ICCJ. Decizia nr. 1919/2014. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1919/2014

Dosar nr. 933/120/2012

Şedinţa publică din 4 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 379 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa s-a dispus condamnarea inculpaţilor:

- Ş.V. la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 74 lit. b) - 76 lit. a) C. pen.; două pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., respectiv fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. şi o lună închisoare pentru uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ultimele cu aplic. art. 74 lit. b) - 76 lit. e) C. pen., toate cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. comb. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., stabilindu-se conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară în condiţiile art. 65 şi art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

- B.I.C. la două pedepse de câte 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru delapidare cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 74 lit. b) - 76 lit. a) C. pen.; 3 luni închisoare pentru fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., o lună închisoare pentru uz de fals prev. de art. 291 C. pen., ultimele cu aplic. art. 74 lit. b) - 76 lit. e) C. pen., toate cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. comb. cu art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., stabilindu-se conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă complementară în condiţiile art. 65 şi art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Conform art. 86⁷ C. pen., s-a dispus ca inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. să execute la locul de muncă, pedepsele rezultante principale de câte 3 ani închisoare, respectiv primul în cadrul SC E.A. SRL, cu sediul în B., sat Brezoaia, judeţul Dâmboviţa, reprezentată de administrator Ş.C., iar secundul în cadrul SC B.I.A.A. SRL, cu sediul în Baloteşti, judeţul Ilfov, reprezentată de administrator N.B.

Ca urmare, potrivit art. 86⁸ C. pen., s-a pus în vedere acestora să respecte obligaţiile prevăzute de art. 86³ C. pen. lit. c) şi d) C. pen., respectiv să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă, atrăgându-li-se atenţia asupra disp. art. 86⁹ C. pen. privind revocarea executării pedepsei la locul de muncă.

Totodată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata executării pedepselor la locul de muncă prima instanţă a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor.

În consecinţă, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a revocat arestarea preventivă a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., dispusă prin Încheierea nr. 28 din 17 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 6769/120/2011 al Tribunalului Dâmboviţa, computându-se reţinerea şi arestarea preventivă de la 17 octombrie 2011, la zi, cu punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi.

În latură civilă, conform art. 163 C. proc. pen. s-a instituit sechestrul asigurător asupra terenului intravilan de 3.300 mp şi terenului extravilan de 5.100 mp, ambele situate în comuna Ulmi, sat Drăgăneasca, judeţul Giurgiu, identificate în contractul de promisiune a stingerii obligaţiilor de plată din 28 aprilie 2011 aparţinând lui B.P. şi M.E. (fidejusori) până la concurenţa sumei de 225.615,36 RON, astfel: teren arabil intravilan 3.300 mp cu vecinii: la N - drum comunal; E - M.E.; S - drum câmp; V - D.G.; teren arabil extravilan 5.100 mp - tarlaua 5, parcela 16/30 cu vecinii: la N - intravilan ţigănie; E - B.A.; S - Râul Ciorog; V - S.E., luându-se act că partea civilă B.C.M.V. cu sediul în Târgovişte, str. C.C., judeţul Dâmboviţa, a renunţat la cererea privind luarea acestei măsuri asigurătorii şi asupra bunurilor imobile ce aparţin inculpatului Ş.V.

S-a luat act că A.P.I.A., cu sediul în Târgovişte, str. B.I.C.B., judeţul Dâmboviţa, nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, dispunându-se obligarea în solidar a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. să plătească suma de 225.615,36 RON, despăgubiri civile, reprezentând prejudiciul nerecuperat, la care se adaugă dobânzile legale, comisioanele şi penalităţile până la achitarea integrală a debitului.

De asemenea, admiţându-se în parte acţiunile civile exercitate, inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte, au fost obligaţi la plata sumelor de bani reţinute prin poprire până la 20 august 2012, urmare a începerii executării silite, respectiv suma de 770 RON către partea civilă F.G., suma de 3.659 RON către partea civilă E.P.; suma de 2.139 RON către partea civilă U.G.O.; suma de 1.871 RON către partea civilă D.Ş.; suma de 3.850 RON către partea civilă L.M.I.; suma de 236 RON către partea civilă M.V.; suma de 3.761 RON către partea civilă L.N. şi suma de 3.225,50 RON către partea civilă V.V.

Cererile formulate cu acelaşi titlu de părţile civile V.I., L.M., B.N., V.N., precum şi aceea de acordare a daunelor morale, introdusă de partea civilă F.G., girantul părţii vătămate P.C., s-au respins ca neîntemeiate.

Inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au fost obligaţi în solidar şi la plata sumei de 2.448 RON către partea civilă P.C.

În fine, s-a luat act că părţile vătămate G.M., P.V., R.C.M., V.D.N., S.C., D.I., D.D., F.N., T.M., U.E., V.M., E.E., T.M., C.D., I.G.I., M.M., C.M., N.I., M.M.A., M.G., P.G., V.I., P.P.V., T.E., P.N., P.I., T.A., P.F., V.M., V.N.V., M.G., T.N., C.M., L.N., D.M., P.M., E.N., P.A., G.G., P.I.I., I.N., P.G.I., M.M., M.N., R.M., M.M.B., M.N.B., S.N., I.Ş., M.V., V.M., nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Conform art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisurilor falsificate de inculpaţi, respectiv: contract de credit din 11 august 2010 şi ordin de plată în numerar din 11 august 2010 privind pe partea vătămată D.M.; contract de credit din 4 august 2010 şi ordin de plată din 4 august 2010 privind pe partea vătămată E.N.M.; contract de credit din 21 februarie 2011 şi ordin de plată din 21 februarie 2011 privind pe partea vătămată G.M.; contract de credit din 20 septembrie 2010 şi ordin de plată din 20 septembrie 2010 privind pe M.M.C.; contract de credit din 16 februarie 2011 şi ordin de plată din 16 februarie 2011 privind pe M.N.; contract de credit din 13 august 2011 şi ordin de plată din 13 august 2009 privind pe N.P.G.; contract de credit din 7 septembrie 2010 şi ordin de plată din 7 septembrie 2010 privind pe P.M.V.; contract de credit din 15 octombrie 2010 şi ordin de plată din 15 octombrie 2010 privind pe S.N.; contract de credit din 19 martie 2010, ordin de plată din 19 martie 2010 privind pe P.I.; contract de credit din 17 februarie 2010 şi ordin de plată în numerar din 17 februarie 2010 privind pe P.C.A.; contract de credit din 27 mai 2009 şi ordin de plată din 17 mai 2009 privind pe P.A.; contract de credit din 26 februarie 2010 şi ordin de plată din 26 februarie 2010 privind pe P.D.D.; contract de credit din 25 februarie 2010 şi ordin de plată din 25 februarie 2010 privind pe P.V.; contract de credit din 17 iunie 2010, ordin de plată din 17 iunie 2010 privind pe M.N.; contract de credit din 12 mai 2010 şi ordin de plată din 12 mai 2010 privind pe T.M.N.; contract de credit din 28 februarie 2011, ordin de plată din 28 februarie 2011 privind pe P.N.; contract de credit din 27 august 2010, ordin de plată din 27 august 2010 privind pe I.M.N.; contract de credit 2 februarie 2010, ordin de plată din 2 februarie 2010 privind pe P.A.; contract de credit din 31 mai 2010, ordin de plată din 31 mai 2010 privind pe P.G.I.; contract de credit din 29 iulie 2010, ordin de plată din 29 iulie 2010 privind pe V.C.; contract de credit din 13 august 2010, ordin de plată din 13 august 2010 privind pe H.G.; contract de credit din 7 februarie 2011, ordin de plată din 7 februarie 2011 privind pe M.M.B.; contract de credit din 21 septembrie 2009, ordin de plată din 21 septembrie 2009 privind pe M.V.; contract de credit din 31 august 2010, ordin de plată din 31 august 2010 privind pe R.C.M.; contract de credit din 17 decembrie 2009, ordin de plată din 18 decembrie 2009 privind pe Ş.P.; contract de credit din 20 august 2010, ordin de plată din 20 august 2010 privind pe V.D.N.; contract de credit din 13 septembrie 2010, ordin de plată din 23 septembrie 2010 privind pe V.P.; contract de credit din 27 aprilie 2010, ordin de plată din 27 aprilie 2010 privind pe D.Ş.; contract de credit din 25 februarie 2011, ordin de plată din 25 februarie 2011 privind pe E.P.; contract de credit din 12 aprilie 2011, ordin de plată din 12 aprilie 2011 privind pe L.M.; contract de credit din 6 mai 2010, ordin de plată din 6 mai 2010 privind pe R.E.; contract de credit din 4 februarie 2011, ordin de plată din 4 februarie 2011 privind pe U.G.O.; contract de credit din 11 februarie 2011, ordin de plată din 11 februarie 2011 privind pe D.M.; contract de credit din 30 ianuarie 2009, ordin de plată din 30 ianuarie 2009 privind pe V.V.I.; contract de credit din 30 decembrie 2012, ordin de plată din 13 decembrie 2010 privind pe B.N.; contract de credit din 1 aprilie 2011, ordin de plată din 1 aprilie 2011 privind pe F.G.; contract de credit din 1 septembrie 2010, ordin de plată din 1 septembrie 2010 privind pe L.M.I.; contract de credit din 24 iunie 2010, ordin de plată din 24 iunie 2010 privind pe M.V.; contract de credit din 25 martie 2010, ordin de plată din 25 martie 2010 privind pe P.I.; contract de credit din 21 martie 2011, ordin de plată din 21 martie 2011 privind pe P.C.; contract de credit din 30 septembrie 2010, ordin de plată din 30 septembrie 2010 privind pe S.C.; contract de credit din 28 iunie 2010, ordin de plată din 28 iunie 2010 privind pe V.V.; foaie de retragere din 29 decembrie 2006 privind pe A.V.; cereri de lichidare din 14 mai 2010 privind pe C.M.; foaie de retragere din 8 februarie 2008 privind pe C.M.; cereri de lichidare din 22 martie 2010 şi 4 mai 2010; ordine de plată din 22 martie 2010, 4 mai 2010 privind pe C.E.; ordin de plată din 14 septembrie 2010; cerere de lichidare din 14 septembrie 2010 privind pe D.I.; ordin de plată din 2 iulie 2010 privind pe D.D.; foaie de retragere din 3 iulie 2007 privind pe F.N.; cereri de lichidare din 7 octombrie 2010, 4 octombrie 2010 şi 4 ianuarie 2011, ordinele de plată din 7 octombrie 2010; 14 noiembrie 2010, 10 decembrie 2010, 4 ianuarie 2011 privind pe G.G.; ordin de plată din 15 octombrie 2010, cereri lichidare din 15 octombrie 2010, 3 august 2010 privind pe I.Ş.; foi de retragere din 27 august 2004, 14 iulie 2005, 1 februarie 2008, 22 septembrie 2008 privind pe M.G.; foi de retragere din 27 februarie 2007, 30 august 2007, 6 septembrie 2007, 20 septembrie 2007, 27 septembrie 2007 privind pe M.G.; foi de retragere din 4 octombrie 2007, 29 mai 2008 privind pe M.M.A.; foaie de retragere din 19 decembrie 2008 privind pe M.V.; foi de retragere din 27 aprilie 2007, 30 mai 2008 privind pe M.P.N.; foaie de retragere din 8 mai 2008 privind pe M.A.; foi de retragere din 30 septembrie 2008 privind pe M.I.; ordin de plată din 10 august 2009, cerere de lichidare din 10 august 2009 privind pe N.I.; ordine de plată din 7 octombrie 2009, 17 septembrie 2009, cereri lichidare din 17 septembrie 2009, 7 octombrie 2009 privind pe R.V.; foaie de retragere din 30 martie 2007 privind pe Ş.N.; foaie de retragere din 15 februarie 2008 privind pe T.A.; foaie de retragere din 31 iulie 2006 privind pe T.I.C.; foaie de retragere din 4 martie 2008 privind pe U.A.; ordin de plată din 17 mai 2010, foaie de retragere din 12 iunie 2008 privind pe U.E., foaie de retragere din 9 mai 2008 privind pe U.P.; foaie de retragere din 5 noiembrie 2008 privind pe V.R.; ordin de plată din 12 martie 2010 şi cereri lichidare din 12 martie 2010 privind pe V.M.; foaie de retragere din 5 august 2008 privind pe E.E.; foaie de retragere din 19 iunie 2007 privind pe T.M.; foi de retragere din 13 septembrie 2009 şi 2 septembrie 2008 privind pe N.M.; contract de depozit din 23 aprilie 2009 privind pe C.D.; carnet de economii din 31 decembrie 2009 privind pe D.E.; contract de depozit din 3 martie 2009 privind pe F.G.; contract de depozit din 14 august 2009 şi foaie de depunere din 14 august 2009 privind pe F.S.N.; contract de depozit din 15 octombrie 2010, 23 noiembrie 2010, foaie de depunere din 23 octombrie 2010, ordin de plată din 23 noiembrie 2010 privind pe I.I.; contract de depozit din 3 noiembrie 2009 privind pe I.Ş.; contract de depozit din 5 noiembrie 2009, foaie de depunere din 5 noiembrie 2009; ordin de plată din 4 mai 2010 privind pe I.D.; carnet de economii din 30 iunie 2010 privind pe L.M.I.; carnet de economii privind pe L.N.; contract de depozit din 16 februarie 2010, foaie de depunere din 16 februarie 2010 privind pe M.M.; carnet de economii din 10 noiembrie 2006 privind pe M.G.; foaie de depunere din 8 decembrie 2009 privind pe M.V.; contract de depozit din 30 decembrie 2009, foaie de depunere din 30 decembrie 2009 privind pe M.N.B.; carnet de economii din 14 august 2008 privind pe M.A., decedat; contract de depozit din 29 martie 2010, foaie de depunere din 29 martie 2010 privind pe M.I.; carnet de economii din 2 iunie 2009 privind pe N.I.; foaie de depunere din 30 noiembrie 2010; contract de depunere din 30 noiembrie 2010 privind pe P.M.; contract de depozit din 4 martie 2011, foaie de depunere din 4 martie 2011 privind pe P.V.; contract de depozit din 6 mai 2010, 16 decembrie 2010, ordin de plată din 17 martie 2011 privind pe P.F.; contract de depozit din 17 decembrie 2009, ordin de plată din 17 decembrie 2009 privind pe P.G.; carnet de economii, foaie de depunere din 11 noiembrie 2008 privind pe U.A.; carnet de economii, foaie de depunere în numerar din 10 decembrie 2009 privind pe U.E.; carnet de economii, foaie de depunere din 10 octombrie 2008 privind pe U.P.; contract de depozit din 28 mai 2008, foaie de depunere din 28 mai 2010 privind pe V.M.; foaie de depunere în numerar din 18 iunie 2008 privind pe V.M., carnet de economii privind pe V.I.; contract de depozit din 13 mai 2011 privind pe V.V.; contract de depozit din 17 august 2008, ordin de plată din 17 martie 2011 privind pe L.D.; carnet de economii, foaie de depunere din 30 iunie 2006, foaie de depunere din 4 septembrie 2008, foaie de depunere, contract de economii privind pe E.E.; contract de depozit din 26 ianuarie 2011 privind pe T.E.; foaie de depunere în numerar din 4 septembrie 2007 privind pe R.M.; carnet de economii din 26 noiembrie 2003 privind pe P.V.; carnet de economii, privind depunerile din 10 octombrie 2008 şi 14 decembrie 2010 privind pe B.N.V.; ordinele de plată din 4 februarie 2011 pentru C.N.; 4 februarie 2011 pentru I.I.; 5 ianuarie 2011 pentru V.G. şi din 27 ianuarie 2011 pentru D.A.

Potrivit art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţi B.I.C. şi Ş.V. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, respectiv în solidar a sumei de 3.247,58 RON ocazionate de urmărirea penală şi în sumă de câte 500 RON efectuate la judecata în primă instanţă.

Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmării penale, însuşite de inculpaţi conform art. 320¹ C. proc. pen. (în ce priveşte existenţa faptelor şi vinovăţiei) şi cercetări judecătoreşti (privind rezolvarea acţiunilor civile exercitate în procesul penal), în esenţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 29 aprilie 2011, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Dâmboviţa s-au sesizat cu privire la faptul că inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., în calitate de administrator credite, respectiv operator ghişeu în cadrul părţii responsabile civilmente B.C.M.V. Târgovişte, punct de lucru "B.", judeţul Dâmboviţa, au întocmit contracte de credite, menţionând sumele reale în exemplarul înmânat clienţilor, iar în cel de-al doilea document, exemplar care era depus în evidenţele băncii, sume mai mari şi nereale.

Diferenţa dintre cele două sume era ridicată din bancă la momentul acordării creditului, la clienţi ajungând suma reală consemnată în exemplarul său.

În aceeaşi perioadă, prin manopere frauduloase, aceiaşi inculpaţi au dispus ridicarea sumelor de bani, constituite depozit bancar, fără acceptul titularilor, pe care le-au folosit în interes personal, reuşindu-se retragerea din conturile acestora a sumei de 7 miliarde RON.

Ca urmare, s-au demarat verificări la punctul de lucru B. iar prin raportul întocmit, comisia de control intern a reţinut că cei doi angajaţi inculpaţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu atât în ceea ce priveşte activitatea de creditare, cât şi aceea de încheiere contracte depozit şi casierie.

Potrivit fişei postului, în calitate de funcţionari ai băncii, coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C. aveau obligaţia să respecte normele privind acordarea de credite persoanelor fizice, de către organizaţiile cooperatiste de credit din reţeaua C.C., cât şi procedura de lucru privind tehnica operaţiunilor aferente "depozitelor star plus" cu dobândă fixă, constituite de clienţi persoane fizice, atribuţii ce au fost încălcate, iar acţionând în complicitate, prin manopere dolosive diferite, au adus prejudicii atât patrimoniului băncii, cât şi clienţilor persoanei juridice, respectiv:

I. În activitatea de creditare, s-a reţinut că inculpaţii au întocmit în fals contracte de credite, pe numele mai multor persoane fizice, precum şi contracte de credite pe sume mult mai mari decât cele real solicitate de acestea, iar prin semnarea ordinelor de plată şi a foilor de retragere, în locul beneficiarilor, şi-au însuşit diferite sume de bani acordate cu acest titlu de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, punct de lucru "B.", judeţul Dâmboviţa.

Astfel, după ce a comunicat părţilor vătămate că nu li s-au aprobat cererile de creditare solicitate, inculpatul Ş.V. a întocmit pe numele acestora, în fals, contracte de credit, iar suma retrasă, prin modalitatea anterior menţionată, fiind însuşită în totalitate, respectiv:

- contractul de credit din 11 august 2010, în valoare de 10.000 RON, pentru partea vătămată D.M., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 11 august 2010 pentru suma de 9.500 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele D.M., în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 4 august 2010, în valoare 8.000 RON, pentru partea vătămată E.N.M., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 4 august 2010 pentru de 7.600 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele E.N.M., în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 21 februarie 2011, în sumă de 2.500 RON, pentru partea vătămată G.M., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar pe ordinul de plată din 21 februarie 2011, pentru suma de 2.350 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele G.M., în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 20 septembrie 2010, pentru suma de 7.000 RON, pentru partea vătămată M.M.C., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 20 septembrie 2010 în valoare de 6.650 RON şi-a însuşit suma consemnată.

- contractul de credit din 16 februarie 2011, pentru suma de 10.000 RON, pentru partea vătămată M.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 16 februarie 2011 în valoare de 9.700 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele M.N., în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 13 august 2009, pentru suma de 8.000 RON, pentru partea vătămată N.P.G. falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 13 august 2009 în valoare de 7.551,27 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele N.P.G. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 7 septembrie 2010, pentru suma de 7.000 RON, pentru partea vătămată P.M.V., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 7 septembrie 2009 în valoare de 6.650 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.M.V. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 15 octombrie 2010, pentru suma de 8.000 RON, pentru partea vătămată S.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 15 octombrie 2010 în valoare de 7.600 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele S.N. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 19 martie 2010, pentru suma de 7.000 RON, pentru partea vătămată P.I., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 19 martie 2010 în valoare de 6.597,64 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.I. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 17 februarie 2010, pentru suma de 10.000 RON, pentru partea vătămată P.C.A., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 17 februarie 2010, în valoare de 9.4336,79 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.C.A. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 27 mai 2009, pentru suma de 7.500 RON, pentru partea vătămată P.A., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 17 mai 2009, în valoare de 7.093,39 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.A. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 26 februarie 2010, pentru suma de 5.000 RON, pentru partea vătămată P.D.D. falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 26 februarie 2010, în valoare de 4.716,30 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.D.D. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 17 iunie 2010, pentru suma de 15.000 RON, pentru partea vătămată M.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 17 iunie 2010, în valoare de 14.203,63 RON şi-a însuşit suma consemnată.

- contractul de credit din 12 mai 2010, pentru suma de 7.000 RON, pentru partea vătămată T.M.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar"pe ordinul de plată din 12 mai 2010, în valoare de 6.6.07,38 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele T.M.N. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 28 februarie 2011, pentru suma de 6.000 RON, pentru partea vătămată P.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 28 februarie 2011, în valoare de 5.700 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.N. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 27 august 2010, pentru suma de 6.000 RON, pentru partea vătămată I.M.N., falsificând semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, iar prin falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 27 august 2010, în valoare de 5.700 RON şi-a însuşit suma consemnată.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele I.M.N. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

În alte situaţii, s-a stabilit că din creditul acordat de unitatea bancară, după emiterea ordinului de plată numerar, semnarea acestuia de către inculpatul B.I.C., în calitate de casier şi consemnarea în mod nereal la rubrica "beneficiar" a numelui titularului de contract, din banii ridicaţi coinculpatul Ş.V. a înmânat o parte debitorului, fără a se întocmi vreun document în acest sens, respectiv:

- contractul de credit din 2 februarie 2010, pentru suma de 7.000 RON, pentru partea vătămată P.A., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 2 februarie 2010, în valoare de 6.596,85 RON.

De această dată, s-a stabilit că din creditul acordat de unitatea bancară, inculpatului Ş.V. i-a fost remisă numai suma de 2.096,85 RON, diferenţa în sumă de 3.500 RON fiindu-i înmânată debitorului, care însă nu a semnat niciun document în acest sens.

- contractul de credit din 31 mai 2010, pentru suma de 6.000 RON, pentru partea vătămată P.G.I., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 31 mai 2010, în valoare de 5.664,23 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.G.I. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

Din creditul acordat de unitatea bancară inculpatul Ş.V. şi-a însuşit suma de 4.664,23 RON, diferenţa în sumă de 1.000 RON fiindu-i înmânată debitorului, care însă nu a semnat niciun document în acest sens.

- contractul de credit din 29 iulie 2010, pentru suma de 6.000 RON, pentru partea vătămată V.C. falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 29 iulie 2010, în valoare de 5.680 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele V.C. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

Din creditul acordat de unitatea bancară inculpatul Ş.V. şi-a însuşit suma de 2.680 RON, diferenţa în sumă de 3.000 RON fiindu-i înmânată debitorului, care însă nu a semnat niciun document în acest sens.

- contractul de credit din 13 august 2010, pentru suma de 9.000 RON, pentru partea vătămată I.G., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 13 septembrie 2010, în valoare de 8.850 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele I.G., în fapt, banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

Din creditul acordat de unitatea bancară inculpatul Ş.V. şi-a însuşit suma de 3.550 RON, diferenţa în sumă de 5.300 RON fiindu-i înmânată debitorului, care însă nu a semnat niciun document în acest sens.

- contractul de credit din 21 septembrie 2009, pentru suma de 8.000 RON, pentru partea vătămată M.V., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 21 septembrie 2009, în valoare de 5.000 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele M.V. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

Creditul acordat de unitatea bancară a fost remis în totalitate inculpatului Ş.V., care la rândul său i-a înmânat suma de 4.000 RON, cu titlu de împrumut părţii vătămate M.V., datorie din care până la data judecăţii s-a restituit suma de 2.300 RON.

- contractul de credit din 17 decembrie 2009, pentru suma de 4.000 RON, s-a întocmit de inculpatul Ş.V., în fals, pe numele părţii vătămate Ş.P., aceasta semnându-l în necunoştinţă de cauză la rubrica "debitor", o dată cu giranţii.

După falsificarea semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 18 decembrie 2009, în valoare de 3.761,10 RON, acesta şi-a însuşit suma consemnată, din care a dat suma de 2.000 RON sub formă de împrumut ginerelui părţii vătămate Ş.P.

Ca şi în precedente, ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele Ş.P. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

- contractul de credit din 20 august 2010, în valoare de 4.000 RON, pentru partea vătămată V.D.N., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 20 august 2010, în valoare de 3.800 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele V.D.N. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

Creditul acordat de unitatea bancară a fost remis în totalitate inculpatului Ş.V., care la rândul său i-a înmânat suma de 1.600 RON, fără a întocmi vreun document în acest sens.

- contractul de credit din 27 aprilie 2010, pentru suma de 6.000 RON, pentru partea vătămată D.Ş. falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 27 aprilie 2010, în valoare de 5.651,60 RON.

Ordinul de plată numerar a fost emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele D.Ş. în fapt banii fiind remişi inculpatului Ş.V.

S-a reţinut ca fiind dovedit şi faptul că, după ce a comunicat părţilor vătămate că nu li s-a aprobat contractul de credit solicitat, în acelaşi timp inculpatul Ş.V. a întocmit pe numele acestora, contracte de credit, în baza cărora inculpatul B.I.C. a emis ordine de plată, a căror semnare s-a realizat, prin inducerea în eroare a solicitantului şi giranţilor, însuşindu-şi sumele virate cu acest titlu de partea civilă B.C.M. Târgovişte, respectiv:

- contractul de credit din 25 februarie 2011 în valoare de 8.000 RON şi ordinul de plată din 25 februarie 2011 pentru suma de 7.700 RON, privind partea vătămată E.P. după semnarea de solicitant şi giranţi, cu menţiunea că vor fi înaintate spre aprobare, coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele E.P.;

- contractul de credit din 12 aprilie 2011 în valoare de 5.000 RON şi ordinul de plată din 12 aprilie 2011, în valoare de 4.850 RON, privind partea vătămată L.M., după semnarea de solicitantă şi giranţi, cu menţiunea că vor fi înaintate spre aprobare, coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele L.M.;

- contractul de credit din 6 mai 2010 în valoare de 3.000 RON şi ordinul de plată din 6 mai 2010 în valoare de 2.815 RON, privind partea vătămată R.B., după semnarea de solicitantă şi giranţi, prin inducere în eroare, coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele R.E.;

- contractul de credit din 4 februarie 2011 în valoare de 5.000 RON şi ordinul de plată din 4 septembrie 2011 în valoare de 4.850 RON, privind partea vătămată U.G.O., după semnarea de solicitant şi giranţi, prin inducere în eroare, coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele U.G.O.;

- contractul de credit din 11 februarie 2011 în valoare de 2.500 RON, şi ordinul de plată în numerar din 11 februarie 2011, în valoare de 2.350 RON, privind partea vătămată D.M., după semnarea de solicitant şi giranţi, prin inducere în eroare, coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" D.M., în fapt, banii fiind remişi coinculpatului Ş.V.;

- contractul de credit din 30 ianuarie 2009 în valoare de 15.000 RON, privind partea vătămată V.D. care prin inducere în eroare a fost semnat de solicitant şi în fals de inculpat la rubrica giranţi, precum şi ordinul de plată din 30 ianuarie 2009 în valoare de 14.172,81 RON, semnat numai de primul, după care coinculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele V.D.I.;

- contractul de credit din 30 decembrie 2010 în valoare de 7.000 RON, întocmit pe numele părţii vătămate B.N., după ce i-a comunicat că nu i s-a aprobat contractul de credit pentru 3.500 RON, prin inducere în eroare a fost semnat de solicitantă şi în fals de inculpat la rubrica giranţi, prima semnând şi ordinul de plată în numerar, în valoare de 6.650 RON, după care inculpatul B.I.C. a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" B.N.

S-a stabilit de asemenea, că profitând de faptul că părţilor vătămate li s-au aprobat contractele de credit, după ce le-a comunicat situaţia, inculpatul Ş.V. a întocmit în fals pe numele lui, contractul de credit cu sume mai mari sau identice, a falsificat semnăturile de la rubricile debitor şi giranţi, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinele de plată, numerar emise de coinculpatul B.I.C. După semnarea instrumentul bancar de secundul, în calitate de casier şi atestarea în fals, în fapt banii au fost remişi inculpatului Ş.V., care la rândul său, a înmânat "titularului de drept" numai parte din sumele ridicate, fără a întocmi vreun document în acest sens. Astfel:

- contractul de credit din 31 august 2010 în valoare de 7.000 RON, s-a întocmit în fals pe numele părţii vătămate R.C.M., după ce i s-a aprobat contractul de credit pentru suma de 2.500 RON, iar după falsificarea semnăturilor de la rubricile debitor şi giranţi, precum şi a semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată numerar din 31 august 2010, a încasat suma de 6.650 RON, din care a înmânat titularului numai suma de 1.900 RON, fără a întocmi vreun document;

- contractul de credit din 13 septembrie 2010 în valoare de 7.000 RON, s-a întocmit în fals pe numele părţii vătămate V.P., după aprobarea contractului de credit pentru suma de 2.000 RON, iar prin falsificarea semnăturilor de la rubricile debitor şi giranţi, precum şi a semnăturii solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată din 13 septembrie 2010, emis de coinculpatul B.I., a încasat suma de 6.650 RON;

- contractul de credit din 1 septembrie 2010 în valoare de 7.000 RON, s-a întocmit în fals pe numele părţii vătămate L.M.I., care prin inducere în eroare a fost semnat de solicitant, după aprobarea contractului de credit pentru suma de 5.000 RON; suma de 6.650 RON a fost ridicată conform ordinului de plată numerar, de inculpatul Ş.V., care la rândul său, a înmânat debitorului numai suma de 4.200 RON, fără a întocmi vreun document în acest sens, acesta din urmă achitând lunar suma de 190 RON rată, începând cu octombrie 2010;

- contractul de credit din 24 iunie 2010 valoare de 3.000 RON, s-a întocmit pe numele părţii vătămate M.V., după ce i-a comunicat că nu i s-a aprobat contractul de credit în sumă de 1.000 RON, iar prin falsificarea semnăturilor de la rubricile debitor şi giranţii, menţionaţi în cuprinsul acestuia, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată în numerar, a încasat suma de 2.841,52 RON, din care a înmânat beneficiarului numai 1.000 RON, fără a întocmi vreun înscris în acest sens;

- contractul de credit din 30 septembrie 2010 în valoare de 4.000 RON s-a întocmit pe numele părţii vătămate S.C., care prin inducere în eroare, au fost semnate de solicitant şi giranţii acestuia, după ce i s-a comunicat că nu i s-a aprobat contractul de credit pentru suma de 2.000 RON; suma de 3.766 RON eliberată potrivit ordinului de plată, emis de coinculpatul B.I.C., care a semnat instrumentul bancar în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele S.C., în fapt, a fost remisă coinculpatului Ş.V., condiţii în care partea vătămată a primit din casieria băncii numai suma de 2.000 RON, fără a i se întocmi vreun document de plată, iar pentru diferenţa de 2.000 RON, ulterior coinculpaţii au întocmit foi de depunere fictive privind ratele aferente altor credite;

- contractul de credit din 7 februarie 2011 în valoare de 5.000 RON, s-a întocmit în fals, pe numele părţii vătămate M.M.B., falsificându-se semnăturile de la rubricile debitor şi giranţi, precum şi semnătura solicitantului la rubrica "beneficiar" pe ordinul de plată numerar din 7 februarie 2011, după aprobarea creditului suma de 2.000 RON; împrumutul în sumă de 4.850 RON a fost remis inculpatului Ş.V., care la rândul său, a înmânat debitorului numai suma de 1.800 RON, fără a întocmi vreun document;

- contractul de credit din 2010 în valoare de 6.000 RON, s-a întocmit pe numele părţii vătămate V.V., după comunicarea aprobării creditului în sumă de 6.000 RON, iar prin inducerea în eroare (că va primi banii când banca va dispune de lichidităţi), a fost semnat de solicitant şi giranţi, primul semnând şi ordinul de plată din 2010 în valoare de 5.680 RON; după semnarea instrumentului bancar de inculpatul B.I.C. în calitate de casier, consemnându-se în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele V.V., suma a fost remisă în totalitate coinculpatului Ş.V., partea vătămată neprimind vreo partea din creditul aprobat.

Separat de acestea, în privinţa părţii vătămate F.G., s-a stabilit că a convenit cu inculpatul Ş.V., ca primul să solicite un credit în valoare de 15.000 RON, din care suma de 2.600 RON să revină solicitantului, în contul unor rate restante la un contract de credit anterior.

Ca urmare, secundul a semnat în fals în locul girantului, contractul de credit din 1 aprilie 2011, în valoare de 15.000 RON, emiţându-se ordinul de plată numerar din 2011 în valoare de 14.725 RON.

După emiterea instrumentului de plată menţionat, inculpatul B.I.C. l-a semnat în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele F.G., în fapt toţi banii fiind remişi coinculpatului Ş.V., partea vătămată neprimind nici o parte din creditul acordat.

Prin semnarea în fals în locul girantului, s-a încheiat şi contractul de credit din 25 martie 2010, în valoare de 4.000 RON, emiţându-se ordinul de plată numerar din 2010 în valoare de 3.765,55 RON, pe numele păţii vătămate P.I., care a convenit cu inculpatul Ş.V., ca prima să solicite creditul, din care suma de 2.000 RON să revină secundului, ratele privind rambursarea urmând a fi achitate proporţional cu suma primită de fiecare;

De asemenea, contractul de credit din 21 martie 2011, în valoare de 15.000 RON s-a încheiat cu acordul părţii vătămate P.C., semnat în fals în locul girantului, de inculpatul Ş.V., aceştia convenind ca primul să solicite creditul, din care numai suma de 2.800 RON să revină solicitantului.

Drept consecinţă, secundul a întocmit în fals foi de depunere în numerar a sumei de 2.800 RON, în contul ratelor aferente creditului acordat titularului prin contractul încheiat în anul 2008, după care a încasat şi însuşit suma de 14.625 RON eliberată potrivit ordinului de plată numerar din 2011, semnat de inculpatul B.I.C. casier, consemnându-se în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele P.C.

Cu privire la activitatea de creditare, s-a reţinut şi faptul că la data de 5 februarie 2010 partea vătămată P.V. a solicitat şi obţinut un credit bancar în valoare de 6.000 RON însă acesta a ridicat de la unitatea bancară suma de 5.072,02 RON, deşi cea consemnată în ordinul de plată din 25 februarie 2010 era în valoare de 5.652,02 RON, diferenţa în sumă de 580 RON fiind reţinută de inculpatul B.I.C.

Mai mult, profitând că ulterior, debitorul i-a remis suma de 5.366,23 RON, ca reprezentând rambursarea anticipată a creditului, acelaşi inculpat a întocmit în fals foaia de depunere din 27 iulie 2010, dar fără a înregistra operaţiunea în evidenţa contabilă a băncii, însuşit banii respectivi.

II. În activitatea de constituire şi restituire a depozitelor s-a reţinut că în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, coordonându-şi acţiunile conferite prin fişa postului inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. şi-au însuşit, au folosit şi traficat sumele de bani pe care le gestionau şi administrau, prin mai multe modalităţi de operare.

Astfel prin:

a.) Lichidarea fără consimţământul deponenţilor a contractelor de depozit, semnarea în fals a cererilor de lichidare, a ordinelor de plată şi foilor de retragere, aceştia şi-au însuşit pe nedrept sumele de bani aflate în conturile deschise la partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte, respectiv:

- depozitul legal constituit de partea vătămată A.V. şi dobânda aferentă, au fost lichidate de coinculpaţi, însuşindu-şi suma de 8.196,09 RON, foaia de retragere din 29 decembrie 2006 fiind întocmită şi semnată în fals la rubrica "beneficiar" în locul deponentei de către inculpatul B.I.C., care a semnat-o şi în calitate de casier, consemnând în mod nereal la rubrica "beneficiar" A.V.

- depozitele în valoare de 2.900 RON constituite de partea vătămată C.M. au fost lichidate de coinculpaţi, însuşindu-şi suma de 3.386,22 RON, cererile de lichidare din 14 mai 2010 fiind întocmite şi semnate în fals de către inculpatul B.I.C., care a întocmit şi ordinul de plată numerar din 14 mai 2010, pentru suma menţionată semnate în calitate de casier;

- depozitul legal constituit de partea vătămată C.M. şi dobânda aferentă, a fost lichidat de inculpatul B.I.C., însuşindu-şi suma de 4.046,65 RON, acesta întocmind în fals foaia de retragere din 8 octombrie 2008 şi semnând în fals Ia rubrica beneficiar, în locul deponentului;

- depozitele în valoare de 6.000 RON constituite legal de partea vătămată C.E., au fost lichidate de coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C., prin întocmirea în fals a cererilor de lichidare din 22 martie 2010 şi 4 mai 2010 şi semnarea în fals la rubrica "beneficiar" a ordinelor de plată din 22 martie 2010 şi 4 mai 2010, întocmite în fals de secundul, banii fiind însuşiţi de primul pentru a acoperi lipsa în gestiunea băncii;

- depozitul legal constituit de partea vătămată D.I., în valoare de 4.500 RON şi dobânda aferentă au fost lichidate de coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C., prin semnarea a ordinului de plată din 14 septembrie 2010 în valoare de 5.164,02 RON, banii fiind însuşiţi de primul;

- depozitul legal constituit de partea vătămată D.D., în valoare de 750 RON şi dobânda aferentă au fost lichidate în înţelegere de coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C., prin semnarea în fals a ordinului de plată din 2 iulie 2010 în valoare de 1.017,34 RON;

- depozitul bancar în valoare de 2.500 RON deţinut de partea vătămată F.N., a fost lichidat de inculpatul B.I.C. care a întocmit în fals foaia de retragere din 3 august 2007, însuşindu-şi pe nedrept suma respectivă;

- depozitul legal constituit în valoare de 6.000 RON, deţinut de partea vătămată G.G., s-a lichidat în înţelegere de ambii inculpaţi, sens în care inculpatul B.I.C. a întocmit în fals cererilor de lichidare, a semnat în fals, la rubrica "deponent" a contractelor de depozit, precum şi la rubrica "beneficiar", în locul deponentului a ordinelor de plată, contrasemnându-le în calitate de casier;

- depozitele legal constituite de partea vătămată I.Ş., în modalitatea anterior menţionată, au fost lichidate în înţelegere de coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C., prin întocmirea în fals a cererilor de lichidare, secundul întocmind în fals ordinul de plată din 15 octombrie 2010;

- în mod fraudulos au fost lichidate şi depozitele legal constituite în valoare de 15.000 RON, deţinute de M.G., sens în care coinculpaţii au întocmit în fals foile de retragere din 27 august 2004, 14 iulie 2005, 1 februarie 2008 şi 22 septembrie 2008, semnând în locul beneficiarului deponent;

- fără consimţământul deponentului parte vătămată M.G., cei doi inculpaţi în înţelegere, au lichidat şi depozitul legal constituit în valoare de 30.000 RON, foile de retragere întocmite în fals de inculpatul B.I.C., după care, tot în fals, s-au întocmit şi contracte de depozit cu sumele rămase clientului, de fiecare dată falsificând semnătura titularului,

- depozitele legal constituite de părţile vătămată M.M.A. şi M.V. în valoare de 8.000 RON, respectiv 3.500 RON, au fost lichidate în aceeaşi modalitate de aceeaşi inculpaţi, întocmindu-se şi semnându-se mai multe foi de retragere de către inculpatul B.I.C.;

- în cazul depozitelor legal constituite de partea vătămată M.P.N., coinculpaţi în înţelegere au lichidat depozitele legal constituite în valoare de 8.800 RON, deţinute de acesta, conform menţiunilor din carnetul de economii şi contractelor de depozit, prin semnarea în fals la rubrica "beneficiar" a foilor de retragere, întocmite în fals, ca şi în precedente de inculpatul B.I.C.; aflând de neregulile comise, după prezentarea la conducerea băncii cu carnetul de economii, constatându-se comiterea faptei, conducerea băncii a procedat la reconstituirea depozitului în sumă de 23.737,75 RON, întocmindu-se contractul de depozit din 9 iunie 2011;

- depozitul legal constituit în valoare de 4.000 RON deţinut de partea vătămată M.A., a fost lichidat de coinculpaţi prin întocmirea în fals şi semnarea la rubrica "beneficiar" a foii de retragere din 2 mai 2008, în valoare de 3.981,34 RON, de către inculpatul B.I.C.;

- depozitul legal constituit în valoare de 25.000 RON, la data de 28 februarie 2007, conform menţiunilor din contractul de economii şi contractului de depozit din 28 februarie 2007, aparţinând părţii vătămate M.I., a fost lichidat prin semnarea în fals la rubrica "beneficiar" a foii de retragere din 13 septembrie 2008, în valoare de 28.885 RON, întocmită de inculpatul Ş.V., care a semnat inclusiv la rubrica casier; de asemenea, în înţelegere cei doi inculpaţi au lichidat depozitul legal constituit în valoare de 2.000 RON, constituit la aceea şi dată de partea vătămată, foaia de retragere şi semnătura aplicată la rubrica beneficiar de pe foaia din 13 septembrie 2008, fiind întocmită de inculpatul B.I.C.;

- depozitele legal constituite de părţile vătămate N.I. şi T.I.C., în valoare de câte 2.000 RON, au fost lichidate prin semnarea în fals a cererii de lichidare din 10 august 2009, respectiv 31 iulie 2006, de către inculpatul B.I.C., care după semnarea în fals a beneficiarului şi pe ordinul de plată din 10 august 2009 şi-a însuşit sumele de 4.415,60 RON, respectiv de 2.402,77 RON;

- în înţelegere, coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au lichidat depozitele constituite de 21.000 RON pentru partea vătămată R.V., în valoare de 5.000 RON pentru partea vătămată Ş.N. şi în valoare de 2.000 RON pentru partea vătămată T.A., cererile de lichidare şi foile de retragere din 30 martie 2007, 15 octombrie 2008, ca şi ordinele de plată fiind întocmite şi semnate de inculpatul B.I.C., care în calitate de casier a consemnat în mod nereal la rubrica beneficiar numele respectivilor titulari;

- folosind aceeaşi modalitate de operare, în înţelegere coinculpaţii au lichidat depozitele constituite, în valoare de câte 5.000 RON pentru părţile vătămată U.A. şi U.P., precum şi în valoare de 5.500 RON pentru partea vătămată U.E., încasând pe baza foilor de retragere din 4 martie 2008, 9 mai 2008 şi 12 iunie 2008, constituite şi semnate în fals de inculpatul B.I.C., sumele de 4.975 RON, 5.048,63 RON, respectiv 4.557,10 RON;

- în cazul părţilor vătămate V.R. şi T.M., inculpatul Ş.V. a lichidat depozitele constituite, în valoare de 3.000 RON, respectiv 1.000 RON, prin semnarea în fals a foilor de retragere din 5 noiembrie 2008, în valoare de 3.028,32 RON, precum şi din 19 iunie 2007 în valoare de 1.124,98 RON, documente întocmite de inculpatul B.I.C., care a consemnat nereal la rubrica "beneficiar" numele titularilor; ulterior descoperindu-se fapta banca a reconstituit depozitele lichidate în mod fraudulos, înmânând sumele aferente părţilor vătămate;

- cei doi inculpaţi, coordonându-şi acţiunile, potrivit planului de operare anterior menţionat, au lichidat fraudulos şi depozitele legal constituite, în valoare de 2.000 RON, pentru partea vătămată V.M., prin semnarea în fals a foii de retragere din 12 martie 2010 în valoare de 1.014 RON, ce a fost întocmită de către inculpatul B.I.C., suma de 1.014 RON, însuşită fără drept, fiind recuperată de partea vătămată prin constituirea contractului de depozit din 16 septembrie 2009;

- singur inculpatul B.I.C. a lichidat şi însuşit fără drept sumele reprezentând depozitele legal constituite, în valoare de 2.000 RON pentru partea vătămată E.E. şi în valoare de 5.600 RON pentru partea vătămată N.M., consecinţă a semnării beneficiarilor în fals pe foilor de retragere în valoare de 1.124,98 RON, respectiv de 6.051,67 RON; în ultima situaţie titularul decedând la data 18 iulie 2011, depozitul a fost reconstituit de bancă pe numele moştenitorilor.

b.) Prin întocmirea în fals de contracte de depozit şi inducerea în eroare a persoanelor care solicitau constituirea depozitelor, cu privire la încheierea efectivă a acestora, conjugându-şi acţiunile coinculpaţi Ş.V. şi B.I.C. şi-au însuşit banii depuşi, fără a fi evidenţă în contabilitatea persoanei juridice, respectiv:

- contractele de depozit din 23 aprilie 2009 pentru suma de 3.000 RON, 3 martie 2009 pentru suma de 11.000 RON, 15 octombrie 2010 pentru suma de 1.500 RON, 23 noiembrie 2010 pentru suma de 1.000 RON, depuse de părţile vătămate C.D., F.G., respectiv I.I., inducându-le în eroare asupra constituirii depozitelor, sumele neînregistrându-se în evidenţele băncii şi însuşindu-se în totalitate (primii doi) şi în parte (500 RON ultimul), de către inculpatul Ş.V.;

- depunerile în valoare de 2.000 RON şi 1.000 RON din datele de 31 decembrie 2009, respectiv 22 noiembrie 2010, făcute de partea vătămată D.E. nu au fost înregistrate în evidenţa băncii de către inculpatul B.I.C., care şi-a însuşit sumele respective, deponentul fiind indus în eroare prin întocmirea în fals a carnetului de economii;

- la data de 14 august 2009 coinculpaţii au întocmit în fals contractul de depozit pentru suma de 10.000 RON, care pentru inducerea în eroare a deponentei F.S.N. cu privire la constituirea depozitului, a fost semnat de inculpatul B.I.C., în realitate suma nefiind înregistrată în evidenţa băncii şi însuşită de aceştia;

- singur inculpatul Ş.V. a întocmit în fals contractul de depozit din 3 noiembrie 2010 pentru suma de 3.000 RON, depusă de partea vătămată I.Ş., iar pentru inducerea în eroare a deponentei cu privire la constituirea depozitului neînregistrat în evidenţele băncii, acesta a întocmit în fals foaia de depunere, pe care a semnat-o la rubrica "casier" şi a înmânat-o acesteia;

- după primirea sumelor de bani, inculpatul B.I.C. a întocmit în fals contractele de depozit din 5 noiembrie 2009 pentru suma de 17.000 RON, depusă de partea vătămată I.D., 16 februarie 2010 în valoare de 4.000 RON pentru partea vătămată M.M., în valoare de 3.000 RON pentru partea vătămată M.V., în valoare de 10.000 RON pentru partea vătămată M.P.N., deşi acestea nu au fost înregistrate în evidenţele băncii, fiind însuşite de acesta, iar pentru inducerea în eroare a deponenţilor a întocmit şi semnat în fals foile de depunere nr. a/2009 şi ordinul de plată nr. a/2010, respectiv nr. b/2010, nr. c/2009;

- în cazul părţilor vătămate L.M.I. şi L.N., inculpatul B.I.C. a eliberat în fals carnetul de economii, neînregistrat în evidenţa băncii, aferent depunerilor din data 30 iunie 2010, în valoare de 1.500 RON, respectiv de 1.400 RON, inducând în eroare deponenţii cu privire la constituirea depozitelor, banii neînregistrându-se în evidenţa contabilă a băncii, fiind însuşite de către acesta;

- suma de 5.000 RON depusă în data de 10 noiembrie 2006, de către partea vătămată M.G., deşi primită de acelaşi inculpat B.I.C., şi consemnată în fals în carnetul de economii, în fapt nu s-a înregistrat în evidenţa băncii, fiind însuşită de acesta, ca şi în precedente, prin modalitatea de operare folosită deponentul fiind indus în eroare cu privire la constituirea depozitului;

- la data de 14 august 2008 inculpatul B.I.C. a primit de la persoana vătămată M.A. (decedat în prezent), suma de 1.000 RON, în vederea constituirii unui depozit bancar; suma respectivă nefiind înregistrată în evidenţa contabilă a băncii, ci însuşită de acesta, sens în care pentru inducerea în eroare a deponentului a eliberat în fals carnetul de economii;

- suma de 25.000 RON primită de inculpatul B.I.C. la data de 29 martie 2010 de la partea vătămată M.I. în vederea constituirii unui depozit bancar, în realitate a fost însuşită de coinculpatul Ş.V., care pentru inducerea în eroare a deponentului i-a întocmit în fals şi înmânat contractul de depozit nr. a/2010, cât şi foaia de depunere în numerar, pe care a semnat-o la rubrica de "casier";

- la datele de 2 iunie 2009 şi 3 iulie 2009 inculpatul B.I.C. şi-a însuşit sumele de 2.300 RON şi 2.000 RON depuse de la partea vătămată N.I., în vederea constituirii unor depozite bancare, inducând în eroare deponenta prin consemnarea în fals a acestora în carnetul de economii;

- coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C., în înţelegere, au primit sumele de câte 10.000 RON de la persoanele vătămate P.M. şi P.V., în vederea constituirii de depozite bancare, pe care de asemenea, şi le-au însuşit, inducerea în eroare a deponenţilor realizându-se prin întocmirea foilor de depunere nr. b/2010 şi nr. c/2011, precum şi a contractelor de depozit fără nr. din 30 noiembrie 2010 şi nr. d/2011, înscrisuri semnate la rubrica "casier" de primul inculpat;

- separat, inculpatul Ş.V. şi-a însuşit şi sumele de 5.000 RON şi 10.000 RON primite de la partea vătămată P.F., respectiv 3.500 RON depusă de partea vătămată P.G., toate în vederea constituirii de depozite bancare, iar pentru inducerea în eroare a deponenţilor privind înregistrarea în evidenţa contabilă a băncii a întocmit în fals contractele de depozit nr. e/2010, nr. f/2010 şi g/2009. Mai mult, în cazul deponentei P.F., solicitându-se lichidarea depozitului de 5.000 RON, pentru acoperirea faptei i-a dat suma de 5.125 RON, întocmind în fals ordinul de plată în numerar din 17 martie 2011; de asemenea, solicitându-se dobânda aferentă, pe acelaşi motiv, s-a înmânat suma de 360 RON secundului, întocmindu-se în fals ordinul de plată nr. d/2009;

- în cazul părţii vătămate U.A., din suma de 5.000 RON depusă în vederea constituirii de depozite bancare, (11 noiembrie 2008, 13 noiembrie 2009), inculpatul B.I.C. şi-a însuşit suma de 4.000 RON, iar pentru acoperirea faptei a eliberat în fals carnetul de economii şi foaia de depunere din 11 noiembrie 2008, în valoare de 1.000 RON;

- sumele de 2.500 RON, 1000 RON, 2.000 RON şi 3.000 RON primite de inculpatul B.I.C. de la părţile vătămate U.E. (10 ianuarie 2009), U.P. (10 octombrie 2008), V.M. (28 mai 2010) şi V.M. (28 mai 2010), nu s-au înregistrat în evidenţa contabilă a părţii civile B.C.M.V. Târgovişte, fiind însuşite de ambii inculpaţi, prin eliberarea în fals a carnetelor de economii, respectiv contracte de depozit şi foi de depunere, inclusiv a ordinului de plată privind dobânda în sumă de 4.023 RON solicitată de ultimul deponent;

- sumele de 10.000 RON, respectiv 4.000 RON şi 6.000 RON depuse în diferite tranşe de părţile vătămate V.E. şi V.V., în noiembrie 2008 şi noiembrie 2009, în vederea constituirii de depozite bancare au fost primite de inculpatul B.I.C., care şi le-a însuşit în totalitate, inducerea în eroare a deponenţilor realizându-se prin consemnarea în fals a acestora în carnetele de economii;

- sumele de 25.000 RON, respectiv 17.236,99 RON depuse la 17 august 2008 de partea vătămată L.D., la 30 iunie 2006, 4 septembrie 2008, 10 decembrie 2009 şi 2 noiembrie 2010, au fost însuşite de acelaşi inculpat B.I.C., faptele descoperindu-se cu ocazia solicitării plăţii dobânzilor aferente, situaţie în care banca a fost obligată să încheie contractele de depozit conţinând prejudiciile produse.

Mai mult, în cazul părţii vătămate L.D., de această dată, în baza aceleiaşi rezoluţii, pentru inducerea în eroare asupra existenţei contractului de depozit nr. h/2008 inculpatul i-a dat suma de 400 RON, întocmind în fals ordinul de plată din 17 martie 2011;

- sumele de 40.000 RON, de 1.700 RON şi 1.000 RON primite de la părţile vătămate T.E. la 26 ianuarie 2011, de la R.M. la 4 septembrie 2007 şi de la P.V. prin aceeaşi modalitate de operare au fost însuşite exclusiv de inculpatul B.I.C., constituirea depozitelor atestându-se în fals în carnetele de economii şi contractele întocmite, fără înregistrarea depunerilor în evidenţa contabilă a părţii civile B.C.M.V. Târgovişte; în cazul părţii vătămate R.M., solicitându-se retragerea sumei de 900 RON, pentru acoperirea faptei, inculpatul i-a acceptat cererea, înmânându-i suma fără a i se elibera vreun document;

- suma de 40.000 RON depusă de partea vătămată B.N.V., în perioada 2008 - 2010, în vederea constituirii unui depozit bancar, a fost însuşită de inculpatul B.I.C., consemnându-se în fals depunerile de câte 20.000 RON în carnetul de economii, sens în care s-au ataşat şi două file de la carnetul de economii emis de bancă pe numele altui client.

III. În activitatea de distribuire a sumelor reprezentând subvenţii A.P.I.A., activitatea infracţională a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. s-a concretizat în retragerea frauduloasă din conturile persoanelor beneficiare, deschise special în acest scop, prin semnarea în fals de ordine de plată şi foi de retragere, în locul beneficiarilor, privind încasarea acestora.

Astfel, iniţial, inculpatul B.I.C. comunica solicitantului că nu i-a fost virată în cont tranşa din subvenţia A.P.I.A. cuvenită, după care întocmea pe numele acestuia un ordin de plată în numerar, îl semna în calitate de casier, în fapt banii fiind utilizaţi pentru acoperirea foilor de depunere în numerar fictive emise de ambii inculpaţi, depuneri aferente ratelor lunare ale creditelor contractate în mod fraudulos, respectiv:

- ordinul de plată din 4 februarie 2011 în valoare de 1.108,05 RON privind tranşa din subvenţie cuvenită părţii vătămate C.N., consemnându-se în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele acestuia;

- ordinul de plată din 4 februarie 2011 în valoare de 666,11 RON ca fiind virată în contul părţii vătămate I.I., consemnându-se în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele acestuia;

- ordinul de plată din 5 ianuarie 2011 în valoare de 784,84 RON ca fiind virată în contul părţii vătămate V.G. consemnându-se în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele acestuia.

De asemenea, aflând că beneficiarul D.A. a decedat, în loc să contacteze moştenitorii, inculpatul B.I.C. a întocmit în numele acesteia ordinul de plată din 27 ianuarie 2011, l-a semnat în calitate de casier şi după ce a consemnat în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele defunctei şi-a însuşit suma de 1.362 RON virată în contul acesteia.

În drept, s-a considerat că faptele stabilite în sarcina inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., întrunesc conţinutul legal al infracţiunilor prevăzute de art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 289 C. pen., art. 288 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 291 C. pen., toate cu aplic. art. 41, 42 C. pen., aflate în concurs real.

La încadrarea juridică a infracţiunii de delapidare s-a arătat că este o faptă de mare gravitate iar prin săvârşirea acesteia s-au încălcat atât relaţiile sociale cu caracter patrimonial, cât şi cele referitoare la activitatea de serviciu, inculpatul Ş.V., având calitatea de administrator credite şi şef punct de lucru iar inculpatul B.I.C., pe aceea de operator ghişeu bancă, ambii folosind şi traficând sumele de bani pe care le-au administrat şi gestionat, situaţie în care au prejudiciat atât unitatea bancară cât şi pe clienţii acesteia.

Cât priveşte infracţiunile de înşelăciune în formă agravantă, de fals intelectual, de fals material în înscrisuri oficiale şi de uz de fals, activitatea infracţională s-a concretizat prin inducerea în eroare a clienţilor în activitatea de creditare, respectiv prin contractarea unor credite aceştia întocmind în fals pe numele mai multor persoane fizice contracte de credit, urmate de însuşirea sumelor de bani prin semnarea în fals a ordinelor de plată, foi de retragere, precum şi întocmirea contractelor de credit pe sume mult mai mari decât cele solicitate.

De asemenea, actele materiale au vizat şi activitatea de constituire şi restituire a depozitelor (prin lichidarea fără consimţământul deponenţilor a sumelor de bani înregistrate în evidenţele băncii, a contractelor de depozit prin semnarea în fals a cererilor de lichidare, ordinelor de plată şi foilor de retragere şi însuşirea pe nedrept a sumelor din conturile deponenţilor), precum şi în activitatea de distribuire a sumelor de bani reprezentând subvenţia A.P.I.A. (prin retragerea frauduloasă din conturile persoanelor beneficiare de subvenţiile cuvenite din partea A.P.I.A. deschise speciale în acest scop a sumelor de bani însuşite prin semnarea în fals a ordine de plată şi foi de retragere în locul beneficiarilor).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, în raport de prevederile art. 72 C. pen. s-au avut în vedere: natura infracţiunii comise, circumstanţele reale aşa cum au fost detaliate în precedente, lipsa antecedentelor penale, conduita bună avută în societate, fiind cunoscuţi ca şi persoane responsabile, atitudinea adoptată în cursul procesului în sensul recunoaşterii vinovăţiei conform art. 320¹ C. proc. pen. precum şi faptul că în cursul procesului au fost arestaţi preventiv aproximativ 1 an de zile, timp apreciat ca necesar, că au înţeles care sunt rigorile legii penale şi au conştientizat gravitatea încălcării acesteia.

Cât priveşte pe inculpatul Ş.V., s-a reţinut şi stăruinţa depusă în repararea pagubei, achitând aproximativ 3 miliarde RON, ceea ce a condus la o diminuare considerabilă a prejudiciului, împrejurare ce s-a apreciat ca atrăgând circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. b) C. pen.

Faţă de aceste date, s-a considerat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi realizat prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., dozarea cuantumurilor spre limita minimă specială rezultată prin reducerea conform art. 76 C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi executarea în condiţiile art. 86⁷ - 86⁹ C. pen. la locurile de muncă, în cadrul societăţilor ce şi-au dat acordul în acest sens, respectiv SC E.A. SRL Brezoaiele, judeţul Dâmboviţa, în cazul inculpatului Ş.V. şi SC B.I.A.A. SRL Baloteşti, judeţul Ilfov.

În latură civilă, prima instanţă a reţinut că în faza de urmărire penală B.C.M.V. Târgovişte s-a constituit parte civilă cu suma totală de 662.914,60 RON, reprezentând sume însuşite de inculpaţi din operaţiuni de credite fără consimţământul titularilor de credite, sume însuşite din activitatea de depunere de sume în contul de depozite, sume însuşite din tranzacţii cu fondul A.P.I.A.

Prin expertiza ordonată în cauză s-a stabilit că prejudiciul efectiv produs la data sesizării instanţei de judecată este în sumă de 613.157,82 RON, (fiind scăzute sumele de bani achitate de cei doi inculpaţi, respectiv suma de 31.592,78 RON de inculpatul B.I.C. şi 18.160,00 RON de inculpatul Ş.V.), sumă necontestată de inculpaţi şi solicitată cu titlu de despăgubiri civile pe parcursul cercetării judecătoreşti.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2012, prin concluziile scrise, partea civilă şi-a redus pretenţiile la suma de 225.615,35 RON, consecinţă a recuperării sumei de 387.542,46 RON, achitată ulterior de către inculpatul Ş.V.

Pe de altă parte, s-a arătat că modul în care inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au săvârşit faptele, funcţiile deţinute şi sarcinile de serviciu rezultate din fişele posturilor, precum şi faptul că în acel punct de lucru al băncii - parte civilă îşi desfăşurau activitatea numai doi funcţionari bancari, determină concluzia că aceştia au acţionat în deplină complicitate şi nu poate fi individualizat prejudiciul creat de fiecare în parte, dată fiind interdependenţa unuia faţă de celălalt în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Drept consecinţă, stabilită fiind vinovăţia ambilor în săvârşirea infracţiunilor menţionate, având în vedere probele administrate la urmărirea penală, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ cerute pentru angajarea răspunderii civile delictuale iar în baza art. 14 rap. la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, astfel cum a fost restrânsă, dispunându-se obligarea acestora în solidar la plata sumei de 225.615,35 RON despăgubiri civile la care s-au adăugat dobânzile legale, comisioane, penalităţi până la achitarea integrală a debitului.

Prima instanţă nu a împărtăşit punctul de vedere al respectivei părţi civile, susţinut în notele scrise în sensul obligării inculpaţilor la plata sumei de 347.429,00 RON, la care se vor adăuga comisioane, penalităţi şi dobânzi, în cazul reţinerii calităţii de parte responsabilă civilmente a unităţii bancare, raportat la persoanele fizice prejudiciate.

Sub acest ultim aspect, s-a considerat că în calitate de comitent, partea civilă trebuia să supravegheze modul de lucru al celor doi funcţionari bancari, care prin îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu au prejudiciat atât clienţii acesteia cât şi unitatea bancară, situaţie în care persoana juridică răspunde în solidar pentru ceea ce prepusul săvârşeşte în cadrul normal al funcţiei.

Totodată, faţă de prevederile art. 163 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că cererea formulată de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte privind instituirea sechestrului asigurător este întemeiată, având în vedere cuantumul prejudiciului, precum şi acceptul coinculpaţilor.

În consecinţă, reţinând şi acceptul fidejusorilor B.P. şi M.E., tatăl, respectiv mătuşa inculpatului B.I.C., care prin contractul de promisiune a stingerii obligaţiilor de plată din 28 aprilie 2011 s-au angajat să achite obligaţia de plată a acestuia, s-a instituit sechestrul asigurătoriu asupra terenurilor aparţinând acestora (intravilan de 3.300 mp şi extravilan de 5.100 mp), situate în comuna Ulmi, sat Drăgăneasca, judeţul Giurgiu, până la concurenţa sumei de 225.615, 36 RON, potrivit datelor de identificare prevăzute în convenţie. De asemenea, s-a luat act că partea civilă a renunţat la cererea privind instituirea aceleiaşi măsuri asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului Ş.V., având în vedere că acesta a achitat aproximativ 3 miliarde din valoarea pagubei.

Acţiunile civile exercitate în procesul penal conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. au fost admise în parte.

Astfel, faţă de relaţiile transmise de partea civilă B.C.M.V., privind situaţia sumelor obţinute în cadrul executării silite aflată în curs de derulare, s-a reţinut că până la data de 20 august 2012, au fost recuperate următoarele sume:

- suma de 770 RON de la partea vătămată F.G.G., titular al contractului de credit din 1 aprilie 2011, privind împrumutul în sumă de 15.000 RON;

- suma de 3.850 RON de la partea vătămată E.P., titularul contractului de credit din 25 februarie 2011, privind împrumutul în sumă de 8.000 RON;

- suma de 2.139 RON de la partea vătămată U.G.O., titularul contractului de credit din 4 februarie 2011, în valoare de 5.000 RON;

- suma de 1.871 RON de la partea vătămată D.Ş., titular al contractului de credit din 27 aprilie 2010;

- suma de 3.850 RON de la partea vătămată L.M.I., titular al contractului de credit din 1 septembrie 2010, în valoare de 7.000 lei;

- suma de 236 RON de la partea vătămată M.V.;

- suma de 3.761 RON de la partea vătămată L.N., titularul contractului de credit din 19 aprilie 2010 în valoare de 6.000 RON;

- suma de 3.225,50 RON de la partea vătămată V.V., titularul contractului de credit din 28 iunie 2010, în valoare de 6.000 RON.

Ca urmare, în baza textelor de lege anterior menţionate, s-a dispus obligarea inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C.M.V., la plata acestor sume de bani, reţinute prin poprire până la 20 august 2012, către părţile civile mai sus arătate.

Cererile formulate de părţile civile V.I., L.M. şi B.N. au fost respinse, ca neîntemeiate, constatându-se că deşi s-a început executarea silită împotriva acestora, până la data soluţionării cauzei nu li s-a reţinut nicio sumă de bani.

De asemenea, s-au respins ca neîntemeiate, cererile formulate de părţile vătămate V.N. şi F.G., privind acordarea de daune morale, respectiv despăgubiri civile, apreciindu-se că secundul, în calitate de girant al părţii vătămate P.C., urmează să-şi recupereze suma de bani, promovând o acţiune în regres împotriva titularului de contract.

Având în vedere că cei doi inculpaţi au recunoscut că ei au fost beneficiarii creditului acordat părţii civile P.C., prima instanţă a dispus obligarea acestora în solidar la plata sumei de 2.448 RON, despăgubiri civile reprezentând sume reţinute cu acest titlu conform stadiului executării silite.

Susţinerile părţilor civile menţionate, prin apărător ales, în sensul că în realitate nu au beneficiat de sumele de bani obţinute în urma contractelor de credit, s-au respins, ca nejustificate, argumentându-se că sumele solicitate nu sunt justificate, fiind îndreptăţite numai la recuperarea sumelor de bani reţinute prin poprire până la data de 20 august 2012, celelalte aspecte învederate urmând să fie soluţionate de Judecătoria Răcari, instanţa civilă competentă teritorial şi material.

În fine, reţinându-se că actele încheiate au fost rezultatul manoperelor dolosive folosite de coinculpaţi Ş.V. şi B.I.C., prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, în scopul însuşirii pe nedrept a diferitelor sume de bani, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, partea responsabilă civilmente şi partea civilă B.C.M.V. Târgovişte precum şi părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.

Prin apelul declarat unitatea de parchet a susţinut că aceasta este netemeinică sub aspectul individualizării cuantumului şi modalităţii de executare a pedepselor aplicate coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., considerate prea blânde prin raportare la natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de operare, perseverenţa infracţională, cuantumul prejudiciului produs părţilor civile persoane juridice şi fizice şi numărul actelor materiale realizate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale prin fals şi uz de fals.

S-a solicitat desfiinţarea hotărârii primei instanţe, în parte, în latură penală şi reaprecierea pedepselor judiciare în sensul înlăturării dispoziţiilor privind atenuarea răspunderii penale conform art. 74 C. pen., dozarea cuantumului funcţie de stăruinţa depusă pentru înlăturarea consecinţelor faptelor, respectiv achitarea în mare parte a prejudiciului produs de către inculpatul Ş.V. şi care să fie executate în regim privativ de libertate.

Apelul exercitat de partea responsabilă civilmente şi partea civilă B.C.M.V. Târgovişte a vizat latura civilă a procesului penal, susţinându-se că acţiunile civile exercitate în cauză au fost rezolvate cu nerespectarea dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie şi pentru fapta altuia, respectiv:

1. - în mod greşit s-a reţinut calitatea de parte responsabilă civilmente şi s-a dispus obligarea apelantei parte civilă în solidar cu inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. la plata sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile părţilor civile F.G., E.P., U.G.O., D.Ş., L.M.I., M.V., L.N. şi V.V., întrucât s-a dovedit că acestea din urmă au contribuit la producerea prejudiciilor suferite, prin semnarea contractelor de credit şi a ordinelor de plată în numerar, situaţie în care comitentul este exonerat de răspundere pentru fapta comisă în exerciţiul funcţiei de angajatul său;

2. - acţiunile civile exercitate de părţile civile F.G., E.P., U.G.O., D.Ş., L.M.I., M.V., L.N., V.V. şi P.G., au fost greşit admise, impunându-se respingerea acestora ca neîntemeiate, deoarece:

- sumele acordate cu titlu de despăgubiri civile titularilor de contract F.G.G., E.P., U.G.O., D.Ş., M.V., au fost recuperate exclusiv de la giranţii împotriva cărora s-a pornit executarea silită, iar aceştia din urmă nu s-au constituit părţi civile în procesul penal;

- părţile civile V.V. şi L.M.I. au recunoscut prin declaraţiile date că au semnat personal atât contractele de credit cât şi ordinele de plată, ultimul şi primirea împrumutului de care a beneficiat, situaţie în care a plătit lunar ratele prin depunere în numerar;

- însuşirea banilor de către cei doi inculpaţi în cazul contractului de credit din 21 martie 2011, în valoare de 15.000 RON, a fost rezultatul înţelegerii dintre aceştia şi partea vătămată P.C., motiv pentru care secundul nici nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză;

3.- acţiunea civilă exercitată de apelantă în cauză, se impunea a fi admisă în totalitate, în sensul obligării în solidar inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. la plata sumei de 347.429 RON la care se vor adăuga comisioane, penalităţi şi dobânzi, având în vedere că prin soluţia adoptată prima instanţă a angajat răspunderea civilă în solidar a apelantei B.C.M.V. Târgovişte cu aceştia pentru acoperirea despăgubirilor civile acordate părţilor civile persoane fizice menţionate în precedente;

4. - printr-o incompletă analiză a probelor administrate în cauză, nelegal s-a dispus anularea, ca şi înscrisuri falsificate, folosite la activitatea infracţională stabilită în sarcina coinculpaţilor, pentru toate contractele de credit şi ordinele de plată în numerar emise de aceştia, nefiind incidente dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. atâta timp cât s-a dovedit că parte din acestea au fost semnate de titularii de credit, respectiv în calitate de beneficiari ai împrumuturilor acordate, deci în deplină cunoştinţă de cauză a prevederilor contractuale, a sumelor acordate şi condiţiilor de restituire.

Faţă de cele ce preced, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte în latură civilă a sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se înlăture aspectele de nelegalitate şi netemeinicie invocate, respectiv să se dispună respingerea acţiunilor civile exercitate în procesul penal de părţile civile persoane fizice - titulari de credit, să se înlăture răspunderea civilă delictuale pentru fapta altuia şi obligarea solidară la plata despăgubirilor civile stabilite în sarcina acestora precum şi să se limiteze aplicarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen. exclusiv la contractele de credit şi ordinele de plată în numerar falsificate de inculpaţi şi care nu au reprezentat voinţa părţilor,

Prin apelurile declarate părţile civile E.P., M.V., D.Ş. şi V.I., la rândul lor, au solicitat desfiinţarea sentinţei atacate, în parte, în latură civilă, iar pe fond obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte la restituirea sumelor încasate până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de control judiciar, astfel cu au fost reţinute în cadrul executării silite exercitate împotriva acestora şi giranţilor.

S-a susţinut de asemenea că, stabilindu-se existenţa faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. pentru faptele deduse judecăţii, în condiţiile descrise prin rechizitoriu, deci în exerciţiul atribuţiilor de serviciu încredinţate de partea responsabilă civilmente comitentă, prima instanţă era obligată ca prin hotărârea adoptată să dispună sistarea popririlor înfiinţate la cererea acesteia din urmă pentru recuperarea creditelor acordate prin contractele de împrumut falsificate.

Conform art. 378 C. proc. pen. la judecata cauzei în apel pentru susţinerea criticilor formulate s-au depus adresa nr. 1062/2013 eliberată de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, precum şi note scrise de apelanţii părţi civile persoane fizice, ambele conţinând precizări privind situaţia executării silite pornite pentru recuperarea creditelor acordate.

Verificând sentinţa pronunţată la primul grad de jurisdicţie, conform art. 371 alin. (2) şi art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanţa de apel a reţinut:

I. Referitor la rezolvarea acţiunii penale.

Faptele, împrejurările săvârşirii acestora şi vinovăţia inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., pe larg detaliate în precedente, s-au stabilit corect găsindu-şi corespondent în probele instrumentate în faza de urmărire penală, însuşite de aceştia în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., precum şi a acelora administrate în cursul cercetării judecătoreşti cu privire la rezolvarea acţiunilor civile, exercitate în procesul penal de părţile interesate.

S-au avut în vedere astfel plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, raportul de control întocmit de comisia de control intern din cadrul părţii civile B.C.M.V. Târgovişte privind identificare şi monitorizarea riscului de fraudă în vederea stabilii prejudiciului înregistrat în contabilitatea Punctului de lucru B., judeţul Dâmboviţa, contractele de credit, contractele de depozit, foile de depunere a sumelor în vederea constituirii acestora, foile de retragere, carnetele de economii în original şi copie, ordinele de plată în numerar şi evidenţele financiar-contabile deţinute de aceasta în perioada 2006 - aprilie 2011.

S-au reţinut drept utile pentru aflarea adevărului şi concluziile expertizei contabilă şi completarea acesteia întocmită de expertul I.G.D. din cadrul B.E. Dâmboviţa, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică privind stabilirea paternităţii semnăturilor aplicate pe înscrisurile falsificate (contracte de credit, contracte de depozit, ordine de plată numerar, foi de retragere), declaraţiile coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., coroborate cu declaraţiile celor 11 martori propuşi în acuzare.

De asemenea, s-a luat act că din cele 80 persoane vătămate, 14 dintre acestea s-au constituit părţi civile în procesul penal, solicitând restituirea sumelor reţinute de la giranţi în cadrul executării silite pornite de creditorul B.C.M.V. Târgovişte, respectiv M.V., D.Ş., E.P., L.M., U.G.O., V.I., B.N., F.G., L.M.I., V.V., L.N., F.G.G., M.V. şi P.C., cereri susţinute prin înscrisuri (notificări, înştiinţări de plată, cupoane de pensie).

Cât priveşte partea vătămată B.C.M.V. Târgovişte s-a constatat că, deşi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 613.157,60 RON, reprezentând credite şi depozite fraudate, precum şi sume însuşite din subvenţii acordate de A.P.I.A., până la închiderea dezbaterilor, prin adresa nr. 5735/2012 şi-a restrâns pretenţiile, solicitând obligarea în solidar a inculpaţilor numai la plata sumei de 225.615,36 RON, prejudiciu rămas nerecuperat şi accesoriile aferente (dobânzi legale, comisioane, penalităţi de întârziere).

S-a menţionat că pagubele au fost acoperite în limita sumei de 31.592,78 RON, de inculpatul B.I.C., a sumei de 121.813,64 RON, prin executarea silită a titularilor de credit şi giranţilor, iar diferenţa de până la 387.542,66 RON a fost achitată de inculpatul Ş.V.

Din examinarea acestor mijloace de probă concludente pentru stabilirea faptelor şi vinovăţiei în cazul infracţiunilor săvârşite prin fraudarea patrimoniului societăţilor bancare de către angajaţii investiţi cu exercitarea atribuţiilor privind constituirea de depozite ori contractarea de credite, rezultă cu certitudine că în perioada 2006 - 2011, în calitate de angajaţi ai părţii responsabile civilmente B.C.M.V. Târgovişte, Punctul de lucru B. conjugându-şi acţiunile, inculpaţii Ş.V. administrator de credite şi şef punct de lucru şi B.I.C., în calitate de operator ghişeu bancă - casier, au folosit, şi-au însuşit şi traficat sumele de bani pe care le-au gestionat şi administrat.

Rezoluţia infracţională s-a adus la îndeplinire prin inducerea în eroare a peste 109 persoane fizice cu privire la contractarea de credite bancare şi constituirea de depozite precum şi încasarea subvenţiilor A.P.I.A., fapte pentru care au întocmit în fals documentaţia bancară specifică, consecinţele prejudiciabile patrimoniale produse totalizând peste 600.000 RON. Astfel:

În activitatea de creditare, conjugându-şi acţiunile s-au întocmit în fals contracte de credit privind acordarea de împrumuturi bancare şi ordine de plată, totalizând suma de 268.000 RON pentru un număr 42 persoane fizice. Dintre acestea, după comunicarea situaţiei cererilor formulate privind soluţionarea în 30 de cazuri (27 - neaprobarea cererilor şi 3 - aprobarea acestora), inculpatul Ş.V. a întocmit contracte de creditare, în fals, respectiv falsificând semnăturile de la rubricile "debitori şi giranţii menţionaţi", precum şi semnătura solicitantului Ia rubrica "beneficiar" de pe ordinele de plată în umerar, emise de coinculpatul B.I.C.

În alte 11 situaţii acelaşi inculpat Ş.V., profitând de faptul că fuseseră aprobate contractele de credit, a întocmit în fals pe numele respectivilor titulari alte contracte de credit, privind acordarea unor împrumuturi egale sau mult mai mari decât cele real solicitate, care prin inducere în eroare au fost semnate de aceştia şi giranţii respectivi, activităţi urmate de însuşirea contravalorii acestora ori a diferenţelor, prin semnarea în fals a solicitanţilor la rubrica "beneficiar" de pe ordinele de plată emise de acelaşi coinculpat.

Din acestea, în 3 cazuri, iniţial inculpatul Ş.V. a reuşit să obţină acordul titularului de credit, în sensul contractării împrumutului în interesul acestuia şi asumându-şi obligaţia de restituire a ratelor lunare, însă după obţinerea semnăturilor şi emiterea ordinelor de plată, respectiv însuşirea sumelor aprobate, nu a mai respectat convenţia asumată, trecându-se la executarea debitorilor menţionaţi în contractele de credit.

S-a dovedit, de asemenea, că însuşirea împrumuturilor contractate a fost posibilă prin emiterea ordinelor de plată de către coinculpatul B.I.C., care în calitate de casier a consemnat în mod nereal la rubrica "beneficiar" numele fiecăreia dintre cei 42 titulari, ca fiind persoanele fizice ce ar fi primit sumele virate de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, deşi în realitate acestea au fost ridicate de inculpatului Ş.V. (însuşindu-şi-le în totalitate în 24 de situaţii şi parţial în 13 cazuri, în condiţiile în care a înţeles să remită unele sume derizorii, ori cele real menţionate de titular şi fără întocmirea vreunui act, debitorilor).

În fine, tot în cadrul exercitării atribuţiilor privind activitatea de creditare, profitând că părţii vătămate P.V. i s-a aprobat contractul de credit în valoare de 5.652 RON, inculpatul B.I.C. i-a remis numai suma de 5.072 RON, reţinând diferenţa de 580 RON.

Mai mult, în baza aceeaşi rezoluţii, primind de la suma de 5.366,23 RON, reprezentând rambursarea anticipată a creditului, acelaşi inculpat a întocmit în fals foaia de depunere din 27 iulie 2010, pentru aceeaşi sumă, dar în realitate şi-a însuşit banii respectivi fără a înregistra operaţiunea de depunere în evidenţa contabilă a băncii.

În activitatea de constituire a depozitelor bancare, coordonându-şi acţiunile conferite prin fişa postului, în exerciţiul funcţiei de administrator credite şi şef punct de lucru B. din cadrul părţii civile B.C.M.V. Târgovişte respectiv operator ghişeu bancă - casier al acesteia, prin acte repetate şi pentru aducerea la îndeplinire a aceleiaşi hotărâri infracţionale, coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C. şi-au însuşit, au folosit şi traficat sumele de bani pe care le gestionau şi administrau.

Actele materiale au avut ca urmare producerea de consecinţe patrimoniale prejudiciabile în sumă de peste 500.000 RON, privind un număr de 63 persoane fizice, modalitatea de operare constând în:

a) lichidarea fără consimţământul deponenţilor a contractelor de depozit, întocmirea şi semnarea în fals a cererilor de lichidare, a ordinelor de plată şi foilor de retragere, de fiecare dată, ca şi în cadrul activităţii de creditare, la rubrica "beneficiar" în locul deponentului, în calitate de casier inculpatul B.I.C. consemnând în mod nereal numele titularului legitim, condiţii în care au fost lichidate depozite bancare pentru un număr de 29 persoane fizice, sumele retrase fiind folosite de ambii inculpaţi, în interes propriu, inclusiv pentru acoperirea unei lipsei în gestiune (suma de 6.000 RON depozit aparţinând părţii vătămate C.E.);

b) întocmirea în fals de contracte de depozit, foi de depunere şi carnete de economii şi inducerea în eroare a persoanelor care solicitau constituirea depozitelor, cu privire la încheierea efectivă a acestora, coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C. însuşindu-şi banii depuşi, fără a fi evidenţiaţi în contabilitatea persoanei juridice, într-un număr de 34 de cazuri, din care sumele au fost folosite în 7 situaţii de primul, în 19 situaţii de secundul iar în 8 cazuri de ambii angajaţi.

Faptele coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. privind activitatea de constituire a depozitelor bancare s-au descoperit, de regulă, cu ocazia rezolvării cererilor formulate de deponenţi pentru restituirea a o parte din sumele depuse ori a dobânzilor aferente, împrejurare în care partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte a procedat la reconstituirea acestora şi restabilirea situaţiei anterioare, inclusiv prin remiterea dobânzilor datorate persoanelor fizice prejudiciate.

Pentru inducerea în eroare a existenţei contractelor de depozit emise în fals, în împrejurările anterior menţionate, în mai multe situaţii, inculpatul B.I.C. a înmânat diferite sume de bani deponenţilor persoane vătămate, întocmind în fals ordine de plată pe care le-a semnat, potrivit calităţii de casier deţinute în cadrul persoanei juridice comitente.

Prima instanţă a reţinut corect în sarcina coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. că în cursul anului 2011 şi în aceeaşi calitate şi-au însuşit suma de 3.921 RON reprezentând subvenţii acordate de A.P.I.A., în cazul a patru persoane fizice (C.N., I.I., V.G. şi moştenitorilor beneficiarului D.A.).

Actele materiale s-au concretizat în retragerea frauduloasă din conturile persoanelor beneficiare deschise special în acest scop, a sumelor respective, prin semnarea în fals de ordine de plată şi foi de retragere, în locul acestora, inclusiv la rubrica ce atesta încasarea de către titular.

Astfel, iniţial inculpatul B.I.C. comunica solicitantului că nu i s-a virat, în cont, tranşa din subvenţia A.P.I.A. cuvenită, după care întocmea pe numele acestuia un ordin de plată în numerar, îl semna în calitate de casier iar în fapt banii erau utilizaţi pentru acoperirea foilor de depunere în numerar fictive emise de ambii inculpaţi, depuneri aferente ratelor lunare ale creditelor contractate anterior, în mod fraudulos.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că în împrejurările de fapt anterior menţionate şi pe larg detaliate în precedente, conjugându-şi acţiunile, în exerciţiul funcţiilor deţinute în cadrul părţii responsabile civilmente B.C.M.V. Târgovişte, în contextul modalităţii de operare (însuşirea efectivă a sumelor administrate şi gestionate, în total sau parţial, folosirea acestora pentru plata unor rate şi dobânzi aferente pentru credite contractate în mod fraudulos anterior ori acoperirea unor lipsuri în gestiune), prejudiciul produs părţii civile B.C.M.V. Târgovişte este în sumă de 699.084,33 RON, astfel cum s-a stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul I.G.D. din cadrul B.E. Dâmboviţa.

Acesta se compune din sumele de 164.534,11 RON însuşită din operaţiuni de creditare fără ori prin vicierea consimţământului titularilor de credit şi giranţilor, de 530.629,22 RON însuşită din activitatea de depuneri de sume în cont de depozit şi suma de 3.921 RON însuşită din tranzacţii cu fonduri A.P.I.A., toate calculate prin deducerea sumelor de 24.249,73 RON recunoscută ca fiind primită de titularii de credite, fără acte, şi de 11.920,00 RON, părţi sociale considerate ca subscrise şi vărsate în timpul acordării de împrumuturi membrilor cooperatori.

Încadrarea juridică dată activităţii infracţionale, este legală. Astfel:

- faptele coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., care în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de funcţionari în sensul art. 147 alin. (2) C. pen. ai părţii civile B.C.M.V. Târgovişte şi în exerciţiul calităţii de administrator de credite şi şef punct de lucru B., respectiv operator ghişeu bancă - casier al acestuia, în perioada 2006 - 2011 şi-au însuşit, folosit sau traficat în interesul ambilor şi al fiecăruia în parte, sumele de bani pe care le-au gestionat şi administrat, producând un prejudiciu persoanei juridice, mai mare de 200.000 RON, realizează conţinutul legal al infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prev. şi ped. de art. 215¹ alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.;

- faptele aceloraşi inculpaţi care în exerciţiul aceloraşi funcţii şi prin acte repetate, prin mijloace frauduloase, (încheierea de înscrisuri false, falsificarea semnăturilor solicitanţilor şi giranţilor, obţinerea semnăturii acestora pentru sume egale sau mai mari decât cele reale, eliberarea de foi de retragere ori depunere în fals, efectuarea de menţiuni nereale în carnetele CEC eliberate), cu prilejul încheierii sau executării unor contracte (de credit sau depozit), au indus în eroare un număr de 109 persoane fizice, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru alte persoane un folos material injust, consecinţele prejudiciabile patrimoniale depăşind suma de 200.000 RON, constituie infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplic. art. 41 - art. 42 C. pen.;

- faptele coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., care pentru aducerea la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale anterior menţionate şi în exerciţiul atribuţiilor de serviciu au falsificat înscrisurile oficiale (contracte de credit, contracte de depozit, foi de retragere, foi de depunere, ordine de plată, carnete de economii), primul contrafăcând semnătura solicitantului şi giranţilor, ori beneficiarului iar secundul atestând sub semnătură, cu prilejul întocmirii acestora fapte sau împrejurările necorespunzătoare adevărului ori omiţând cu ştiinţă inserarea unor date sau împrejurări de esenţa producerii consecinţelor juridice, realizează conţinutul infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. (primul), respectiv fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (ambii), toate în formă continuată conform art. 41 - 42 C. pen.;

- faptele celor doi inculpaţi care, în vederea aducerii la îndeplinire a rezoluţiei infracţionale constând în folosirea, însuşirea şi traficarea sumelor de bani gestionate sau administrate şi a producerii de consecinţe juridice, (virarea sumelor de bani obiect al contractelor de credit, lichidarea şi încheierea de depozite bancare), deci întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 cu aplic. art. 41 - 42 C. pen.

Inculpaţii nu au contestat faptele iar prin documentaţia bancară, declaraţiile persoanelor vătămate, raportul întocmit de comisia de control intern din cadrul părţii civile B.C.M.V. Târgovişte şi expertiza contabilă efectuată în cauză, cum a motivat judecătorul fondului, s-a dovedit că raportat la funcţiile deţinute şi sarcinile de serviciu rezultate din fişele postului, în cadrul Punctului de lucru B. şi-au desfăşurat activitatea exclusiv cei doi angajaţi, că au acţionat în deplină complicitate, dat fiind interdependenţa unuia faţă de celălalt (inculpatul Ş.V. întocmea contracte de credit, cereri de lichidare iar coinculpatul B.I.C. încasa sau achita sumele de bani din casierie aferente contractelor de credite, cererilor de lichidare, întocmind foi de retragere sau ordine de plată în numerar), condiţii în care consecinţele prejudiciabile patrimoniale reprezentând sumele folosite în interes propriu, al ambilor sau altor persoane, atrag răspunderea penală şi civilă în aceleaşi limite.

Pedepsele principale rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. a căror executare s-a dispus la locul de muncă, respectiv SC E.A. SRL B. şi SC B.I.A.A. SRL Baloteşti, în condiţiile art. 86⁷ - art. 86⁸ C. pen., inclusiv prin suspendarea executării pedepsei accesorii privind interzicerea exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., sunt injuste însă, contravenind întru totul criteriilor de individualizare înscrise sub art. 72 C. pen. ca şi scopului preventiv- retributiv cerut de art. 52 C. pen.

În sensul acestor dispoziţii legale este ştiut, că la stabilirea pedepselor judiciare atât ca întindere cât şi modalitate de executare, în cazul infracţiunilor contra patrimoniului, instanţele judecătoreşti sunt obligate să ţină seamă nu numai de datele privind persoana inculpatului, ci în egală măsură de gravitatea concretă a faptelor, determinată de modalitatea de operare, împrejurările săvârşirii şi întreruperii rezoluţiei infracţionale, segmentul de activitate lezat, consecinţele prejudiciabile produse asupra persoanelor vătămate, precum şi orice alte circumstanţe de natură a atenua sau agrava răspunderea penală.

Or, în prezenta cauză, la exercitarea controlului jurisdicţional se constată că lipsa antecedentelor penale şi stăruinţa depusă de inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. pentru acoperirea pagubei produse părţii civile B.C.M.V. Târgovişte (achitarea sumei de 405.702 RON din care suma de 387.542 RON după sesizarea instanţei, de primul, respectiv de 31.592,78 RON şi demersurile efectuate pentru instituirea sechestrului asigurătoriu asupra, unor bunuri aparţinând rudelor sale, de secundul), s-au apreciat justificat ca atrăgând incidenţa disp. art. 74 lit. b), respectiv art. 74 lit. a) C. pen., atenuându-se răspunderea penală şi dozându-se întinderii pedepselor sub limitele speciale rezultate din reducerea cu o treime conform art. 320¹ C. pen.ă a acelora înscrise, inclusiv sub art. 215 alin. (5) şi art. 215¹ alin. (2) C. pen.

Prima instanţă era datoare să observe însă, astfel cum s-a susţinut şi de unitatea de parchet, prin calea de atac exercitată, că cel puţin două dintre faptele stabilite în sarcina acestora, fac parte din categoria acelora de pericol social ridicat, delapidarea şi înşelăciunea cu consecinţe deosebit de grave, fiind sancţionate cu închisoarea de la 10 la 20 ani şi interzicerea exerciţiului unor drepturi civile.

Pe de altă parte, în concret, prin modalitatea de operare, actele comise au produs o serioasă tulburare asupra sectorului bancar în cadrul căruia au acţionat, lezând credibilitatea securităţii tranzacţiilor încheiate de persoanele fizice privind activitatea de creditare, constituire ori administrare de depozite bancare aparţinând acestora, cauzându-se patrimoniului părţii civile B.C.M.V. Târgovişte, un prejudiciu de circa 800.000 RON iar rezoluţia infracţională fiind întreruptă la intervenţia poliţiei judiciare şi comisiei de control intern privind identificarea şi monitorizarea riscului de fraudă la un punct de lucru situat pe raza unei localităţi rurale.

Se impunea a se avea în vedere temeritatea şi perseverenţa infracţională de care au dat dovadă timp de circa cinci ani de zile, profitându-se de calităţile deţinute şi faptul că activitatea punctului de lucru era desfăşurată exclusiv de aceştia, inducându-se în eroare 109 persoane fizice, parte din acestea cu vârste înaintate sau un nivel de informare şi instrucţie liminară, fiind cazuri în care printr-un singur act material s-au însuşit sume între 20.000 şi 40.000 RON.

Mai mult, s-a dovedit şi faptul că rezoluţia infracţională a continuat chiar după descoperirea unor acte de lichidare sau neînregistrare a sumelor depuse, pentru constituirea depozitelor bancare, şi reconstituirea acestora la sesizarea deponenţilor, de către partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte.

Or, faţă de circumstanţele de fapt expuse, chiar dacă până la judecata cauzei în primă instanţă coinculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au fost arestaţi preventiv circa un an de zile, iar urmare a demersurilor făcute de primul prejudiciul produs părţii civile societate bancară a fost recuperat în mare parte, este cert că asigurarea funcţiei de control a statului asupra ordinii de drept, respectiv descurajarea repetabilităţii faptelor de acest gen, protejarea activităţii de creditare şi depozit bancar, creşterea credibilităţii acesteia, ca şi constrângerea retributivă cerută de art. 52 teza a II-a şi art. 72 C. pen., impun aplicarea unor pedepse ferme şi care să fie executate în continuare în regim privativ de libertate, prin preluarea în custodia administraţiei penitenciare.

Curtea de Apel a reţinut că, în mod nejustificat, prin sentinţa atacată s-a dispus şi executarea pedepselor principale rezultante la locul de muncă, deoarece nu sunt întrunite condiţiile cumulativ cerute de prevederile art. 86¹ C. pen., cu atât mai mult cu cât persoanele juridice care şi-au dat acordul în acest sens fac parte din categoria acelora al căror obiect de activitate include administrare de fonduri băneşti şi relaţii cu publicul.

II. Referitor la rezolvarea laturii civile.

Instanţa de apel a apreciat că nu sunt însă fondate căile de atac exercitate de partea responsabilă civilmente şi parte civilă B.C.M.V. Târgovişte precum şi părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I., latura civilă a procesului penal soluţionându-se cu respectarea întocmai a principiilor ce reglementează rezolvarea acţiunilor civile exercitate în procesul penal, alăturate acţiunii penale, ce formează obiectul judecăţii determinat conform art. 317 C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 rap. la art. 20 alin. (3) C. proc. pen. comb. cu art. 1373, art. 1382, art. 1385 din Noul C. civ. [respectiv art. 998, art. 1000 alin. (3), art. 1003 C. civ. în vigoare în perioada 2006 - septembrie 2011, data comiterii faptelor deduse judecăţii], tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpaţilor pentru repararea pagubelor produse prin infracţiunile stabilite în sarcină, se face potrivit legii civile.

Ca urmare, întinderea despăgubirilor acordate trebuie să reprezinte prejudiciul cert, lichid şi exigibil, rezultat din probele administrate în faţa instanţei penale până la terminarea cercetării judecătoreşti în primă instanţă iar dovada acestora cade în sarcina exclusivă a persoanei vătămate, atunci când nu sunt incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. pen., privind exercitarea din oficiu a acţiunii civile, în procesul penal.

Pe de altă parte, din coroborarea dispoziţiilor art. 378 alin. (1) rap. la art. 20 alin. (3) din acelaşi cod, rezultă că inclusiv sub aspectul soluţionării laturii civile a procesului penal, instanţa de apel exercită controlul jurisdicţional privind legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, precum şi a altor probe noi administrate în faţa acesteia, dar care nu au fost cunoscute de părţile interesate până la închiderea dezbaterilor judecătoreşti în primă instanţă.

Pentru repararea pagubelor materiale, după caz morale, care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea acesteia, persoana vătămată se poate adresa separat cu acţiune la instanţa civilă competentă.

Analizând motivele de reformare invocate de partea responsabilă civilmente şi parte civilă B.C.M.V. Târgovişte, precum şi părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I., prin apelurile declarate, funcţie de dispoziţiile legale menţionate şi actele procedurale instrumentate la judecata cauzei în primă instanţă, curtea de apel apreciază că acestea nu sunt întemeiate, întrucât:

1) Cu privire la partea responsabilă civilmente şi parte civilă B.C.M.V. Târgovişte:

a) Este de necontestat că activitatea infracţională reţinută în sarcina coinculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. şi având ca urmare producerea consecinţelor prejudiciabile materiale, determinate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, inclusiv persoanelor fizice, s-a realizat, în exercitarea funcţiilor de administrator credite şi şef punct de lucru, respectiv operator ghişeu - casier, prepuşi ai părţii responsabilă civilmente comitente B.C.M.V. Târgovişte şi prin încălcarea atribuţiilor de serviciu determinate prin fişa postului conform Normelor privind acordarea de credite persoanelor fizice de către organizaţiile cooperatiste de credit din reţeaua C.C., cât şi procedura de lucru privind tehnica operaţiunilor aferente "depozitelor star plus" cu dobânda aferentă, constituite de clienţii persoane fizice, fiind îndeplinite, de principiu, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, impusă în art. 1373 [fost 1000 alin. (3)] C. civ.

b) Obligarea comitentului B.C.M.V. Târgovişte în solidar cu propuşii inculpaţi la plata sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile părţilor civile F.G., E.P., U.G.O., D.Ş., L.M.I., M.V. şi V.V., reprezentând restituirea sumelor plătite personal său de către giranţii lor consecinţă a executării silite pornite în timpul procesului penal şi mai înaintea pronunţării unei hotărâri definitive în cauză, este corectă, nefiind întrunite condiţiile cumulativ cerute privind exonerarea de răspundere pentru fapta angajatului, prevăzută în art. 1373 alin. (3) din Noul C. civ., deoarece:

- prin rapoartele de expertiză tehnico-ştiinţifică privind stabilirea paternităţii semnăturilor aplicate pe toate ordinele de plată în numerar emise de inculpatul B.I.C., astfel cum au recunoscut şi inculpaţii s-a concluzionat că semnăturile aplicate la rubrica beneficiarului care ar fi încasat sumele virate pe baza contractelor de credit aprobate şi cererilor de solicitare a acestora, nu aparţin titularilor legali, sumele fiind remise în realitate inculpatului Ş.V. sau însuşite personal;

- din coroborarea declaraţiilor părţilor civile cu cele date de inculpaţi, menţiunile efectuate în contractele de credit încheiate de acestea şi ordinele de plată în numerar emise, rezultă că în cazul părţilor civile E.P., U.G.O., D.Ş. acestea au fost întocmite prin falsificarea semnăturilor titularului şi giranţilor, de inculpatul Ş.V., după ce li s-a comunicat faptul că cererile de creditare nu fuseseră aprobate;

- prin mijloacele de probă sus menţionate s-a dovedit şi faptul că în cazul părţilor civile L.M.I., M.V., contractele de creditare şi ordinele de plată în numerar s-au întocmit prin inducere în eroare, profitându-se de faptul că cererile fuseseră aprobate, condiţii în care inculpatul Ş.V. a menţionat în cuprinsul acestora sume egale sau mai mari decât cele reale, (în cazul primului întocmit chiar un contract de credit separat pentru suma de 7.000 RON), încasând diferenţa dintre acestea şi pentru care se exprimase voinţa contractuală;

- contractul de credit din 28 iunie 2010 în valoare de 6.000 RON ca şi ordinul de plată au fost semnate de partea civilă V.V. şi giranţi, prin inducerea în eroare în sensul că va primi banii când banca va dispune de lichidităţi, după care, consemnându-se în mod nereal numele solicitantului la rubrica beneficiar, în fapt banii au fost remişi integral de inculpatul B.I.C. inculpatului Ş.V.;

- contractul de credit întocmit pentru partea civilă F.G. a fost semnat în fals în locul girantului de inculpatul Ş.V. prin inducerea în eroare a acestuia din urmă în sensul că din suma de 15.000 RON, suma de 2.600 RON va reveni solicitantului, în contul unor rate restante, în realitate creditul acordat fiind însuşit în totalitate de coinculpaţi.

c) Faptul că părţile vătămate V.V. şi L.M.I., în baza contractelor semnate în condiţiile expuse până la clarificarea situaţiei juridice au înţeles să plătească unele sume de bani în contul creditelor acordate, dar neîncasate în realitate, nu înlătură dreptul acestora la recuperarea plăţilor făcute, de la inculpaţi şi partea responsabilă civilmente, cât timp s-a stabilit că semnarea acestora este consecinţa inducerii în eroare cu ocazia exprimării voinţei contractuale.

d) Obligarea apelantei parte responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte în solidar cu inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. la plata despăgubirilor civile către titularii de contract F.G., E.P., U.G.O., D.Ş. şi M.V., reprezentând sumele reţinute prin poprire, exclusiv consecinţă a executării silite pornită împotriva giranţilor menţionaţi în contractele de credit întocmite în fals, este corectă.

Faţă de relaţiile comunicate prin adresa nr. 5055/2012 şi înscrisurile depuse anterior termenului de judecată din 19 octombrie 2012, potrivit principiilor ce guvernează atragerea răspunderii civile delictuale în procesul penal, sumele acordate cu acest titlu reprezintă prejudicii certe până la închiderea dezbaterilor în fond, în sensul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1385 Noul C. civ., care după rămânerea definitivă a hotărârii penale, urmează să fie restituite în cadrul acţiunii în regres promovate în faţa instanţei civile potrivit regimului desocotirii creanţelor în cazul contractelor de garanţie.

e) Motivul de reformare invocat tot în calitate de parte responsabilă civilmente de B.C.M.V. Târgovişte, vizând obligarea în solidar a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., la plata sumei de 2.448 RON către partea civilă P.C., nu se justifică, având în vedere cadrul procesual determinat la primul grad de jurisdicţie şi judecata în apel.

Dispoziţia primei instanţe nu a atras răspunderea comitentului iar indiferent de poziţia procesuală adoptată de prepuşii săi la cercetarea judecătorească, acţiunea civilă în cazul persoanelor cu deplină capacitate de exerciţiu a drepturilor, inclusiv în procesul penal, este supusă principiului disponibilităţii acceptat de legislaţia civilă în materie.

f) Acţiunea civilă exercitată de apelanta parte civilă B.C.M.V. Târgovişte s-a rezolvat în primă instanţă printr-o completă analiză a materialului administrat în cauză şi corectă interpretare a dispoziţiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru pagube produse prin infracţiuni, raportat la limitele răspunderii penale stabilite în sarcina inculpatului şi situaţia recuperării acestora mai înaintea închiderii dezbaterilor asupra fondului, deoarece:

- prin expertiza întocmită în cauză, necontestată de părţi s-a stabilit cu certitudine că la momentul trimiterii în judecată a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., după scăderea sumelor achitate de aceştia (31.592,78 RON de B.I.C. şi 18.160,00 RON de inculpatul Ş.V.), precum şi executarea silită prin poprire a titularilor de credit şi giranţilor (suma de 121.813,64 RON), din prejudiciul în sumă de 699.084,33 RON produs părţii civile B.C.M.V. Târgovişte, rămăsese nerecuperată suma de 613.157,82 RON;

- prin adresele comunicate primei instanţe pe parcursul cercetării judecătoreşti, ultima dată sub nr. 5735/2012, la termenul de judecată din 19 octombrie 2012, când au avut loc dezbaterile în fond, inclusiv prin concluziile susţinute în şedinţă publică, partea civilă B.C.M.V. Târgovişte a confirmat că ulterior investirii instanţei, inculpatul Ş.V. a achitat suma de 387.542,46 RON, în contul prejudiciului anterior menţionat, situaţie în care a solicitat obligarea coinculpaţilor în solidar numai la plata sumei de 225.615,35 RON, reprezentând pagube efective, la care s-au adăugat dobânzile legale, comisioanele şi penalităţile, calculate până la achitarea integrală a debitului.

Drept consecinţă, faptul că prin sentinţa atacată apelanta parte civilă a fost obligată în calitate de partea responsabilă civilmente să achite în solidar cu prepuşii inculpaţi şi despăgubiri civile celor opt părţi civile, persoane fizice, prejudiciate prin încălcarea atribuţiilor de serviciu de către aceştia din urmă, nu atrage obligarea inculpaţilor separat la acoperirea şi a sumei de 121.813,64 RON recuperată în cadrul executării silite.

Aceasta întrucât timp la momentul rezolvării acţiunilor civile exercitate în procesul penal, s-a dovedit cu certitudine că în patrimoniul persoanei juridice exista o pagubă efectivă în sumă de numai 225.615,35 RON, limitele eventualei răspunderi nu fuseseră stabilite în cadrul exercitării acţiunii în regres de persoanele interesate iar până la rămânerea definitivă a sentinţei penale atacate, soluţiile adoptată la rezolvarea acţiunii penale şi civile, sub aspectul existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor nu a intrat sub puterea lucrului judecat, în sensul art. 22 C. proc. pen.

2) Cu privire la apelurile declarate de părţile civile E.P., M.V., D.Ş. şi V.I.

Sub un prim aspect, la exercitarea controlului jurisdicţional se apreciază că nu se impune reformarea sentinţei atacate şi admiterea cererii acestora vizând obligarea inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte la restituirea sumelor încasate până la închiderea dezbaterilor în faţa instanţei de control judiciar, astfel cum au fost reţinute în cadrul executării silite exercitate împotriva acestora şi giranţilor, nu este întemeiată, întrucât:

- prin adresa nr. 5055/2012 şi înscrisurile depuse anterior termenului de judecată din 19 octombrie 2012, rezultă că deşi executarea silită s-a început de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte şi împotriva acestora, până la închiderea dezbaterilor în fond s-a reuşit numai recuperarea sumelor de 3.659 RON de la partea civilă E.P. şi respectiv 1.871 RON de la partea civilă D.Ş., în cazul titularilor de credit M.V. nu se începuse o atare procedură, iar părţii civile V.V.I. nu i se reţinuse nicio sumă de bani, în contul prejudiciului produs, prin faptele stabilite în sarcina inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C.;

- potrivit dispoziţiilor art. 378 alin. (2) C. proc. pen., după pronunţarea sentinţei în primă instanţă, legalitatea şi temeinicia rezolvării obiectului cauzei, inclusiv a acţiunii civile, se verifică pe baza probelor administrate până la terminarea cercetării judecătoreşti, iar reformarea acesteia este atrasă numai în situaţia în care înscrisurile depuse la judecata în apel au caracter de noutate, nefiind cunoscute de părţi la primul grad de jurisdicţie.

- din materialul dosarului rezultă că, ulterior declaraţiilor de constituire de parte civilă la primul grad de jurisdicţie, apelanţii nu au înţeles să administreze alte probe pentru susţinerea acţiunilor civile exercitate;

Dovedindu-se aşadar, că întinderea despăgubirilor civile acordate s-a stabilit cu respectarea dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 1385 Noul C. civ. [art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ.], relaţiile prezentate de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, cu adresa nr. 1062/2013, nu poate fi primită ca act nou în apel şi nu poate atrage reformarea sentinţei atacate.

Desocotirea părţilor asupra unor creanţe aflate în curs de executare silită potrivit legii civile, în baza măsurilor dispuse într-un alt dosar şi procedură, urmează să se realizeze în condiţiile art. 20 - 22 C. proc. pen. şi în măsura în care reţinerea existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpaţilor, precum şi a răspunderii civile delictuale pentru fapta prepusului, în sarcina părţii responsabile civilmente B.C.M.V. Târgovişte, în procesul penal, va intra sub puterea lucrului judecat.

Pe de altă parte, sumele reţinute ulterior judecăţii cauzei în primă instanţă, în contextul continuării executării concomitente a titularilor şi giranţilor nici nu pot fi reţinute ca reprezentând pagube efective produse apelanţilor părţi civile, deoarece determinarea întinderii dreptului patrimonial este condiţionată de rămânerea definitivă a soluţiei adoptate în prezenta cauză, atitudinea terţilor popriţi, dar şi de limitele obiectului acţiunii în regres ce se va exercita în faţa instanţei civile, după caz, a executării benevole, până la acea dată, a creanţelor stabilite.

Nici motivul de reformare privind sistarea popririlor înfiinţate, pe bunurilor apelanţilor, titulari de contracte de credit şi giranţii acestora, la cererea părţii civile B.C.M.V. Târgovişte pentru recuperarea creditelor acordate prin contractele de împrumut falsificate, nu este fondat.

În speţă este de necontestat, iar în cursul rezolvării acţiunii penale, între altele, s-a dovedit că, poprirea veniturilor acestora s-a realizat printr-o procedură separată, în faţa instanţei civile, reprezentând o formă de executare silită a contractelor de credit bancar-titluri executorii, intrate în circuitul civil pe data semnării acestora şi a ordinelor de plată în numerar, consecinţă a neîndeplinirii voluntare a obligaţiilor privind rambursarea împrumuturilor bancare.

Ca urmare, nefiind vorba de măsura asigurătorie dispusă în cursul urmăririi penale sau judecăţii conform art. 167 C. proc. pen., chiar dacă la judecata în apel s-a confirmat condamnarea inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. pentru înşelăciune, fals şi uz de fals, comise în condiţiile descrise prin rechizitoriu, deci în exerciţiul atribuţiilor de serviciu încredinţate de partea responsabilă civilmente comitentă, cererea apelanţilor excede dispoziţiilor art. 353 C. proc. pen. privind luarea măsurilor pentru reparaţii civile ce cad în competenţa instanţei penale.

În fine, nici motivul de reformare invocat de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte vizând greşita anularea înscrisurilor falsificate (contracte de credit şi ordine de plată în numerar), întocmite de inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., nu este întemeiat.

Dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. s-au interpretat corect, iar luarea măsurii corespunde probelor administrate în cauză, reţinute drept concludente pentru stabilirea situaţiei de fapt, precum şi natura infracţiunilor deduse judecăţii.

Astfel, prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică s-a concluzionat, iar inculpaţii au recunoscut că toate ordinele de plată în numerar emise în cadrul administrării şi gestionării activităţii de creditare s-au întocmit de către inculpatul B.I.C. prin consemnarea, în fals, la rubrica "beneficiar" a numelui solicitantului titular al contractului de credit, deşi în fapt banii au fost ridicaţi personal sau de inculpatul Ş.V.

Pe de altă parte, s-a stabilit că însuşirea sumelor de bani, obiect al infracţiunilor de înşelăciune, s-a realizat folosindu-se ca mijloc fraudulos falsul material, falsul intelectual şi uzul de fals, din cele 42 contracte de creditare, în 30 de cazuri s-au întocmit de acesta din urmă, prin falsificarea semnăturilor solicitantului şi giranţilor sau numai a acestora din urmă după comunicarea situaţiei cererilor iar în 12 situaţii titularii de credit şi giranţii au fost induşi în eroare, pentru aplicarea semnăturilor, (menţionându-se sume mai mari decât cele real solicitate).

Rezultând aşadar, că pentru argumentele de fapt şi de drept pe larg expuse în precedente, latura civilă a procesului penal s-a rezolvat corect, apelurile exercitate de partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte şi părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I. se apreciază ca nefondate, respingându-se în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Pentru aceste motive, prin Decizia penală nr. 92 din 7 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe Lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva Sentinţei penale nr. 379 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, care a fost desfiinţată în parte, numai în latură penală.

Au fost descontopite pedepsele rezultante de câte 3 ani închisoare aplicate inculpaţilor B.I.C. şi Ş.V., în pedepsele componente.

I. Au fost majorate pedepsele principale aplicate inculpatului Ş.V. pentru infracţiunile de delapidare cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215¹ alin. (1) şi 2 C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 - 42 C. pen., art. 74 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la câte 3 (trei) ani închisoare la câte 5 (cinci) ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse de câte 5 ani închisoare au fost contopite cu pedepsele de câte 3 luni închisoare aplicate pentru infracţiunile prev. de art. 289 şi art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 - 42 C. pen., art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., precum şi o lună închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen., art. 74 lit. b), art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

II. Au fost majorate pedepsele principale aplicate inculpatului B.I.C. pentru infracţiunile de delapidare cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215¹ alin. (1) şi (2) C. pen. şi înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., ambele cu aplic. art. 41 - 42 C. pen., art. 74 lit. b), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., de la câte 3 (trei) ani închisoare la câte 5 (cinci) ani închisoare.

Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse de câte 5 ani închisoare au fost contopite cu pedepsele de 3 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. şi o lună închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 291 C. pen., ambele cu aplic. art. 41 - 42 C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen., art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi s-a dat spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare.

S-a înlăturat dispoziţia privind executarea pedepselor la locul de muncă, urmând ca fiecare dintre inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. să execute pedepsele de câte 5 (cinci) ani închisoare, în regim privativ de libertate.

A fost menţinută pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de câte 3 ani, aplicată la prima instanţă.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

III. Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiaşi sentinţe de către partea responsabilă civilmente şi parte civilă B.C.M.V. Târgovişte, precum şi de părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I.

Apelanţii B.C.M.V. Târgovişte şi părţile civile au fost obligate la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I. şi partea civilă - parte responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte.

Partea civilă - parte responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte a criticat hotărârile în temeiul art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., considerând că sunt contrare legii şi au fost date cu aplicarea greşită a legii, pentru următoarele motive:

- în mod eronat s-a reţinut că unitatea bancară trebuie să răspundă în calitate de parte responsabilă civilmente şi că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, impuse de art. 1373 din noul C. civ. [fost art. 1000 alin. (3)], fiind ignorate prevederile art. 1373 alin. (3), potrivit cărora comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoştea sau putea să cunoască la data săvârşirii fapte prejudiciabile că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Se susţine că, în speţă, părţile civile au contribuit ele însele la producerea prejudiciului,prin semnarea contractelor de credit şi a ordinelor de plată, cu toate că nu au primit banii sau i-au primit numai parţial;

- au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. şi au fost anulate toate contractele de credit şi toate ordinele de plată în numerar, deşi acestea au fost semnate chiar de către titularii de credit în calitatea de beneficiari ai împrumuturilor. Recurenta susţine că semnăturile părţilor nu au fost falsificate de către inculpaţi, titularii de contract nu au fost induşi în eroare cu privire la conţinutul actelor, iar prin anularea contractelor de credit, banca este în imposibilitatea recuperării împrumuturilor, în condiţiile în care, chiar titularii de credit au recunoscut că au beneficiat total sau parţial de sumele de bani împrumutate;

- s-a reţinut în mod greşit că numiţii E.P., U.G.O. şi D.Ş. nu au semnat contractele de credit şi ordinele de plată, iar cererea de constituire ca parte civilă a numitei D.Ş. şi acordarea sumelor plătite de către giranţi este nelegală şi reprezintă o gravă eroare a instanţelor; s-a reţinut în mod greşit faptul că cererile de constituire ca parte civilă sunt întemeiate şi că toate actele au fost întocmite prin inducere în eroare;

- în final, recurenta arată că inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. trebuiau să fie obligaţi la plata sumei de 347.429 RON la care să se adauge comisioane, penalităţi şi dobânzi având în vedere că au fost anulate toate contractele de credite şi au fost admise cererile de constituire de parte civilă ale persoanelor fizice, banca nemaideţinând niciun alt temei pentru recuperarea sumelor restante.

Ulterior, recurenta B.C.M.V. Târgovişte a depus o situaţie detaliată a evoluţiei contractelor de credit şi a modului în care au fost recuperate sumele, precum şi note scrise cu privire la recursurile declarate de părţile civile persoane fizice şi la recursurile declarate de inculpaţi.

Părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I. au criticat decizia susţinând că în mod greşit s-a recomandat giranţilor să formuleze o cerere în regres împotriva părţii responsabile civilmente B.C., fără a avea în vedere caracteristicile contractului de împrumut bancar: în virtutea contractului de fidejusiune (de garanţie personală), garantul se obligă faţă de creditorul unei alte persoane să execute obligaţia celui pentru care garantează dacă debitorul principal nu o execută); semnarea contractului de împrumut de către giranţi nu are, astfel, semnificaţia unui consimţământ pentru acordarea împrumutului, iar dacă respectivul contract a fost anulat nici obligaţia de garanţie a girantului nu mai subzistă.

Pe cale de consecinţă, se solicită admiterea recursului şi obligarea B.C.M.V. Târgovişte la restituirea în totalitate a sumelor reţinute până în prezent giranţilor ca fidejusori ai debitorilor principali şi ca, pe viitor, părţilor civile şi giranţilor acestora să nu li se mai poprească în continuare sumele de bani.

Inculpatul B.I.C. a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, susţinând că instanţa de apel a procedat la o greşită individualizare a pedepsei fără să ţină cont de atitudinea de recunoaştere, de achitarea integrală a prejudiciului şi de celelalte circumstanţe personale favorabile.

Inculpatul Ş.V. a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a criticat decizia sub aspectul individualizării pedepsei pe motiv că instanţa de apel nu a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv nu a dat eficienţă faptului că a avut o atitudine de recunoaştere şi că a făcut demersuri susţinute pentru acoperirea pagubei şi a fost arestat preventiv o durată de peste 1 an, motive pentru care solicită casarea deciziei şi menţinerea sentinţei penale.

Ulterior, inculpatul a depus în scris o completare a motivelor de recurs referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, susţinând că legea nouă este mai blândă în ce priveşte încadrarea juridică şi sancţiunea prevăzută pentru fiecare infracţiune, iar referitor la concursul de infracţiuni, legea veghe este mai favorabilă. Drept urmare, a solicitat schimbarea încadrării juridice în ce priveşte infracţiunile de fals şi reţinerea noilor dispoziţii de drept penal, mai puţin referitor la infracţiunea de fals intelectual cu privire la care a solicitat achitarea pe motiv că nu mai este îndeplinită condiţia referitoare la natura oficială a înscrisului, deoarece Ş.V. nu este funcţionar public. Din acelaşi motiv, solicită să se reţină pentru infracţiunea de delapidare dispoziţiile legii noi, respectiv art. 295 rap. la art. 308 C. pen., iar referitor la forma continuată a infracţiunilor să se facă aplicarea art. 35 C. pen.

În ce priveşte individualizarea pedepsei, solicită menţinerea dispoziţiilor referitoare la circumstanţele atenuante şi ca modalitate de executare, să nu se dispună executarea în regim de detenţie.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul inculpatului Ş.V. a invocat acelaşi caz de casare ca cel menţionat în scris, şi a susţinut motivele de recurs referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, precizând că în cazul infracţiunii de fals intelectual a intervenit dezincriminarea.

Examinând cauza în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Luând în considerare data pronunţării deciziei, precum şi faptul că la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. proc. pen., dar prin art. 12 alin. (1) din Legea de aplicare nr. 255/2013 s-au stabilit dispoziţii tranzitorii, în sensul că "Recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului, potrivit legii vechi rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs", se constată aplicabile în speţă dispoziţiile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, acestea fiind dispoziţiile la care se va face referire în prezenta decizie.

În ce priveşte recursurile declarate de către inculpaţi:

1) Potrivit art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (în forma aplicabilă în speţă), recursul trebuie să fie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată.

Niciunul din cei doi inculpaţi nu au depus motivarea recursului cu respectarea termenului mai sus menţionat. Astfel, inculpatul B.I.C. a depus motivele în şedinţa publică din 19 noiembrie 2013, chiar la primul termen stabilit în cauză, iar inculpatul Ş.V., ulterior acestui termen, respectiv la data de 7 ianuarie 2014.

Ambii inculpaţi au fost citaţi cu indicarea dispoziţiilor legale referitoare la obligativitatea motivării căii de atac, dar şi a consecinţelor nerespectării acestor prevederi.

Drept urmare, conform art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen., instanţa de recurs nu poate avea în vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, astfel cum sunt prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Cazul de casare invocat de inculpaţi, respectiv art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., face parte din această categorie, însă, aşa cum s-a menţionat, urmând procedura prev. de art. 320¹ C. proc. pen. şi recunoscând în totalitate faptele imputate, ambii inculpaţi, au formulat critici referitoare exclusiv la individualizarea pedepsei, critici ce nu se încadrează în cazul mai sus menţionat şi care nu pot fi examinate de instanţa de recurs nici în temeiul altui caz de casare ce poate fi avut în vedere din oficiu, dar nici în temeiul vreunuia din celelalte cazuri prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen.

Legea nr. 2/2013 a adus o modificare de substanţă dispoziţiilor legale ce reglementează recursul - ca a doua cale de atac exercitată împotriva hotărârilor penale, stabilind un nou cadru, mult mai strict şi bine delimitat, prin restrângerea cazurilor de casare şi, implicit, a limitelor în care instanţa de recurs poate examina cauza dedusă judecăţii.

Toate modificările pun în evidenţă reglementarea recursului ca şi cale de atac ce vizează exclusiv aspectele de legalitate, fără posibilitatea examinării chestiunilor de fapt şi a soluţiilor ce implică aprecierea probelor administrate.

Voinţa legiuitorului în acest sens este expresă şi rezultă din abrogarea pct. 18 al art. 385⁹ C. proc. pen. (care în anumite condiţii dădea posibilitatea instanţei de recurs să reexamineze situaţia de fapt), dar şi prin modificarea pct. 14 al aceluiaşi articol, care în redactarea corespunzătoare modificării intervenită prin Legea nr. 2/2013, se referă exclusiv la "aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege" nu şi la "pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen.", astfel cum se prevedea anterior.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte nu poate analiza modalitatea în care instanţa de apel a procedat la individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi şi a modului de executare a sancţiunii.

Strict din perspectiva art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., se constată că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi prin decizia recurată se încadrează în limitele legale.

Instanţa de apel a aplicat sancţiuni situate sub minimul special redus potrivit art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi în conformitate cu disp. 76 C. pen. referitoare la sancţiunea în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante. De asemenea, au fost respectate dispoziţiile referitoare la tratamentul sancţionator în cazul concursului de infracţiuni, pedeapsa rezultantă împiedicând stabilirea unui alt mod de executare decât în regim de detenţie.

2) Aplicarea legii penale mai favorabile

• Aspecte generale

În cursul soluţionării recursului, la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare un nou C. pen. şi un nou C. proc. pen. care conţine dispoziţii de drept substanţial, aşa încât sunt incidente prevederile art. 5 din Noul C. pen. ce reglementează, similar cu art. 13 din C. pen. din 1968, aplicarea legii penale mai favorabile "în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale".

Doctrina şi jurisprudenţa au consacrat soluţii diferite cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, mai precis referitor la mecanismul de aplicare a mitior lex, conturându-se două opinii: cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome şi cea privind aplicarea legii penale mai favorabile pe principiul aprecierii globale.

Până la momentul soluţionării cauzei de faţă, în materia aplicării legii penale mai favorabile au intervenit două hotărâri importante:

- Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 publicată în M. Of. nr. 319/30 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia dezlegării problemelor de drept. Prin această decizie, în aplicarea art. 5 C. pen., s-a stabilit că prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei, din motivarea deciziei reieşind că acesta este mecanismul general de aplicare a legii penale mai favorabile;

- Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20 mai 2014, prin care Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 5 din C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile. Deşi dispozitivul nu prevede expres, prin considerentele deciziei se clarifică interpretarea instanţei de contencios constituţional în sensul că aplicarea legii penale mai favorabile se face prin aprecierea globală şi prin alegerea dispoziţiilor unei singure legi, cu privire la toate instituţiile de drept substanţial incidente, şi nu prin luarea în considerare a dispoziţiilor sau instituţiilor autonome.

Rezultă, aşadar, că deciziile mai sus menţionate stabilesc mecanisme diferite de aplicare a legii penale mai favorabile, dar ambele sunt obligatorii de la data publicării în M. Of. al României, aşa încât se pune problema raportului dintre cele două, pentru a cunoaşte care anume trebuie aplicată.

Această problemă a fost lămurită chiar de către legiuitor, care a stabilit un raport de prioritate între cele două tipuri de decizii, reglementat prin art. 4771 C. proc. pen. (astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 3/2014).

Potrivit acestei dispoziţii - care se referă la încetarea sau modificarea efectelor hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept: "Efectele deciziei încetează în cazul abrogării, constatării neconstituţionalităţii ori modificării dispoziţiei legale ce a generat problema de drept dezlegată, cu excepţia cazului în care aceasta subzistă în noua reglementare".

Fără a mai face discuţii cu privire la natura deciziei, nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale (care, în realitate, interpretează dispoziţiile art. 5 C. pen.), se constată că din considerentele acesteia reiese cu claritate că instanţa de contencios constituţional a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile trebuie aplicat mecanismul aprecierii globale, şi nu cel al instituţiilor autonome.

Cum decizia Curţii Constituţionale este obligatorie şi are prioritate faţă de decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unei chestiuni de drept, urmează ca, în speţă, instanţa de recurs să aibă în vedere şi să aplice mecanismul considerat constituţional, respectiv cel al aprecierii globale.

Este adevărat că decizia Curţii Constituţionale nu stabileşte criterii precise de aplicare a acestui mecanism însă, pe baza argumentelor expuse în considerentele Deciziei nr. 265/2014, a jurisprudenţei şi doctrinei anterioare, se ajunge la concluzia că legea mai blândă va fi aleasă după evaluarea comparativă a soluţiei pronunţată potrivit legii vechi cu soluţia ce ar putea fi pronunţată potrivit legii noi, ceea ce implică - în realitate - o simulare a soluţionării cauzei în conformitate cu noile dispoziţii de drept substanţial, în vigoare la data soluţionării recursului. În ambele cazuri, dispoziţiile trebuie avute în vedere ca un tot unitar, în întregime, şi nu pe instituţii autonome.

Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. (Noul C. pen.) conţine în Capitolele II - IV dispoziţii ce pot fi apreciate ca excepţii de la aplicarea legii penale mai favorabile potrivit mecanismului aprecierii globale. Aceste excepţii sunt expres prevăzute, doar pentru anumite instituţii (cum este art. 15 referitor la regimul suspendării condiţionate), şi nu pot fi aplicate prin analogie cu privire la alte materii.

Aceste excepţii nu vizează instituţia concursului de infracţiuni sau a pluralităţii de infracţiuni, în general.

Conform art. 10 din legea de mai sus: "Tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă."

Această prevedere legală nu poate constitui un criteriu de interpretare logică prin raţionamentul per a contrario, deci un fundament logico-juridic pentru concluzia aplicării, ca excepţie de la regula aprecierii globale a legii penale mai favorabile, a dispoziţiilor concursului de infracţiuni - ca instituţie autonomă.

Dimpotrivă, în considerentele Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale se consacră în mod expres, în cazul concursului de infracţiuni, aplicarea legii penale mai favorabile prin metoda aprecierii globale (parag. 35 - 36).

În consecinţă, art. 10 din Legea nr. 187/2012 nu constituie o excepţie de la regula aprecierii globale a legii penale mai favorabile, are doar valoarea unei dispoziţii tranzitorii şi constituie o reglementare a unei situaţii speciale, care nu implică incidenţa mitior lex, stabilind tratamentul sancţionator pentru cazul în care unele dintre infracţiuni au fost comise sub imperiul vechii legi, iar altele după intrarea în vigoare a noii legi penale, deci pentru situaţia în care pluralitatea de infracţiuni a fost generată sub imperiul legii vechi, dar se definitivează sub regimul legii noi, situaţie ce impunea o reglementare distinctă.

În speţă, toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au fost comise sub imperiul vechii legi penale.

În consecinţă, în cadrul analizei aplicării legii penale mai favorabile, instanţa de recurs va stabili pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi luând în considerare inclusiv prevederile din materia concursului de infracţiuni din C. pen. în vigoare de la 1 februarie 2014, fără a putea aplica dispoziţiile legii noi referitor la încadrarea juridică a faptelor şi la sancţiune, concomitent cu aplicarea în materia concursului de infracţiuni, cu valoare de instituţie autonomă, a disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior.

Cât priveşte incidenţa principiului legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că sfera sa de acţiune nu este limitată la aplicarea pedepsei, ci implică multe alte instituţii de drept substanţial, ceea ce exclude analiza mitior lex doar din perspectiva legalităţii sancţiunii aplicate prin hotărârile recurate, în conformitate cu cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., sau din perspectiva altui caz de casare.

Aplicarea legii penale mai favorabile are un fundament constituţional [art. 15 alin. (2)] şi constituie o chestiune de ordine publică, iar legea nouă a intrat în vigoare în cursul soluţionării recursului, fără ca inculpaţii să aibă posibilitatea să mai invoce aplicarea legii mai blânde pe o altă cale procedurală, aşa încât, în temeiul principiului legalităţii şi al echităţii procedurii penale, acest examen se impune a fi realizat chiar în absenţa unei solicitări exprese din partea inculpatului.

Este vorba, astfel, despre o situaţie excepţională care generează pentru instanţa de recurs obligaţia de examinare din oficiu a aplicării legii penale mai favorabile, fără limita impusă de cazurile de casare prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., însă cu respectarea tuturor celorlalte reguli de soluţionare a recursului.

Pe cale de consecinţă, în recurs, analiza legii penale mai favorabile este limitată doar la chestiuni de drept, prin compararea vechii şi noii reglementări de drept substanţial, pe baza situaţiei de fapt şi a încadrării juridice stabilite prin hotărârile recurate şi nu va putea proceda la o nouă individualizare a pedepsei, ci va stabili pedeapsa ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi, proporţional cu sancţiunea stabilită prin hotărârile recurate, fără a face o nouă apreciere asupra criteriilor de individualizare a sancţiunilor.

• Aplicarea în concret a legii penale mai favorabile

Se constată că pentru inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., prin aprecierea globală a dispoziţiilor de drept substanţial, legea veche este mai favorabilă, şi pe cale de consecinţă, sunt nefondate solicitările referitoare la modificarea hotărârilor prin reţinerea noilor dispoziţii legale, ca şi cele referitoare la dezincriminarea faptei care anterior corespundea infracţiunii de fals intelectual.

Înalta Curte urmează a verifica, prioritar, în ce măsură infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată se mai regăsesc în dispoziţiile penale în vigoare şi dacă faptele reţinute în concret în sarcina celor doi inculpaţi, pot fi încadrate în noile norme de incriminare.

Astfel, cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- delapidare prev. de art. 215¹ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior,

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior,

- fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior,

- fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior,

- uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior,

toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 74 lit. b) C. pen. anterior şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Toate infracţiunile mai sus menţionate au corespondent în legea nouă, iar faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu au fost dezincriminate, ci pot fi încadrate în noile dispoziţii de incriminare, chiar dacă tiparul legal a suferit anumite modificări atât în ce priveşte subiectul activ (cum este cazul infracţiunilor de delapidare, fals în înscrisuri oficiale în varianta agravată şi fals intelectual), cât şi referitor la conţinutul constitutiv (cum este cazul infracţiunii de înşelăciune) sau la definirea obiectului infracţiunii (în cazul falsului în înscrisuri oficiale şi falsului intelectual).

S-a reţinut că inculpaţii au comis faptele în calitate de administrator de credite (Ş.V.) şi operator de ghişeu (B.I.C.), fiind angajaţi ai B.C.M.V. Târgovişte, iar conform fişei postului, ambii inculpaţi aveau calitate de funcţionari bancari.

Conform art. 175 alin. (1) C. pen. în vigoare: "Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării

prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia."

Calitatea de funcţionar bancar în cadrul B.C.M.V. nu se încadrează în niciuna din aceste categorii.

La solicitarea instanţei de recurs, partea civilă - parte responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte a depus la dosar un punct de vedere şi înscrisuri referitoare la forma sa de activitate (certificatul de înregistrare la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi actul constitutiv).

Aşa cum rezultă din actul constitutiv al B.C.M.V. Târgovişte, această instituţie bancară este organizată potrivit legii ca organizaţie cooperatistă de credit şi funcţionează în baza O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului (aprobată şi modificată prin Legea nr. 227/2007) şi a Legii nr. 31/1990 [art. 2 alin. (1) din actul constitutiv].

De asemenea, în cuprinsul actului constitutiv se menţionează că B.C. este instituţie de credit constituită ca asociaţie autonomă de persoane fizice unite voluntar în scopul îndeplinirii nevoilor şi aspiraţiilor lor comune de ordin economic, social şi cultural, a cărei activitate se desfăşoară cu precădere pe principiul întrajutorării membrilor cooperatori [art. 4 alin. (2) din actul constitutiv].

În ce priveşte obiectul de activitate, la art. 10 din actul constitutiv se precizează că activitatea principală a B.C.M.V. Târgovişte se încadrează în codul CAEN 6419 - alte activităţi de intermedieri monetare, iar banca desfăşoară în limita autorizaţiei de funcţionare acordată de B.N.R., activităţi de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile, de acordare de credite, de derulare de credite, operaţiuni de plăţi, emitere şi administrare de mijloace de plată, tranzacţionare de valută şi servicii de consultanţă.

Într-adevăr, conform art. 3 din O.U.G. nr. 99/2006: instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi funcţiona cu respectarea dispoziţiilor generale aplicabile instituţiilor de credit şi a cerinţelor specifice prevăzute în Partea a II-a a prezentei ordonanţe de urgenţă, în una din următoarele categorii: a) bănci; b) organizaţii cooperatiste de credit.

B.C.M.V. Târgovişte are personalitate juridică şi este înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa. Nu reprezintă o autoritate publică sau o instituţie publică, nu are capital integral sau majoritar de stat şi nici nu administrează sau exploatează bunuri proprietate publică, aşa încât nici angajaţii acesteia nu sunt funcţionari publici conform art. 175 alin. (1) C. pen.

Calitatea de funcţionar bancar în cadrul B.C.M.V. nu corespunde nici cerinţelor prev. de art. 175 alin. (2) C. pen. în vigoare, care reglementează categoria funcţionarilor publici asimilaţi şi care se referă "la persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public".

Potrivit Expunerii de motive la noul C. pen., s-a optat pentru "asimilarea cu funcţionarii publici a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitare specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora (cu titlu de exemplu: notari, executori judecătoreşti etc.)".

Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege fie acordarea de către o autoritate publică a calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret, etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar).

În categoria funcţionarilor publici asimilaţi pot fi incluşi particularii care primesc gestiunea unui serviciu public naţional sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publică. Este vorba despre subiecţi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ (societăţi comerciale) care, prin intermediul contractelor administrative, valorifică în interesul colectivităţii, naţionale sau locale, după caz, bunurile şi serviciile publice.

Pe de altă parte, sunt asimilate funcţionarilor publici unele dintre persoanele care exercită profesii liberale atunci când, deşi funcţionează în baza unei legi speciale şi nu sunt finanţate de la bugetul de stat, exercită un serviciu de interes public şi sunt supuse controlului sau supravegherii unei autorităţi publice.

C. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014 nu defineşte noţiunea de "serviciu de interes public", iar din punct de vedere al dreptului administrativ, prin serviciu de interes public se înţelege acea activitate prin care se urmăreşte satisfacerea unor nevoi de interes general şi dacă se relevă, în mod direct sau indirect, o autoritate publică.

Serviciile ce prezintă interes public se referă la toate acele activităţi care, prin natura lor, satisfac anumite nevoi personale, de grup sau cu caracter comunitar, printre acestea fiind enumerate în doctrină şi activităţile bancare.

Persoana de interes public este definită ca fiind acea persoană juridică de drept privat, autorizată de o autoritate publică să desfăşoare un serviciu public, aflându-se sub supravegherea şi controlul unei autorităţi publice.

Instituţiile de interes public sau de utilitate publică se aseamănă cu instituţiile publice din punct de vedere al naturii activităţii pe care o desfăşoară, ambele categorii de structuri având o misiune de serviciu public. Distincţia fundamentală vizează natura juridică, deoarece, în timp ce instituţiile publice sunt structuri statale sau, după caz, ale unităţilor administrativ-teritoriale, instituţiile de de interes public sau de utilitate publică sunt persoane juridice de drept privat.

În aplicarea dispoziţiilor penale anterioare (art. 145 C. pen. din 1968), jurisprudenţa nu a fost constantă în a statua calitatea băncilor cu capital integral sau majoritar privat, ca fiind persoane de interes public.

Prin Decizia în interesul legii nr. XIII din 20 martie 2006 (publicată în M. Of. nr. 677/2006), cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, republicată, în cazul contractelor de credit bancar încheiate înainte de data intrării în vigoare a acestei legi, s-a stabilit că activitatea bancară, deşi se realizează de persoane juridice de drept privat, prezintă un incontestabil interes public.

Recunoaşterea băncilor ca fiind entităţi de interes public a fost consacrată legislativ prin O.U.G. nr. 37/2011, de modificare a Legii contabilităţii nr. 82/1991. Ulterior, art. 34 alin. (2) a fost modificat şi prin pct. 15 al art. I din O.U.G. nr. 79/2014, prevăzând şi în forma actuală că "(1) Situaţiile financiare anuale ale persoanelor juridice de interes public sunt supuse auditului statutar, care se efectuează de către auditori statutari, persoane fizice sau juridice autorizate, în condiţiile legii. (2) În înţelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înţelege: (..) instituţiile de credit (..)."

Din perspectiva dreptului penal, aceste constatări nu sunt suficiente pentru stabilirea calităţii de funcţionar public asimilat, căci trebuie luate în considerare şi celelalte condiţii prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., respectiv ca învestirea, controlul ori supravegherea cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public să fie realizate de o autoritate publică.

Potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 312/2004, B.N.R. este autoritatea competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit. De asemenea, conform art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, instituţiile de credit, persoane juridice române, se pot constitui şi pot funcţiona numai pe baza autorizaţiei emise de B.N.R.

Rezultă, astfel, că activitatea B.C. este supusă controlului şi supravegherii B.N.R., ca şi autoritate competentă cu privire la reglementarea, autorizarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit.

Pe cale de consecinţă, trebuie analizat dacă B.N.R. se încadrează în noţiunea de autoritate publică, la care se referă art. 175 alin. (2) C. pen.

Din punct de vedere al dreptului penal, noţiunea de autoritate publică a fost explicitată prin art. 240 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a noului C. pen. - Dispoziţii interpretative -, care, referindu-se la art. 135 C. pen., a stabilit că "prin autorităţi publice se înţelege autorităţile prevăzute în mod expres în Titlul III, precum şi la art. 140 şi 142 din Constituţia României, republicată".

Drept urmare, în sens penal, autorităţile publice sunt: Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, Administraţia publică, Autoritatea judecătorească (Titlul III din Constituţia României), Curtea de Conturi şi Curtea Constituţională.

Pentru a fi îndeplinită condiţia prev. de art. 175 alin. (2) C. pen., numai o asemenea autoritate din cele mai sus enumerate poate învesti sau supraveghea activitatea persoanei care exercită un serviciu de interes public.

Această concluzie este logică, deoarece funcţionarul public trebuie să aibă o legătură cu autoritatea statală, şi, aşa cum se menţionează expres în Expunerea de motive la noul C. pen., art. 175 alin. (2) C. pen. vizează acele persoane care, "deşi nu sunt propriu-zis funcţionari, exercită atribute de autoritate publică ce le-au fost delegate printr-un act al autorităţii statale competente şi sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifică asimilarea lor cu funcţionarii."

B.N.R. nu face parte dintre autorităţile publice, astfel cum sunt stabilite de legea penală. Potrivit Legii nr. 312/2004 (privind Statutul B.N.R.), este o instituţie publică independentă, condusă de un Consiliu de Administraţie ai cărui membri sunt numiţi de Parlamentul României.

În consecinţă, în ciuda supravegherii exercitate de B.N.R. asupra activităţii B.C., inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., angajaţi ai acestei din urmă bănci, nu au nici calitate de funcţionari publici asimilaţi, deoarece nu sunt îndeplinite toate condiţiile impuse de art. 175 alin. (2) C. pen. în vigoare.

Infracţiunea de delapidare

Se observă că, potrivit legii noi, subiectul activ al infracţiunii de delapidare astfel cum este prevăzut pentru varianta tip, conform art. 295 alin. (1) C. pen., este doar funcţionarul public, condiţie care nu este îndeplinită în ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.V. şi B.I.C.

Legea nouă reglementează însă şi o formă atenuată, reglementată de art. 308 C. pen., potrivit căruia "dispoziţiile art. 289 - 292, 295, 297 - 301 şi 304 privitoare la funcţionarii public se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită permanent ori temporar cu sau fără o remuneraţie o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice. în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime."

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, B.C.M.V. Târgovişte are personalitate juridică, aşa încât sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 308 C. pen. mai sus expuse, iar inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au calitate de subiect activ al infracţiunii de delapidare şi potrivit legii noi, deoarece au comis faptele în calitate de salariaţi în cadrul unei persoane juridice.

Tot referitor la infracţiunea de delapidare, se constată că prejudiciul stabilit prin hotărârile recurate este de 688.000 RON, aşa încât, potrivit legii noi, nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerea formei agravate determinate de producerea unor consecinţe deosebit de grave, formă reglementată de dispoziţiile art. 309 C. pen. prin raportare la prevederile art. 183 C. pen. în vigoare, potrivit cărora "prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 RON".

Drept urmare, fapta de delapidare reţinută în sarcina inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. nu este dezincriminată, ci corespunde disp. art. 295 alin. (1) rap. la art. 308 C. pen. în vigoare, sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 1 an şi 4 luni la 4 ani şi 8 luni.

Infracţiunile de fals în legătură cu infracţiunile de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, se constată că potrivit legii noi, înscrisul oficial este definit de art. 178 alin. (2) C. pen. ca fiind "orice înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparţine unor asemenea persoane." Drept urmare, înscrisul oficial este definit prin raportare la unitatea şi persoana emitentă, caracterizarea unui înscris ca fiind oficial depinzând în totalitate de tipul entităţii emitente şi de calitatea de funcţionar public a persoanei care l-a întocmit sau care îl deţine.

În mod mult mai restrictiv decât o făcea art. 145 C. pen. anterior (care includea în noţiunea de "public" şi serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care sunt de" interes public), C. pen. în vigoare defineşte termenul de "public" în art. 176, prevăzând că prin acesta se înţelege "tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane publice care administrează bunurile sau exploatează bunurile proprietate publică".

Or, aşa cum s-a arătat, B.C.M.V. Târgovişte este persoană juridică cu capital privat, nu reprezintă o autoritate publică sau o instituţie publică şi nici nu administrează sau exploatează bunuri proprietate publică.

Cum inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. nu îndeplinesc condiţiile pentru calitatea de funcţionari publici, iar B.C.M.V. Târgovişte nu este o persoană juridică din cele la care se referă art. 176 C. pen., nefiind incidente nici disp. art. 175 alin. (2) C. pen., înscrisurile emise în exercitarea atribuţiilor de serviciu în calitate de funcţionari bancari la respectiva instituţie de credit nu pot fi calificate ca fiind înscrisuri oficiale, ci sunt înscrisuri sub semnătură privată.

Mai mult, potrivit legii noi, atât falsul în înscrisuri oficiale în varianta agravată (art. 320 C. pen.), cât şi falsul intelectual (art. 321 C. pen.), este comis de un subiect activ calificat, respectiv doar de către funcţionarul public, reglementare diferită de legea veche, respectiv art. 288 şi art. 289 C. pen. anterior, care prevedea ca subiect activ al celor două infracţiuni, funcţionarul.

Or, aşa cum s-a reţinut, inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. nu au calitate de funcţionari publici potrivit legii noi, iar actele pe care le-au emis în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ocazia comiterii infracţiunii (respectiv contracte de credit, contracte de depozit, foi de retragere, foi de depunere, ordine de plată şi carnete de economii) nu sunt înscrisuri oficiale.

Chiar în atare condiţii, nu se poate considera că faptele pentru care inculpaţii au fost condamnaţi prin reţinerea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 C. pen. anterior şi de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. anterior, au fost dezincriminate.

Potrivit art. 4 din C. pen. în vigoare: "Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă".

Însă, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012: "Dispoziţiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

Potrivit legii noi, faptele inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C., de a falsifica mai multe înscrisuri, întocmite sau completate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, şi de a le folosi în vederea producerii de consecinţe juridice, corespund infracţiunii prev. de art. 322 C. pen., care incriminează falsul în înscrisuri sub semnătură privată.

Astfel, în conformitate cu art. 322 C. pen.: "Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă."

Punând capăt unei vechi controverse din doctrină şi jurisprudenţă, legea nouă incriminează expres aşa zisul "fals intelectual în înscrisuri sub semnătură privată", prin trimitere nu doar la modalităţile elementului material al infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale (la fel ca în reglementarea anterioară), ci şi la cele ale falsului intelectual (cu caracterele noutate).

Lipsa calităţii de funcţionar public şi a calităţii înscrisului de a fi oficial, face ca faptele inculpaţilor să corespundă modelului de incriminare a falsului sub semnătură privată, fără ca faptele să fi fost dezincriminate. Faptele săvârşite de inculpaţi corespund întru totul descrierii pe care legiuitorul o face în norma de incriminare prev. de art. 322 C. pen. mai sus menţionată, această corespondenţă fiind realizată atât în planul elementelor de factură obiectivă cât şi de factură subiectivă.

Drept urmare, potrivit legii noi, s-ar impune pe de o parte, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 289 C. pen. anterior şi art. 291 C. pen. anterior într-o singură infracţiune prev. de art. 322 C. pen. (pentru ambii inculpaţi), iar pe de altă parte, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 288 C. pen. anterior şi art. 291 C. pen. anterior într-o singură infracţiune prev. de art. 322 C. pen. (doar pentru inculpatul Ş.V.). în ambele cazuri, uzul de fals îşi pierde identitatea, fiind absorbit în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Infracţiunea de înşelăciune

Înşelăciunea este incriminată şi de legea nouă, fiind reglementată de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu un conţinut constitutiv diferit de legea veche. Au fost înlăturate variantele prev. de art. 215 alin. (3), (4) şi (5) C. pen. anterior, deci inclusiv varianta agravată determinată de amploarea şi gravitatea consecinţelor, aşa încât faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi corespund disp. art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. în vigoare şi sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

În consecinţă, pe baza situaţiei de fapt reţinute de instanţa de fond şi de instanţa de apel, Înalta Curte constată că faptele comise de către inculpaţii Ş.V. şi B.I.C., astfel cum au fost calificate juridic potrivit legii vechi, corespund noilor dispoziţii de incriminare şi noilor dispoziţii de drept substanţial, după cum urmează:

- infracţiunii de delapidare prev. de art. 295 rap. la art. 308 C. pen.;

- infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen;

- infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.;

- circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior (în concret, reţinându-se stăruinţa depusă de inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. pentru acoperirea pagubei produse părţii civile B.C.M.V. Târgovişte) pot fi valorificate potrivit legii noi, în temeiul art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen.;

- cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior corespunde dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în vigoare.

Dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni prev. de art. 33 - 34 C. pen. anterior au corespondent în dispoziţiile art. 38 - 39 C. pen. în vigoare, însă, spre deosebire de vechea reglementare care prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ, în reglementarea actuală se instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu.

În ce priveşte forma continuată a infracţiunii reglementată de art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, se constată că potrivit legii noi au intervenit modificări în ceea ce priveşte infracţiunile de rezultat, deoarece a fost introdusă condiţia unicităţii subiectului pasiv.

Astfel, trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 35 C. pen. în vigoare, potrivit cărora infracţiunea este continuată când "o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni", dar şi dispoziţiile art. 238 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora: "în aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din C. pen., condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când: a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane; b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic."

În speţă, condiţia unicităţii subiectului pasiv nu este îndeplinită pentru infracţiunea de înşelăciune căci, aşa cum s-a stabilit prin hotărârile recurate, a fost îndreptată împotriva unor subiecţi pasivi principali diferiţi, fiind vorba despre 109 persoane fizice induse în eroare prin acţiuni diferite, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile art. 238 din Legea nr. 187/2012 şi, pe cale de consecinţă, reţinerea formei continuate prin aplicarea art. 35 C. pen. în vigoare, fiind incidente dispoziţiile art. 38 lit. a) C. pen. în vigoare, ce reglementează concursul real de infracţiuni.

Drept urmare, potrivit legii noi, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., ar trebui să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în 109 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. în vigoare.

La aplicarea pedepsei potrivit legii noi trebuie avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de înşelăciune în forma agravată şi anume pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, dar şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., cât şi cauza specială de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În plus, luând în considerare limitele examinării cauzei în recurs şi imposibilitatea reaprecierii criteriilor de individualizare a sancţiunii şi a modului de executare a acesteia, la aplicarea sancţiunii potrivit legii noi trebuie să se dea eficienţă principiului proporţionalizării sancţiunii, mai precis, Înalta Curte trebuie să ţină cont de modul în care instanţa de apel a orientat sancţiunea aplicată către minim, mediu sau către maximul prevăzut de lege şi să aplice acelaşi algoritm pentru stabilirea pedepsei conform legii noi.

Drept urmare, constatând că pedeapsa aplicată prin hotărârile recurate a fost stabilită sub minimul special, luând în considerare efectele diferite, potrivit legii noi, ale reţinerii circumstanţelor atenuante (art. 76 C. pen. nu mai prevede stabilirea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, ci reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă), ţinând cont de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dar şi dispoziţiile art. 79 alin. (1) C. pen. în vigoare (care stabilesc ordinea în care se dă eficienţă concursului între circumstanţe atenuante şi cauze speciale de reducere a pedepsei), se constată că sancţiunea ce ar putea fi aplicată potrivit legii noi pentru fiecare din cele 109 infracţiuni de înşelăciune ar fi pedeapsa închisorii de 5 luni şi 10 zile, egală cu minimul special (rezultat prin aplicarea a două cauze de reducere).

Pentru aceleaşi motive, se constată că pedeapsa ce ar putea fi aplicată pentru infracţiunea de delapidare prev. de art. 295 rap. la art. 308 cu aplicarea art. 35, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. pen., ar fi închisoarea de 10 luni şi 20 zile.

În conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. în vigoare, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se aplică un spor de o treime din totalul celor stabilite.

În consecinţă, mai întâi s-ar stabili pedeapsa cea mai grea, respectiv de 10 luni şi 20 zile aplicată pentru infracţiunea de delapidare, la care s-ar adăuga 1/3 din totalul pedepselor de câte 5 luni şi 10 zile aplicate pentru cele 109 infracţiuni de înşelăciune, respectiv mai mult de 15 ani închisoare, aşa încât pedeapsa rezultantă care s-ar stabili potrivit, legii noi - numai prin luarea în considerare a infracţiunilor mai grave, respectiv de delapidare şi înşelăciune - ar fi mult mai mare decât pedeapsa stabilită potrivit legii vechi.

Din aceste motive, nu se mai impune analiza în concret a sancţiunilor ce ar putea fi aplicate potrivit legii noi pentru infracţiunile mai puţin grave, de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen.

În sinteză, în legătură cu stabilirea legii penale mai favorabile în cauza de faţă, Înalta Curte constată că, în ciuda tratamentului sancţionator mult mai blând prevăzut de legea nouă pentru fiecare din infracţiunile ce pot fi reţinute în sarcina inculpaţilor, legea nouă nu poate retroactiva şi nu poate fi reţinută ca lege penală mai favorabilă, chiar în condiţiile aplicării dispoziţiilor referitoare la circumstanţele atenuante şi la cauza specială de reducere a pedepsei, din cauza prevederilor referitoare la forma continuată a infracţiunii şi la concursul de infracţiuni, ceea ce - prin apreciere globală - generează un tratament sancţionator mult mai aspru.

Pe cale de consecinţă, nu există temeiuri de admitere a recursurilor declarate de inculpaţi.

Referitor la recursul declarat de partea civilă - parte responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte:

Această recurentă a depus motivarea recursului cu respectarea dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., mai precis la data de 28 octombrie 2013, deci cu mai mult de 5 zile înaintea primului termen de judecată ce a fost stabilit în cauză la data de 19 noiembrie 2013.

Indiferent de respectarea dispoziţiilor referitoare la termenul de motivare a recursului, Înalta Curte urmează să examineze criticile formulate şi din punct de vedere al conţinutului, respectiv dacă se încadrează sau nu în cazurile de casare invocate sau în cele ce pot fi examinate din oficiu. Altfel spus, motivarea în termen a recursului nu obligă de plano instanţa de control judiciar să examineze respectivele motive, decât în situaţia în care acestea se circumscriu cazurilor de casare invocate sau a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, astfel cum sunt reglementate de art. 385⁹ C. proc. pen.

O parte din criticile formulate de B.C.M.V. Târgovişte, respectiv cele care vizează exclusiv legalitatea soluţiilor, se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării "când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

Unitatea bancară a formulat şi critici ce exced acestui caz de casare şi care nu pot fi încadrate nici în celelalte cazuri prev. de art. 385⁹ C. proc. pen., fiind critici ce vizează chestiuni de fapt. însă, cu ocazia soluţionării recursului, Înalta Curte nu poate proceda la examinarea şi reaprecierea probelor administrate, la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de fond şi instanţa de apel (în faţa cărora cauza a devoluat integral), după cum instanţa de recurs nu poate reevalua şi reaprecia materialul probator, cu consecinţa adoptării altor concluzii cu privire la aspecte de fapt, diferite de cele stabilite prin hotărârile atacate şi care au fundamentat soluţiile contestate de recurentă.

1) Din această perspectivă, este apreciată ca neîntemeiată critica referitoare la lipsa calităţii de parte responsabilă civilmente a unităţii bancare, la greşita admitere a acţiunilor civile a unor persoane fizice şi, implicit la obligarea unităţii bancare, în solidar cu inculpaţii, la plata despăgubirilor către aceste persoane.

Potrivit situaţiei de fapt stabilită prin hotărârile recurate, inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au comis infracţiunile de înşelăciune în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, ca angajaţi ai B.C.M.V. Târgovişte, în calitate de administrator credite, respectiv operator ghişeu.

Este îndeplinită, aşadar, condiţia existenţei relaţiei de prepuşenie între autorii infracţiunilor şi unitatea bancară şi, pe cale de consecinţă, sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile C. civ. [art. 1000 alin. (3) în forma anterioară, respectiv art. 1373 alin. (1) în forma actuală].

Nu este incidentă cauza de exonerare de răspundere civilă delictuală a comitentului prev. de art. 1373 alin. (3) C. civ.

Recurenta a susţinut că nu poate fi reţinută răspunderea băncii în calitate de parte responsabilă civilmente, deoarece din probele administrate în cauză a reieşit că părţile vătămate care s-au constituit părţi civile, prin comportamentul lor, au înlesnit săvârşirea faptelor păgubitoare de către inculpaţi.

Critica vizează situaţia de fapt, iar Înalta Curte nu poate examina acest aspect şi nici nu poate reaprecia materialul probator, motiv pentru care nu are posibilitatea de evalua declaraţiile invocate de recurentă şi din care (susţine recurenta), ar rezulta înţelegerile care au avut loc între aceste părţi vătămate şi inculpaţi, în legătură cu sumele de bani pe care trebuiau să le ia cu titlu de împrumut.

Contrar susţinerilor recurentei, aşa cum reiese din acuzaţia penală şi potrivit situaţiei de fapt stabilită prin hotărârile atacate, în speţă s-a reţinut că inculpaţii au indus în eroare un număr de 109 persoane fizice pe care le-au prejudiciat prin întocmirea fictivă sau prin falsificarea mai multor înscrisuri, în exercitarea atribuţiilor de funcţionari bancari, respectiv: contracte de credit, contrate de depozit, foi de retragere, foi de depunere, ordine de plată şi carnete de economii.

În consecinţă, sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale şi nu există temei pentru a constata lipsa calităţii de parte responsabilă civilmente a unităţii bancare şi nici de înlăturare a obligării în solidar a acesteia la plata despăgubirilor către părţile civile - persoane fizice.

Nu trebuie omis nici faptul că la momentul de faţă există numeroase şi complicate raporturi de natură civilă ce exced limitei impuse de soluţionarea laturii civile alăturate laturii penale, fiind vorba despre contracte de garanţie personală şi forme de executare silită, care implică exercitarea sau posibilitatea exercitării unor acţiuni civile, inclusiv acţiuni în regres, raporturi ce nu pot face obiectul cauzei penale de faţă.

2) În ce priveşte anularea înscrisurilor falsificate, instanţa de recurs apreciază că soluţia se întemeiază pe dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. şi pe principiul quod nullum est, nullum producit efectum.

Şi această critică se întemeiază pe solicitarea de reevaluare a probatoriului şi de stabilire a unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută prin hotărârile atacate.

Or, prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit că inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. au indus în eroare peste 109 persoane fizice cu privire la contractarea de credite bancare, constituirea de depozite şi încasarea subvenţiilor A.P.I.A., întocmind în fals documentaţia bancară specifică (contracte de credit, contracte de depozit, foi de retragere, foi de depunere, ordine de plată, carnete de economii), primul contrafăcând semnătura solicitantului, giranţilor sau beneficiarului, iar secundul atestând sub semnătură, cu prilejul întocmirii acestora, fapte sau împrejurările necorespunzătoare adevărului ori omiţând cu ştiinţă inserarea unor date sau împrejurări de esenţa producerii consecinţelor juridice, fapte ce realizează conţinutul infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) şi (29 C. pen. (inculpatul Ş.V.), respectiv fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. (inculpaţii Ş.V. şi B.I.C.), toate comise în formă continuată.

În concret, prima instanţă şi instanţa de apel au stabilit că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii:

- au întocmit în fals contracte de credite, pe numele mai multor persoane fizice, precum şi contracte de credite pe sume mult mai mari decât cele real solicitate de acestea, iar prin semnarea ordinelor de plată şi a foilor de retragere, în locul beneficiarilor, şi-au însuşit diferite sume de bani acordate cu acest titlu de partea civilă B.C.M.V. Târgovişte, punct de lucru "B.", judeţul Dâmboviţa;

- după ce a comunicat părţilor vătămate că nu li s-au aprobat cererile de creditare solicitate, inculpatul Ş.V. a întocmit pe numele acestora, în fals, contracte de credit, iar suma retrasă, prin modalitatea anterior menţionată, fiind însuşită în totalitate;

- au lichidat contractele de depozit fără consimţământul deponenţilor, au semnat în fals cererile de lichidare, ordinele de plată şi foile de retragere, însuşindu-şi pe nedrept sumele de bani aflate în conturile deschise la partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte;

- au întocmit în fals contracte de depozit şi au indus în eroare persoanele care solicitau constituirea depozitelor, cu privire la încheierea efectivă a acestora, însuşindu-şi banii depuşi, fără a-i evidenţia în contabilitatea persoanei juridice;

- în activitatea de distribuire a sumelor reprezentând subvenţii A.P.I.A., activitatea infracţională a inculpaţilor Ş.V. şi B.I.C. s-a concretizat în retragerea frauduloasă din conturile.

Drept urmare, instanţa de fond a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv: contracte de credit, ordine de plată, foi de retragere, cereri de lichidare, contracte de depozit, foi de depunere, carnete de economii, cu respectarea dispoziţiilor art. 348 C. proc. pen.

3) În ce priveşte critica formulată de B.C.M.V. Târgovişte. de această dată în calitate de parte civilă, referitoare la cuantumul prejudiciului stabilit în favoarea sa, se constată că recurenta solicită ca inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. să fie obligaţi la plata sumei de 347.429 RON la care să se adauge comisioane, penalităţi şi dobânzi, având în vedere că au fost anulate toate contractele de credite şi au fost admise cererile de constituire de parte civilă ale persoanelor fizice, banca nemaideţinând niciun alt temei pentru recuperarea sumelor restante.

Cu alte cuvinte, banca solicită să fie despăgubită, alături de suma de 225.615,35 RON, reprezentând pagube efective, la care s-au adăugat dobânzile legale, comisioanele şi penalităţile, calculate până la achitarea integrală a debitului (acordată prin hotărârile recurate B.C., ca parte civilă), şi cu suma de 121.813,64 RON la care a fost obligată, ea însăşi, să o plătească în solidar cu inculpaţii, în calitate de parte responsabilă civilmente şi în baza raportului de prepuşenie, către persoane fizice constituite părţi civile.

O atare soluţie ar fi nelegală.

În primul rând, instanţa de recurs apreciază că această solicitare are un caracter subsidiar criticilor referitoare la cauza de exonerare a răspunderii pentru fapta altuia şi la inexistenţa calităţii de parte responsabilă civilmente. Or, aşa cum s-a stabilit, B.C.M.V. Târgovişte are calitate de parte responsabilă civilmente şi nu este exonerată de la plata prejudiciului cauzat de prepuşii săi.

În al doilea rând, solicitarea recurentei se bazează pe confuzia între cele două calităţi procesuale. B.C.M.V. Târgovişte are o dublă calitate în prezenta cauză, respectiv de parte civilă - ca subiect pasiv al infracţiunii de delapidare şi de parte responsabilă civilmente - prin raportare la infracţiunea de înşelăciune comisă de către cei doi inculpaţi în dauna unor persoane fizice.

Instanţa de fond şi de apel au considerat că, în calitate de comitent, B.C.M.V. Târgovişte trebuia să supravegheze modul de lucru al celor doi funcţionari bancari, care, prin îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor de serviciu, au prejudiciat clienţii băncii, situaţie în care persoana juridică răspunde în solidar pentru ceea ce prepusul săvârşeşte în cadrul normal al funcţiei.

Drept urmare, în calitate de parte responsabilă civilmente, B.C.M.V. Târgovişte a fost obligată să achite în solidar cu prepuşii inculpaţi despăgubiri civile în sumă de 121.813,64 RON, reţinută prin poprire până la 20 august 2012. Stabilind că această sumă a fost recuperată de bancă în cadrul executării silite de la opt asemenea persoane fizice constituite părţi civile, dar pe baza contractelor şi a celorlalte documente bancare falsificate de inculpaţi şi anulate de către instanţa penală, s-a apreciat că este vorba despre o plată nedatorată, din moment ce respectivele persoane fuseseră induse în eroare şi prejudiciate de către inculpaţi, care au acţionat prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi prin falsificarea respectivelor documente bancare, aşa încât sumele respective trebuie restituite celor care le-au plătit.

Rezultă, astfel, că restituirea acestor sume nu are legătură cu calitatea de parte civilă a B.C.M.V. Târgovişte, ci cu răspunderea pentru fapta altuia. Drept urmare, banca ar putea fi exonerată de la plată doar ca şi consecinţă a constatării lipsei calităţii de parte responsabilă civilmente, critică ce a fost apreciată însă ca nefondată de către instanţa de recurs.

Potrivit dispoziţiilor legale avute în vedere la soluţionarea cauzei de faţă, respectiv art. 14 C. proc. pen. anterior, acţiunea civilă se exercită în procesul penal de persoana vătămată şi are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente, iar conform art. 24 alin. (3) C. proc. pen. anterior, partea responsabilă civilmente este persoana chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului. Aceste prevederi au corespondent în dispoziţiile C. proc. pen. în vigoare (art. 19), care a adus modificări ce nu afectează esenţa vechii reglementări.

Rezultă, astfel, că acţiunea civilă alăturată acţiunii penale are ca obiect despăgubirea persoanei prejudiciate prin comiterea infracţiunii, iar introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente se face în acelaşi scop, pentru a proteja interesele persoanelor vătămate şi pentru a creşte şansele de despăgubire ale acestora, prin obligarea la plată şi a altor persoane, nu numai a inculpatului.

Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale nu poate avea ca obiect şi realizarea drepturilor proprii ale părţii responsabile civilmente faţă de prepusul său, căci în acest mod, s-ar ajunge la obligarea la plata despăgubirilor doar a inculpatului (ca autor al faptei ilicite), ceea ce este contrar dispoziţiilor C. proc. pen. mai sus menţionate.

În cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile referitoare la calitatea de parte responsabilă civilmente, cât şi condiţiile privind răspunderea civilă delictuală, partea responsabilă civilmente trebuie obligată la plata despăgubirilor prin hotărârea penală. Abia ulterior, după ce partea responsabilă civilmente plăteşte suma de bani la care a fost obligată, şi în funcţie de tipul răspunderii pentru fapta altuia, va putea să ceară instanţei civile restituirea sumelor de bani de la prepus.

În acest sens, este şi Decizia nr. 290 din 20 ianuarie 2012 pronunţată în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin care s-a hotărât că "dispoziţiile art. 1000 alin. (3) C. civ. (art. 1373 Noul C. civ.) referitoare la răspunderea comitetului pentru faptele prepuşilor instituie un caz de răspundere pentru fapta altuia şi o solidaritate specifică între comitent şi prepus, stabilite exclusiv în beneficiul victimei. Plătind despăgubirile, comitentul avansează în locul prepusului despăgubirile pe care acesta le datorează victimelor, însă, în final, prevalează răspunderea pentru fapta proprie, astfel că făptuitorii trebuie să suporte singuri repararea prejudiciului pe care l-au cauzat prin fapta lor, comitentul având dreptul să regreseze împotriva acestora pentru recuperarea sumelor plătite."

Dubla calitate a B.C.M.V. Târgovişte în prezenta cauză nu poate justifica înlăturarea obligării la plata sumelor datorate ca parte responsabilă civilmente (comitent al inculpaţilor). Restituirea de către prepuşi a sumelor plătite de comitent vizează raporturile dintre angajat şi angajator (comitent şi prepus), a căror dezlegare finală nu face obiectul acţiunii civile alăturate acţiunii penale.

B.C.M.V. Târgovişte rămâne obligată la plata despăgubirilor în calitate de parte responsabilă civilmente şi are posibilitatea de a-şi recupera respectiva sumă de la inculpaţi, care au comis fapta ilicită în calitate de prepuşi.

Banca a solicitat ca, în situaţia menţinerii obligării sale în solidar cu inculpaţii la plata sumei de de 121.813,64 RON (reţinută prin poprire până la 20 august 2012), să fie, la rândul ei, despăgubită cu aceeaşi sumă, de către inculpaţi, în calitate de parte civilă, susţinând că nu o va mai putea recupera, din moment ce au fost anulate toate documentele bancare şi nu mai are niciun titlu executoriu.

Răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepusul sau prepuşii săi, reglementată de art. 1000 alin. (3) C. civ. şi art. 1373 Noul C. civ., intervine numai atunci când prepusul cauzează un prejudiciu unei terţe persoane printr-o faptă ilicită extracontractuală. Corelativ, dreptul de regres al comitentului împotriva prepusului este reglementat cu valoare de regulă generală de art. 1108 alin. (1) pct. 3 C. civ., respectiv art. 1384 Noul C. civ.

Drept urmare, nu suntem pe tărâmul răspunderii civile contractuale, ci al răspunderii civile delictuale, aşa încât anularea contractelor şi a celorlalte documente bancare nu afectează dreptul B.C.M.V. Târgovişte de a obţine suma de 121.813,64 RON prin exercitarea în faţa instanţelor civile a unei acţiuni în regres împotriva inculpaţilor, desigur, numai după plata către părţile civile - persoane fizice a despăgubirilor stabilite prin hotărârea penală pronunţată în cauză.

În final, se constată că toate criticile formulate în recurs de unitatea bancară au fost invocate şi în faţa instanţei de apel, care le-a examinat în mod detaliat şi le-a respins făcând referire la mijloacele de probă, inclusiv la înscrisurile depuse la dosar, rapoartele de expertiză tehnico-ştiinţifice dactiloscopice şi raportul de expertiză contabilă, dar şi la dispoziţiile legale incidente.

Mai trebuie precizat că, deşi acuzaţia penală a vizat un număr de 109 persoane fizice prejudiciate, instanţele au dispus obligarea în solidar a inculpaţilor şi a unităţii bancare la plata despăgubirilor către un număr mult mai redus de persoane, luând în considerare situaţia fiecăreia din părţile prejudiciate prin comiterea infracţiunilor care s-au constituit părţi civile.

Pentru motivele mai sus expuse, recursul declarat de B.C.M.V. Târgovişte nu poate fi admis.

III. Referitor la recursurile declarate de părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I., Înalta Curte reţine următoarele.

Aşa cum reiese din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, recurenţii mai sus menţionaţi au fost citaţi încă din cursul lunii iulie 2013, când li s-a adus la cunoştinţă fixarea primului termen de judecată în recurs la data de 19 noiembrie 2013. În cuprinsul citaţiei s-a făcut menţiune expresă cu privire la necesitatea motivării recursului cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, conform art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dar şi cu privire la consecinţele nerespectării acestui termen şi anume luarea în considerare dosar a cazurilor de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

Rezultă, aşadar, că recurenţii părţi civile au avut timp suficient pentru pregătirea apărării şi pentru depunerea motivelor de recurs, între momentul înştiinţării şi primul termen fixat în cauză existând un interval de timp de circa 4 luni.

Cu toate acestea, părţile civile au depus motivele de recurs în faţa instanţei, la primul termen de judecată din 19 noiembrie 2013, cu nesocotirea prevederilor legale mai sus menţionate.

Este adevărat că în cuprinsul încheierii de la acea dată s-a făcut menţiunea că procedura de citare este nelegal îndeplinită, fiind vorba despre o evidentă eroare materială. Aceasta reiese chiar din întregul conţinut al încheierii, în care nu se precizează care anume parte nu a fost citată în mod legal şi nici nu se mai face referire la nelegala îndeplinire a procedurii de citare, amânarea cauzei fiind dispusă din alte motive şi anume la solicitarea recurentului inculpat Ş.V., pentru a-i da posibilitatea de a-şi angaja un apărător. Mai mult, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare atestă faptul că cei patru recurenţi părţi civile au primit personal citaţia pentru termenul din 19 noiembrie 2013 în datele de 10, respectiv 12 iulie 2013.

În final, se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită la acest termen de judecată, doi dintre recurenţii părţi civile, şi anume E.P. şi V.I., fiind prezenţi personal şi asistaţi de apărător ales, iar ceilalţi doi recurenţi, respectiv M.V. şi D.Ş., au fost reprezentaţi de către acelaşi apărător ales, în conformitate cu împuternicirea avocaţială.

Pe cale de consecinţă, nu există temeiuri de repunere a recurenţilor părţi civile în termenul de motivare a recursului.

Aşa cum s-a arătat, Legea nr. 2/2013 a restrâns posibilitatea de a ataca hotărârile pronunţate de instanţele de fond şi de apel limitând, deopotrivă, examinarea cauzei de către instanţa de recurs, care se poate face în condiţii stricte, expres prevăzute de normele procesual penale.

Cum recurenţii părţi civile nu au respectat termenul de motivare a căii de atac exercitate sunt incidente dispoziţiile art. 385¹⁰ alin. (2¹) rap. la art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs nu poate avea în vedere decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu.

Se constată, pe de o parte, că dispoziţiile invocate în mod expres de către recurenţii părţi civile, şi anume art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., vizează un caz de casare ce nu poate fi avut în vedere din oficiu, iar pe de altă parte, că motivele de recurs formulate nu pot fi încadrate în cele ce pot fi examinate din oficiu.

Drept urmare, criticile formulate de recurenţii părţi civile nu pot fi analizate de către instanţa de recurs.

În final, mai trebuie precizat că în cursul soluţionării recursului declarat de părţile mai sus menţionate au formulat cereri de despăgubiri persoane care nu au exercitat calea de atac (parte vătămată B.N.V.), precum şi persoane care nu au figurat în cauză în calitate de parte vătămată sau parte civilă (numitul S.I.), cereri care exced cadrului procesual a soluţionării cauzei în recurs şi care nu au putut fi luate în discuţie şi nici analizate în această fază a procesului penal.

Drept urmare, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate toate recursurile formulate.

Conform art. 275 C. proc. pen. (de imediată aplicare în lipsa unor dispoziţii tranzitorii), va obliga recurentele părţi civile şi recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 280 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile M.V., D.Ş., E.P. şi V.I., de partea responsabilă civilmente B.C.M.V. Târgovişte, precum şi de inculpaţii Ş.V. şi B.I.C. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 7 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentele părţi civile şi recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 280 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 80 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 iunie 2014.

Procesat de GGC - AS

← ICCJ. Decizia nr. 1894/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2064/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1919/2014. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs