ICCJ. Decizia nr. 1732/2014. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1732/2014

Dosar nr. 5560/121/2012

Şedinţa publică din 21 mai 2014

Deliberând asupra cauzei penale privindu-l pe inculpatul P.G.C. constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 188 din 7 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 5560/121/2012, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului P.G.C. la o pedeapsă de 1 an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în ref. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012). De asemenea, acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în ref. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (3) C. pen. (faptă din perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012). În baza art. 33 lit. b) - art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare. Potrivit art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. Potrivit art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a celei accesorii aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în baza art. 86² C. pen. Conform art. 86³ alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen. Conform art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a hard-disk-ului marca "H.", bun ce aparţine inculpatului şi care a servit la săvârşirea infracţiunilor (bunul se află la camera de corpuri delicte a I.P.J. Galaţi, conform dovezii din 15 mai 2012). În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.800 RON.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 40/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.G.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., reţinându-se că în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit şi a pus la dispoziţie, un număr de 58 filme care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi respectiv că, în aceeaşi perioadă de 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat pentru sine, a pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deţinut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fişiere video reprezentând minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite. Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de P.G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. şi, respectiv, declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi a competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei disjunse, faţă de P.G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că, la data de 13 februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 17 octombrie 2011, ora 19:23 - 24 octombrie 2011, ora 15:27, utilizatorul adresei I.P. 79.115.125.169 a oferit, pus la dispoziţie, răspândit, transmis şi procurat pentru sine materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi sub nr. 40/D/P/2012.

La aceeaşi dată (13 februarie 2012), Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 18 octombrie 2011, ora 23:37 - 19 octombrie 2011, ora 06:06, utilizatorul adresei I.P. 79.115.124.192 a oferit, pus la dispoziţie, răspândit, transmis şi procurat pentru sine materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi sub nr. 44/D/P/2012.

Din adresa comună nr. 649/2012 transmisă la dosar de furnizorul de servicii internet SC R. & R. SA şi din procesul-verbal din 10 aprilie 2012 de analiză a datelor comunicate prin respectiva adresă, a rezultat că ambele adrese dinamice I.P. (79.115.125.169 şi 79.115.124.192) au fost alocate, în momentele în care au fost descărcate şi răspândite materiale pornografice cu minori, titularului de contract P.G.C. (locaţia unde este instalată conexiunea internet fiind, în cazul ambelor I.P.-uri, cea din municipiul Galaţi, str. B., judeţul Galaţi - domiciliul legal al inculpatului.

Prin ordonanţa din 18 aprilie 2012, Dosarul penal nr. 44/D/P/2012 a fost conexat la Dosarul penal nr. 40/D/P/2012.

Ulterior, în baza autorizaţiei de percheziţie din 27 aprilie 2012 emisă de Tribunalul Galaţi în data de 8 mai 2012, a fost efectuată o percheziţie la domiciliul inculpatului P.G.C., prilej cu care a fost identificat pe masa din bucătăria apartamentului laptop-ul marca A., despre care P.C. (mama inculpatului, care a venit în locaţie pe parcursul desfăşurării percheziţiei) a afirmat că îi aparţine fiului său.

În baza autorizaţiei de percheziţie din 8 mai 2012 emisă de Tribunalul Galaţi, s-a procedat în data de 8 mai 2012 la percheziţionarea mediului de stocare a datelor informatice ridicat de la locuinţa inculpatului P.G.C., fiind astfel percheziţionat hard-disk-ul marca "H.", care a fost extras din laptop-ul ridicat.

În urma percheziţionării hard-disk-ului, au fost identificate 58 fişiere de tip multimedia (video), având diferite extensii, toate reprezentând filme cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite, despre care s-a constatat că au fost colecţionate sistematic începând cu data de 17 ianuarie 2010 şi ulterior au fost şterse toate, în timp, ultima operaţiune de ştergere fiind realizată în data de 11 ianuarie 2012.

De asemenea, au fost identificate 3 fişiere de tip executabil având extensia "EXE" ce reprezintă kit-ul de instalare a aplicaţiei e., 181 fişiere componente ale aplicaţiei informatice L.W., precum şi un fişier de tip executabil având extensia "EXE" ce reprezintă kit-ul de instalare a aplicaţiei U. - prin intermediul tuturor celor trei aplicaţii putându-se descărca fişiere din reţelele de partajare.

Tot la data de 13 februarie 2012, Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, în perioada 1 decembrie 2011, ora 06.43 - 8 decembrie 2011, ora 00.04, utilizatorul adresei I.P. 79.118.182.183 a oferit, pus la dispoziţie, răspândit, transmis şi procurat pentru sine materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic. Cauza a fost înregistrată la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi sub nr. 41/D/P/2012.

Din adresa nr. 2234/2012 emisă de furnizorul de servicii internet SC R. & R. SA a rezultat că în data de 1 decembrie 2011, ora 06.43 - moment în care au fost descărcate şi răspândite materiale pornografice cu minori - adresa dinamică I.P. 79.118.182.183 a fost alocată tot inculpatului P.G.C., locaţia instalării conexiunii fiind la domiciliul acestuia.

Având în vedere că fapta din 1 decembrie 2011 constituie un act material al infracţiunilor continuate comise de către inculpat pe parcursul perioadei 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, existând cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c) C. proc. pen., în data de 22 mai 2012 Dosarul nr. 41/D/P/2012 a fost conexat la Dosarul nr. 40/D/P/2012.

Astfel, prin ordonanţa din data de 11 iunie 2012 s-a dispus extinderea cercetării penale faţă de inculpatul P.G.C. şi sub aspectul săvârşirii actului material din data de 1 decembrie 2011 al infracţiunilor continuate de pornografie infantilă şi de pornografie infantilă prin sisteme informatice pe parcursul perioadei 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012.

La data de 6 iulie 2012 s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva inculpatului P.G.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

A reţinut prima instanţă că inculpatul P.G.C. are 28 de ani, are studii superioare, este administrator la SC M. SRL Galaţi şi locuieşte singur în municipiul Galaţi, str. B., judeţul Galaţi.

Din anul 2008 şi până în data de 8 mai 2012. inculpatul a utilizat laptop-ul marca A., pe care îl achiziţionase de la un prieten.

Utilizând laptop-ul respectiv, conectat la reţeaua internet - conexiune asigurată de furnizorul de servicii internet SC R. & R. SA, fără ca inculpatul să aibă router wireless şi fără să permită în alt mod accesul altor persoane la conexiunea sa- acesta a descărcat periodic, începând cu luna ianuarie 2010, mai multe fişiere video reprezentând materiale pornografice cu minori, utilizând în acest scop programul informatic e., program dedicat pentru descărcarea de fişiere din reţelele de partajare.

Inculpatul a conştientizat permanent faptul că, descărcând respectivele fişiere de pornografie infantilă prin intermediul unei reţele de tip peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează şi upload în momentul download-ului. Totodată el a pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeaşi reţea.

De asemenea, din titulatura fişierelor, ale căror acronime, termeni şi expresii indică fişierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani, şi din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fişiere video, inculpatul P.G.C. a realizat în permanenţă că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite.

Fişierele video au fost în timp descărcate, vizionate în mod repetat şi apoi şterse, toate aceste acţiuni succesive fiind efectuate de către inculpat începând din luna ianuarie 2010, iar ultimul fişier de pornografie infantilă a fost şters din memoria hard-disk-ului laptop-ului în cursul lunii ianuarie 2012.

A constatat instanţa de fond că, audiat fiind cu respectarea garanţiilor procesuale, inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale comiterea infracţiunilor de pornografie infantilă şi de pornografie infantilă prin sisteme informatice, precizând că doar el a fost cel care a descărcat, deţinut şi vizionat cele 58 de fişiere video cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite, menţionând însă că nu a întreţinut şi nu a încercat niciodată să întreţină acte sexuale cu minori.

În apărarea sa, inculpatul a arătat că mobilul infracţiunilor săvârşite, respectiv imboldul psihologic care l-a determinat să descarce, să deţină şi să vizioneze materialele pornografice cu minori a fost urmare a faptului că în perioada copilăriei, în jurul vârstei de 4 - 6 ani, a fost victima unor agresiuni sexuale repetate comise asupra sa de către persoane de sex femeiesc ale căror identităţi nu a dorit să le divulge.

Tot în cursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat să fie supus unei expertize medico-legale psihiatrice, precizând că a avut permanent, pe toată perioada săvârşirii infracţiunilor, discernământul critic asupra faptelor sale, dar că solicită această probă ca un act în circumstanţiere în favoarea sa, pentru a lămuri şi motiva săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, probă ce a fost admisă.

Prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 16 mai 2012 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galaţi s-a concluzionat:

1. numitul P.G.C. prezintă tulburare de personalitate de tip emoţional iritabil; sindrom psihogenetic intenţional (simulare);

2. discernământul asupra faptelor comise a fost păstrat.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut aceeaşi atitudine sinceră, susţinând însă că a deţinut pentru sine 58 de filme care reprezintă poziţii sau acte sexuale cu caracter pornografic ce prezintă sau implică minori, precum şi 58 de materiale pornografice cu minori, pe care nu le-a transmis şi nici nu le-a arătat nimănui.

În apărare a solicitat efectuarea unei expertize informatice, având următoarele obiective:

- dacă reţeaua de tip peer-to-peer e. folosită de inculpat este utilizată de obicei pentru descărcarea doar a fişierelor cu caracter pornografic sau prin intermediul acestei reţele se descarcă orice fel de fişiere;

- dacă inculpatul este un downloadator primar al fişierelor cu caracter pornografic, în sensul că le-a descărcat mai întâi el însuşi de pe site-urile porno de pe internet şi apoi le-a pus la dispoziţie celorlalţi utilizatori ai reţelei e. sau inculpatul este un downloadator secundar, în sensul că a descărcat şi el, la rândul lui, fişierele de pe serverele altor utilizatori (downloadatori primari sau secundari) ai reţelei e.;

- dacă un utilizator al reţelei e. descarcă (download) un fişier pe calculatorul său este obligatoriu ca acel fişier să se încarce (upload) automat şi în calculatoarele celorlalţi utilizatori ai reţelei sau utilizatorul poate interzice uploadarea automată a fişierului din calculatorul său în calculatoarele celorlalţi utilizatori.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară - specializarea informatică, expertul tehnic judiciar desemnat în cauza (N.G.) a arătat că reţeaua de tip peer-to-peer e. este folosită pentru transferul general de fişiere de orice tip şi nu este folosită de obicei pentru descărcarea doar a fişierelor cu caracter pornografic şi respectiv că, dacă un utilizator al reţelei e. descarcă (downloadează) un fişier pe calculatorul său, fără să şteargă track-ul acestei descărcări sau fişierul însuşi, atunci acest fişier în mod obligatoriu se încarcă (uploadează) automat şi în calculatoarele celorlalţi utilizatori ai reţelei, utilizatorul neputând interzice uploadarea automată a fişierului din calculatorul său în calculatoarele celorlalţi utilizatori decât cu dezinstalarea programului sau cu scoaterea fişierului din filesharing, ceea ce înseamnă într-un anumit fel tot o renunţare la utilizarea programului.

Totodată, expertul a apreciat că inculpatul nu este un downloadator primar al fişierelor cu caracter pornografic, în sensul că le-a descărcat mai întâi el însuşi de pe site-urile porno de pe internet şi apoi le-a pus la dispoziţie celorlalţi utilizatori ai reţelei e., ci că inculpatul este un downloadator secundar, în sensul că a descărcat şi el, la rândul lui, fişierele pe de serverele altor utilizatori (downloadatori primari sau secundari) ai reţelei e.

A reţinut instanţa de fond că situaţia de fapt expusă mai sus şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din oficiu; procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi autorizaţia de percheziţie; procesul-verbal de percheziţie informatică; procesul-verbal de analiză a fişierelor identificate cu ocazia percheziţiei informatice; planşă fotografică cu capturi de imagini; declaraţiile inculpatului date pe parcursul întregului proces.

A conchis prima instanţă că, în drept, fapta inculpatului P.G.C. care, în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit şi a pus la dispoziţie, un număr de 58 filme care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat care, în aceeaşi perioadă (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012), prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a procurat pentru sine, a pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deţinut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fişiere video reprezentând minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu ocazia dezbaterilor care au avut loc în faţa instanţei de fond, apărătorul ales al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu [prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi, respectiv, de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.], într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că inculpatul a comis infracţiunile numai prin şi cu ajutorul sistemelor informatice (calculator şi internet).

Această cerere nu a fost primită de prima instanţă, care a considerat că infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) se diferenţiază de infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 sub următoarele aspecte: infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003, se poate realiza prin simpla procurare sau deţinere fără drept de materiale pornografice cu minori, în timp ce în cazul infracţiunii de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 este incriminată numai deţinerea unor astfel de materiale în vederea răspândirii.

A motivat prima instanţă că, din probele dosarului rezultă că inculpatul P.G.C., în perioada 17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012, prin acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit şi a pus la dispoziţie, un număr de 58 filme care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi respectiv a procurat pentru sine, a pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deţinut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului), un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fişiere video reprezentând minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite, fapte care întrunesc elementele constitutive atât ale infracţiunii prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cât şi pe cele ale infracţiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A mai arătat instanţa de fond că, cele două infracţiuni au fost săvârşite în concurs ideal, legiuitorul înţelegând să le incrimineze distinct prin două acte normative şi pentru care a stabilit sancţiuni penale diferite.

Referitor la cererea formulată de inculpat, prin apărător ales, de achitare a sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe motiv că inculpatul nu a săvârşit cu intenţie infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, instanţa de fond a arătat că aceasta nu poate fi primită întrucât din însăşi declaraţia inculpatului rezultă că acesta a conştientizat permanent faptul că, descărcând fişierele de pornografie infantilă prin intermediul unei reţele de tip peer-to-peer care, prin specificul ei, realizează şi upload în momentul download-ului, a şi pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul sistemului său informatic (laptop-ul) acele materiale pornografice cu minori către alte persoane conectate la aceeaşi reţea. Mai mult, din titulatura fişierelor (ale căror acronime, termeni şi expresii indică fişierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani) şi din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fişiere video, inculpatul P.G.C. a realizat în permanenţă că acele clipuri video reprezentau materiale cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite.

Pe de altă parte, instanţa de fond a arătat că nu se poate dispune nici achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) în ref. la art. 10 alin. (1) lit. b¹) C. proc. pen., cum a solicitat în subsidiar apărătorul ales al acestuia, având în vedere condiţiile concrete în care a acţionat inculpatul şi perioada mare de timp în care acesta a desfăşurat activitatea infracţională (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune, gradul de pericol social concret.al acestora, dar şi persoana, vârsta tânără şi conduita anterioară a inculpatului, care nu are antecedente penale.

Raportat la aceste criterii, prima instanţă a apreciat că, în favoarea inculpatului pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., având ca efect aplicarea unor pedepse sub limitele minime prevăzute de textele incriminatoare. Totodată, cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, s-a apreciat de instanţa de fond că nu se impune aplicarea pedepsei complementare, în speţă devenind incident alin. (3) al art. 76 C. pen., ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante.

A mai arătat instanţa de fond că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen., infracţiunile de pornografie infantilă şi pornografie infantilă prin sisteme informatice fiind săvârşite în concurs ideal, astfel că, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, stabilindu-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, la care s-a adăugat un spor de 1 an.

În privinţa pedepsei accesorii aplicate inculpatului, în temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., prima instanţă a reţinut că natura faptelor săvârşite şi ansamblul circumstanţelor personale ale acestuia conduc la concluzia unor nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante aplicate, s-a apreciat că reeducarea inculpatului este posibilă şi fără executarea efectivă a acesteia, dispunându-se în consecinţă suspendarea executării sub supraveghere, impunându-i-se inculpatului, în baza art. 86³ alin. (1) C. pen., respectarea mai multor măsuri de supraveghere (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă). Totodată, în baza art. 86¹ şi art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata termenului de încercare stabilit în baza art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

Potrivit art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., rap. la art. 19 din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea specială a hard-disk-ului marca "H.", bun aparţinând inculpatului şi care a servit la săvârşirea infracţiunilor.

În fine, instanţa de fond a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 188 din 7 mai 2013 a Tribunalului Galaţi au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul P.G.C.

Procurorul a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, dar şi a modalităţii de executare. S-a arătat, în esenţă, că nu se impunea reţinerea de circumstanţe în favoarea inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare necorespunzând gradului concret de pericol social al infracţiunilor săvârşite de inculpatul P.G.C. şi nefiind aptă să conducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Din datele dosarului, rezultă că activitatea infracţională a inculpatului a fost întreruptă prin intervenţia organelor de urmărire penală. Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului, organele de poliţie au ridicat laptopul A., utilizat de acesta începând cu anul 2008. În urma percheziţionăm hard-disk-ului au fost identificate 58 fişiere de tip multimedia (video), având diferite extensii, toate reprezentând filme cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite, despre care s-a constatat că au fost colecţionate sistematic începând cu data de 17 ianuarie 2010 şi ulterior şterse toate, în timp, ultima operaţiune de ştergere fiind realizată în data de 11 ianuarie 2012.

Pericolul faptei de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este subliniat de modalitatea de săvârşire, aceea de deţinere în vederea răspândirii fişierelor video conţinând filme care reprezentau poziţii şi acte sexuale cu caracter pornografic ce implicau minori pe mijloacele de stocare a datelor informatice materiale, pe care le-a oferit şi expus către alte persoane.

De asemenea, s-a arătat că gravitatea faptelor comise de inculpat trebuie apreciată prin prisma numărului mare de fişiere video deţinute de acesta (58), existând riscul răspândirii acestora faţă de un număr mare de persoane şi, în special, minori, dar şi din perspectiva perioadei mari de timp în care s-a desfăşurat activitatea infracţională (17 ianuarie 2010 - 11 ianuarie 2012).

S-a susţinut de către procuror că, raportat la gravitatea infracţiunilor comise, nu se impunea reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia ci, dimpotrivă, instanţa de fond ar fi trebuit să aplice inculpatului pedepse situate peste limitele minime prevăzute de lege, iar ca şi modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicate, executarea efectivă.

Prin apelul formulat, inculpatul P.G.C. - prin apărător ales - a arătat că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., în referire la art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen., în sensul că nu s-a pronunţat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice. Or, potrivit art. 357 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra oricărei împrejurări esenţiale în soluţionarea cauzei. Raportat la acest motiv de apel, s-a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pe de altă parte, inculpatul a reiterat cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum aceasta a fost susţinută în faţa instanţei de fond. în sprijinul acestei solicitări s-a invocat şi practica instanţei supreme (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Decizia nr. 2364 din 16 iunie 2010), care a reţinut că prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută ca infracţiune fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în Titlul III, Capitolul III, Secţiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1), s-a incriminat "producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice". Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârşite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, care nu conţine nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice.

Sub un alt aspect, s-a susţinut de către inculpat că faptei comise îi lipseşte unul dintre elementul constitutiv ale infracţiunii, respectiv latura subiectivă. Astfel, în mod greşit s-a reţinut că inculpatul a deţinut în vederea punerii la dispoziţia altor persoane fişierele respective. Dincolo de faptul că expertiza informatică administrată în cauză a arătat că nu este downloadator primar, programul informatic folosit, prin natura acestuia, în paralel cu descărcarea, pune la dispoziţie fişierul respectiv şi altor persoane. Or, dacă ar fi avut de gând să facă aceasta, inculpatul nu ar fi şters fişierele din calculator, acestea fiind descărcate, vizionate şi şterse, fără a fi puse la dispoziţia cuiva. Astfel fiind, se poate vorbi cel mult despre o culpă cu prevedere, în sensul că inculpatul putea să prevadă rezultatul, dată fiind natura programului de care s-a folosit pentru a descărca, însă, în fapt, aceasta nu a avut niciun moment intenţia de a răspândi respectivele fişiere, ci doar de a le descărca pentru sine, cum de altfel şi rezultă din întreg materialul probator. În consecinţă, s-a solicitat de către inculpat achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b), în ref. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Într-un ultim subsidiar, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate şi a modalităţii de executare, s-a susţinut de către inculpat că, fiind vorba despre o singură infracţiune, exista posibilitatea aplicării unei pedepse cu suspendare condiţionată, acesta având o atitudine sinceră, neavând antecedente penale şi nefiind, în general, o persoană predispusă la comiterea de infracţiuni.

Prin Decizia penală nr. 311/A din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.G.C.

A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 188 din 7 mai 2013 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:

A repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului P.G.C. prin sentinţa penală apelată, şi a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului P.G.C. din două infracţiuni, prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.G.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A redus, de la 5 ani la 4 ani, termenul de încercare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi.

Potrivit art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Galaţi, a sumei de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. D.F.).

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă - pe baza analizei juste, complete şi critice a probelor administrate - a stabilit în mod corect situaţia de fapt (pe care instanţa de apel şi-o însuşeşte pe deplin ca fiind în acord cu probele administrate în cauză şi a cărei reluare nu se mai impune întrucât au fost expuse în prezenta decizie), însă nu a dat faptelor comise de inculpat încadrarea juridică adecvată.

Astfel, din probele administrate în cauză (procesele-verbale de sesizare din oficiu; adresele nr. 649/2012 şi 2234/2012 emise de SC R. & R. SA; procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi autorizaţia de percheziţie; procesul-verbal de percheziţie informatică; procesul-verbal de analiză a fişierelor identificate cu ocazia percheziţiei informatice; planşă fotografică cu capturi de imagini; declaraţiile inculpatului date atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească la instanţa de fond), astfel cum au fost pe larg prezentate şi de instanţa de fond în considerentele sentinţei penale apelate, rezultă atât existenţa faptelor deduse judecăţii, cât şi vinovăţia inculpatului în comiterea acestora. De altfel, inculpatul P.G.C. a recunoscut comiterea faptelor astfel cum acestea au fost reţinute şi de prima instanţă, însă a susţinut că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracţiuni.

În opinia Curţii însă, faptele inculpatului P.G.C., astfel cum au fost dovedite prin mijloacele de probă administrate în cauză, întrunesc elementele constitutive doar ale infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, în formă continuată, prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Examinând dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea a observat că, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută, ca infracţiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau apune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Pe de altă parte, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în Titlul III, Capitolul III, Secţiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1) s-a incriminat producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice.

În speţă, instanţa de fond a reţinut, sub încadrarea juridică prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 că inculpatul P.G.C., a deţinut, inclusiv în vederea răspândirii, a transmis, a oferit şi a pus la dispoziţie, un număr de 58 filme care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, iar sub încadrarea juridică prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, că acelaşi inculpat a procurat pentru sine, a pus la dispoziţie, a oferit, a răspândit şi a transmis prin intermediul unui sistem informatic (laptop), respectiv a deţinut, fără drept, pe un mijloc de stocare a datelor informatice (hard-disk-ul laptopului) un număr de 58 materiale pornografice cu minori - fişiere - video reprezentând minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite.

Sub un prim aspect, Curtea a observat că, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, inculpatul a comis faptele, în oricare dintre modalităţile alternative imputate, numai prin şi cu ajutorul sistemelor informatice. Cum, în speţă, faptele de pornografie infantilă au fost săvârşite exclusiv prin sisteme informatice, inculpatul descărcând de pe internet şi vizionând filmele pornografice pe laptopul său, ridicat ulterior de organele de anchetă, acestea trebuie să primească, de principiu, încadrarea juridică în dispoziţiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, care nu conţine nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice, cum corect a observat şi instanţa de fond.

Pe de altă parte, spre deosebire de infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001, infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută în art. 51 din Legea nr. 161/2003, se poate realiza doar prin simpla "procurare" sau "deţinere fără drept" a unor astfel de materiale cu conţinut pornografic, în timp ce prima infracţiune există doar dacă "deţinerea" se face în vederea răspândirii lor.

Or, în cauza de faţă nu se poate afirma că inculpatul P.G.C. ar fi deţinut materialele pornografice în scopul răspândirii lor. În opinia Curţii, faptul că aplicaţia informatică folosită de inculpat permitea, simultan cu download-ul unui fişier, accesarea/descărcarea acestuia şi de către alţi utilizatori, nu este suficient pentru a se trage concluzia că inculpatul a şi răspândit respectivul fişier, în cauză nefiind probat că inculpatul ar fi avut cunoştinţă despre toate funcţiile sau facilităţile aplicaţiei e. În plus, după procurarea şi vizionarea fişierelor descărcate, inculpatul a procedat la ştergerea lor, ceea ce confirmă faptul că inculpatul nu a acţionat cu un astfel de scop.

Raportat la aceste considerente, Curtea a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor deduse judecăţii, din două infracţiuni prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., într-o singură infracţiune, şi anume aceea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), după ce în prealabil a repus în individualitatea lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală apelată, şi a înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În altă ordine de idei, Curtea nu a primit cererea formulată de inculpat, de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pe considerentul că faptele comise nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III), sub aspectul laturii subiective. Astfel cum a arătat şi instanţa de fond, din titulatura fişierelor (ale căror acronime, termeni şi expresii indică fişierele ca fiind de pornografie infantilă, ce expun persoane cu vârste de sub 18 ani), dar şi din caracteristicile fizice, de dezvoltare corporală, ale persoanelor care apăreau în respectivele fişiere video, inculpatul a avut în permanenţă reprezentarea faptului că acele fişiere video constituiau materiale pornografice cu minori în ipostaze şi manifestări sexuale explicite. Or, astfel fiind, inculpatul a acţionat cel puţin cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte, ceea ce este suficient pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III).

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei ce se impune a fi aplicată inculpatului P.G.C. pentru activitatea infracţională dedusă judecăţii în prezenta cauză, raportat la modalităţile concrete în care aceasta s-a derulat (procurarea şi deţinerea fiind, practic, cele mai puţin periculoase dintre modalităţile alternative prevăzute de textul de lege), dar şi la împrejurările ce caracterizează persoana inculpatului, astfel cum au fost relevate şi de prima instanţă (fiind de subliniat, în acest context, că din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultând că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip emoţional iritabil şi sindrom psihogenetic intenţional - simulare, dar că discernământul asupra faptelor comise a fost păstrat), Curtea a apreciat că pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată de altfel de instanţa de fond pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) este suficientă pentru a sancţiona gravitatea concretă a infracţiunii deduse judecăţii, dar şi periculozitatea inculpatului.

Raportat la aceleaşi considerente, dar reţinând în plus aspectele referitoare la întinderea în timp a activităţii infracţionale şi la forma continuată a acesteia, Curtea a considerat că şi modalitatea de executare stabilită de instanţa de fond este una adecvată şi că nu se impune modificarea acesteia, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 şi urm. C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În opinia Curţii, în perioada imediat următoare se impune ca inculpatul să se supună unor măsuri de supraveghere, tocmai pentru a se preveni reluarea activităţii infracţionale, mai cu seamă că inculpatul prezintă anumite afecţiuni psihice care ar putea favoriza adoptarea din nou a unui comportament antisocial. Totuşi, ca şi consecinţă a reducerii pedepsei aplicate inculpatului, s-a dispus şi reducerea termenului de încercare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către procuror, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat, motivarea acestei opinii regăsindu-se deja în considerentele mai sus expuse. Împrejurările enumerate de procuror în dezvoltarea recursului pentru a pune în evidenţă necesitatea majorării pedepsei aplicate au fost avute în vedere de către instanţa de fond la dozarea acestei pedepse, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii apelate. Curtea a considerat că trebuie avute în vedere datele care caracterizează persoana inculpatului (acesta fiind la primul impact cu legea penală şi recunoscând faptele reţinute în sarcina sa) şi că acestor împrejurări trebuie să li se acorde relevanţa juridică de circumstanţe atenuante, cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

În concluzie, Curtea a reţinut că pedeapsa aplicată de instanţa de fond pentru infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) răspunde exigenţelor legale prevăzute în art. 72 C. pen. şi art. 52 C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea preventivă şi educativă a pedepsei. Curtea apreciază că, dacă orice pedeapsă se aplică infractorului pentru ca, pe această cale, să se obţină intimidarea acestuia, şi, în cele din urmă, reeducarea lui, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atunci în mod necesar, ea trebuie să fie adaptată şi persoanei celui căruia îi este destinată, celui pe care este chemată să-1 intimideze şi mai ales să-l reeduce.

Deşi nu s-a reiterat în faţa instanţei de apel susţinerea potrivit căreia fapta dedusă judecăţii în sarcina inculpatului P.G.C. nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, Curtea a ţinut să amintească faptul că în speţă nu poate fi primită o astfel de aserţiune, procurarea şi deţinerea de materiale pornografice cu copii constituind un act de exploatare sexuală a minorilor care nu numai că nu are nicio legitimitate etică, ci constituie o infracţiune în toate legislaţiile, fie prin intermediul infracţiunilor specifice, create în acest scop, fie prin intermediul incriminărilor tradiţionale, referitoare la morala sexuală. În faţa acestui fenomen trebuie reacţionat într-o manieră fermă, deopotrivă asupra producătorilor de astfel de materiale, cât şi asupra consumatorilor, consecinţele asupra victimelor minore, asupra dezvoltării lor psihice fiind incomensurabile. În scopul stopării acestui fenomen, la nivel internaţional, au fost adoptate de altfel mai multe instrumente juridice, cum ar fi: Protocolul facultativ la Convenţia cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituţia copiilor şi pornografia infantilă, semnat la New York în 6 septembrie 2000; Convenţia privind criminalitatea informatică, încheiată la Budapesta în 23 noiembrie 2001; Decizia Consiliului din 29 mai 2000 privind combaterea pornografiei infantile pe Internet.

În fine, Curtea nu a îmbrăţişat nici punctul de vedere al inculpatului, exprimat prin apărător ales, potrivit căruia în speţă s-ar impune desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, întrucât aceasta nu s-a pronunţat expres cu privire la cererea de schimbare de încadrare juridică.

Potrivit art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa de apel, admiţând calea de atac, poate desfiinţa sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.

Niciuna dintre situaţiile premisă prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. nu se regăseşte în speţa de faţă, aspectele invocate de inculpat neputând fi circumscrise vreunui caz de nulitate absolută dintre cele prevăzute de art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Totodată, nu se poate vorbi nici despre existenţa unei nulităţi relative care, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, să capete caracterul de nulitate absolută, deoarece instanţa de fond a pus în discuţia participanţilor procesuali cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat şi a analizat această cerere în considerentele sentinţei penale apelate. În acest context, faptul că prima instanţă nu s-a pronunţat în mod expres asupra cererii de schimbare a încadrării juridice nu are nicio relevanţă, o astfel de dispoziţie fiind una pur formală, nesusceptibilă de a produce consecinţe juridice. A admite argumentaţia oferită de inculpat în susţinerea acestui motiv de apel ar echivala cu a admite faptul că instanţa, deşi pronunţă o soluţie de condamnare, trebuie să se pronunţe cu privire la fiecare solicitare de achitare formulată de inculpat, pentru fiecare temei juridic invocat, ceea ce, în mod evident, apare ca fiind lipsit de orice finalitate.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 311/A din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat recurs inculpatul P.G.C., fără a depune motivele de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia recurată din perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, apreciază calea de atac declarată ca fiind fondată numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

În conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ din C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385⁹ alin. (3) din C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Văzând faptul că inculpatul P.G.C. a declarat recurs fără a depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va analiza calea de atac formulată de inculpat numai prin perspectiva motivelor de casare ce se iau în considerare din oficiu.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014. De la data pronunţării deciziei din apel, 4 decembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost pronunţată Decizia nr. 2/2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (M. Of. nr. 319/30 aprilie 2014) şi Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 de către Curtea Constituţională (M. Of. nr. 372/20 mai 2014) şi, în plus, s-a evidenţiat o jurisprudenţă constantă şi cunoscută prin publicare cu privire la aplicarea instituţiilor autonome de drept penal, de la 1 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.), până la 20 mai 2014 (data publicării Deciziei nr. 265 a Curţii Constituţionale a României), dar şi pentru perioada anterioară 1969 - 2014, în contextul evoluţiei legislaţiei în prezent abrogate.

Caracterul de izvor de drept penal este recunoscut deciziilor Curţii Constituţionale Române şi celor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în unificarea practicii judiciare, dar şi jurisprudenţei naţionale constante şi cunoscute, astfel încât ori de câte ori generează reguli de drept substanţial vor fi analizate în succesiunea legilor penale, pentru determinarea celei mai favorabile.

Jurisprudenţa anterioară, constantă, referitoare la mecanismul aplicării legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, cunoscută de practicieni şi justiţiabili a generat, în ceea ce-i priveşte pe aceştia din urmă, anumite aşteptări pe tărâmul întinderii sancţiunii aplicabile, iar pentru practicieni un mecanism clar, cu rigoare matematică, de determinare a legii mai favorabile, la adăpost de arbitrariu sau subiectivism. În exercitarea rolului decizional instanţele recunosc forţa jurisprudenţei ca izvor de drept (Del Rio Prada contra Spaniei, parag. 93), urmărind tocmai disiparea dublilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor de drept.

Mai mult decât atât, absenţa unei interpretări jurisprudenţiale accesibile şi în mod rezonabil previzibile poate conduce chiar la constatarea existenţei unei încălcări a drepturilor garantate de art. 7 în privinţa persoanei acuzate (Hotărârile în cauzele Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni contra României, Pessino contra Franţei).

Garanţia consacrată la art. 7, element esenţial al statului de drept, ocupă un loc primordial în sistemul de protecţie al Convenţiei. Acesta trebuie să fie interpretat şi aplicat astfel încât să fie asigurată o protecţie efectivă împotriva urmăririi penale, condamnărilor şi sancţiunilor arbitrare (Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Del Rio Prada contra Spaniei, parag. 116, 125 şi Maktouf şi Damjanovic contra Bosnia şi Herţegovina, parag. 75).

Revirimentul jurisprudenţial, în funcţie de politica penală, în detrimentul inculpaţilor constituie o încălcare a art. 7 din Convenţie (cauza Del Rio Prada contra Spaniei, parag. 105, 91, 93), iar art. 7 parag. 1 interzice de o manieră absolută aplicarea retroactivă a dreptului penal în detrimentul acuzatului (cauza Del Rio Prada contra Spaniei, parag. 116).

Ca urmare, în acest moment jurisprudenţial, aplicarea abruptă a legii mai favorabile în mod global ar genera schimbarea imediată a practicii, în lipsa unui criteriu obiectiv de evaluare a legii mai favorabile, în mod global, cu efecte asupra raporturilor juridice născute anterior publicării deciziei, cele mai frecvente fiind cele referitoare la cuantumul pedepsei. O astfel de jurisprudenţa, este aptă să ocolească garanţiile consacrate de art. 7 din Convenţie, deoarece poate sublinia lipsa de previzibilitate a legii (Hotărârea Curţii Europene a Dreptului Omului, De Rio Prada c. Spania, §62), periclitând astfel siguranţa juridică (Hotărâre Curţii Europene a Dreptului Omului, Bock şi Palade c. României, 15 februarie 2007, §62).

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului. În examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar ai dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) şi incriminarea acestuia la art. 374 alin. (1) şi (2) noul C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.). Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie, infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III). Pornografia infantilă prin sisteme informatice

Producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 12 ani.

Art. 374 C. pen. Pornografia infantilă

(1) Producerea, deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii, achiziţionarea, stocarea, expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori, se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înalta Curte va observa şi faptul că în raport de limitele de pedeapsă, legea nouă este mai favorabilă, deoarece pedeapsa prevăzută de lege are limite mai mici, de la 2 la 7 ani în loc de 3 la 12 ani şi astfel poate deveni mai favorabilă în raport de intervenirea altor instituţii ori în cazul intervenirii unui act de clemenţă.

Astfel, comparând cele două texte de lege, se constată că sancţiunea individualizată de instanţa de apel a fost coborâtă sub minimul special ca urmare a reţinerii circumstanţelor antenuante, individualizare judiciară ce obligă instanţa de recurs, în condiţiile excluderii incidenţei circumstanţelor atenuante de către legea nouă, să stabilească pedeapsa în cuantumul minimului special, 2 ani închisoare. Legea nouă, fiind mai favorabilă faţă de legea veche va retroactiva.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de noua reglementare mai favorabilă, însă în limitele individualizării realizate de instanţele anterioare, aspectul temeiniciei sancţiunilor neputând fi devoluat în recurs. Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. anterior, are corespondent în art. 66 lit. a), b) şi f) C. pen., însă conform art. 65 alin. (1) C. pen. pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Câtă vreme instanţa nu a interzis inculpatului P.G.C. niciunul dintre drepturile evocate mai sus ca pedeapsă complementară, Înalta Curte va înlătura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior.

Faţă de cele ce preced, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, va admite recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 311/A din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 188 din 7 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpatul P.G.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Va înlătura aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. anterior.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul P.G.C. împotriva Deciziei penale nr. 311/A din 4 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia recurată cât şi Sentinţa penală nr. 188 din 7 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 (Titlul III) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. anterior cu referire la art. 76 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 374 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora condamnă pe inculpatul P.G.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Înlătură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. anterior.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei şi deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2014.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 333/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie...		ICCJ. Decizia nr. 3006/2014. Penal. Contestaţia la executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1725/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1728/2014. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Furtul (art.208 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1731/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1757/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs