ICCJ. Decizia nr. 2050/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2050/2014

Dosar nr. 7778/101/2011

Şedinţa publică din 18 iunie 2014

Deliberând asupra recursurilor declarate, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 14 din data de 21 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 7778/101/2011, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.anterior rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior, s-a dispus achitarea inculpatului I.F.V., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a condamnat pe inculpatul I.F.V., la doi ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, a aplicat acestui inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86² C. pen. anterior.

În baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul I.F.V. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu;

b) să anunţe, în prealabil, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului I.F.V. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ din C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 65 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului I.F.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la O.N.R.C., la data rămânerii definitive.

În baza art. 14 C. proc. pen. anterior rap.la art. 998 şi urm. C. civ. şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi.

A obligat pe inculpatul I.F.V. la plata sumei de 203.584 lei, către partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 C. proc. pen. anterior, art. 353 C. proc. pen. anterior şi 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior, s-a dispus menţinerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului (apartament) situate în Dr. Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, aparţinând inculpatului I.F.V., până la achitarea integrală către partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi, a sumei de 203.584 lei, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective (măsură instituită în faza de urmărire penală prin Ordonanţa nr. 4739/P/2009 din data de 10 august 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin şi înscrisă în cartea funciară conform încheierii din 24 august 2010 a O.C.P.I. Mehedinţi - B.C.P.I. Drobeta -Turnu - Severin).

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a obligat pe inculpatul I.F.V. la plata sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală, iar suma de 1900 lei reprezintă contravaloarea cheltuielilor judiciare efectuate în faza de judecată, inclusiv suma de 100 lei, ce reprezintă 1 din onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat (avocat C.S., conform delegaţiei din 31 octombrie 2011, emisă de Baroul Mehedinţi), sumă avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că la data de 26 octombrie 2011 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, Dosarul nr. 9845/225/2011 în care prin sentinţa penală nr. 1897 din 13 octombrie 2011 s-a dispus declinarea competenţei de soluţionarea a cauzei privind pe inculpatul I.F.V.

Prin sentinţa penală nr. 1897 din 13 octombrie 2011 s-a reţinut că, potrivit art. 18 pct. 3 din Legea 202/2010 prin care au fost modificate prevederile codului de procedură penală cu referire la dispoziţiile art. 27 pct. 1 lit. e)¹ C. proc. pen. anterior infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt de competenţa în primă instanţă a tribunalului, astfel că în temeiul art. 42 C. proc. pen. anterior, s-a dispus declinarea competenţei spre soluţionarea cauzei privind pe inculpatul I.F.V., pentru infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

Prin Rechizitoriul nr. 4739/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului I.F.V., pentru două infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, şi art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

În actul de inculpare s-a reţinut că la data de 02 ianuarie 2009 organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul I.F.V., administrator al SC M. SRL - Dr. Tr. Severin, în perioada februarie 2009-iulie 2009, a calculat, reţinut, însă nu a virat în termenul legal la bugetul de stat, contribuţiile cu reţinere la sursă în valoare de 24.862 lei (filele 12-13).

De asemenea, la data de 03 mai 2010 a fost înregistrată plângerea penală a A.N.A.F., D.G.F.P. Mehedinţi, prin care această instituţie a arătat că SC M. SRL, administrată de către numitul I.F.V., în perioada 01 ianuarie 2007-30 iunie 2009 a înregistrat în documentele contabile ale societăţii un număr de 45 de facturi care nu au la bază operaţiuni comerciale reale, prejudiciindu-se bugetul de stat cu suma de 314.096 lei (fila 15).

Având în vedere cele de mai sus, în cauză s-a dispus şi s-a efectuat o expertiză fiscală judiciară care a stabilit că SC M. SRL a declarat în perioada februarie 2009-iulie 2009, dar nu a plătit la termen suma de 16.083 lei C.A.S., 8.050 lei C.A.S.S şi 731 lei asigurări pentru şomaj (fila 44).

De asemenea, sumele neplătite la 31 august 2011 din cele aferente perioadei februarie-iulie 2009 se prezintă astfel: 8.800 lei C.A.S., 3.925 lei C.A.S.S. şi 731 lei asigurări pentru şomaj, în total suma de 13.536 lei impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă (fila 44).

Prin suplimentul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit la obiectivul nr. 1 că în perioada martie 2009-august 2009 în conturile SC M. SRL, existau disponibilităţi băneşti (fila 58).

Fiind audiat, învinuitul nu a recunoscut săvârşirea faptei, declarând că nu a efectuat plăţile contribuţiilor cu reţinere la sursă reţinute de la angajaţi întrucât nu a avut disponibilităţi băneşti.

În cauză au fost audiaţi mai mulţi martori, foşti salariaţi ai SC M. SRL, (G.M.Ş., D.P., B.M., C.D., M.F., l.P., B.C., T.E., V.M., B.M., R.E.E.) persoane care au declarat că, primeau lunar fluturaş de salariu în care erau menţionate reţinerile efectuate pentru bugetul de stat.

De asemenea, martorii menţionaţi mai sus au mai declarat că doar lunile februarie, august, şi septembrie nu au primit salariu motiv pentru care au dat societatea în judecată (filele 56-59).

Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, la data de 03 mai 2010, A.N.A.F., D.G.F.P. Mehedinţi a sesizat faptul că SC M. SRL a înregistrat în evidenţa contabilă bunuri şi servicii ca fiind achiziţionate de la un număr de 26 contribuabili - furnizori (persoane juridice) care în urma controalelor încrucişate a rezultat că nu au la baza operaţiuni reale (fila 15).

Astfel, în cauză au fost audiaţi mai mulţi martori: A.C.S. (fila 82), P.V. (fila 87), T.C. (fila 88), D.P. (fila 99), V.G. (fila 100), P.E.A. (fila 119), I.T. (fila 750), S.Z. (fila 753), D.N. (fila 757), M.O. (fila 767), A.Z.F. (fila 771), M.F.S. (fila 790), K.E. (fila 797), administratorii unora dintre societăţile furnizoare de mărfuri, declaraţii din care a rezultat că facturile sunt nereale în sensul că furnizorii menţionaţi în acestea nu au avut niciodată relaţii comerciale cu SC M. SRL şi nici nu au emis facturile respective, ele evidenţiind operaţiuni fictive.

Prin raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cauză s-a evidenţiat situaţia facturilor care au la bază operaţiuni reale şi care au fost înregistrate în contabilitatea SC M. SRL (fila 47).

La obiectivul nr. 5, expertul contabil a stabilit că paguba produsă bugetului de stat se ridică la suma de 285.115,24 lei, reprezentând valoarea T.V.A. şi impozit pe profit determinat ca urmare a înregistrării de cheltuieli ce au la bază operaţiuni fictive (fila 46).

Din suplimentul la raportul de expertiză fiscală judiciară efectuat în cauză a rezultat că operaţiunile fictive înregistrate de SC M. SRL se referă la achiziţii de bunuri şi servicii, iar documentele în care au fost evidenţiate aceste operaţiuni sunt : note de intrare-recepţie, bonuri de consum, dispoziţii de plată, jurnale de cumpărături, balanţe de verificare, deconturi de T.V.A., situaţii financiare - bilanţ contabil, situaţia contului de profit şi pierdere întocmite pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 decembrie 2008 (obiectivul nr. 2, pag. 58).

Fiind audiat, învinuitul I.F.V. nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii susţinând că cele 45 facturi fiscale evidenţiază operaţiuni reale, acestea fiind înregistrate în contabilitatea firmei pe care o administrează.

În drept, fapta învinuitului I.F.V., care în calitate de administrator la SC M. SRL Dr. Tr. Severin în perioada februarie - iulie 2009 a reţinut însă nu a vărsat în cel mult 30 zile de la scadenţă, suma totală de 24.864 lei reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „ evaziune fiscală în formă continuată", prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Totodată, fapta aceluiaşi învinuit care în perioada 01 ianuarie 2008 -30 iunie 2009 a înregistrat în actele contabile ale SC M. SRL cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală în formă continuată", prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Întrucât infracţiunile au fost săvârşite de către aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul real de infracţiuni.

Situaţia de fapt reţinut a fost probată cu : proces - verbal de sesizare (filele 12-13);plângere penală (filele 15-17);raport de expertiză fiscală judiciară (fila 43-49); supliment la raportul de expertiză fiscală (filele 53-58); declaraţii martori (filele 59-69, 82, 87, 88, 99, 100, 119, 750, 753, 757, 767, 767, 771, 790, 797); înscrisuri: raport de inspecţie fiscală generală din 28 iunie 2010 (filele 294-322), procese - verbale de control încrucişat încheiate de organele de inspecţie fiscală din cadrul A.N.A.F., extras O.N.R.C. (filele 821-822);declaraţii învinuit (filele 830-831).

În cursul urmăririi penale, M.F.P., A.N.A.F., D.G.F.P. Mehedinţi s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 24.862 lei reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă (fila 144).

Prin rezoluţiile din data de 14 februarie 2010 şi din data 13 mai 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul I.F.V. pentru săvârşirea a două infracţiunii de „evaziune fiscală", prev. de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (filele 6, 8).

Prin ordonanţa din data de 04 iulie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina învinuitului din două infracţiuni de „ evaziune fiscală", prev. de art. 6 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în două infracţiuni de „ evaziune fiscală în formă continuată", prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. anterior (fila 832).

Prin ordonanţa din data de 10 august 2010 s-a dispus luarea măsurilor asigurătorii prin instituirea sechestrului pe apartamentul situat în Dr. Tr. Severin, jud. Mehedinţi proprietatea inculpatului I.F.V. (fila 21).

Inculpatul a fost cercetat cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, iar la data de 05 iulie 2011 i-a fost prezentat materialului de urmărire penală (fila 833).

Cu această ocazie inculpatul I.F.V. a declarat că nu solicită administrarea altor probe şi că nu are cereri noi de formulat în apărarea sa.

Statul Român reprezentat de A.N.A.F. cu sediul în Bucureşti prin D.G.F.P. Mehedinţi, prin adresă din 10 noiembrie 2011, aflată la fila 7 din dosar, a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 314.096 lei.

Din oficiu, s-a dispus efectuarea de către Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi a unui referat de evaluare al inculpatului I.F.V. (ce a fost ataşat la filele 19-21 din dosar).

La termenul din data de 09 ianuarie 2012, prin încheierea de şedinţă, a fost conceptat în cauză şi citat statul român, prin A.N.A.F. Bucureşti, instituţie către care, prin adresa din 09 ianuarie 2012 (de la fila 25 din dosar), i s-a solicitat să comunice dacă se constituie parte civilă în cauză.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată s-a dispus emiterea de către instanţă a unei adrese, aflată la fila 24 din dosar, către D.G.F.P. Mehedinţi prin care i se solicita să menţioneze dacă constituirea ca parte civilă în cauză de faţă, de la fila 7 din dosar, are la baza o împuternicire specială emisă în acest sens de A.N.A.P. Bucureşti.

Prin adresa din 19 ianuarie 2012 ( de la fila 28 din dosar) D.G.F.P. Mehedinţi a arătat că comunică alăturat, prin fax, împuternicirea data de A.N.A.F. Bucureşti pentru D.G.F.P. Mehedinţi în vederea asigurării intereselor statului în cauză, dar din motive tehnice, a lipsit această împuternicire, motiv pentru care la termenul de judecată din data de 23 ianuarie 2012, instanţa a revenit cu adresă către D.G.F.P. Mehedinţi prin care i se solicita să comunice această împuternicire specială dată de A.N.A.F. Bucureşti.

Prin adresa din 31 ianuarie 2012 (aflată la fila 32-33 din dosar) D.G.F.P. Mehedinţi a comunicat delegaţia din 18 ianuarie 2012, prin care A.N.A.F. Bucureşti mandata D.G.F.P. Mehedinţi să se constituie parte civilă în cauză.

În cauză a fost audiat inculpatul, declaraţia acestuia fiind consemnată în scris şi ataşată la fila 35 din dosar.

Inculpatul a arătat că nu este de acord să dea declaraţie în cauză în calitate de inculpat şi că îşi menţine declaraţiile date anterior în cursul urmăririi penale şi că nu doreşte să uzeze de procedura instituită de art. 320¹ C. proc. pen. anterior.

În cursul judecăţii, au fost audiaţi martorii D.P. (fila 80 din dosar), D.N. (fila 81 din dosar), C. (fostă V.) M.G. (fila 82 din dosar), B.C. (fila 83 din dosar), R.E.E. (fila 84 din dosar), T.E. (fila 85 din dosar), V.M. (fila 86 din dosar), I.T. (fila 99 din dosar) şi martorul P.V. care nu a fost prezent în instanţă, dar a depus precizările sale printr-un înscris aflat la filele 56-60 din dosar, instanţa constatând că nu se poate realiza audierea efectivă a acestui martor, motiv pentru care s-a procedat în conformitate cu prevederile art. 327 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

Inculpatul, prin apărătorul ales, la termenul de judecată din data de 02 aprilie 2012, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, aflate la filele 100-115 din dosar, reprezentând: un contract de vânzare - cumpărare din 2007, copie a facturii din 29 mai 2008, copii ale unor ordine de plată, copie a Hotărârii nr. 2 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Arbitraj, copie a unei acţiunii în anulare, copie a sentinţei nr. 2599 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, o copie a unei întâmpinării depusă în Dosarul nr. 10236/63/2009 al Curţii de Apel Craiova, o copie a unei facturii din 16 ianuarie 2008 şi o copie a unei planşe foto.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 14 mai 2012, inculpatul prin apărătorul ales, a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri aflate la filele 117-159 ce constau în : copii ale mai multor ordine de plată, extrase de cont şi note de contabilitate, o copie a unui raport de expertiză contabilă judiciară efectuat într-o altă cauză pentru a dovedi că operaţiunile între SC M. SRL şi Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin se efectuau prin trezorerie.

A fost solicitată fişa de cazier a inculpatului, ce a fost ataşată la fila 177 din dosar.

La termenul de judecată din data de 28 mai 2012, inculpatul prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei mai multe planşe foto aflate la filele 172-176 din dosar şi a solicitat, în probatoriu, efectuarea unei noi expertize contabile în cauză, cerere admisă de instanţă.

La termenul de judecată din data de 30 mai 2012, instanţa a ataşat la dosarul cauzei la fila 182, lista cu persoanele fizice care deţin calitatea de consultant fiscal, în vederea desemnării uneia dintre acestea pentru efectuarea expertizei fiscale încuviinţate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30 mai 2012, la propunerea apărătorului inculpatului, instanţa a numit expert pe consultantul fiscal A.V. şi a dispus emiterea unei adrese către acesta, cu menţiunea să întocmească o expertiză fiscală în cauză, urmând să răspundă obiectivele menţionate.

La termenul de judecată din data de 17 septembrie 2012 inculpatul a depus copia chitanţei din 07 septembrie 2012 cu care a achitat onorariul cuvenit expertului în contul B.L.E.

La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012 a fost depus la dosarul cauzei la filele 203-217 din dosar, raportul de expertiză fiscală judiciară dispus în cauză şi la acelaşi termen s-a dispus emiterea unei adrese către C.C.F. conform art. 17 din Ordonanţa nr. 2/2000.

La termenul de judecată din data de 05 noiembrie 2012, prin încheierea de şedinţă s-a luat act că inculpatul prin apărătorul ales a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, obiecţiunii aflate la filele 221-222 şi a solicitat revenirea cu adresă la expertul din cauză pentru a comunica răspunsurile la obiecţiunile formulate şi la completarea expertizei şi cu obiectivele din suplimentul la expertiza efectuată în cursul urmăririi.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată instanţa a admis cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales, privind efectuarea unui supliment la raportul de expertiză şi a dispus revenirea cu adresă către expertul fiscal contabil desemnat în cauză pentru a răspunde la obiecţiunile formulate şi la completarea expertizei şi cu obiectivele din suplimentul la expertiza efectuată în cursul urmăririi şi să precizeze dacă înţelege să-şi suplimenteze onorariul de expert.

Prin înscrisul aflat la fila 225 din dosar expertul A.V. a arătat a primit dispoziţia instanţei de a răspunde la obiecţiunile formulate şi a solicitat suplimentarea onorariului de expert.

Prin încheierea de şedinţă din data de 03 decembrie 2012, instanţa a admis cererea de majorare a onorariul de expert şi a pus în vedere inculpatului să achită această sumă sub sancţiunea decăderii din probă şi a dispus revenirea cu adresă către consultantul fiscal pentru a depune suplimentul la raportul de expertiză.

La termenul de judecată din data de 17 decembrie 2012 inculpatul, prin înscrisul aflat la fila 229 a făcut dovada că a achitat plata suplimentului la onorariul de expert.

La acelaşi termen de judecată a fost depus suplimentul la raportul de expertiză dispus în cauză, supliment aflat la fila 233-238 din dosar şi răspunsul la obiecţiunile formulate, aflat la filele 239-240 din dosar.

La termenul de judecată din data de 07 ianuarie 2013, inculpatul prin apărătorul ales a depus la dosarul cauzei obiecţiuni la suplimentul la raportul de expertiză fiscală şi a solicitat revenirea cu adresă la expert pentru a răspunde la acestea Instanţa, la acelaşi termen de judecată, a respins această cerere, apreciind că pe baza actelor aflate la dosarul cauzei poate răspunde la obiecţiunile formulate.

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2013, inculpatul a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.

Analizând şi coroborând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale cu materialul probator administrat în mod direct, public, nemijlocit şi contradictoriu pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.Severin s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I.F.V., pentru săvârşirea a două infracţiuni de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 33 lit. a) C. pen. anterior, constând în aceea că în calitate de administrator la SC M. SRL Dr.Tr.Severin, în perioada februarie - iulie 2009 a reţinut şi nu a vărsat în cel mult 30 de zile de la scadenţă, suma totală de 24.864 lei, reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă; precum şi că în perioada 01 ianuarie 2008 -30 iunie 2009 a înregistrat în contabilitatea aceleiaşi societăţi comerciale cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Sub aspect procedural, s-a reţinut că la data de 08 iulie 2011 (când a fost întocmit actul de sesizare al instanţei) infracţiunile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005 erau de competenţa tribunalului, ca primă instanţă de fond; astfel că în mod normal şi cercetările din faza de urmărire penală trebuiau să fie efectuate de un parchet corespunzător.

În cauza de faţă cercetările au fost efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin, însă nu s-a putut reţine că urmărirea penală s-ar fi efectuat de un organ necompetent (cu consecinţa restituirii cauzei la parchet), întrucât la data demarării cercetărilor acest parchet avea competenţa materială să cerceteze toate infracţiunile prevăzute de Legea nr. 241/2005; astfel că devin incidente dispoziţiile art. 24 alin. (5) din Legea 202/2010.

Sub acest aspect, s-a reţinut că potrivit art 24 alin. (5) din Legea 202/2010 „cauzele aflate în cursul urmăririi penale rămân în competenţa organelor de urmărire penală, care erau legal sesizate la momentul intrării în vigoare a prezentei legi. Sesizarea instanţei, în aceste cauze, se va face potrivit normelor de competenţă în vigoare la momentul emiterii rechizitoriului.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că la data de 05 octombrie 2004 între SC M. SRL şi S.J.U. Tr.Severin s-a încheiat un contract de prestări servicii pentru o perioadă de 5 ani, prin care reclamanta se obliga să efectueze servicii de gestionare şi igenizare a rufelor aflate în circuitul spitalicesc din judeţul Mehedinţi. Pe durata desfăşurării contractului părţile au încheiat acte adiţionale prin care au fost de acord să crească preţul serviciilor furnizate, însă în final relaţiile dintre părţi s-au deteriorat, ceea ce a generat litigii între acestea şi intrarea în insolvenţă a SC M. SRL (al cărei administrator era inculpatul I.F.V.).

Din compararea planşelor fotografice de la filele 171-176 cu cele de la fila 180 din dosarul cauzei s-a reţinut că spaţiul în care funcţiona spălătoria din cadrul S.J.U. Dr. Tr. Severin au fost reamenajat şi reutilat în mod corespunzător, pe parcursul derulării contractului dintre părţi.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, s-a reţinut că într-adevăr în perioada ianuarie - iunie 2009 SC M. SRL, al cărei administrator era inculpatul I.F.V., deşi a calculat în mod corect impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă, la scadenţă (data de 25 a lunii următoare) nu a achitat integral aceste contribuţii la bugetul de stat, acumulând datorii de 24.864 lei (reprezentând contribuţii la asigurările sociale, la asigurările sociale de sănătate şi la şomaj).

În aceeaşi perioadă, societatea administrată de inculpat a calculat şi a achitat suma de 17.321 lei, cu titlu de impozit pe salarii; precum şi o parte din contribuţiile cu reţinere la sursă (3.810 lei - C.A.S.; 1.963 lei - C.A.S.S. şi 180 lei - C. şomaj); fără a achita salariile propriilor angajaţi.

Concludente în acest sens sunt menţiunile din cele două expertize ce au fost efectuate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, precum şi depoziţiile foştilor salariaţi, ce au fost audiaţi în cauză în calitate de martori.

Din actele de la dosarul cauzei s-a mai reţinut că în perioada analizată, doar în lunile mai şi iunie, societatea administrată de inculpat a avut în casă (iar nu şi în conturile de trezorerie/bancare prin care se derulau operaţiunile curente de plăţi) sume disponibile (20.494,28 lei - în luna mai - şi 14.787,23 lei - în luna august).

Deşi până la finalizarea urmăririi penale parte din datoria restantă a fost achitată (4.125 lei - reprezentând C.A.S.S. - conform dispoziţiei de compensare din 02 decembrie 2009 şi 7.203 lei - reprezentând C.A.S. - conform notei de compensare din 02 martie 2010), atât la emiterea actului de sesizare al instanţei, cât şi la constituirea părţii civile, a fost menţionată aceeaşi sumă de bani, cu titlu de contribuţii cu reţinere la sursă restante, fără scăderea sumelor deja achitate.

Infracţiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 constă în :„ reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă."

Actele de la dosarul cauzei confirmă că în perioada analizată (ianuarie -iunie 2009) societatea administrată de inculpat a calculat şi virat în mod corespunzător impozitul pe salariu.

În ceea ce priveşte contribuţiile cu reţinere la sursă (contribuţia de asigurări sociale, contribuţia de asigurări sociale de sănătate şi contribuţia la bugetul de şomaj) s-a reţinut că toate aceste contribuţii au fost calculate în mod corect de societatea administrată de inculpat, pentru perioada de referinţă, însă sumele astfel calculate nu au fost şi achitate integral la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Faţă de faptul că activităţile prestate de societatea administrată de inculpat constau în „servicii de spălătorie" în folosul Spitalului Judeţean Mehedinţi, iar în cursul anului 2009 această unitate spitalicească a acumulat faţă de SC M. SRL datorii de 111.908,16 lei (reprezentând facturi nedecontate până la data de 31 decembrie 2009, conform expertizei de la fila 142 din dosarul cauzei), este evident că în perioada analizată au existat dificultăţi în plata salariilor şi a contribuţiilor cu reţinere la sursă aferente drepturilor salariale.

După cum s-a constat şi în cele două suplimente la rapoartele de expertiză întocmite în cauză, în perioada analizată (prin raportare la data scadenţei - 25 a lunii următoare) în conturile SC M. SRL, deschise la B.R.D. şi la Trezorerie, nu existau sume suficiente pentru plata tuturor obligaţiilor curente, de natura impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă.

S-a mai reţinut că în luna august 2009 în contul de trezorerie al acestei societăţi comerciale se afla suma de 2.405,12 lei, sensibil apropiată cu valoarea contribuţiilor cu reţinere la sursă aferente lunii iulie 2009 (2.905 lei).

Foştii angajaţi ai societăţii administrate de inculpat (cum sunt de exemplu martorii B.C., R.E.E., T.E., V.M., atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii în primă instanţă) au declarat că au fost salariate ale SC M. SRL, societate care nu le-a achitat integral drepturile salariale, motiv pentru care au formulat plângere penală împotriva administratorului, precum şi acţiune civilă împotriva respectivei societăţi comerciale.

Cum contribuţiile cu reţinere la sursă se calculează din salariul brut cuvenit fiecărui angajat, iar din actele de la dosarul cauzei reiese că fondul de salariu nu era alimentat cu sumele necesare pentru plata salariilor şi a contribuţiilor cu reţinere la sursă, motiv pentru care nici salariile nu au fost achitate la timp (cea mai mare parte a drepturilor salariale fiind achitate ulterior, de către Spitalul Judeţean Mehedinţi din sumele depuse cu titlu de garanţie de bună execuţie de către societatea administrată de inculpat sau din sumele plătite cu întârziere de această unitate spitalicească pentru serviciile deja prestate), este evident pe de o parte că inculpatul lordache a fost în imposibilitate de a achita integral aceste contribuţii (fondul de salarii nefiind alimentat cu sume suficiente), iar pe de altă parte că nu a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei atunci când pe parcursul a numai două luni nu a plătit integral sumele astfel calculate, deşi avea unele disponibilităţi băneşti în casă.

Faţă de toate aceste considerente, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii mai sus menţionate.

Cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, s-au reţinut următoarele:

Din înscrisurile de la filele 56-60 din dosarul cauzei şi 87 vol. I d.u.p., reiese că martorul P.V. a fost administrator la SC V.I. SRL, societate ce a fost suspendată încă din anul 2008, iar în prezent se află în stare de insolvenţă, fiind deci evident că nu a emis facturi fiscale în favoarea societăţii administrate de inculpatul lordache.

La rândul său, martorul D.P. (fila 80 dosar instanţă şi fila 90 vol. I d.u.p.) a arătat că este administrator la SC A.I.F.S.A. SRL, societate ce are ca obiect de activitate „servicii de vulcanizare"; că nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu SC M. SRL, iar facturile fiscale emise în favoarea acesteia, avea inscripţionate eronat seriile, codul, capitalul social şi adresa firmei furnizoare.

Martorul D.N. (fila 81 dosar şi fila 757 vol. II d.u.p.) a arătat că este administratorul SC B. SRL, că nu a avut nici un fel de relaţii comerciale cu SC M. SRL, că pe inculpat 1-a văzut pentru prima dată cu ocazia audierii sale şi că facturile fiscale prezentate de societatea administrată de inculpat aveau menţionate eronat seria şi numărul, semnătura, codul numeric, precum şi toate celelalte menţiuni, cu excepţia denumirii şi codului fiscal al societăţii furnizoare.

De asemenea, martorul C. (fostă V.) M.G. (fila 82 dosar şi fila 100 vol. I d.u.p.) a arătat că a lucrat ca economist la SC L.S.S. SRL, societate ce se ocupa de ţinerea evidenţei contabile a SC O.C. SRL Bucureşti, care avea ca obiect principal de activitate impresariat artistic şi organizarea unor spectacole. Martorul a mai arătat că această societate nu a emis facturi fiscale către SC M. SRL, că facturile prezentate de această societate erau emise în format tipizat, cumpărate de la Imprimerie, facturi ce nu corespundeau ca format celor emise de SC O.C. SRL Bucureşti (care foloseşte facturi emise în format electronic, pe baza unui program informatic).

Martorul A.C.S. (filele 82-83 vol. I d.u.p.) a arătat că SC I. SRL Satu Mare, pe care o administrează, nu a avut niciodată relaţii comerciale cu SC M. SRL, administrată de inculpatul l. şi că obiectul societăţii respective îl constituie comercializarea de produse alimentare, alcool şi tutun, după cum reiese şi din documentele de la filele 84-85 vol. I. d.u.p.

Martorul T.C. (fila 88 vol. I dup) a declarat că este administrator la SC L.T.S. SRL, având ca obiect principal de activitate „comerţ textile" şi că nu a derulat relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpatul Iordache (fapt atestat şi de procesul verbal de la filele 89 - 95 vol. I d.u.p.).

În mod asemănător sunt şi declaraţiile martorilor P.E.A. (fila 119 vol. I d.u.p. - administrator la SC M.I. SRL), I.T. (fila 750 vol. II d.u.p. - administrator la SC T.I.E. SRL) S.Z.P. (fila 753 vol. II d.u.p. - administrator la SC A.P. SRL), M.O. (fila 767 vol. II d.u.p. - administrator la SC D. SRL), D.D. (fila 797 vol. II d.u.p. - administrator la SC A.S. SRL), M.F.S. (filele 790-791 vol. II d.u.p., administrator la SC I.A. SRL Baia Mare) şi K.E. (fila 797 vol. II d.u.p., administrator la SC R.A.R.K. SRL).

Toate aceste declaraţii s-au coroborat şi cu menţiunile din rapoartele de control încrucişat efectuate de organele fiscale competente, pe baza cărora s-au demarat cercetările în prezenta cauză, precum şi cu restul înscrisurilor, privind operaţiunile comerciale reale desfăşurate de societăţile administrate de martorii audiaţi în cauză.

Conform expertizelor efectuate în cauză şi a facturilor din Anexa I la expertiză, în perioada ianuarie 2008 - iunie 2009 SC M. SRL s-a aprovizionat cu bunuri în valoare de 997.068,02 lei, din care T.V.A. 159.257,04 lei; însă nu toate aceste facturi au condus la înregistrarea unor cheltuieli nereale.

Astfel, operaţiunile cu SC A.E. SRL sunt reale, după cum reiese şi din înscrisurile de la filele 100-115 din dosar; iar pentru altele nu s-a finalizat încă controlul încrucişat - inculpatul beneficiind sub acest aspect de prezumţia de nevinovăţie (cum este cazul SC F.F.I. SRL şi SC C..O. SRL).

În aceste condiţii, în mod cert în perioada 2008-2009 SC M. SRL a înregistrat în contabilitate cheltuieli nereale cu aprovizionări de mărfuri în valoare de 611.198,70 lei; deducând în mod incorect T.V.A. în cuantum de 116.200 lei şi impozit pe profit în cuantum total de 87.384 lei; prejudiciul total cauzat statului prin influenţarea T.V.A. şi a impozitului pe profit fiind de 203.584 lei, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective.

Deşi din punct de vedere formal toate facturile fiscale prezentate de SC M. SRL îndeplineau condiţiile prevăzute de C. fisc. şi de legea contabilităţii pentru a putea fi considerate document justificativ, fiind înregistrate în mod corespunzător în contabilitatea acestei societăţi şi fiind declarate ca atare organelor fiscale în scopul diminuării T.V.A. şi a impozitului pe profit; facturile menţionate în anexele la expertizele contabile efectuate în cauză conţin o serie de date nereale (cum ar fi codul fiscal, contul bancar sau tranzacţionarea unor bunuri diferite de obiectul specific de activitate al societăţilor furnizoare), ceea ce conduce la concluzia fictivităţii operaţiunilor consemnate.

Cheltuielile nereale, reprezentând aprovizionări fictive cu mărfuri, reies atât din concluziile rapoartelor de control încrucişat, cât şi din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, ale căror depoziţii nu au fost combătute în nici un fel de inculpat, care nu a ridicat obiecţii cu prilejul audierii martorilor în instanţă, deşi aceştia au arătat că facturile prezentate cuprindeau o serie de date eronate la rubrica „furnizor," că mărfurile pretins facturate nu corespundeau obiectului de activitate al respectivelor societăţi sau că nu au avut nici un fel de relaţii comerciale cu societatea administrată de inculpat.

Faţă de toate aceste considerente s-a reţinut că într-adevăr în perioada 2008-2009 inculpatul I.F.V., în calitate de administrator al SC M. SRL, a înregistrat în contabilitatea acestei societăţi cheltuieli nereale, constând în aprovizionări fictive cu mărfuri în valoare totală de 611.198,70 lei (39 de facturi fiscale fictive), deducând în mod incorect T.V.A. în cuantum de 116.200 lei şi impozit pe profit în cuantum total de 87.384 lei; prejudiciul total cauzat statului prin influenţarea T.V.A. şi a impozitului pe profit fiind de 203.584 lei, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective.

Fapta acestui inculpat, care, cu intenţie directă, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la date diferite de timp a înregistrat în contabilitatea firmei cheltuieli nereale (pe baza unor facturi fiscale fictive), cauzând bugetului de stat un prejudiciu neactualizat de 203.584 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă principală prevăzute de lege pentru fapta astfel săvârşită (închisoarea de la 2 la 8 ani), împrejurările în care a fost comisă fapta (ce-şi poate avea o posibilă explicaţie şi în nemulţumirile acumulate în legătură cu modul de derulare a relaţiilor contractuale pe care societatea administrată de inculpat le derula cu S.J.U. Mehedinţi, în folosul căruia presta servicii de spălătorie), urmările produse (consecinţe deosebit de grave, prin raportarea valorii prejudiciului, chiar neactualizat, la dispoziţiile art. 146 C. pen.), astfel că o pedeapsă principală de doi ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală; precum şi o pedeapsă accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, sunt considerate ca fiind suficiente pentru atingerea scopurilor prevăzute de art. 52 şi 72 C. pen. anterior.

Instanţa de fond a apreciat că scopurile pedepselor (preventiv, represiv şi educativ) pot fi atinse şi fără privarea efectivă de libertate a acestui inculpat, pe de o parte deoarece din fişa sa de cazier reiese că această persoană nu a mai săvârşit fapte penale; iar pe de altă parte deoarece, potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi (de la filele 19-21), inculpatul lordache nu va mai reitera comportamentul infracţional, întrucât are un nivel educaţional ridicat şi vechime în câmpul muncii, o relaţie bună cu membrii familiei, bazată pe ataşament şi suport, un comportament prosocial (înainte şi după comiterea infracţiunii), astfel că dispune de resurse individuale temeinice, care să-l ţină în afara ariei infracţionale.

Astfel, în baza art. 86¹ C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, pe o perioadă de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 86² C. pen. anterior; iar în baza art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul l.F.V. va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, serviciu desemnat cu supravegherea lui, la datele fixate de acest serviciu;

c) să comunice şi să justifice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi schimbarea locului de muncă;

d) să comunice la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Mehedinţi informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Prin prezenta sentinţă, în temeiul art. 359 anterior, i s-a atras atenţia inculpatului l.F.V. asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 86⁴ din C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, precum şi în cazul nerespectării măsurilor de supraveghere prevăzute de lege şi stabilite de instanţă.

Cum executarea pedepsei principale a fost suspendată, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Faţă de faptul că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă principală de doi ani de închisoare, prin raportare şi la consecinţele deosebite ale unei astfel de fapte, din punct de vedere patrimonial, în baza art. 65 C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului l.F.V. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani, ce se va executa în conformitate cu prevederile art. 66 C. pen. anterior ; iar în baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea prezentei sentinţe la O.N.R.C., la data rămânerii definitive.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a reţinut că în mod evident fapta de evaziune fiscală pentru care s-a dispus condamnarea acestui inculpa are valoarea unui delict civil, fiind cauzatoare de prejudicii de ordin material faţă de bugetul de stat, existând o legătură cauzală directă între faptă şi prejudiciu.

Cum această faptă a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a noului C. civ., instanţa a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 14 C. proc. pen. anterior rap.la art. 998 şi urm. (vechiul) C. civ.; precum şi ale art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, dispunând admiterea în parte a acţiunii civile exercitată de partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi şi obligarea inculpatului l.F.V. la plata sumei de 203.584 lei, către partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective.

La stabilirea prejudiciului, instanţa a avut în vedere că probele nu au o valoare dinainte stabilită şi că pe baza raportului de expertiză judiciară complexă (contabilă şi fiscală) s-a reţinut ca fiind cert un prejudiciul mai sus menţionat.

Cum inculpatul lordache a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, iar din actele de la dosarul cauzei nu reiese că acoperirea acestui prejudiciu, prin plată/punerea la dispoziţia părţii civile a sumelor necesare în acest scop, în baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 163 C. proc. pen. anterior, 353 C. proc. pen. anterior şi 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. anterior a dispus menţinerea sechestrului asiguratoriu instituit asupra imobilului (apartament) situate în Dr. Tr. Severin, judeţul Mehedinţi, aparţinând inculpatului l.F.V., până la achitarea integrală către partea civilă Statul Român, reprezentat legal de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Mehedinţi, a sumei de 203.584 lei, sumă ce se va actualiza cu indicele de inflaţie la momentul plăţii efective (măsură instituită în faza de urmărire penală prin Ordonanţa nr. 4739/P/2009 din data de 10 august 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr. Tr. Severin şi înscrisă în cartea funciară conform Încheierii nr. 17727 din 24 august 2010 a O.C.P.I. Mehedinţi - B.C.P.I. Drobeta - Turnu - Severin).

Inculpatul a fost obligat şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă, prin aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 191 C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, inculpatul l.F.V. şi părţile civile D.G.R.F.P. Mehedinţi - Statul Român - A.N.A.F.

În motivarea apelului declarat de parchet, s-a precizat că hotărârea pronunţată în cauză este nelegală, întrucât în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, dispunând achitarea inculpatului pentru această infracţiune. S-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate, precizând că expertizele contabile efectuate în cauză fac dovada existenţei în contul societăţii comerciale a disponibilităţilor băneşti, iar în condiţiile în care acestea erau insuficiente, plăţile urmau să se facă în limita posibilităţilor.

Partea civilă D.G.R.F.P. Craiova -Statul Român - A.N.A.F., în apelul declarat a susţinut că în mod injust instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă, întrucât partea civilă Statul Român a dovedit concludent şi pertinent întinderea prejudiciului determinat prin fapta de evaziune fiscală în forma prevăzută de art. 6 şi art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005.

S-a solicitat admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei atacate, în ceea ce priveşte latura civilă, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii civile exercitate.

Prin apelul declarat inculpatul I.F.V., vizează netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii primei instanţe, în condiţiile în care probele administrate nu fac dovada săvârşirii faptei prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către inculpat, criticând condamnarea şi individualizarea judiciară realizată de către prima instanţă.

În mod arbitrar au fost alese cele 19 societăţi comerciale din cele 334, societăţi cu care societatea comercială administrată de apelant avea relaţii comerciale, în mod greşit nu s-a procedat la inventarierea elementelor de activ şi pasiv ale societăţii apelantului.

Neregularităţile actelor contabile întâlnite la societăţile comerciale partenere ale societăţii apelantului, nu-i pot fi imputate acestuia din urmă, în condiţiile în care actele contabile îndeplineau condiţiile de formă pentru a fi calificate ca documente justificate.

Totodată, se arată de către apelant că menţiunile facturilor fiscale coincid cu cele afişate de site-ul A.N.A.F., iar depoziţiile martorilor, administratori sau lucrători ai societăţilor comerciale sunt subiective, atâta timp cât aceştia aveau interes a pleda pentru nerealitatea operaţiunilor comerciale.

Se menţionează şi starea de insolvabilitate la o parte din firmele partenere, survenită ulterior încheierii operaţiunilor comerciale cu societatea apelantă, precum şi necercetarea tuturor probelor impuse de activitatea societăţilor comerciale, sub aspectul administratorilor, lucrătorilor, martori în cauza de faţă.

Cu prilejul soluţionării apelului au fost depuse acte, copia sentinţei pronunţate în Dosarul nr. 705/101/2010 a Tribunalului Alba, însoţită de raportul de evaluare, precum şi de acte contabile, a fost luată declaraţie apelantului inculpat.

De asemenea, s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză întocmit cu prilejul soluţionării dosarului pe fond, având ca obiective, precizarea, în raport de fiecare agent economic, menţionat în facturile fiscale a existenţei prejudiciului şi cuantumul acestuia, precum şi verificarea modalităţii de calcul şi efectuarea plăţilor pentru obligaţiile cu stopaj la sursă.

Prin Decizia penală nr. 401 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul I.F.V., împotriva sentinţei penale nr. 14 din data de 21 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în Dosarul nr. 7778/101/2011, s-a desfiinţat sentinţa instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului reţinut, a fost obligat inculpatul către partea civilă la plata sumei de 184.677 lei, cu titlu de prejudiciu, sumă ce va fi actualizată la data plăţii şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

În temeiul art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen.anterior, s-au respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi partea civilă D.G.R.F.P. Mehedinţi - Statul Român -A.N.A.F., împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

Inculpatul I.F.V. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a reţinut, în sarcina inculpatului, în actul de sesizare al instanţei, faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC M. SRL Dr. Tr. Severin, în perioada februarie - iulie 2009 a reţinut şi nu a vărsat în cel mult 30 de zile de scadenţă suma de ce reprezintă impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă.

Totodată, în sarcina aceluiaşi inculpat s-a reţinut că, în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iunie 2009, a înregistrat în contabilitatea societăţii comerciale arătate cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către stat, T.V.A. şi impozit pe profit.

Or, în raport de probele administrate în faza de urmărire, precum şi cele din faza de judecată a cauzei pe fond, inclusiv efectuarea unei noi expertize contabile, precum şi reaudirea angajaţilor societăţii comerciale administrate de către inculpat, a reieşit, dincolo de orice îndoială, că în perioada analizată, ianuarie - iunie 2009, societatea inculpatului a calculat şi virat în mod corespunzător impozitul pe salariu, iar în ceea ce priveşte contribuţia la asigurări sociale de sănătate şi contribuţia la ajutor de şomaj, societatea a calculat în mod corect aceste contribuţii, fără a le achita integral la bugetul asigurărilor sociale de stat, dar aceste întârzieri au fost determinate de blocajul financiar al societăţii, determinat de neonorarea în lanţ a altor facturi de societăţile comerciale partenere.

Angajaţii societăţii comerciale administrate de apelant audiaţi şi cu prilejul cercetării judecătoreşti arată că au primit integral drepturile salariale, însă cu întârziere, astfel încât nu au formulat plângere penală împotriva inculpatului.

Or, toate aceste probe, precum şi suplimentul de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluţionării apelului demonstrează că neplata contribuţiilor şi impozitelor cu reţinere la sursă, s-a datorat lipsei disponibilităţilor băneşti ale societăţii comerciale, cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, atunci când a pronunţat achitarea inculpatului, pentru săvârşirea infr.prev.de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În cauză nu se poate reţine vinovăţia inculpatului în îndeplinirea obligaţiei de plată a contribuţiilor cu reţinere la sursă datorată de către societatea comercială bugetului asigurărilor sociale, astfel încât criticile aduse de către parchet şi partea civilă sub acest aspect, urmează a fi înlăturate ca nefondate.

Săvârşirea de către inculpat a infracţiunii prev.de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 este corect reţinută de către prima instanţă, ce a asigurat o corectă interpretare a probatoriilor administrate, în conformitate cu dispoz. art. 62 şi urm. C. proc. pen. anterior.

Expertizele contabile efectuate în faza de urmărire penală cât şi cea efectuată la instanţa de fond, depoziţiile martorilor, administratorii sociali ai tuturor societăţilor comerciale, audiaţi inclusiv în faza de cercetare judecătorească, în raport de care s-a reţinut caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale, menţiunile obţinute de la registrul comerţului, ce atestă falimentul la o parte din societăţile comerciale partenere în operaţiunile fictive, menţiuni coroborate cu declaraţiile administratorilor sociali, dar şi cu verificările efectuate asupra formularelor tipizate ale documentelor contabile, ce confirmă caracterul nereal al actelor emise de SC O.C. SRL Bucureşti, obiectul de activitate străin operaţiunilor comerciale facturate al societăţilor comerciale menţionate în actele contabile apreciate ca fictive, sunt probe corect interpretate de către judecătorul fondului atunci când a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, controlul încrucişat efectuat de autorităţile fiscale, a demonstrat că facturile fiscale supuse analizei nu îndeplineau caracterele juridice ale unui document justificativ, în condiţiile în care ele conţin o serie de date nereale, respectiv codul fiscal, contul bancar sau tranzacţionarea unor bunuri ce nu intră în obiectul de activitate al societăţilor furnizoare.

Caracterul fictiv este confirmat şi de martori, audiaţi de judecătorul fondului, depoziţia acestora, în măsura în care se coroborează cu toate celelalte probe enumerate mai sus, se apreciază că exprimă adevărul şi nu caracterul subiectiv cum susţine apelantul.

Împrejurarea că societatea administrată de apelant, având calitatea de prestator de serviciu, este în litigiu cu Spitalul Judeţean Dr. Tr. Severin în calitate de achizitor, în litigiu fiind echipamente, utilaje şi alte bunuri mobile, aşa cum rezultă din copia sentinţei dată în Dosarul nr. 705/201/2005 a Tribunalului Alba, precum şi din raportul de evaluare întocmit în Dosarul nr. 10968/2009 al Tribunalului Mehedinţi, nu este de natură a infirma starea de fapt demonstrată de probatoriul enumerat mai sus, atâta timp cât sunt vizate raporturi juridice deţinute de societatea inculpatului cu alte societăţi comerciale şi persoane juridice, străine de cauza de faţă, aceste raporturi excedând conflictului penal dedus judecăţii.

De asemenea, suplimentul de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluţionării apelului, confirmă caracterul fictiv al operaţiunilor comerciale încheiate de societatea administrată de inculpat, însă în limita sumei de 184.677 lei, alcătuită din T.V.A. şi impozit pe profit la nivelul anului 2008-2009, calculat în raport de actele de control, precum şi bilanţul şi declaraţiile fiscale depuse de societatea apelantului, sumă la care urmează fie obligat inculpatul cu titlu de prejudiciu, modificând sentinţa instanţei de fond sub acest aspect.

Modificarea sumei reprezentând prejudiciul, a reieşit, aşa cum arată expertul în faza de apel, din verificarea documentelor puse la dispoziţie de societatea comercială, bilanţ şi declaraţiile fiscale, inclusiv procesele verbale de control ale autorităţilor fiscale, cuantumul sumei nefiind contestat de partea civilă, sub acest aspect.

De aceea, s-au înlăturat criticile părţii civile sub aspectul componenţei şi cuantumului sumei acordate cu titlul de prejudiciu.

În ceea ce priveşte operaţiunea de individualizare judiciară realizată de către prima instanţă, s-a constatat că aceasta respectă dispoziţiile art. 72 şi 52 C. pen. anterior, în raport de circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor, domeniul relaţiilor sociale, vătămat prin faptele penale săvârşite, întinderea prejudiciului, dar şi persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, gradul de inserţie socială al inculpatului.

Împotriva Deciziei penale nr. 401 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, inculpatul I.F.V. şi partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi.

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate apreciind că decizia recurată este netemeinică şi nelegală atât în ce priveşte menţinerea soluţiei de condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cât şi în ce priveşte admiterea în parte a acţiunii civile pentru suma de 184.677 lei, cu titlu de prejudiciu, actualizată la data plăţii.

A invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În motivele de recurs a arătat că toate facturile fiscale apreciate ca nevalabile de către instanţa de apel sunt conforme prevederilor legale, au fost corect şi legal înregistrate în documentele contabile, operaţiunile comerciale au fost reale şi legale fiind corect înregistrate în actele contabile, toate aceste aspecte fiind probate cu expertiza judiciară şi suplimentul la expetiză efectuate în cauză.A mai arătat că instanţa de apel, la fel ca instanţa de fond, a reţinut ca relevante declaraţiile martorilor, şi a înlăturat celelalte probe din dosar care contrazic acuzarea.

În consecinţă a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Recurenta parte civilă a criticat decizia atacată invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior.A apreciat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii la momentul soluţionării laturii civile prin diminuarea prejudiciului adus bugetului de stat, arătând că valoarea reală a acestuia este de 314.096 lei reprezentzând T.V.A. şi impozit pe profit, încălcându-se principiul reparării integrale a prejudiciului şi eludarea normelor de drept fiscal în materie.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei date în apel şi a sentinţei instanţei de fond în ceea ce priveşte latura civilă, iar în rejudecare admiterea acţiunii civile pentru întreaga sumă de 314.096 lei, cu obligarea inculpatului la plata acesteia.

Analizând recursurile declarate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecinţă, instanţa urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parţial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385⁶ C. proc. pen. anterior stabileşte, în alin. (2), că instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385⁹ din acelaşi cod. Rezultă, aşadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul şi nici instanţa nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluţiei recursului, art. 385¹⁰ C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (2¹), că instanţa de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deşi se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată, aşa cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol cu singura excepţie a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Craiova la data de 10 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din Lege nefiind aplicabile în speţă- referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac şi limitat doar la chestiuni de drept.

Motivele de recurs de la filele 18-24 au fost depuse de recurentul inculpat la data de 12 iunie 2014, iar motivele de recurs ale părţii civile au fost depuse la data de 23 decembrie 2013 odată cu declaraţia de recurs, ambii recurenţi respectând termenului legal prev. de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior.

În ce priveşte recursul inculpatului, acesta a criticat menţinerea soluţiei de condamnare pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi admiterea în parte a acţiunii civile pentru suma de 184.677 lei, cu titlu de prejudiciu, actualizată la data plăţii, invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior.

În consecinţă a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, exclude posibilitatea analizei criticilor formulate.

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, în acest stadiu procesual, criticile referitoare la existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, reaprecierea probatoriului administrat în cauză cu consecinţa reevaluării situaţiei de fapt şi achitarea inculpatului pe motiv că lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Aceste aspecte presupun reevaluarea situaţiei de fapt, analizarea temeiniciei hotărârilor atacate, şi nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385 ⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, odată cu abrogarea art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen. anterior, orice reformare a hotărârilor atacate putând viza exclusiv legalitatea acestora.

Situaţia de fapt fiind definitiv stabilită de instanţele anterioare, instanţa de recurs verifică doar corelarea situaţiei de fapt reţinută de cele două instanţe (fond şi apel) cu textele incriminatoare care prevăd elementele constitutive ale infracţiunii, neputându-se reanaliza existenţa faptelor în materialitatea lor, conform voinţei legiuitorului, în recurs analizându-se exclusiv corecta aplicare a legii. Starea de fapt reţinută de cele două instanţe (fond şi apel) în sarcina inculpatului se corelează cu textul de lege care incriminează infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.Nici critica referitoare la înlăturarea obligaţiei de reparare a prejudiciului nu poate fi primită atâta timp cât nu se poate dispune achitarea acestuia, inculpatul având obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat în baza răspunderii civile delictuale reglementate de C. civ.

Faţă de aspectele de mai sus, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciun caz de casare din cele prevăzute de art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, care să permită valorificarea criticilor învederate instanţei de recurs de către inculpat.

În ce priveşte recursul părţii civile, se observă că aceasta a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior, criticând hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea legii la momentul soluţionării laturii civile prin diminuarea prejudiciului adus bugetului de stat, arătând că valoarea reală a acestuia este de 314.096 lei reprezentzând T.V.A. şi impozit pe profit, fapt ce ar fi dus la încălcarea principiul reparării integrale a prejudiciului şi eludarea normelor de drept fiscal în materie.

Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, exclude posibilitatea analizei criticilor formulate deoarece orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este strict legată de legalitatea hotărârii atacate, instanţa de recurs neputând reaprecia starea de fapt cu consecinţa reevaluării prejudiciului.

În consecinţă, instanţa de recurs nu poate examina în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17¹ C. proc. pen. anterior, în acest stadiu procesual, criticile referitoare la diminuarea prejudiciului adus bugetului de stat de la suma de 314.096 lei, valoarea solicitată prin cererea de constituire de parte civilă, la suma 184.677 lei, alcătuită din T.V.A. şi impozit pe profit la nivelul anului 2008-2009 aşa cum a reţinut instanţa de apel, aceste aspecte presupunând reevaluarea cuantumului total al prejudiciului şi implicit reevaluarea situaţiei de fapt, aspecte definitiv stabilite de către instanţele de fond şi apel. Aceste aspecte nu se circumscriu cazului de casare invocat, iar odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior orice reformare a hotărârilor atacate poate viza exclusiv legalitatea acestora, nu şi temeinicia lor.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen., examinând cauza, instanţa constată că legea penală care reglementează infracţiunea de evaziune fiscală, respectiv art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu a fost modificată de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, astfel că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile.

Faţă de aceste considerente, se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.F.V. şi de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi, împotriva Deciziei penale nr. 401 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.F.V. şi de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi, împotriva Deciziei penale nr. 401 din 10 decembrie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă A.N.A.F. prin D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinţi la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1976/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2137/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2050/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2050/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs