ICCJ. Decizia nr. 166/2014. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 166/2014
Dosar nr. 14/261/2014
Şedinţa publică din 6 iunie 2014
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 28 ianuarie 2014, Judecătoria Moldova Nouă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul A.P.G. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013, emisă la data de 4 octombrie 2013 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
A menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii C.F.I. şi S.S., dispusă prin rezoluţia mai sus menţionată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moldova Nouă, la data de 9 ianuarie 2014 A.P.G. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, în contradictoriu cu făptuitorii C.F.I., S.S.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat plângere împotriva numiţilor C.F.I., S.S., funcţionari în cadrul Primăriei Moldova Nouă, arătând că aceştia nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu săvârşind mai multe infracţiuni.
La dosarul cauzei a fost ataşat Dosarul de urmărire penală nr. 514/P/2013, care cuprinde lucrările efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă precum şi rezoluţia atacată.
De asemenea, instanţa din oficiu a dispus ataşarea (în xerocopie) plângerii formulate de petent împotriva rezoluţiei atacate şi a dovezilor de comunicare către petent ale celor două rezoluţii.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 3 iulie 2013, petentul a formulat plângere penală împotriva făptuitorilor C.F.I. şi S.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că făptuitorii, funcţionari în cadrul Primăriei Moldova Nouă, nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu, refuzând să ducă la îndeplinire o decizie a Curţii de Apel Timişoara, investită cu formulă executorie.
Prin rezoluţia nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitori, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petentul a formulat plângere la Prim Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii formulată conform art. 275-art. 278 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. În conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă prim procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile, prevăzut de art. 277 C. proc. pen., termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Drept urmare, termenul maxim în care poate fi introdusă plângerea la instanţă este de 40 de zile, calculat de la data formulării plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale la prim procuror sau la procurorul ierarhic superior.
În cauza de faţă, instanţa a constatat că petentului i-a fost comunicată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale (nr. 514/P/2013 din data de 4 octombrie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă) la data de 18 octombrie 2013 (astfel cum rezultă din copia borderoului depus la dosar), iar la o dată ulterioară acesta a formulat plângere la prim procuror împotriva măsurii dispuse (plângere ce a fost soluţionată prin rezoluţia nr. 307/II/2/2013 din 24 decembrie 2013).
Totodată, plângerea petentului adresată instanţei de judecată a fost înregistrată la 9 ianuarie 2014, peste termenul de 40 de zile prevăzut imperativ de dispoziţiile art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. Este lipsit de relevanţă faptul că petentul nu a primit comunicarea rezoluţiei prim procurorului prin care a fost soluţionată plângerea de neîncepere a urmăririi penale, în condiţiile în care legea prevede că, în acest caz, plângerea trebuie formulată în termen de 20 de zile de la expirarea termenului în care trebuia soluţionată plângerea de către prim procuror.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul A.P.G.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursul a fost calificat ca fiind apel.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
Soluţionarea de către instanţă a plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată era reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. anterior.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. anterior, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză se constată că petentul A.P.G. a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 16/F din 28 ianuarie 2014 a Judecătoriei Moldova Nouă, prin sentinţa atacată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, fiind respinsă ca tardivă plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 514/P/2013 emisă la data de 4 octombrie 2013 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moldova Nouă.
Prin urmare, sentinţa penală atacată, pronunţată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, este definitivă, legea neprevăzând posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.
Astfel, având în vedere că petentul A.P.G. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, investind Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele textelor legale menţionate, aceasta nu este admisibilă potrivit dreptului comun.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.
Astfel, exercitarea unei căi de atac neprevăzute de legea procesual penală încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A.P.G.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul A.P.G. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge apelul declarat de petentul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 16 din 28 ianuarie 2014 a Judecătoriei Moldova Nouă.
Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
