ICCJ. Decizia nr. 1728/2014. Penal. Furtul calificat (art. 209 C.p.). Furtul (art.208 C.p.). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1728/2014

Dosar nr. 8023/118/2011

Şedinţa publică din 21 mai 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 524 din 27 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. 8023/118/2011, Tribunalul Constanţa a dispus:

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice după cum urmează:

- pentru inculpatul D.N. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.

- pentru inculpaţii C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:

1. D.N. - fiul lui I. şi M., născut în Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliat în sat Siminoc (oraş Murfatlar), str. V., judeţul Constanţa, pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la "furt calificat" prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.;

2. C.I.M. - fiul lui I. şi F., născut în mun. Medgidia, judeţul Constanţa, domiciliat în Basarabi, str. M., judeţul Constanţa;

3. A.M.V. - fiul lui N. şi E., născut în mun. Bârlad, judeţul Vaslui, domiciliat în Constanţa, Aleea L., judeţul Constanţa;

4. C.C.M. - fiul lui G. şi I., născut în mun. Medgidia, judeţul Constanţa, domiciliat în Constanţa, str. I.;

5. C.I. - fiul lui S. şi R., născut în mun. Medgidia, judeţul Constanţa, domiciliat în sat Valu lui Traian, comuna Valu lui Traian, judeţul Constanţa;

6. C.C. - fiul lui N. şi V., născut în mun. Constanţa, domiciliat în Constanţa, Aleea E., judeţul Constanţa;

7. C.N. - fiul lui G. şi A., născut în com. Săveni, judeţul Ialomiţa, domiciliat în Constanţa, Bd. A;

8. P.D.C. - fiul lui C. şi V., născut în Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, domiciliat în sat Agigea, str. O., comuna Agigea, judeţul Constanţa;

9. P.M. - fiul lui D. şi I., născut în municipiul Constanţa, judeţul Constanţa, domiciliat în sat Valu lui Traian, str. D., judeţul Constanţa;

- pentru săvârşirea infracţiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen.

A respins, ca nefondate, pretenţiile civile formulate de partea civilă SC I. SA Bucureşti.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia."

Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a stabilit următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa nr. 722/P/2011 din data de 11 mai 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I.M., A.M.V. şi C.C.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. şi a inculpatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., precum şi punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen.

Prin actul de inculpare, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt: în după-amiaza zilei de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 16:00, persoane necunoscute au înfrânat trenul de marfă 29966-l la KM 217+400, la circa 50 de metri înainte de semnalul de intrare în staţia P., ce avea în compunere un număr de 27 de vagoane încărcate cu uree vrac de la staţia de expediţie Slobozia Sud pentru Constanţa Port - SC S. SA. Trenul aparţinea operatorului de transport feroviar C., iar persoanele respective, după ce au înfrânat trenul, au deversat din mai multe vagoane, pe sol, pe terasamentul căii ferate, o cantitate mare de îngrăşământ chimic - uree vrac, mai multe tone.

Faţă de această situaţie au fost anunţate organele de poliţie şi C.F.R., care s-au deplasat la faţa locului. Întrucât incidentul s-a produs în zona limită de competenţă teritorială între Posturile de poliţie TF Valu lui Traian şi TF P. au venit la faţa locului subcomisarul de poliţie S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanţa împreună cu agenţii de poliţie C.I.M. din cadrul postului TF Valu lui Traian şi B.C., din cadrul Postului de Poliţie TF P., s-au deplasat la locul unde era înfrânată garnitura de tren, procedând la identificarea materialului rulant, stabilind faptul că trenul fusese înfrânat de şase persoane, care au plecat în grabă după aceea cu un autoturism şi cu un scuter, în acelaşi sens s-a determinat că incidentul s-a produs pe raza de competenţă a Postului de Poliţie TF Valu lui Traian.

În jurul orelor 17:00, au mai venit comisarul-şef B.T. însoţit de agentul de poliţie S.F., precum şi angajaţii unei firme de pază SC "C.G.E.", care are contract de pază cu proprietarul mărfii, aceştia supraveghind încărcătura din tren, până la destinaţie Astfel, agenţii de pază se aflau la cabina nr. 4 P., unde aşteptau sosirea acestei garnituri de tren şi fiind înştiinţaţi şi ei de producerea evenimentului s-au deplasat la faţa locului. Ajungând, aceştia au procedat la eliberarea terasamentului, îndepărtând îngrăşământul chimic de pe calea ferată, trenul reuşind să-şi continue drumul până în port, acest lucru întâmplându-se în jurul orelor 17:30.Ulterior, la faţa locului, înjurai orelor 18:00 a venit martorul A.C., şef district întreţinere linii în cadrul Districtului 5 P., secţia 11 Constanţa, RCF Constanţa, care împreună cu un coleg de serviciu şi doi muncitori au continuat eliberarea liniilor de cale ferată (au făcut gabaritul, în sensul că au scos îngrăşământul dintre liniile de cale ferată şi l-au pus în nişte butoaie de tablă), după care au plecat. De menţionat că fiind audiat, martorul A.C. a declarat că operaţiunea de debarasare a căii ferate a durat până în jurul orei 20:00, prin operaţiunea făcută de el împreună cu ceilalţi a înlăturat orice pericol, ca îngrăşământul să se depună din nou pe calea ferată, în împrejurările în care pe această magistrală ar mai fi trecut vreo garnitură de tren. Între timp, la faţa locului au venit şi agenţii de poliţie D.N. şi A.M.V., ambii din cadrul Postului de Poliţie TF Valu lui Traian, precum şi agentul de poliţie C.I.M., care lucrează în cadrul aceluiaşi post de poliţie. În jurul orelor 20, a venit şi agentul de poliţie C.C.M., care conform graficului de serviciu a intrat în activitate la orele 20:00 împreună cu A.M., iar D.N. şi C.I.M. fiind de serviciu pe zi, până la orele 20:00. Profitând de o disfuncţionalitate în serviciul de pază asigurat de SC "C.G.E.", respectiv faptul că cei doi agenţi, care rămăseseră la faţa locului, C.I. şi A.C. au primit dispoziţie de la G.M., directorul firmei de pază, să se deplaseze în port pentru a asigura paza garniturii de tren, motivat de faptul că la faţa locului sunt organe de poliţie, inculpaţii au luat hotărârea infracţională de a sustrage îngrăşământ chimic. Totodată, aceştia au profitat de faptul că rămăseseră singuri la faţa locului, fără să cunoască împrejurarea că locul este filat, supravegheat de doi lucrători ai poliţiei judiciare din cadrul S.R.P.T. Constanţa, subcomisar S.M. şi subinspector A.F.V., cât şi de o echipă de cercetare aparţinând Inspectoratului de Jandarmi Constanţa.

Astfel, inculpaţii au hotărât să caute diverse persoane cunoscute pentru a-i ajuta să sustragă îngrăşământ chimic. În acest sens, inculpatul D.N. l-a sunat în jurul orelor 20:00 - 20:30 la telefon pe inculpatul C.I., lucrător CFR la District 1 Valu lui Traian, să găsească nişte persoane şi un mijloc de transport pentru a încărca îngrăşământ chimic. În baza acestei rezoluţii, la rândul său inculpatul C.I. a luat legătura cu inculpatul P.M., care a venit cu o maşină, tip autocamionetă marca V., având cabina de culoare albastru deschis, înmatriculată în Bulgaria cu numărul X1, fiind împreună pentru a-l ajuta, cu învinuiţii B.C. şi C.G. Totodată, inculpatul C.I.M. a luat legătura telefonică înjurai orelor 19:30 - 20:00 cu inculpatul C.N., care lucrează ca şef de manevră - sucursala de marfă la staţia P. CFR, spunându-i să vină cu maşina sa proprietate personală, o autoutilitară, cu mai mulţi oameni pentru a încărca îngrăşământ chimic, în acest sens să facă rost şi de saci de rafie. În acest sens, inculpatul C.N. a luat legătura telefonică cu inculpatul P.D.C., persoana la care se află parcată maşina sa, marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2, spunându-i să vină cu maşina la ieşire din Constanţa, să încarce nişte saci cu îngrăşământ, comunicându-i totodată să mai ia o persoană cu el, astfel că P.D.C. a plecat împreună cu vărul său, învinuitul S.E. Acelaşi inculpat, C.N. l-a sunat pe inculpatul C.C., care este finul său, spunându-i şi acestuia să vină cu autoutilitara sa marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3, el luându-l pentru ajutor la încărcare pe finul său, învinuitul C.L. Aceştia s-au întâlnit cu inculpatul C.N., care le-a indicat locul unde se află deversată cantitatea de îngrăşământ chimic, în. acel loc fiind şi cei patra inculpaţi lucrători de poliţie. De menţionat că inculpatul C.N. s-a deplasat la faţa locului, fiind dus de martorul M.F. la rugămintea acestuia, care plecase de la domiciliul său cu intenţia de o duce acasă pe cumnata sa, A.S., care locuieşte în comuna Cumpăna şi care fusese în vizită în acea zi la locuinţa acestora, în Constanţa, KM 4-5, el fiind contactat telefonic de către inculpat. După ce l-au lăsat pe inculpatul C.N. în zona căii ferate, M.F. la rugămintea acestuia a rămas să îl aştepte împreună cu cumnata sa A.S., pentru a-l duce înapoi acasă, fără să cunoască motivul deplasării lui C.N., aflând abia ulterior ce se întâmplase, când au fost găsiţi de organele de jandarmerie în maşină, ei neparticipând în niciun moment sau vreun fel la comiterea faptei. La faţa locului, prima dată a ajuns inculpatul P.M., cu autocamionetă marca V. împreună cu învinuiţii C.G. şi B.C., care au început să încarce îngrăşământ în sacii de rafie, împreună cu ei fiind şi inculpatul C.I. şi cei patru inculpaţi lucrători de poliţie. După aceea 50 de saci de rafie plini cu îngrăşământ i-au încărcat în autocamioneta marca V. şi de comun acord, inculpaţii C.I. şi P.M., împreună cu cei patra inculpaţi lucrători de poliţie au stabilit ca aceşti saci să fie transportaţi la domiciliul inculpatului P.M. în Valul lui Traian, urmând ca ulterior poliţiştii să îi ia de la domiciliul acestuia, iar pentru ajutorul acordat, ei să le dea dreptul să ia îngrăşământ chimic ulterior, pentru a-l valorifica în interes personal. Aceste aspecte şi împrejurări sunt relevate în depoziţiile inculpaţilor P.M. şi C.I., care de altfel, în acest fel au relevat modalitatea de împărţire a îngrăşământului chimic.

De menţionat că până la plecarea autocamionetei marca V. inculpatul D.N. a părăsit locul, mergând la sediul Postului de Poliţie TF Valu lui Traian în scopul de a ascunde activitatea ilicită, infracţională a acestora, sub pretextul că ei desfăşoară o activitate legală de recuperare a mărfii, în acest sens întocmind raport de eveniment către S.R.P.T. Constanţa, dar în care deşi s-au menţionat toate activităţile pe care le-au desfăşurat şi care urmează să le întreprindă organele de poliţie cu ocazia producerii unui eveniment de această natură pe căile ferate, el nu a menţionat "aşa-zisa activitate de recuperare a mărfii". După plecarea autocamionetei marca V. încărcată cu îngrăşământ chimic, condusă de inculpatul P.M. la domiciliul acestuia, au venit la faţa locului şi celelalte persoane cu două maşini tip autoutilitare, respectiv marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3 şi marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2 şi martorii C.C., C.G., P.D.C., C.L.M., B.M. şi S.E., care au început să încarce îngrăşământ de pe terasamentul căii ferate în saci de rafie, după care aceştia erau încărcaţi în cele două autoutilitare. Faţă de această situaţie, echipa de cercetare a jandarmeriei, care fila locul, în jurul orelor 22:00 a luat legătura telefonică cu Brigada Mobilă de serviciu, în speţă domnul locotenent N.M., şeful subunităţii operative, solicitându-i-se intervenţia întrucât de la faţa locului începuse să fie sustrase cantităţi de îngrăşământ chimic. Subunitatea s-a deplasat la faţa locului, procedând la identificarea tuturor persoanelor, fiind întocmite acte de constatare. Imediat, după apariţia jandarmilor au venit la faţa locului în fugă cei doi ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul S.R.P.T. Constanţa, subcomisar S.M. şi subinspector A.F.V., care monitorizau şi ei zona şi au început să strige la jandarmi "opriţi-i, ţineţi-i", având o atitudine vehementă la adresa celor trei inculpaţi lucrători de poliţie, ridicând telefoanele mobile de la aceştia care erau în acel moment la faţa locului, respectiv C.I.M., A.M.V., C.C.M. În acest timp, de la Valu lui Traian s-a întors P.M. cu autocamioneta marca V, fiind însoţit de martorii L.V. şi F.A.L., pe care îi luase din Valu lui Traian în scopul de a-i ajuta să încarce îngrăşământ chimic. Autovehiculul a fost oprit de către organele de jandarmerie şi de poliţie şi constatându-se că pe podeaua maşinii sunt urme de îngrăşământ chimic s-a stabilit că această maşină făcuse deja un transport, aşa cum s-a menţionat mai sus, la locuinţa inculpatului P.M. Cei doi ofiţeri de poliţie au anunţat conducerea S.R.P.T. Constanţa despre cele întâmplate, respectiv că la faţa locului în afară de celelalte persoane care sustrag îngrăşământ chimic se află şi trei lucrători de poliţie în uniformă, tot din cadrul S.R.P.T. Constanţa, care nu pot justifica prezenţa acestora în zonă, fiind posibilă implicarea lor în activitatea infracţională. În acest timp, s-a oprit la locul faptei şi B.V., agent de poliţie din cadrul Postului de Poliţie TF Valu lui Traian, care venea cu autoturismul din Constanţa spre domiciliul său din Valu lui Traian şi cunoscând de eveniment şi văzând girofarul de la autospeciala jandarmeriei a oprit pentru a vedea ce se întâmplă, fără a se putea stabili dacă eventual exista o înţelegere între el şi ceilalţi autori pentru a sustrage îngrăşământ chimic, în lipsa unor dovezi urmându-se a se acredita versiunea relevată de acesta.

În cursul cercetărilor s-a procedat la cântărirea îngrăşământului chimic care era deja în saci de rafie, încărcaţi în cele trei autovehicule, rezultând următoarele cantităţi: în autoutilitara marca F.T. cu numărul de înmatriculare X3, o cantitate netă de 2020 kg uree, în autoutilitara marca V. cu numărul de înmatriculare X1 o cantitate neta de 2360 kg uree, în autoutilitara marca I., cu numărul de înmatriculare X2, o cantitate netă de 2720 kg uree. După care întreaga cantitate rezultată de 7100 kg uree a fost descărcată şi depozitată în magazia nr. 5 a SC S. SA. (conform procesului-verbal întocmit de către organele de poliţie).

Întreaga activitate de probaţiune trebuie să ne conducă la convingerea dacă infracţiunea cu care au fost sesizate organele de urmărire şi instanţa de judecată există sau nu; în cazul existenţei acesteia, dacă inculpatul este vinovat sau nu de săvârşirea acesteia, iar dacă este vinovat, care sunt împrejurările care ar putea determina o individualizare corectă a sancţiunii penale ce urmează a fi aplicată inculpatului.

Din dispoziţiile art. 200 C. proc. pen., rezultă că probele descoperite şi strânse în cursul urmăririi penale nu pot servi drept temei de condamnare, ci numai pentru trimiterea în judecată.

Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. pen., instanţa îşi formează convingerea pe baza probelor administrate. Astfel probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de către instanţă, în cursul judecăţii, care se desfăşoară în condiţiile art. 289 şi art. 290 C. proc. pen., adică prin administrarea lor în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Instanţa trebuie să ajungă motivat la o soluţie temeinică şi legală numai în urma verificării probelor administrate în cursul urmăririi penale şi prin exercitarea rolului activ.

În acest sens se înscriu şi dispoziţiile art. 62 C. proc. pen., care prevăd că, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să lămurească pricina, sub toate aspectele, prin probe.

Cunoscând că în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată trebuie să desfăşoare o intensă activitate probatorie, procurorul nu-l poate trimite în judecată pe inculpat până ce, personal sau prin organele de cercetare penală, nu a strâns probe care stabilesc vinovăţia acestuia cu privire la săvârşirea infracţiunii, instanţa de judecată nu-l poate condamna pe inculpat dacă nu-şi formează convingerea, din probele pe care le administrează nemijlocit în şedinţa de judecată, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Ceea ce trebuie reţinut este faptul că probele administrate pot forma convingerea că reflectă realitatea dacă provin din surse sigure.

Prezumţia de nevinovăţie este consacrată explicit în art. 23 alin. (8) din Constituţia României, care prevede că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Prezumţia de nevinovăţie trebuie privită în strânsă interdependenţă şi cu celelalte principii ale procesului penal, prevăzute în art. 2 - 6 C. proc. pen., respectiv principiul legalităţii, principiul aflării adevărului, rolul activ al organelor judiciare, garantarea libertăţii persoanei şi a dreptului la apărare.

Prezumţia de nevinovăţie se întregeşte cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia orice îndoială se interpretează în favoarea inculpatului.

Pe de altă parte, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de către instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Analizând coroborat declaraţiile date de inculpaţi şi de martorii audiaţi în cauză, ceea ce rezultă cu certitudine este faptul că în ziua de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 16.00, persoane necunoscute au înfrânat trenul de marfă 29966-l, la km 217+400, între staţia Valu lui Traian şi P. şi au deversat din vagoane îngrăşământ. Întrucât cantitatea de îngrăşământ deversată era foarte mare, iar transportatorul nu a luat măsuri de recuperare a acesteia motivând că nu dispune de mijloace de transport şi că cheltuielile de recuperare depăşeau valoarea mărfii, lucrătorii de poliţie de la TF Valu lui Traian şi de la TF P. au luat hotărârea de a recupera îngrăşământul deversat, apelând şi la ajutorul salariaţilor CFR şi al altor persoane particulare, care dispuneau şi de mijloace de transport. În timp ce toate aceste persoane desfăşurau operaţiunile de recuperare a mărfii la faţa locului au sosit jandarmii, precum şi alţi lucrători de poliţie din cadrul Biroului de investigaţii, secţia Regională Transporturi Constanţa, apreciindu-se de către aceştia că persoanele depistate sustrăgeau îngrăşământ.

În ceea ce priveşte însă intenţia cu care se reţine, prin actul de inculpare, că ar fi acţionat inculpaţii în momentul luării măsurilor recuperare şi al operaţiunilor de recuperare efectivă a îngrăşământului, în opinia instanţei există dubii care le profită acestora.

Astfel, reţinem că infracţiunea de furt se săvârşeşte cu intenţie directă, în sensul că făptuitorul îşi dă seama că ia bunul din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia şi vrea să săvârşească fapta, punând posesorul sau detentorul bunului în imposibilitatea de a-şi exercita drepturile asupra acelui bun şi cauzându-i astfel o pagubă.

Pentru configurarea laturii subiective a infracţiunii de furt trebuie realizată cerinţa ca intenţia de a săvârşi acţiunea de luare a unui bun din posesia sau detenţia altei persoane, fără voia sa, să aibă ca scop însuşirea pe nedrept a acelui bun.

Prin urmare, intenţia de săvârşi acţiunea de luare a unui bun trebuie coroborată cu scopul ilicit urmărit prin luarea bunului, şi anume intenţia de a-şi însuşi acel bun pe nedrept. Atunci când bunul a fost luat în alt scop decât cel al însuşirii pe nedrept latura subiectivă a infracţiunii de furt nu este realizată.

În cauza de faţă, în raport de probele care au fost administrate considerăm că nu s-a putut dovedi că inculpaţii au acţionat cu intenţia de a-şi însuşi îngrăşământul deversat, instanţa apreciind că aceştia au acţionat cu scopul recuperării şi depozitării acestuia, urmărind totodată şi degrevarea liniei de cale ferată şi redarea acesteia circulaţiei trenurilor.

În acest sens, relevante sunt declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, declaraţii expuse mai sus, din analiza acestora rezultând, în opinia instanţei, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor.

Se poate constata că declaraţiile inculpaţilor care în mod constant şi-au susţinut nevinovăţia, argumentându-şi susţinerile şi arătând că niciun moment nu au considerat că participând la operaţiunea de recuperare a îngrăşământului săvârşesc o faptă de natură penală, sunt confirmate şi de declaraţii ale martorilor audiaţi în cauză. În acest sens avem în vedere susţinerea martorului B.M. care a arătat că nu a avut sentimentul că participă la o sustragere, deoarece i-a auzit pe lucrătorii de poliţie spunând că vor întocmi un proces-verbal pentru predarea mărfii. Martorul G.G.C, unul dintre jandarmii sosiţi la faţa locului, a arătat că din câte a înţeles persoanele depistate în zonă fuseseră chemate de către lucrătorii de poliţie pentru a ajuta la recuperarea mărfii şi nu a auzit să se discute că s-ar fi urmărit sustragerea îngrăşământului.

Avem în vedere şi declaraţia martorului A.C. care a precizat că a discutat cu lucrătorii de poliţie care i-au spus că rămân să supravegheze marfa şi să o recupereze, urmând ca aceştia să cheme pe cineva să-i ajute.

Totodată, din declaraţia martorului B.T. rezultă că inculpaţii C.M., B.C. şi D.N. aveau cunoştinţă de faptul că urma să se efectueze o pândă în zonă de către subcomisarul S.M., împrejurare în care nu ar mai fi luat măsuri de recuperare, dacă ar fi intenţionat să sustragă îngrăşământ. De altfel, martorul a mai declarat că i-a spus lui A.M. să rămână la faţa locului până vor veni cei de la judiciar, respectiv S.M. şi A., care urmau să organizeze pânda.

De asemenea, martorul I.C.G. a declarat că evenimentul privind deversarea îngrăşământului i-a fost adus la cunoştinţă în scris de către D.N. După ce i-a comunicat în scris raportul de eveniment D.N. i-a spus că urmează să recupereze şi marfa.

În ceea ce priveşte motivele pentru care inculpaţii lucrători de poliţie au arătat că au hotărât să ia măsuri de recuperare a îngrăşământului, apelând la salariaţi CFR şi la alte persoane particulare, se poate observa că sunt confirmate şi de declaraţiile martorilor audiaţi.

În primul rând, s-a arătat că aceste măsuri au avut la bază dispoziţiile legale referitoare la "salvarea victimelor şi limitarea pagubelor".

În a doilea rând, s-a arătat că în urmă cu câţiva ani a fost o situaţie în care doi lucrători de poliţie au fost cercetaţi pentru favorizarea infractorului, întrucât după ce au păzit marfa mai multe ore, ulterior au plecat într-o altă misiune. Pornind de la această situaţie, s-a arătat că s-a stabilit ca atunci când marfa nu este recuperată de proprietar sau transportator să se ia măsuri de recuperare a acesteia şi lăsare în custodie până la predare, existând situaţii în acest sens, când s-a apelat şi la ajutorul unor salariaţi CFR sau persoane particulare, care dispuneau de mijloace de transport.

S-a arătat că lucrătorii de poliţie, inculpaţi în prezenta cauză, au mai participat la astfel de operaţiuni de recuperare a mărfurilor deversate.

S-a precizat că paza nu ar fi putut fi asigurată de un singur poliţist, existând posibilitatea ca autorii care au deversat îngrăşământul să revină în zonă, în număr mare, în vederea sustragerii, iar pe de altă parte s-a mai arătat că lucrătorul de poliţie trebuia să aibă în vedere mai multe obiective în activitatea sa de patrulare.

Totodată, inculpaţii lucrători de poliţie au declarat că recuperarea mărfii se impunea şi pentru a se asigura circulaţia trenurilor în deplină siguranţă.

Astfel, rezultă că după ce agenţii de pază au degrevat linia de cale ferată pentru ca trenul să-şi poată continua drumul şi au plecat, între şine a rămas în continuare îngrăşământ şi deşi se putea circula, în cazul în care ar fi trecut un tren cu un grătar poziţionat mai jos, îngrăşământul rămas între liniile de cale ferată se putea împrăştia şi depune pe şine, astfel că în mod normal ar fi trebuit strâns şi îngrăşământul dintre liniile de cale ferată. De asemenea, grămezile de îngrăşământ chimic ajungeau până la înălţimea pardoselii vagonului, existând îngrăşământ şi între şine, astfel că zona respectivă nefiind cu restricţie de viteză, curenţii care se formau de la tren puteau împrăştia îngrăşământul, care dacă se depunea pe şine forma pene ce puteau determina ridicarea roţilor de pe şină şi deraierea trenului.

Şi martorul D.C.V. a declarat că în cazul în care nu se luau măsuri de recuperare a mărfii putea fi afectată circulaţia trenurilor, în condiţiile în care îngrăşământul se întăreşte, putând fi antrenată răspunderea lucrătorilor de poliţie şi ai CFR-ului.

Prin urmare, în condiţiile în care transportatorul a comunicat că nu va proceda la recuperarea mărfii întrucât nu dispune de mijloace de transport, precizând totodată, că valoarea mărfii deversate este mai mică decât valoarea costurilor pentru recuperare, lucrătorii poliţie, inculpaţi în prezenta cauză, au luat măsuri de recuperare a îngrăşământului, apelând şi la ajutorul unor salariaţi CFR şi persoane particulare, având în vedere şi faptul că li s-a spus să se descurce ca şi altă dată.

În acest sens avem în vedere şi declaraţia martorului A.C. care a declarat că a discutat atât cu agentul de la postul de poliţie P., cât şi cu cel de la postul de poliţie Valu lui Traian şi le-a spus să procedeze ca de obicei, respectiv fie să anunţe transportatorul să ridice marfa, fie dacă nu se prezintă să procedeze la recuperarea acesteia, dacă aveau posibilităţi şi să o transporte într-o locaţie unde să fie lăsată în custodie. Martorul a susţinut că lucrătorul de poliţie care lua măsuri de recuperare a mărfii era obligat să anunţe aceste măsuri la finalizarea operaţiunii, prin raportul de eveniment.

Şi martorul D.C.V. a declarat că la acel moment D.N. era lucrător de poliţie judiciară şi putea lua şi singur măsuri de recuperare a mărfii, pe care trebuia să le comunice ulterior.

De asemenea, martorul B.T. a declarat că lucrătorii de poliţie aveau libertatea de a lua decizii de recuperare a mărfii, decizii care se consemnau în raportul de eveniment.

S-a mai susţinut că zona nu era luminată şi că farurile maşinilor din zonă nu erau aprinse, ceea ce a condus la concluzia că inculpaţii urmăreau de fapt sustragerea îngrăşământului, concluzie combătură de probele administrate, din care rezultă că locul era luminat de la un stâlp de iluminat din apropierea cantonului. Astfel, martorul A.C. a declarat că, fiind la canton la o distanţă de 10 - 20 de metri, spre seară unul dintre lucrătorii de poliţie a strigat la el să aprindă lumina şi a văzut că lucrătorii de poliţie recuperau marfa ajutaţi de câţiva băieţi.

Instanţa nu poate ţine cont de susţinerea martorului S.M. potrivit căreia în momentul în care inculpatul P.M. a revenit în zonă ar fi declarat că a transportat îngrăşământ la domiciliul său în scopul sustragerii, întrucât nu este confirmă de nicio altă declaraţie. Pe de altă parte, avem în vedere că aşa după cum au declarat inculpaţii, deşi iniţial s-a propus ca marfa recuperată să fie transportată la domiciliul inculpatului P.M., inculpatul C.M. a intervenit şi a arătat că nu este bine, pentru că este un produs chimic, stabilind să o ducă la revizie de vagoane în P. S-a arătat că după P.M. trebuia să plece şi C.M., care însă nu mai putut întrucât între timp au sosit jandarmii în zonă. Împrejurarea că se luase hotărârea ca marfa să fie depozitată la revizia de vagoane P. rezultă şi din declaraţia inculpatului C.N. care a arătat că inculpatul C.M. îl rugase să discute cu colegii lui de la revizie, unde se află o hală mare, pentru depozitarea îngrăşământului, însă nu a apucat să mai facă acest lucru întrucât primind un telefon că soţia sa se simte rău a plecat acasă. În aceste condiţii a susţinut inculpatul P.M., că negăsind pe nimeni la revizia de vagoane, a transportat îngrăşământul la locuinţa sa.

În susţinerea celor expuse mai sus instanţa consideră deosebit de relevante precizările făcute de martorul B.T. care a arătat că, potrivit părerii sale, totul a fost o neînţelegere şi că nici lucrătorii de poliţie şi nici celelalte persoane nu se aflau în zonă cu intenţia de a sustrage îngrăşământ, cu atât mai mult cu cât poliţiştii erau îmbrăcaţi în uniforme şi, pe de altă parte, dacă ar fi fost vorba de o sustragere, în mod normal ar fi trebuit să se ia măsuri, eventual să se asigure paza. Totodată, din discuţiile pe care le-a avut cu subcomisarul S.M. a realizat că acesta avea o părere preconcepută cu privire la lucrătorii de poliţie, în sensul că din start i-a considerat hoţi, motiv pentru care i-a reproşat că nu a discutat mai întâi cu D. şi A. pe care-i observase în zonă şi numai dacă în urma discuţiei ar fi avut suspiciuni să fi luat măsuri.

În opinia instanţei, în cauză nu s-a putut face dovada certă că inculpaţii trimişi în judecată au participat la operaţiunea de recuperare a îngrăşământului în scopul însuşirii acestuia.

În acest sens avem în vedere şi art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului care impune, printre altele, ca, în îndeplinirea funcţiilor lor, membrii unui tribunal să nu pornească de la ideea preconcepută că cel trimis în judecată a comis actul incriminat; sarcina probei revine acuzării, care trebuie să ofere suficiente probe care să fundamenteze o eventuală declaraţie de culpabilitate, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat.

Prezumţia de nevinovăţie nu este înlăturată decât prin certitudinea, dovedită, a vinovăţiei inculpatului. Dacă această certitudine nu există, prezumţia de nevinovăţie funcţionează şi este completată cu principiul că orice îndoială este în favoarea inculpatului.

Pentru acurateţe juridică instanţa constată că încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute prin actul de inculpare este greşită, în sensul că nu trebuia reţinută şi agravanta de la lit. i) a art. 209 C. pen., care reglementează furtul comis prin efracţie, având în vedere că îngrăşământul a fost deversat de şase persoane necunoscute, care ulterior au fugit de la locul faptei.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice, pentru inculpatul D.N. din infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. În infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen. şi pentru inculpaţii C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M. din infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. În infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, concluzionând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, lipsind latura subiectivă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a impus achitarea inculpaţilor.

Partea civilă I. SA Bucureşti a comunicat prin adresa din 23 mai 2012 că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 78.576 RON contravaloarea cantităţii de 35,6 tone uree vrac. A precizat că s-a recuperat cantitatea de 7.1 tone, însă aceasta este impurificată şi nu mai poate fi folosită.

Pretenţiile civile formulate în cauză sunt neîntemeiate, având în vedere că şi în situaţia în care inculpaţii ar fi fost găsiţi vinovaţi de săvârşirea infracţiunii de furt, nu ar fi putut fi obligaţi la plata contravalorii întregii cantităţi de îngrăşământ deversat. De altfel, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului întreaga cantitate de îngrăşământ încărcată de inculpaţi în saci, respectiv 8760 kg, a fost predată pe bază de dovezi către SOCEP, conform procesului-verbal din data de 28/29 aprilie 2012.

II. Împotriva Sentinţei penale nr. 524 din 27 noiembrie 2012, pronunţată în Dosarul penal nr. 8023/118/2011 de Tribunalul Constanţa în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi partea civilă SC I. SA Bucureşti au declarat apel, solicitând condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile imputate şi obligarea la plata despăgubirilor civile.

Într-adevăr, apelul părţii civile a fost declarat la data de 11 septembrie 13, dar excepţia tardivităţii este neîntemeiată deoarece termenul de apel de 10 zile nu a fost depăşit deoarece, lipsind atât de la dezbateri cât şi de la pronunţare, conform art. 363 alin. (1), (3) C. proc. pen., termenul trebuia să curgă de la data comunicării act nerealizat de către instanţa de fond, iniţial, minuta, apoi sentinţa nefiind comunicate apelantei.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de către procuror, partea civilă şi din oficiu în limitele art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar potrivit art. 52, art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prev. art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 21 din Constituţie.

În cauză, toţi cei 9 intimaţi inculpaţi D.N., C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M. au dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, au beneficiat de asistenţă juridică calificată şi au avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării - martori, înscrisuri, cât şi a probelor apărării-audierea lor, martori, înscrisuri privind circumstanţele personale, respectându-se garanţiile şi drepturile procesuale ale părţilor.

Potrivit art. 63 C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţa infracţiunii, la identificarea autorului şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei, iar probele nu au o valoare dinainte stabilită.

Potrivit probelor administrate în cauză în condiţii de legalitate - procesul-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto şi videofilmare, înscrisuri privind marfa, procesul-verbal de cântărire a produsului recuperat, declaraţiile martorilor D.C.V., B.C., C.M.C., A.S., M.F., F.A., L.V., A.C., C.I., M.M., B.T., N.R., A.C., N.M., G.G.C, G.M., T.C., C.G., B.M., S.I.E., B.V., G.M., A.V., S.M., I.C.G., declaraţiile inculpaţilor, rezultă următoarele:

În după-amiaza zilei de 27 aprilie 2011, înjurai orelor 1600, la KM 217+400, la circa 50 de metri înainte de semnalul de intrare în staţia P., trenul de marfă 29966-l a fost înfrânat de persoane rămase neidentificate care, în continuare, au deversat din mai multe vagoane, pe sol, pe terasamentul căii ferate, o cantitate mare de îngrăşământ chimic-uree vrac încărcată de la staţia de expediţie Slobozia Sud pentru Constanţa Port - SC S. SA, trenul aparţinea operatorului de transport feroviar C.

Anunţate organele de poliţie şi C.F.R., subcomisarul de poliţie S.M. din cadrul S.R.P.T. Constanţa împreună cu agenţii de poliţie C.I.M. din cadrul postului TF Valu lui Traian şi B.C., din cadrul Postului de Poliţie TF P. care s-au deplasat la faţa locului procedând la identificarea materialului rulant şi s-a determinat că incidentul s-a produs pe raza de competenţă a Postului de Poliţie TF Valu lui Traian.

În jurul orelor 17:00, comisarul-şef B.T. însoţit de agentul de poliţie S.F., precum şi angajaţii firmei de pază SC "C.G.E.", a încărcăturii din tren până la destinaţie au mai venit la faţa locului, au procedat la eliberarea terasamentului, îndepărtând îngrăşământul chimic de pe calea ferată, trenul reuşind să-şi continue drumul până în port.

Ulterior, la faţa locului, în jurul orelor 18:00, a venit martorul A.C., şef district întreţinere linii în cadrul Districtului 5 P., secţia 11 Constanţa, RCF Constanţa, care împreună cu un coleg de serviciu şi doi muncitori au continuat eliberarea liniilor de cale ferată (au făcut gabaritul, în sensul că au scos îngrăşământul dintre liniile de cale ferată şi l-au pus în nişte butoaie de tablă), după care au plecat în jurul orei 20:00.

La faţa locului au venit şi agenţii de poliţie D.N. şi A.M.V., ambii din cadrul Postului de Poliţie TF Valu lui Traian, precum şi agentul de poliţie C.I.M., care lucrează în cadrul aceluiaşi post de poliţie, în jurul orelor 20:00, şi agentul de poliţie C.C.M., care conform graficului de serviciu a intrat în activitate împreună cu A.M., agenţii de pază din cadrul SC "C.G.E.", rămaşi la faţa locului, C.I. şi A.C. primind dispoziţie de la G.M., directorul firmei de pază, să se deplaseze în port pentru a asigura paza garniturii de tren.

În continuare, inculpatul D.N. l-a sunat înjurai orelor 20:00 - 20:30 la telefon pe inculpatul C.I., lucrător CFR la District 1 Valu lui Traian, să găsească nişte persoane şi un mijloc de transport pentru a încărca îngrăşământ chimic. La rândul său inculpatul C.I. a luat legătura cu inculpatul P.M., care a venit cu o maşină, tip autocamionetă marca V., având cabina de culoare albastra deschis, înmatriculată în Bulgaria cu numărul X1, însoţit de martorii B.C. şi C.G. Inculpatul C.I.M. a luat legătura telefonică în jurul orelor 19:30 - 20:00 cu inculpatul C.N., şef de manevră - sucursala de marfă la staţia P. CFR, spunându-i să vină cu maşina proprietate personală, o autoutilitară, cu mai mulţi oameni pentru a încărca îngrăşământ chimic şi să facă rost de saci de rafie. Inculpatul C.N. a luat legătura telefonică cu inculpatul P.D.C., spunându-i să vină cu maşina sa, marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2, la ieşire din Constanţa, să încarce nişte saci cu îngrăşământ, dar să mai ia o persoană, acesta luându-l pe vărul său, martorul S.E. Acelaşi inculpat, C.N. l-a sunat pe inculpatul C.C., finul său, spunându-i şi acestuia să vină cu autoutilitara sa marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3, el luându-l pentru ajutor la încărcare pe finul său, martorul C.L. Aceştia s-au întâlnit cu inculpatul C.N., care le-a indicat locul unde se află deversată cantitatea de îngrăşământ chimic, în acel loc fiind şi cei patru inculpaţi lucrători de poliţie. Apoi, inculpatul P.M., împreună cu martorii C.G. şi B.C. au încărcat îngrăşământ în 50 de saci de rafie şi, de comun acord, cu inculpaţii C.I. şi cei patru inculpaţi lucrători de poliţie, i-au transportat cu autocamioneta marca V. la domiciliul inculpatului P.M. în Valul lui Traian, urmând ca ulterior poliţiştii să îi ia de la domiciliul acestuia în sacii de rafie. După plecarea auto camionetei marca V. încărcată cu îngrăşământ chimic, condusă de inculpatul P.M. la domiciliul acestuia, au venit la faţa locului şi celelalte persoane cu două maşini tip autoutilitare, respectiv marca F.T., de culoare albă, având numărul de înmatriculare italian X3 şi marca I., de culoare albă, cu numărul de înmatriculare în Bulgaria, X2 şi martorii C.C., C.G., P.D.C., C.L.M., B.M. şi S.E., au început să încarce îngrăşământ de pe terasamentul căii ferate în saci de rafie, după care aceştia erau puşi în cele două autoutilitare.

Considerând că se sustrăgea îngrăşământul aflat pe terasamentul căii ferate, echipa de cercetare a jandarmeriei, subunitatea operativă şi ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul S.R.P.T. Constanţa, subcomisar S.M. şi subinspector A.F.V. au intervenit, declanşându-se cercetările penale sub aspectul infracţiunii de "furt calificat".

Infracţiunea de "furt" prev. de art. 208 C. pen., constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept.

Cu privire la elementul material al infracţiunii, acuzarea a dovedit "acţiunea inculpaţilor de luare a bunului" prin încărcarea îngrăşământului şi transportarea unei cantităţi de către inculpaţi la domiciliul unuia dintre ei.

Laturii subiectivă are 2 componente: lipsa consimţământului părţii vătămate şi scopul însuşirii pe nedrept. Dacă, lipsa consimţământului se prezumă, sub aspectul scopului respectiv al intenţiei inculpaţilor de a-şi însuşi cantitatea de îngrăşământ pe nedrept, sunt mari dubii ce le profită.

Astfel, inculpaţii au declarat în mod constant că au încărcat îngrăşământul chimic împrăştiat pe calea ferată pentru a o degaja şi a recupera produsul nu în scopul însuşirii pe nedrept.

Susţinerile inculpaţilor sunt confirmate de declaraţiile martorilor:

- B.V., subofiţer la postul de Poliţie TF Valu lui Traian, care a declarat că în jurul orelor 17:00 când se deplasa spre Constanţa, a observat trei grămezi mari de îngrăşământ chimic, l-a sunat pe inculpatul D.N. întrebându-l ce a păţit, acesta spunându-i "m-au făcut", în sensul că hoţii frânaseră trenul şi deversaseră acel îngrăşământ, iar în jurul orelor 20:30, plecând din nou spre Constanţa pentru a-şi lua băiatul de la şcoală, a văzut în zona respectivă girofaruri şi îndreptându-se spre acea zonă a observat că în faţa sa mai era o maşină în care se afla şeful de post în timp ce făcea manevre de oprire spre el s-a îndreptat subcomisarul S.M., având arma în mână şi cerându-i să oprească. După ce a coborât din maşină a fost invitat să se alăture unui grup, recunoscându-i pe colegii săi, inculpaţii D.N., A.M.V., C.I.M., C.C.M., care i-au spus că le-au fost luate telefoanele. Nu i-a întrebat pe inculpaţi ce făceau în acea zonă pentru că îşi dăduse seama că recuperau marfa, întrucât şi el a participat la astfel de recuperări, mai mult pe ruta Constanţa; de fiecare dată şi-au dat concursul pentru recuperarea mărfii, întrucât exista posibilitatea ca a doua zi un alt tren să fie înfrânat.

În aceeaşi locaţie a mai observat un grup de persoane care erau păzite de jandarmi, persoane culcate cu faţa la pământ şi legate cu mâinile la spate, recunoscându-l pe inculpatul C.I. lucrător CFR. A mai observat autoturismele colegilor săi, două dube, o maşină a jandarmeriei.

Ulterior, la faţa locului au venit mai mulţi ofiţeri de la biroul judiciar şi s-a făcut o cercetare la faţa locului, zona fiind luminată de la un stâlp.

- S.I.E. care a declarat că, fiind sunat de vărul său, inculpatul P.D.C., a mers cu acesta cu o dubiţă într-o locaţie unde se afla îngrăşământ chimic pentru a acorda ajutor lucrătorilor de poliţie, fără să fie plătiţi.

- B.M. care a relatat că a fost sunat de inculpatul C.I. care i-a cerut ajutorul să încarce îngrăşământ în saci, fără a se pune problema să fie plătit, în zona respectivă, fiind luminată, a observat că erau mai multe persoane, printre care şi lucrători de poliţie şi mai multe autoturisme, cu farurile aprinse, iar după o jumătate de oră în zonă au venit jandarmii, fiind legaţi cu cătuşe şi puşi cu faţa la pământ şi deşi el nu a fost violentat, a precizat că unele dintre persoanele prezente au fost lovite cu pumnii şi picioarele pentru că solicitau să fie lăsate în pace pentru că nu sunt vinovate. Totodată, martorul a arătat că i-a auzit pe lucrătorii de poliţie spunând că vor întocmi un proces-verbal pentru predarea mărfii.

- C.G. care a afirmat că a fost sunat de inculpatul C.I. rugându-l să-l ajute sa recupereze îngrăşământ, astfel că l-a luat cu maşina şi s-au dus la un canton de cale ferată, unde a văzut mai multe persoane care încărcau îngrăşământ în saci. La faţa locului a mai văzut lucrători de poliţie şi două maşini. Când s-a întunecat s-a aprins un bec, însă nu ştie dacă s-au aprins şi farurile maşinilor. În timp ce încărcau îngrăşământul au venit în zonă jandarmii care i-a somat, le-au pus cătuşe şi le-au cerut să stea cu faţa la pământ. Nu a văzut dacă au mai venit şi alţi poliţişti în zonă, însă a văzut când a venit presa. Ulterior au fost duşi la secţie unde au dat declaraţii. Inculpatul C.I. nu i-a spus că-l va plăti pentru ajutorul dat, acceptând acest lucru deoarece îl cunoştea de mult şi nu a considerat că participa la săvârşirea unui furt.

- G.M., T.C., subofiţeri la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanţa, care au precizat că în ziua de 27 aprilie 2011, în jurul orelor 22:00, au fost solicitaţi să se deplaseze în triajul din Valu lui Traian şi P., unde se deversase o cantitate de îngrăşământ chimic. Ajunşi la faţa locului, în zonă fiind un stâlp de iluminat, au constatat că pe linia de cale ferată era deversat îngrăşământ chimic, la faţa locului fiind prezente aproximativ 14 persoane care încărcau în saci acel îngrăşământ, precum şi doi poliţişti. Nu a văzut ca vreuna dintre acele persoane să fi fugit, astfel că jandarmii nu au folosit mijloacele din dotare şi nu a auzit să se fi tras vreun foc de armă. Împreună cu un coleg de-al său au traversat calea ferată observând un autoturism M. în care se afla un alt lucrător de poliţie, căruia i-au cerut să coboare şi după ce i-au verificat portbagajul au revenit lângă celelalte persoane. În acest timp la faţa locului au mai venit două persoane îmbrăcate în civil, care s-au recomandat subcomisar S. şi subinspector A. şi care s-au răstit la lucrătorii de poliţie, spunându-le că îi filează de mult şi că sunt nişte hoţi şi dacă vor riposta o să-i culce şi pe ei la pământ, reproşuri la care aceştia au spus că sunt nevinovaţi. Întrucât pe câmp se îndrepta spre ei o maşină de culoare neagră, l-a însoţit pe subcomisarul S. şi după ce au oprit-o au constatat că în maşină se aflau două persoane, iar pe bancheta din spate se aflau mai mulţi saci şi o geacă de poliţist, ulterior aflând că una dintre cele două persoane era poliţist. Întrucât a revenit în dispozitiv pentru asigurarea zonei nu a auzit discuţiile dintre subcomisarul S. şi cele două persoane. În continuare observând dinspre DN lumina a două faruri şi făcând semn să oprească a constatat că era vorba despre o maşină tip carosată de culoare albastră şi în care se vedeau urme de îngrăşământ. După ce au constatat că şoferul se numea P.M., i-au fost puse întrebări, acesta recunoscând că transportase îngrăşământ la locuinţa sa din Valu Lui Traian.

- G.G.C, ofiţer la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanţa, care a declarat cu privire la prezenţa acelor persoane în zonă că bănuieşte că au fost chemate de poliţişti şi din câte a înţeles acestea ajutau la încărcarea îngrăşământului deversat, însă nu cunoaşte locaţia unde ar fi trebuit depozitat. Nu a auzit să fi fost discuţii în sensul că de fapt acele persoane ar fi urmărit să sustragă acel îngrăşământ.

- N.M., ofiţer la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanţa, care a menţionat că întrebându-l unul dintre poliţişti în ce calitate se afla în zonă, acesta i-a spus că nu are nevoie de vreun document sau de confirmare pentru a se afla în acel loc, deoarece din proprie iniţiativă a luat măsura de a strânge acel îngrăşământ.

- B.T. care a arătat că torul a fost o neînţelegere şi că nici lucrătorii de poliţie şi nici celelalte persoane nu se aflau în zonă cu intenţia de a sustrage îngrăşământ.

- A.C., şef district în cadrul Districtului nr. 1 P., care a declarat că, după ce au terminat de debarasat, linia a fost deschisă circulaţiei, trecând şi trenuri prin zonă, restul mărfii rămânând între firele căii ferate situaţie în care deşi se putea circula, în cazul în care ar fi trecut un tren cu un grătar poziţionat mai jos, îngrăşământul rămas între liniile de cale ferată se putea împrăştia şi depune pe şine, astfel că în mod normal ar fi trebuit strâns şi îngrăşământul dintre liniile de cale ferată. Înainte de a pleca a discutat cu lucrătorii de poliţie care i-au spus că rămân să supravegheze marfa şi să o recupereze, rămânând ca aceştia să cheme pe cineva să-i ajute. Spre seară unul dintre lucrătorii de poliţie a strigat la el să aprindă lumina, fiind la canton la o distanţă de 10 - 20 de metri şi a văzut că lucrătorii de poliţie recuperau marfa ajutaţi de câţiva băieţi.

În jurul orelor 22, organele de poliţie i-au lăsat în custodie o parte din marfa aflată în butoaie, iar a doua sau a treia zi au venit reprezentanţii societăţii proprietare şi au ridicat marfa.

- N.R., dispecer la SC C. SA Bucureşti care referitor la lucrătorii de poliţie, a declarat că nu ştia dacă aceştia aveau obligaţia să asigure paza mărfii deversate, însă ştia că proprietarul nu a făcut demersuri în acest sens.

- G.M., director la SC C.E. SRL, care a declarat că împreună cu 4 - 5 persoane s-a deplasat în zonă unde a observat deversată pe calea ferată o cantitate mare de îngrăşământ, de la 4 vagoane, reuşind să elibereze calea ferată de îngrăşământ pe care l-au aruncat în şanţ, trenul şi-a continuat drumul, în zonă se afla şi poliţia transporturi şi de la poliţia judiciară; a mai relatat martorul că au mai fost situaţii când marfa a fost deversată pe calea ferată, fiind strânsă de lucrători CFR, însă nu cunoaşte unde era dusă.

- C.I., agent de pază la firma SC C.E. SRL, care a precizat că, în jurul orelor 15:30 - 16:00, fiind anunţat telefonic că se deversase o cantitate de îngrăşământ chimic din vagoane, s-au deplasat două echipaje în vederea degrevării liniei de cale ferată de acel îngrăşământ deversat, în zonă erau prezenţi şi doi poliţişti cu care însă nu au discutat şi, după ce prima echipă a plecat, a mai rămas în zonă împreună cu colegul său A.C., pentru cazul în care s-ar mai fi pus problema degajării liniei de cale ferată, plecând însă după o jumătate de oră.

- M.M., agent de pază la SC C.E. SRL, care a declarat că s-a deplasat şi cu alţi colegi în zonă şi a constatat că îngrăşământul era pe calea ferată, pe suprafaţa a trei - patru vagoane, la faţa locului se aflau şi lucrători de poliţie şi, după ce a eliberat calea ferată, a plecat cu trenul în Portul Constanţa.

- A.C. care a afirmat că, fiind agent de pază la SC C.E. SRL, împreună cu mai mulţi colegi s-au deplasat în zonă unde au constatat că îngrăşământul era deversat pe o suprafaţă cam de 50 de metri şi au efectuat gabaritul, iar după ce trenul a plecat, a mai rămas puţin în zonă, până când a sunat G.M. şi i-a spus să plece, la faţa locului venind mai mulţi lucrători de poliţie.

- L.V. care a declarat că în seara respectivă la rugămintea lui P.M., împreună şi cu F.A., s-au deplasat în zona unde se deversase îngrăşământul, însă când au ajuns au fost luaţi de jandarmi, care le-au pus cătuşele, i-au agresat şi i-au culcat cu faţa la pământ. În zonă a observat mai multe persoane, printre care şi poliţişti.

- F.A. care a declarat că, fiind sunat de L.V. a mers împreună cu acesta şi P.M. într-o zonă între Valu lui Traian şi P., însă când au ajuns a observat maşina jandarmeriei şi mai multe persoane culcate la pământ, fiind şi ei la rândul lor culcaţi la pământ. De asemenea, a mai văzut în zonă şi poliţişti. A susţinut că personal nu a fost agresat, însă P.M. şi L.V. au fost agresaţi, deşi nu au avut o atitudine necorespunzătoare.

- M.F. care a declarat că, însoţit de cumnata sa, la rugămintea lui C.N. pentru a ajuta nişte poliţişti să recupereze marfă, l-a lăsat pe C.N., care avea asupra lui o sacoşă cu ceva alb în ea, probabil saci, cam la o distanţă de 1 km de locul respectiv, martorul adormind în maşină până a fost trezit de jandarmi care l-au scos din maşină, l-au bruscat, deplasându-se în zona unde era deversat îngrăşământul.

- A.S. care a precizat că, fiind în maşină cu cumnatul său M.F. în drum spre casă, acesta a fost sunat de un prieten care l-a rugat să îl ia şi pe el, spunându-i că merge să ajute un poliţist să recupereze marfă şi, la ieşirea din Constanţa au staţionat într-o zonă de unde se vedeau liniile de cale ferată şi ceva alb, zona respectivă fiind luminată, prietenul cumnatului său a coborât, ei au rămas în maşină pentru a-l aştepta, iar după aproximativ 10 - 15 minute au venit jandarmii, care i-au dat jos din maşină şi i-au dus în acea zonă unde a văzut mai mulţi băieţi cu cătuşe şi culcaţi cu faţa la pământ.

- C.M.C. care, subofiţer la Gruparea Mobilă de Jandarmi Constanţa, a declarat că, în urma unei solicitări s-au deplasat în zona indicată unde au constatat că erau două dubiţe de culoare albă, mai multe persoane îmbrăcate în civil, precum şi două persoane îmbrăcate în uniformă de poliţist, iar "un poliţist a spus că se afla în timpul lui liber, dar că a venit să-şi ajute colegii, alţi doi au spus că se aflau în timpul serviciului şi că se aflau acolo pentru a curăţa zona, un alt poliţist a spus că a plătit din banii lui şi oameni şi maşini şi tot este tras la răspundere".

În acelaşi sens, sunt declaraţiile martorilor B.C. şi D.C.V. care au învederat că pe de o parte, cei de la C. nu au mai recuperat marfa motivând că valoarea mărfii era mult mai mică decât costurile pentru recuperare, iar pe de altă parte l-au auzit pe B.T. când dând interviu presei, a spus că totul a fost o greşeală, privind modul în care au acţionat jandarmii, arătând că fusese întreruptă activitatea de recuperare a mărfii, iar la acel moment D.N. era lucrător de poliţie judiciară putând lua şi singur măsuri de recuperare a mărfii şi să comunice ulterior măsurile luate, modul de recuperare şi locul de depozitare.

Astfel, martorul B.C., încadrat la Postul de Poliţie TF P., a declarat: în ziua de 27 aprilie 2011 se afla la post, fiind desemnat la comandă, în tura de zi fiind prezent la post şi C.M. În jurul orelor 16.00 - 16.05, acesta a fost anunţat că între Valu lui Traian şi P. a fost frânat un tren. I-au adus la cunoştinţă ce se întâmplase şi subcomisarului S.M. şi împreună şi cu B.T. s-au deplasat cu toţii în zonă. Ajungând în dreptul trenului pe DN3 a observat sub tren mai multe grămezi şi mai mulţi agenţi în combinezoane negre, cele constatate comunicându-i-le şi lui S.M. Între timp în zonă a apărut şi un A. din care au coborât jandarmi care au discutat cu acele persoane în combinezoane, după care au plecat spunând că nu este competenţa lor să rămână întrucât acele persoane erau agenţi de pază. Aceştia au început să degajeze calea ferată de îngrăşământul deversat, operaţiune care a durat aproximativ 30 - 40 de minute.

Între timp la faţa locului a venit şi D.N. care l-a întrebat pe S.M. ce trebuie să facă în continuare, acesta spunându-i că trebuie să dea un raport de eveniment şi să urmeze dispoziţiile primite de la un şef desemnat din cadrul Secţiei Regionale a Poliţiei Transporturi.

Până să plece de la faţa locului, şeful celor de la pază discutase cu cineva de la C., stabilind ca după ce trenul va ajunge în port să fie trimisă o echipă care să se ocupe de recuperarea mărfii. În zilele următoare însă a aflat că cei de la C. nu au mai recuperat marfa motivând că valoarea mărfii era mult mai mică decât costurile pentru recuperare. De altfel, a înţeles că marfa a fost abandonată, în condiţiile în care a doua zi sau a treia zi au mai fost surprinse persoane sustrăgând îngrăşământ.

În ceea ce priveşte grămezile de îngrăşământ chimic acestea ajungeau până la înălţimea pardoselii vagonului şi după plecarea trenului mai rămăsese îngrăşământ între şine, astfel că martorul a arătat că după părerea sa trenurile nu mai puteau circula în zona respectivă, întrucât nu este o zonă cu restricţie de viteză şi astfel curenţii care se formau de la tren puteau împrăştia îngrăşământul care dacă se depunea pe şină forma anumite pene ce puteau determina ridicarea roţilor de pe ţină şi deraierea trenului. Astfel, a arătat martorul că trebuiau luate măsuri pentru degajarea căii ferate în vederea evitării oricăror pericol, lucru care ar fi trebuit să aibă loc printr-o colaborare între CFR şi C.T.

În cursul nopţii, în jurul orelor 02:00, a fost sunat de către S.M. care i-a solicitat să se prezinte la Secţia Regională Transporturi pentru a-l sprijini, spunându-i că fuseseră prinse persoanele care au sustras îngrăşământul. Când a ajuns la sediu S.M. i-a spus că au fost depistate 11 persoane, aflând ulterior că fuseseră învinuiţi şi colegi de-ai săi.

A mai susţinut martorul că au mai fost situaţii de deversare de îngrăşământ pe calea ferată, însă de fiecare dată trenul aparţinea CFR-ului, caz în care se lua legătura cu şeful staţiei, care împreună cu alte persoane se ocupa de degajarea căii ferate şi încărcarea mărfii. Nu cunoaşte însă cazuri în care în astfel de situaţii să se fi implicat lucrători de poliţie pentru recuperarea mărfii.

În continuare, martorul D.C.V. a declarat că în ziua de respectivă în jurul orelor 17:00 a fost sunat de către C.M. care i-a comunicat că pe zona lor de competenţă a fost frânat un tren de marfă. După circa 5 minute a fost sunat şi de B.C. care i-a spus că a fost în zonă cu subcomisarul S.M. şi că era deversată o cantitate mare de îngrăşământ, solicitându-i să-l trimită pe lucrătorul de poliţie care era de serviciu pentru a vedea care era situaţia. L-a sunat pe D.N., aflând că acesta era deja în zonă, unde se mai aflau comisar B.T., subcomisar S.M. şi B.C. De la D.N. a aflat, atunci când l-a sunat, că acesta întrebându-i pe aceştia ce să facă, i-au spus să se descurce aşa cum s-a descurcat şi altă dată.

I-a transmis să rămână în continuare la faţa locului, însă în jurul orelor 19:00 a fost sunat de D.N. care i-a comunicat că firma de pază a luat legătura cu proprietarul mărfii care a anunţat că nu vin să recupereze marfa, întrucât cheltuielile de recuperare sunt mai mari decât valoarea mărfii deversate.

Întrucât nu venea nimeni să recupereze marfa i-a transmis lui D.N. să meargă la post să întocmească documentele necesare şi raportul scris şi să le trimită la Secţia Regională de Poliţie Transporturi. În jurul orelor 10.00 - 20.30, în timp ce de deplasa spre post, fiind pe drumul naţional, a văzut girofarul unei maşini, îndreptându-se spre acea zonă, unde a fost oprit şi legitimat de jandarmi, aceştia spunându-i că au fost prinse mai multe persoane încărcând îngrăşământ în saci. Zona respectivă era luminată de stâlpii de lumină de la cantonul din zonă.

În aceste condiţii a arătat că a vrut să ia legătura cu şeful său, V.V., însă nu a reuşit întrucât i-a fost smuls telefonul de către subinspectorul A. şi aruncat în maşina jandarmilor, deşi a încercat să-i arate cu cine intenţiona să vorbească, acesta spunându-i însă că nu-l interesează. La faţa locului se aflau subcomisarul S.M., colegii săi C.M., C.C.M., D.N., A.M., precum şi mai multe persoane civile care erau încătuşate.

În zona respectivă martorul a mai observat două dube, maşinile colegilor săi, saci încărcaţi cu îngrăşământ.

În momentul în care la faţa locului a sosit B.T. a putut să se apropie de colegii săi, aceştia raportându-i lui B.T. că intenţionau să recupereze marfa, întrucât după efectuarea gabaritului luându-se legătura cu proprietarul mărfii acesta a refuzat să se prezinte în vederea recuperării, solicitând astfel ajutorul persoanelor civile, cu intenţia de a o transporta la revizia de vagoane P., lucru pe care însă nu au mai reuşit să-l facă. A mai aflat că o parte din saci fuseseră transportaţi de P.M. la el acasă.

La momentul în care în zonă a apărut presa l-a auzit pe B.T. când a dat interviu, spunând că totul a fost o greşeală, privind modul în care au acţionat jandarmii, arătând că fusese întreruptă activitatea de recuperare a mărfii.

În acest sens, marfa a fost recuperată după două zile, urmare a telefonului dat de B.T. reprezentantului societăţii proprietare, căruia i-a spus că dacă nu va recupera marfa, va anunţa garda de mediu. A apreciat martorul că dacă proprietarul mărfii nu ar fi fost ameninţat cu garda de mediu nici până în prezent nu ar fi recuperat marfa respectivă.

A mai precizat martorul că la acel moment D.N. era lucrător de poliţie judiciară putând lua şi singur măsuri de recuperare a mărfii şi că comunice ulterior măsurile luate, modul de recuperare şi locul de depozitare.

A susţinut martorul că au mai fost situaţii când la recuperarea mărfii au fost chemate în ajutor persoane civile şi chiar personal a participat la o astfel de acţiune când a solicitat ajutorul unui patron care le-a pus la dispoziţie o maşină cu remorcă. A declarat că în cazul în care nu se luau măsuri de recuperare a mărfii putea fi afectată circulaţia trenurilor în condiţiile în care acel îngrăşământ se şi întăreşte, putând fi antrenată răspunderea lucrătorilor de poliţie şi a CFR-ului.

În cauza de faţă măsura de recuperare a mărfii a fost dispusă de către D.N., pe care trebuia să i-o comunice. Referitor la ceilalţi lucrători de poliţie a arătat că aceştia l-au sprijinit pe D.N. la recuperarea mărfii, precizând că indiferent de tură îşi acordă sprijin între ei, nu numai în cadrul aceluiaşi post, ci şi între posturi diferite.

A arătat martorul că în anul 2007 a fost o situaţie când s-a deversat o cantitate de îngrăşământ, proprietarul a refuzat să o recupereze şi pentru că nu au luat măsuri de recuperare a mărfii la doi lucrători de poliţie li s-a întocmit dosar penal pentru favorizarea infractorului, dosar în care în cele din urmă s-a dat o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, motiv pentru care de atunci s-au luat de fiecare dată măsuri în astfel de cazuri.

Declaraţiile martorului S.M. potrivit căruia "inculpaţii intenţionau sustragerea îngrăşământului, auzindu-l pe inculpatul P. că a transportat îngrăşământ la domiciliul său în scopul sustragerii" nu înlătură apărarea inculpaţilor deoarece discutase cu inculpatul D.N. despre cantitatea de îngrăşământ deversată, solicitându-i să meargă la post să întocmească documentele necesare şi raportul scris şi să le trimită la Secţia Regională de Poliţie Transporturi, fără a-i interzice luarea vreunei măsuri de recuperare. Apoi, explicaţiile inculpatului P.M. că "negăsind pe nimeni la revizia de vagoane (unde conform înţelegerii marfa trebuia depozitată), a transportat îngrăşământul la locuinţa sa" este susţinută de inculpatul C.M., respectiv inculpatul C.N. care a arătat că inculpatul C.M. îl rugase să discute cu colegii lui de la revizie, unde se află o hală mare, pentru depozitarea îngrăşământului, însă nu a apucat să mai facă acest lucru întrucât primind un telefon că soţia sa se simte rău a plecat acasă. În aceste condiţii a susţinut.

În concluzie, în condiţiile în care locul era luminat de la un stâlp de iluminat din apropierea cantonului, se informaseră autorităţile de evenimentul privind deversarea îngrăşământului - inculpatul D.N. i-a comunicat în scris raportul de eveniment martorului I.C.G., urmând să recupereze şi marfa, inculpaţii C.M., B.C. şi D.N. aveau cunoştinţă de pânda pe care urma să o efectueze în zonă subcomisarul S.M., recuperarea mărfii se impunea existând posibilitatea ca autorii care au deversat îngrăşământul să revină în zonă, în număr mare, în vederea sustragerii şi pentru a se asigura circulaţia trenurilor în deplină siguranţă, declaraţiile inculpaţilor coroborate cu declaraţiile martorilor D.C.V., B.C., C.M.C., A.S., M.F., F.A., L.V., A.C., C.I., M.M., B.T., N.R., A.C., N.M., G.G.C, G.M., T.C., C.G., B.M., S.E., B.V., G.M. conduc la convingerea că nu se poate stabili dincolo de orice îndoială că vreunul dintre inculpaţi au acţionat în scopul însuşirii cantităţii de îngrăşământ deversată şi, lipsind un element al laturii subiective, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de "furt calificat" prev. de art. 208 - art. 209 C. pen.

Cum, nu s-a realizat latura subiectivă a infracţiunii, inculpaţii nu pot fi traşi la răspundere penală, soluţia instanţei de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a inculpatului D.N. pentru infracţiunea prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g C. pen., a inculpaţilor C.I.M., A.M.V., C.C.M., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M. pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., neputând fi modificată.

Nestabilindu-se responsabilitatea vreunuia dintre inculpaţi pentru actul ilicit cauzator de prejudiciu în dauna apelantei părţi civile SC I. SA Bucureşti, s-a considerat că nu poate fi admisă acţiunea civilă formulată de aceasta.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 102/P din 11 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi partea civilă SC I. SA Bucureşti.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a solicitat în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale a Curţii de Apel Constanţa şi a sentinţei penale a Tribunalului Constanţa şi condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de flirt calificat, invocând în susţinerea recursului dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior.

Partea civilă SC I. SA Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a pronunţat decizia recurată, invocând în susţinerea recursului dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, pct. 17², pct 18 şi pct. 21 C. proc. pen.

În motivarea recursului, cu privire la incidenţa pct. 21 al art. 385⁹ C. proc. pen., SC I. SA Bucureşti a arătat că instanţa de apel nu a emis citaţie societăţii în calitate de apelant, ci ca intimat parte civilă încălcând astfel dispoziţiile privind legala citare.

De asemenea, recurenta parte civilă SC I. SA Bucureşti a mai invocat dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, şi pct. 17² C. proc. pen. apreciind că instanţa nu s-a pronunţat asupra apelului formulat de societate, iar art. 195 şi art. 197 C. proc. pen. de care instanţa a uzitat pentru a îndrepta eroarea materială şi omisiunea vădită nu sunt incidente în prezenta cauză.

Referitor la incidenţa art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior recurenta a susţinut că în situaţia pronunţării unei sentinţe de achitare a inculpaţilor din prezenta cauză, instanţa de fond ar fi trebuit să facă aplicarea art. 346 alin. (2) C. proc. civ., în sensul obligării la repararea pagubei materiale produse prin infracţiune, societatea precizând prin cererea de constituire parte civilă că nu a recuperat produsele sustrase.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia recurată din perspectiva motivelor de casare invocate, în raport de conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

La termenul din data de 21 mai 2014 reprezentantul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat că retrage recursul formulat în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 385⁴ alin. (2) C. proc. pen., părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen., care se aplică în mod corespunzător, articol care prevede că: până la închiderea dezbaterilor la instanţa de apel oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, declaraţia de retragere putând fi făcută fie la instanţa a cărei hotărâre se atacă, fie la instanţa de apel.

Similar dispoziţiile art. 369 C. proc. pen. prevăd ca apelul declarat de procuror să fie retras de procurorul ierarhic superior.

Văzând faptul că retragerea unei căi de atac, în cauză a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, este un act de dispoziţie, Înalta Curte va lua act de manifestarea de voinţă a reprezentantului Ministerului Public.

În ceea ce priveşte recursul formulat de partea civilă SC I. SA Bucureşti, se constată că aceasta şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, pct. 17², pct 18 şi pct 21 C. proc. pen. anterior.

Faţă de aceste texte legale invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că prin Legea nr. 2/2013 publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, anterior pronunţării deciziei penale atacate, s-a realizat o limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 10, pct. 18 şi pct. 21 C. proc. pen. anterior invocate de partea civilă au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât instanţa de control judiciar nu mai poate analiza recursul prin prisma acestor motive.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen. anterior, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Din analiza criticilor invocate de recurenta parte civilă SC I. SA Bucureşti, Înalta Curte constată că, în realitate, motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior, abrogat în mod expres prin Legea nr. 2/2013, care permitea în mod excepţional examinarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că analiza aspectelor invocate de către partea civilă în susţinerea acestui caz de casare ar presupune din partea instanţei de recurs o reapreciere a situaţiei de fapt, o readministrare a ansamblului probatoriu, ori o atare verificare nu este posibilă în calea ordinară de atac a recursului, instanţa verificând doar corecta încadrare juridică a faptelor din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracţiunilor.

De asemenea, instanţa de recurs constată ca aspect juridic prioritar că, în contextul în care hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 102/P din 17 septembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanţa supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept, critica principală a recurentei inculpate, nu mai poate fi primită, nemaifiind subsumat conceptului de "legalitate", ci încadrându-se în cel de "temeinicie".

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va lua act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împotriva Deciziei penale nr. 102/P din data de 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii C.I.M., A.M.V., C.C.M., D.N., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M.

Va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC I. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va obliga recurenta parte civilă SC I. SA Bucureşti la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

I. Ia act de declaraţia de retragere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, împotriva Deciziei penale nr. 102/P din data de 17 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii C.I.M., A.M.V., C.C.M., D.N., C.I., C.C., C.N., P.D.C. şi P.M.

II. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă SC I. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă SC I. SA Bucureşti la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2014.

Procesat de GGC - NN

← ICCJ. Decizia nr. 1725/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175...		ICCJ. Decizia nr. 1442/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1648/2014. Penal. Purtarea abuzivă (art. 250 C.p.). Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1679/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.), mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), încercarea de a determina mărturia mincinoasă (art. 261 C.p.), împiedicarea părţii în proces (art. 261 ind 1 C.p.). ICCJ. Decizia nr. 1725/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1731/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Infracţiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1732/2014. Penal. Pornografia infantilă (Legea 678/2001 art. 18). (Legea 161/2003 modificată şi completată). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1757/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs