ICCJ. Decizia nr. 2064/2014. Penal

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2064/2014

Dosar nr. 11673/111/2012

Şedinţa publică din 18 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 133 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalului Bihor s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpata H.C.M.E.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi 72 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei H.C.M.E., la o pedeapsă de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa închisorii mai sus stabilită cu amenzile penale de câte 1.000 RON, a fost sporită amenda penală la 1.500 RON, şi aplică inculpatei pedeapsa rezultantă de: 2 ani închisoare şi 1.500 RON nerespectării prevederilor, amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a( teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 65 alin. (2), raportat la art. 64 lit. a) teza II şi b) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatei dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 86¹ C. pen., ţinând seama de prevederile art. 86¹ alin. (1) lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi 1.500 RON amendă penală aplicate inculpatei H.C.M.E., pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit pentru conform art. 86² şi 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 86⁴ şi 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

I s-au impus inculpatei respectarea obligaţiilor prev. de art. 86³ alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea acestuia sau la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea, să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existenţă.

În baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.L., la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi 72 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C.I.L., la o pedeapsă de 500 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen. şi art. 35 C. pen. s-a contopit pedeapsa închisorii mai sus stabilită cu amenda penală de 500 RON, şi aplică inculpatului pedeapsa rezultantă de: 6 luni închisoare şi 500 RON amendă penală.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi 500 RON amendă penală aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra nerespectării prevederilor art. 83 C. pen., care are drept consecinţă revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (4) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, întocmit în Dosar nr. 31/P/2007 şi înregistrat la instanţă la data de 15 noiembrie 2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor: H.C.M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la înşelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.I., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Ş.F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., C.I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.I.F., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu au mai fost trimise în judecată inculpatele T.M. şi M.A., faţă de care, în baza art. 320¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, cercetarea judecătorească faţă de acestea fiind continuată în dosarul disjuns nr. 5088/111/2013.

Starea de fapt reţinută prin rechizitoriu este următoarea:

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuita H.C.M.E. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 12 aprilie 2006 învinuita H.C.M.E. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 6.500 RON, prezentând adeverinţa de venit din 10 aprilie 2006, prin care se atesta că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de director, având un venit lunar net de 1.008 RON pe ultima lună, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de utilităţi R. şi xerocopia cărţii sale de identitate.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuita a fost angajata SC A.P. SRL în baza contractului individual de muncă din 15 septembrie 2004, activitatea încetând în data de 01 aprilie 2006, conform deciziei de încetare din 22 mai 2006.

A rezultat astfel că acest credit nu a fost obţinut prin folosirea unei adeverinţe de venit false, astfel că această acţiune nu este inclusă în conţinutul infracţiunii de înşelăciune.

Partea vătămată F. România SA s-a constituit parte civilă cu suma de 14.102,76 RON, reprezentând prejudiciul suferit (valoarea creditului, dobânzi şi creanţe ataşate).

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor -Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul H.C.I.S. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 20 mai 2006 învinuitul H.C.I.S. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro, prezentând adeverinţa de venit din 19 mai 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de administrator, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de utilităţi R. şi xerocopia cărţii sale de identitate. Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul a fost angajat al SC A.P. SRL în baza contractului individual de muncă din 15 septembrie 2004, activitatea încetând în data de 01 aprilie 2006, conform - deciziei de încetare din 22 mai 2006.

A rezultat astfel că acest credit nu a fost obţinut prin folosirea unei adeverinţe de venit false, astfel că această acţiune nu este inclusă în conţinutul infracţiunii de înşelăciune.

Conform anexei la raportul de Investigaţie din 22 noiembrie 2007 al Diviziei audit Intern - Direcţia Prevenirea şi Detectarea Fraudelor, învinuitul are o restanţă de 821 RON la credit, ceea ce înseamnă că a achitat ratele.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul F.B.L. a infracţiunilor de tentativă de înşelăciune prevăzută de art. 20 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 6 iulie 2006 învinuitul F.B.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 06 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de administrator, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, contractul individual de muncă înregistrat la I.T.M. Bihor din 15 septembrie 2004, factura de telefonie V. din ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

Învinuitul F.B.L. declară că în cursul anului 2006 a cunoscut-o pe „E.H." iar în iulie 2006, când învinuitul şi-a exprimat intenţia de a obţine un credit, aceasta l-a asigurat că îl poate ajuta. De menţionat că în acea perioadă învinuitul nu era angajat cu contract de muncă, dar lucra la SC U.C. SRL, astfel că nu putea solicita şi obţine un credit bancar. Cu toate acestea, după câteva zile învinuita H.C.M.E. l-a sunat şi l-a chemat la sediul B.P. - Agenţia Salonta, unde învinuitul a completat cererea de credit iar apoi învinuita H.C.M.E. i-a întocmit adeverinţa de venit falsă. Actele au rămas apoi în posesia învinuitei H.C.M.E., în timp ce învinuitul a ieşit din sediul băncii.

După o săptămână, învinuita H.C.M.E. l-a sunat pe învinuit şi i-a comunicat că nu a completat corect şi integral cererea de credit la rubrica privind date despre situaţia materială a solicitantului, astfel că în final creditul nu a mai fost aprobat şi acordat.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul G.N.M. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 5 iulie 2006 învinuitul G.N.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 04 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de agent vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 6 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul G.N.M. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar iar a doua zi s-au întâlnit în faţa magazinului C. din Oradea, învinuita H.C.M.E. fiind însoţită de o femeie care s-a prezentat cu prenumele „M.", angajată a B.P. SA - Agenţia Salonta. Cei trei au stat la o masă iar „M." a completat mai multe acte pe numele învinuitului iar acesta le-a semnat. Învinuitul precizează că „M." ştia că acesta nu este angajat al SC A.P. SRL întrucât a stabilit pe loc ce salariu să menţioneze în adeverinţă.

Învinuitul a mai declarat că, după completarea actelor, „M." a întrebat-o pe învinuita H.C.M.E. când îi dă banii, spunându-i că ar fi mai bine să îi dea pe loc. Întrucât învinuita H.C.M.E. nu avea bani la ea, l-a sunat pe soţul ei şi l-a trimis apoi la acesta pe învinuitul G.N.M.., care a adus banii, aceştia fiind predaţi numitei „M.".

În plus, învinuitul a mai arătat că banii au fost solicitaţi de „M." pentru a întocmi mai repede dosarul de credit şi pentru a nu se sesiza că actele „nu sunt în regulă" şi la fel ca învinuitul au procedat şi fraţii acestuia, G.l., G.V.V. şi G.M., care au dat câte 300 euro numitei „M.".

După 3 zile de la întâlnirea din faţa magazinului C., învinuitul G.N.M. a fost sunat de învinuita H.C.M.E. şi în aceeaşi zi s-au deplasat la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta, unde învinuitul a semnat contractul de credit şi a ieşit din clădire.

După ridicarea banilor, învinuitul i-a predat pe toţi învinuitei H.C.M.E., iar aceasta i-a restituit suma de 200 de euro pentru că a ajutat-o să obţină banii.

Învinuitul G.N.M. a mai declarat că într-o ocazie i-a transportat cu autoturismul său din Oradea în Salonta pe „M." şi învinuitul F.B.L. şi l-a auzit pe acesta spunând că vrea să obţină un credit iar „M." i-a predat o adeverinţă de venit în alb, pe care a ştampilat-o în autoturism.

Tot învinuitul G.N.M. a fost prezent într-o ocazie în care învinuita H.C.M.E. i-a predat lui „M." o sumă de bani învelită în hârtie, bani care reprezentau „partea" acesteia din urmă din creditul obţinut de fratele învinuitului.

Un alt aspect important relatat de învinuit - care confirmă declaraţiile învinuitei S.O. - este faptul că, într-o altă ocazie când venea cu autoturismul de la Salonta împreună cu învinuitele H.C.M.E. şi T.M., a văzut când prima i-a făcut cadou ultimei învinuite un inel de aur drept mulţumire că o ajută să obţină creditele.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 6 iulie 2006 învinuita D.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 06 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de gestionară, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 7 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuita D.L. a declarat că în cursul lunii iulie 2006 s-a întâlnit cu vecina ei de bloc H.C.M.E. şi i-a spus acesteia că are probleme financiare, dar nu poate obţine un credit bancar pentru că este pensionară şi nu lucrează nicăieri în baza unui contract de muncă. Învinuita H.C.M.E. s-a oferit să o ajute şi a sunat-o pe o prietenă de-a ei, T.M., angajată la B.P. SA - Agenţia Salonta, care, după ce a aflat că învinuita D.L. este pensionară, a afirmat că nu este nicio problemă şi o poate ajuta.

După 2-3 zile, cele două învinuite D.L. şi H.C.M.E. s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta iar prima învinuită a semnat mai multe acte, după care a ieşit singură din sediul băncii. Învinuita D.L. declară că învinuita H.C.M.E. i-a cerut să scoată din priză telefonul fix pentru că în acest caz funcţionarii băncii vor suna pe telefonul mobil înscris în cererea de credit, telefon la care va răspunde H.C.M.E. pentru a confirma datele din adeverinţă.

După alte 2 zile, fiind aprobat creditul, învinuitele D.L. şi H.C.M.E. s-au deplasat la bancă iar prima a ridicat suma de 16.000 RON (diferenţa de 2.000 RON reprezentând comisioane), din care 8.000 RON i-a dat învinuitei H.C.M.E., conform înţelegerii prealabile. Din suma de bani păstrată, învinuita D.L. i-a mai dat apoi învinuitei H.C.M.E. suma de 550 RON, care reprezentau partea ei ce trebuia predată învinuitei T.M.

Învinuita D.L. declară că a rambursat anticipat creditul, astfel că nu mai are restanţe la bancă, aspect confirmat de adresa din 15 august 2008 a B.P. SA - Agenţia Salonta, din care a rezultat că învinuita a lichidat creditul la data de 15 august 2008. În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul G.I. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 14 iulie 2006 învinuitul G.I. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 14 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.690 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică din ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 18 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul G.I. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi declară că la data când a solicitat şi obţinut creditul era angajat ca spălător auto la SC C.W. SRL Oradea. Prin intermediul fratelui său G.N.M., învinuitul G.I. a cunoscut-o pe învinuita H.C.M.E., care i-a propus să solicite un credit pe numele său, banii urmând să îi da apoi învinuitei, aceasta urmând să îl recompenseze cu suma de 500 RON. Propunerea a fost acceptată de învinuit, care i-a dat apoi învinuitei H.C.M.E. o xerocopie a cărţii sale de identitate, primind de la aceasta după 2-3 zile o adeverinţă de venit din care rezulta că învinuitul este angajat al altei societăţi, astfel că acesta şi-a dat seama că adeverinţa este falsă. Învinuitul s-a prezentat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Oradea, a semnat cererea iar apoi contractul de credit iar suma de 18.000 RON încasată i-a predat-o în totalitate învinuitei H.C.M.E., care i-a dat suma de 500 RON din aceşti bani. Învinuitul nu a mai achitat apoi nicio rată pentru creditul obţinut.

Audiată cu privire la acest credit, învinuita S.O. a recunoscut că ea a completat cererea de credit pe numele lui G.I. întrucât acesta scria urât. În plus, învinuita recunoaşte că, având suspiciuni cu privire la realitatea venitului realizat de G.I., învinuita declarând: „Cu toate că ştiam că actele depuse la dosar sunt false, am dat drumul creditului".

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 19 iulie 2006 învinuita Ş.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 19 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de director marketing, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 19 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi de învinuita S.O. pentru B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuita Ş.A. a formulat un autodenunţ în data de 28 februarie 2007 prin care declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, propunere acceptată de învinuita Ş.A., care însă a pus condiţia ca banii să fie împărţiţi în mod egal. Cele două învinuite s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta iar în biroul funcţionarei bancare „R.", respectiv învinuita S.O., învinuita H.C.M.E. a completat adeverinţa de venit şi cererea de credit pe numele învinuitei Ş.A., înscriind date privind veniturile, data începerii activităţii, studii, stare civilă şi bunuri deţinute conform indicaţiilor date de învinuita S.O. După obţinerea creditului, învinuitele Ş.A. şi H.C.M.E. au împărţit banii iar în plus învinuita Ş.A. a mai dat suma de 650 RON pentru a fi predaţi funcţionarei care le-a ajutat la obţinerea creditului, conform înţelegerii prealabile.

Învinuita Ş.A. a mai precizat că a fost de faţă când, întorcându-se la Oradea de la Salonta, au oprit la Bijuteria „V." din Oradea, ocazie cu care învinuita H.C.M.E. a cumpărat o brăţară de aur pe care i-a facut-o cadou învinuitei T.M. pentru a o răsplăti pentru ajutorul dat cu ocazia întocmirii dosarelor de credit.

Ulterior, învinuita Ş.A. a dus-o şi pe soacra sa la bancă, fiind obţinut un credit şi pe numele acesteia.

Învinuita S.O. recunoaşte că a fost prezentă când, în biroul său şi al colegei T.M., învinuita H.C.M.E. a completat cererea de credit pe numele învinuitei Ş.A., aceasta din urmă fiind de faţă. Tot învinuita H.C.M.E. a fost cea care i-a predat apoi învinuitei S.O. actele necesare pentru obţinerea creditului pe numele învinuitei Ş.A., aceasta fiind în continuare de faţă.

În data de 19 iulie 2006 învinuitul P.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 19 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 19 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi de învinuita S.O. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul P.A. declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, propunere acceptată de învinuit, care însă a pus condiţia ca banii să fie împărţiţi în mod egal. Cei doi învinuiţi s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta iar în biroul ofiţerului de credite T.M. învinuita H.C.M.E. a completat adeverinţa de venit şi cererea de credit pe numele învinuitului P.A., înscriind date privind funcţia, veniturile şi vechimea în muncă în baza indicaţiilor date de T.M. Învinuita H.C.M.E. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele firmei A.P., pentru a le comunica în momentul în care va fi sunat din centrala băncii. Înainte de a ieşi din sediul băncii, învinuitul a fost abordat de funcţionara „R." (învinuita S.O.), care l-a atenţionat pe învinuit cum să răspundă atunci când va fi sunat din centrala băncii. După obţinerea creditului, învinuiţii P.A. şi H.C.M.E. au împărţit banii iar în plus învinuitul P.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predaţi învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obţinerea creditului.

În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul C.C. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 21 iulie 2006 învinuitul C.C. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 21 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de director economic, având un venit lunar net de 1.221 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 18 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G.

Învinuitul C.C. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, deşi învinuitul i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuit, care însă a pus condiţia ca banii să fie împărţiţi în mod egal. Învinuitul mai precizează că H.C.M.E. i-a spus că vor fi ajutaţi să obţină creditul de o funcţionară bancară, în schimbul sumei de 300 de euro. Cei doi învinuiţi s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta, unde învinuita H.C.M.E. a completat adeverinţa de venit şi cererea de credit pe numele învinuitului C.C., înscriind date privind funcţia, veniturile şi vechimea în muncă în baza indicaţiilor date de T.M. Învinuita H.C.M.E. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele firmei A.P., pentru a le comunica în momentul în care va fi sunat din centrala băncii. Înainte de a ieşi din sediul băncii, învinuitul a fost abordat de funcţionara „R." (învinuita S.O.), care l-a atenţionat pe învinuit cum să răspundă atunci când va fi sunat din centrala băncii. După obţinerea creditului, învinuiţii C.C. şi H.C.M.E. au împărţit banii iar în plus învinuitul P.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predaţi învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obţinerea creditului.

De menţionat că la data de 5 martie 2007 învinuitul C.C. a formulat un autodenunţ prin care recunoştea că a dat sume de bani cu titlu de mită funcţionarei bancare T.M., prin intermediul învinuitei H.C.M.E.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 13 decembrie 2006, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuita V.M.A. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 25 iulie 2006 învinuita V.M.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 26 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuita V.M.A. declară că de formalităţile pentru obţinerea creditului s-a ocupat fiul ei Ş.F.A. iar banii au fost ridicaţi de nora ei Ş.A., implicarea directă a învinuitei V.M.A. fiind aceea că s-a prezentat la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta împreună cu fiul ei şi a semnat cererea şi contractul de credit. Învinuita a aflat de la fiul ei că cel care i-a ajutat să obţină creditul este învinuita H.C.M., care a primit jumătate din bani.

În data de 13 martie 2007, învinuitul Ş.F.A. a formulat un autodenunţ cu privire la împrejurările în care a fost obţinut acest credit pe numele mamei sale, arătând că a beneficiat de ajutorul învinuitei H.C.M.E., care a primit jumătate din bani, şi de cel al învinuitei T.M., aceasta primind în schimbul ajutorului suma de 300 de euro.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuita V.M.A. nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 9 martie 2012, învinuita V.M.A. a declarat că nu achită ratele aferente creditului.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul C.I.L. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 25 iulie 2006 învinuitul C.I.L. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de referent, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xero copia cărţii sale de identitate.

În data de 26 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul C.I.L. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, deşi învinuitul i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuit în schimbul promisiunii că va primi suma de 500 RON. Cei doi învinuiţi s-au deplasat apoi la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta, unde învinuita H.C.M.E. a completat adeverinţa de venit şi cererea de credit pe numele învinuitului C.I.L., înscriind date în baza indicaţiilor date de T.M. Învinuita T.M. i-a predat apoi învinuitului o coală de hârtie cu datele ce trebuiau comunicate în momentul în care va fi sunat din centrala băncii.

După aprobarea creditului şi ridicarea banilor, învinuitul C.I.L. i-a predat pe toţi învinuitei H.C.M.E. şi s-au întors la Oradea împreună cu învinuita T.M. Pe drum, învinuita H.C.M.E. i-a predat învinuitei T.M. suma de 1.200 RON, cu privire la care a afirmat anterior că sunt daţi pentru ajutorul oferit pentru obţinerea creditului. Ajunşi în Oradea, învinuitul C.I.L. a oprit autoturismul în faţa unui magazin de bijuterii, unde au intrat cele două învinuite, iar când au revenit învinuita H.C.M.E. a spus că i-a făcut cadou un inel, pe care învinuitul l-a şi văzut. Învinuitul a precizat că în autoturism se mai afla şi învinuita Ş.A., care a asistat la toate discuţiile.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 13 decembrie 2006, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuita P.M. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 28 iulie 2006 învinuita P.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 28 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de referent marketing, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 2 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuita P.M. declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, banii urmând să îi fie predaţi integral învinuitei H.C.M.E., propunere acceptată de învinuita P.M. După cca o săptămână de la acea discuţie, învinuita H.C.M.E. i-a comunicat învinuitei P.M. că i-a fost acordat creditul, deşi aceasta din urmă nu semnase nicio cerere sau contract de credit. Pe drumul spre sediul băncii, învinuita H.C.M.E. i-a arătat învinuitei P.M. mai multe înscrisuri întocmite pe numele acesteia, cerându-i ca la bancă să reproducă semnătura aplicată pe înscrisuri în dreptul numelui ei. Învinuita P.M. a ridicat apoi de la casieria băncii banii, pe care i-a predat învinuitei H.C.M.E., aceasta răsplătind-o cu 500 RON.

Învinuita P.M. a mai declarat că nu a fost niciodată angajata SC A.P. SRL, că semnăturile de pe cererea şi contractul de credit nu îi aparţin, aspect care poate fi constatat prin simpla comparare a semnăturii învinuitei de pe declaraţii cu cele de pe actele bancare şi că şi soţul ei P.l.F. a obţinut un credit în condiţii similare.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuita nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

În data de 22 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuitul P.l.F. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 27 iulie 2006 învinuitul P.l.F. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 25 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de agent vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 2 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 16.500 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul P.l.F. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi declară că în cursul lunii iulie 2006 învinuita H.C.M.E. i-a propus să solicite un credit bancar, banii urmând să îi fie predaţi integral învinuitei H.C.M.E., propunere acceptată de învinuitul P.I.F. După câteva zile de la acea discuţie, învinuita H.C.M.E. i-a comunicat învinuitului P.I.F. că i-a fost acordat creditul, deşi acesta din urmă nu semnase nicio cerere sau contract de credit. Pe drumul spre sediul băncii, învinuita H.C.M.E. i-a arătat învinuitului P.I.F. mai multe înscrisuri întocmite pe numele acestuia, cerându-i ca la bancă să reproducă semnătura aplicată pe înscrisuri în dreptul numelui său. Învinuitul P.I.F. s-a prezentat la bancă la învinuita T.M., aceasta aşteptându-l, a semnat alte înscrisuri iar apoi a ridicat de la casieria băncii banii, pe care i-a predat învinuitei H.C.M.E., aceasta răsplătindu-l cu 500 RON.

Învinuitul P.I.F. a mai declarat că nu a fost niciodată angajat al SC A.P. SRL şi că semnăturile de pe cererea şi contractul de credit nu îi aparţin, aspect care poate fi constatat prin simpla comparare a semnăturii învinuitului de pe declaraţii cu cele de pe actele bancare.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuitul nu a fost angajat al SC A.P. SRL.

În data de 11 august 2006 învinuita G.M.M. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 10 august 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2005 în funcţia de asistent manager, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xero copia cărţii sale de identitate.

În data de 14 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

În data de 21 august 2006 învinuitul G.V.V. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 28 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajat la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de gestionar, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 21 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitului un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuitul G.V.V. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa. Astfel, învinuitul declară că în cursul anului 2006, prin intermediul fratelui său G.N.M., a cunoscut-o pe învinuita H.C.M.E., care l-a rugat să o ajute să obţină un credit bancar pe numele învinuitului, propunere acceptată de acesta, deşi învinuita i-a comunicat că îi va întocmi o adeverinţă falsă de venit. Învinuitul G.V.V. a fost asigurat de către învinuita H.C.M. că nu vor fi probleme la bancă întrucât ea o cunoaşte pe funcţionara bancară. După ce învinuitul a obţinut creditul, i-a predat toţi banii învinuitei H.C.M.E., care i-a dat suma de 500 RON pentru ajutorul dat.

În data de 23 ianuarie 2007, organele de cercetare penală din cadrul I.PJ. Bihor - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către învinuita P.L.A. a infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., în urma cercetărilor rezultând următoarele:

În data de 22 august 2006 învinuita P.L A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 22 august 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 octombrie 2005 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.144 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 23 august 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Din adresa din 5 ianuarie 2007 a Inspectoratului Teritorial de Muncă al Judeţului Bihor a rezultat că învinuita nu a fost angajată a SC A.P. SRL.

Conform anexei la raportul de investigaţie din 22 noiembrie 2007 al Diviziei Audit Intern - Direcţia Prevenirea şi Detectarea Fraudelor, învinuita a lichidat creditul prin depunere numerar, aspect dovedit şi prin adresa din 26 ianuarie 2009 a B.P. SA - Agenţia Salonta, din care a rezultat că la data de 23 ianuarie 2009 a fost lichidat creditul.

Învinuita P.L.A. recunoaşte săvârşirea infracţiunilor şi arată că în vara anului 2006, prietena ei H.C.M.E. a rugat-o să o ajute pentru că are probleme financiare, în sensul ca învinuita P.L.A. să solicite un credit în numele ei iar banii să îi dea apoi învinuitei H.C.M.E., care trebuia să îi pună la dispoziţie o adeverinţă de venit din care să rezulte că este angajată la SC A.P. SRL. Propunerea a fost acceptată de învinuita P.L.A., astfel că la un moment dat cele două învinuite s-au prezentat la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta, unde învinuita P.L.A. doar a semnat nişte acte în faţa funcţionarei T.M., fără ca aceasta să o întrebe ceva. După obţinerea creditului, învinuita P.L.A. i-a dat toţi banii învinuitei H.C.M.E., care i-a dat apoi suma de 300 de euro învinuitei T.M.

Ulterior, învinuita P.L.A. a achitat integral creditul, conform ordinului de încasare din data de 23 ianuarie 2009 şi adeverinţei din 26 ianuarie 2009 a B.P. SA - Agenţia Salonta.

În data de 14 septembrie 2006 învinuita M.A. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON, prezentând adeverinţa de venit din 12 septembrie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC A.P. SRL Marghita începând din data de 01 septembrie 2005 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 14 septembrie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 18.000 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Învinuita M.A. a formulat un autodenunţ în data de 1 martie 2007 declară că în cursul lunii septembrie 2006 învinuita H.C.M.E., vecina ei de bloc, i-a propus să solicite un credit bancar, deşi învinuita i-a spus că nu lucrează, propunere acceptată de învinuită, care a solicitat însă ca banii să fie împărţiţi în mod egal. După ce învinuita H.C.M.E. a completat adeverinţa de venit, cele două învinuite s-au deplasat în municipiul Salonta, unde a intrat în sediul B.P. SA doar învinuita M.A., aceasta predându-i învinuitei T.M. actele şi spunându-i că vine din partea învinuitei H.C.M.E. Învinuita M.A. precizează că învinuita T.M. nu a întrebat-o nimic atunci când au fost predate actele. După obţinerea creditului, învinuitele M.A. şi H.C.M.E. au împărţit banii iar în plus învinuita M.A. a mai dat suma de 600 pentru a-i fi predaţi învinuitei T.M. pentru ajutorul dat la obţinerea creditului, conform înţelegerii prealabile.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală în data de 24 octombrie 2012, învinuit M.A. a declarat că a achitat ratele aferente creditului o scurtă perioadă, după care a renunţat să le mai achite.

Prin plângerea penală din data de 28 mai 2007, partea vătămată M.I.F., domiciliat în comuna G.C., judeţul Bihor, a solicitat cercetarea învinuitei S.O. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, constând în aceea că, folosindu-se de datele de identitate ale părţii vătămate, a solicitat şi obţinut în numele acestuia un credit bancar în sumă de 17.366,60 RON.

Partea vătămată M.I.F. declară că nu a semnat nici un contract de credit cu B.P. SA - Sucursala Salonta şi a aflat despre încheierea unui contract de credit pe numele său doar când, nefiind achitate ratele, au fost făcute demersuri pentru executarea silită.

Conform declaraţiei autentificate de B.N.P. P.F. din Oradea din 13 aprilie 2007, învinuita S.O. a recunoscut că partea vătămată M.I.F. nu a beneficiat sub nicio formă de suma împrumutată de B.P. SA -Salonta prin contractul de credit din 13 aprilie 2007, de această sumă beneficiind învinuita în mod exclusiv.

Prin plângerea penală din data de 25 decembrie 2007, partea vătămată B.V., domiciliată în municipiul Oradea, str. A.E., judeţul Bihor, a solicitat efectuarea de cercetări pentru a se stabili împrejurările în care persoane necunoscute, folosindu-se de datele de identitate ale părţii vătămate, au solicitat şi obţinut în numele acestuia un credit bancar în sumă de 5.000 euro. Partea vătămată declară că în cursul lunii iunie 2006 soţul ei B.L.A. a solicitat un credit de nevoi personale de la B.P. SA - Agenţia Salonta, ocazia cu care i s-a solicitat acestuia şi o adeverinţă de venit pe numele soţiei, adeverinţă care a fost apoi folosită de către persoane necunoscute pentru a solicita şi obţine un credit pe numele părţii vătămate.

În urma cercetărilor s-a stabilit că la B.P. SA - Agenţia Salonta a fost încheiat contractul de credit pe numele părţii vătămate B.V., prin care a fost acordat un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro pe o perioadă de 10 ani, fără ca ulterior să mai fie achitate ratele.

Martorul B.L.A., soţul părţii vătămate, declară că în cursul lunii iunie 2006 s-a deplasat la sediul B.P. SA - Agenţia Salonta şi a solicitat să îi fie acordat un credit de nevoi personale în sumă de 5.000 euro. Deşi martorul a solicitat creditul doar în numele său, funcţionara bancară i-a spus că „ar fi bine" să aducă şi o adeverinţă de venit pe numele soţiei, pentru a fi sigur că se va încadra la venituri. Martorul a încheiat apoi contractul de credit pentru sumă de 5.000 euro, achitând la zi ratele aferente.

Ulterior, el şi soţia sa au fost contactaţi de către o firmă de recuperare credite, ocazie cu care au aflat că pe numele părţii vătămate B.V. a fost obţinut un credit de 5.000 euro în iunie 2006 de la B.P. SA - Agenţia Salonta.

Martorul B.L.A. a recunoscut-o din fotografie pe învinuita S.O. ca fiind funcţionara bancară care i-a solicitat adeverinţa de venit pe numele soţiei.

Din adresa din 12 august 2008 a B.P. SA - Agenţia Salonta a rezultat că, în urma verificărilor efectuate în arhiva unităţii teritoriale şi a centralei B.P., s-a constatat că dosarul de credit al clientei B.V. nu se regăseşte în materialitatea sa în evidenţele băncii, fapt care este imputabil ofiţerului de credit care l-a instrumentat. În aceste condiţii, nu s-a putut stabili data încheierii contractului şi nici care sunt persoanele care l-au semnat, rezultând din evidenţele informatice ale băncii că ar fi semnat de partea vătămată.

Prin adresa din 16 iulie 2008 a B.P. SA - Agenţia Salonta s-a comunicat organelor de urmărire penală că la data de 8 februarie 2008 banca a cesionat creanţa în sumă de 20.907,81 RON în favoarea SC A.P.S. SRL.

În data de 12 octombrie 2009, învinuita G.A.G. a încunoştinţat organele de urmărire penală cu privire la împrejurările în care a obţinut un credit bancar în baza unor acte false, dând mită sume de bani unei funcţionare bancare. Astfel, învinuita G.A.G. (soţia învinuitului G.I.) a declarat că în cursul lunii iunie 2006, nefiind angajată la vreo societate comercială, a contactat-o pe învinuita H.C.M.E. şi i-a solicitat ajutorul pentru a putea obţine un credit bancar, solicitare acceptată de această din urmă învinuită, care i-a spus că trebuie să dea o parte din bani funcţionarei bancare.

Învinuita H.C.M.E. a obţinut apoi o adeverinţă de venit de la SC C. SRL - semnată în cunoştinţă de cauză de administratoarea A.L. -, prin care se atesta că învinuita G.A.G. este angajată a societăţii, având un salariu de 1.201 RON lunar net, pe care apoi învinuita G.A.G. a folosit-o pentru obţinerea creditului. Funcţionara bancară care s-a ocupat de întocmirea dosarului de credit a fost învinuita S.O., care a completat adeverinţa de venit şi i-a dat învinuitei G.A.G. o hârtie pe care erau înscrise datele care trebuiau comunicate la apelul telefonic al centralei băncii. După obţinerea creditului, învinuita G.A.G. precizează că învinuita S.O. i-a solicitat suma de 1.000 euro pentru ajutorul dat la obţinerea creditului, bani pe care învinuita i-a dat.

Învinuita G.A.G. a declarat că a achitat ratele aferente creditului până în toamna anului 2009.

În urma cercetărilor s-a stabilit că în data de 19 iulie 2006 învinuita G.A.G. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale al cărui cuantum nici măcar nu a fost înscris în cerere, prezentând adeverinţa de venit din 19 iulie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC C. SRL începând din data de 01 septembrie 2004 în funcţia de coordonator vânzări, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică pe ultima lună şi xerocopia buletinului său de identitate.

În data de 21 iulie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 9.300 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita S.O. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Audiată în legătură cu aceste aspecte, învinuita H.C.M.E. a recunoscut că, la solicitarea făptuitoarei G.A.G., i-a obţinut o adeverinţă de venit falsă de la SC C. SRL, administrată de prietena sa A.L.M., care a fost de acord să emită adeverinţa falsă, semnând-o. După ce i-a predat făptuitoarei G.A.G. adeverinţa falsă şi a pus-o în legătură cu învinuita S.O., învinuita H.C.M.E. nu s-a mai implicat în vreun fel în obţinerea creditului.

În data de 8 octombrie 2009, învinuitul Ş.F.A. a încunoştinţat organele de urmărire penală cu privire la împrejurările în care a obţinut un credit bancar în baza unor acte false, dând mită sume de bani unei funcţionare bancare. Astfel, învinuitul Ş.F.A. (soţul învinuitei Ş.A.) a declarat că în cursul lunii octombrie 2006 a contactat-o pe învinuita T.M. la locul acesteia de muncă şi i-a solicitat ajutorul pentru a putea obţine un credit bancar, solicitare acceptată de această din urmă învinuită. Cu ajutorul direct al învinuitei T.M. - aceasta dând indicaţii despre conţinutul adeverinţei de venit şi chiar completând personal unele acte - învinuitul Ş.F.A. a falsificat personal o adeverinţă de venit prin care atesta că mătuşa sa B.F.E. este angajată a SC L. SRL ca merceolog, cu un salariu de 1.021 RON net, învinuitul aplicând apoi ştampila firmei pe adeverinţa de venit şi semnând la rubrica „Director".

La sediul B.P. SA - Agenţia Salonta a fost adusă apoi şi B.F.E. pentru a semna contractul de credit, iar după obţinerea creditului de 16.800 RON, făptuitorul s-a întâlnit cu învinuita T.M. şi i-a dat acesteia suma de 1.200 RON pentru ajutorul dat.

Învinuitul Ş.F.A. a fost audiat şi anterior la data de 16 iunie 2008, ocazie cu care a denunţat infracţiunile de corupţie, fals şi înşelăciune. În plus, învinuitul a declarat că la începutul anului 2007 s-a întâlnit cu învinuita T.M., ocazie cu care aceasta i-a spus că nu mai lucrează la B.P. SA, dar îl poate ajuta să obţină credit de la U.T., propunere declinată de învinuit pentru că aflase că învinuita era cercetată de poliţie. A rezultat astfel că, deşi ştia că este cercetată penal pentru infracţiuni grave comise în calitatea ei de ofiţer de credite la B.P. SA - Agenţia Salonta, învinuita T M. nu a renunţat la activitatea infracţională.

În urma cercetărilor s-a stabilit că în data de 15 octombrie 2006 învinuita B.F.E. a solicitat de la partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta un credit de nevoi personale în sumă de 16.800 RON, prezentând adeverinţa de venit din 18 octombrie 2006, prin care se atesta contrar realităţii că este angajată la SC L. SRL Oradea începând din data de 01 septembrie 2005 în funcţia de merceolog, având un venit lunar net de 1.021 RON pe ultimele trei luni, factura de energie electrică şi xerocopia cărţii sale de identitate.

În data de 31 octombrie 2006 a fost încheiat contractul de credit de consum prin care i se acorda învinuitei un credit în sumă de 16.800 RON pe o perioadă de 120 de luni, contractul fiind semnat de directorul M.G. şi învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta.

Audiată în legătură cu aceste aspecte, învinuita B.F.E. a recunoscut că a semnat contractul de credit, după ce anterior nepotul ei Ş.F.A. i-a solicitat ajutorul pentru a obţine un credit, acesta arătându-i învinuitei o adeverinţă de venit din care rezulta că este angajată a unei firme, învinuita realizând că adeverinţa este falsă. Învinuita precizează că întreaga sumă de 16.800 RON obţinută în acest mod cu titlu de credit a fost luată de nepotul ei Ş.F.A.

Prin plângerea penală din data de 11 februarie 2008, partea vătămată SC B.P. SA Bucureşti a solicitat cercetarea numitei T.M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

În fapt, prin plângere s-a arătat că în data de 09 mai 2007 Divizia Audit a B.P. SA a verificat modalitatea de procesare a creditelor, constatându-se că în perioada aprilie - decembrie 2006 la Agenţia Salonta existau 92 de dosare de credit care prezintă suspiciuni de fals, valoarea totală a celor 92 de credite fiind de 446.000 euro. Din acestea, 84 de dosare au fost procesate de T.M., fost angajat al băncii în funcţia de ofiţer credite persoane fizice, aceasta acceptând documentaţii cu indicii de fals sau incomplete. S-a mai arătat că susnumita a introdus în aplicaţia de analiză şi aprobare a creditelor date nereale, în special privind vechimea în muncă, profesia, studiile împrumutaţilor, influenţând astfel aprobarea împrumuturilor.

Concret, s-a mai arătat că în documentaţiile de creditare acceptate de T.M. au fost identificate următoarele nereguli: semnături diferite ale aceluiaşi client pe documentele din dosarul de credit/cerere deschidere cont şi/sau fişa specimenelor de semnături; cereri de credit incomplete; cereri de credit din zile/luni diferite scrise de aceeaşi persoană; adeverinţe de venit nesemnate de către reprezentanţii unităţii angajatoare; amprente ale ştampilei angajatorului care ridică suspiciuni în ceea ce priveşte valabilitatea lor; adeverinţele de venit emise de acelaşi angajator pentru salariaţi diferiţi nu au fost emise într-o succesiune cronologică; semnătura diferită a aceluiaşi administrator şi/sau director economic al unităţii angajatoare pe diverse documente; veniturile unor împrumutaţi înscrise în cererile de credit şi menţionate în adeverinţele de venit sunt mult prea mari având în vedere mediul economic, activitatea şi mărimea societăţilor angajatoare.

La plângerea penală a fost ataşat raportul de investigaţie din 22 noiembrie 2007 al Diviziei Audit Intern - Direcţia Prevenirea şi Detectarea Fraudelor, din cuprinsul căruia a rezultat că pe baza adeverinţelor de venit au fost aprobate 16 cereri de credit în valoare totală de cca. 80.000 euro pe baza adeverinţelor de venit eliberate de SC A.P. SRL Marghita. Un număr de 12 împrumutaţi, deşi deţin funcţii diferite în cadrul acestei firme (referent, agent vânzări, coordonator vânzări, tehnician, economist, director marketing, gestionar, administrator al firmei), au acelaşi salariu de 1.400 RON brut iar un număr de 12 cereri de credit şi 3 cereri de deschidere cont sunt întocmite de aceeaşi persoană, deşi cererile sunt întocmite în zile diferite din lunile iulie şi august 2007.

Se mai menţionează în raport că echipa de investigaţii a efectuat verificări ale numerelor de telefon ale solicitanţilor de credite şi ale angajatorilor şi s-a constatat că, spre exemplu, un număr de telefon care figurează în aproape toate cererile de credit/contractele de credit şi adeverinţele de venit ale împrumutaţilor de la SC A.P. SRL - unele dintre persoane înscriind acest număr de telefon în cererea de credit ca fiind de la domiciliu - nu este alocat.

În raport se mai face menţiunea că în nota explicativă dată de directorul de agenţie M.G., acesta a declarat că a reuşit să discute cu H.C.M.E., asociat al SC A.P. SRL, care a recunoscut faptul că documentaţiile de credit au fost făcute la recomandarea T.M., care i-a sugerat modul de completare (studii, funcţie, statut social etc.) pentru ca acestea să aibă şanse de aprobare. Totodată, directorul a subliniat faptul că, deşi a sunat la mai mulţi titulari de credit de la această firmă, unul singur a răspuns (P.A.), care a confirmat că a luat credite de la B.P. dar cea mai mare parte din sumă a lăsat-o la dispoziţia firmei.

Conform anexei nr. 1 la raport, în baza adeverinţelor de venit eliberate de SC A.P. SRL au fost acordate credite în sumă totală de 268.500 RON unui număr de 15 persoane (exceptându-l pe învinuitul H.C.I.S., care a obţinut un credit de 5.000 euro în baza unei adeverinţe de venit reale).

În data de 5 februarie 2007, învinuita H.C.M.E. a formulat un autodenunţ prin care încunoştinţa organele de urmărire penală cu privire la faptul că, intenţionând să obţină credite bancare, a cunoscut-o pe învinuita T.M., care i-a sugerat să găsească persoane de încredere cărora să le întocmească adeverinţe de venit din care să rezulte că sunt angajaţi ai SC A.P. SRL, firma administrată de soţii H.C.

Învinuita H.C. precizează că în perioada iunie - august 2006, după ce a falsificat un număr de 14 adeverinţe de venit pe numele mai multor persoane, a obţinut credite bancare pe numele acestora, dându-i învinuitei T.M. suma de câte 300 de euro pentru fiecare credit acordat, conform înţelegerii prealabile. De asemenea, învinuita H.C.M.E. i-a cumpărat învinuitei T.M. un inel de aur în valoare de 100 euro, de faţă la predarea inelului fiind învinuitul Ş.F., taximetrist, care le transporta pe cele două învinuite. Învinuita H.C.M.E. a mai declarat că învinuita T.M. a îndrumat-o cum să completeze adeverinţele de venit, astfel încât să se asigure aprobarea creditelor.

Audiată olograf în data de 30 august 2007, învinuita H.C.M.E. a declarat că în primăvara anului 2006 avea nevoie de un credit bancar pentru firma A.P. SRL a soţului ei, dar nu îndeplinea condiţiile de creditare. În aceste condiţii, la recomandarea numitei M.M. a cunoscut-o pe învinuita T.M., angajată a B.P. SA - Agenţia Salonta, care i-a spus să solicite credite pe numele unor angajaţi de la firma soţului său. Atunci când învinuita H.C.M.E. i-a spus învinuitei T.M. că la firma respectivă sunt angajaţi doar ea şi soţul ei, aceasta din urmă i-a spus că nu este nicio problemă şi să întocmească doar adeverinţe de venit, pentru că de restul se va ocupa ea. În aceste condiţii, învinuita H.C.M.E. a discutat cu soţul ei, urmând ca acesta să găsească persoane dispuse să obţină credite pentru cei doi învinuiţi.

Conform învinuitei H.C.M.E. prima persoană pe numele căreia s-a solicitat şi obţinut un credit a fost învinuitul G.N.M., la începutul lunii iulie 2006 având loc o întâlnire în faţa magazinului C. din Oradea cu acesta şi învinuita T.M. Cu ocazia acelei întâlniri, învinuita T.M. i-a pus la dispoziţie învinuitei H.C.M.E. o adeverinţă de venit şi i-a indicat cum să o completeze cu date false, înscriind data de 01 septembrie 2004 la rubrica privind data începerii activităţii şi suma de 1.021 RON la rubrica privind salariul net. Apoi învinuita H.C.M.E. a semnat adeverinţa la rubrica „Director economic N.C.", în timp ce soţul ei a semnat adeverinţa ulterior. Tot în baza indicaţiilor date de învinuita T.M., învinuita H.C.M.E. a completat şi cererea de credit, marcând rubrici cu date nereale privindu-l pe G.N.M., respectiv la studii superioare, stare civilă, condiţie locativă, proprietăţi deţinute şi autoturism, pentru a fi îndeplinit scoringul. Conform învinuitei H.C.M.E., adeverinţa de venit şi cererea de credit au fost completate duminica, iar a doua zi a fost solicitat creditul. Tot în ziua de duminică, la momentul completării actelor, învinuita T.M. i-a solicitat suma de 300 de euro înainte de a o ajuta să „rezolve" creditul, banii fiind aduşi în aceea şi zi de către G.N.M. de la soţul învinuitei H.C.M.E. şi înmânaţi apoi învinuitei T.M.

Învinuita H.C.M.E. a declarat că în perioada în care învinuita T.M. a fost în concediu, de întocmirea dosarelor de credit s-a ocupat colega ei S.O., căreia învinuita H.C.M.E. i-a recunoscut că solicitanţii de credite nu sunt angajaţi ai SC A.P. SRL. Cu toate acestea, dosarele de credit au continuat să fie întocmite şi după ce învinuita S.O. a aflat acest lucru.

Învinuita H.C.M.E. a recunoscut că a procedat în mod similar şi cu ceilalţi învinuiţi din cauză, care au solicitat credite ca fiind angajaţi ai SC A.P. SRL. Conform învinuitei, 7 dintre aceşti învinuiţi i-au predat întreaga sumă obţinută cu titlu de credit iar alţi 7 i-au dat doar jumătate din bani, păstrându-şi cealaltă jumătate.

Potrivit învinuitei H.C.M.E., pentru fiecare credit obţinut i-a dat învinuitei T.M. suma de câte 300 euro, iar în cazul în care solicitantul creditului îşi păstra jumătate din bani, valoarea mitei date de învinuita H.C.M.E. se înjumătăţea la 150 de euro, cealaltă jumătate fiind suportată de solicitantul creditului. De asemenea, învinuita H.C.M.E. a mai declarat că în cazul fiecărui dosar de credit datele solicitanţilor îi erau dictate de învinuita T.M. iar în plus aceasta i-a comunicat ca, atunci când vor fi efectuate verificări telefonice la firmă cu privire la angajaţi, să răspundă ea ori soţul ei.

Ulterior, în data de 28 octombrie 2009, învinuita H.C.M.E. a formulat un autodenunţ cu privire la darea unor sume de bani cu titlu de mită învinuitei T.M.

Astfel, învinuita H.C.M.E. a arătat că în cursul lunii iulie 2006 a contactat-o pe prietena ei A.G. pentru a solicita un credit pe numele ei, banii urmând să îi dea apoi învinuitei H.C.M.E., propunere acceptată de A.G. În consecinţă, învinuita H.C.M.E. a falsificat o adeverinţă de venit pe numele lui A.G., atestând în mod nereal că aceasta este angajată a SC A.P. SRL şi are un salariu de 1.021 RON net lunar. Învinuita H.C.M.E. a contactat-o apoi pe învinuita T.M., aceasta fiind de acord să o ajute la obţinerea creditului în schimbul sumei de 300 de euro. Învinuita T.M. i-a dat apoi învinuitei H.C.M.E. actele necesare obţinerii creditului, pentru a fi semnate de A.G., iar învinuita H.C.M.E. a completat personal cererea de credit şi a restituit actele învinuitei T.M. De menţionat că aceasta a sfătuit-o pe învinuita H.C.M.E. ca, atunci când vor fi efectuate verificările telefonice din centrala băncii, să se prezinte ca fiind A.G.

După aprobarea creditului în sumă de 18.000 RON, banii i-au revenit în totalitate învinuitei H.C.M.E. iar aceasta i-a dat învinuitei T.M. suma de 300 de euro, conform înţelegerii anterioare, pentru ajutorul dat la obţinerea creditului.

În legătură cu modul în care a folosit sumele considerabile obţinute prin săvârşirea infracţiunilor, învinuita H.C.M.E. a recunoscut că şi-a satisfăcut nevoi de lux, cumpărând bijuterii şi haine scumpe.

Audiată în prezenta cauză în legătură cu creditele intermediate de învinuita H.C.M.E., învinuita S.O. a declarat că în perioada ianuarie 2006 - aprilie 2007 a fost angajată în funcţia de ofiţer credite persoane juridice la B.P. SA - Agenţia Salonta, fiind colegă cu învinuita T.M. Înainte ca aceasta din urmă să plece în concediu în perioada 03 - 20 iulie 2006 i-a spus că are cca. 70 de dosare de credit de introdus în aplicaţia informatică iar din acestea trebuie acordată atenţie specială celor aduse de o anume femeie H.E. învinuita S.O. relatează că în perioada în care T.M. era în concediu, aceasta a venit la bancă însoţită de „E." şi de învinuiţii D.L. şi Ş.A. care a ridicat un credit de nevoi personale în sumă de 18.000 RON.

Învinuita S.O. a declarat că a realizat că actele depuse la dosarele de credit de către persoanele care susţineau că sunt angajaţi ai SC A.P. SRL sunt false întrucât pe adeverinţele de venit erau înscrise aceleaşi numere de telefon şi aceleaşi venituri. Realizând aceasta, învinuita S.O. i-a spus învinuitei T.M. faptul că a găsit nereguli în acele acte, aceasta din urmă spunându-i că, atâta vreme cât adeverinţele sunt semnate şi ştampilate, nu are importantă dacă sunt false sau nu.

În urma unor discuţii purtate cu G.A.G., învinuita S.O. a aflat că „E." oferă sume de bani (200 de euro ofiţerului de credite, 200 de euro directorului de agenţie şi câte 100-200 de euro angajatelor de la casierie) pentru fiecare credit acordat „oamenilor" ei, fapt care a determinat-o pe învinuita S.O. să îi aducă la cunoştinţă directorului de agenţie cele aflate, acesta solicitând o mai mare vigilenţă pentru dosarele prezentate de „E.".

Tot de la G.A.G., învinuita S.O. a aflat că sumele de bani obţinute cu titlu de credit sunt însuşite de „H.E.".

Învinuita S.O. mai declară că este convinsă că „T.M. primea diferite sume de bani sau bunuri deoarece înainte de a o cunoaşte pe E. nu prea avea bani, dar după ce a cunoscut-o pe aceasta a început să aibă bani şi bunuri. De altfel, la un moment dat am văzut pe deget la E. un inel din aur, pe care după câteva zile acelaşi model l-am văzut pe deget la M.".

Tot învinuita S.O. a mai declarat că învinuita T.M. ştia cu certitudine că dosarele nu sunt în regulă deoarece i-a spus acest lucru şi cu toate acestea ea a continuat să instrumenteze astfel de dosare.

Astfel, învinuita H.C.M.E. a declarat în mod constant în cursul urmăririi penale că cea care a ajutat-o în principal la obţinerea creditelor pe numele învinuiţilor din cauză a fost T.M., care nu doar că a cunoscut că adeverinţele de venit sunt false, dar chiar a dat indicaţii despre modul de completare a acestora cu date nereale, astfel încât să se obţină un scoring ridicat, care să permită acordarea creditelor. De asemenea, învinuita avertiza apoi asupra momentului în care solicitanţii creditelor urmau să fie contactaţi telefonic din centrala băncii pentru verificarea realităţii datelor înscrise în adeverinţele de venit, astfel încât la aceste apeluri răspundeau soţii H.C.M.E., care îşi atribuiau identitatea solicitanţilor creditelor şi confirmau informaţiile false.

După aprobarea şi acordarea creditelor, învinuita T.M. primea suma de câte 300 de euro pentru un credit, precum şi alte bunuri de valoare (bijuterii de aur), toate acestea reprezentând mita pentru ajutorul oferit.

Declaraţiile învinuitei H.C.M.E. în ceea ce o priveşte pe învinuita T.M. se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă adrninistrate în cauză, respectiv:

Toate cererile de credit conţin acelaşi gen de date nereale (solicitanţii - deşi unii dintre ei nu ştiu să scrie ori scrisul, semnătura sau aspectul şi ţinuta dovedesc că aceştia au cel mult studii medii sau liceale - figurează ca având studii superioare, că sunt proprietari de imobile şi autoturisme, că sunt necăsătoriţi). Ori, în condiţiile în care marea majoritate a cererilor de credit au fost primite de învinuita T.M., fără ca aceasta să constate neconcordanţe vizibile între datele din cereri şi adeverinţe şi persoana solicitantului, este evidentă pasivitatea deliberată a acesteia în a verifica adeverinţele şi a refuza continuarea circuitului pentru obţinerea creditelor.

Toţi învinuiţii care au solicitat credite în baza unor contracte încheiate de învinuita T.M. din partea B.P. SA - Agenţia Salonta au declarat în mod similar - deşi unii dintre aceştia nu se cunosc iar creditele au fost acordate fiecărui în zile diferite - că funcţionara bancară primea actele, fără să pună vreo întrebare, iar în multe cazuri chiar îi dicta învinuitei H.C.M.E. cum să completeze adeverinţele de venit chiar în sediul băncii este învinuita T.M.

O mare parte dintre învinuiţi confirmă declaraţiile învinuitei H.C.M.E. cu privire la darea sumei de câte 300 de euro cu titlu de mită, unii dintre aceştia suportând jumătate din mită.

Învinuiţii G.N.M., Ş.A. şi C.I.L. au declarat că, în prezenţa lor, în timp ce se aflau în autoturism (primul şi ultimul învinuit fiind taximetrişti iar în perioada infracţională le-au transportat de mai multe ori pe învinuitele H.C.M.E. şi T.M. de la Salonta la Oradea, unde acestea din urmă locuiesc), învinuita H.C.M.E. i-a dat învinuitei T.M. sume de bani şi bijuterii de aur - toţi învinuiţii indicând acelaşi magazin de bijuterii din Oradea - drept cotă-parte din valoarea creditelor bancare obţinute cu ajutorul direct al învinuitei T.M. Aşa cum a rezultat din declaraţiile constante ale învinuiţilor, aceste sume de bani şi bunuri au fost date în baza unor înţelegeri preexistente dintre cele două învinuite, reprezentând astfel preţul pentru „vânzarea" de către învinuita T.M. a „serviciilor" sale.

Starea de fapt. Cercetarea judecătorească.

Prezentându-se în faţa instanţei, prin declaraţiile prevăzute la art. 20¹ alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.I.F., G.V.V. şi G.A.G. au solicitat aplicarea în ce-i priveşte a procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. arătându-şi intenţia de a recunoaşte săvârşirea faptelor cuprinse în actul de sesizare, după caz.

După citirea actului de sesizare s-a procedat conform cu prevederile art. 320¹ alin. (3) raportat la art. 320¹ alin. (2) C. proc. pen., respectiv au fost audiaţi cu privire la infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia, respectiv la recunoaşterea ori nerecunoaşterea acestora.

Inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.I.F., G.V.V. şi G.A.G. au confirmat despre cunoaşterea conţinutului actului de sesizare şi al întregului material de urmărire penală, recunoscând în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare. Au declarat că nu mai solicită administrarea altor probe, pentru că îşi însuşesc probele administrate la urmărire penală care sunt suficiente pentru lămurirea tuturor chestiunilor legate de cauză.

Drept pentru care instanţa de fond a reţinut că prevederile legale care reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei sunt aplicabile în cazul celor nouă inculpaţi.

Analizând probatoriul administrat a rezultat că starea de fapt mai sus descrisă este pe deplin lămurită.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, însuşit de inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l.F., G.V.V. şi G.A.G. conform prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond a reţinut că starea de fapt arătată în actul de sesizare - înfăţişată mai sus - se confirmă, şi că lucrările dosarului de urmărire penală lămuresc toate chestiunile legate de cauză.

În privinţa inculpaţilor H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l.F., G.V.V. şi G.A.G., din probele administrate în cauză a rezultat vinovăţia acestora.

Starea de fapt este susţinută şi de inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l.F., G.V.V. şi G.A.G. care, în declaraţiile acestora, inclusiv în cele date în faţa judecătorului, au recunoscut necondiţionat implicarea lor în săvârşirea faptelor de care sunt acuzaţi.

Faptele inculpaţilor H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l F., G V.V. şi G.A.G., aşa cum sunt descrise, se probează cu: plângere penală, procese-verbale de sesizare din oficiu, adeverinţe de venit, cereri de credite, contracte individuale de muncă, autodenunţ, grafice de rambursare, contracte de credit, documente B.P. SA, declaraţiile martorilor, declaraţiile învinuiţilor şi inculpaţilor, celelalte înscrisuri aflate la dosar.

Din fişele de cazier judiciar a rezultat că inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l.F., G.V.V. şi G.A.G. nu figurează cu antecedente penale.

Instanţa de fond, văzând prevederile art. 320¹ C. proc. pen., şi-a însuşit probele administrate în dosarul de urmărire penală, urmând a ţine seama de acestea la pronunţarea soluţiei în cauză.

A constatat îndeplinite condiţiile stipulate în art. 320¹ C. proc. pen. cu privire la faptele şi persoana inculpaţilor H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.l.F., G.V.V. şi G.A.G., şi la celelalte chestiuni legate de cauză.

În urma analizării întregului material probator, ţinând seama de dispoziţiile legale arătate, analizând şi chestiunile cu o importanţă secundară în cauză dar fără a scăpa din vedere situaţiile obiective evidenţiate la dosar, făcând o apreciere temeinică asupra întregului probatoriu administrat atât în dosarul de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, reţinând şi poziţia exprimată de inculpaţi, a rezultat că faptele celor nouă şi starea de fapt sunt stabilite, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unor pedepse, şi că nu există nelămuriri sau indicii rezonabile care să justifice respingerea acestor cereri ale inculpaţilor în baza art. 320¹ alin. (4) şi (8) C. proc. pen.

Nu au fost evidenţiate probe din care să rezulte că inculpaţii au încercat să-şi însuşească faptele altor persoane.

Faţă de cele de mai sus, s-a respins cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpata H.C.M.E.

Analizând probele administrate în cauză, şi ţinând seama de opţiunea inculpaţilor H.C.M.E., G.N.M., G.l., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.I.F., G.V.V. şi G.A.G. privind aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen., respectiv a judecării în cazul recunoaşterii vinovăţiei, instanţa de fond a constatat că faptele inculpaţilor, astfel cum au fost descrise mai sus şi probate la dosar, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni: H.C.M.E., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la înşelăciune prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. şi dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.l., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., Ş.F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., C.I.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., P.I F., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.V.V., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., G.A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen.

Faţă de probele administrate în cauză, ţinând seama de conduita şi poziţia în apărare a inculpaţilor, văzând şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., cât şi prevederile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse just individualizate, apreciind însă că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată sub supraveghere pentru inculpata H.C.M.E., şi prin aplicarea unor pedepse cu suspendarea condiţionată pentru inculpaţii G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.I.F., G.V.V. şi G.A.G.

Ca o consecinţă a condamnării, i s-a interzis inculpatei H.C.M.E. dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa de fond, după ce a făcut analiza naturii infracţiunilor săvârşite, gradului sporit de pericol social, modalităţii de săvârşire, celorlalte chestiuni legate de cauză arătate mai înainte, şi-a format convingerea potrivit căreia se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea tuturor inculpaţilor, dată fiind conduita anterioară şi ulterioară săvârşirii infracţiunii, vârstei inculpaţilor şi scopului ce trebuie atins prin aplicarea pedepsei.

Aplicarea pedepselor în prezenta cauză se face prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de norma legală pentru fiecare infracţiune în parte, prin aplicarea prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţi şi cu reducerea sub minimul special în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante.

S-a apreciat că aplicarea procedurii prevăzută de art. 320¹ C. proc. pen. nu exclude reţinerea circumstanţelor atenuante, nefiind înlăturat în nici un mod acest drept al inculpaţilor.

Aplicarea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen. nu poate fi exclusă în cazul reţinerii prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. dacă inculpatul pe lângă recunoaşterea faptelor îşi exprimă regretul pentru săvârşirea acestora.

Cazul inculpatului care recunoaşte vinovăţia şi beneficiază şi de circumstanţe atenuante trebuie tratat diferit faţă de cazul inculpatului care nu recunoaşte vinovăţia dar care şi acesta beneficiază de circumstanţe atenuante.

Or, cum altfel ar putea fi exprimat acest tratament diferit decât prin aplicarea unei pedepse raportat la minim special distinct.

Cuantumul pedepselor aplicate şi durata termenelor de încercare diferite au fost stabilite după caz, raportat la fiecare inculpat în parte, ţinând seama de numărul infracţiunilor, conduita inculpaţilor, contribuţia mai redusă prin săvârşirea unui număr mai mic de infracţiuni.

La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere persoana inculpaţilor, cu vârste cuprinse între 28 - 48 de ani, lipsa antecedentelor penale, împrejurările comiterii faptelor, săvârşirea infracţiunii în forma continuată, gradul sporit de pericol social al acestora, precum şi atitudinea inculpaţilor, de recunoaştere şi regret a acestora, cât şi posibilitatea reintegrării sociale.

S-a ţinut seama şi de faptul că partea vătămată B.P. SA - Agenţia Salonta nu s-a constituit parte civilă faţă de inculpaţii H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L. P.M., P.I.F, G.V.V. şi G.A.G.

Aplicarea în prezenta cauză a dispoziţiilor privind reducerea la jumătate a limitelor pedepselor.

Faţă de faptul că inculpaţii H.C.M.E., Ş.F.A. şi G.A.G. au denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, s-a apreciat că este justificată reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ce-i priveşte, cu consecinţa reducerii la jumătate a limitelor pedepselor ce urmează a fi aplicate pentru infracţiunile săvârşite de către cei trei.

S-au avut în vedere prevederile art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, cu referire la infracţiunile de corupţie şi la teza ultimă.

În ce o priveşte pe inculpata H.C.M.E., cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, denunţul a fost valorificat cu referire la o altă infracţiune gravă. Faţă de aceasta s-a dispus încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, confirmându-se eficacitatea denunţului.

În ce o priveşte pe inculpata G.A.G., cercetată pentru săvârşirea unei infracţiuni grave, procurorul confirmă în rechizitoriu despre denunţul valorificat cu referire la o altă infracţiune gravă. Faţă de aceasta s-a dispus încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, confirmându-se eficacitatea denunţului.

În ce le priveşte pe cele două inculpate, denunţurile atrag atât încetarea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, cât şi reducerea la jumătate a limitelor pedepselor aplicate ca urmare a condamnării acestora pentru săvârşirea infracţiunilor concurente.

În ce-l priveşte pe inculpatul Ş.F.A. acesta este cercetat în continuare pentru săvârşirea unei infracţiuni grave. Pe parcursul urmăririi penale a formulat denunţuri. În prezenta cauză urmează a fi condamnat tot pentru săvârşirea unei infracţiuni grave.

În ce-l priveşte pe inculpatul G.I. s-a apreciat că nu se poate reţine existenţa denunţului deoarece acesta a redactat o declaraţie de învinuit în care, formulându-şi apărarea, a dat anumite declaraţii urmare cărora s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită.

Văzând prevederile art. 320¹ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei faţă de inculpatele T.M. şi M.A.

II. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, partea civilă M.I.F. şi inculpaţii T.M., P.M., P.I.F. şi H.C.M.E.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor critică latura penală a cauzei. Se apreciază că nu se puteau reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante. S-a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. fără a fi motivată în vreun fel. Simplul fapt că inculpaţii nu au antecedente penale nu poate justifica în mod automat reţinerea acestei circumstanţe, deoarece aceasta se circumscrie unei conduite normale. Nu poate fi reţinută nici circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. deoarece atitudinea de recunoaştere a faptei a fost valorificată ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. În ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate se apreciază că acestea sunt prea mici în raport de multitudinea de acte materiale comise de inculpata H.C.M.E., precum şi valoarea prejudiciului creat şi gradul de pericol social concret în ceea ce îi priveşte pe toţi inculpaţii.

Apelul declarat de partea civilă M.I.F. critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul cheltuielilor judiciare. Consideră că se impunea ca inculpaţii să fie obligaţi în solidar la plata sumei de 6.416 RON reprezentând onorariul avocaţial şi cheltuieli de transport. Arată că locuieşte în Italia şi a fost necesar să se deplaseze de două ori la organele judiciare române, prima dată când a formulat plângere împotriva învinuitei S.O., iar a doua oară la Tribunalul Bihor pentru a da curs citaţiei pentru termenul din 11 decembrie 2012.

Apelul declarat de inculpata T.M. nu este motivat în scris. Inculpata T.M. critică hotărârea instanţei de fond sub aspectul admiterii cererii coinculpaţilor de a fi judecaţi în baza procedurii prevăzute de art. 320 C. proc. pen. Prin admiterea cererii acestora i s-au prejudiciat propriile interese, deoarece susţine că este nevinovată, iar probele care au stat la baza trimiterii sale în judecată sunt tocmai declaraţiile coinculpaţilor.

Apelul declarat de inculpata H.C.M.E. nu este motivat în scris. Cu ocazia susţinerii orale, inculpata solicită a se avea în vedere că faptele reţinute în sarcina sa au fost comise în cursul anului 2006 şi, întrucât prejudiciul este recuperat, se impunea a se face aplicarea art. 74¹ C. pen. reţinând că reprezintă o lege penală mai favorabilă. În subsidiar, solicită a se schimba modalitatea de executare din dispoziţiile art. 86¹ C. pen. în cele prevăzute de art. 81 C. pen.

Apelurile declarate de inculpaţii P.M. şi P.I.F. nu sunt motivate în scris. Cu ocazia susţinerii orale, solicită reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 135/A din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:

1. Cu privire la inculpata H.C.M.E.:

A înlăturat dispoziţiile art. 86¹, art. 86³ C. pen. şi art. 359 C. proc. pen., a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1500 RON amendă şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani în pedepsele componente de: 1000 RON amendă penală, 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 4 ani şi 1000 RON amendă penală.

A înlăturat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 reţinute pentru toate cele trei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea acestei inculpate şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatei pentru infracţiunea de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. de la 2 ani închisoare la 3 ani 6 luni închisoare.

A redus durata pedepsei complementară aplicată inculpatei pentru această infracţiune de la 4 ani la 2 ani.

A menţinut pedepsele aplicate pentru infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. şi instigarea la uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 C. pen., şi art. 35 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani 6 luni închisoare pe care o va executa în regim de detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

2. Cu privire la inculpatul C.I.L.:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare şi 500 RON amendă penală în pedepsele componente de 6 luni închisoare şi 500 RON amendă penală şi a majorat pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., de la 6 luni închisoare la 1 an închisoare.

A menţinut pedeapsa de 500 RON amendă penală aplicată pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen., art. 74 lit. a) C. pen., şi art. 76 lit. e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare şi a majorat termenul de încercare de la 2 ani 6 luni la 3 ani.

3. A respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpata T.M.

Starea de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor H.C.M.E., G.N.M., G.I., Ş.F.A., C.I.L., P.M., P.I.F., G.V.V. şi G.A.G.

Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii menţionaţi anterior au solicitat ca judecarea lor să aibă loc în baza procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., declarând că recunosc în totalitate faptele aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, cunosc probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le însuşesc. În mod corect, prima instanţă a admis cererea formulată fiind îndeplinite toate cerinţele legale.

În esenţă s-a reţinut că în perioada iunie - octombrie 2006, inculpata H.C.M.E. a falsificat adeverinţe de venit pentru inculpaţii G.N.M., C.I.L., G.I., G.M., G.V., M.A., P.I., P.M., G.A.G. şi pentru învinuiţii F.B.L., C.C., D.L., P.L.A., V.M.. I-a determinat pe aceştia să folosească acele înscrisuri şi să solicite credite bancare de nevoi personale, fapt pe care aceştia l-au acceptat. După falsificarea înscrisurilor şi întocmirea cererilor de acordare de credit, inculpata H.C.M.E. a luat legătura cu inculpata T.M., ofiţer de credite în cadrul B.P. SA Salonta şi pentru a o determina pe aceasta să nu îşi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu în sensul neverificării actelor depuse pentru obţinerea de credite, i-a oferit şi dat câte 300 euro şi bijuterii, pentru fiecare din cele 13 persoane. Din credite obţinute, inculpata H.C.M.E. a primit o parte din bani. Valoarea totală a prejudiciului este de 277.800 RON.

Starea de fapt nu este contestată, iar încadrările juridice sunt corecte.

1. Cu privire la apelul Ministerului Public, Curtea de Apel a arătat:

În ceea ce priveşte circumstanţele atenuante s-a apreciat că acestea au fost corect reţinute de instanţa de fond. Niciunul dintre inculpaţi nu are antecedente penale şi au avut o conduită corespunzătoare anterior comiterii faptelor care fac obiectul prezentei cauze. De asemenea, s-a apreciat că intrarea lor în sfera infracţională a reprezentat un eveniment singular, deoarece după comiterea faptelor, nu au mai avut alt contact cu legea penală. Inculpaţii sunt integraţi în societate, au familii care îi sprijină. Conduita procesuală adoptată a fost corectă, au recunoscut faptele chiar din cursul urmăririi penale.

S-a apreciat însă că apelul declarat de Parchet este întemeiat în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate. Tot în apelul Parchetului, s-au înlăturat şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 reţinute în favoarea inculpaţilor H.C.M.E., Ş.F.A. şi G.A.G.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, persoana care are calitatea de martor şi care a comis o infracţiune gravă, iar înainte sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. În art. 2 din Legea nr. 682/2002 se definesc noţiunile de martor şi infracţiune gravă.

Inculpata H.C.M.E. a formulat la data de 05 februarie 2007 un autodenunţ, în care arată că i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 255 alin. (3) C. pen., privind cauza specială de nepedepsire în care descrie modul, în care descrie activitatea infracţională a sa şi a inculpatei T.M. în ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită respectiv luare de mită.

Prin rechizitoriu, în temeiul art. 11 lit. i¹) C. proc. pen., cu referire la art. 255 alin. (3) C. pen., se dispune încetarea urmăririi penale faţă de inculpată pentru infracţiunea de dare de mită în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul Ş.F.A. a formulat la data de 13 iulie 2007 un autodenunţ în care arată că i s-au adus la cunoştinţă prevederile art. 255 alin. (3) C. pen., privind cauza specială de nepedepsire în care descrie modul, în care descrie activitatea infracţională a sa şi a inculpatei T.M. în ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită respectiv luare de mită.

Inculpata G.A.G. a fost audiată la data de 12 octombrie 2009, declaraţie în care descrie activitatea infracţională a sa şi a învinuitei S.O. în ceea ce priveşte infracţiunile de dare de mită respectiv luare de mită.

Prin rechizitoriu, în temeiul art. 11 lit. i¹) C. proc. pen., cu referire la art. 255 alin. (3) C. pen., se dispune încetarea urmăririi penale faţă de inculpată pentru infracţiunea de dare de mită prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. şi disjungerea cauzei în ceea ce o priveşte pe învinuita S.O.

În sarcina inculpatei H.C.M.E. s-au reţinut infracţiunile de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., instigare la uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar în sarcina inculpatului Ş.F.A. s-a reţinut infracţiunea de complicitate la înşelăciune prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., şi în sarcina inculpatei G.A.G. infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 213 alin. (2) şi (3) C. pen.

Infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor Ş.F.A. şi G.A.G. nu fac parte din categoria infracţiunilor grave aşa cum sunt ele definite în art. 2 lit. h) din Legea nr. 682/2002, prin urmare nu pot beneficia de cauza de reducere a limitelor de pedeapsă înscrisă în art. 19 din Legea nr. 682/2002. În acelaşi sens decizia nr. 1488 din 19 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei H.C.M.E. doar prima este considerată ca fiind infracţiune gravă în sensul textului precitat. În consecinţă, doar pentru aceasta se pune problema dacă este sau nu aplicabilă dispoziţia din art. 19 din Legea nr. 682/2002. Infracţiunea denunţată de inculpata H.C.M.E. este una gravă, fiind o infracţiune de corupţie înscrisă expres în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din aceeaşi lege. Inculpata însă nu are calitatea de martor în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 1 şi 2 din Legea nr. 682/2002. Ea nu este nici martor în sensul dispoziţiilor din C. proc. pen., nici persoană fără calitate în cauză, ci este inculpată în aceeaşi cauză. Inculpatul, pentru a se încadra în categoria martorilor în sensul legii menţionate anterior, trebuie să aibă această calitate într-o altă cauză (art. 2 alin. (1) lit. a) pct. 2 teza finală).

Pe de altă parte, inculpata a formulat un autodenunţ, cu scopul de a i se aplica ei cauza de nepedepsire înscrisă în dispoziţiile art. 255 alin. (3) C. pen. A beneficiat de această cauză, dispunându-se încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea de corupţie comisă, şi considerăm că nu i se mai poate acorda încă un beneficiu, în baza aceluiaşi fapt.

În consecinţă, s-au înlăturat dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îi priveşte pe toţi cei trei inculpaţi.

De asemenea, pedepsele aplicate inculpaţilor sunt modice în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor comise, cuantumul prejudiciilor cauzate. În consecinţă, se impune majorarea lor.

În ceea ce o priveşte pe inculpata H.C.M.E., având în vedere rolul pe care aceasta l-a avut în activitatea infracţională, ea fiind practic iniţiatorul ei şi principalul beneficiar, valoarea prejudiciului creat - peste 200.000 RON - perioada scurtă de timp în care a comis un număr mare de acte componente ale infracţiunilor continuate reţinute în sarcina sa, apreciem că nici modalitatea de executare nu a fost just individualizată. În raport de elementele expuse mai sus, considerăm că doar executarea în regim de detenţie este aptă să asigure scopul pedepsei.

2. Cu privire la apelul declarat de inculpata T.M.

Această inculpată nu a solicitat ca judecarea sa să aibă loc în baza procedurii prevăzute de art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de fond dispunând disjungerea cauzei în ceea ce o priveşte. În consecinţă, sentinţa prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor care au uzat de procedura recunoaşterii vinovăţiei nu îi este opozabilă, prin urmare, apelul declarat este inadmisibil. În acelaşi sens, decizia penală nr. 1078 din 09 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Inculpata are posibilitatea de a solicita audierea acestor inculpaţi în cauza disjunsă, prin urmare nu se încadrează nici în categoria persoanelor prevăzute de art. 362 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

3. Cu privire la apelul declarat de inculpata H.C.M.E.

Inculpata a solicitat să i se aplice cauza de nepedepsire prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatei a fost comisă în perioada iunie - octombrie 2006. Dintre infracţiunile reţinute în sarcina acesteia, doar cea de înşelăciune se circumscrie dispoziţiilor art. 74 C. pen.

Prin Legea nr. 202/2010 a fost introdus art. 74¹ C. pen. potrivit căruia în cazul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate, iar dacă prejudiciul este sub 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amenda, iar dacă este sub 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă.

Textul a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 573 din 03 mai 2011 a Curţii Constituţionale. Totuşi el poate fi aplicat în cazul în care este incident, ca o lege penală mai favorabilă inculpatului.

Inculpata a comis o infracţiune de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în calitate de instigator, infracţiune prin care s-a creat un prejudiciu de 277.800 RON (peste 60.000 euro). Prin urmare, incidenţa cauzei de nepedepsire este exclusă. Nu este aplicabilă nici cauza de atenuare a răspunderii penale deoarece prejudiciul nu este recuperat, după cum rezultă din adresa părţii vătămate în care este prezentată situaţia creditelor obţinute de persoanele pe care le-a instigat inculpata. Este adevărat că nu există o constituire de parte civilă în ceea ce o priveşte pe această inculpată, ci doar pe inculpata T.M., dar acest fapt nu are cum să îi profite inculpatei H.C.M.E.

Nu este întemeiată nici solicitarea sa de a i se reduce pedepsele principale şi de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Aşa cum s-a arătat în analiza apelului Parchetului, această inculpată a fost creierul întregii activităţi infracţionale, a fost principalul beneficiar al acesteia, a cooptat pe ceilalţi inculpaţi, valoarea prejudiciului creat este mare şi nerecuperat.

S-a apreciat totuşi că se impune reducerea duratei pedepsei complementare deoarece durata stabilită de instanţa de fond - 4 ani - apare ca excesivă în raport de durata pedepsei principale. Sub acest unic motiv va fi admis apelul inculpatei H.C.M.E.

III. Împotriva deciziei penale nr. 135/A din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi de minori, au formulat recurs inculpaţii H.C.M.E., T.M. şi C.I.L.

În susţinerea recursului, inculpatul C.I.L. a solicitat casarea în parte a deciziei recurate considerând că instanţa de apel a majorat nelegal pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de înşelăciune de la 6 luni la 1 an închisoare şi a termenului de încercare de la 2 ani şi 6 luni la 3 ani, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior.

Inculpata H.C.M.E. a solicitat în principal, admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor atacate sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., iar în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) combinat cu art. 16 lit. f) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru infracţiunile de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi instigare la uz de fals întrucât a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

În subsidiar, invocând dispoziţiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, aplicarea dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. anterior reţinând şi circumstanţa atenuantă a lipsei antecedenţelor penale, iar în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în subsidiar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Inculpata T.M. a declarat recurs fără însă a motiva calea de atac şi a indica cazurile de casare pe care se sprijină.

Examinând recursurile declarate de inculpaţii H.C.M.E., T.M. şi C.I.L., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Prealabil analizării motivelor de recurs formulate de inculpaţi, Înalta Curte observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi de minori, la data de 28 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare la data de 15 februarie 2013 a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, iar recursurile declarate de inculpaţi au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 05 februarie 2014, situaţie în care acesta este supus casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, care este legea procesual penală aplicabilă recursului de faţă.

Pe cale de consecinţă, constată că în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior, recursul trebuie să fie motivat în scris, iar motivele de recurs se depun la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată sub sancţiunea luării în considerare numai a cazurilor de casare care potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385⁹ C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanţa de ultim control judiciar, respectarea condiţiilor formale prevăzute în art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. anterior, prevede că, este supusă casării hotărârea care este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Această verificare nu mai este permisă de lege, în condiţiile în care art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, în forma aplicabilă prezentei cauze, reglementează doar motive de casare care vizează chestiuni de drept, astfel încât critica recurentei H.C.M.E. privind aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen. anterior reţinând şi circumstanţa atenuantă a lipsei antecedenţelor penale, iar în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a pedepsei aplicarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, iar în subsidiar suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, excede cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. anterior, inclusiv pct. 17² invocat de recurentă, întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Înalta Curte, apreciază că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate de inculpatul C.I.L.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă critica referitoare la individualizarea pedepselor.

Nici chiar în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu poate să facă o nouă individualizare a sancţiunii, fiind obligată să reducă proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special). Astfel, în aplicarea legii penale mai favorabile, instanţa de recurs nu poate stabili o sancţiune către minimul special prevăzut de legea nouă, dacă instanţa de apel a stabilit aceeaşi sancţiune către maximul special prevăzut de legea veche, aşa cum nu este posibilă nici situaţia inversă.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 04 iunie 2014. De la data pronunţării deciziei din apel, 19 noiembrie 2013 şi până la data soluţionării recursului a fost abrogat C. pen. anterior şi a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de inculpaţi instanţa de recurs urmează să analizeze:

a) Influenţa modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii pentru care sunt acuzaţi. În examinarea acestui criteriu, instanţa verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b) Consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului - în examinarea acestui criteriu instanţa va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Examinarea încadrării juridice dată faptei ca urmare a situaţiei tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât şi ca situaţie premisă pentru a face analiza în concret a consecinţelor cu privire la sancţiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate.

Unitatea dintre incriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor de favoare privitoare la circumstanţe agravante şi atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte incriminarea şi se individualizează sancţiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanţa trebuie să analizeze consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din incriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Dată fiind abrogarea art. 215, art. 290, art. 291 C. pen. anterior şi incriminarea acestora în art. 244, art. 322 şi art. 323 C. pen., instanţa de recurs a comparat conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de legea veche, C. pen. anterior şi faţă de conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de legea nouă (C. pen.).

Comparaţia este necesară pentru a verifica incidenţa art. 4 C. pen. şi art. 3 din Legea nr. 187/2013, respectiv situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Art. 215 C. pen. anterior. înşelăciunea

Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înşelăciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 244 C. pen. înşelăciunea Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Înşelăciunea săvârşită prin folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

Împăcarea înlătură răspunderea penală.

Art. 290 C. pen. anterior. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.

Art. 322 C. pen. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată

Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile prevăzute de art. 302 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 291 C. pen. anterior. Uz de fals

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu înschisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Art. 323 C. pen. Uzul de fals.

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecinţe juridice, se pedepseşte cu înschisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă când înscrisul este sub semnătură privată.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzaţiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiţie care dădea faptei în legea veche un caracter calificat.

La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 215 C. pen. anterior a intrat în vigoare art. 244 C. pen., care cuprinde toate elementele din acuzaţia pentru care a fost trimis în judecată inculpata H.C.M.E. şi inculpatul C.I.L.

Infracţiunea de înşelăciune este preluată în noul Cod, noutăţile legislative referindu-se exclusiv la înlăturarea variantei agravate ce prevedea consecinţe deosebit de grave. Ca urmare caracterizarea în drept a faptei potrivit noii legi penale va fi art. 244 alin. (1) C. pen.

Elementul material al laturii obiective nu prezintă diferenţe între art. 215 C. pen. anterior şi art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen.

Faţă de cele ce preced, instanţa va compara efectele acuzaţiei din legea veche (art. 215 C. pen. anterior şi efectele acuzaţiei în legea nouă, art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.).

Legea veche prevedea o sancţiune de la 10 ani la 20 ani închisoare, iar Legea nouă prevede un minimum de 1 an şi un maxim de 5 ani închisoare astfel că legea nouă mai favorabilă, va retroactiva.

La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpaţilor ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile instanţa de recurs nu va face o nouă individualizare a sancţiunii atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, ci doar va reduce proporţional sancţiunea stabilită de instanţa de fond şi cea de apel (către minimum, mediu, sau maximul special), în raport de limitele prevăzute de legea nouă (către minimum, mediu, sau maximul special).

Cu privire la infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uzul de fals, se observă că noua incriminare preia întocmai vechiul text legal, singura diferenţă fiind numai sub aspectul tratamentului sancţionator.

Raportat la criticile privind incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale a inculpatei H.C.M.E., Înalta Curte constată că acestea sunt întemeiate.

Potrivit dispoziţiilor art. 122 lit. d) C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 5 ani.

În conformitate cu dispoziţiile art. 124 C. pen. anterior, prescripţia înlătură răspunderea penală dacă termenul de prescripţie prevăzut de art. 122 C. pen. anterior a fost depăşit cu încă jumătate, indiferent de câte întreruperi ale cursului prescripţiei ar interveni.

Raportat la natura infracţiunilor şi limita maximă a pedepsei stabilită de lege pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată, instigare la uz de fals şi instigare la înşelăciune şi având în vedere data comiterii faptelor, respectiv iunie-octombrie 2006, se constată că, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie specială, prevăzut de art. 122 lit. d) raportat la art. 124 C. pen. anterior, astfel că, Înalta Curte urmează a dispune încetarea procesului penal în ceea ce priveşte aceste fapte, întrucât a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală a inculpatei H.C.M.E.

De asemenea, instanţa constată că dispoziţiile referitoare la instituţia prescripţiei răspunderii penale sunt incidente şi în cazul inculpatului C.I.L., raportat la data săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. anterior, respectiv iulie 2006, şi a limitelor de pedeapsă ce sancţionează infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 C. pen.

Cu privire la recursul inculpatei T.M., Înalta Curte reţine că instanţa de fond a disjuns cauza cu privire la această inculpată astfel încât aceasta nu are nicio calitate în prezenta cauză, recursul acesteia fiind nefondat.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii H.C.M.E. şi C.I.L. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa în parte atât decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 133 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalului Bihor, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior aplicată inculpatei H.C.M.E., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II şi b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la uz de fals prev. de baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu rap. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 47 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului C.I.L., în pedepsele componente, pe care le va repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 500 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.

Va schimba încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu aplicarea art. 122, art. 124 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor H.C.M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior; art. 25 raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, C. pen. anterior şi C.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata T.M., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor formulate, de inculpaţii H.C.M.E. şi C.I.L. vor rămâne în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi H.C.M.E. şi C.I.L., în sumă de câte 300 RON, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Va obliga inculpata T.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

L Admite recursurile declarate de inculpaţii H.C.M.E. şi C.I.L. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 28 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 133 din 18 iunie 2013 pronunţată de Tribunalului Bihor, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite:

I.1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior aplicată inculpatei H.C.M.E., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1.000 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii continuate de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi 3 teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 lit. a) teza -II şi b) C. pen. anterior, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 1.000 RON amendă penală, pentru săvârşirea infracţiunii continuate de instigare la uz de fals prev. de baza art. 25 raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2), (3) şi (5) cu rap. art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 47 rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

I.2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată inculpatului C.I.L., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 500 RON amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev. de art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior , cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, art. 63 alin. (1) şi (3) teza I şi art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior;

- pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior.

Schimbă încadrarea juridică dată faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior , cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

I.3. În temeiul art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. cu aplicarea art. 122, art. 124 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor H.C.M.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior; art. 25 raportat la art. 291 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, C. pen. anterior şi C.I.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. anterior, art. 291 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 320¹ alin. (4) şi (7) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. e) teza II, C. pen. anterior, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

II. Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata T.M., împotriva aceleiaşi decizii penale.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor formulate de inculpaţii H.C.M.E. şi C.I.L. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi H.C.M.E. şi C.I.L., în sumă de câte 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă inculpata T.M. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1919/2014. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1...		ICCJ. Decizia nr. 2066/2014. Penal. Traficul de influenţă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1919/2014. Penal. Delapidarea (art. 215 ind.1 C.p.). înşelăciunea (art. 215 C.p.), falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1970/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2066/2014. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Falsul material în înscrisuri oficiale (art. 288 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.), infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2068/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005), infracţiuni la alte legi speciale. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2083/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP) ICCJ. Decizia nr. 2084/2014. Penal. Alte cereri privind judecata în fond. Contestaţie(NCPP)