2009/ROM şi „P.L." 002/2009/ROM (pentru Declaraţia de Export cu nr. 2090085192/9).

Deşi în celelalte înscrisuri era menţionat exportatorul C.I.E.R. LTDA din Brazilia, în facturile fiscale a fost trecut, cel puţin din neglijenţă, denumirea anterioară a societăţii, respectiv, C.E.C. LTDA.

A mai fost anexată decizia de capturare substanţe stupefiante şi droguri asemănătoare cu nr. 001/2009 a Biroului de Venit Federal al Braziliei prin care s-a reţinut că au fost monitorizate containerele exportatorului C.I.E.R. LTDA până la momentul în care marfa a fost trimisă la terminalul de containere din Paranagua după care au fost localizate containerele menţionate în declaraţiile de export cu numerele 2090082995/8 (CRXU XXXX-6 şi MAXU XXXX-6), XXXX/1 (TTNU275999-3) şi XXXX/9 (MSCU XXXX-8 şi TEXU XXXX-7).

De asemenea, a fost anexat Raportul privind Infracţiunea, Decizia de Capturare şi Păstrare în Custodie nr. 09117800/07707/09.

S-a reţinut că în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2009 C.I.E.R. LTDA a înregistrat declaraţiile de export cu nr. 2090082995/8, nr. 2090083013/1 şi nr. 2090085192/9 la Biroul de Venit Federal al Braziliei - Vama Portului Paranagua cu scopul de a exporta marfa către SC R.I. SRL.

- Baia de Fier, judeţul Gorj, România, astfel: . . .

- declaraţia de export nr. XXXX/8: plăci de furnir A în valoare de 21.028,56 dolari SUA;

- declaraţia de export nr. 2090083013/1: plăci de furnir Virolinha în valoare de 10.532,75 dolari SUA;

- declaraţia de export nr. 2090085192/9: lemn de cedru şipci şi plăci scurte în valoare de 33.488,16 dolari SUA.

Marfa a fost depozitată de societatea T.T.R.C. LTDA.

Prin acelaşi raport s-a mai arătat că la data de 5 februarie 2009, înainte de ora programată pentru îmbarcare, cele cinci containere ce urmau a fi expediate către România au fost descărcate şi s-a constatat că în interiorul pachetelor cu lemne a fost găsită o cantitate de 3.778 kg de cocaină.

Ca urmare a constatărilor efectuate în urma controlului vamal a fost iniţiată o procedură specială de control vamal.

A fost avută în vedere şi o anumită incompatibilitate între capacitatea economico-financiară a societăţii exportatoare şi valoarea mărfurilor tranzacţionate.

Astfel, s-a constatat că societatea C.I.E.R. LTDA nu a avut activitate în anii 2006 şi 2007, iar în cursul existenţei sale, inclusiv în anul 2008, a realizat doar cinci plăţi impozabile, două în legătură cu registrul de comerţ, două în legătură cu amenzi pentru întârzierea în declararea unor informaţii legate de societate şi una pentru plata unor taxe juridice. Toate acestea în ciuda faptului că din iulie 2008 societatea a realizat exporturi cu o valoare de 119.600,36 reali.

De asemenea, asociaţii O.A.N. şi P.P.B. nu deţineau bunuri iar situaţia financiară în anul 2007 era nulă.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că societatea nu funcţiona la sediul declarat.

În ceea ce priveşte înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Spania tribunalul a reţinut:

Raportul Comisariatului General al Poliţiei Judiciare - Unitatea de pe lângă Procuratura Generală a Statului (Spania) întocmit ca urmare a cererii de comisie rogatorie efectuate în cauză şi înscrisurile anexă reprezentând datele furnizate de către Registrul Comerţului din Valencia, Registrul Comerţului din Cuenca, Agenţia de Administrare Fiscală şi instituţii de credit, B.S., C.C., C.R., S.C.C., C.A.C.M., B.V.

Din acestea a rezultat că inculpatul C.A.A. este asociat unic şi administrator la două societăţi comerciale din Spania: C. SL - Valencia care are ca obiect de activitate importul şi comerţul cu lemn şi T.A.M. SL - Cuenca care are ca obiect de activitate tăierea şi prelucrarea industrială a lemnului.

De asemenea, a rezultat că C. SL - Valencia a avut operaţiuni comerciale cu SC R.I. SRL - Baia de Fier, judeţul Gorj, între acestea având loc şi transferuri de bani.

în evidenţa B.V. figurează un transfer din data de 5 ianuarie 2009 în valoare de 30.000 de euro, de la C.R.E.

Analizând cauza prin prisma materialului probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească instanţa a reţinut următoarele aspecte:

Declaraţiile inculpatului C.A.V. date în faţa instanţei nu se susţin, nefiind în concordanţă cu ansamblul probator din mai multe perspective.

La data de 21 ianuarie 2009 C.A.V. i-a spus investigatorului sub acoperire M.I. că, dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor vor colabora periodic spunându-i că la circa 30 - 40 de zile va sosi un alt transport: „E pri. .Păi da, da" pentru noi că nu ne cunoaştem suntem la prima. La următoarea nici nu mai discutăm, nici nu mai vedem. Ştim ce avem de făcut.".. „E vorba de continuitate.".. „Păi continuitatea.". .„La trei ..". .„La treizeci, la patruzeci de zile, cam aşa ajunge. Mi-a şi zis. Dacă e ăsta .. am rezolvat, următorul e gata, e pregătit, numai să-l trimită".

De asemenea, în ziua de 30 ianuarie 2009, la ora 08:21:54, C.A.V. a primit un SMS de la numitul I.M., prin care acesta i-a comunicat: „ai grijă ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 t.ca de aia se defectează. Plus de asta ei şi amenzi pe drum. Până la urma a cam avut dreptate colegul nostru cu şoferii. Succes până la capăt".

A rezultat că inculpatul C.A.V. cunoştea împrejurarea că erau pregătite alte containere ce urmau să fie expediate spre România, fapt confirmat de constatările autorităţilor din Brazilia din data de 5 februarie 2009.

De altfel, şi inculpata C.R.E. cunoştea împrejurarea că urmau să fie expediate şi alte containere în care se afla cocaină. În discuţia telefonică din data de 30 ianuarie 209, ora 09:48:47, pe care a avut-o cu inculpatul C.A.V. aceasta afirmă: „că vroiam să vorbesc şi cu tine aşa, în general, de cum facem lucrurile, ca să le zic la oamenii ăia să le dea drumul sau nu, nu cu atâta scandal, nu cu atâta nu ştiu ce .. asta vroiam să vorbesc cu tine .."; „Zic .. la oamenii ăia să le zic mai departe că dacă îi să facem, facem cu linişte, nu cu ţipături, nu cu ..".

A rezultat chiar că inculpata C.R.E. trebuia să transmită acordul pentru expedierea următoarelor containere cu cocaină.

Astfel, în zilele de 29 - 30 ianuarie 2009, după ce au fost scoase din Portul Constanţa cele două containere cu cocaină şi până la reţinerea învinuiţilor, aceştia au putut comunica societăţii din Brazilia că cele două containere au trecut cu bine de controlul vamal, astfel încât în zilele de 30 şi 31 ianuarie 2009, în Paranagua - Brazilia, au fost făcute declaraţiile de export pentru cele patru containere în care s-a găsit cantitatea de 3.778 kg de cocaină.

Aşadar, inculpaţii au procurat şi au încercat să introducă în România, prin perfectarea importului de cherestea, cantitatea de 3.778 kg de cocaină aflată în cele patru containere arătate mai sus.

Relevante au fost în cauză şi constatările autorităţilor braziliene cu privire la societatea din Brazilia care a exportat containerele în care se afla cocaină.

Iniţial societatea avea denumirea C.E.C. LTDA şi sediul în Sao Paolo, asociaţi fiind numiţii O.A.N. şi J.J.G.

La data de 30 noiembrie 2007 a fost modificată denumirea societăţii în C.I.E.R. LTDA din Brazilia, iar asociatul J.J.G. a cedat părţile sociale numitului P.P.B. De asemenea, a fost modificat obiectul de activitate în import-export de produse naţionale şi străine de orice natură.

S-a constatat că administratorul societăţii, numitul P.P.B., a declarat la registrul comerţului un număr invalid de carte de alegător, iar la vama aeroportului din Sao Paolo au fost depuse, în cadrul unei proceduri administrative de autorizare, copii ale actelor de identitate ale numitului P.P.B. care erau false.

Societatea comercială C.I.E.R. LTDA din Brazilia a declarat că în anii 2006 şi 2007 s-a aflat în inactivitate, iar în cursul existenţei sale, inclusiv în anul 2008, a realizat doar cinci plăţi impozabile, două în legătură cu registrul de comerţ, două în legătură cu amenzi pentru întârzierea în declararea unor informaţii legate de societate şi una pentru plata unor taxe juridice. Toate acestea în ciuda faptului că din iulie 2008 societatea a realizat exporturi cu o valoare de 119.600,36 reali.

De asemenea, asociaţii O.A.N. şi P.P.B. nu deţineau bunuri iar situaţia financiară în anul 2007 era nulă.

În urma efectuării procedurii speciale de control vamal a rezultat că C.I.E.R. LTDA din Brazilia avea sediul declarat într-un imobil nelocuit.

Astfel, din toate acestea a rezultat că existenţa societăţii din Brazilia era justificată numai pentru efectuarea unor operaţiuni comerciale frauduloase, cum a fost exportul containerelor cu cherestea în care se afla ascunsă cocaină.

Din perspectiva actelor de urmărire penală efectuate în cauza cu nr. 3D/P/2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Constanţa tribunalul a reţinut:

Prin percheziţia informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E., (autorizată de Tribunalul Constanţa, Secţia penală la data de 12 martie 2009, care a emis autorizaţia nr. 49) s-a constatat că inculpata C.R.E. a avut următoarele „preocupări", prin folosirea motorului de căutare a paginii de internet www.google.com., în scopul obţinerii de informaţii în baza următoarelor expresii tastate de aceasta: la data de 13 ianuarie 2009 „capturi de cocaină în port", „captura de cocaină în porttantă", la data de 15 ianuarie 2009, „ce se întâmplă capturandute cu droguri", „legi din România pentru cocaină", „Reţea de traficanţi de droguri anihilată", „câţi ani iei pentru droguri", „Capturi de droguri în Alba şi Hunedoara", „capturi cu droguri".

S-au reţinut cele mai elocvente cuvinte „cheie" folosite de inculpata C.R.E., chiar în perioada în care se reţine că grupul infracţional organizat planifica realizarea activităţii infracţionale: „captură .. cocaină .. port .. droguri .. legi .. România .. reţea de traficanţi .. anihilată .. câţi ei pentru droguri".

În urma percheziţiei autoturismelor folosite de inculpaţi, a reieşit din documentele găsite în interiorul habitaclului vehiculului marca „M." de culoare neagră, utilizat de inculpatul C.A.A., că firma „C.I.E.R. LTDA" din Brazilia a exportat în mai multe rânduri, în cursul anului 2008, cherestea către firma „C. SL" din Valencia - Spania, reprezentata de inculpatul C.A.A.; documentele menţionate au fost găsite în acelaşi autovehicul.

Cu prilejul aceleaşi percheziţii, în geanta din piele de culoare maro găsită în portbagajul autoturismului marca „M." al inculpatului C.A.A., a fost descoperită şi factura nr. 7 din 21 mai 2008 şi „P.L." nr. 7 din 21 mai 2008, prin care SC R.I. SRL, reprezentată la acea dată de către cetăţeanul spaniol, a exportat cherestea către firma „C. SL" din Valencia - Spania.

Procesul-verbal de percheziţie a fost încheiat în prezenţa martorei asistente D.E. şi semnat de către coinculpaţii C.A.A. şi C.R.E., fără obiecţiuni.

Urmare informaţiilor comunicate de către autorităţile judiciare din România autorităţilor judiciare din Brazilia prin intermediul DEA, în Portul Paranagua din Brazilia, la începutul lunii februarie 2009 au fost depistate trei containere încărcate cu cherestea în care a fost descoperită cantitatea totală de 3.780 kilograme cocaină.

Mai mult, în susţinerea acuzaţiilor care au contrazis substanţial declaraţiile inculpatului C.A.V. tribunalul a opinat că trebuie avute în vedere declaraţiile martorului M.T. care a confirmat că inculpatul C.A.A. l-a desemnat ca administrator al SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj şi l-a împuternicit să organizeze tot ceea ce însemna activitate la nivelul firmei.

Pentru a nu se constata însă implicarea inculpatului C.A.A. şi a nu se trezi suspiciuni că un cetăţean spaniol importă cherestea lemn cedru din Brazilia prin România, folosită ca ţară de tranzit şi nu direct în Spania, (care este tot o ţară a Uniunii Europene), la data de 18 decembrie 2008, acesta a cesionat, în mod formal, firma sa SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj, în favoarea inculpatei C.R.E.

Martorul G.A.I. care ţinea evidenţa contabilă a firmei, la solicitarea cumnatei fratelui inculpatului C.A.A., şi care a susţinut că în luna decembrie 2008, s-a prezentat la sediul firmei o doamnă (care îl sunase în luna noiembrie 2008 şi îi spusese că vrea să cumpere societatea) şi i-a prezentat actul notarial, atestându-i că este noua patroană a firmei, i-a calculat taxele ce trebuiau plătite pentru capitalul social, iar aceasta s-a deplasat la bancă şi a achitat ceea ce avea de plătit.

Şi martorul L.M. angajat la SC E.C. SRL Târgu Jiu, şi care a efectuat înregistrări contabile în evidenţele SC R.I. Baia - de Fier, judeţul Gorj a susţinut că iniţial administratorul acestei societăţi era inculpatul C.A.A. dar la sfârşitul anului 2008 i-a fost prezentată de către acesta, inculpata C.R.E., ca fiind noul administrator al societăţii. Inculpata C.R.E. a solicitat în luna noiembrie 2008 eliberarea unui exemplar de pe bilanţul contabil aferent anului 2007 având nevoie la Oficiul Registrului Comerţului.

Referitor la raporturile dintre inculpaţii C.A.A. şi C.R.E., în privinţa SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj, au făcut menţiune şi martorii A.C. şi A.M. paznici la această societate.

Martorii ştiau că inculpata era secretară la firma inculpatului C.A.A., pentru că ea trimitea banii din Spania.

În privinţa transferurilor externe, în aceeaşi perioadă, inculpata a figurat doar cu o plată externă în valoare de 30.000 euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeaşi bancă în calitate de partener extern a figurat cetăţeanul spaniol inculpatul C.A.A.

Din informaţiile comunicate de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, referitoare la transferurile externe, în care figurează în calitate de client inculpatul C.A.A., s-a constatat că în data de 30 decembrie 2008 acesta figurează cu o încasare în valoare de 30.000 euro primită în cont deschis la BV, Spania din contul deschis de persoana fizică C.R.E. la UTB SA, cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti".

Inculpaţii au dorit să creeze aparenţa plăţii preţului cesionării părţilor sociale prin efectuarea unui transfer de 30.000 euro, deşi în realitate, inculpata C.R.E. a deschis un cont în calitate de persoană fizică şi a sponsorizat persoana fizică C.A.A. cu suma de 30.000 euro, iar acest transfer nu a reprezentat preţul cesiunii părţilor sociale ale SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj dintre cei doi inculpaţi, care nu a fost plătit niciodată.

În actul adiţional semnat de către cei doi inculpaţi la B.N.P. pe care l-au autentificat, s-a declarat că preţul reprezentând valoarea de 30.000 euro, respectiv suma de 118.116 RON, va fi plătit la data autentificării înscrisului, respectiv la 18 decembrie 2008, ceea ce nu s-a realizat niciodată între cei doi inculpaţi.

Trebuia cuantificată şi intenţia frauduloasă cu care a acţionat inculpata C.R.E., din perspectiva martorului T.I., şeful Biroului Vamal Constanţa Sud - Agigea care a susţinut că în ziua de 24 decembrie 2008, în timp ce se afla la serviciu, în biroul său s-a prezentat inculpata C.R.E., pe care până atunci nu o mai întâlnise, care a afirmat că ar vrea să vorbească cu şeful biroului vamal, precizându-i în acest sens numele martorului, pe care l-a întrebat despre procedura de vămuire pentru nişte containere, care ar fi urmat să sosească din China.

Martorul i-a explicat că relaţia dintre vamă şi importator se efectuează prin comisionarii vamali. Inculpata C.R.E. s-a apropiat de martor, ce se afla în picioare lângă fereastră şi a afirmat că vrea să discute cu acesta în particular („între patru ochi").

Martorul a replicat că poate să discute orice şi în prezenţa lui Ţ.V., un comisionar vamal ce se afla în acelaşi birou în momentul respectiv. Inculpata era nemulţumită de prezenţa altei persoane în cameră, şi i-a spus şefului biroului vamal că ar vrea să se întâlnească şi să discute împreună, undeva, în oraş.

Inculpata C.R.E. a precizat că rămâne în oraş până duminică, 28 decembrie 2008 iar martorul a respins propunerea inculpatei şi i-a spus că dacă ea stă în oraş în mod special pentru a se întâlni cu el, să renunţe la această intenţie.

Martorul T.I., a susţinut că în ziua de 25 decembrie 2008, prima zi de Crăciun, a fost contactat telefonic de către inculpată, ocazie cu care a refuzat propunerea acesteia de a se întâlni cu ea în oraş.

În ziua de 27 decembrie 2008 martorul a fost apelat de pe acelaşi număr de telefon, însă acesta a refuzat convorbirea telefonică. De la numărul de telefon utilizat de inculpata C.R.E., de la care fusese apelat la datele de 25 şi de 27 decembrie 2008, a primit un mesaj tip SMS „Insistenţa de a vorbi cu dumneavoastră era foarte interesantă. Dar având în vedere că ignoraţi motivul, de aceea nu aveţi nici un interes de a asculta ceea ce aveam de zis. Mâine după amiază plec din oraş. Vă urez Sărbători Fericite".

Martorul a realizat că tânăra în vârstă de 28 de ani, blondă, subţirică, care l-a contactat începând cu data de 24 decembrie 2008, este inculpata C.R.E., deoarece în ziua de 30 ianuarie 2009, când cele două containere în care a fost descoperită cocaina au fost reţinute şi aduse în port, a văzut-o pe aceasta asistând la desigilarea şi descărcarea containerelor în timp ce era flancată de doi lucrători de poliţie.

Din această perspectivă nu se susţine nici declaraţia inculpatului C.A.V. conform căreia acesta a ajutat-o dezinteresat pe inculpata C.A.E., care nu se putea descurca în activitatea vamală, în condiţiile în care aceasta avea anumite abilităţi despre care face vorbire acest martor pe larg.

Martorul P.T. a purtat discuţii şi cu inculpatul C.A.V., care s-a prezentat ca fiind delegat din partea SC R.I. SRL, şi l-a recunoscut în şedinţă publică în faţa instanţei de judecată, pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana care s-a prezentat la firma din Timişoara.

Martorul B.Z.M. a susţinut că în calitate de director la SC W.M.T. SRL Timişoara, firma parteneră din Brazilia a comunicat că în lunile octombrie - noiembrie 2008 trimite două containere încărcate cu lemn, cu plata transportului la destinaţie societatea din Timişoara trebuia să încaseze acest preţ, iar containerele să fie eliberate destinatarului final, care era SC R. Baia de Fier SRL Târgu Jiu. După sărbători s-a prezentat inculpatul C.A.V. (identificat de martor în sala de judecată) la firma din Timişoara care venise să ia actele pentru că nu putea ridica din port cele două containere sosite, plătind şi nişte diferenţe de taxe.

Din interceptările discuţiilor telefonice efectuate în cauză a reieşit preocuparea inculpaţilor C.A.V., C.R.E. şi C.A.A. pentru realizarea scopului propus, acela de a introduce şi transporta pe teritoriul României cele două containere conţinând cantitatea de 1.080 kilograme de cocaină, disimulată în interiorul a patru paleţi cherestea cedru.

Din discuţia avută în data de 29 ianuarie 2009 ora 12:22:45 a reieşit că inculpatul C.A.V. acţiona în numele şi pentru SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj deşi nu o reprezenta în mod legal, deţinând însă ştampila societăţii şi documentele referitoare la cele două containere şi semnând pe actele acesteia.

Din discuţia avută la 29 ianuarie 2009 la ora 18:15:44, între investigatorul sub acoperire „I.M.", I.M., precum şi informatorul „C." se deduce că s-a stabilit staţia OMV de pe b-dul A.V. din municipiul Constanţa, ca punct de întâlnire cu şoferii, care transportau cele două containere, după ieşirea acestora din urmă din Portul Agigea.

După încheierea convorbirii la ora 18:18:33, inculpatul I.M. îl informează pe inculpatul C.A.V. despre locul întâlnirii cu containerele, care urmau a fi aduse de către şoferi.

După ce inculpatul C.A.V. a avut convingerea că în scurt timp cele două containere cu cocaină vor ieşi din port fără să fie controlate, a contactat-o în mod repetat pe inculpata C.R.E., care se afla împreună cu inculpatul C.A.A., la punctul de acces în Portul Agigea pentru a supraveghea momentul ieşirii celor două containere din port, în condiţiile în care C.R.E. cunoştea deja numerele de înmatriculare ale autotrenurilor, care urmau să transporte cele două containere cu cocaină.

Convorbirile dintre inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. au scos în evidenţă şi tensiunea în care se aflau aceştia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din Portul Agigea. (discuţia din 29 ianuarie 2009, ora 18:23, interceptată, în baza autorizaţiei nr. 25 din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Constanţa, purtată de C.A.V. cu C.R.E., care utiliza telefonul 0757/XXXX, şi din care a reieşit că aceştia erau preocupaţi despre stadiul proiectului lor de scoatere şi transport a celor două containere în litigiu din Portul Constanţa Sud - Agigea).

Din convorbirea purtată între C.A.V. şi C.R.E. în 29 ianuarie 2009, la ora 18:52:55, a reieşit starea crescută de tensiune a celor trei coinculpaţi,iar discuţia de la ora 21:08:52 a demonstrat tensiunea crescută a inculpatei C.R.E., care era neliniştită, agitată de posibilitatea că C.A.V. să fi fost minţit de către investigatorul sub acoperire cu privire la ieşirea în siguranţă a containerelor din port.

Din discuţia telefonică purtată la data de 29 ianuarie 2009, ora 21:22:01 a rezultat că inculpaţii C.R.E. şi C.A.A. se aflau la poarta de ieşire din Portul Agigea şi erau neliniştiţi pentru că nu văzuseră nici unul dintre containere ieşind din port. Inculpatul C.A.V. a asigurat-o pe inculpată că primul container a ieşit din port, că ulterior a şi purtat o discuţie cu şoferul despre acest lucru, avertizându-i pe ceilalţi doi inculpaţi că este posibil ca aceştia din urmă să fi stat la o altă poartă.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009 ora 21:26:13 a rezultat că inculpaţii C.A.V. şi C.R.E. s-au pus de acord cu privire la momentul în care primul va efectua plata pentru scoaterea containerelor, şi că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul" după ce se va sigura că cele două containere au ieşit în siguranţă din port şi că vor ajunge la staţia OMV de pe b-dul A.V. din Constanţa.

În convorbirea telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:28:45, inculpatul C.A.V. discută cu inculpata C.R.E. despre ieşirea primului container din Portul Agigea şi o asigură pe aceasta că cel de-al doilea container urmează să iasă şi el din port.

Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009 orele 21:31:21, dintre aceeaşi doi inculpaţi, a rezultat starea de disperare în care ajunseseră la momentul respectiv C.R.E. şi C.A.A., şi starea aparentă de calm a inculpatului C.A.V. care se afla la staţia OMV, unde sosise unul dintre containere şi se aştepta sosirea celui de-al doilea. În convorbirea din 29 ianuarie 2009 ora 21:46:15, inculpata C.R.E. şi-a manifestat neîncrederea cu privire la reuşita operaţiunii de scoatere în siguranţă a celor două containere, care conţineau cocaină disimulată în paleţii de cherestea.

Şi din această perspectivă un alt aspect al declaraţiei inculpatului C.A.V. conform căreia nu cunoştea natura mărfii importate este contrazis de probele administrate, expuse anterior şi care vor fi reţinute de către instanţă în corelare cele nominalizate anterior.

Martorii O.N. şofer autotren, T.M. şofer şi P.V., asociat la SC T. SRL Constanţa au susţinut că în seara de 29 ianuarie 2009 s-au întâlnit la Staţia OMV situată pe B-dul A.V. din municipiul Constanţa cu inculpatul C.A.V. şi ulterior şi cu inculpata C.R.E., aspect care a confirmat faptul că la Staţia OMV întâi a sosit inculpatul şi apoi a sosit inculpata, care au şi fost recunoscuţi ulterior din planşe foto de către martorii P.V. şi T.M.

Şi martorul O.N. i-a recunoscut din fotografii în faza de urmărire penală pe inculpaţii C.A.V. şi C.R.E.

Martorele S.S. şi G.M., angajatele SC „S.C." SRL judeţul Alba, au precizat, în declaraţiile lor, că în perioada 28 ianuarie - 30 ianuarie 2009 au fost contactate de către inculpata C.R.E., cu care au negociat şi perfectat transportul a două containere din localitatea Târgu Jiu în localitatea Madrid, Spania, în schimbul sumei de 2.700 euro. Elementele de fapt ce au rezultat în urma audierii acestor martore s-au coroborat cu procesul-verbal de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice.

Martorul cu identitate protejată „I.M.", care a avut calitatea de investigator sub acoperire şi care a confirmat în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată veridicitatea aspectelor inserate în cuprinsul proceselor-verbale încheiate personal, reprezentând discuţiile purtate cu respectivele persoane, recunoscându-l în sala de judecată pe inculpatul C.A.V. ca fiind persoana cu care a purtat discuţii în luna ianuarie 2009, care i-a oferit suma de 20.000 euro, susţinând că a avut reprezentarea că inculpatul şi-a închipuit că i-a dat banii „pentru a facilita introducerea în ţară a containerelor fără un control fizic şi scanner".

Din perspectiva expusă tribunalul a reţinut vinovăţia celor trei inculpaţi în mod indubitabil, faptul că cei trei au acţionat cu intenţie, în cunoştinţă de cauză şi că doreau introducerea în două tranşe a unei cantităţi impresionante de cocaină susţinându-se cu proces-verbal de sesizare din oficiu din 21 ianuarie 2009, procesele-verbale întocmite în datele de 21 ianuarie 2009, de 22 ianuarie 2009,de 26 ianuarie 2009, de 27 ianuarie 2009, de 28 ianuarie 2009 şi de 29 ianuarie 2009 de către investigatorul sub acoperire „I.M."; proces-verbal de percheziţie autoturism marca „M." de culoare neagră cu nr. de înmatriculare XXXX din 30 ianuarie 2009 semnat de inculpaţii C.A.A. şi C.R.E. fără obiecţiuni; împuternicire pentru vămuire pentru I.M. din 26 ianuarie 2009 semnată de inculpata C.R.E. -administrator SC R.I. SRL; proces-verbal de depistare a inculpaţilor încheiat la data de 30 ianuarie 2009, semnat de către aceştia fără obiecţiuni; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 554317 din 31 ianuarie 2009 întocmit de către Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul B.C.C.O. Constanţa şi suplimentul la acest raport; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorii P.V. şi T.M. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 19 martie 2009 de către martorul O.N. a inculpaţilor C.A.V. şi C.R.E.; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 13 februarie 2009 de către martorul G.A.I. a inculpatei C.R.E.; adresa SC R.I. SRL Baia de Fier nr. 1242 din 28 ianuarie 2009 către W.M. SRL Timişoara şi faxul de răspuns către SC R.I. SRL; proces-verbal de prezentare pentru recunoaştere încheiat la 11 februarie 2009 de către martorii P.T. şi B.Z.M. a inculpatului C.A.V.; documente hoteliere; - adresele şi documentele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj; înscrisuri privind situaţia juridică a SC R.I. SRL şi situaţia exporturilor înregistrate în baza de date a A.N.V. privind SC R.I. SRL; documente de transport cherestea şi listele de coletaj nr. 001/2008/ROM şi nr. 002/2008/ROM; scrisoare de conosament T; facturile nr. 001/2008/ROM şi nr. 002/2008/ROM; O.B.L. 69,2650 m³; raport de percheziţie informatică efectuată asupra sistemului informatic, respectiv a copiei hard-discului laptop-ului aparţinând inculpatei C.R.E.; C.O.O.I.E.R. LTDA nr. BRPNG0589 din 8 din 13 noiembrie 2008, 69,2650 mc; C.O.O.I.E.R. LTDA nr. BRPNG0589/08 din 5 octombrie 2008, 37,4160 mc; - imagine T. A inspecţiei containerului Y; - documente intitulate I. 002/2008 şi I. 001/2008; documentele intitulate O.B.L., I. şi P.L.; - sesizarea Oficiului Naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 privindu-i pe inculpaţi; depoziţiile martorilor T.I., M.V., O.N., T.M., P.T., B.Z.M., P.V., S.S., G.M., M.T., L.M., G.A.I., A.M., A.C., M.A., H.J., V.A.; depoziţia martorului cu identitate protejată „I.M."; declaraţiile inculpaţilor toate acestea coroborate cu înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Brazilia; înscrisurile comunicate de autorităţile judiciare din Spania; declaraţiile învinuiţilor din timpul urmăririi penale.

Rezultatul verificărilor efectuate de către organele poliţiei judiciare, au atestat faptul că cei trei inculpaţi s-au aflat în municipiul Constanţa la mijlocul lunii ianuarie 2009, cu scopul de a pregăti introducerea şi transportul pe teritoriul Uniunii Europene a celor două containere conţinând cocaină.

Faptele inculpaţilor C.A.A., C.R.E. şi C.A.V. care, fiind constituiţi într-un grup infracţional organizat, au procurat cantitatea de 3.778 kg de cocaină din Brazilia pe care, la începutul anului 2009, au încercat să o introducă în România, disimulată în containere în care se afla cherestea din lemn, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 2, alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 20 C. pen., raportat la art. 3, alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată fiecărui inculpat în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., instanţa a avut în vedere pe lângă criteriile generale de individualizare, dispoziţiile părţii generale ale codului penal, normele care impun regimul sancţionator şi natura şi gravitatea faptelor comise raportat la modalitatea de săvârşire a acestora respectiv inculpaţii fiind constituiţi într-un grup infracţional organizat, au procurat cantitatea de 3.778 kg de cocaină din Brazilia pe care, la începutul anului 2009, au încercat să o introducă în România, disimulată în containere în care se afla cherestea din lemn dar şi datele ce-l caracterizează pe fiecare inculpat.

În cursul urmăririi penale inculpaţii au avut o atitudine nesinceră, negând săvârşirea faptelor.

Din modul concret în care fiecare inculpat a acţionat, eforturile depuse, luând măsuri suplimentare, iniţiativele întreprinse, a rezultat cu certitudine că aceştia au cunoscut că respectivele containere cu lemn de cedru ce urmau să sosească din America de Sud, conţin şi droguri, şi au încercat să evite riscul depistării lor şi reuşita întregii operaţiuni care viza o cantitate foarte mare de cocaină, drog de mare risc, valorând o sumă foarte mare de bani, ce urma a fi expediată şi transportată de pe un alt continent, pentru penetrarea pieţii europene.

Prin modul de concepere a activităţii infracţionale, durata în timp a pregătirilor prealabile, prezenţa în municipiul Constanţa a celor trei inculpaţi care erau străini de această localitate, s-a obţinut indubitabil rezultanta conform căreia inculpaţii nu se aflau în eroare şi au cunoscut foarte bine conţinutul containerelor în realizarea dezideratului lor infracţional.

Păstrând sensul strict semantic al termenilor care definesc activitatea infracţională a celor trei inculpaţi, tribunalul a opinat că dincolo de atitudinea de negare a faptelor de care au dat dovadă inculpaţii în timpul urmăririi penale, recte cercetarea judecătorească pentru inculpatul C.A.V., instanţa la cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia a ţinut seama de cantitatea absolut impresionantă de droguri pe care aceştia doreau să o introducă pe teritoriul statului român - 3.778 kg de cocaină - provenienţa transcontinentală a acesteia, impactul absolut devastator al unei asemenea cantităţi de droguri asupra vieţii şi sănătăţii populaţiei, intro asemenea situaţie rolul educativ al pedepsei ce urmează a fi aplicate fiecărui inculpat trebuind a fi privit din dubla perspectivă a profilacticului dar şi a exemplarităţii.

Având în vedere cantitatea absolut impresionantă de droguri pe care inculpaţii doreau să o introducă pe teritoriul statului român, provenienţa transcontinentală a acesteia şi faptul că un inculpat de cetăţenie străină a acţionat pe teritoriul României, tribunalul a apreciat că în condiţiile expuse, pentru protejarea strictă a ordinii publice a acestuia stat se impune în baza art. 117 alin. (1) şi (3) C. pen. expulzarea de pe teritoriul României a inculpatului C.A.A. după executarea pedepsei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011 au declarat apel inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V.

Inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au invocat faptul că la momentul autorizări activităţii de autorizare a investigatorului sub acoperire şi a colaboratorului nu existau indicii temeinice de săvârşire a infracţiunii de trafic de droguri cu privire la persona inculpaţilor; nu au fost respectate condiţiile legale de autorizare şi limitele de acţiune ale investigatorului sub acoperire şi ale colaboratorului, astfel că probele obţinute în această modalitate sunt ilegale; referitor la interceptarea convorbirilor telefonice, se constată că sesizarea instanţei privind confirmarea ordonanţelor de interceptare provizorie, precum şi prelungirea autorizării au fost făcute de un alt procuror decât cel care efectua urmărirea penală, aspect care atrage nelegalitatea interceptărilor telefonice; asupra fondului acuzaţiilor penale, s-a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. pr. pen., întrucât nu există probe certe care să dovedească faptul că inculpaţii sunt autorii faptelor; în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Inculpatul C.A.V. a solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe certe care să dovedească faptul că este autorul faptelor; în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă.

În faza apelului, a fost audiat inculpatul solicitat achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe certe care să dovedească faptul că inculpaţii sunt autorii faptelor; în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi martorii I.M. (investigatorul sub acoperire), A.I. (informator), P.M.O., B.Z.M., G.A.I., A.C., A.M. Audierea martorilor a fost determinată de necesitatea respectării principiului nemijlocirii, în condiţiile în care prima instanţă a făcut referire la declaraţiile acestor martori, dar nu a procedat la audierea lor. Nu au fost audiaţi toţi martorii menţionaţi de prima instanţă, întrucât martorii încuviinţată de instanţa de apel sunt suficienţi pentru lămurirea cauzei de faţă, nefiind necesară audierea tuturor martorilor din cauza din care a fost disjunsă prezenta cauză.

Inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. nu au dorit să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, uzând de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. privind dreptul la tăcere. Cu toate că au fost făcute numeroase demersuri, nu s-a reuşit audierea nemijlocită a martorului I.M. de către instanţa de apel, întrucât acesta nu a fost identificat la niciuna din adresele cunoscute, însă a fost depusă o declaraţie a acestuia dată în Dosarul nr. 563/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa, în care inculpaţii erau judecaţi pentru fapte aflate în strânsă legătura cu cele din prezenta cauză.

Din oficiu, Curtea a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.A.V. din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din legea nr. 143/2000 şi, respectiv art. 26 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru a aprecia forma de participaţie penală a inculpatului - autorat sau complicitate.

Prin Decizia penală nr. 115/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a dispus:

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpaţii C.A.A., şi C.A. (fostă C.) R.E. împotriva Sentinţei penale nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de inculpatul C.A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V. în pedepsele componente de 20 ani închisoare, 12 ani şi 6 luni închisoare, precum şi sporul de 5 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.A.V. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită prin prezenta decizie pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală apelată pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a aplicat inculpatului C.A.V. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final inculpatul C.A.V. va executa pedeapsa de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului C.A.V. pedeapsa complementară cea mai grea de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. la plata a câte 2.000 RON fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 190 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 150 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea interpretului B.C.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 300 RON reprezentând onorarii parţiale apărători desemnaţi din oficiu - avocat R.N. (100 RON), avocat C.M.L. (100 RON), avocat G.T.N. (100 RON) s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum şi din oficiu, conform art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 3/D/P/2009 din data de 26 martie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, Serviciul Teritorial Constanţa inculpaţii C.A.A., C.A.V. şi C.R.E. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. 34/D/P/2009 pe rolul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa, anume cauza în care a fost întocmit rechizitoriul ce constituie actul de sesizare a instanţei din prezenta cauză.

Această precizare a fost importantă, dat fiind că parte din mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală au fost efectuate în Dosarul nr. 3/D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa care după disjungere a dobândit, cu privire la faptele pentru care a operat disjungerea, numărul 34/D/P/2009.

Referitor la cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. prin Rechizitoriul nr. 3/D/P/2009 din data de 26 martie 2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa s-a precizat că a făcut obiectul Dosarului nr. 3357/118/2009 al Tribunalului Constanţa, care a fost soluţionat prin Sentinţa penală nr. 407 din 8 decembrie 2010 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 35222 din 13 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care cei 3 inculpaţi au fost condamnaţi la pedepse rezultante cu închisoarea pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3357/118/2009 al Tribunalului Constanţa a prezentat relevanţă şi în prezenta cauză, dat fiind că activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze a fost în strânsă legătură cu faptele din precedenta cauză, atât din perspectiva dovedirii implicării inculpaţilor în activitatea de trafic de droguri, cât şi din perspectiva materialului probator, care a fost administrat în Dosarul nr. 3/D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa, dar a fost utilizat în acuzare şi în această cauză, iar inculpaţii au contestat legalitatea administrării unora dintre mijloacele de probă.

În Dosarul nr. 3/D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa cercetările au început în baza unei sesizări din oficiu a organelor de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa, cu privire la faptul că mai multe persoane care fac parte dintr-un grup infracţional organizat, intenţionează să introducă în România două containere care conţin droguri disimulate în lemn, marfă care figurează în documentele comerciale şi de transport. Astfel, la data de 21 ianuarie 2009 a fost încheiat un proces-verbal de sesizare din oficiu din care reiese că membrii grupului infracţional, implicaţi în introducerea în ţară şi traficarea drogurilor, căutau persoane de încredere ce aveau cunoştinţe printre lucrătorii vamali din Portul Constanţa, prin intermediul cărora intenţionau să introducă cele două containere cu droguri, fără ca acestea să fie supuse controlului de către autorităţile vamale.

Prin două ordonanţe având nr. l/A/2009 din 21 ianuarie 2009 ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa au fost autorizaţi investigatorul sub acoperire „I.M." şi informatorul „A.I."- zis „C." pentru a obţine date şi informaţii necesare documentării activităţii infracţionale şi identificării persoanelor suspecte de comiterea acesteia. S-a menţionat în ordonanţe că investigatorul sub acoperire şi informatorul vor putea intra în legătură cu persoanele despre care există suspiciunea că aparţin grupului infracţional şi care încearcă să introducă în mod ilegal în România droguri disimulate în mărfuri încărcate în containere, pentru care se vor efectua formalităţile vamale de import.

Deşi s-a susţinut de inculpaţi că ordonanţa prin care a fost autorizat informatorul nu exista la data când au fost desfăşurate activităţi de către informator, susţinerea inculpaţilor este o simplă presupunere, care nu poate fi primită doar motivat de faptul că la soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor nu s-a menţionat calitatea numitului „C.". În condiţiile în care la dosarul cauzei se regăseşte Ordonanţa nr. l/A/2009 din 21 ianuarie 2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa prin care a fost autorizat informatorul „A.I."- zis „C.", nu se poate susţine întemeiat că aceasta ar fi fost antedatată, cum încearcă inculpaţii să inducă ideea, afirmaţia inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. fiind nedovedită. Identitatea de număr de pe cele două ordonanţe privind autorizarea investigatorului sub acoperire şi informatorului este consecinţa faptului că întotdeauna ordonanţele procurorului poartă numărul dosarului penal cu referire la care sunt dispuse.

În conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 143/2000, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege. Autorizarea este dată în formă scrisă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.

Dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 508/2004 permit ca în cazul în care există indicii temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre cele atribuite prin prezenta lege în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace, pot fi folosiţi investigatori sub acoperire sau colaboratori şi informatori ai poliţiei judiciare, în condiţiile Codului de procedură penală şi ale altor legi speciale. Actele încheiate de investigatorii sub acoperire şi colaboratorii acestora constituie mijloace de probă.

În cauza de faţă au fost obţinute, prin metode specifice activităţii de poliţie, date privind săvârşirea unor infracţiuni de trafic de droguri, iar realitatea datelor este confirmată de descoperirea ulterioară a infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi a autorilor acestora. Nu se poate aprecia că noţiunea de indicii temeinice la care face referire art. 17 din Legea nr. 508/2004 are înţelesul ce rezultă din art. 143 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 68¹ C. proc. pen.

Art. 143 alin. (1) C. proc. pen. în referire la art. 68 C. proc. pen. are în vedere săvârşirea în trecut a unei fapte prevăzută de legea penală, în timp ce dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 508/2004 permit utilizarea investigatorilor sub acoperire sau a informatorilor inclusiv atunci când se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni, ipoteză ce excede situaţiilor avute în vedere de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. De aceea, noţiunea de indicii temeinice din art. 17 din Legea nr. 508/2004 are un înţeles mai larg, respectiv existenţa unor date care să justifice o presupunere de comitere a unei fapte prevăzute de legea penală, chiar dacă acestea nu sunt suficient de consolidate pentru a putea convinge în mod obiectiv un observator independent despre existenţa sau posibilitatea comiterii viitoare a unei infracţiuni.

Astfel, datele avute la dispoziţie de procuror, ţinând cont şi de specificul infracţiunii suspectate, care de regulă este descoperită cu mare greutate, justificau aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 508/2004 şi autorizarea investigatorului sub acoperire şi a informatorului.

Curtea a apreciat că ordonanţele procurorului din data de 21 ianuarie 2009 cuprind menţiunile obligatorii prev. de art. 17 din Legea nr. 508/2004, respectiv motivele pentru care măsura este necesară; activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire sau informatorul; identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează să desfăşoare activităţile autorizate; perioada pentru care se dă autorizarea. Singurul element lipsă este cel vizând persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune, însă la momentul autorizării nu se cunoştea identitatea acestor persoane, astfel încât cerinţa legii trebuie înţeleasă în sensul că se va indica identitatea persoanelor suspectate, în măsura în care este cunoscută, în caz contrar s-ar impune o condiţie imposibil de realizat, iar voinţa legiuitorului nu putea fi aceasta.

Curtea a apreciat că se indică motivele autorizării, respectiv existenţa datelor obţinute de organelor de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa privind pregătirea săvârşirii unei infracţiuni de trafic de droguri, sunt menţionate activităţile persoanelor autorizate, respectiv intrarea în legătură cu persoanele despre care există suspiciunea că aparţin grupului infracţional şi care încearcă să introducă în mod ilegal în România droguri disimulate în mărfuri încărcate în containere, pentru şi efectuarea formalităţilor vamale de import. În concret, activităţile desfăşurate de investigatorul sub acoperire şi informator s-au circumscris acestor activităţi pentru care au fost autorizaţi de procuror, astfel că nu pot fi primite susţinerile inculpaţilor privind depăşirea limitelor impuse prin ordonanţele de autorizare.

Inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au mai invocat o pretinsă provocare din partea investigatorului sub acoperire şi informatorului, motivat de lipsa unor indicii temeinice privind săvârşirea unei fapte penale. Din analiza datelor cauzei rezultă că acţiunile investigatorului sub acoperire şi informatorului au vizat acţiuni privind introducerea în ţară a două containere ce conţineau droguri de mare risc, disimulate în cherestea din lemn de cedru.

Acţiunile investigatorului sub acoperire şi informatorului au început la data de 21 ianuarie 2009, iar cele două containere ce conţineau cocaina au sosit în Portul Constanţa la data de 21 decembrie 2008. Activitatea inculpaţilor data anterior autorizării investigatorului sub acoperire şi informatorului, aceştia intervenind doar în etapa efectuării formalităţilor vamale, astfel că activitatea infracţională fusese începută cu mult înainte ca agenţii statului să acţioneze în vederea depistării autorilor. Chiar şi inculpatul C.A.V. a declarat în apel că la jumătatea lunii ianuarie inculpata C.A. (fostă C.) R.E. i-a cerut sprijinul în vederea introducerii în ţară a celor două containere, ulterior începerii demersurilor pentru identificarea unor persoane care să-i ajute la introducerea în ţară a containerelor intervenind investigatorul sub acoperire I.M. şi informatorul A.I.

Provocarea din partea agenţilor statului poate avea loc prin desfăşurarea activităţilor investigatorilor sub acoperire sau a investigatorilor cu identitate reală, cu depăşirea limitelor cadrului legal, dar şi prin utilizarea unui denunţător, care acţionează potrivit îndrumărilor unor agenţi ai statului. Organizarea flagrantului sau procedura de simulare a comportamentului infracţional ce către cel ce acţionează sub îndrumarea autorităţilor reprezintă tehnici specifice de investigaţie ce nu pot fi folosite pentru a provoca sau instiga la săvârşirea unei fapte penale căreia nu-i corespunde încă o rezoluţie infracţională sau a instiga o persoană care a renunţat la planul de a comite o infracţiune. Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracţională, ci exercită o asemenea influenţă asupra persoanei vizate, încât să determine săvârşirea unei fapte penale care fără aceasta intervenţie nu ar fi fost săvârşită, cu scopul de a constata o infracţiune, respectiv de a obţine probe şi de a declanşa urmărirea penală.

În condiţiile în care activitatea infracţională era în plină desfăşurare la momentul intervenţiei agenţilor statului, nu se poate reţine exercitarea unei acţiuni de provocare asupra inculpaţilor. De altfel, investigatorul sub acoperire şi informator nu s-au întâlnit decât cu inculpatul C.A.V., neintrând în contact cu ceilalţi doi inculpaţi care achiziţionaseră deja cocaina din Brazilia în cursul anului 2008.

În referire la modalitatea de autorizare cu titlu provizoriu a interceptărilor în mediul ambiental a întâlnirilor şi convorbirilor, s-a constatat că în faza actelor premergătoare, anterior începerii urmăririi penale din data de 30 octombrie 2009, prin Ordonanţa nr. 3/D/P/2009 din data de 21 ianuarie 2009 a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa s-a autorizat cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 de ore, de la 21 ianuarie 2009, ora 16:00 la 23 ianuarie 2009, ora 16,00, interceptarea în mediul ambiental a întâlnirilor şi convorbirilor dintre investigatorul sub acoperire I.M. şi persoanele care încercau să introducă drogurile în ţară. Ordonanţa a fost dată de un alt procuror decât cel care a preluat ulterior activitatea de urmărire penală, însă acest aspect nu atrage nelegalitatea ordonanţei sau a cererii adresate instanţei de confirmare a ordonanţei ori a încheierii instanţei de autorizarea în continuare a interceptărilor în mediul ambiental a întâlnirilor şi convorbirilor, pentru o perioadă de 28 zile, începând cu 23 ianuarie 2009 şi până la 19 februarie 2009.

În faza de urmărire penală nu a existat nicio interdicţie procedurală pentru ca o echipă de procurori să desfăşoare activităţi de urmărire penală, mai ales că anumite cauze complexe impuneau în mod obiectiv conlucrarea dintre mai mulţi procurori. Referirea din art. 91² C. proc. pen. la procurorul care efectuează urmărirea penală nu are în vedere persoana care efectuează actele de urmărire penală, ci procurorul, în sens instituţional, însărcinat cu urmărirea penală, care în fapt poate fi reprezentant de o echipă de procurori. Nu trebuie omis că pe parcursul procedurii judiciare pot apărea modificări privind procurorul care instrumentează cauza, fată ca aceste modificări să poate atrage consecinţe în plan procedural şi să afecteze legalitatea mijloacelor de probă.

Astfel, nici această critică a inculpaţilor nu a fost întemeiată, Curtea a constatat că niciuna una dintre criticile formulate de inculpaţi, sub aspect procedural, nu a fost primită.

Asupra acuzaţiei penale aduse inculpaţilor C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V., Curtea a constatat că prima instanţă a stabilit în mod corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, mijloacele de probă administrate în faza apelului venind să întărească concluziile la care a ajuns prima instanţă.

Inculpatul C.A.A. a deţinut calitatea de asociat unic al S.C. R.I. S.R.L. Baia de Fier, societate comercială pe care a înfiinţat-o în anul 2004, fiind totodată şi administrator al societăţii.

Prin actul adiţional la actul constitutiv al S.C. R.I. SRL Baia de Fier, autentificat sub nr. 4642 din 18 decembrie 2008 la BNP R.I., inculpatul C.A.A. a cesionat întregul capital social către inculpata C.A. (fostă C.) R.E., care a preluat şi funcţia de administrator; preţul cesionării părţilor sociale a fost de 100.000 euro, din care 30.000 euro plătiţi la data autentificării actului adiţional, iar diferenţa în rate lunare de 3.000 euro, începând cu luna ianuarie 2009.

Cesiunea părţilor sociale nu poate fi considerată decât fictivă, având în vedere relaţia apropiată dintre cei doi inculpaţi, care la acel moment aveau o relaţie de concubinaj, faptul că inculpata C.A. (fostă C.) R.E. nu a plătit vreo sumă de bani pentru părţile sociale nici la data de 18 decembrie 2008, dar nici rata aferentă lunii ianuarie 2009; din Adresa nr. CIX/268 din 19 februarie 2009 a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor rezultă că în perioada 1 ianuarie 2003 - 16 februarie 2009 inculpata este înregistrată cu o depunere în numerar în valoare de 50.050 euro efectuată la data de 30 decembrie 2008, prin contul nr. XXX deschis la UTB SA; în privinţa transferurilor externe, figura cu o singură plată externă în valoare de 30.000 de euro, efectuată la data de 30 decembrie 2008 prin contul deschis la aceeaşi bancă în contul cetăţeanului spaniol C.A.A., cu justificarea „sponsorizări şi alte transferuri băneşti".

Fictivitatea actului adiţional a fost susţinută şi de implicarea ulterioară a inculpatului C.A.A. în activitatea de import a celor două containere ce conţineau cocaină, fapt care nu s-ar mai fi justificat, în ipoteza în care inculpatul nu ar mai fi avut vreo implicarea în activitatea societăţii comerciale.

Desemnarea inculpatei C.A. (fostă C.) R.E. în calitate de asociat unic şi administrator al SC R.I. SRL Baia de Fier a urmărit crearea aparenţei că inculpatul nu are nicio legătură cu această societate comercială, mai ales că cele două containere importate urmau a fi expediate, cel mai probabil, către o altă firmă a inculpatului din Spania, care mai efectuase importuri în mod direct din Brazilia, de la aceeaşi societate care exportase şi containerele cu cocaină. Din discuţiile din data 30 ianuarie 2009, orele 10:16:22, 10:44:22 şi 10:50:52 a reieşit că inculpata C.A. (fostă C.) R.E. a contactat-o pe S.S., administratorul SC „S.T.C." SRL judeţul Alba cu privire la asigurarea a două tiruri, în vederea efectuării transportului celor două containere în Spania, la Madrid. Administratorul firmei i-a spus să facă o comandă scrisă, precizându-i că preţul transportului este de 2.700 euro, preţ cu care inculpata C.A. (fostă C.) R.E. a fost de acord şi i-a mai precizat administratorului că transportul urmează să se facă după vămuirea mărfurilor la Târgu Jiu. Aceste discuţii confirmă destinaţia finală a containerelor.

Societatea comercială C. SL din Valencia - Spania a fost înfiinţată la data de 1 aprilie 2004 şi avea ca asociat unic şi administrator pe inculpatul C.A.A.; în anul 2008 C. SL - Valencia a importat de mai multe ori cherestea de la C.I.E.R. LTDA din Brazilia, astfel cum rezultă din înscrisurile ridicate din autoturismul M. utilizat de către inculpat, dar şi din rulajul contului C. SL - Valencia, deschis la Banco de Valencia, ce atestă că în perioada 28 - 30 octombrie 2008 s-au efectuat mai multe plăţi pentru mărfuri importate de la C.I.E.R. LTDA din Brazilia, respectiv 12.364,83 euro, 13.741,92 euro, 14.416,94 euro, 16.608,53 euro şi 16.601,21 euro (în total 73.733,43 euro). C. SL din Valencia făcea obiectul unei investigaţii iniţiată de Serviciul Supraveghere Vamală din Cadrul Agenţiei Fiscale din Spania, acesta putând constitui un motiv serios pentru care nu mai era folosită pentru efectuarea a importurilor din Spania.

După cesionarea părţilor sociale ale SC R.I. SRL Baia de Fier, inculpata a fost prezentată ca fiind noul asociat şi administrator al societăţii, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în apel (B.Z.M., G.A.I., A.C., A.M.), dar aceasta a urmărit crearea unei imagini publice false, necesară pentru a exclude pe inculpatul C.A.A. din activitatea firmei folosite la importul drogurilor.

În Dosarul nr. 3357/118/2009 al Tribunalului Constanţa s-a stabilit deja că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. sunt cei care au achiziţionat din Brazilia cele două containere depistate în portul Constanţa şi care conţineau cantitatea de 1.080 kg cocaină.

Deşi cauza de faţă nu priveşte cantitatea de 1.080 kg cocaină descoperită în Portul Constanţa, trebuie făcută o paralelă între acesta cantitate de droguri şi cea găsită în patru containere din Brazilia.

La data de 13 noiembrie 2008 firma „C.I.E.R." LTDA din Brazilia a emis facturile externe nr. 001/2008/ROM şi „nr. 002/2008/ROM către SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj, având ca obiect vânzarea a două cantităţi de câte 34,6 metri cubi de cherestea şi răşinoase, având masa de 25,8 tone, respectiv 25,7 tone.

Din Certificatul de provenienţă a mărfii nr. 08100 şi a certificatului de confirmare, ambele emise în Brazilia, a rezultat că mărfurile specificate în cele două containere au fost încărcate în portul Paranagua pentru destinatarul SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj.

Din conosamentul oceanic, intitulat „O.B.L." a rezultat că cele două containere au numerele X şi Y, sunt containerele care au ajuns în Portul Constanţa pentru firma SC „R.I." SRL Baia de Fier, judeţul Gorj şi în care s-a găsit cantitatea totală de 1.080 kilograme cocaină. Containerele au ajuns în Portul Constanţa în data de 21 decembrie 2008.

Inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., împreună cu inculpatul C.A.V., au fost persoanele care s-au ocupat de identificarea unei modalităţi de introducere a containerelor în România fără a fi supuse controlului vamal, cum s-a stabilit în cauza anterioară. Deşi containerele au fost expediate în perioada când inculpatul C.A.A. era administrator al SC R.I. SRL Baia de Fier, dar au ajuns în România după data actului de cesionare a părţilor sociale, inculpata era încunoştinţată despre cele două containere, rezultând conivenţa inculpaţilor în toate acţiunile privind importul celor două containere.

Referitor la cele patru containere (în total erau cinci containere, însă doar în patru a fost găsită cocaină), din datele obţinute pe calea comisiei rogatorii de la autorităţile braziliene a rezultat că au fost formulate declaraţiile de export nr. 2090082995/8, nr. 2090083013/1 şi nr. 2090085192/9 prin societatea C.I.E.R. LTDA declara exportul unor cantităţi de lemne, respectiv, plăci de furnir A, plăci de furnir V şi şipci şi plăci scurte de cedru, în valoare de 21.028,56 dolari SUA, 10.532,75 dolari SUA şi 33.488,16 dolari SUA. Odată cu declaraţiile de export au fost depuse şi înscrisurile în baza cărora au fost întocmite acestea, respectiv Facturile fiscale cu nr. 268 şi nr. 269; listă de colisaj; „P.L." 004/2009/ROM şi „P.L." 005/2009/ROM; factura fiscală cu nr. 267; listă de colisaj; „P.L." 003/2009/ROM şi facturile fiscale cu nr. 265 şi nr. 266; listă de colisaj; „P.L." 001/2009/ROM şi „P.L." 002/2009/ROM.

Importatorul acestor mărfuri era indicat SC R.I. SRL Baia de Fier judeţul Gorj, România.

La controlul fizic efectuat asupra containerelor s-a constatat că în patru dintre containere pachetele cu lemne prezentau spaţii ascunse în care erau puse calupuri cu cocaină învelite în scotch. Astfel, în containerul TEXU XXXX-7 se aflau 840 de calupuri cu cocaină în greutate de 944 kg, în containerul MSCU XXXX-8 se aflau 820 de calupuri cu cocaină în greutate de 908,5 kg, în containerul MAXU XXXX-6 se aflau 572 calupuri cu cocaină în greutate de 637,5 kg, iar în containerul CRXU XXXX-6 se aflau 1.145 calupuri cu cocaină în greutate de 1.288 kg în total au fost găsite 3.181 calupuri cu cocaină în greutate totală de 3.778 kg. Prin Decizia cu numărul 2009.70 august 000158-5/PR a Justiţiei Federale, Secţia Judiciară din Parana, a fost autorizată incinerarea cantităţii de 3.778 kg de cocaină.

Prin raportul de examinare a materialului nr. 2182/2009 al Superintendenţei Regionale din Statul Parana - Sectorul Tehnico-Ştiinţific a fost analizată structura pachetelor de lemne şi s-a constatat că mai multe plăci de furnir prezentau două tăieturi dreptunghiulare, iar când plăcile erau stivuite formau spaţii goale, ascunse prin amplasarea unor plăci de furnir complete în partea de jos, în partea de sus şi în partea de mijloc a stivelor. În cinci din cele şapte stive au fost găsite spaţii interne ascunse, unul dintre acestea fiind îmbrăcat cu o prelată.

În ceea ce priveşte societatea exportatoare, din relaţiilor furnizate de Registrul Comerţului din Statul Sao Paolo, C.E.C. LTDA cu sediul în Sao Paolo avea ca asociaţi pe numiţii O.A.N. şi J.J.G. Prin actul de modificare a contractului de societate din data de 8 august 2008 numitul O.A.N. s-a retras din societate cedând părţile sociale numitului P.P.B., s-a modificat sediul societăţii, precum şi denumirea acesteia, respectiv C.I.E.R. LTDA. Administratorul societăţii era numitul P.P.B.

În cele cinci facturi pentru mărfurile exportate către SC R.I. SRL Baia de Fier se menţiona ca exportatorul este societatea C.E.C. LTDA, deşi la acea dată denumirea societăţii se schimbase în C.I.E.R. LTDA.

Societatea C.I.E.R. LTDA nu a avut activitate în anii 2006 şi 2007, iar în cursul existenţei sale, inclusiv în anul 2008, a realizat doar cinci plăţi impozabile, două în legătură cu registrul de comerţ, două în legătură cu amenzi pentru întârzierea în declararea unor informaţii legate de societate şi una pentru plata unor taxe juridice, deşi în luna iulie 2008 a realizat exporturi cu o valoare de 119.600,36 reali.

La data exportului celor cinci containere către SC R.I. SRL Baia de Fier, administratorul societăţii C.E.C. LTDA figura numitul P.P.B., care a declarat la registrul comerţului un număr invalid de carte de alegător, iar la vama aeroportului din Sao Paolo au fost depuse, în cadrul unei proceduri administrative de autorizare, copii ale actelor de identitate ale numitului P.P.B. care erau false.

Aceste aspecte de fapt au fost reţinute şi de prima instanţă şi au fost dovedite prin înscrisurile obţinute de la autorităţile braziliene, în baza comisiei rogatorii dispusă de organele de urmărire penală.

Aceste informaţii au atestat că persoana care apărea ca administrator al societăţii C.E.C. LTDA era o persoană fictivă, societatea nu avea activitate comercială, astfel că nu era credibil că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au urmărit să achiziţioneze lemn din Brazilia, în condiţiile în care societatea din Brazilia nu funcţiona în mod efectiv la sediul declarat, nu avea activitate comercială, reprezentatul acesteia era o persoană fictivă, deci inculpaţii nici nu ar fi avut cu cine să negocieze o operaţiune comercială reală.

Coroborând datele privind importul celor cinci containere oprite în Brazilia cu cele două containere care au ajuns în Portul Constanţa se constată similarităţi care atestă că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. nu erau străini de cumpărarea mărfurilor aflate în toate aceste containere.

Primele două containere au fost expediate de societatea C.E.C. LTDA, aceeaşi care urma să exporte şi restul de cinci containere. Cu toate că societatea din Brazilia avea ca reprezentant o persoană fictivă, nu funcţiona la sediul declarat, totuşi inculpaţii aveau cunoştinţă despre sosirea containerelor în Portul Constanţa, ceea ce arată că erau în legătură cu anumite persoane care le informau despre traseul containerelor.

Din declaraţia martorului A.C. a rezultat că în luna decembrie 2008 inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au sosit la sediul SC R.I. SRL Baia de Fier, aflând de la cei doi că urma să fie adusă cherestea la sediul firmei, din acest motiv inculpatul C.A.A. a adus şi un stivuitor ce urma a folosit la descărcarea cherestelei. De asemenea, atât martorul A.C., cât şi martora A.M. au declarat că ambii inculpaţi fuseseră încunoştinţaţi despre sosirea unui container în Portul Constanţa, dat fiind că la sediul firmei fuseseră primite telefoane care anunţaseră sosirea containerului. Martorul G.A.I. a declarat că în lunile octombrie sau noiembrie 2013 a discutata cu inculpata C.A. (fostă C.) R.E. despre documentele necesare efectuării unui import de lemn de cedru, după care a fost anunţat de inculpată ca aceasta a devenit noul patron al SC R.I. SRL Baia de Fier.

S-a constatat că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au acţionat împreună, în vederea achiziţionării bunurilor din cele două containere descoperite în Portul Constanţa, atât înainte ca inculpata C.A. (fostă C.) R.E. să devină asociatul firmei, cât şi după cesionarea părţilor sociale ale firmei în favoarea sa. De altfel, containerele au fost cumpărate înainte ca inculpata C.A. (fostă C.) R.E. să devină asociatul SC R.I. SRL Baia de Fier, în data de 18 decembrie 2008, în condiţiile în care cele două containere au ajuns în Portul Constanţa în data de 21 decembrie 2008, dat fiind că nu puteau ajunge din Brazilia în Portul Constanţa, în data de 21 decembrie 2008, decât dacă erau cumpărate cu destul de mult timp anterior datei de 18 decembrie 2008, deoarece era nevoie de câteva săptămâni pentru transportul containerelor.

Având în vedere că cele două containere au fost cumpărate de la aceeaşi firmă din Brazilia de la care au fost achiziţionate şi cele cinci containere oprite ulterior în Brazilia, iar în patru dintre acestea a fost descoperită cocaină, faptul că inculpaţii s-au ocupat împreună de activitatea SC R.I. SRL Baia de Fier, pentru întreaga perioadă de interes pentru cauza de faţă, iar în activitatea de efectuarea a formalităţilor vamale pentru importul primelor două containere au fost implicaţi ambii inculpaţi, astfel cum s-a stabilit deja în cauza anterioară, ţinând seama de caracterul fictiv al cesiunii părţilor sociale ale SC R.I. SRL Baia de Fier, curtea apreciază că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au acţionat împreună pentru a cumpăra cele cinci containere din Brazilia. În condiţiile în care în fapt cei doi inculpaţi administrau SC R.I. SRL Baia de Fier, indiferent de persoana care era desemnată oficial asociat şi administrator al societăţii, au mai făcut un import de lemn de cedru în luna decembrie 2008, în care era ascunsă cocaină, cele cinci containere descoperite în Brazilia apăreau că ar conţine tot lemn de cedru, în realitatea conţinând în parte cocaină, trebuie concluzionat că importul celor cinci containere era o continuare a activităţii de import începută prin importul primelor două containere care au ajuns în Portul Constanţa, despre care inculpata C.A. (fostă C.) R.E. a recunoscut că le-a comandat în Brazilia. Martorul A.I., informatorul sub acoperire, a declarat explicit că primele două containere aparţineau unui cetăţean spaniol şi unei române, persoane care nu puteau fi, în raport de datele cauzei, decât inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E.

Aceste aspecte de fapt care atestau caracterul de continuitate al activităţii de cumpărare a cocainei din Brazilia au fost susţinute şi de declaraţiile unora dintre martorii audiaţi în cauză, dar şi prin unele afirmaţii din cuprinsul interceptărilor din dosarul cauzei.

Martorul I.M., investigator sub acoperire, a declarat că inculpatul C.A.V. i-a transmis că în va plăti cu suma de 10.000 euro, iar dacă totul va decurge bine vor mai urma şi alte transporturi care sunt deja încărcate într-o ţară din America de Sud. Martorul A.I. a declarat, la o întâlnire la care a participat şi investigatorul sub acoperire, inculpatul C.A.V. a afirmat că vrea să mai introducă în ţară încă patru containere care urmează să fie aduse din Brazilia doar după ce primele două vor fi introduse în ţară, iar faţă de martorul A.I. a menţionat că vor mai colabora în continuare.

Din interceptări, a rezultat că la data de 21 ianuarie 2009 inculpatul C.A.V. i-a spus investigatorului sub acoperire I.M. că, dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor vor colabora periodic spunându-i că la circa 30 - 40 de zile va sosi un alt transport: „E pri .. Păi da, da" pentru noi că nu ne cunoaştem suntem la prima. La următoarea nici nu mai discutăm, nici nu mai vedem. Ştim ce avem de făcut."..„E vorba de continuitate.".. „Păi continuitatea."..„La trei .."..„La treizeci, la patruzeci de zile, cam aşa ajunge. Mi-a şi zis. Dacă e ăsta .. am rezolvat, următorul e gata, e pregătit, numai să-l trimită". În data de 30 ianuarie 2009, ora 08:21:54, inculpatul C.A.V. a primit un SMS de la numitul I.M., prin care acesta i-a comunicat: „ai grija ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 t. că de aia se defectează. Plus de asta ei şi amenzi pe drum. Până la urma a cam avut dreptate colegul nostru cu şoferii. Succes până la capăt" în data de 30 ianuarie 2009, ora 09:48:47, inculpata a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul C.A.V., afirmând: „că vroiam să vorbesc şi cu tine aşa, în general, de cum facem lucrurile, ca să le zic la oamenii ăia să le dea drumul sau nu, nu cu atâta scandal, nu cu atâta nu ştiu ce .. asta vroiam să vorbesc cu tine .."; „Zic .. la oamenii ăia să le zic mai departe că dacă îi să facem, facem cu linişte, nu cu ţipături, nu cu ..".

Aceste elemente de fapt au fost importante în soluţionarea prezentei cauze, dat fiind că arată înţelegerea existentă între inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. privind transporturi viitoare, care urmau să fie introduse în România prin folosirea aceleiaşi filiere, care asigura finalizarea operaţiunii de import fără un control serios al mărfurilor.

Pentru inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. Curtea a reţinut, în raport de cele expuse anterior, că aceştia au procurat cocaină din Brazilia şi au stabilit cu persoane rămase neidentificate ca toate cele cinci containere să fie trimise în România, prin portul Constanţa.

În legătură cu cantitatea de 3.778 kg cocaină, descoperită în patru din cele cinci containere cumpărate de inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., prin intermediul SC R.I. SRL Baia de Fier în condiţiile descrise mai sus, s-a reţinut că inculpaţi au procurat-o din Brazilia, activitate care se circumscrie uneia din modalităţile alternative care realizează elementul material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

Deşi nu au fost probe care să dovedească plata de către inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. a mărfurilor aflate în cele cinci containere, Curtea a apreciat că acest aspect a contribuit la aprecierea caracterului disimulat al tranzacţiei încheiate cu societatea C.I.E.R. LTDA. în măsura în care tranzacţia ar fi fost una reală, iar nu doar un pretext pentru aducerea în România a unei cantităţi de cocaină, inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. ar fi trebuit să fie în măsură să indice persoanele cu care au încheiat tranzacţia, datele de contact ale acestora, modalitatea de plată; inculpaţii nu au prezentat astfel de date şi nu au dovedit că au plătit mărfurile în care erau ascunse calupurile de cocaină, deşi nu este credibil ca o societate din Brazilia să expedieze în România marfă în valoare de mai multe zeci de mii de euro fără o minimă garanţie a plăţii mărfurilor.

Exceptând activitatea de procurare a cocainei din Brazilia, s-a observat că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au încercat să găsească o modalitate ca toate containerele să fie introduse în ţară fără un control al organelor de frontieră sau vamale. Activitatea derulată de inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., în care s-a implicat şi inculpatul C.A.V., în legătură cu introducerea în ţară a containerelor, arată faptul că toţi cei trei inculpaţi au organizat activitatea de introducere în ţară a primelor două containere, dar au luat măsuri şi pentru introducerea în ţară a restului de cinci containere, folosind acelaşi grup de persoane implicat în primul import.

Pentru a realiza modalitatea în care au acţionat inculpaţii în legătură cu al doilea transport de containere, s-a observat că în primul caz inculpatul C.A.V., la solicitarea inculpatei C.A. (fostă C.) R.E., l-a identificat pe martorul P.M.O., care la rândul său l-a recomandat pe martorul I.M., în vederea facilitării efectuării formalităţilor vamale pentru importul celor două containere. La rândul său, martorul I.M. a apelat la informatorul A.I., iar în intermedierea operaţiunii vamale a fost implicat şi investigatorul sub acoperire I.M.

În ceea ce priveşte efectuarea operaţiunilor vamale, în cauza anterioară s-a reţinut că inculpatul C.A.V. l-a întrebat pe investigatorul sub acoperire I.M. despre relaţiile pe care le are la autorităţile vamale şi a precizat că va primi în schimb 20.000 euro, dacă este „sigur" şi „garantează" că cele două containere nu vor fi controlate cu ocazia întocmirii formalităţilor vamale. Inculpatul C.A.V. i-a precizat investigatorului sub acoperire I.M. că în containere s-ar afla viagra şi substanţe anabolizante, ceea ce arată cert că inculpatul C.A.V. cunoştea că în containere sunt şi alte bunuri decât cele declarate oficial. Sumele de bani vehiculate şi plătite pentru introducerea celor două containere arată că în realitate bunurile din containere nu puteau fi decât unele de valoare mare, doar în acest fel explicându-se cuantumul sumelor plătite intermediarilor.

Din discuţiile purtate între inculpatul C.A.V. şi investigatorul sub acoperire a rezultat că inculpatul C.A.V. cunoştea detalii amănunţite despre dotările firmei SC R.I. SRL Baia de Fier, despre patronii firmei şi transportul celor două containere (prin firma „M.S.C."). A rezultat din interceptări că inculpatul C.A.V. i-a dat detalii investigatorului sub acoperire şi cu privire la modalitatea de încărcare şi de plecare a celor două containere de la expediţie, precizând că cele două containere sunt expediate din America de Sud. Inculpatul C.A.V. l-a mai asigurat pe investigator că dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor se va colabora periodic şi l-a lăsat să înţeleagă că la cca 30 - 40 de zile va sosi un alt transport.

Inculpatul C.A.V. i-a înmânat investigatorului sub acoperire mai multe documente necesare pentru efectuarea formalităţilor vamale, respectiv conosamentul oceanic (O.B.L.) emis la 13 noiembrie 2008, în care se menţiona cele două containere, (X şi Y), destinatarul mărfurilor, respectiv SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj şi încărcătorul C.I.E.R. LTDA, factura 001/2008/ROM (I.) şi factura 002/2008/ROM (I.) ambele întocmite la 13 noiembrie 2008 de către C.I.E.R. către SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj, în care se specifica portul de încărcare Paranagua - Brazilia, portul de descărcare Constanţa - România şi cantitatea de cherestea, precum şi delegaţia emisă de SC R.I. SRL Baia de Fier, judeţul Gorj la data de 26 ianuarie 2009 şi semnată de administratorul C.R.E., prin care era delegat inculpatul I.M. ca reprezentant al firmei, în perioada 26 ianuarie 2009 - 3 februarie 2009, în Portul Agigea, pentru a se ocupa de formalităţile privind tranzitul mărfurilor.

Tot inculpatul C.A.V. s-a deplasat la sediul SC W.M.T. SRL din Timişoara, fapt confirmat de martorul B.Z.M., pentru a ridica conosamentul, fără de care nu se putea ridica cele două containere; cu acea ocazie inculpatul C.A.V. a mai plătit şi o sumă de bani către SC W.M.T. SRL.

Acelaşi inculpat deţinea ştampila SC R.I. SRL Baia de Fier şi documentele referitoare la cele două containere şi semnând pe actele acesteia; stabilit cu martorul I.M. locul întâlnirii cu şoferii care transportau containerele.

În perioada de până la sosirea containerelor din Portul Constanţa inculpatul C.A.V. a discutat de mai multe ori la telefon cu inculpata C.A. (fostă C.) R.E., care împreună cu inculpatul C.A. supraveghea momentul ieşirii celor două containere din port. Convorbirile dintre inculpaţii C.A.V. şi C.A. (fostă C.) R.E. au scos în evidenţă şi tensiunea în care se aflau aceştia, odată cu apropierea momentului în care cele două containere cu cocaină urmau să iasă din Portul Agigea, dar şi implicarea unei a treia persoane, respectiv inculpatul C.A.A. Din discuţia telefonică din 29 ianuarie 2009, ora 21:26:13 a rezultat că inculpaţii C.A.V. şi C.A. (fostă C.) R.E. s-au pus de acord cu privire la momentul în care primul va efectua plata pentru scoaterea containerelor şi că inculpatul C.A.V. urma să îi plătească investigatorului sub acoperire „comisionul", după ce se va sigura că cele două containere au ieşit în siguranţă din port şi că vor ajunge la staţia OMV de pe b-dul A.V. din Constanţa.

După sosirea containerelor, investigatorul sub acoperire I.M. a primit suma de 10.000 euro de la inculpatul C.A.V., prin intermediul martorului A.I.; tot inculpatul C.A.V. a plătit suma de 500 euro martorului A.I.

În discuţia telefonică din data de 30 ianuarie 2009, ora 08:38:32, inculpatul C.A.V. i-a făcut cunoscut Inculpatul ui I.M. că trebuie să meargă la Târgu Jiu să însoţească cele două containere şi să se asigure de finalizarea documentelor vamale de import.

La momentul depistării inculpatului C.A.V., în data de 30 ianuarie 2009, s-a mai găsit şi suma de 120.800 euro (din care suma de 120.000 euro într-o geantă, înveliţi într-un prosop şi 800 euro asupra inculpatului).

Menţionarea stării de fapt pentru containerele care ajunseseră în Portul Constanţa a indicat distribuţia rolurilor inculpaţilor în activitatea de introducere în ţară a containerelor ce conţineau cocaină, rol care urma să fie menţinut şi pentru containerele care urmai a fi introduse în continuare. Discuţiile telefonice şi declaraţiile martorilor, redate mai sus, au indicat faptul că inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. urmau să folosească acelaşi grup de persoane pentru introducerea drogurilor, cărora inculpatul C.A.V. le şi comunicase faptul că după introducerea primelor două containere urmau să fie trimise din Brazilia alte patru containere cu cocaină. Oferirea sumelor mari de bani către intermediari erau de natură să le asigure inculpaţilor suportul şi pentru introducerea restului de containere.

De asemenea, cum corect a reţinut prima instanţă, după ce în data de 29 ianuarie 2009 primele două containere au fost scoase din Portul Constanţa, în data de 30 ianuarie 2009 inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au comunicat faptul că pot fi trimise şi celelalte containere din Brazilia. Deşi nu s-a putut stabilit modalitatea în care a fost făcută această comunicare, din modalitatea în care au fost înregistrate declaraţiile de export, în datele de 30 ianuarie 2009, şi 31 ianuarie 2009, a rezultat că intenţia de expediere a celor cinci containere a urmărit existenţa unor elemente de certitudine privind posibilitatea de a introduce drogurile în România, prin Portul Constanţa; după ce primele două containere au părăsit Portul Constanţa au fost întocmite declaraţiile de export pentru restul de cinci containere, din care patru conţineau calupuri cu cocaină.

Din modalitatea în care s-a derulat introducerea în ţară a primelor două containere, a rezultat că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. erau persoanele care au comunicat posibilitatea trimiterii şi a restului de cinci containere în România, în fapt fiind întocmite formalităţile de export din Brazilia, în timp ce inculpatul C.A.V. urma să asigure introducerea containerelor în România, fără a exista un control din partea lucrătorilor vamali, pe baza sistemului relaţional constituit încă de la introducerea în ţară a primelor două containere.

Mijloacele de probă menţionate anterior au arătat că cei trei inculpaţi au convenit pentru introducerea în ţară şi a celor cinci containere, inculpatul C.A.V. menţionând investigatorului sub acoperire şi informatorului că vor urma şi alte containere.

În condiţiile în care inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. au procurat cocaina din Brazilia, au comunicat faptul că cele cinci containere pot fi trimise în România, iar persoane din Brazilia au efectuat demersurile pentru exportul containerelor cu cocaină, în timp ce inculpatul C.A.V., la cererea primilor doi inculpaţi, stabilise sistemul relaţional al persoanelor care urmau să faciliteze în continuare introducerea în ţară a containerelor, comunicându-le acestora că vor fi aduse şi alte containere, curtea constată că prima instanţă a stabilit întemeiat că cei trei inculpaţi au desfăşurat activităţi prin care au încercat introducerea în ţară a containerelor în care se afla cantitatea de 3.780 Kg cocaină, rămasă în faza de tentativă ca urmare a intervenţiei autorităţilor braziliene care au verificat containerele şi au descoperit cocaina.

În contextul în care acţiunea de expediere a containerelor a fost începută prin efectuarea formalităţilor de export, Curtea a reţinut că a fost începută prima etapă necesară pentru introducerea în ţară a drogurilor, astfel că au fost desfăşurate acte prin care a fost pusă în executare rezoluţia infracţională de introducere în ţară a drogurilor, la care inculpatul C.A.V. a contribuit prin stabilirea grupului de persoane ce urma fi folosit pentru facilitarea formalităţilor vamale de import. Odată efectuată comanda de import de la societatea din Brazilia, urmată de finalizarea formalităţilor pentru exportul din Brazilia şi stabilirea în România a conexiunilor necesare efectuării unor operaţiuni vamale fără verificarea containerelor, în mod vădit au fost executate acte specifice unor operaţiuni de import şi introducere în ţară a unor bunuri, care în speţa de faţă ascundeau şi droguri, de aceea a fost realizat elementul material al infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în formă tentată.

În consecinţă, Curtea a constatat că în mod corect s-a pronunţat o soluţia de condamnare a inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, precum şi pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul C.A.V., fiind neîntemeiate criticile inculpaţilor privind greşita lor condamnare pentru infracţiunile menţionate, probele administrate demonstrând cu certitudine vinovăţia inculpaţilor.

În referire la inculpatul C.A.V., prima instanţă a mai reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, însă curtea apreciază că nu poate fi reţinută forma de participaţie a coautoratului pentru această infracţiune, ci forma de participaţie a complicităţii.

Conform rechizitoriului, dar şi hotărârii primei instanţe, în sarcina inculpatului C.A.V. s-a reţinut că a procurat cantitatea de 3.778 Kg cocaină din Brazilia şi la începutul anului 2009 a încercat să o introducă în România. Din perspectiva infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în sarcina inculpatului C.A.V. s-a reţinut că a procurat cantitatea de cocaină, însă mijloacele de probă, aceasta fiind modalitate faptică de realizare a elementului material al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, sub aspectul laturii obiective.

Pentru cantitatea de 3.778 Kg cocaină din Brazilia nu a rezultat pe baza mijloacelor de probă administrate că inculpatul C.A.V. ar fi fost implicat în mod direct în activitatea de procurare a cocainei. Astfel, cum a rezultat din probele menţionate anterior, cocaina era disimulată în containere cu lemn de cedru, ce fusese cumpărat din Brazilia de către inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., prin intermediul SC R.I. SRL Baia de Fier. Inculpatul C.A.V. nu avea niciun fel de implicare în funcţionarea SC R.I. SRL Baia de Fier, aspect care rezultă cu prisosinţă din declaraţiile martorilor A.C., A.M., B.Z.M.; inculpatul nu avea influenţă în operaţiunile comerciale desfăşurate de SC R.I. SRL Baia de Fier, iar implicarea sa în activitatea de introducere în România a containerelor importate de societate a început în luna decembrie 2008; nu au fost date că inculpatul C.A.V. ar fi fost în legătură cu inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. de luna decembrie 2008, când au sosit containerele în Portul Constanţa.

Din descrierea stării de fapt a rezultat că inculpatul C.A.V. era implicat exclusiv în activitatea de facilitare a introducerii în ţară a containerelor, dat fiind că acesta, la solicitarea inculpatei C.A. (fostă C.) R.E., a căutat persoane care să poată obţine introducerea în ţară a containerelor fără controlarea acestora de organele vamale, iar toate demersurile inculpatului au vizat exclusiv introducerea în ţară a drogurilor, contribuţia sa vizând perioada de după ajungerea containerelor în Portul Constanţa. Nu a existat niciun indiciu că inculpatul C.A.V. a desfăşurat activităţi materiale prin care cocaina să fie procurată din Brazilia, aşa cum a reţinut prima instanţă. în acest sens, trebuie remarcat faptul că primele două containere au fost cumpărate în Brazilia în luna octombrie 2008, înainte ca inculpatul C.A.V. să fie implicat în activitatea de trafic de droguri, care a survenit abia după ce primele două containere au ajuns în Portul Constanţa, deci după ce se consumase activitatea de procurare din Brazilia.

De altfel, martorul A.I. a declarat că inculpatul C.A.V. a precizat că cele două containere sunt ale unui cetăţean spaniol şi ale unei românce, adică ale celorlalţi doi coinculpaţi, apreciere care trebuie reţinută şi pentru restul de cinci containere care au fost oprite în Brazilia, modalitatea de achiziţionare pentru toate containerele fiind identică.

Din facturile nr. 265, 266, 267, 268, 269 întocmite de societatea C.I.E.R. LTDA pentru mărfurile aflate în cele cinci containere care urmau a fi trimise în România a rezultat că au fost emise începând cu data de 5 ianuarie 2009 şi până la data de 28 ianuarie 2009, perioadă în care inculpatul deja se implicase în activitatea de introducere a primelor două containere, dar în care deja făcea referire şi la ale transporturi viitoare care se dorea a fi introduse în aceeaşi modalitate.

În data de 21 ianuarie 2009 inculpatul C.A.V. i-a spus investigatorului sub acoperire I.M.: „E pri .. Păi da, da" pentru noi că nu ne cunoaştem suntem la prima. La următoarea nici nu mai discutăm, nici nu mai vedem. Ştim ce avem de făcut.".. „E vorba de continuitate.".. „Păi continuitatea."..„La trei.."..„La treizeci, la patruzeci de zile, cam aşa ajunge. Mi-a şi zis. Dacă e ăsta.. am rezolvat, următorul e gata, e pregătit, numai, să-l trimită", iar în data de 30 ianuarie 2009, ora 08:21:54 inculpatul C.A.V. a primit un SMS de la numitul I.M., prin care acesta i-a comunicat: „ai grijă ca următoarele colete să nu mai depăşească 19 t. că de aia se defectează. Plus de asta ei şi amenzi pe drum. Până la urma a cam avut dreptate colegul nostru cu şoferii. Succes până la capăt"; în data de 30 ianuarie 2009, ora 09:48:47, inculpata a purtat o convorbire telefonică cu ...."

La un moment dat inculpatul C.A.V. i-a spus care este scopul lui în legătură cu scoaterea celor două containere din port: Nu-i vorba de grabă că putem să întârziem. E vorba de siguranţă."

În continuare, din discuţii a rezultat că inculpatul C.A.V. a cunoscut la data de 21 ianuarie 2009 că cele două containere au fost transportate prin firma „M.S.C.". Astfel, întrebat fiind de investigator: „Bine dacă are contract. Prin ce d-asta? Prin ce linie aţi adus?", inculpatul îi răspunde : „Prin M.S.C." .

În timpul discuţiilor C.A.V. i-a cerut alte detalii investigatorului sub acoperire cu privire la modalitatea de efectuare a tranzitului vamal şi la programul de lucru al autorităţii vamale, în raport de care propune să fie scoase containerele : „Tre" să lucrăm şi pe tura pe care-s vorbele făcutei" La rândul lui investigatorul sub acoperire I.M. i-a spus inculpatului programul de lucru: „La Agigea nu-s ture. La Agigea se lucrează de la nouă la şase."

Inculpatul C.A.V. a precizat că cele două containere au fost expediate din America de Sud şi nu din Africa, aşa cum l-a întrebat investigatorul I.M. pe acesta: „Din Africa, de unde?"; C.A.V.: „America de Sud."; I.M.: „America pardon."

Investigatorul sub acoperire i-a dat de înţeles lui C.A.V. că dacă în containere se află droguri („prafuri"), el nu era de acord să ajute la scoaterea containerelor din port. Imediat, în discuţia celor doi intervine inculpatul I.M. care afirmă către investigator: „Mie exact ce mi-a spus aia ţi-am spus. Nu. Mi-a spus că-s din alea, întinerire, V., treburi din astea." Rezultă că anterior inculpatul C.A.V. i-a spus lui I.M. despre conţinutul celor două containere.

În continuarea discuţiilor, inculpatul C.A.V. l-a asigurat pe investigator că dacă colaborarea dintre cei doi va fi finalizată cu succes, pe viitor se va colabora periodic şi îl lasă să înţeleagă că la circa 30 - 40 de zile va sosi un alt transport: „E pri .. Păi da, da" pentru noi că nu ne cunoaştem suntem la prima. La următoarea nici nu mai discutăm, nici nu mai vedem. Ştim ce avem de făcut"..„E vorba de continuitate.".. „Păi continuitatea."..„La trei.."..„La treizeci, la patruzeci de zile, cam aşa ajunge. Mi-a şi zis. Dacă e ăsta .. am rezolvat, următorul e gata, e pregătit, numai să-l trimită."

Deşi investigatorul i-a dat noi garanţii cu privire la ieşirea fără probleme a containerelor din port: „Deci io vă garantez că vă scot containerele. Da? Drumul nu mă priveşte pe mine. Io vi le-am scos din Agigea.", inculpatul îşi manifestă din nou temerile: „Numai să nu pice o informaţie dinăuntru de acolo."

Cu toate că investigatorul sub acoperire I.M. i-a dat noi amănunte cu privire la procedura de lucru, C.A.V. se află într-o permanentă stare de tensiune pe care şi-o manifestă din nou, afirmând: „în caz de .. îi fata, îi firma, îi marfa şi îs .. oamenii care le stricăm nişte treburi în altă .....

Inculpatul C.A.V., afirmând: „că vroiam să vorbesc şi cu tine aşa, în general, de cum facem lucrurile, ca să le zic la oamenii ăia să le dea drumul sau nu, nu cu atâta scandal, nu cu atâta nu ştiu ce.. asta vroiam să vorbesc cu tine.."; „Zic.. la oamenii ăia să le zic mai departe că dacă îi să facem, facem cu linişte, nu cu ţipături, nu cu .. ".

Afirmaţia făcută de inculpat încă din data de 21 ianuarie 2009 a arătat cu certitudine că inculpatul cunoştea că vor mai fi trimise alte containere şi stabilise o înţelegere cu ceilalţi coinculpaţi să colaboreze în continuare, asigurându-le suportul pentru introducerea pe viitor a containerelor.

De altfel, din interceptările convorbirilor purtate de inculpatul C.A.V. a reieşit că acesta avea cunoştinţe despre operaţiunile derulate de coinculpaţi; în convorbiri se afirma de inculpatul C.A.V. către investigator I.M. că: „Firma n-a mai făcut niciodată, nici un import. E ia prima ..". Este relevant este faptul că inculpatul C.A.V. ştia la data de 21 ianuarie 2009, că de la înfiinţare, SC „R.I." SRL Baia de Fier, judeţul Gorj nu efectuase nici o operaţiune de import. Inculpatul C.A.V. se interesează la investigatorul „I.M." despre procedura controlului vamal, manifestându-şi temerea că cele două containere ar putea fi controlate fizic: „Nu aia .. se poate desface! Se poate desface!" sau că ar putea fi scanate: „Pă la.. pă la scanner, ăla trece?"; investigatorul sub acoperire „I.M." îl asigură pe C.A.V. că: „Nu!.. Nu le mai trage.. Păi! Ţi-am spus. Nici nu intri în scanner! Nu poţi să intri, că eşti firmă nouă. Deci acolo sunt ăştia .. cum să-ţi zic!.. importatorii mari.. Unu".. îţi dau exemplu unu" cu gresie şi faianţă, care tot aduce. Ala nu-i face, nu-l deschide .. indiferent că-i tranzit sau asta. Nu-I deschide! Odată la nu ştiu cât.. îl bagă la scanner. Se face o analiză de risc şi ăsta calculatoru" ţi-l.."

Inculpatul C.A.V. a dorit să afle mai multe explicaţii de la investigatorul „I.M.", întrebându-l: „Ce? Că există riscu" să .." „Controleze la sânge? .." Investigatorul sub acoperire îl asigură pe inculpat: „Nu există domne riscu! La tranzit nu controlează la sânge .."

La un moment dat în discuţii s-a făcut trimitere la C.R.E., indicată de interlocutori ca fiind „..adusă de importatoare", aşa cum a precizat inculpatul C.A.V. Investigatorul sub acoperire l-a chestionat pe inculpat: „E administratora mi-ai zis, da?", iar C.A.V. îi confirmă „Da! Da!". Investigatorul I.M. îl asigură: „Deci e administrator? Nu ne trebuie împuternicire, nu ne trebuie nimic! Administrator .." În continuare investigatorul îl întreabă despre importator: „Firma-i O.K.?", la care inculpatul C.A.V. răspunde: ,-, Super O.K.! .. Firma are fabrică .."

Astfel, inculpatul C.A.V. cunoştea detalii amănunţite despre dotările firmei în sensul că la sediul firmei exista o fabrică de cherestea (gater).

Prudenţă deosebită ca marfa să nu fie controlată, pentru că s-ar fi produs consecinţe negative pentru cei implicaţi; sumele de bani vehiculate de inculpat, afirmaţiile acestuia din cuprinsul convorbirilor înregistrate, gradul de implicare în grupul infracţional conduc la concluzia că avea reprezentarea exactă a conţinutului containerelor, nefiind credibil a considera că se plăteau sume de zeci de mii de euro intermediarilor doar pentru nişte anabolizante.

Implicarea directă a inculpatului C.A.V. în acţiunile vizând introducerea în ţară a drogurilor şi înţelegerea la care ajunsese cu inculpaţii pentru acţiuni viitoare, încrederea care se crease între aceştia, deşi nu au fost reţinute ca acţiuni specifice elementului material al infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totuşi au reprezentat acţiuni de sprijinire morală, de întărire a rezoluţiei infracţionale a inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E.; din convorbiri a rezultat că inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. urmau să transmită semnalul pentru trimiterea din Brazilia a restului containerelor după ce aveau garanţia că soluţia găsită pentru introducerea primelor două containere era sigură şi puteau fi introduse şi alte containere; de altfel, declaraţiile de export pentru cele cinci containere au fost întocmite în datele de 30 şi 31 ianuarie 2009, după ce primele două containere ieşiseră din portul Constanţa, cu toate că facturile erau emise începând cu data de 5 ianuarie 2009, ceea ce demonstrează că nu s-au făcut demersuri pentru operaţiunile de export din Brazilia decât după ce au fost primite anumite garanţii.

În acest context, acţiunile inculpatului comise în vederea introducerii în ţară a containerelor, etapă esenţială, dar ulterioară, în reuşita infracţională, a constituit un ajutor moral în comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de către inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E.

Drept urmare, curea reţine că pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 inculpatul C.A.V. nu a desfăşurat acte care să se circumscrie noţiunii de „procurare" de droguri, cum i s-a reţinut în sarcina, ci acţiunile sale au fost de natură să reprezinte un ajutor moral dat coinculpaţilor, prin aceea că le-a întreţinut şi consolidat rezoluţia infracţională, le-a promis implicarea sa şi a altor persoane la introducerea în ţară a celor cinci containere, despre a căror sosire inculpatul era informat. Toace aceste acţiuni ale inculpatului caracterizează forma de participaţie penală a complicităţii, iar nu a coautoratului, cum greşit a reţinut prima instanţă şi procurorul.

Nu s-a făcut o paralelă cu dosarul anterior, în care inculpatului C.A.V. i s-a reţinut calitatea de coautor al infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, dat fiind că acţiunile sale privind containerele ajunse în Portul Constanţa au fost diferite; spre exemplu, inculpatul C.A.V. a fost implicat în asigurarea transportului containerelor, pe care trebuia parte. Ce au aranjate şi ce-au zis "domne la România acolo că e corupţia cât casa nu rezolvi?"..,, că e rezolvată astălaltă mai importantă. Şi ce mai ştiam, înc-o chestie, astea care vin non-euro, astea toate-s obligate la control."

Mai mult, inculpatul a reluat discuţia cu privire la temerea lui despre scanarea containerelor: „Asta e. Eu m-am gândit la scaneru" ăla, că-i la prima şi-1 trece neapărat prin scanner.".. „Eu la asta m-am gândit, că-l bagă la scanner", dar investigatorul sub acoperire îl asigură: „Nu. Nu te bagă la scanner decât dacă, dacă ai mai făcut. Ştii? Ţi-am e .. ţi-am dat exemplu. La prima .."

La finalul discuţiei din ziua de 21 ianuarie 2009 inculpatul C.A.V. i-a precizat investigatorului sub acoperire preocupările lui pentru următoarele zile, cu privire la „afacerea" celor două containere: „Nu, noi trebuie să vorbim mai departe..să prezint situaţia că altfel nu am garanţia .. sută la sută".. „Nu putem să ne jucăm mă cu .."

Suplimentar, Curtea a constatat că inculpatul C.A.V. este persoana care a plătit pe intermediari pentru primul transport cu sume semnificative, iar la depistarea sa a fost găsită în autoturism suma de 120.000 euro, pentru care inculpatul nu a oferit o explicaţie plauzibilă (în cauza anterioară au fost înlăturate apărările inculpatului privind deţinerea banilor în vederea cumpărării unor imobile); faptul că inculpatul avea asupra sa sume mari de bani, era cel care îi plătea pe intermediari, demonstrează că ceilalţi doi inculpaţi îl priveau ca o persoană de încredere, reflectând totodată conivenţa dintre membrii grupului infracţional. Spre exemplu, inculpatul C.A.V. afirma către investigatorul sub acoperire: „Vreau să am şi io o garanţie .. nu pot să fac aşa .. Deci, în caz de .. riscu e .. cade fata, cade firma .. se pune sechestru pe firmă .. pe absolut totu .. deci plata .. a căzut marfa s-a confiscat .. da .. şi mai mult decât atâta a stricat oamenilor treaba .. Viena .. ei au aranjat totul aici. Deci dacă io am dat veriga slabă aici, s-a dus totul .. asta e cel mai important!"; din această convorbire se desprinde concluzia că inculpatul avea reprezentarea exactă o reţelei care organizare traficul de droguri, dar era reţinut a se spune explicit ceea ce cunoştea.

Curtea a apreciat, pe baza modului în care acţionat inculpatul C.A.V., a datelor pe care le cunoştea despre traficul de droguri, inclusiv şi despre alte persoane implicate în aceste operaţiuni, a înţelegerii care rezultă că există între inculpaţi privind introducerea şi a altor containere decât cele două ajunse în Portul Constanţa, a rolului său limitat exclusiv la introducerea în ţară a drogurilor, independent de vreo implicarea în procurarea drogurilor, că inculpatul nu a desfăşurat activităţi materiale privind procurarea drogurilor în Brazilia, dar a promis inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. că îi va ajuta la introducerea în ţară a drogurilor, stabilind un mod de acţiune pentru restul containerelor, similar cu cel aplicat pentru introducerea primelor două containere. Inculpatul cunoştea despre natura bunurilor traficate, în condiţiile în care a manifestat permanent o să le însoţească până la Târgu Jiu, acţiuni prin care s-a realizat una din modalităţile alternative de realizare a elementului material al infracţiunii, ceea ce nu este cazul în speţă.

În considerarea contribuţiei reţinute de Curte în sarcina inculpatului C.A.V., specifică formei de participaţie penală a complicităţii, cu privire la infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, s-a impus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul C.A.V. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, sub acest aspect, luat în considerare din oficiu, fiind întemeiat apelul inculpatului C.A.V.

Rezumând, Curtea a apreciat că se impune menţinerea soluţiei de condamnare a inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina lor, precum şi a soluţiei de condamnare a inculpatului C.A.V. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, criticile inculpaţilor care au susţinut că nu au comis infracţiunile fiind neîntemeiate.

Cu privire la infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus condamnarea inculpatului C.A.V., raportat la noua încadrare juridică, ţinând seama la stabilirea pedepsei de contribuţia concretă şi rolul acestui inculpat în comiterea acestei infracţiuni.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., precum pedeapsa aplicată inculpatului C.A.V. pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea a reţinut că prima instanţă a făcut o justă aplicarea a criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, circumstanţele personale ale inculpaţilor, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Se impune ca în cadrul procesului de individualizare a pedepsei instanţa să ia în considerare toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze şi, după caz, să acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conţinut, în vederea stabilirii pedepsei corespunzătoare pentru reeducarea inculpatului. în acest context se impune, pe de o parte, a se acorda atenţia cuvenită circumstanţelor reale de săvârşire a faptelor, iar pe de altă parte, instanţa de control judiciar se opreşte în cadrul acestei analize şi asupra elementelor ce caracterizează persoana inculpaţilor.

Pentru a-şi îndeplini funcţiile, pedeapsa trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi naturii (privativă sau neprivativă de libertate), atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o individualizare care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

S-a subliniat şi faptul că exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin pedeapsa aplicată, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., a căror implicare în săvârşirea infracţiunilor a fost similară, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, în considerarea modului în care aceştia au conceput şi au pus în aplicare planul infracţional, dar şi a urmărilor ce se puteau produce, în cazul în care drogurile ajungeau pe piaţă. Curtea a avut în vedere că inculpaţii au stabilit contacte cu persoane din Brazilia, cu care au convenit să aducă droguri în România, disimulate în alte mărfuri, acest gen de fapte intrând în categoria criminalităţii internaţionale, situată la un nivel înalt, în considerarea cantităţii impresionante de droguri, dar şi a naturii drogurilor. S-a încercat introducerea în ţară a unei cantităţi de aproape 4 tone de cocaină, după ce anterior aceeaşi inculpaţi aduseseră în România aproximativ 1.000 Kg de cocaină. Pentru introducerea cocainei au fost cooptate în activitatea infracţională şi alte persoane, plătite cu sume considerabile, tocmai pentru a le câştiga încrederea şi a avea stabilită o reţea pentru introducerea drogurilor. Inculpaţii au urmărit să găsească persoane care să le sprijine pe teritoriul României, astfel încât să aibă asigurate condiţiile pentru introducerea drogurilor pe teritoriul României, fără un control vamal. Modul în care au acţionat inculpaţii se situează la un grad de periculozitate foarte ridicat, fiind foarte rare situaţiile când se trafichează o asemenea cantitatea de droguri, captura realizată în Brazilia, cu sprijinul autorităţilor române, fiind pentru România una dintre cale mai mari capturi de droguri, mai ales că este în discuţie un drog foarte scump. Gradul ridicat de pericol social trebuie analizat şi din perspectiva urmărilor care s-ar fi putut produce, dacă faptele nu erau descoperite. Cantitatea de 3.778 kg cocaină ar fi adus grupului infracţional, din care este evident că fac parte şi alte persoane, inclusiv la nivel internaţional, beneficii impresionante, cel puţin de ordinul zecilor de milioane de euro. Pe de altă parte, punerea pe piaţă a acestei cantităţi de droguri aducea un pericol semnificativ şi pentru consumatorii de cocaină, în considerarea efectelor nocive ale consumului de droguri.

Din punct de vedere al persoanei inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. s-a constatat că aceştia nu au antecedente penale, îşi desfăşurau activitatea în cadrul SC R.I. SRL Baia de Fier, iar inculpatul avea activităţi comerciale şi în Spania, s-au căsătorit în timpul detenţiei în cauza anterioară; pe parcursul procesului au avut o conduită nesinceră, au negat săvârşirea faptei şi nu au cooperat în nicio modalitate cu organele judiciare. Implicarea inculpaţilor în activităţile de trafic de droguri de mare risc, intenţia inculpaţilor de a crea o filieră pentru introducerea în România a cocainei, demonstrează o periculozitate deosebită a inculpaţilor.

Astfel, ţinând seama de gradul concret de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care s-a pregătit şi derulat activitatea infracţională, contribuţia fiecărui inculpat, cantitatea deosebit de mare de droguri traficată, natura drogurilor, valorile sociale lezate şi ocrotite de normele penale referitoare la viaţa şi la sănătatea persoanelor, scopul urmărit, starea de pericol creată pentru ordinea de drept, impactul social puternic negativ al comiterii unor astfel de fapte, Curtea a apreciat că a fost pe deplin justificată aplicarea pentru inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. a unor pedepse cu închisoare egale cu maximul special prevăzut de lege, dat fiind că suntem în prezenţa unor infracţiuni de trafic de droguri de mare risc care au un caracter excepţional, în raport de cantitatea de cocaină ce se dorea a fi traficată.

De asemenea, a fost justificată şi aplicarea sporului de 5 ani închisoare pentru inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., întrucât aceştia au comis două infracţiuni de trafic de droguri, prima vizând procurarea de droguri din Brazilia, iar a doua privind încercarea de a introduce drogurile în România. Comiterea celor două infracţiuni aflate în concurs real, ambele cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, au impus aplicarea sporului de pedeapsă de 5 ani, pentru a realiza o corespunzătoare sancţionare a inculpaţilor. Aplicarea sporului de pedeapsă faţă de o persoană care infracţiuni de o gravitate deosebită a fost oportună, deoarece neaplicarea sporului de pedeapsă ar constitui o încurajare a comiterii de infracţiuni în viitor, creându-se infractorului aparenţa că ar fi efectiv sancţionat doar pentru cea mai gravă dintre infracţiuni. Totodată, sporirea pedepsei a fost în măsură să asigure atingerea scopului şi funcţiilor pedepsei, inclusiv din punct de vedere al prevenţiei speciale şi generale, pentru a fi descurajate conduite viitoare prin care o persoană ce a comis o infracţiune gravă să fie tentată în a comite alte infracţiuni sancţionate mai blând, pentru care să nu fie sancţionat suplimentar, în condiţiile art. 34 C. pen. ce consacră regimul sancţionator în ipoteza concursului de infracţiuni.

În consecinţă, criticile inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. privind greşita individualizare a pedepselor aplicate de prima instanţă au fost neîntemeiate.

Cu privire la inculpatul C.A.V., Curtea a menţinut pedeapsa aplicată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, apreciind că rolul inculpatului în activitatea de introducere a drogurilor în România era esenţială. La solicitarea inculpatei C.A. (fostă C.) R.E., inculpatul C.A.V. a identificat persoane care să îi ajute la introducerea în ţară a drogurilor, era persoana care păstra legătura cu grupul de persoane implicat în efectuarea formalităţilor vamale, plătea intermediarii, avea asupra sa, la momentul depistării, o sumă importantă de bani, stabilise cu intermediarii să colaboreze şi la transporturile viitoare, s-a implicat în mod direct în facilitarea operaţiunilor de vămuire, iar în cazul primelor două transporturi urma să însoţească containerele până la Târgu Jiu, ceea ce arată că între inculpatul C.A.V. şi ceilalţi doi inculpaţi se stabiliseră relaţii de încredere. Având în vedere contribuţia esenţială a inculpatului la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cantitatea de droguri ce se intenţiona a fi introdusă în România, conduita procesuală nesinceră a inculpatului, care a susţinut constant că nu cunoştea conţinutul containerelor aduse în România şi nici despre alte transporturi viitoare, este justificată aplicarea pedepsei maxime de 12 ani şi 6 luni închisoare.

Pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, reţinută în sarcina inculpatului C.A.V., ca efect al schimbării încadrării juridice, Curtea a apreciat că trebuie să se ţină seama de contribuţia mai redusă a inculpatului la săvârşirea acestei fapte. Aşa cum s-a arătat, inculpatul nu a avut o contribuţia materială la procurarea cocainei din Brazilia, contribuţia sa fiind limitată la un sprijin moral dat coinculpaţilor, în maniera deja descrisă. Întrucât inculpatul C.A.V. a avut o contribuţie vădit mai redusă la comiterea acestei infracţiuni, reflectată şi de forma de participaţia penală, s-a impus ca tratamentul sancţionator să fie mai blând decât în cazul inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., de aceea o pedeapsă de 15 ani închisoare a fost suficientă, raportat la conţinutul concret al acestei infracţiuni, fără a face abstracţie de cantitatea şi natura drogurilor traficate.

Şi în cazul inculpatului C.A.V. s-a impus sporirea pedepsei cea mai grea de 15 ani închisoare cu încă 2 ani închisoare, având în vedere necesitatea sancţionării suplimentare a pluralităţii de infracţiuni, raportat şi la gravitatea deosebită a infracţiunilor comise; argumentele expuse în cazul sporului aplicat inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. îşi găsesc aplicabilitatea şi pentru inculpatul C.A.V., cu menţiunea că sporirea pedepsei este la un nivel mai redus, întrucât inculpatul C.A.V. nu a avut aceeaşi contribuţie la comiterea faptelor, în special pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, la care a fost complice.

Astfel, criticile inculpatului C.A.V. privind individualizarea pedepsei au fost parţial întemeiate, în sensul că pedeapsa pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr, 143/2000 a fost mai redusă decât în cazul autorilor, iar sporirea pedepsei a fost la un nivel mai mic decât sporul aplicat inculpaţilor C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., pentru argumentele expuse.

Ca atare, apelurile formulate de inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E. împotriva Sentinţei penale nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011 au fost respinse ca nefondate, întrucât niciuna dintre criticile primite nu sunt întemeiate.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Curtea a admis apelul formulat de inculpatul C.A.V. împotriva Sentinţei penale nr. 265 din 6 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 15967/118/2011.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V. în pedepsele componente de 20 ani închisoare, 12 ani şi 6 luni închisoare, precum şi sporul de 5 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică pentru inculpatul C.A.V. din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul C.A.V. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 6 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală apelată pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se va aplica inculpatului C.A.V. pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 2 ani închisoare, în final inculpatul C.A.V. va executa pedeapsa de 17 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului C.A.V. pedeapsa complementară cea mai grea de 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 189 C. proc. pen. şi art. 190 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus avansarea sumei de 150 RON din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea interpretului B.C.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii C.A.A., C.A. (C.) R. şi C.A.V.

Apărătorul ales al recurenţilor inculpaţi C.A.A. şi C.A. (C.) R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12, pct. 14 şi pct. 17² C. proc. pen.

Cu privire la primul caz de casare invocat, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracţiuni pentru care inculpaţii au fost condamnaţi. De asemenea, a arătat că în motivarea hotărârilor, instanţele de fond şi de apel au făcut referire la primul transport care a format obiectul Dosarului nr. 563/36/2012, cauză în care inculpaţii au fost condamnaţi definitiv.

A arătat că nu există nici o dovadă care să ateste faptul că inculpaţii au luat legătura cu firma furnizoare din Brazilia, în condiţiile în care în zilele de 29 - 31 ianuarie 2009 când se presupune că au fost făcute acele declaraţii de export, inculpaţii se aflau în stare de arest. De asemenea, a arătat că un alt argument adus de instanţă a fost declaraţia investigatorului sub acoperire, care a relatat faptul că martorul I.M. ar fi trimis un mesaj inculpatului C.A.V., în sensul ca următoarele transporturi să nu depăşească un anumit gabarit, aspecte în raport de care a susţinut că acest martor, audiat fiind în Dosarul nr. 563/36/2012, a declarat că nu a trimis un asemenea mesaj inculpatului C.A.V.

Astfel, a apreciat că declaraţia investigatorului sub acoperire şi menţinerea unei soluţii de condamnare exclusiv pe această declaraţie, nu poate fundamenta această soluţie.

Pentru motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noua reglementare, reţinând dispoziţiile art. 5 C. pen.

În susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., în sensul că hotărârea este contrară legii, a arătat că instanţa de fond a soluţionat cauza la al doilea termen de judecată, fără să administreze nicio probă, iar dintre martorii audiaţi în faţa instanţei de apel numai investigatorul sub acoperire a susţinut acel aspect referitor la mesajul pe care martorul I.M. l-ar fi transmis inculpatului C.A.V. iar declaraţia investigatorului sub acoperire este contrară proceselor-verbale pe care le-a întocmit cu privire la activităţile pe care le-a efectuat, întrucât în acele procese verbale nu face nicio referire în sensul că inculpaţii intenţionează să mai aducă şi alte transporturi.

Totodată, s-a susţinut că este contrar practicii CEDO ca o soluţie de condamnare a inculpaţilor la pedepse de câte 25 ani închisoare să fie fundamentată doar pe declaraţia investigatorului sub acoperire;în stabilirea vinovăţiei inculpaţilor au fost reţinute probe ilegal, motiv pentru care s-a apreciat că hotărârea este contrară legii sens în care se impunea achitarea inculpaţilor.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C.A.V., având cuvântul, a arătat că motivele de recurs se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 385 pct. 12, pct. 14 şi pct. 17 C. proc. pen.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a arătat că în sarcina inculpatului sunt reţinute aceleaşi fapte pentru care acesta a fost condamnat definitiv într-un alt dosar, fiind depusă la dosarul cauzei decizia penală definitivă în Dosarul nr. 563/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa.

Totodată, a arătat că probatoriul administrat în prezenta cauză nu îşi găseşte suportul decât în probatoriul administrat în Dosarul nr. 563/36/2012 al Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care în prezenta speţă nu există probe care să facă dovada vinovăţiei inculpatului.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., a solicitat, în baza art. 5 C. pen. aplicarea legii penale mai favorabile şi proporţionalizarea pedepsei în raport de noile reglementări.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., a arătat că hotărârea pronunţată în cauză este contrară legii, în condiţiile în care probatoriul administrat a fost obţinut ilegal.

În acest sens a solicitat să se aibă în vedere faptul că autorizaţia a fost obţinută pentru orele 16:00, iar întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire şi inculpat s-a realizat la orele 14:00, prin urmare, autorizaţia are un moment subsecvent momentului pentru care ar fi trebuit să fie dispusă, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., o probă obţinută ilegal nu poate fi considerată mijloc de probă.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului inculpatului, casarea deciziei penale recurate şi în rejudecare, să se dispună în principal achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte, analizând recursurile formulate, apreciază că acestea sunt fondate, însă doar în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen.

În susţinerea pct. 12 al art. 385⁹ C. proc. pen., toţi inculpaţii recurenţi din prezenta cauză, C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V.; au apreciat în susţinerea recursului că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive pentru niciuna dintre infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.

Au susţinut că nu există nici o dovadă care să ateste faptul că inculpaţii au luat legătura cu firma furnizoare din Brazilia, în condiţiile în care în zilele de 29 - 31 ianuarie 2009 când se presupune că au fost făcute acele declaraţii de export, inculpaţii se aflau în stare de arest. De asemenea, au arătat că un alt argument adus de instanţă a fost declaraţia investigatorului sub acoperire, care a relatat faptul că martorul I.M. ar fi trimis un mesaj inculpatului C.A.V., în sensul ca următoarele transporturi să nu depăşească un anumit gabarit, aspecte în raport de care a susţinut că acest martor, audiat fiind în Dosarul nr. 563/36/2012, a declarat că nu a trimis un asemenea mesaj inculpatului C.A.V. astfel că, menţinerea unei soluţii de condamnare exclusiv pe această declaraţie, nu poate fundamenta această soluţie.

Deşi au invocat incidenţa cazului de casare mai sus menţionat în dezvoltarea motivelor de recurs, toţi inculpaţi au contestat practic situaţia de fapt,negând starea de fapt reţinută de cele două instanţe şi nu au arătat care sunt aspectele pentru care aceştia consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi.

Motivele de recurs astfel cum au fost susţinute se întemeiază practic pe reţinerea altei stări de fapt ca efect al reinterpretării situaţiei de fapt,fără însă a se arăta în concret aşa cum cere textul de lege care este elementul sau elementele ce lipsesc din construcţia juridică, în baza căreia au fost condamnaţi inculpaţii.

Pentru că recurenţii inculpaţi au invocate critici de nelegalitate,susţinute în opinia acestora atât de nelegală administrare a probelor cât şi de condamnarea lor în lipsa unui probatoriu solid, Înalta Curte, va face analiza acestor critici, cu argumentarea că susţinerile inculpaţilor sunt pure speculaţii juridice neregăsindu-şi suport în actele dosarului.

În analiza criticii de nelegalitate, grefată pe o aşa zisă nelegală administrare a probelor ce ar rezulta din faptul că autorizaţia a fost obţinută pentru orele 16:00, iar întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire şi inculpat s-a realizat la orele 14:00, prin urmare, autorizaţia are un moment subsecvent momentului pentru care ar fi trebuit să fie dispusă, arătând că, potrivit dispoziţiilor art. 64 alin. (2) C. proc. pen., o probă obţinută ilegal nu poate fi considerată mijloc de probă, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 143/2000, permit ca procurorul să poate autoriza folosirea investigatorilor acoperiţi pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor şi obţinerea mijloacelor de probă, în situaţiile în care există indicii temeinice că a fost săvârşită sau că se pregăteşte comiterea unei infracţiuni dintre cele prevăzute în prezenta lege, ca atare analiza celor două ordonanţe din data de 21 ianuarie 2009, relevă pe deplin respectarea dispoziţiilor ce ţin de legalitatea obţinerii şi administrării unei probe astfel că această critică este nelegală.

Legat de nelegalitatea administrării probelor, s-a invocate în subsidiar existenţa unei aşa zise provocări din partea investigatorului.

Folosirea, în cauză, a investigatorului sub acoperire, în scopul surprinderii inculpatului şi obţinerii de probe, nu constituie o încălcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale, în scopul obţinerii unei probe, atâta timp cât inculpatul a luat hotărârea să comită şi a comis în mod repetat acţiuni specifice traficului de droguri cât şi cea de deţinere de droguri.

Toată practica în materie relevă că activitatea investigatorului sub acoperire nu poate consta în determinarea unei persoane să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe - interzisă prin dispoziţiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., ci numai în observarea modului în care se desfăşoară activitatea infracţională şi punerea la dispoziţia organelor judiciare a datelor necesare pentru dovedirea faptelor şi pentru tragerea la răspundere penală a făptuitorilor.

Susţinerile apărării referitoare la împrejurarea că inculpaţii ar fi fost provocaţi de către investigatorii sub acoperire şi că infracţiunea de trafic de droguri nu ar fi fost săvârşită niciodată în lipsa intervenţiei acestora sunt nefondate.

Datele cauzei relevă că acţiunile investigatorului sub acoperire şi informatorului au început la data de 21 ianuarie 2009, iar cele două containere ce conţineau cocaina au sosit în Portul Constanţa la data de 21 decembrie 2008 astfel că activitatea inculpaţilor data anterior autorizării investigatorului sub acoperire şi informatorului, aceştia intervenind doar în etapa efectuării formalităţilor vamale, astfel că activitatea infracţională fusese începută cu mult înainte ca agenţii statului să acţioneze în vederea depistării autorilor. Chiar şi inculpatul C.A.V. a declarat în apel că la jumătatea lunii ianuarie inculpata C.A. (fostă C.) R.E. i-a cerut sprijinul în vederea introducerii în ţară a celor două containere, ulterior începerii demersurilor pentru identificarea unor persoane care să-i ajute la introducerea în ţară a containerelor intervenind investigatorul sub acoperire I.M. şi informatorul A.I.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă că utilizarea agenţilor infiltraţi este admisibilă, în măsura în care este circumscrisă unor garanţii, însă interesul public nu poate justifica utilizarea elementelor obţinute ca urmare a unei provocări poliţieneşti - un astfel de procedeu este susceptibil a priva de la început şi în mod definitiv un acuzat de un proces echitabil (Teixeira, § 35 - 36, 39, Ramanauskas, § 54).

Orice probă obţinută ca urmare a unei provocări din partea poliţiei trebuie înlăturată pentru ca procedura să fie conformă exigenţelor unui proces echitabil (art. 6). În măsura în care acuzatul susţine că a fost provocat, jurisdicţiile penale trebuie să examineze atent dosarul şi din această perspectivă (Ramanauskas, § 60).

Însă, pentru a distinge între agentul provocator şi cel infiltrat există mai multe criterii (Ramanauskas, § 56): dacă intervenţia poliţiştilor este ordonată şi controlată de un magistrat; dacă autorităţile naţionale aveau, aparent, raţiuni suficiente pentru a-l bănui pe acuzat de respectiva activitate ilicită; cazierul judiciar.

Există provocare din partea poliţiei atunci când agenţii implicaţi (membri ai forţelor de ordine sau persoane intervenind la cererea acestora) nu se limitează a examina de o manieră pasivă activitatea ilicită, ci exercită asupra persoanei în cauză o influenţă de natură a o incita la comiterea unei infracţiuni care altfel nu ar fi fost săvârşită, în scopul de a face posibilă constatarea infracţiunii, adică pentru a obţine dovezi şi pentru a trage la răspundere (Ramanauskas, § 55, Eurofinacom contra Franţei).

Or, datele cauzei relevă că susţinerile inculpaţilor sunt pur subiective şi speculative, intenţia şi predispoziţia infracţională existau; astfel că nu poate fi reţinută o atare critică, ce ar atrage nelegalitatea probei administrate.

Faţă de toate aceste circumstanţe ale cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie concluzionează că acţiunea investigatorului şi colaboratorului a fost eminamente pasivă şi că, aşa cum a reţinut şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ludi contra Elveţiei, din momentul în care acuzatul îşi dă seama că îndeplineşte un act ce cade sub incidenţa legii penale, îşi asumă riscul de a întâlni un funcţionar al poliţiei infiltrat şi care încearcă în realitate să-l demaşte,astfel că nu poate fi primită apărarea bazată pe administrarea de probe nelegale.

Nici critica inculpaţilor,în conformitate cu care au invocat că în motivarea hotărârilor, instanţele de fond şi de apel au făcut referire la primul transport care a format obiectul Dosarului nr. 563/36/2012, cauză în care inculpaţii au fost condamnaţi definitiv, iar prezenta condamnare a inculpaţilor este contrară legii, în condiţiile în care instanţa de fond a soluţionat cauza la al doilea termen de judecată, fără să administreze nicio probă, iar dintre martorii audiaţi în faţa instanţei de apel numai investigatorul sub acoperire a susţinut acel aspect referitor la mesajul pe care martorul I.M. l-ar fi transmis inculpatului C.A.V.; nu este una nereală.

În motivarea hotărârii ce a stat la baza condamnării inculpaţilor din prezenta cauză, cum corect au remarcat şi inculpaţii s-a făcut doar referire la primul dosar în care de asemenea au fost condamnaţi, fără însă ca această condamnare să aibă vreo legătură cu acele fapte sau mai exact fără ca să poată fi vorba despre acelaşi fapte.

Referirea la cauza în care inculpaţii au fost condamnaţi definitiv,prezintă relevanţă şi în prezenta cauză, dat fiind că activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze este în strânsă legătură cu faptele din precedenta cauză, atât din perspectiva dovedirii implicării inculpaţilor în activitatea de trafic de droguri, cât şi din perspectiva materialului probator, care a fost administrat în Dosarul nr. 3/D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată - Serviciul Teritorial Constanţa, şi care a fost utilizat în acuzare şi în această cauză, astfel că nu poate fi primită critica acestora care deşi nu au încadrat-o juridic, s-a impus a fi analizată în opinia Înaltei Curţi pe aspecte ce ţin de legalitatea administrării probelor.

Critica ce ţine de lipsa administrării unui probatoriu complet la instanţa de fond şi a insuficienţei probelor administrate în apel, aspecte ce se impun a fi analizate din perspectiva art. 6 C. pen. sunt neîntemeiate sub aspectul finalităţii lor.

Chiar dacă instanţa de fond nu a dat dovadă de un real rol activ, această lipsă de diligentă a sa a fost complinită de către instanţa de apel în virtutea efectului devolutiv, efect care a fost aplicat în plenitudinea substanţei sale.

Depoziţiile martorilor relevă că s-au administrat cu suficienţă proba testimonială, tocmai pentru a înlătura orice îndoială în ceea ce priveşte vinovăţia inculpaţilor, astfel că susţinerile acestora nu pot fi primite ca fiind întemeiate în analiza criticii de nelegalitate circumscrisă dreptului la un proces echitabil.

Mai mult decât atât,analiza procedurilor de citare pentru restul martorilor rămaşi neaudiaţi, relevă că s-a depus toate diligentele în vederea depistării şi prezentării acestora în instanţă pentru a fi audiaţi, edificator în acest sens fiind referatul, unde se arată explicit modul în care s-a procedat în vederea audierii martorului I.M., când instanţa a mers până la modalitatea de a-i lăsa martorului mesaj pe mesageria vocală, pentru a se prezenta în instanţă să fie audiat.

Acest exemplu şi nu numai,pentru că în această manieră s-a procedat cu toţi martorii din lucrări şi probele solicitate în apărare, relevă pe deplin respectarea drepturilor ce ţin de temeinicia şi substanţa unui probatoriu ce trebuie să stea la baza condamnării unei persoane, astfel că apărările inculpaţilor şi pe acest palier sunt nefondate.

Recursurile inculpaţilor din prezenta cauză, aşa cum s-a precizat sunt însă fondate pe aspecte ce ţin de aplicarea legii penale mai favorabile.

În analiza aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. Înalta Curte se va raporta şi determina pe de o parte dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi faptele inculpatului în legea nouă şi apoi va compara sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru aceste infracţiuni şi dacă se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială.

În analiza primului criteriu de determinarea a legii penale mai favorabile respectiv dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia şi fapta în legea nouă Înalta Curte constată că infracţiunea de trafic de droguri pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat îşi găseşte reglementarea în noul cod în dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 fără însă a fi afectată existenţa infracţiunii în forma sa de bază, astfel că din acest punct de vedere nu se evidenţiază aspecte diferite în raport de acest criteriu.

Al doilea criteriu de analiză, impune a se verifica sancţiunile prevăzute de noul C. pen. pentru această infracţiune şi dacă ele se circumscriu unor limite mai reduse în raport de reglementarea iniţială iar datele cauzei relevă din acest punct de vedere că sancţiunea prevăzută de legea nouă este mai redusă, astfel că legea nouă este legea mai favorabilă.

Practic comparaţia se impune a se face în acest caz,între legea veche care sancţionează fapta recurentului în limitele prevăzute pentru varianta agravantă a infracţiunii şi legea nouă care sancţionează aceeaşi faptă încadrată juridic conform noilor texte de lege în limitele prevăzute pentru noua variantă şi în raport de noua încadrare.

Astfel legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi iar legea nouă prevede o sancţiune de la 5 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. Sancţiunea individualizată de către instanţa de fond în cuantum de 20 ani a fost orientată la limita maximă prevăzută de lege astfel că întrucât sub aspectul sancţiunilor prevăzute de noul C. pen. în conţinutul articolelor prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsele prevăzute de lege sunt într-un cuantum mai redus respectiv de la 5 la 12 ani se constată că din acest punct de vedere legea nouă este mai favorabilă.

În referire la infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, legea veche prevedea o sancţiune de la 15 ani la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi iar legea nouă prevede o sancţiune de la 7 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Sancţiunea individualizată de către instanţa de fond în cuantum de 12 ani şi 6 luni a fost orientată către limita minimă prevăzută de lege;astfel că întrucât sub aspectul sancţiunilor prevăzute de noul C. pen. în conţinutul articolelor prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 pedepsele prevăzute de lege sunt într-un cuantum mai redus respectiv de la 5 la 12 ani, astfel că se constată că din acest punct de vedere şi pentru această infracţiune legea nouă este mai favorabilă.

Întrucât infracţiunile comise de inculpaţii recurenţi în prezenta cauză sunt concurente,înalta Curte va face analiza şi a acestei instituţii autonome, respectiv a regulilor care reglementează concursul de infracţiuni;care în prezent prevăd un regim sancţionator mult mai sever şi această întrucât dispoziţiile ce reglementează în prezent această instituţie regăsite în dispoziţiile art. 38 C. pen. raportat la art. 39 lit. b) C. pen. impun aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate ceea ce ar determina ca în final pedeapsa rezultantă de executat a inculpatului să fie mult mai mare.

Toate aceste aspecte relevă aşadar în considerarea celor expuse anterior că legea penală veche este legea mai favorabilă care lasă la latitudinea instanţei în cadrul procesului de individualizare aplicarea sau nu a sporului de pedeapsă astfel încât va menţine regulile aplicate în cadrul concursului de infracţiuni în reglementarea prevăzută de codul penal din 1969.

Pentru toate aceste considerente şi în raport de argumentele expuse, va admite recursurile declarate de inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. împotriva Deciziei penale nr. H5/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Va casa în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 265 din 6 iunie 2012 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare:

Va face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

I. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.A., în pedepsele componente de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Va înlătură sporul de 5 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. se va dispune ca inculpatul C.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

II. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatei C.A. (fostă C.) R.E., în pedepsele componente de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Va înlătură sporul de 5 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. se va dispune ca inculpata C.A. (fostă C.) R.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, în final inculpata va executa pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

III. Va descontopi pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor. Va înlătură sporul de 2 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. se va dispune ca inculpatul C.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul va executa pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Va interzice inculpaţilor C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Va constata că inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. sunt arestaţi în altă cauză.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.A.V., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. împotriva Deciziei penale nr. H5/P din 27 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 265 din 6 iunie 2012 a Tribunalului Constanţa şi, în rejudecare:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.A., în pedepsele componente de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul C.A.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare aplicată inculpatei C.A. (fostă C.) R.E., în pedepsele componente de 20 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor.

Înlătură sporul de 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 20 ani închisoare la 12 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. dispune ca inculpata C.A. (fostă C.) R.E. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care adaugă un spor de 3 ani închisoare, în final inculpata executând pedeapsa de 15 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată inculpatului C.A.V., în pedepsele componente de 15 ani închisoare şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., 12 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe care le repune în individualitatea lor înlătură sporul de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 15 ani închisoare la 10 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 32 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 12 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. dispune ca inculpatul C.A.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 67 C. pen.

Interzice inculpaţilor C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 65 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Constată că inculpaţii C.A.A., C.A. (fostă C.) R.E. şi C.A.V. sunt arestaţi în altă cauză.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C.A.A. şi C.A. (fostă C.) R.E., în sumă de câte 50 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul C.A.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 mai 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1646/2014. Penal. Omorul deosebit de grav...		ICCJ. Decizia nr. 1529/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1585/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1585/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs