ICCJ. Decizia nr. 1736/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1736/2014

Dosar nr. 14196/107/2012

Şedinţa publică din data de 22 mai 2014

Asupra recursului faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 372 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 14196/107/2012 au fost condamnaţi inculpaţii:

1. C.G., cetăţean român, studii superioare, de profesie asistent medical, ultimul loc de muncă I.N.R., necăsătorită, fără copii minori, fără antecedente penale, la:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) (teza 2) şi b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care o va executa în final inculpata.

S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 21 septembrie 2011 până la data punerii în libertate, respectiv 13 ianuarie 2012.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpată prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul penal nr. 2230/107/2012.

2. C.A.L., cetăţean român, 8 clase, căsătorită, fără copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320^/1 C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea de 2 ani închisoare, pedeapsă rezultantă.

S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., iar în baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare.

3. P.P., cetăţean român, 7 clase, căsătorit, fără copii minori, pensionar, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în cea mai grea, de 1 an închisoare, pedeapsă rezultantă.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., iar în baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare.

4. B.T., cetăţean român, studii superioare, căsătorit, fără copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la pedepse de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) (teza 2) şi b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,.cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 2 ani închisoare, pedeapsă rezultantă.

5. M.I.F., zis F., cetăţean român, studii superioare, necăsătorit, fără copii minori, medic veterinar la SC C. SRL Cluj-Napoca, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹C. proc. pen.

6. P.O.T., cetăţean român, studii profesionale, necăsătorit, fără copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 1 an închisoare, pedeapsă rezultantă.

7. C.A., zis A., cetăţean român, studii medii, văduv, fără copii minori, fără ocupaţie, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen., iar în baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi accesorii pe o durată de 2 ani şi 2 luni, termen de încercare.

8. P.D., cetăţean român, studii profesionale, necăsătorit, fără copii minori, militar voluntar, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat condamnat să plătească suma de 2.500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Au fost obligaţi inculpaţii asistaţi de apărători din oficiu în faza de urmărire penală să achite cheltuielile ocazionate de asistenţa juridică în această fază a procesului, astfel: - cheltuielile cu avocaţii din oficiu: inculpata C.G. - 800 RON şi inculpatul B.T. - 800 RON.

Au fost obligaţi inculpaţii asistaţi de apărători din oficiu în faza de judecată să achite cheltuielile ocazionate de asistenţa juridică în această fază a procesului (onorarii acordate apărătorilor prin încheierile de şedinţă de la termenele de judecată din datele de: 9 aprilie 2012, 7 mai 2012), respectiv inculpata C.A.L. - 100 RON, iar inculpatul P.P. - 100 RON.

Au fost obligaţi inculpaţi la plata onorariului parţial sau integral de avocat în cursul judecăţii, după cum urmează: inculpatul B.T. - 100 RON onorariu parţial - av. H.O. şi inculpatul P.O.T. - 100 RON onorariu parţial - av. H.B.

Toate aceste sume au fost virate în contul B.C.A.J. Alba din fondurile Ministerului Justiţiei.

În considerente instanţa a reţinut următoarele:

În ultimii ani pe raza judeţului Alba, şi nu numai, a acţionat o grupare infracţională nestructurată, în scopul săvârşirii unor infracţiunii de înşelăciune şi falsuri, pentru a obţine venituri ilicite, pentru ei şi pentru alte persoane, din procurarea de diplome de studii false şi din pensionarea frauduloasă a unor persoane, etc. Gruparea infracţională a acţionat şi pe raza judeţelor Cluj, Hunedoara, Arad, Maramureş, Satu Mare, Teleorman, precum şi pe raza municipiului Bucureşti, etc.

Între membrii grupării infracţionale au fost identificaţi şi inculpaţii: T.C., T.V., P.V.D., P.A.M.

Gruparea infracţională a fost sprijinită de următorii inculpaţi:

Inculpata C.G. a fost concubina inc. T.V. şi îl ajuta pe acesta la falsificarea de acte de studiu sau documente de vechime în muncă. Cu ocazia percheziţiei domiciliare de la locuinţa acesteia au fost ridicate următoarele sisteme informatice folosite la falsificarea de documente: Laptop T., cu două HDD cu seria 48TTF78VS de 320 GB şi unul cu seria 582 POYTT de 320 GB, HDD W.D. seria WCAL82486591 de 200 GB, imprimantă. Cu ocazia percheziţiilor informatice efectuate în cauză pe aceste sisteme informatice au fost identificate urme a mai multor acte falsificate de către inc. C.G. Potrivit rapoartelor EnCase primele falsuri datează din anul 2009.

Este de menţionat că în agenda postului telefonic cu seria IMEI X1 ridicat de la inc. C.G., a fost identificat un mesaj text primit în data de 18 iunie 2009, ora 15.44.53, cu următorul conţinut, "Fă-mi trei adeverinţe de permis. Urgent".

S-a arătat că în cauză cu privire la inculpata C.G. au fost interceptate mai multe discuţii telefonice purtate de aceasta din care rezultă cu certitudine comiterea faptelor, discuţii redate în actul de sesizare a instanţei.

Inculpata C.A.L. a beneficiat de pensie în baza unui dosar falsificat. Prin Decizia de pensionare din 27 octombrie 2009, s-a stabilit o pensie în sumă de 951 RON pe lună, în plată de la data de 11 august 2009. La dosar, prin Cererea din 11 august 2009, au fost depuse următoarele acte false: Adeverinţă nr. X2 datată 20 iulie 2009 din care reiese că sus-numita a fost angajat la C.N.U. Sucursala Măgurele în perioada 1 martie 1983 - 10 decembrie 1999 în funcţia de operator sortare, în grupa I de muncă, zona I de expunere la radiaţii; Adeverinţă nr. X3 datată 20 iulie 2009 în care se arată de ce sporuri a beneficiat înv. C.A.L. în cadrul C.N.U. Bucureşti, Sucursala Măgurele; Adeverinţa nr. X4 datată 20 iulie 2009, în care sunt menţionate salariile de care ar fi beneficiată înv. C.A.L. în cadrul C.N.U. Bucureşti, Sucursala Măgurele; Adresa nr. X5 datată de falsificator cu data de 20 iulie 2009, eliberată chipurile de C.N.U. Sucursala Măgurele, adresată direct C.J.P.P. Alba, în care se menţiona că mai mulţi angajaţi ai companiei şi-au pierdut cărţile de muncă, iar pentru a-şi dovedi vechimea în muncă li s-au eliberat adeverinţe de vechime, că toţi angajaţii ce vor depune dosare de pensionare au lucrat în grupa I de muncă, în zona I de expunere la radiaţii.

La dosar a fost depusă şi o copie de pe M. Of. Partea a III-a, nr. 89/11.03.2009, în care este publicat următorul anunţ: "C.A.L., cu domiciliul în comuna V.M., jud. Alba, aduce la cunoştinţă pierderea carnetului de muncă seria X6, nr. X7, eliberat la 20 mai 1980 de întreprinderea de Prospecţiuni Geologice din Bucureşti, pe numele O.A.L.".

Prin acest dosar fals de pensie C.J.P.P. Alba a fost prejudiciată cu suma de 25.567 RON.

Or, inculpata C.A.L. nu a lucrat niciodată la societăţile menţionate în dosarul său de pensie şi în fapt nu a lucrat niciodată cu carte de muncă. La momentul când a încasat prima pensie aceasta avea vârsta de 47 ani. În vederea falsificării dosarului ei de pensie sus-numita a luat legătura cu inc. C.S., prin intermediul soţului ei inc. C.T.A., în vederea întocmirii dosarului de pensie, remiţându-i suma de 7.000 RON, precum şi copii de pe acte de identitate ale soţiei.

Fiind audiată inculpata C.A.L., a minţit arătând că de dosarul ei s-ar fi ocupată o rudă de-a ei, între timp decedată. Declaraţia a fost făcută în acest sens pentru a-i atenua răspunderea penală şi pentru a-l dezincrimina pe soţul ei, care a fost adevăratul intermediar.

Fiind audiat, acesta din urmă a arătat că soţia sa nu a lucrat nicăieri cu carte de muncă, iar în urmă cu aproximativ 4 - 5 ani, prin intermediul unui bărbat pe nume S. din oraşul Stei, jud. Bihor, căruia i-a dat suma de 7.000 RON şi anumite acte, a fost întocmit dosarul de pensie al soţiei sale.

Declaraţia acestuia în sensul că a avut reprezentarea că plăteşte contribuţii legale pentru a ieşi la pensie este evident mincinoasă, făcută în scopul de a-i atenua răspunderea penală. După cum am arătat mai sus, cotizaţiile presupun încheierea unui contract de asigurare, nu retroactivează şi evident nu privesc condiţiile speciale (zonă de radiaţii). În fapt, ambii soţi au avut reprezentarea a ceea ce fac şi au apelat la inculpatul C.S. pentru a rezolva dosarul de pensie, deoarece au auzit de la alte persoane cu ce anume se ocupă acesta. De altfel, după începerea investigaţiilor în cauză, înv. C.T.A. a luat legătura cu inculpatul C.S. pentru a se sfătui cu acesta ce anume să declare soţia sa la audieri. Din interceptările telefonice realizate în cauză a reieşit că şi inc. C.T.A. negocia şi el cu inculpatul C.S. întocmirea în fals a unui dosar de pensie pe numele său, dosar care nu a mai fost depus la C.J.P.P. Alba urmare a arestărilor efectuate în prezentul dosar.

Inculpatul P.P. este pensionar de invaliditate din 3 februarie 2003 cu o vechime în muncă de 17 ani, 10 luni şi 25 zile. Acesta beneficiază de pensie de invaliditate prin Decizia din 21 martie 2003 în sumă de 104,7615 RON, în prezent 350 RON lunar, dosar de pensie X8. Sus-numitul era interesat de primirea unei pensii mai mari şi în acest sens a făcut o cerere de recalculare a pensiei. Prin Cererea din 19 octombrie 2009, inculpatul P.P. a solicitat recalcularea pensiei, şi a depus la dosar cartea de muncă seria CM X9, falsificată parţial, cu menţiuni false în sensul că în perioada 7 ianuarie 1966 - 22 ianuarie 1991, ar fi lucrat în grupa I de muncă la Întreprinderea de Salubritate Bucureşti şi la SC C.A. SRL Bucureşti.

În cauză, în baza actelor false depuse a fost emisă Decizia nr. X10 de acordare a pensiei (recalculare) datată 29 decembrie 2010, semnată de trei lucrători de la Casa de Pensii (cel care a întocmit-o, a verificat), falsurile depistându-se doar în ultimă instanţă, astfel că decizia nu a fost semnată de către director, şi nu a intrat în plată. Prin această decizie se stabiliseră (nu este semnată de director) drepturi în sumă de 673 RON începând cu data de 1 noiembrie 2009.

Fiind sesizate nereguli la dosar, decizia de pensie nu a intrat în plată, învinuitul fiind invitat la sediul Casei de Pensii Publice Alba pentru a da lămuriri cu privire la suspiciunile de fals din dosar. Inculpatul P.P. s-a prezentat la sediul Casei de Pensii şi a declarat în scris, fără motive, că renunţă la cererea de recalculare.

În vederea falsificării cărţii sale de muncă, inculpatul P.P. a luat legătura cu inc. T.C., prin intermediul inc. O.M. De altfel inc. P.P. este socrul inc. O.M., indicat de mai mulţi beneficiari, ca fiind persoana ce le-a făcut cunoştinţă cu inc. T.C.

Inculpatul B.T. a recrutat clienţi (beneficiari) din judeţele Satu Mare şi Maramureş pentru gruparea infracţională. Aduna de la aceştia documentele necesare falsificării şi sumele de bani pe care le transmitea (fie prin poştă sau cu "naşul" pe tren) sau le ducea personal inculpaţilor care se ocupau de acestea la Bucureşti. Ulterior primea de la acesta actele false pe care le transmitea către beneficiari. Inculpatul a intermediat obţinerea de acte false de către mai mulţi inculpaţi (menţionându-se că la percheziţii au fost identificate copii de pe actele personale şi ale altor persoane din jud. Satu Mare, care au fost transmise de către inculpatul B., în acelaşi scop, pentru falsificarea de acte).

Inculpatul M.I.F. i-a solicitat inculpatul T.C. să-i falsifice o carte de muncă pentru un dosar de pensie pe numele său, sens în care i-a dat acestuia suma de 4.000 RON, fiindu-i adăugate pe cartea sa de muncă nişte file suplimentare în care se arăta în fals că sus-numitul ar fi lucrată câţiva ani la Întreprinderea Minieră Baia de Arieş. După începerea anchetei inc. M.I.F. a distrus foaia suplimentară falsă.

În cauză au fost interceptate mai multe convorbiri telefonice între inc. T.C. şi învinuitul M.I.F. care a folosit postul telefonic cu nr. de apel X11.

Astfel, la data de 23 mai 2011, la ora 21:59:46, inculpatul T.C. a luat legătura cu inculpatul M.I.F. şi îl întreabă dacă are acasă "originala" (se referă la cartea de muncă) fiindcă zilele acestea el ar vrea să plece la Bucureşti. M. îi dă indicaţii cu privire la domiciliul său, spunându-i că de la Mătişeşti mai merge 10 kilometri, locuieşte la şoseaua principală, dar toată lumea îl cunoaşte fiindcă este medic veterinar, iar în ceea ce priveşte "originala" nu o are acasă. Din discuţiile telefonice din data de 30 mai 2011, a reieşit faptul că inculpatul M.I.F. s-a deplasat în mun. Cluj-Napoca pentru a-şi scoate cartea de muncă, iar în jurul orei 11:04:35, s-a întâlnit cu inculpatul T.C. şi i-a predat acestuia cartea sa de muncă. Ulterior, în data de 7 iunie 2011, la ora 00:11:23, inculpatul T.C. îl apelează pe inculpatul M.I.F. pentru a-i spune că se pregăteşte să plece din Bucureşti, că a rezolvat problema, deşi au fost multe încurcături şi ar vrea să vină la el pentru a discuta. În cursul aceleiaşi zile T.C. l-a apelat din nou pe M.I.F. şi a discutat cu părinţii acestuia, cărora le cere indicaţii cu privire la traseul pe care ar putea veni până la domiciliul lor.

În ultimii ani pe raza judeţelor Alba, Bihor, Cluj şi Arad, a acţionat o grupare infracţională nestructurată, în scopul săvârşirii unor infracţiunii de înşelăciune, pentru a obţine venituri ilicite, pentru ei şi pentru alte persoane, din pensionarea frauduloasă a unor persoane, etc.

Activitatea grupării infracţionale s-a întins pe mai mulţi ani.

Gruparea infracţională a avut o rază mare de acţiune, pe raza mai multor judeţe ale ţării şi a atras în activităţile infracţionale un număr deosebit de mare de persoane, care doreau să beneficieze de pensii în baza unor dosare falsificate.

În rechizitoriu se face referire la inculpatul C.S. ca şi lider informal al acestei grupări, însă aspectul nu face obiectul judecării prezentei cauze.

Dată fiind însă poziţia inculpatului P.O.T. de recunoaştere a vinovăţiei, se impune a fi menţionată implicarea inculpatului C.S. în privinţa faptelor acestui inculpat, implicare fără de care faptele acestuia, sub aspectul mijloacelor utilizate, nu s-ar fi putut reţine ca fiind reale.

Inculpatul P.O.T. a solicitat ieşirea la pensie în baza unui dosar falsificat de către inculpatul C.S., dosar care însă nu a intrat în plată.

La dosarul de pensie, prin Cererea din data de 1 octombrie 2009, au fost depuse un număr de patru adeverinţe false, şi anume Adeverinţa nr. X12 din 3 septembrie 2009, X13 din 3 septembrie 2009, X14 din 3 septembrie 209 şi X15 din 3 septembrie 2009, în care se menţiona că sus-numitul ar fi lucrat la C.N.U., Sucursala Măgurele, în perioada 1984 - 2001 ca şi muncitor subteran şi operator, în grupa I de muncă, zona I de expunere la radiaţii, etc. (ultima adresată către C.J.P.P. Cluj în care se anunţa că mai mulţi muncitori şi-au pierdut cărţile de muncă, etc).

De asemenea, la dosar s-a depus şi o copie de pe M. Of., Partea a III-a, nr. 29/28.08.2008, în care era publicat următorul anunţ: "P.O.T., cu domiciliul în satul B.A., judeţul Cluj, aduce la cunoştinţă pierderea carnetului de muncă X16, eliberat la 16 iulie 1986 de Întreprinderea de Prospecţiuni Geologice din Bucureşti". Deoarece falsurile din dosar au fost sesizate la timp de către angajaţii Casei Judeţene de Pensii Publice Cluj, cererea de pensionare a fost respinsă prin Decizia nr. X17 din 13 februarie 2009.

Inculpatul P.O.T. nu a lucrat niciodată în mină sau în vreo zonă de expunere la radiaţii. Fiind interesat de ieşirea la pensie sus-numitul a apelat la inculpatul C.S. căruia i-a dat copii de pe actele sale personale necesare realizării dosarului, precum şi suma de 1.000 RON.

Inculpatul C.A. a intermediat obţinerea de către inculpatul D.N., de la inculpatul T.C., a unei diplome de licenţă false, potrivit căreia sus-numitul a promovat examenul de licenţă în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, Facultatea de Inginerie Mecanică, în sesiunea iunie - iulie 2004, ocazie cu care a comis acte de complicitate materială şi morală la fals (a primit şi predat copiile de pe actele necesare falsificării, suma de bani - 3.500 RON, diploma falsă, a transmis comanda de falsificare, etc.).

Inculpatul P.D., pe numele căruia a fost găsită o foaie matricolă pentru clasele IX - XII, eliberată de Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti, cu număr de înregistrare X18/2008. Această foaie matricolă a fost identificată fizic cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului T.V., locuinţă situată în municipiul Bucureşti.

În vederea obţinerii diplomei de bacalaureat falsă inc. P.D., a apelat la vecinul său inculpatul M.I., căruia i-a dat o copie de pe buletin şi două fotografii, iar în momentul în care a primit diploma i-a dat acestuia suma de 3.900 RON. La rândul său inculpatul M.I. a predat actele, fotografiile şi suma de bani primită de la inculpatul P.D. către inculpatul T.V., de la care a primit diploma falsă. Persoana care a falsificat efectiv diploma este sau inculpatul T.M.C. sau inculpata C.G., cei doi inculpaţi fiind folosiţi de către inculpatul T.V. la realizarea falsurilor.

Cu ocazia audierii sale, inculpatul P.D. a predat diploma de bacalaureat falsă X19 şi foaia matricolă anexă la diplomă.

Inculpatul P.D. nu a folosit diploma falsă.

Starea de fapt a fost stabilită de către organul de urmărire penală pe baza următoarelor probe:

La percheziţia efectuată în mun. Bucureşti, sector 3, unde domiciliază inculpata C.G., au fost găsite următoarele înscrisuri false şi mijloace de probă: - şase hărţi ştampilate cu impresiunea "Casa de Pensii a mun. Bucureşti, Casa Locală de Pensii Sector 5, Registratură, nr. ____ din ____ de formă dreptunghiulară; - două bileţele având înscrise datele de identificare ale SC C.A. SA Bucureşti şi un bileţel cu datele personale ale numitului M.V.; - înscris cu datele de identificare ale SC C.A. SA Bucureşti; - copie diplomă de bacalaureat X20, eliberată de Grupul Şcolar Anghel Saligny pe numele C.Ş.R.; - copie diplomă de bacalaureat eliberată de Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti pe numele V.N.M.; - foaie matricolă pentru clasele 9 - 12 pe numele V.G.P.E., eliberată de Grupul Şcolar Economic Viilor; - un număr de şase foi matricole pentru clasele 9 - 12, fără nume şi număr, eliberate de Grupul Şcolar Economic Viilor; - cinci diplome de bacalaureat, toate cu seria X21, necompletate; - file necompletate din carnetul de muncă cu seria X22; - următoarele sisteme informatice: un laptop marca T.; HDD marca W.D., capacitate 200 GB, şi o imprimantă H.P., precum şi a altă imprimantă color marca H.D.

La percheziţia efectuată în Negreşti Oaş, str. V., jud. Satu Mare, unde domiciliază înv. B.T. au fost găsite următoarele înscrisuri false şi mijloace de probă: copie diplomă de bacalaureat emisă de Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti pe numele C.M.I.; diplomă de licenţă eliberată de Universitatea B. Bucureşti - Facultatea de Agricultură - Silvicultură, pe numele S.G.V.; foaie matricolă eliberată de Universitatea B. Bucureşti - Facultatea de Agricultură - Silvicultură, pe numele S.G.V.; copie foaie matricolă eliberată de Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti pe numele D.N.C.

Acte de studii false sau dosare de pensie ce conţin acte false:

- acte de studiu pe numele P.D.;

- foaie matricolă eliberată de Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti, pe numele P.D.;

- dosar de pensie C.A.L.;

- dosar de pensie P.O.T.;

Declaraţiile inculpaţilor: C.G.; C.A.L.; P.P.; B.T.; M.I.F.; P.O.T.; C.A.; P.D.

După înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului Alba sub Dosar nr. 2230/107/2012, instanţa a pus în vedere inculpaţilor conţinutul art. 320¹ C. proc. pen. şi faptul că pot invoca acest text de lege privind judecata simplificată cu toate consecinţele care decurg din el.

Un număr de 8 inculpaţi au dorit să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. Unii dintre aceştia au dat declaraţii autentice în faţa notarului, iar alţii au dat declaraţii în mod direct, în faţa instanţei.

Instanţa a consemnat declaraţiile inculpaţilor care au invocat art. 320¹ C. proc. pen. şi a verificat declaraţiile autentice date în faţa notarului, după care, la termenul din 10 decembrie 2012 a dispus disjungerea cauzei cu privire la aceşti inculpaţi, formându-se prezentul dosar - nr. 14196/107/2012, urmând ca în ce priveşte pe inculpaţii care nu au invocat art. 320¹ C. proc. pen. judecarea cauzei să continue în Dosarul nr. 2230/107/2012.

S-a reţinut că potrivit art. 320¹ alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

Potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, la termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.

Inculpaţii sus-menţionaţi au declarat în mod expres, fie direct şi personal, fie prin înscris autentic, că recunosc integral faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei şi că solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza acelor probe. Au precizat că îşi însuşesc probele de la urmărire penală şi nu solicită alte probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere în cazul câtorva din inculpaţi.

Instanţa a reţinut că, pe baza probelor administrate, rezultă că faptele inculpaţilor sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana inculpaţilor pentru a se putea stabili o pedeapsă, astfel că va proceda la soluţionarea laturii penale.

În drept s-a reţinut că:

Fapta inc. C.G. care a sprijinit gruparea infracţională nestructurată a fraţilor T., prin aceea că a falsificat acte pentru aceştia la cererea inc. T.V. (concubinul ei), timp de mai mulţi ani, primind parte din beneficiile obţinute de gruparea infracţională, asigurând grupării sprijin material şi moral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) (teza 2) şi b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C. pen.

Fapta inc. C.G. care a ajutat la inducerea în eroare a mai multor Case de pensii şi la încercarea de a induce în eroare mai multe Case de pensii judeţene, prin falsificarea unor acte de vechime în muncă depuse la dosarele de pensii a altor persoane, comiţând acte de complicitate materială şi morală la înşelăciune, prin faptele sale şi a celorlalţi membri ai grupării, cauzându-se un prejudiciu de peste 100.000 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea prev. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inc. C.G. care în perioada 2009 - 2011, a falsificat mai multe înscrisuri oficiale (cărţi de muncă şi diplome de studiu), acestea fiind de natură să producă efecte juridice, unele au şi produs, fiind folosite de beneficiari, în cazul unora dintre falsuri, având rol de autor, la altele instigator sau complice material şi moral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inc. C.G. care în perioada 2009 - 2011, a falsificat mai multe adeverinţe de vechime în muncă şi adeverinţe de venit, ce au fost încredinţate către beneficiari, urmând a fi folosite de aceştia în vederea producerii de efecte juridice, în cazul unora dintre falsuri, având rol de autor, la altele instigator sau complice material şi moral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reţinut că infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inc. C.A.L., care deşi nu a lucrat niciodată în condiţiile speciale de muncă prevăzute de lege, în complicitate cu soţul ei şi în înţelegere cu inc. C.S., a cerut ieşirea la pensie în condiţii speciale, prezentând la C.J.P.P. Alba un dosar la care au fost depuse patru adeverinţe de vechime în muncă false, în care se menţiona că sus-numita a lucrat în perioada 1983 - 1999, la C.N.U., Sucursala Măgurele, folosind şi alte mijloace frauduloase, inducând în eroare Casa de Pensii, beneficiind începând cu anul 2009 de o pensie în sumă de 951 RON pe lună, şi care a menţinut apoi în eroare Casa de Pensii cu prilejul încasării lunare a pensiei, până când aceasta a fost sistată în cursul anului 2011, cauzând prin fapta sa un prejudiciu în sumă de 25.567 RON, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inc. C.A.L., care prin intermediul soţului ei, înv. C.T.A., a solicitat inc. C.S. falsificarea mai multor înscrisuri sub semnătură privată în vederea ieşirii la pensie, scop în care a plătit acestuia o sumă de bani, prin intermediul soţului ei, fiind falsificate trei adeverinţe, cu nr. X2, X3 şi X4 şi o adresă nr. X5, din care reieşea că sus-numita a lucrat între 1983 şi 1999 la C.N.U., Sucursala Măgurele, etc. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inc. P.P., care în cursul anului 2009, în înţelegere cu inc. T.C., deşi beneficia de o pensie de invaliditate, deoarece cuantumul acesteia era mic şi dorea să iasă la pensie pentru limită de vârstă însă nu avea vechimea necesară, a încercat să inducă în eroare C.J.P.P. Alba pentru a beneficia de pensie în mod fraudulos, solicitând ieşirea la pensie, anexând la dosarul depus la Casa de Pensii cartea sa de muncă cu seria CM nr. X9, în care s-au efectuat înscrieri false potrivit cărora sus-numitul a lucrat în perioada 1966 - 1991 la două societăţi comerciale din Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inc. P.P., care a solicitat inc. T.C. falsificarea cărţii sale de muncă cu seria CM nr. X9, în sensul de a-i fi trecută vechime suplimentară în muncă, pentru a ieşi la pensie, scop în care a dat inculpatului o sumă de bani, fiind făcute menţiuni false în cartea de muncă potrivit cărora sus-numitul a lucrat în perioada 1966 - 1991, la două societăţi comerciale din Bucureşti, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inc. B.T., care a sprijinit gruparea infracţională nestructurată constituită în jurul inculpatului T.C., prin aceea că a găsit clienţi din judeţele Satu Mare şi Maramureş, pentru gruparea infracţională, a intermediat relaţiile dintre aceştia şi grupare, primea actele necesare falsificării, sumele de bani, le transmită inc. T.M.C., iar după ce primea actele false le transmitea la beneficiari, etc., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de sprijinire grup infracţional nestructurat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. a) (teza 2) şi b) pct. 18, cu aplic. art. 323 C. pen.

Fapta inc. B.T., care a intermediat obţinerea de la gruparea infracţională de acte de studiu false pentru înv. G.C.I., P.A., Ţ.E.G., T.I., B.I., B.D.I., L.I. şi familia lui, L.M.A., G.V., G.M., C.M.I., P.V.V., S.G.V., M.T.O., unele acte fiind falsificate efectiv, ocazie cu care a comis acte de complicitate materială şi morală la fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inc. B.T., care care a intermediat obţinerea de la gruparea infracţională de adeverinţe de vechime în muncă pentru înv. L.I., C.M., I.P., P.A., M.M., B.M., unele acte fiind falsificate efectiv, ocazie cu care a comis acte de complicitate materială şi morală la fals, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inc. M.I.F., care a solicitat inc. T.C. să-i falsifice cartea sa de muncă, în sensul de a-i adăuga vechime în muncă suplimentară, scop în care a dat acestuia suma de 4.000 RON, fiind falsificată o foaie suplimentară ce a fost anexată la cartea de muncă, potrivit căreia sus-numitul a lucrat la Întreprinderea Minieră Baia de Arieş, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.;

Fapta inc. P.O.T., care deşi nu a lucrat niciodată în condiţiile speciale de muncă prevăzute de lege, în înţelegere cu inc. C.S., a încercat să inducă în eroare C.J.P.P. Cluj pentru a beneficia de pensie în mod fraudulos, solicitând ieşirea la pensie în condiţii speciale, anexând la dosarul depus la Casa de Pensii un număr de patru adeverinţe de vechime în muncă false, în care se menţiona că sus-numitul a lucrat în perioada 1984 - 2001, la C.N.U., Sucursala Măgurele, folosind şi alte mijloace frauduloase pentru inducerea în eroare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.

Fapta inc. P.O.T., care a solicitat inc. C.S. falsificarea mai multor înscrisuri sub semnătură privată în vederea ieşirii la pensie, scop în care a dat acestuia o sumă de bani, fiind falsificate patru adeverinţe cu nr. X12, X13, X14 şi X15 din care reieşea că sus-numitul a lucrat între 1984 şi 2001 la C.N.U., Sucursala Măgurele, etc., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 25 C. pen.; rap. la art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Infracţiunile au fost comise în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inc. C.A., care a intermediat obţinerea de către înv. D.N., de la inc. T.C., a unei diplome de licenţă false, potrivit căreia sus-numitul a promovat examenul de licenţă în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti, Facultatea de Inginerie Mecanică, în sesiunea iunie - iulie 2004, ocazie cu care a comis acte de complicitate materială şi morală la fals (a primit şi predat copiile de pe actele necesare falsificării, suma de bani - 3.500 RON, diploma falsă, a transmis comanda de falsificare, etc.) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

Fapta inc. P.D., care a solicitat prin intermediul înv. M.I., inc. T.V., falsificarea unei diplome de bacalaureat pe numele său, scop în care a plătit suma de 3.900 RON, fiind falsificată efectiv o diplomă de bacalaureat cu X19 şi o foaie matricolă anexă, potrivit căreia sus-numitul a urmat cursurile şi a absolvit examenul de bacalaureat la Grupul Şcolar Economic Viilor Bucureşti întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 288 alin. (1) C. pen.

Procedând la individualizarea pedepselor, instanţa a reţinut criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările în care s-au comis faptele, urmările produse sau care s-ar fi putut produce, persoana şi conduita inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În privinţa grupului infracţional format din inculpaţii T.C., T.V. şi alţi inculpaţi s-a reţinut că au acţionat cu scopul de a obţine venituri ilicite prin întocmirea de acte false care să ateste anumite situaţii sau să faciliteze obţinerea de pensii.

Aceste venituri au constat în bani şi alte bunuri.

Tot pentru obţinerea de venituri din astfel de acte false au acţionat şi inculpaţii C.G., B.T., folosiţi de liderii grupării, pentru falsificare de acte şi procurarea unor acte tip cum ar fi cărţile de muncă.

Cu privire la împrejurările în care s-au comis faptele s-a reţinut că ele s-au comis în condiţiile în care un număr mare de persoane s-au aflat în faţa posibilităţii de a primi o pensie mai mare sau de a obţine acte pentru studii pe care nu le-au făcut. Fiecare beneficiar a avut o aplecare spre a obţine avantaje ilicite, însă este de reţinut faptul că inculpaţilor beneficiari li s-au făcut aceste oferte de a obţine în mod facil acte false şi a operat şi puterea exemplului, mai ales în cazul dosarelor de pensie. Mulţi inculpaţi au putut afla de situaţia altora care au obţinut pensii majorate pe bază de acte false, aspect care i-a încurajat să procedeze la fel.

Consecinţele produse au fost extrem de grave. Gruparea infracţională din jurul inculpaţilor T.C. şi T.V. a falsificat un număr de 67 de acte de studiu şi un număr mare de dosare de pensie (nu au putut fi identificate toate, activitatea grupării fiind foarte extinsă). S-au produs consecinţe negative pe piaţa muncii şi asupra bugetului de stat.

Consecinţele care s-ar fi putut produce sunt de o gravitate excepţională. Dacă gruparea şi-ar fi continuat şi extins activitatea numărul actelor de studiu şi de dosare false de pensie ar fi crescut alarmant. Efectele ar fi fost extrem de negative pe piaţa muncii, multe persoane nepregătite şi necalificate s-ar fi putut încadra pe posturi care cer calificare. Un număr mare de elevi fără diplomă de bacalaureat ar fi putut intra la universitate. Şi toate astea în dauna unor persoane care şi-au obţinut corect actele de studii şi de calificare.

În cazul dosarelor de pensie, exista riscul ca bugetul să fie grevat de nişte plăţi care nu au la bază raporturi corecte de asigurări sociale şi să fie grav prejudiciat în acest fel.

Cu privire la inculpata C.G., s-a reţinut că a fost implicată în activitatea de falsificare a actelor de studiu şi a adeverinţelor de vechime în muncă, la domiciliul acesteia descoperindu-se dispozitive electronice utilizate pentru realizarea actelor false. Nu are antecedente penale. A fost sinceră în cursul procesului.

În ce priveşte pe inculpatul B., s-a reţinut că a fost la rândul său implicat în comiterea acestor fapte grave, recrutând beneficiari de pe raza a două judeţe, de la care încasa bani şi intermediind comunicarea actelor false către beneficiari. Nu are antecedente penale. A fost sincer în cursul judecăţii.

Cu privire la ceilalţi inculpaţi, respectiv: C.A.L., P.P., P.O.T., C.A. şi P.D., vinovaţi de comiterea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 20 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 288 alin. (1) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. şi art. 290 C. pen. şi art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen., instanţa a reţinut pe de o parte o gravitate semnificativă a faptelor, iar pe de altă parte faptul că inculpaţii nu au antecedente penale, au avut o conduită sinceră şi au invocat prevederile art. 320¹ C. proc. pen.

În raport de contribuţia concretă avută de aceşti inculpaţi la comiterea faptelor, de lipsa antecedentelor penale şi de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. invocate de aceştia, instanţa a reţinut că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea lor, astfel că, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.

Nu s-au făcut diferenţe la individualizarea pedepselor între volumul actelor false întocmite sau utilizate în vederea producerii de consecinţe juridice şi de asemenea nu s-au făcut diferenţieri în funcţie de sumele încasate cu titlu de pensie necuvenită pe anumite intervale de timp care au durat până la descoperirea faptelor. În esenţă, faptele sunt de aceeaşi natură şi gravitate; faptul că unii dintre inculpaţi au încasat sume mai mari ţine de momentul la care au intrat în plată pensiile necuvenite şi de tipul de vechime înscris în fals în cărţile de muncă, aspecte de care se fac responsabili în primul rând membrii grupului infracţional nestructurat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prev. de art. 363 C. proc. pen. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial - Alba Iulia şi inculpatele C.G. şi C.A.L.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial - Alba Iulia a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva omisiunii instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la disp. art. 83 C. pen. asupra pedepselor aplicate inculpaţilor C.A.L., P.P., B.T., M.I.F., P.O.T., C.A. şi P.D. raportat la împrejurarea că acestor inculpaţi instanţa le-a suspendat condiţionat executarea pedepselor aplicate.

Au fost invocate aspecte de netemeinicie constând în cuantumul pedepselor principale aplicate inculpaţilor condamnaţi şi a modalităţii de executare a acestora în contextul în care în considerentele hotărârii se vorbeşte despre gravitatea deosebită a activităţii infracţionale derulate de inculpaţi, de amploarea fenomenului şi numărul persoanelor implicate, de cuantumul prejudiciului produs, de implicaţiile asupra circuitului civil al înscrisurilor oficiale falsificate, cu privire specială spre actele de studiu întocmite în fals.

În aceste circumstanţe acuzarea a solicitat majorarea pedepselor principale, păstrarea modalităţii de executare a pedepsei cu privire la inculpata C.G. şi schimbarea modalităţii de executare din suspendare condiţionată în suspendare sub supraveghere în cazul celorlalţi inculpaţi.

Inculpata C.G., prin apărător ales, în expunerea orală a motivelor de apel, a solicitat reindividualizarea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. în sensul suspendării condiţionate a executării pedepsei sau sub supraveghere.

A solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., faţă de conduita bună avută înainte de săvârşirea faptelor, arătând că a avut şi are un loc de muncă, îşi creşte singură copiii, nu are antecedente penale, starea de sănătate este precară dovedită cu actele de la dosar, iar preocupările sale sunt de a întreţine copilul aflat la facultate.

Inculpata C.A.L. prin apărător ales a menţionat că, în raport de modul în care a fost săvârşită fapta, acesteia nu i s-a reţinut niciun act material, pensia de care a beneficiat fiind făcută de soţ. A arătat că din convorbirile telefonice rezultă faptul că aceştia au crezut că aceste pensii sunt legale.

A arătat că inculpata nu a dat bani pentru săvârşirea infracţiunii de fals considerând că plăteşte contribuţia la Casa de Pensii.

Prin Decizia penală nr. 96/A din 15 mai 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Alba împotriva Sentinţei penale nr. 292 din 25 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 14196/107/2012.

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatei C.G. pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată; individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B.T. pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat şi a modalităţii de executare a acesteia; omisiunii pronunţării instanţei asupra disp. art. 83 C. pen. cu privire la inculpaţii C.A.L., P.P., M.I.F., P.O.T., C.A. şi P.D., şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost descontopită pedeapsa aplicată inculpatei C.G. în elementele ei componente de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare.

A fost majorată la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza a II-a şi b) pct. 18 cu art. 323 C.pen şi art. 320¹ C. proc. pen.

A fost majorată la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei C.G. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune în formă continuată, prev. de art 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei de 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 ani şi 6 luni, 2 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 21 septembrie 2011 şi până la 13 ianuarie 2012.

A fost menţinută măsura obligării de a nu părăsi ţara luată în privinţa inculpatei C.G., prin Încheierea din data de 9 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar penal nr. 2230/107/2012.

A fost descontopită pedeapsa aplicată inculpatului B.T. în elementele ei componente de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare.

A fost majorată la 2 ani şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B.T. pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza a II-a şi b) pct. 18 cu art. 323 C.pen şi art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului de 2 ani şi 6 luni închisoare, 2 luni închisoare şi respectiv 2 luni închisoare în cea mai grea, de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5), s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 86 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe perioada termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

A fost desemnat cu supravegherea inculpatului Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a atras atenţia inculpaţilor C.A.L., P.P., M.I.F., P.O.T., C.A. şi P.D. asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inc. C.A.L. şi C.G. împotriva aceleiaşi hotărâri penale şi au fost obligate inculpatele apelante să plătească statului câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia, iar suma totală de 600 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorilor din oficiu, s-a înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Alba.

A fost respinsă cererea formulată de inculpaţii intimaţi P.O.T. şi M.I.F. de acordare a cheltuielilor judiciare efectuate în apel.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a constatat că în soluţionarea acestei cauze s-a aplicat procedura simplificată reglementată de art. 320¹ C. proc. pen. în contextul în care, înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpaţii C.G., C.A.L., P.P., B.T., M.I.F., P.O.T., C.A. şi P.D. au recunoscut în integralitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest context procesual, curtea de apel a reţinut împrejurarea că judecătorul fondului a analizat probele administrate în faza de urmărire penală în raport de exigenţele impuse de art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că prezenta cauză este disjunsă dintr-un dosar amplu, care priveşte 165 de inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial - Alba Iulia sub nr. 43/D/P/2011, din care instanţa a procedat la disjungerea cu privire la inculpaţii ce fac obiectul prezentei cauze din perspectiva opţiunii procesuale exprimate de persoanele anterior menţionate în sensul aplicării procedurii simplificate.

În consecinţă, raportat la atitudinea procesuală manifestată de inculpaţii din prezenta cauză, prin prisma analizării probelor în raport de dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., s-a apreciat că Tribunalul Alba a procedat la o corectă încadrare juridică a stării de fapt recunoscută în integralitate de către aceşti inculpaţi.

S-a apreciat că în momentul în care s-a procedat la individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat care şi-a recunoscut vinovăţia, instanţa de fond a omis cu privire la inculpaţii C.G. şi B.T. analizarea contribuţiei acestora din perspectiva întregului grup infracţional nestructurat implicat în producerea infracţiunilor reţinute în sarcina lor, gravitatea actelor comise, repercusiunile sociale ale acestor acte materiale, rolul esenţial pe care inculpata C.G. l-a avut în organizarea şi funcţionarea procedurilor cu caracter infracţional manifestat în formă continuată, atribuţiile şi modul de operare pe care inculpatul B.T. l-a avut în cadrul grupării, elemente de natură să faciliteze aparenţa de legalitate.

S-a arătat că rolul acestor inculpaţi este esenţial, însă, prin cuantumul pedepselor aplicate de către jurisdicţia inferioară s-a tins spre o minimizare a gradului de pericol social şi s-a creat o discrepanţă evidentă între acţiunile acestora şi percepţia asupra gravităţii faptelor raportat la pedepsele aplicate fiecăruia dintre ei pentru infracţiunile de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat prev. de art. 8 din Legea 39/2003 rap. la art. 2 lit. a) teza a II-a şi b) pct 18 cu aplic. art. 323 C. pen.

Contribuţia celor doi inculpaţi a facilitat extinderea reţelei infracţionale, astfel cum rezultă din actul de sesizare a instanţei, prin prisma căruia trebuie analizată contribuţia celor doi inculpaţi, date fiind probele administrate în faza de urmărire penală.

În contextul celor anterior menţionate, curtea de apel a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor C.G. şi B.T. pentru infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional nestructurat de la 2 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru fiecare dintre aceştia.

Curtea de apel a motivat în acest context şi respingerea cererii de reţinere a unor circumstanţe atenuante de natura celor solicitate de inculpata apelantă C.G., apreciind că nu se impun a fi reţinute în favoarea acesteia, în contextul în care faptul că a deţinut un loc de muncă, că are o stare precară a sănătăţii şi un copil în întreţinere nu sunt elemente asimilabile unei bune conduite în sensul art. 74 C. pen. Deţinerea unui loc de muncă reprezintă o opţiune a fiecărei persoane şi nu o facultate ce permite atribuirea unor calităţi suplimentare unei conduite normale în contextul convieţuirii în cadrul unei societăţi.

Caracterul procesual sincer manifestat în cursul urmăririi penale a fost avut în vedere de către jurisdicţia inferioară la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei C.G.

În ceea ce priveşte modul de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatei C.G., s-a arătat că aceasta nu a format instanţei convingerea întrunirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 81 lit. a), c) C. pen. şi 86¹ lit. a) - c) C. pen. şi că scopul pedepsei ar putea fi atins prin suspendarea condiţionată a acesteia raportat la gravitatea actelor materiale comise, împrejurarea că inculpata s-a manifestat sincer şi s-a prezentat la termenele de judecată neechivalând cu o modificare a conduitei comportamentale într-o aşa manieră încât curtea de apel să fie convinsă că pedeapsa aplicată ar reprezenta un avertisment şi, chiar fără executarea ei în regim de detenţie, aceasta nu va mai săvârşi alte infracţiuni.

Referitor la modul de executare a pedepsei rezultante aplicate inculpatului B.T., curtea de apel a apreciat că trebuie dată o mai mare eficienţă condiţiilor de supraveghere a acestuia pe perioada executării pedepsei în regim neprivativ de libertate, care sunt evident mai restrictive în cazul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Sub alt aspect, din punct de vedere al cuantumului pedepsei rezultante aplicate, s-a arătat că nu mai este îndeplinită condiţia prev. de art. 81 alin. (2) C. pen., inculpatul fiind condamnat pentru săvârşirea mai multor fapte penale, aflate în concurs, iar pedeapsa rezultantă fiind mai mare de 2 ani. Ca urmare, curtea de apel a suspendat sub supraveghere pedeapsa rezultantă, în circumstanţele prev. de art 86¹ şi urm. C. pen. şi a stabilit în sarcina inculpatului măsuri de supraveghere în perioada termenului de încercare.

Critica parchetului în sensul netemeiniciei pedepselor aplicate celorlalţi inculpaţi şi solicitarea de schimbare a modalităţii de executare în suspendare sub supraveghere a fost apreciată ca nefondată, în considerarea argumentelor reţinute de către jurisdicţia inferioară la individualizarea judiciară a pedepselor, în coroborare cu constatarea îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 81 C. pen.

S-a arătat că aceste condiţii au fost analizate individual de către Tribunalul Alba, iar acuzarea nu a adus în apel argumente suplimentare celor reţinute de către judecătorul fondului, care să justifice agravarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpata C.A.L., curtea de apel a reţinut că aceasta nu a invocat şi produs dovezi suplimentar celor aflate la dosarul cauzei, care ar fi putut fi aduse doar în circumstanţiere în raport de prevederile art. 320¹ alin. (2) teza finală C. proc. pen. S-a arătat că instanţa de fond a analizat probele administrate în faza de urmărire penală şi a încadrat în mod corespunzător actele materiale exercitate de această inculpată drept înşelăciune şi instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, fapte care, prin natura lor şi modul în care au fost comise, sunt grave, gravitate ce rezultă şi din caracterul continuat al celei de-a doua infracţiuni, din valoarea prejudiciului produs şi din pluralitatea de infracţiuni săvârşite sub forma concursului real.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata C.G., criticând-o sub aspectul netemeiniciei şi solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 C. pen.

Astfel, în temeiul art. 385⁹ pct. 13 C. proc. pen., s-a solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003, întrucât acest articol a fost abrogat prin art. 126 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, inculpata fiind condamnată pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a dispoziţiilor art. 244 alin. (2) C. pen., şi reducerea pedepsei în noile limite, apreciind că, prin păstrarea criteriilor de individualizare a pedepsei avute deja în vedere de instanţele inferioare, sancţiunea penală aplicată, de 2 ani şi 6 luni închisoare, se poate coborî până la pedeapsa de 115 zile închisoare, deja executată în perioada 21 septembrie 2011 - 13 ianuarie 2012.

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., s-a mai criticat modalitatea de executare a pedepsei aplicate, solicitându-se suspendarea acesteia sub supraveghere în condiţiile art. 91 C. pen., respectiv art. 86¹ C. pen. (1969). Cu ocazia dezbaterilor pe fond acest din urmă caz de casare nu a mai fost susţinut, apărarea solicitând doar aplicarea legii penale mai favorabile, motiv pentru care critica circumscrisă acestuia nu va mai forma obiectul analizei în recurs.

Examinând decizia penală atacată, prin prisma motivelor invocate de inculpată, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru motivele care se vor arăta în continuare.

Prealabil verificării temeiniciei susţinerilor inculpatei, Înalta Curte arată că, deşi la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres Codul de procedură penală din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfăşurat judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385¹ - art. 385⁹ din legea de procedură penală anterioară, având în vedere în acest sens dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013.

Totodată, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 15 mai 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti (15 februarie 2013), astfel încât aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. (1968), aşa cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Tot cu titlu preliminar, instanţa constată că recursul promovat de inculpată a fost motivat abia la data de 13 februarie 2014, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. (1968), însă, având în vedere că, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. (1968), cazul de casare prevăzut de alin. (1) pct. 13 al aceluiaşi articol poate fi luat în considerare din oficiu, va proceda la examinarea acestuia conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ alin. (2¹) C. proc. pen. (1968).

Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968), hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Reglementând o situaţie derogatorie de la principiul activităţii legii penale, art. 4 C. pen. stabileşte că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă, în acest caz executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetând prin intrarea în vigoare a legii noi.

De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, prevederile art. 4 C. pen. privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie cerute de legea nouă pentru existenţa infracţiunii.

Nu există, însă, dezincriminare atunci când, deşi norma de incriminare din legea veche nu se mai regăseşte în legea nouă, conţinutul ei a fost preluat de o altă normă din C. pen. sau din legislaţia specială ori este acoperit de o incriminare generală existentă, în acest sens fiind dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, care prevăd că art. 4 C. pen. nu se aplică în situaţia în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, dar sub o altă denumire.

Prin art. 126 pct. 2 din Legea nr. 187/2012 au fost abrogate art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, însă legiuitorul a incriminat în art. 367 din noul C. pen. infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, fapta constând în iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Alin. (6) al aceluiaşi articol defineşte grupul infracţional organizat ca fiind grupul structurat format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Se observă, astfel, că a fost extinsă sfera noţiunii de grup infracţional organizat, în accepţiunea noului C. pen. acesta având ca scop comiterea uneia sau mai multor infracţiuni (spre deosebire de fostul art. 2 lit. a) teza I din Legea nr. 39/2003 care limita scopul la comiterea unei infracţiuni grave în sensul art. 2 lit. b) din aceeaşi lege) şi fiind totodată eliminată condiţia ca grupul să fi fost constituit pentru a obţine un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

Or, în aceste condiţii ale lărgirii, prin noua codificare, a sferei de aplicare a normei de incriminare, apare ca evident faptul că art. 367 C. pen. a preluat atât prevederile art. 7 din Legea nr. 39/2003, cât şi pe cele ale art. 8 din acelaşi act normativ şi art. 323 C. pen. De altfel, aceasta a fost şi voinţa legiuitorului, aspect ce rezultă din expunerea de motive a noului C. pen., în care se arată că, în privinţa grupărilor infracţionale, noul cod urmăreşte să renunţe la paralelismul existent înainte de intrarea sa în vigoare între textele care incriminează acest gen de fapte (grup infracţional organizat, asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, complot, grupare teroristă) în favoarea instituirii unei incriminări-cadru - constituirea unui grup infracţional organizat - cu posibilitatea menţinerii ca incriminare distinctă a asociaţiei teroriste, dat fiind specificul acesteia. De asemenea, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, explicaţia abrogării vechilor dispoziţii ale art. 7 - 10 din Legea nr. 39/2003 constă în faptul că ipotezele reglementate de legea specială se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen.

Aşa fiind, se constată că fapta de care a fost acuzată inculpata C.G., încadrată în drept în dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 39/2003 nu a fost dezincriminată prin intrarea în vigoare a noului C. pen., elementele constitutive ale acesteia regăsindu-se în prevederile art. 367 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, se constată că în speţă nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 13 C. proc. pen. (1968).

Examinând recursul formulat din perspectiva aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen., cu referire la Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că respectivele dispoziţii sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte, realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiţii de incriminare, de tragere la răspundere penală şi de sancţionare) şi cu privire la fiecare instituţie incidentă în speţa dedusă judecăţii şi, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul dispoziţiilor sale, constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, Codul penal anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpata C.G.

Astfel, în ceea ce priveşte faptele inculpatei încadrate în drept în dispoziţiile art. 26 C. pen. (1969) raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. (1969) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), Înalta Curte constată că, potrivit noului C. pen., acestea întrunesc elementele constitutive a opt infracţiuni de complicitate la înşelăciune prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., având în vedere că, potrivit art. 35 C. pen., infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect activ, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, situaţie care nu se regăseşte în speţă (inculpata a ajutat la inducerea în eroare a opt Case de pensii şi niciuna dintre acestea nu a dorit împăcarea în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (3) C. pen.).

Totodată, se constată că inculpata C.G. a mai fost acuzată şi de săvârşirea, în formă continuată, a infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. (1969) şi art. 290 C. pen. (1969), infracţiuni care, în noua reglementare (art. 320 C. pen. şi respectiv art. 322 C. pen.), nu au suferit modificări sub aspectul conţinutului constitutiv, ci doar în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator (închisoarea de la 3 luni la 3 ani, respectiv de la 3 luni la 2 ani sau amendă în vechea reglementare, faţă de închisoarea de la 6 luni la 3 ani, respectiv de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, potrivit noului C. pen.).

În ceea ce priveşte faptele inculpatei încadrate în dispoziţiile art. 8 din Legea nr 39/2003 cu aplicarea art. 323 C. pen. (1969), constând în aceea că a sprijinit gruparea infracţională nestructurată a fraţilor T., falsificând acte pentru aceştia la cererea concubinului ei, inculpatul T.V., timp de mai mulţi ani primind parte din beneficiile obţinute şi asigurând grupării sprijin material şi moral, aşa cum am arătat anterior, în noua reglementare acestea se regăsesc în prevederile art. 367 alin. (1) C. pen., fiind sancţionate cu pedeapsa cuprinsă între 1 şi 5 ani închisoare, faţă de închisoarea de la 3 la 15 ani, în reglementarea anterioară.

Referitor la sancţionarea infracţiunii continuate, se observă că ambele legi penale succesive reglementează, la acest caz, stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, precum şi posibilitatea aplicării unui spor facultativ, dacă se apreciază că maximul pedepsei este neîndestulător, însă această împrejurare nu prezintă relevanţă în cauză sub aspectul determinării legii mai favorabile, din moment ce prima instanţă nu a dat eficienţă acestei cauze de agravare a pedepsei, astfel încât, în concret, raportarea trebuie făcută la limitele de pedeapsă prevăzute de legile penale succesive pentru infracţiunile deduse judecăţii.

Rezultă, aşadar, că, exceptând cele două infracţiuni de fals (în cazul cărora Codul penal anterior prevedea un minim al pedepsei mai redus decât cel stabilit de legea în vigoare şi chiar un maxim mai redus în cazul falsului în înscrisuri sub semnătură privată), pentru celelalte două infracţiuni ce formează obiectul acuzaţiei penale, noile dispoziţii ale legii penale apar ca fiind mai blânde sub aspectul regimului sancţionator, însă, evaluând aceste prevederi legale în coroborare cu cele care reglementează tratamentul penal al pluralităţii de infracţiuni sub forma concursului, se observă că legea care, în ansamblul dispoziţiilor sale incidente în speţă, conduce, în concret, la un rezultat mai favorabil pentru inculpată este legea penală anterioară, iar nu cea în vigoare la data soluţionării recursului.

În acest sens, Înalta Curte arată că, spre deosebire de vechea reglementare care, în materia sancţionării concursului de infracţiuni, prevedea sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. 1969), codificarea actuală instituie cumulul juridic cu spor fix şi obligatoriu (art. 39 C. pen.), astfel încât, în situaţia în care, în cauză, faptele inculpatei ar fi reîncadrate în noile texte de incriminare, iar pedepsele adaptate în raport cu limitele prevăzute de acestea, prin valorificarea aceloraşi criterii de individualizare, s-ar ajunge, ca efect al aplicării tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni, la o pedeapsă rezultantă ce ar depăşi cuantumul sancţiunii penale stabilite prin hotărârile instanţelor inferioare în temeiul legii penale anterioare.

În consecinţă, faţă de toate aspectele arătate anterior, Înalta Curte constată că legea care conduce în concret la un rezultat mai blând pentru inculpata C.G. este legea penală anterioară, care în ansamblul dispoziţiilor sale, raportat la condiţiile de sancţionare a faptelor ce formează obiectul acuzaţiei penale, precum şi la instituţiile incidente în cauză şi care influenţează răspunderea penală a recurentei, creează acesteia o situaţie mai avantajoasă.

Cu privire la susţinerile reprezentantului Ministerul Public referitoare la considerarea Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 dată de instanţa supremă în dezlegarea unei chestiuni de drept ca fiind act juridic cu putere de lege şi deci lege mai favorabilă ce trebuie aplicată în cauzele penale chiar după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, cu trimitere directă la considerarea ca instituţii autonome a infracţiunii continuate şi a concursului de infracţiuni, Înalta Curte nu le poate reţine, având în vedere în acest sens considerentele arătate în continuare

Astfel, în paragraful 56 al deciziei, Curtea Constituţională a constatat că, prin Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a conferit art. 5 Codul penal, prin interpretarea dată, valenţe neconstituţionale întrucât a decis că, în aplicarea acestui articol, "prescripţia răspunderii penale reprezintă o instituţie autonomă faţă de instituţia pedepsei", motiv pentru care s-a stabilit că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie şi art 477 C. proc. pen., efectele acestei hotărâri pronunţate de instanţa supremă încetează odată cu publicarea în M. Of. a prezentei decizii.

Pe de altă parte, pornind de la împrejurarea că noţiunea de instituţie autonomă nu este reglementată legislativ, Curtea a statuat că este inadmisibil a se înţelege prin caracterul autonom al anumitor instituţii de drept penal (n.n.) faptul că acestea au o existenţă de sine stătătoare şi nu depind de ansamblul normativ în care sunt integrate pentru a-şi îndeplini finalitatea, întrucât "nu se poate reţine că o normă din Codul penal care reglementează cu privire la o anumită instituţie de drept penal (recidivă, concurs de infracţiuni, prescripţie etc.) este independentă de legea căreia îi aparţine", o asemenea distincţie având "o deosebită importanţă pentru înţelegerea conceptului de lege, pentru că numai aşa se poate conferi noţiunii de lege penală mai favorabilă un înţeles constituţional" (parag. 46).

Corelativ, în parag. 49 al aceleiaşi decizii, instanţa de contencios constituţional, în contextul situaţiilor tranzitorii determinate de intrarea în vigoare a noului C. pen., cu consecinţa abrogării în totalitate a celui din 1969, a subliniat că, prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive se creează, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor, încălcându-se, astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie. Ca atare, a concluzionat că "numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate înlătura viciul de neconstituţionalitate".

Deşi în art. 5 alin. (2) C. pen. se prevede că "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale (...) dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile", în speţă nu este incidentă această reglementare, dat fiind faptul că nu s-a declarat neconstituţionalitatea unei prevederi legale, ci s-a stabilit un unic înţeles constituţional al art. 5 C. pen., cum, de altfel, a reţinut Curtea în parag. 57, arătând că, într-o atare situaţie (în care nu s-a declarat neconstituţională o dispoziţie legală), nu se produc consecinţe asupra existenţei normative în ordinea juridică a prevederii supuse controlului.

Totodată, deşi Ministerul Public susţine că Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, reprezintă un act cu putere de lege, asimilând-o, astfel, conceptului de lege penală şi, ca urmare, fiind mai favorabilă, va continua să-şi producă efectele, chiar dacă Decizia Curţii Constituţionale a fost publicată în M. Of., instanţa de ultim control judiciar apreciază, prin raportare la definiţia dată de art. 173 C. pen. noţiunii de lege penală, că aceasta nu se subsumează înţelesului dat respectivei noţiuni de legiuitor, neputând fi considerată ca fiind lege penală mai favorabilă.

Astfel, enumerarea făcută în art 173 C. pen. cuprinde, pe lângă legile organice şi ordonanţele de urgenţă, orice alte acte normative care, la data adoptării lor, aveau putere de lege. Or, Decizia nr. 2 din 14 aprilie 2014 a instanţei supreme nu este un act normativ, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, care, în art. 11, face o enumerare limitativă a emitenţilor unor asemenea acte, printre care nu se regăseşte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin hotărârile date în interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Definind noţiunea de lege penală, în art. 173 C. pen., legiuitorul nu a înţeles să includă în această categorie orice act cu putere de lege, aşa cum califică Ministerul Public decizia Înaltei Curţi, ci doar actele normative, adoptate cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului dreptului românesc, astfel cum sunt reglementate în Legea nr. 24/2000.

Hotărârile Înaltei Curţi date în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu constituie acte normative sau acte cu putere de lege, întrucât nu reglementează relaţii de apărare socială, nu instituie reguli de conduită şi norme de incriminare sau care se referă la răspunderea penală, la temeiurile şi limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea dispoziţii cuprinse în acte normative elaborate şi adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie.

Nu poate fi reţinută nici susţinerea Ministerului Public în sensul că însăşi Curtea Constituţională a dat valenţe de izvor de drept deciziilor pronunţate în recurs în interesul legii sau pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere că, în toate cazurile, au fost supuse controlului de constituţionalitate exclusiv dispoziţii legale cuprinse, aşa cum prevede art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, într-o lege sau ordonanţă, în interpretarea dată de instanţa supremă, astfel cum se arată chiar în parag. 51 al Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a arătat că, "în pofida rolului său de garant al supremaţiei Constituţiei", este obligată să analizeze textul în cauză (art. 5 C. pen. - n.n.). În interpretarea dată de instanţa supremă, făcând trimitere şi la jurisprudenţa sa relevantă (Decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2011, publicată în M. Of. nr. 186/17.03.2011 şi Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, publicată în M. Of. nr. 672/21.09.2011). Ca urmare, în niciuna dintre situaţii, obiectul verificării conformităţii cu legea fundamentală a ţării nu a fost o hotărâre a instanţei supreme, ci un text de lege a cărui interpretare a dobândit valenţe de neconstituţionalitate.

Nici argumentul referitor la încălcarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului din perspectiva schimbării jurisprudenţei naţionale prin efectele deciziei Curţii Constituţionale nu are fundament juridic, în condiţiile în care practica instanţelor vizează o perioadă foarte scurtă, de doar trei luni, şi nu a fost constantă nici din punctul de vedere al aprecierii legii penale mai favorabile în mod global sau pe instituţii autonome şi nici în cadrul acestei din urmă orientări întrucât nu a existat o viziune unitară sub aspectul considerării ca autonome a diferitelor instituţii de drept penal.

Ca urmare, având în vedere toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. (1968), va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 15 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi, având în vedere că aceasta este cea care se află în culpă procesuală, o va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) şi alin. (4) C. proc. pen. (1968), la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.G. împotriva Deciziei penale nr. 96/A din 15 mai 2013, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 275 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 mai 2014.

Procesat de GGC - AZ

← ICCJ. Decizia nr. 1573/2014. Penal. Violul (art.197 C.p.)....		ICCJ. Decizia nr. 1894/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 1736/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1736/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs