ICCJ. Decizia nr. 1756/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1756/2014
Dosar nr. 3448/87/2013
Şedinţa publică din 23 mai 2014
Asupra recursului de fată:
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 143 din 15 octombrie 2013, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, s-a dispus în baza art. 20 C. pen. rap.la art. 174 C. pen. cu aplic, art. 3201 alin. (1) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. - art. 76 C. pen. condamnarea inculpatului C.G.G., la pedeapsa închisorii de 6 (şase) ani.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor înscrise la art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 66 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 ore, măsură dispusă prin ordonanţa din 05 august 2013, de la 05 august 2013 şi până la 06 august 2013.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunile civile formulate de părţile civile S.J.U. Alexandria, S.J.A. Teleorman şi N.M.G. şi a obligat inculpatul la plata către aceste părţi civile a sumelor de: 7.715,14 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare precum şi penalităţi de întârziere datorate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la achitarea integrală a debitului, a sumei de 453,80 lei reprezentând cheltuieli de transport către S.J.A. Teleorman, precum şi a sumei de 5.000 lei către partea civilă N.M.G., cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 C. pen. a confiscat de la inculpat corpul delict, reprezentat de cuţit cu lungimea totală de circa 28 cm., lungimea lamei de 18,5 cm. şi mânerul din textolit maron.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman cu nr. 431 P/2013 din 23 august 2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C.G.G., cu domiciliu în sat Copăceanca, com. Călinești, jud. Teleorman, fără antecedente penale pentru săvârşirea infr. prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut ca situaţie de fapt că, în noaptea de 25-26 iulie 2013, inculpatul C.G.G., aflat în stare de ebrietate a lovit-o, fără un motiv anume, cu un cuţit în zona cervicală pe partea vătămată N.M.G., cauzându-i legiuni traumatice ce au necesitat circa 25 zile îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, astfel cum a rezultat din certificatului medico legal eliberat de S.M.L. Teleorman. Urmare agresiunii la care a fost supus, în. aceeaşi noapte N.M.G. a fost transportat cu ambulanţa la S.J.U. Alexandria, fiind internat cu dg. „Plagă înjunghiată regiunea cervicală cu secţionarea de arteră tiroidiană dreapta si lob tiroidian drept. Plagă tăiată de esofag. Şoc hemoragie." şi supus intervenţiei chirurgicale, astfel că numai intervenţia promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
S-a reţinut totodată că, faţă de modul în care a acţionat inculpatul, starea de ebrietate în care s-a aflat, obiectul folosit (cuţit cu lungimea lamei de circa 18,5 cm şi lăţimea de circa 2,4 cm), zona anatomică vizată (cervical) şi leziunile cauzate (secţionare arteră tiroidă dreaptă, lob tiroidian drept, plagă tăiată esofag), acesta a urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa victimei, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voinţa sa, astfel că s-a apreciat că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. şi ped. de art 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. şi nu cele ale infr. prev. şi ped. de art. 182 alin. (2) C. pen.
Cât priveşte latura civilă, s-a făcut menţiunea că, în cursul urmăririi penale, s-au constituit parti. civile S.J.A. Teleorman cu suma de 453,80 lei, precum şi partea vătămată N.M.G., acesta precizând în cursul judecăţii cuantumul daunelor.
Actul de sesizare a instanţei s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă precum şi alte înscrisuri, după cum urmează:
- ordonanţă de declinare şi referat cu propunere de declinare (filele 1-2);
- proces-verbal de sesizare din oficiu (fila 3);
- proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto întocmite de organele de poliţie - filele 4-23;
- adresă, dovadă şi planşă foto cu obiectul (cuţitul) corp delict (filele 24 - 28);
- proces-verbal şi acte medicale eliberate de S.J.U. Alexandria (filele 29 - 35);
- adresă cheltuieli spitalizare S.J.U. Alexandria (fila 36);
- adresă cheltuieli de transport S.J.A. Teleorman (filele 37 - 39);
- raport de constatare medico-legală eliberat de S.M.L. Teleorman (fila 41);
- declaraţie parte civilă (filele 42 - 44);
- declaraţii martori (filele 45 - 58);
- procese-verbale şi fişe evenimente (filele 59 — 65);
- acte medicale eliberate de Spitalul de Psihiatrie Poroschia (filele 66 - 69);
- declaraţii inculpat (filele 73 - 79);
- fişă cazier (fila 80);
- proces-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii, rezoluţie de începere a urmăririi penale, ordonanţă de punere în mişcare a acţiunii penale şi ordonanţă de reţinere (filele 72, 81 - 83);
- încheierea nr. 25 din 05 august 2013 emisă de Tribunalul Teleorman (filele 84 -86);
- delegaţie apărător oficiu (fila 87);
- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (fila 88).
La termenul de judecată din 15 octombrie 2013, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatului drepturile ce decurg din aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., acesta declarând personal, în prezenţa apărătorului, că recunoaşte vinovăţia în comiterea faptei pentru care este trimis în judecată, cunoaşte probatoriul administrat de organul de urmărire penală, nu-l contestă şi doreşte să se judece în baza acestuia. Cu aceeaşi ocazie inculpatul a precizat că este de acord să despăgubească atât partea civilă N.M. cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale şi materiale precum şi părţile civile S.J.U. Alexandria şi S.A.J. Teleorman, cu sumele de bani cu care acestea s-au constituit părţi civile în cauza de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, astfel cum au fost evidenţiate mai sus, văzând şi manifestarea de voinţă a inculpatului de a se judeca în temeiul prevederilor art. 3201 C. proc. pen., cerere apreciată ca întemeiată în raport de prevederile art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., tribunalul a constatat şi a reţinut următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosar la filele 60-64, respectiv acte medicale, procese verbale întocmite de poliţie, a rezultat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul manifestă un comportament excesiv de violent, fapt ce a determinat, de mai multe ori, internarea sa la Spitalul de Psihiatrie Poroschia. Deşi medicii i-au prescris să evite consumul de alcool, inculpatul C.G.G. nu a urmat tratamentul şi a ignorat cele recomandate.
La data de 25 iulie 2013, inculpatul a obţinut ţuică din distilarea fructelor la un cazan, din care a consumat la locuinţă sa circa 200 ml.
La aceeaşi dată, în jurul orelor 2100, observând că partea vătămată N.M.G. efectua activităţi în curtea unui vecin, martorul P.G., inculpatul l-a întrebat dacă vrea să se „cinstească", partea vătămată fiind de acord. Astfel, inculpatul a mers la locuinţa sa, unde a pus într-un pet o cantitate de 2,5 litri ţuică, mergând cu acesta la locuinţa părţii vătămate. împreună cu partea vătămată şi martorii S.L. şi S.A.A., aflaţi şi ei în locuinţa pârtii vătămate, inculpatul a consumat din recipientul cu ţuică, aproximativ un litru, până în jurul orei 23,00, când a părăsit locuinţa, fără să existe, până la acel moment vreun conflict între aceştia. La plecare, inculpatul a luat cu el cantitatea de alcool rămasă şi a spus martorilor că se va întoarce.
Pentru că nu a fost de faţă la plecarea din locuinţa sa, partea vătămată, care nu era înarmată cu vreun obiect - aspect confirmat prin declaraţiile martorilor S.A.A., P.G. şi S.L. - a mers după inculpat pentru a afla dacă acesta va reveni, strigând la poarta acestuia. Cum inculpatul nu a răspuns, N.M.G. a pătruns în curtea acestuia (lucru pe care l-a făcut şi în alte daţi, potrivit afirmaţiilor sale şi ale inculpatului, fără ca acesta din urmă să-i interzică acest lucru) şi, în timp ce se deplasa pe aleea de beton din faţa locuinţei a fost lovit de inculpat, cu intensitate sporită şi pe neaşteptate, în zona cervicală, cu un cuţit de bucătărie cu mânerul din textolit, cu lungimea totală de circa 28 cm., lungimea lamei de circa 18,5 cm. Imediat după ce a fost lovită, partea vătămată a reuşit deposedarea inculpatului de obiectul cu care i-a provocat leziunile, părăsind curtea locuinţei inculpatului. Având corpul delict în mână, partea vătămată a mers la locuinţa sa, unde i-a informat pe martorii S.L., P.G. şi S.A.A. cu privire la faptul că a fost tăiat de inculpat" şi le-a solicitat acestora să cheme o ambulantă.
Urmare agresiunii la care a fost supus, în aceeaşi noapte, N.M.G. a fost transportat cu ambulanţa la S.J.U. Alexandria, fiind internat cu diagnosticul: „Plagă înjunghiată regiunea cervicală cu secţionarea de arteră tiroidiană dreapta şi lob tiroidian drept. Plagă tăiată de esofag. Şoc hemoragie." şi supus intervenţiei chirurgicale, astfel că numai intervenţia promptă şi de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi planşelor foto, aflate la filele 4 - 23, dosar urmărire, în locuinţa părţii vătămate s-a găsit şi ridicat cuţitul corp delict şi pe care s-au evidenţiat urme recente de natură biologică (stropi de sânge). Astfel de urme s-au observat şi pe aleea de beton din curtea inculpatului precum şi în curtea şi camera părţii vătămate.
Din certificatului medico - legal eliberat de S.M.L. Teleorman a rezultat că „ numitul N.M.G. prezintă legiuni traumatice produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător. Tot data din noaptea de 25/26 iulie 2013. Necesită circa 25 sile îngrijiri medicale. Leziunile au pus în primejdie viaţa victimei." (fila 41).
Faţă de modul în care inculpatul a acţionat, atacarea victimei pe neaşteptate, fără să existe o provocare din partea acesteia, de obiectul folosit (cuţit cu lungimea lamei de circa 18,5 cm şi lăţimea de circa 2,4 cm), zona anatomică vizată (cervical) şi leziunile cauzate (secţionare arteră tiroidă dreaptă, lob tiroidian drept, plagă tăiată esofag), stare de beţie voluntară în care inculpatul a acţionat, faptul că acesta cunoştea că pe fondul consumului de alcool manifestă un comportament violent faţă de semenii săi, dar şi faţă de bunuri, inculpatul a urmărit cu intenţie directă să suprime viaţa victimei, rezultat care însă nu s-a produs din motive independente de voinţa sa, astfel că s-a apreciat că fapta săvârşită de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul C.G.G. întruneşte elementele constitutive ale infr. prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, având în vedere dispoziţiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, determinat atât de natura şi valoarea relaţiilor sociale vătămate prin infracţiunea dar şi de împrejurările concrete în care s-a produs fapta, şi anume pe fondul consumului de alcool, în condiţiile în care acesta suferă de anumite boli -inculpatul cunoscând că pe fondul consumului de alcool devine o persoană cu un comportament deosebit de violent, văzând şi limitele de pedeapsă, anume închisoarea de la 10-20 ani şi interzicerea unor drepturi, dar şi aspectul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce este privit de instanţă ca o circumstanţă judiciară atenuantă, prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., este o persoană tânără, divorţat şi fără o ocupaţie, tribunalul a apreciat că prin condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special se poate atinge scopul pedepsei, aşa cum acesta este înscris la art. 52 C. pen., de mijloc de reeducare şi constrângere, având menirea de a preveni comiterea de noi infracţiuni.
Pentru interzicerea drepturilor civile, instanţa a avut în vedere natura faptei săvârşite, gradul de pericol social al acesteia, circumstanţele personale ale inculpatului, precum şi pedeapsa principală aplicată, acestea conducând la concluzia unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Luând în considerare şi jurisprudenţa C.E.D.O. (Hotărârea din 30 martie 2004 privind Cauza Hirst contra Marii Britanii), precum şi Decizia nr. 50/TV/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, s-a apreciat că interzicerea exerciţiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfăşurarea instrucţiei penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, luând în considerare natura şi durata pedepsei principale aplicate, instanţa a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporţională cu situaţia care a determinat-o.
Totodată, pe lângă pedeapsa principală, s-a aplicat faţă de inculpat în temeiul art. 65 C. pen. şi pedeapsa complementară, obligatorie în cazul de faţă, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza II-a, lit. b) C. pen., în condiţiile art. 66 C. pen., pe o durată de 2 ani.
Întrucât faţă de inculpat s-a luat pe parcursul urmăririi penale măsura reţinerii preventive, în temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa principală durata prevenţiei de la 05 august 2013 la 06 august 2013.
Cu referire la latura civilă, s-a constatat, faţă de probatoriul administrat şi evidenţiat mai sus, văzând şi principiul disponibilităţii ce guvernează procesul civil şi care este aplicabil şi în speţă, în temeiul art. 14 şi 15 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1531 şi urm. C. civ. s-a dispus admiterea acţiunilor civile şi obligarea inculpatului la plata către partea civilă S.J.U. Alexandria a sumei de 7.715, 14 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, precum şi a penalităţilor de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la stingerea debitului, către S.J.A. Teleorman a sumei de 453, 80 lei cu titlu de cheltuieli de transport efectuate cu victima, precum şi către N.M.G. a sumei de 5.000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Î n baza art. 118 lit. b) C. Pen. s-a confiscat de la inculpat corpul delict, constând în cuţit cu lungimea totală de 28 cm., lungimea lamei de 18,5 cm. cu mânerul din textolit maron.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul C.G.G.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman a criticat sentinţa instanţei de fond sub aspectul nelegalităţii. A arătat că limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen. se situează între 5 şi 10 ani. Dând eficienţă dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., limitele se reduc cu o treime, acestea fiind între 3 ani şi 4 luni închisoare şi 6 ani şi 7 luni închisoare.
Având în vedere că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., se impunea coborârea pedepsei sub minimul special, ţinând cont de dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., relativ la efectele circumstanţelor atenuante în cazul unor infracţiuni, în sensul că pedeapsa închisorii poate fi. redusă cel mult până la o treime din minimul special.
În apelul său, inculpatul a arătat că sentinţa penală nr. 143 din 15 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, este nelegală şi netemeinică.
A susţinut că la individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond era obligată mai întâi să facă aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 21 alin. (2) C. pen. care prevăd că tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată.
Înainte de a da eficienţă dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 76 C. pen., privind circumstanţele atenuante şi efectele acestora, instanţa era obligată să se raporteze la limitele pedepsei reduse cu jumătate.
Prin motivele de apel a solicitat şi aplicarea art. 861 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale, poziţia procesuală sinceră şi cooperantă a inculpatului, caracterizările depuse la dosarul cauzei, starea de sănătate psihică a acestuia, situaţia familială (are cinci.copii în întreţinere).
Prin Decizia penală nr. 8/A din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul C.G.G. împotriva sentinţei penale nr. 143 din 15 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia penală, în Dosarul nr. 3448/87/2013.
A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:
A redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, de la 6 ani la 3 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivului invocat, în limitele prevăzute de art. 371 şi din oficiu, potrivit art. 378 C. proc. pen., Curtea a admis apelurile formulate, pentru următoarele considerente:
În fapt, a rezultat din probe că, în noaptea de 25-26 iulie 2013, inculpatul C.G.G., aflat în stare de ebrietate, a lovit-o, fără un motiv anume, cu un cuţit în zona cervicală pe partea vătămată N.M.G., cauzându-i leziuni traumatice, ce au necesitat circa 25 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viaţa, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal, eliberat de S.M.L. Teleorman.
Din actele aflate la dosar a rezultat că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul C.G.G. a manifestat un comportament excesiv de violent, fapt ce a determinat anterior internare de mai multe ori la Spitalul de Psihiatrie Poroschia.
Deşi medicii i-au prescris să evite consumul de alcool, inculpatul C.G.G. nu a urmat tratamentul şi a ignorat cele recomandate.
Inculpatul a recunoscut fapta şi a solicitat să i se aplice dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., astfel încât nu s-a impus o analiză detaliată a probelor şi a stării de fapt.
Actele comise de inculpat au fost corect încadrate juridic în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
Individualizarea pedepsei de 6 ani închisoare s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale (art. 20 C. pen. - 174 C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 alin. (1) lita C. pen.), astfel încât instanţa de apel a aplicat o nouă pedeapsă, în raport de limita de pedeapsă rezultată în urma aplicării acestor dispoziţii legale, respectiv sub limita de 3 ani şi 4 luni închisoare (limitele rezultate fiind de la 3 ani şi 4 luni închisoare, la 6 ani închisoare).
Î n raport de gradul ridicat de pericol social - concret al tentativei la omor, de împrejurările reale ale comiterii faptei (pe fondul consumului de alcool, fără vreun motiv, cu intenţia directă de a ucide) şi de circumstanţele personale (inculpatul având afecţiuni psihice, netratate de inculpat şi care se agravează pe fondul consumului de alcool), Curtea a apreciat că o pedeapsă de 3 ani închisoare poate asigura reeducarea şi reintegrarea inculpatului în societate şi că este proporţională cu gravitatea faptei comise, fiind eficientă numai prin executare în detenţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G.G.
Î n recursul formulat inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. Acesta a criticat decizia recurată sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei, solicitând ca pedeapsa aplicată inculpatului, să fie executată în regim neprivativ de libertate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 861 C. pen.
În acest sens, s-a argumentat că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului penal, este cunoscut în comunitate ca o persoană onestă, muncitoare şi timidă. A solicitat instanţei să aibă în vedere şi starea de sănătate a inculpatului, precum şi situaţia familială a acestuia. Examinând cauza în temeiul art. 3856 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. prevede situaţia când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare, a legii.
Cazul de casare ce a fost invocat de către inculpatul C.G.G., vizează schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, respectiv individualizarea judiciară a pedepsei.
Înalta Curte constată că art 3859 pct. 14 teza I C. proc. pen., ce viza posibilitatea reindividualizării judiciare a pedepsei sau a modalităţii executării a fost abrogat anterior declarării recursului la data de 14 ianuarie 2014 şi anterior pronunţării deciziei recurate, 10 ianuarie 2014, prin Legea nr. 2/2013. Ca urmare acest aspect nu va putea fi valorificat în temeiul textului legal menţionat, dar nici în contextul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., voinţa legiuitorului fiind aceea de a supune cenzurii în al treilea grad de jurisdicţie numai elemente de nelegalitate. Ca urmare, aspectele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei sau modalităţii de executare, dacă nu se referă la elemente de nelegalitate, nu mai pot fi cenzurate în recurs.
În temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
La nivel concret, cazul de casare de la pct. 172 nu permite exercitarea controlului judiciar cu privire la "situaţia de fapt", şi stabilirea efectivă a unei alte situaţii de fapt, ci numai cu privire la "chestiunea de drept".
Individualizarea pedepsei este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare şi de stabilire a sancţiunii şi nu verificarea modalităţii în care instanţa de fond sau instanţa de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziţie legală.
În consecinţă, atâta vreme cât instanţa de prim control judiciar, instanţa de apel, într-o cale de atac integral devolutivă care permitea examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt şi de drept, putând da o nouă apreciere a probelor administrate în faţa primei instanţe şi a situaţiei de fapt, a pronunţat o soluţie, cazul de casare respective nu permite stabilirea în recurs a unei alte situaţii de fapt şi o reapreciere care să conducă la o altă soluţie.
Drept urmare, deşi cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanţa de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei, stabilind o altă modalitate de executare a pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere prevăzută de art. 861 C. pen. anterior.
Analizând critica în mod strict prin raportare la cazul de casare invocat, art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte nu poate cerceta cauza prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior modificării intervenite prin Legea nr. 2/2013, astfel încât se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită cu respectarea dispoziţiilor legale, în limitele rezultate în urma aplicării dispoziţiilor art. 20 raportat la art. 174 C. pen., art. 3201 C. proc. pen., referitor la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii vinovăţiei, dar şi a aplicării art. 73 lit. b) cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. privind efectul circumstanţelor atenuante.
Fată de cele reţinute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi. avute în vedere din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.G.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 de lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.G.G. împotriva Deciziei penale nr. 8/A din 10 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 177/2014. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
